ION Dragei mele Fanny L.R.

CAPITOLUL I NCEPUTUL Din soseaua ce vine de la Crlibaba, ntovarasind Somesul ba n dreapta, ba n stnga pna la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece rul peste podul batrn de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde n cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Br-gaului. Lasnd Jidovita, drumul urca nti anevoe pna ce-si face loc printre dealurile strmtorate, pe urma nsa nainteaza vesel, neted, mai ascunzndu-se printre fagii tineri ai Padurii Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe subt Rpele Dracului, ca sa dea buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitura de coline. La marginea satului te ntmpina din stnga o cruce strmba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere usoara si Hristos si tremura jalnic trupul de tinichea ruginita pe lemnul mncat de carii si nnegrit de vremuri. Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste n vazduh tese o tacere nabu-sitoare. Doar n rastimpuri fsie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albastriu se cazneste sa se nalte dintre crengile pomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si se pravalc peste gradinile prafuite, nvaluindu-le ntr-o ceata cenusie. n mijlocul drumului picoteste cinele nvatatorului Zaharia Herdelea, cu ochii ntredeschisi, suflnd greu. O pisica alba ca laptele vine n vrful picioarelor, ferindu-se sa nu-si murdareasca labele prin praful ulitei, zareste cinele, sta putin pe gnduri, apoi si iuteste pasii si se furiseaza n livada ngradita cu nuiele, peste drum. Casa nvatatorului este cea dinti, taiata adnc n coasta unei coline, ncinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se uita tocmai n inima satului, cercetatoare si dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, n dreptul usii, unde se spala dimineata nvatatorul, iar dupa amiazi, cnd a ispravit treburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut. In ograda, ntre doi meri tineri, e ntinsa vesnic sfoara pe care

acuma atrna niste camasi femeesti de stamba. n umbra camasilor, n nisipul fierbinte se scalda cteva gaini, pazite de un cocos mic cu creasta nsngerata. Drumul trece peste prul Doamnei lasnd n stnga casa lui Alexandru Pop-Glanetasu. Usa e nchisa cu zavorul; coperisul de pae parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curnd deabia se vad prin sparturile gardului. Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu, pe urma altele... ntr-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe prispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fi de lemn... Caldura picura mereu, din cer, ti usuca podul gurii, te sugruma. n dreapta si n stnga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbite de ploi si de vite. Acum un dulau latos, cu limba spnzurata, se apropie n trap lenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, se repede un catel murdar, cu coada n vnt. Latosul nu-l ia n seama ca si cnd i-ar fi lene sa se opreasca. Numai cnd cellalt se ncapatneaza sa-l miroase, i arata niste colti amenintatori, urmndu-si nsa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul se opreste nedumerii, se uita putin n urma dulaului, apoi se ntoarce n buruiene unde se aude ndata un rontait caznit si flamnd... Deabia la crciuma lui Avrum ncepe sa se simta ca satul traieste. Pe prispa doi tarani ngndurati ofteaza rar cu o sticla de rachiu la mijloc. Din departare patrund pna aici sunete de viori si chiuituri... Dumineca. Satul e la hora. Si hora e pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea. Casa vadanei este chiar peste drum de bisericuta veche, pleostita si darapanata. Vaduvia-i saracie lucie. Femeia a dat din rau n mai rau. Ce agoniseste un cap de barbat ntr-o viata ntreaga, o muiere nepriceputa prapadeste ntr-un an de zile, si mai putin. Cnd a mpreunat Maxim minile pe piept, n ograda erau clai de fn, n cele doua grajduri nu mai ncapeau vitele, n sura si subt sopron n-aveau loc carele. Se vedea de departe belsugul... Acuma ograda-i goala batatura, iar n grajduri rage a pustiu o nchipuire de vaca stearpa si vesnic flamnda. Hora e n toi... Locul geme de oameni... Nucii batrni de lnga sura tin umbra. Doar cteva pete albe de raze razbesc printre frunze gdilnd fetele aprinse de veselie. Zaduful atta sngele lumii. Peste Magura Cocorilor atrna soarele ngalbenit de necaz ca mai are o postata buna pna la sfintit. Cei trei lautari cnta lnga sopron sa-si rupa arcusurile.

Briceag, cu piciorul pe o buturuga, cu cotul stng pe genunche, cu obrazul culcat pe vioara, cu ochii nchisi, si sfrie degetele pe strune si cntecul salta aprig, nfocat. Holbea e chior si are un picior mai scurt, iar la vioara numai trei coarde, dar secondeaza cu aceeasi patima cu care Gvan, un tigan urt si , negru ca un harap, apasa cu arcul pe strunele gordunii. Din cnd n cnd Briceag se opreste sa-si acordeze vioara. Holbea si Gvan atunci si ndoiesc mestesugul ca sa pastreze masura. Apoi Briceag rencepe mai aprins, strm-bndu-se uneori la Holbea, alteori la Gvan, cu deosebire cnd schimba melodia. Subt tropotele jucatorilor se hurduca pamntul. Zecile de perechi bat irArdeleana" cu atta pasiune ca potcoavele flacailor scapara scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltoreste, se aseaza n straturi groase pe fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu ct Briceag iuteste cntecul, cu att flacaii se ndrjesc, si nfloresc jocul, trec fetele pe subt mna, le dau drumul sa se nvrteasca singure, topaie pe loc ridicnd talpile, si ciocnesc zgomotos calciele, si pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nadusite... Glasurile se neaca n nourul de praf ce-i mbratiseaza pe toti... Rareori ncepe vreunul mai poznas cte o chiuitura, n tactul svapaiat al jocului, cu ochii pe dos, cu gtul ragusit. Dar dupa doua-trei versuri o sfrseste ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi dansul urmeaza tacut, din ce n ce parca mai salbatec. Flacaii si ncolacesc bratele mereu mai strns pe dupa mijlocul fetelor. Snii acestora tremura sub iile albe si se ating din cnd n cnd de pieptul flacailor, turburndu-le ochii si inima. Nu schimba nici o vorba. Nici nu se privesc. Doar pe buze flfie zmbete placute si fugare... Jocul tine de vreun ceas, fara ntrerupere, si tinerii nu se mai satura. De doua ori Briceag, cu crcei n degete, a ncercat sa se opreasca si, de amndoua orile, flacaii s-au napustit la el urlnd desperati, cu priviri amenintatoare si rugatoare. - Zi, tigane! Mai zi, cioara!... Toate perechile se mbulzesc n jurul lautarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. Ctiva baietandri, ngaduiti de curnd la hora, ametiti de atta nvrteala, se clatina de ici-colo deabia mai tinndu-se n picioare, spre marea rusine a fetelor cu care joaca. Vreo trei perechi s-au retras n sura, mai la larg, unde nsa praful se urca pna-n capriori, des de sa-l tai cu cutitul... La ctiva pasi de plcul jucatorilor stau fetele care au ramas nepoftite, privind cu jind, soptindu-si uneori cine stie ce si izbucnind n rsete silite. La urechi si n cosite au si ele buchetele de vzdoage pestrite si n mna cte un ghiveci mai marisor pe care sa-l daruiasca flacaului cutare sa-l puna n

palarie. Printre fete se mai rataceste si cte-o nevasta tnara, cu naframa de matase n cap, gata sa intre n hora daca s-ar ntmpla sa-i vie chef barbatului ei sa joace. Mai laoparte mamele si babele, gramada, forfotesc de necazuri si-si admira odraslele. Copii neastmparati alearga printre femei si chiar prin hora, fura florile fetelor si se bucura cnd victimele i ocaresc sau se nfurie. Vreo ctiva mai ndraciti se lasa pe vine aproape de jucatori uitndu-se cu mare bagare de seama la poalele fetelor, iar cnd poalele zboara mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genunchi, se ntreaba repede: - Ai vazul? - Vazut. Da' tu? - Si eu. Si apoi urmeaza sa pndeasca poalele pna ce vre-o baba indignata i ia la goana, cecace nu-i opreste ca peste cteva minute sa renceapa... Barbatii se tin mai pe departe, pe lnga casa, pe la poarta, grupuri-grupuri, vorbind de treburile obstesti, aruncnd rareori cte-o privire spre tineretul dimprejurul lautarilor. Primarul, cu mustati albe rasucite tinereste, cu niste ochi albastri mari si blajini, cauta sa-si pastreze demnitatea apasnd vorbele si nsotindu-le cu gesturi energice, n mijlocul unui plc de batrni fruntasi. Stefan Hotnog, un chiabur cu burta umflata ce si-o mngie ntr-una parca ar avea junghiuri, gaseste fel de fel de clenciuri primarului numai ca sa arate celorlalti ca el de 10 nimeni nu se sinchiseste. ntre dnsii Trifon Tataru, mititel, cu parul galbui si glasul subtire, se uita cnd la unul cnd la altul, nfricosat parca sa nu se ncaiere, fiindca amndoi i sunt rude, cam de departe, nici vorba. Pe-alaturi, ca un cine la usa bucatariei, trage cu urechea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece n vorba, sfiindu-se totusi sa se vre ntre bogatasi. Pe prispa stapneste Simion Butunoiu care acum vreo douazeci de ani a fost nvatator n sat, iar azi mannca o pensie de cinci zloti pe luna si munceste la pamnt mai abitir ca un flacau. mprejurul lui s-au adunat Macedon Cercetasu cu straja Cosma Ciocanas, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Stefan Ilina si cu altii, ascultnd cu evlavie palavrele dascalului, auzite si rasauzite. Din cnd n cnd Simion Butunoiu stranuta att de zgomotos ca toate femeile se ntorc spaimntate, sau se porneste pe tusa lui obisnuita cu care de multe ori scoala noaptea tot satul din somn. Macedon asteapta cuviincios pna ce ispraveste dascalul cu tusa, apoi ia din fereastra o sticla cu rachiu, nchina foarte ceremonios, trage o dusca zdravana si trece bautura batrnului care mormaie scurt sa ne tie

Dumnezeu pe toti" si pune grliciul la gura. Sticla pe urma umbla din mna n mna. Macedon e cam cherchelit si comanda militareste tuturor sa bea: - Forvert, Simioane! Vaitar, Cosma!... Vaitar, vaitar!... A facut oastea doisprezece ani, i-a fost draga foc si, cnd e beat, s-acuma numai n comenzi nemtesti se cearta cu nevasta-sa. Altminteri nsa are o inima de ceara si n douazeci si opt de ani nu si-a batut muierea niciodata; mai curnd Floarea s-a ntmplat sa-l mustruluiasca. Sticla ajunge la Toader Burlacu goala. - Goala, ai? rde Macedon ncntat. Goala?... Halt!... Haptac!... Unde esti caprar de zi?... Forvert!... Un copil de vreo zece ani sare drept n picioare pe prispa si striga rznd: -Hir! - Nu rde la front, magarule! se rasteste Macedon. Na sticla si da fuga la cantina la Avrum sa-ti mai dea o portie pentru mine!... nteles, caprar? Caprarul nsa refuza ordinul, raspunznd repede: - A zis jupanul ca nu-ti mai da fara bani, bade Macedoane, nici sa nu ma mai trimiti, ca-i degeaba... Macedon si salta putin mustata, ncrunta din sprncene privind aspru la copil, apoi se aseaza pe prispa clatinnd din cap si oftnd. - Ehei, unde-i vremea cnd eram eu straja-mester!... Atunci sa fi poftit jupanul sa nu-mi dea, ca-i aratam eu supunere... 11 Mai boscorodeste ceva, pe urma nceteaza si se uita ursuz la nevasta-sa care are bani, dar nu-i da si care taifasuieste cu alte femei fara sa se sinchiseasca de comenzile lui... Tocmai atunci se traste pe poarta, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E vara cu fata cea mai frumoasa din Pripas, cu Florica, si ceva neam cu nevasta lui Trifon Tataru. Are picioarele ncrcite din nastere, iar bratele lungi si osoase ca niste cangi anume spre a-si tr schilozenia, si o gura enorma cu buzele alburii de sub care se ntind gingiile mbaiate, cu colti de dinti galbeni, rari si lungi. Trifon Tataru o tine pe lnga casa, sa-i vada de copii. Cnd e vreme buna apoi Savista sade n poarta, se ciorovaieste cu toti copiii din sat si primeste pomana trecatorilor milosi... Vine cu galagie mare. Ggie ceva cu glasul ei aspru, speriat. N-o baga n seama nimeni. Doar Trifon face un semn nevestei, care se apropie repede, suparata: - Da acasa nu puteai sta, mai femeie? Zau parca te mannca talpile... Lasi tu ograda pustie pe vremea asta... Si nici barem slugile nu-s la ndemna... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savisto? Oloaga facuse doua ceasuri din ulita cea mare, unde statea

Trifon, pna aici. ncepe sa blbie foarte grabita si cu importanta, nsotindu-si sfortarile cu niste gesturi desperate si nepricepute. - Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sileste sa ghiceasca ce spune. S-a batut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Florea Caruntu?... Ei, s-apoi? Ce-ti pasa tie, femeia lui Dumnezeu? Si pentru asta ai venit tu atta cale? Vai de mine, ca esti mai rea ca copiii cei fara minte... Uite ce ti-ai facut poalele? Si numai azi te-am primenit... Of, bata-te... Savista urla ceva ce vrea sa nsemne ca ei nu-i pasa de poale, si pe urma se porneste brusc pe un rs prostesc de bucurie. - Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parca azi s-a mbatat nti... Maria o lasa rusinata si se ntoarce ntre femei. Oloaga se trie n mijlocul fetelor, se framnta sa-si faca loc si priveste apoi cu mare placere la hora. Are douazeci si cinci de ani si tremura de fericire cnd aude lautarii ori cnd vede vreo petrecere... Savista n-are parte sa se desfete multa vreme. Pna sa se aseze bine, pna sa se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul nceteaza. Briceag, asudat si istovit, ncheie nvrtita cu o apasare zdravana de arcus nct i si plezneste 12 o struna la vioara. Ion, feciorul Glanetasului, tinnd de bru pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lautari rugndu-i: - Mai zi, ma Briceag... numai un pic, auzi? Un picut de tot, tigane! Alti flacai striga poruncitor: - Trage, tigane! Ce te codesti?... De ce te platim, cioara dracului? Briceag arunca o privire dispretuitoare spre cei ce-l ocaresc, iar lui Ion i raspunde convingator, aratndu-i vioara: - Nu mai pot, Ionica... Zau, nu mai pot... Crede-ma!... Mi-au amortit degetele... Pe urma si struna mi s-a rupt. - Un pic, omule, nu ntelegi? staruie flacaul. Tiganul nsa se nfurie brusc, ntoarce spatele, trnteste vioara n bratele lui Holbea si ncepe sa blesteme catranit: - Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume, pleznire-ar acolo unde-o fi cine m-a nvatat sa tin arcusul... Ca io-i spun cu frumosul ca nu pot si el ma omoara sa mai zic... Dare-ar Dumnezeu sa trazneasca toate jocurile cu pe cine le-a nascocit... Ion asculta cteva clipe mirat cum njura Briceag. Apoi deodata se ncinge ca focul si izbucneste ragusit: - Ho, cioara, fi-ti-ar neamul de rs, ho!... Si nchide pliscul ca te

pocnesc de-ti sar maselele tocmai n curtea bisericii!... Briceag a mai patit-o cu Ion; tace. Numai dupa ce flacaul se ndeparteaza bodoganind, ncepe iar sa se necajeasca cu ceilalti lautari, pe tiganeste. Flacaii mbratiseaza pe fete, multumindu-le pentru joc. Fetele se zbat n bratele lor si soptesc cu sfiala si cu placere: - Multumim... Ion strnge la piept pe Ana cu mai multa gingasie, dar mai prelung. - Da-mi drumul, Ionica! murmura fata usor, cu multumire n glas. - Sa vii, Anuto... stii tu unde! zice Ion domol. Ana nu raspunde, privirea ei nsa luceste de bucurie. Se zmuceste sa scape din mbratisare, soptind ntruna moale: - Da-mi drumul Ionica... zau, da-mi drumul!... Flacaul o trage mai aproape, cu un zmbet aprins, o apuca cu o mna de tte si i le strnge ca pe doua mere, nct Ana ssie de durere. - Sa nu cumva sa nu vii! repeta Ion nfingnd n ochii ei o privire poruncitoare si lacoma. Ana fuge glont la fete, mbujorata si scuturndu-si poalele de praf. Apoi potolindu-si sufletul, spune Margaretei lui Cosma Ciocanas, o fiinta ursuza, voinica, cu picioare ct donitele, cu brate barbatesti si cu o fata osoasa roscata: 13 - Si Ionica... mereu... zau asa... Dar, ncurcndu-se, schimba repede vorba: - Vai de mine ce caldura... toata m-am facut o aparaie... Margareta nu jucase si-i era necaz pe fetele care au avut noroc. Nu raspunse nimic Anei, ci urma sa priveasca cu jind spre ceata flacailor care nchinau cu rachiu sau aprindeau tigari; parea ngrijorata rau sa nu se ntmple s-o pofteasca la joc cineva si ea sa nu bage de seama... Ion urmari din ochi pe Ana cteva clipe. Avea ceva straniu n privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut. Tot atunci zari mai alaturi si pe Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, cu care se tinuse pna acuma, putin posomorta, dar mai frumoasa ca oricnd. Flacaul clipi aspru, ca si cnd ar fi vrut sa-si alunge un gnd din creieri, si striga la un baietel: - Adusesi, bre? - Adus, bade Ionica - facu copilul cu importanta. Am dat-o lelii Zanobiei, s-o tie... Si, n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mama-sa, baietelul urma:

- L-a facut tare jupanul, bade, s-a pus zece bucatele de zahar, de zice ca-i mai bun ca mierea... Zenobia, cu sticla de rachiu n mna, se plngea Todosiei, vadanei, de un afurisit de junghiu care o taia prin sale de cteva zile si nu-i mai trecea. - Ia da sticla ceea, mama! zise Ion scurt si nghiti ndata o dusca zdravana. Da d-ta bei o leaca? - Lasa-ma pe mine n plata lui Dumnezeu ca doar nu-s nsarcinata -raspunse Zenobia lund totusi sticla si tragnd o gura. Aoleu, da stiu ca-i bun... Vezi numai, dragul mamii, sa nu bei mult ca ti se suie la cap si cine stie ce pozna ti-o veni sa faci... Omul la betie sa-l fereasca Dumnezeu... Ion i lua sticla si-i ntoarse spatele fara sa-i mai asculte sfaturile. Copilul ramasese pironit locului, cu ochii pofticiosi la rachiu. Cnd se ndeparta flacaul, avu parca o suparare. Dar i trecu repede si, sterpelind ntr-o clipire un ghivecel de flori din mna Margaretei, o zbughi ca sageata, urmat de blestemele aprige ale fetei care astepta mereu s-o cheme cineva la joc... Ion trecu ncet prleazul de lnga grajd, ntorcnd capul spre Ana care nu-l scapa deloc din ochi si care, peste cteva clipe, l urma cu pasi grabiti, rosa ca focul de rusine, nchipuindu-si ca toata lumea o pndeste. 14 n dosul surii era o livada marisoara, presarata cu pomi, taiata n doua de o carare ce cobora pna la Grla Popii si se oprea chiar n spatele crciumii lui Avrum. Fnul cosit de curnd, adunat n cteva claite proptite cu pari, umplea vazduhul cu un miros mbatator. Ion merse pe carare doi-trei pasi, apoi coti n stnga si se aseza sub un nuc batrn si scorburos, pe o radacina ncovoiata ca un jilt. Fata sosi tremurnd de emotie, dar cu o stralucire bucuroasa n ochi. - Aici erai? murmura Ana asezndu-se repede, fara sa se uite la dnsul. - Ca parca-i mai bine aici - facu flacaul ncet; apoi ndata ridica sticla: Sa traim, Anuto! - Sa traiesti Ioane! raspunse ea privind nelinistita spre carare, pe unde treceau mereu oameni, care la crciuma, care napoi. - Bea si tu, Anuto, ca pentru tine l-am luat si l-am facut dulce ca gura ta! - Despre mine poate sa sece rachiul - zise fata, mai potolita. Mi-e sila si cnd i simt mirosul, ca taica nu mai lasa sa treaca nici o ziulica fara bautura si fara betie... Nu stiu, zau, ce s-o

mai alege de noi. - Apoi asa bea omul la suparare - zise Ion, adaognd pe urma cu alt glas: Bea, Anuto... Mi-a casunat si mie asa odata... Ana si nmuie buzele n rachiu, se strmba si dadu repede sticla napoi, tusind si rznd: - Avai de mine... nu pot... parca-i otrava... - Ba-i bun - zise Ion ducnd iarasi sticla la gura... Tacura amndoi un rastimp, fara sa se priveasca. Apoi flacaul si trecu bratul pe dupa mijlocul ei si ofta: - Hei, Anuto, mult aleanu-i n inima mea! Fata Anei, lunguiata, arsa de soare, cu o ntiparire de suferinte, se posomori. - Ce ndur eu, sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea - gemu dnsa. Acu tata si-a pus n gnd sa ma marite cu George-aTomii si o tine mortis cu George. Si, Doamne, greu ti mai vine sa taci si sa nghiti cnd nu ti-i drag omul... Ion se uita lung la buzele ei subtiri care se miscau usor dezvelindu-i dintii cu strungulite, albi ca laptele, si gingiile trandafirii de deasupra. Stia dnsul ca Vasile Baciu e ntr-o ureche si ca de-o apuca hais, apoi hais o tine sa stie de bine ca da cu carul prin toate santurile. Dar tocmai aceasta l ntarta si pe el. Nu-i fusese draga Ana si nici acuma nu-si dadea seama bine^daca i-e draga. Iubise pe Florica si, de cte ori o vedea sau si amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta n suflet rsul ei cald, buzele ei pline si umede, 15 obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Dar Florica era mai saraca dect dnsul, iar Ana avea locuri si case si vite multe... i asculta glasul plngator si-l cuprindea mila, n acelasi timp nsa se gndea la Florica. Apoi deodata tresari, o strnse la piept si, fara sa rosteasca vre-o vorba, o saruta lung pe buze. Fata cuprinse cu bratele gtul lui Ion, molesita si aprinsa, si inima-i batea att de navalnic nct el o auzea. - Noroc, noroc, Ioane! striga atunci un glas aspru pe carare. Flacaul ridica ochii furios si vazu pe Ilie Onu care, ntorcndu- se de la crciuma cu o sticla de rachiu, rdea gros si batjocoritor. - Du-te-n... Doamne iarta-ma - ssi Ion ncruntat. Ilie Onu ajunse la sura si se facu nevazut. Era frate de cruce cu George al Tomii si unde putea sa-i faca rau lui Ion, i facea, fiindca odata, la o nunta, l umpluse de snge ca sa-l mblnzeasca. Ion ncepu sa suduie si sa se catraneasca, dar ntlnind ochii caprui nlacrimati de fericire si de teama ai Anei, se potoli... Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din rasputeri sa

nvete pe Briceag un cntec nou ce-l auzise de la lautarii din Bistrita la un chef al doctorului Filipoiu, la beraria cea mare din Armadia. Briceag, cu ochii tinta la buzele flacaului care fluiera melodia, tria nesigur cu arcusul pe strune; Holbea credincios, ncerca si el sa secondeze. George se umfla, nchidea putin ochii si fluiera din ce n ce mai aprig, caci mprejurul lor se adunase un plc de flacai care-l priveau cu admiratie. - Ei, acu ai nteles? zise George oprindu-se n mijlocul cntecului. - Las ca l-am prins - mormai Briceag pornind sa traga cu mai multa siguranta. - Am sosit, George - striga Ilie ntinznd sticla. - Iute te-ai ntors - vorbi cellalt bnd si trecnd ndata rachiul lui Ilie ca el sa poata rencepe dascalirea lautarilor. - Noua nu ne dai un paharel, vere? se lingusi Holbea, zgndarindu-l cu arcusul. - Sa va dau, cioroilor, firea-ti ai naibii! rse George foarte multumit ca au sa vada toti cum cinsteste el pe tigani. - Beti-o toata - zise apoi catre Gavan cnd vru sa-i napoieze sticla. Dar atunci sari Ilie ca un cocos: - Ia stati, bre, sa mai bem si noi, ca cioarele astea o sa plezneasca de atta holirca... Urma o ciorovaiala nesfrsita ntre Ilie si tiganii care nu mai voiau sa renunte la bautura si era ct pe-aci sa se ncinga si o bataie, deoarece Ilie, aprinzndu-se, se repezea mereu cu piciorul sa sparga gorduna. 16 Deodata toata lumea se ntoarse spre ulita. Toti barbatii scoasera palariile, iar cei de pe prispa se sculara n picioare... Venea preotul Belciug mpreuna cu d-na Maria Herdelea, nevasta nvatatorului, cu domnisoara Laura si cu Titu. Primarul si fruntasii satului iesira n poarta ntru ntmpinarea domnilor. - Petreceti, petreceti! zise preotul cu un zmbet binevoitor. - Apoi ce sa facem , domnule parinte - raspunse primarul cu palaria n mna. Dumnezeu de-aceea a lasat sarbatorile, sa se mai veseleasca si prostimea. - Negresit, negresit - murmura Belciug ntinzndu-si zmbetul. - Da de ce nu poftiti si d-voastra sa vedeti petrecerea noastra? relua Florea Tancu cu un glas foarte blajin, punndu-si palaria n cap. Taranii de asemenea se acoperira unul cte unul, n vreme ce

preotul sopti cteva cuvinte d-nei Herdelea, care-i raspunse raspicat, dndu-si capul pe spate cu mndrie: - Da, putem privi putin si noi... Mie chiar mi plac petrecerile poporului... Maria Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar - fiindca umblase totdeauna n straie nemtesti si mai ales ca s-a maritat cu un nvatator - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam dispretuitoare pentru tot ce e taranesc. - Poftim mai aproape! facu atunci primarul, bucuros, dnd la o parte pe taranii care se mbulzeau: Ia faceti loc mai oameni!... Dati-va la o parte!... Vreo ctiva fruntasi dadura ndata ajutor primarului strignd: - La o parte!... La o parte!... Belciug intra binisor n ograda si se opri aproape de poarta. Babele cucernice se repezira numaidect sa-i sarute mna. - Lasati, lasati! murmura preotul, ntinznd nsa dosul palmei spre sarutare, cu o multumire ce-i nviora fata tabacita de slabiciune. Flacaii, obositi si cu gndul la joc, ramasesera tot mprejurul lautarilor. Numai George, totdeauna silitor sa-si arate istetimea, se vr printre batrni, mbulzindu-se ca s-ajunga ct mai aproape de popa si familia nvatatorului. Ilie se tinea si aici dupa dnsul ca un catel. Titu Herdelea, un tnar de vreo douazeci si trei de ani, n haine curatele si saracute, cu o cravata albastra azurie la gulerul nalt si teapan, ras de mustati si lung ct un par, cum vazu pe George, i ntinse prieteneste mna mbracata n manusi de-ata cenusii: 17 - Noroc, George!... Nu mai jucati?... Tocmai ne abaturam si noi sa va vedem... - Cum nu, domnisorule! Numai sa se hodineasca-o tra tiganii, c-au zis atta de-a amortit si sufletul dintr-nsii - spuse flacaul cu glas ndulcit. Apoi apropiindu-se mai bine, adaoga: Da d-ta nu vrei sa joci cu noi, domnisorule? Titu rse si se uita la Laura, care zmbi ncurcata. - Eu?... Nu, George. Altadata. Acuma nu se poate. Dar flacaul starui: - ti dau eu o fata, domnisorule, de sa te lingi pe buze. Usoara ca pana si frumoasa ca o domnisoara... Dar trebuie sa joace si domnisoara Laura... Sora lui Titu se facu deodata serioasa si se agata nfricosata de bratul mamei sale, murmurnd: - O, auzi ce idee!... Ma mir ca nu vi-i... Preotul vorbea cu primarul si cu ceilalti tarani despre mersul

vremii, toti fiind ntelesi ca ar fi bine sa mai dea Dumnezeu o gura de ploaie , sa se mai nmoaie pamntul, caci altfel ramne porumbul nesapat de-al doilea... George nsa se tinea scai de Titu si de Laura, spre marea indignare a doamnei Herdelea care n-ar fi ngaduit nici n ruptul capului ca fata ei sa se amestece printre tarani. Ca sa schimbe vorba, fiindca se mai strngeau si alti oameni sa asculte staruintele flacaului, zmbind putin batjocoritor, Titu se uita deodata mprejur, ca si cnd si-ar fi adus aminte ceva, si apoi ntreba: - Oare Ion unde-i? George, desi stia ca, dintre toti feciorii satului, domnisorul numai cu Ion e mai prieten, se simti aproape jignit auzind acum ntrebarea. De aceea raspunse cam n sila: - Pe aici trebuie sa fie si dnsul... Dar Ilie Onu, de la spate, se amesteca iute n vorba: - Ba e n gradina, subt nuc, cu Ana... - Unde? facu George, ntorcndu-se brusc la el, parca i-ar fi tras o palma. - Acolo, unde zic - ncheie Ilie scurt, rnjind multumit. George puse nasul n pamnt si tacu. Nimeni nu mai deschise gura, si Titu, bucuros c-a scapat usor de invitatia la dans, se apropie de Belciug care ncepuse sa povesteasca oamenilor cum i-au scos lui doctorii cei mari un rinichi, n spitalul din Cluj... Vorbele lui Ilie lovira pe George drept n suflet. Ana lui Vasile Baciu i era fagaduita lui de nevasta. Ea fata cu stare, el fecior de bocotan, - se potriveau. Parintii lor erau ntelesi mai demult, iar Ana i placea. Nu zicea 18 ca-i cine stie ce frumoasa, dar nici el nu pica. Era greoi, spatos si umeros ca un taur; umbla leganat si cu genunchii nmuiati... Fierbea. Se gndea mereu sa-si croiasca drum pna n gradina, s-o vaza cum sade ochi n ochi cu Ion. Dar mereu si lua seama, zicndu-si ca poate mai mult ar strica dect ar folosi, daca cumva nu s-ar isca si o bataie, caci Ion e artagos ca un viespe nemncat. De va sti fata ca el stie, mai rau se va nrai. Mai bine sa-i lase n pace. O lingura de istetime face uneori mai mult dect un car de putere. Dar Ion, ce vrea Ion? De ce cauta sa-i nvrteasca el capul fetei?... si arunca ochii, fara sa vrea, spre Florica vadanei lui Maxim. Statea tot asa de pleostita ca si dnsul. Se vede ca si ea stia si o bateau aceleasi gnduri... Asta i mai potoli supararea. Cnd nu esti singur, suferinta se usureaza. Ofta odata din baierile inimii si-si trase palaria pe ochi, zicndu-si:

- De-amu am sa joc numai cu Florica... Cel putin sa plezneasca fierea si ntr-nsul!... Lautarii si potriveau zgomotos instrumentele pentru a da de stire tuturor, si mai ales celor razletiti prin gradina, ca rencepe jocul. Flacaii bateau nerabdatori din calcie, scoteau cte un chiot de veselie si-si aruncau privirile din ce n ce mai des printre fetele care asteptau cu inima strnsa sa fie poftite n hora. In clipele acelea sosi, de pe ulita, Vasile Baciu, lalaind un cntec de betie, cu palaria ntr-o ureche, cu ochii nrositi si tulburati de bautura. Se clatina usor n mers si dadea ntr-una din mini parca s-ar sfadi cu un dusman nchipuit. Cnd zari grupul cu domnii n mijloc, se opri putin, ntepenindu-se gnditor, apoi se duse glont la preotul Belciug si-i zise: - Eu, domnule parinte, spun drept, s mare pacatos... MaareL. Si betiv si stricat, cum nu se mai pomeneste n sapte sate, zau cruce!... Asa-s eu, ce mai calea-valea... Beau, si beau, si beau de usuc, nu altceva!... Ce-i drept nu-i pacat, asa-i domnule parinte? Ca de suparare beau daca beau asa-i?... Si beau pentru ca beau dintr-al meu... Preotul si curmase povestirea si luase o nfatisare grava, privind foarte aspru pe Vasile Baciu. Taranul nsa avea acuma un zmbet bun pe buze si vorbea aplecat ca la spovedanie, parca nici n-ar fi vrut sa stie de nimeni n lume: 19 - S-amart rau, domnule parinte, crede-ma! Poate ca nu ma crezi? De-aceea beau si iar beau si iar... Uite-asa! Ai sa zici dta: da de ce esti amart, betivule? Apoi cum sa nu fiu, domnule parinte? Ca o fata am si eu si nu-mi place deloc fata pe care o am. Nu-mi place, auzi? Ca nu vrea sa ma asculte. Si tare ma doare inima si tare-s suparat ca nu vrea sa se uite n gura mea. Am dreptate, ori n-am, spune d-ta! Belciug nu suferea mirosul de rachiu, caci era bolnavicios, iar Vasile mereu i duhnea n nas si rgia. Purtarea taranului l indigna nsa mai ales pentruca-i stirbea demnitatea n fata poporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioasa, cu capul sus, cu buzele strnse punga si privea mnioasa la oamenii care se mbulzeau mprejurul lor, curiosi, rznd pe nfundate de Baciu. Lui Titu, dimpotriva, i placeau ngaimarile betivului si nu stia cum sa-l zgndare, fara sa bage popa de seama. Belciug si nghiti mnia si cauta sa-l potoleasca cu o dojana blnda. - Rau faci, Vasile, ca nu te sfiesti macar de tineretul care te vede mereu pe doua carari. Omul de treaba nu se tine toata ziulica numai sa mbogateasca pe jidovi si sa-si otraveasca trupul cu hlbariile lor dracesti... Asa, Vasile!...

Baciu lua deodata o nfatisare solemna, se dadu doi pasi napoi si raspunse cu o mustrare caraghioasa n glas: - Vai de mine, domnule parinte? Dar cui i-am facut vreun rau? Baut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? Ca beau, beau... Da beau din munca si din sudoarea mea... Atunci de ce sa ma napastuiesti? Ce ti-am gresit eu d-tale, spune drept! Primarul gasi cu cale sa se amestece, l lua de brat si vru sa-l dea la o parte, mulcomindu-l: - Bine, bine mai Vasile, asa-i cum zici... Dar lasa pe dumnealor n pace, ca dumnealor au venit sa vada jocul, nu sa auda prostiile tale... Apoi, ntorcndu-se spre flacai, striga poruncitor: - Da voi ce faceti, mai feciori? Jucati ori nu jucati? Atunci nsa Vasile Baciu zari pe George, care statea posomort, ca un copac cu maduva uscata, si ndata l apuca de mna si-l tr n fata preotului: - Uite-l, domnule parinte! l vezi? Asta-i ginerele meu care mi-i drag! Cu dnsul ai sa-mi cununi d-ta fata, macar de-as sti ca are sa crape inima dintr-nsa!... - Bine, bade Vasile, lasa ca... - facu George rusinat, rznd silit. Omul se ncapatna din ce n ce si ncepu sa strige: - Nu vreau sa te las, ai nteles? Mie-mi trebuie ginere cumsecade, nu fleandura... Io-ti dau fata, iar tu sa ai biciu, sa-i scoti din cap gargaunii!... Eu nu vreau sa stiu de-alde calici tantosi care umbla sa-i mpuieze capul. Eu nu 20 vreau si nu vreau, si daca nu vreau, i pun gtul pe taietor si numai una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spnzuratoare. Asa-i mai George? - Asa, asa - murmura flacaul vrnd sa-l astmpere. Vasile se uita mprejur triumfator si scuipa ascutit tocmai ntre picioarele primarului. Apoi, ca si cnd si-ar fi adus aminte de ceva, porni spre grupul fetelor, tragnd pe George dupa dnsul si strignd n gura mare. - Anuto!... AnutooL. Unde esti tu, fata tatii? George rosi parca l-ar fi bagat ntr-un cuptor aprins. O furie amestecata cu rusine i cuprinse sufletul. Si deodata i zise ncet, sa nu-l auda si alti oameni: - Las-o pe Anuta, ca-i cu Ion-a-Glanetasului n gradina, sub nuc... Baciu tresari ntepat. Scoase un tipat scurt si se ndrepta cu pasi mari spre coltul surii, unde tocmai se ivea Ana, tremurnd de spaima, caci i auzise glasul. Taranul o vazu, se opri n mijlocul ograzii,

unde ajunsese, si raschira picioarele, si trnti minile n solduri si si mpinse burta nafara, privind sagetator pe Ana. Statu asa cteva clipe, apoi izbucni: - Bine, Anuto, asa ne-a fost vorba? Si se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasca. O femeie tipa disperata: - Vaoleu! Sariti c-o omoara! Pna sa ajunga nsa la fata, Vasile zari pe Ion sosind tot de dupa sura, si numaidect uita pe Ana si se ntoarse amenintator spre flacau. Vazndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tresarire usoara, dar si urma calea, linistit, ca si cnd nar ntelege nimic, cu o privire nepasatoare catre Baciu. - Ce ti-am spus eu tie, golane, ai? urla, apropiindu-se mereu, Vasile Baciu, pe care linistea lui Ion l ntarta mai rau. Flacaul primi ocara ca o lovitura de cutit. O scaparare furioasa i tsni din ochii negri, lucitori, ca doua margele vii. Raspunse cu o voce putin tremurata, dar si batjocoritoare: - Ce-s eu, sluga dumitale, sa-mi poruncesti? - Am sa-ti poruncesc, tlharule, si daca nu asculti de vorba, am sa te umplu de snge! urla taranul aprins de mnie pna n maduva oaselor, aruncndu-se la el. Acuma Ion se opri, nclesta pumnii si striga nabusit, parca ar fi cautat sa se stapneasca: - Sa nu dai, bade Vasile, ca...! Sa nu dai!... Sa nu dai!... Ctiva barbati si flacai se zvrlira pe Vasile, ostoindu-l. Ion statea neclintit, ca un lemn, doar inima-i batea coastele ca un ciocan nfierbntat. Dintru 21 nti se gndise sa-l lase n plata Domnului, ca-i beat si e tatal Anutei. Dar de cnd l-a suduit si s-a apropiat sa-l loveasca, si-a pierdut cumpatul. i clocotea tot sngele si parca astepta nadins sa-l atinga baremi cu un deget Vasile, ca sa-l poata apoi sfrtica n bucatele, mai ales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit. Baciu se zvrcolea n bratele oamenilor, urlnd nencetat: - Lasati-maaa!... Lasati-ma sa-i scot blohotaile!... Trebuie sa-i beau sngele, altminteri pleznesc!... Lasati-ma!... Taranii nsa l dusera, aproape pe sus, pna la poarta, n vreme ce el nu mai contenea si se smucea din rasputeri: - Ce are hotul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Lasa-ma, Nistore!... TffP.... Ion schimba fete fete. Genunchii i tremurau, iar n cerul gurii simtea o uscaciune parca i s-ar fi aprins sufletul. Fiece vorba l mpungea drept n inima, cu deosebire fiindca le auzea tot satul. Mereu i fulgera sa se repeaza si, cu un pumn zdravan, sa- i nabuse n gt ocarile. Deodata cu gndul acesta nsa i rasarea n minte

si Anuta, oprindu-l pe loc. Se uita dupa ea, dar n nvalmaseala fata o stersese acasa plngnd. Femeile si fetele se mprastiasera care ncotro, ca un crd de galite speriate de uliu, si priveau din ulita si de prin ograzile vecine asteptnd n fiece minut sa nceapa bataia. Profitnd de ncaierare, preotul pleca, spunnd scandalizat doamnei Herdelea: - Asemenea destrabalati trebuiesc dati pe mna jandarmilor sa le nmoaie ciolanele. Numai asa s-ar face oameni de omenie... Pacat ca Ion nu l-a scuturat putin... Ar fi meritat-o... nvatatoarea clatina din cap, n culmea indignarii, si ridica usor rochia, sa nu mature praful ulitei, si porni repede mpreuna cu Belciug si cu Laura. Titu ramase mai n urma. i parea rau ca nu poate vedea cum se ispraveste cearta si, mergnd, ntorcea mereu capul.... Hora se sparse. Tiganii se retrasesera spaimntati n sura; Gavan si rezemase gorduna ntr-un colt, hotart s-o apere cu orice pret, sa nu i-o sparga batausii. Flacaii se adunara mprejurul lui Ion, attndu-l: - Ce te-ai lasat, Ionica, sa te ocarasca?... Trebuia sa-i tragi macar vre-o doua scatoalce, sa te pomeneasca!... Altii, ctiva, prieteni de-ai lui George, stateau mai deoparte, rnjind. Mai trzior veni ntre ei si George, urmat de Ilie Onu, care nu-l slabea, ca o umbra credincioasa. - Uite cum se strica toata veselia din pricina... zise George, suparat putin, cu o privire spre feciorul Glanetasului. 22 Ion nsa nu vedea, nu auzea. Rusinea l tintuise locului. Se uita mereu dupa gramada de oameni, ntre care se zbatea Vasile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi. George mai schimba cteva cuvinte cu tovarasii lui, apoi striga lautarului cu glas mndru: - Hai, tigane, la Avrum!... Ce mai stam aici de pomana?... Glasul acesta zbrni ca o trmbita n urechile lui Ion. Din doi pasi fu lnga Briceag si-i porunci scurt: -Hai! Tiganul statea ncurcat, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul, nestiind pe care sa-l asculte. - Apoi stai, Ioane - facu George, tot trufas - ca eu l-am arvunit!... Ion, parca nici nu l-ar fi auzit, repeta mai aspru: -Hai! n ochii lui ardea atta mnie ca Briceag strnse din umeri spre George, puse vioara la obraz si ncepu ndata un cntec de veselie. Prietenii lui Ion pornira sa chiuie si sa pocneasca din degete, n semn de izbnda, apoi sa tropaie de rasuna batatura. Ion o lua nainte spre poarta, iar ceilalti dupa el,

fluiernd si chiuind. Lautarii i urmara cntnd; Gavan, cu gorduna agatata de-a umar, sufla greu ca un gnsac ndopat. n ulita, ceata poposi o clipa, tropaind furtunos pe loc, spre marea admiratie a fetelor care se uitau din portile ograzilor. Pe urma pornira cu totii n stnga, chiuind n tactul cntecului, ntovarasiti de o droaie de copii. George ramase, cu ai lui, lnga sura, furios dar nendraznind sa se mpotriveasca. i era necaz mai cu seama ca el daduse arvuna tiganilor si tot el avea sa le plateasca restul pna la patru zloti. Adevarat ca banii i strngea de la flacai, cte douazeci de creitari de caciula, dar pna sa-i adune trebuia sa se sfadeasca cu mai toti si sa-si bata capul, caci Briceag nu mai vrea sa astepte, de cnd a patit-o odata de-a ramas neplatit. nsarcinarea aceasta i placea, nici vorba, fiindca i se parea ca-l nalta deasupra tuturor. Acuma, nsa, vaznd ca flacaii tin totusi partea lui Ion, se simti umilit, mai ales ca aceasta venea dupa ce aflase ca Ion umbla serios dupa Ana... Se uitase cu jind cum au plecat toti cu lautarii si avuse o clipa gndul sa se amestece si el ntre ei si sa se arate ca nu-i suparat. Dar si daduse seama ca s-ar cobor prea mult n ochii tovarasilor lui. Drept razbunare si mngiere, dupa ce ceilalti cotira spre ulita cea mare, zise zmbind: - Eu nu mai dau tiganului nici un creitar. Sa-i dea Ion, ca Glanetasu are destui. Flacaii nsa nu pricepura batjocura lui. Erau plouati c-au ramas batuti si fara lautari. Ilie Onu rupse tacerea: 23 3 >ca ca = 68 CU & s * s> g ju "cu c/ 6 e 8. 1 1 ea 8 IU c u <s & 3

a )ca "O = 5 a o 1 B3 8. o 2 8 a c/3 iea o "8 8J v> U 3h I 53 8 1 t.sl ^ L 3 < 'S l 1IS I ca ca 1S 3 33 00 5 I cu 3 Om "B. 60 ca g S "a | 1 -O ii .ca ja fi o -O II -o 3 M <ea o.

S IJ3 'S 11 3 "a S<S u ca -o o l T3 CB ea 60 3 O < ^- ^ c c .a .2 >c .ca ca 1 ?S3i <S ca f _. 3 c "2 o o 1 -h a 11 l oo l 'S'S. u >ca 1 >ea a o D)ca a lill fii' c tu O iea cas & u "o '3 s iea tD 1 iea iea 3 ^ asT8 IM8 f" -< 1> L 3 a O ca'Se T, S - > 3 j .S .a g s tu " a s ci -S L < *

S'S.S-g^ tu 3 "" o u .d _ ' c- <" i a^ || S<S c tS c3. mO ug c o "O ta a o i_i C3 >- ca Oc jf L O <CS c <cs <J3 U 3 ric s ca i Iezi 8 IM spre care c "S a 'L c <^- ea L 3 ca 60 O ntre timp se nnoptase si odaia nu mai era luminata dect de o lampa f'uninginita, spnzurata de o grinda din tavan. In lumina galbena-bolnava si tremuratoare oamenii pareau mai beti decum erau aevea, ochii luceau mai salbatec, iar bratele goale, ciolanoase, cu muschii umflati ca niste serpi flamnzi, se ridicau mereu peste capetele turburate, amenintnd ori prevestind o primejdie. Glasurile se ngrosau si ragusau din ce n ce, vorbele deveneau mai grosolane si sudalmile mai mnioase. Fetele asudate sclipeau care rosii-parca, care galbene-verzui, iar din galagia ametitoare se naltau, stapnitoare, rsete svapaiate, cte au rgit larg, urlete prelungi... Simion Lungu, beat leuca, rezimat de-un colt de masa, si njura nevasta care statea lnga el, n picioare, cu un copilas la tta. Femeia l tragea ntr-una de mneca, zicndu-i cu glas monoton, fara sa se sinchiseasca de ocarile lui:

- Hai, Simioane, hai zau acasa, ca mine trebuie sa te scoli cu noaptea-n cap sa te duci dupa lemne, ca nu mai am nici cu ce atta focul... Hai, hai zau!... Simion se plngea comesenilor care nu-l ascultau, njura, bea, pna ce n cele din urma femeia si facu loc alaturi de dnsul, astupnd gura copilului cu sfrcul pieptului, rznd si tragnd zadarnic cu ochiul spre un flacau pe care bautura u posomorse. Toti feciorii nchinau, pe rnd, cu lautarii care cntau, din ce n ce mai cu suflet, doine de betie, taraganate si labartate ca niste femei dezmatate. Briceag se ametise bine de bautura, dar arcusul lui tragea parca mai frumos, pe cnd Holbea, mai traznit, seconda att de fals ca lui nsusi i era rusine. Numai Gavan ramasese treaz, nti ca sa-si poata apara gorduna, apoi fiindca era un betiv fara pereche, n stare sa suga o vadra de spirt fara macar sa clipeasca. Ion se simtea att de amart ca nici rachiul nu-i tihnea. Rusinea ce i-o facuse Vasile Baciu i se asezase pe inima ca o piatra de moara. Se silea sa nu se mai gndeasca la ce-a patit si totusi mintea-i era otravita numai de ocara. O dorinta grozava l cuprindea din ce n ce mai staruitor n mrejele ei: sa loveasca, sa sparga, sa se descarce ca sa se racoreasca. Se uita n rastimpuri cu coada ochiului spre cealalta masa, unde George, nviorat, nchina mereu si dandanea, cu glasul gros si neplacut, un cntec domnesc, cu ochii fulgeratori, cu o trufie provocatoare pe fata. Privindu-l asa, hoteste, Ion simti deodata ca si cnd i-ar cadea o pnza de pe ochi. si aminti ca Ilie Onu la vazut n gradina, mbratisndu-se cu Ana. Acuma Ilie sedea lnga George. Ilie trebuie sa-i fi dat de veste, iar George a asmutit pe Baciu. Si fiindca nu s-a putut rafui cu Baciu, i se nfipse n creier gndul ca trebuie sa se rafuiasca 26 cu George. ndata ce-i veni hotarrea aceasta, ncepu sa-l chinuiasca. Se framnta si suferea pentru ca nu stia cum sa nceapa? Atunci pica n crciuma Titu. Intrarea lui curma o clipa galagia. - Buna seara! rosti Titu putin ncurcat, caci toate privirile se ntoarsera ntrebatoare spre dnsul. - Buna seara! rasuna aproape n cor raspunsul tuturor, dupa care zgomotul si relua stapnirea mai avan ca nainte. Titu venise mai ales mpins de curiozitate. Avea o presimtire ca cearta de la hora nu va ramne fara urmari si nu s-a putut stapni sa nu treaca pe la Avrum, sa vaza ce se mai petrece? La cina familia Herdelea dezbatuse amanuntit ntmplarea si

cu totii cazusera de partea lui Ion, si pentru ca li-e era vecin, si pentru ca feciorul Glanetasului era mai destept dect toti flacaii din Pripas. Discutia o ncheiase Titu, declarnd grav: - Bine ar face sa-i traga o bataie zdravana! Dar n-a spus cui sa-i traga si nimeni din casa nu l-a mai ntrebat, caci se facuse trziu si pe toti i cuprinsese somnul, iar nvatatorul chiar adormise mbracat n timpul convorbirii. Dupa ce s-a culcat toata familia, Titu s-a asezat sa lucreze pentru tatal sau, la niste registre de nscriere. A lucrat ce-a lucrat, pe urma nu si-a mai putut opri nerabdarea. Si, cum tutunul i era pe ispravite, si-a luat palaria si s-a dus glont la crciuma. Dadu mna cu Avrum, cum facea totdeauna cnd lua ceva pe datorie, ceru un tutun, i spuse sa-l treaca la cont si apoi, ca sa mai poata zabovi, vorbi cine stie ce cu ovreiul, tragnd cu ochiul spre mesele flacailor. l rodea sa ntrebe pe crciumar ce s-a mai ntmplat, dar se sfia. Ce-a zice oamenii sa afle ca el se intereseaza de hrjonelile prascailor? n sfrsit porni mngindu-se cu gndul ca nu se poate sa fi fost nici o ncaierare de seama, altfel n-ar fi toti mpreuna. Trecnd pe lnga masa lui Ion, zmbi prieteneste. Flacaul se scula n picioare si-i zise respectuos, ntinzndu-i un pahar cu rachiu: - Fa bine domnisorule, si nchina cu noi un paharel! Titu se codi putin, mai mult de ochii lumii, caci prilejul i se paru bun sa afle cte ceva. Astepta deci sa staruiasca si ceilalti, si atunci lua paharul si-l ridica n sus n semn ca vrea sa nchine. Ion striga deodata poruncitor sa se faca tacere, si toate glasurile se stinsera ntr-o clipire. Domnisorul nsa acuma se zapaci, nefiind mester n hiritisirile lungi si ceremonioase care plac taranilor. - Sa traiesti, Ioane!... Sa traiti cu totii si... noroc! zise dnsul, dupa o pauza, cu vocea ragusita usor de emotie. 27 Bau si dadu napoi paharul, patruns de un fior de greata. Ion i raspunse cu o nchinare iscusita, acoperita nsa de galagia care rencepuse. Titu i ntinse mna: - Noapte buna, Ionica, si multumesc! -Multumim noi de cinste, domnisorule! facu flacaul petrecndul pna afara. n fata crciumei, pe prispa si n ulita, plcuri-plcuri de oameni nchinau, povesteau sau se sfadeau. Fete curioase si copii mai neostoiti cascau gura pe la ferestrele dinspre gradina, lipindu-si nasul de geamuri. Macedon Cer-cetasu, mort

de beat, comanda militareste, tolanit n marginea santului, de vuia satul. - Ai vazut ce mi-a facut badea Vasile, domnisorule? zise Ion ncetinel, sa nu-l auza si altii. - Da, si-ti spun drept, m-am mirat cum ai putut sta asa, cu minile n sn - raspunse Titu clatinnd din cap. - Ce puteam face, domnisorule? sopti Ion scrsnind dintii. Daca-l plezneam, poate-l omoram si nfundam temnitele... Sapoi, vezi d-ta, nu-i de vina cine face, ci de vina-i cine-l pune sa faca!... Titu se apropie sa nu piarza cumva vreo soapta. Iar fiindca Ion tacu, l scormoni: - Zau, ma? Adica tu crezi ca l-a pus altcineva? - L-a pus, pot sa jur pe sfnta cruce... D-ta nu stii ca vrea sa dea pe Ana dupa George-a-lui Toma Bulbuc? -Aa?DupaGeorge? - Vezi bine ca-asa. Doar mereu o spune n gura mare, s-auda toti cinii... Apoi acu vezi si d-ta cine-i de vina... Titu, ca sa-l ntarte, l mulcomi: - Bine, dar poate ca George nu l-o ndemnat sa-Ion, catranit, l ntrerupse: - Vai de mine, domnisorule, cum poti grai asa? Ca doar eu stiu bine ca George nu ma sufere ca sarea-n ochi... Nu stii d-ta cum umbla dnsul dupa Ana, si nca de cnd? Anuta nu-l vrea, ca nu-i place si-apoi acu el cata sa se razbune pe mine... Titu tacu un rastimp, se gndi si pe urma vorbi rar: - Rau, foarte rau ca George umbla cu d-astea... - Crezi d-ta ca ma las eu asta-seara pna nu-l mustruluiesc? Poate numai de m-ar trazni Dumnezeu din senin... Altminteri n cearceaf o sa-l duca de-aici... 28 Glasul flacaului se nabusise de furie. Titu se spaimnta si-i zise foarte ncet si sincer: - Astmpara-te, Ioane, sa nu dai de vreo pozna! - Sa stiu ca zece ani nu scap din temnita si tot nu ma las pna nu-i vad sngele! murmura Ion, aprins ca un balaur, nclestnd pumnii si cutre-naurndu-se... Titu stia acum sigur ca va fi scandal mare si nici nu se mai duse acasa. Voia sa vada bataia, sa aiba ce povesti mine familiei si poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ncet, plimbndu-se, pna la gura Ulitii din dos, se ntoarse iar napoi,

trecu prin fata crciumii pna spre casa lui Simion Butunoi, nevrnd sa se departeze prea mult si sa nu poata sosi grabnic la fata locului cnd va ncepe ncaierarea. Facu plimbarea aceasta de zece ori, de douazeci de ori, si tot degeaba... Ion, orict era de hotart, nu ndraznea sa se agate tam-nesam de oameni. i trebuia o pricina, ct de mica; si n-o gasea, caci George petrecea ntre tovarasii sai si nici nu se uita la masa lui, parc-ar fi banuit ca-i cauta glceava. Buba se sparse de abia pe-aproape de miezul noptii. Lautarii, vrnd sa plece, caci erau tocmai din Lupsa si aveau de mers vreo doua ceasuri, se sculara cernd plata de la George, care parca asteptase clipa aceasta ca sa se razbune. Se rasti la Briceag cu pumnii: - Ce ma, cioara, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis? - Nu m-ai tocmit tu? se sborsi tiganul presimtind ca va ramne neplatit. - Plateasca-ti cui i-ai zis si are bani, ca eu nu platesc! - Apoi n-ai strns tu banii de la feciori? - N-am strns - ncheie George, mndru si batjocoritor, punnd sticla la gura si tragnd o dusca zdravana. n rastimp Ion se sculase si se apropiase de masa lui George. - Plateste ma! ssi dnsul ncruntat. - Eu, ma! Eu? striga cellalt sarind n picioare, ncurajat de linistea lui Ion pe care o lua drept slabiciune. -Tu! - Da crezi tu ca io-s crpa voastra, ma? urla George tot mai drz si amenintator. Si nca mai sare la mine! Si nca cine?... Nu mai putu urma caci Ion l izbi brusc cu amndoi pumnii, peste masa, drept n obraji. n cealalta clipa se repezi si George, dar Ion l lovi a doua 29 oara, mai teapan... Pe urma se ncaierara. George mugea ca un taur si-l apuca de cheotoarea camasii, sucind-o asa nct vinele lui Ion se umflau, iar fata i se rosea din ce n ce mai tare. Cu toate acestea Ion l lovea aprig cnd n cap, cnd n burta, nct pumnii i se umplusera de sngele ce curgea siroi din nasul lui George, stropindu-le hainele. n crciuma toata lumea se adunase ciopor n jurul lor, strignd: -Nu-i lasati! Sariti!... Dar nu sarea nimeni, ca si cnd toti ar fi vrut sa vaza nti care-i mai tare? Numai Avrum nfricosat sa nu-i prapadeasca sticlele si paharele sau sa-i sparga geamurile, se napusti la dnsii cu un curaj uimitor, nu ca sa-i desparta, ci silindu-se din rasputeri sa-i mpinga spre usa de la ulita. Lampa ncepu sa fumege mai greu, gata sa se stinga n valmaseala. Jertfind

cteva smocuri din barba-i roscovana si primind bucuros o droaie de pumni, Avrum izbuti, n cele din urma, sa-i scoata afara. Dupa batausi napadira toti oamenii n ulita, nct n cteva clipe odaia se goli. Ovreiul, fericit c-a scapat fara pagube, nchise repede usa si trase drugul de fier, sa nu se ntmple cumva sa se mai rentoarca musterii. Rostogolindu-se n ulita, cei doi se desclestara. Ion se repezi la gardul crciumarului, smulse un par si, mai nainte sa-l poata opri cineva, croi pe George peste spinare, nct acesta cazu gramada, gemnd prelung: - Vaoleu! M-a omoft tlharul! Gura, mustatile, barbia, camasa lui George erau vopsite de snge, dar numai lovitura de par l biruise. Mai bolborosi cteva sudalmi, ncercnd sa se ridice din santul n care l doborse, durerea nsa l coplesi curnd, parca i-ar fi rupt sira spinarii. Ramase ncrcit n buruienile murdare, nconjurat de unii flacai ce sarisera sa-l ajute. Niste femei pornira sa tipe, barbatii njurau, iar copilasul lui Simion Lungu, speriat de galagia care se ntetea mereu, scapnd sfrcul ttei din gura, ncepu sa zbiere. Ilie Onu se caznea sa rupa un latunoi dintr-un gard de peste drum ca sa crape capul lui Ion, urlnd furios: - Aesta-i ucigas, oameni buni, aesta-i hot!... Ion era multumit acuma, si racorit, si nu se mai sichisea de nimic. Statea sprijinit n par, ciobaneste, privind triumfator si amenintator, daca cumva ar mai ndrazni cineva sa-l supere. Smucind la latunoi, Ilie si stampara mnia si apoi, mpreuna cu alti flacai, luara pe brate pe George si-l dusera acasa, njurnd care de care mai napraznic. n urma lor mergeau o multime de femei spaimntalc si ctiva copii ntrziati pe ulita... 30 Pe cer iesise o jumatate de luna luminoasa si rece, argintnd soseaua si vrfurile pomilor... Ceilalti flacai se strnsera n jurul lui Ion, privindu-l cu respect si arun-cndu-i cte o vorba glumeata prin care voiau sa-i arate prietenia si admiratia. Ar mai fi avut pofta de petrecere, dar tiganii o stersesera n vremea bataii, iar n usa lui Avrum zadarnic batura, caci nu se deschise. Mai povestira un rastimp n fata crsmei, pe urma se mprastiara, unii pe-acasa, altii pe la dragute... Ion zvrli parul n gradina ovreiului si porni spre casa agale, multumit, ca dupa o isprava bine facuta. Trecea pe dinaintea casei lui Vasile Batiu, a treia de la crciuma. Se opri, gndinduse sa intre la Ana. Se simtea doar acuma razbunat si mai vrednic. Dar si zise ca fata poate nu stie ce vitejie a savrsit dnsul adineaori, iar sa-i spuna el, nu i se parea potrivit. Mai bine sa afle ea de la altii ?i sa-l doreasca mai mult. Se uita nsa

lung la casa noua, ascunsa n umbra celor trei meri batrni din gradinita, la ferestrele negre ca niste ochi somnorosi, la ograda larga, la grajdurile adormite, la poarta de scnduri cu stlpii nalti, si l cuprinse o bucurie ca si cnd toate acuma toate acestea ar fi ale lui... n dosul portitei Ana pndea cu inima ct un purice. Auzise larma de la Avrum si se strecurase afara, banuind ca Ion trebuie sa fi strnit vreo pozna, i tremura sufletul sa nu i se ntmple ceva. Ar fi iesit n ulita, dar i era frica sa nu scrtie portita si sa se trezeasca tatal sau, care sforaia pe prispa de cnd l adusesera acasa oamenii de la hora. Vazu apoi cum l duceau pe George si-si facu cruce multumita ca cel zdrobit nu era Ion. Acuma l astepta pe el, miscata de mndrie si parca simtind cum i creste n inima iubirea stapnitoare, iubirea care pecetluieste soarta oamenilor. Simtirea aceasta o nfiora si n aceeasi vreme i aprindea toate tainitele sufletului... Pe urma l auzi apropiindu-se. Pe urma l vazu oprindu-se. Vru sa-l cheme ca sa se arunce n bratele lui vnjoase si ocrotitoare, si totusi nu se putu clinti. Pe urma cnd nici el nu se urni, se nfricosa, si frnse minile si sopti dra-gostoasa, rugatoare, cu buzele uscate, si att de ncet ca singura nu-si auzi glasul: - Ionica!... Ionica!... Ionica!... 31 Ion nsa si relua calea, fluiernd si pasind mai apasat. Cizmele lui bocaneau pe ulita colbuita, iar uneori potcoavele zanganeau izbind vreo piatra... Cnd ajunse aproape de-acasa, Ion se pomeni din urma cu niste pasi foarte grabiti. Era Titu care alerga gfind. Navusese noroc sa vaza bataia si era nemngiat. Se plictisise plimbndu-se de colo pna colo, mereu prin fata crciumei si, n cele din urma, ca sa-i treaca mai usor vremea, se duse pna la rascrucea din cellalt capat al satului. Acolo a auzit zgomotul ncaierarii. Si-a iutit pasii ct a putut, dar pna sa soseasca la Avrum se mulcomise tot si nu mai gasise tipenie de om. - Ei, ce-a fost, Ioane? ntreba dnsul frecndu-si minile. - Nimic - murmura flacaul linistit. M-am racorit o leaca... Mai mult nu putu smulge dintr-nsul Titu, orict l descusu. Se despartira zicndu-si n acelas timp: - Noapte buna! Cocosii porneau sa vesteasca miezul noptii... 32 CAPITOLUL II ZVRCOLIREA O lumina cenusie, tulbure privea pe ferestre cnd se trezi

Glanetasu. Din departare se auzi un cucurigu slab, pierdut si ragusit. Peste o clipa altul, mai aproape, raspunse subtire si taios. Pe urma altele, din ce n ce mai apropiate si mai tantose, pna ce o bataie surda din aripi, n tinda, curmata de un cntec de cocos, poruncitor, gros, sfrsindu-se ntr-un crit vesel, cutremura toata casuta, nct Glanetasu tresari de spaima si-si facu cruce. - Bata-te Dumnezeu, cocos nebun! murmura batrnul mai zvrcolindu-se putin n pat pna sa se dezmeticeasca bine. - Dormi, muiere? ntreba apoi, atingnd cu cotul pe Zenobia. - Ba - raspunse femeia repede cu glasul limpede. Tacura amndoi, scarpinndu-se si icnind batrneste. - Da cte ceasuri sa fie, hai? casca iar barbatul, ntr-un trziu. - Hai, scoala, ca-i vremea de sculat - mormai Zenobia, mai ursuza acum si urnindu-se din asternut. - Oare? se mira Glanetasu pocnindu-si alene oasele. - Scoala, zau, mai barbate, pna ma duc eu sa trezesc pe Ion, ca el stiu ca n-are sa se trezeasca singur, c-a jucat toata ziua si a mai stat si pe la Avrum pna trziu... Scoala, scoala, sa te duci la lucru, sa nu ne-apuce prnzul lenevind, ca-i mai mare rusinea!... } 33 Batrnul se scarpina iar n cap, n barba, pe piept, casca prelung si cu pofta, se mai uita spre ferestre si apoi murmura ntrebator: - Oare luna-i ori ziua? n clipa aceea, n tinda, cocosul raspunse mai aspru si mai poruncitor: -Cucuriguuu!... - Apoi n-auzi ca-i ziua? facu Zenobia care se daduse jos din pat si-si lega zadiile, bolborosind rugaciuni. Glanetasu se ridica nti pe jumatate, se mai gndi si n sfrsit sari din culcus, silindu-se sa fie sprinten ca sa-si alunge moleseala din ciolane. - Aprinde lampa! zise apoi cautnd el nsusi chibriturile n firida hornului, dar negasindu-le, se necaji si se rasti la femeie: Da unde dracu le-ai mai pus iar? Zenobia nsa nu raspunse. Se nchina larg de mai multe ori, biguind sfrsitul rugaciunilor si numai dupa ce ispravi, striga la Glanetasu, furioasa: - O, traznite-ar sa te trazneasca, om nebun si fara Dumnezeu, ca nu mai poate omul de tine nici sasi zica ocinasele! Iesi trntind si blestemnd. In tinda gainile se ciocaneau si criau nerabdatoare, iar cnd Zenobia deschise usa spre ograda, navalira afara parc-ar fi scapat din temnita. Femeia le arunca ctiva pumni de porumb, afurisind mereu pe Glanetasu si numarnd n gnd gainile care se zbateau sa nghita ct mai

repede si ct mai multe graunte, n vreme ce cocosul, vesnic nencrezator cu Zenobia si ngaduitor fata de consoartele sale, apuca doar din cnd n cnd cte un fir. Gainile batrne se ghemuiau sfioase cnd stapna se apropia si le cauta de ou, pe rnd, spre marele necaz al cocosului, care zbrlea creasta amenintator, se ferea calcnd tantos si cotcodacea clocotind de indignare... Apoi cnd galitele se mprast iara, Zenobia se sui n podetul cu fn si striga din usa: - Ionica!... Mai Ionica!... Scoala, dragul mamii, sa te duci sa dobori iarba ceea sa nu ne pomenim c-o ploaie sa ne-o prapadeasca! - Bine, bine, las ca ma scol! mormai flacaul somnoros. Zenobia nu-l mai cicali. Stia bine ca baiatul, cnd e vorba de munca, nu se codeste si nu leneveste ca Glanetasu. Ion dormea toata vara n podul cu fn de deasupra grajdului. Astfel nu mai destepta din somn pe batrni, cnd venea el noaptea de pe ulite, s-apoi mai auzea mereu si pe Dumana, singura lor vacuta, rontaind sau rumegnd sau suflnd aspru pe nari pe cnd alegea fnul din ogrinjii ce-i punea dnsul seara n iesle. 34 si birui repede lenea somnoroasa, se tr pna la gura podului si cobor n ograda. Satul dormea. Numai cte-un cocos ntrziat mai vestea ici colo zorile. O ceata usoara, stravezie plutea peste coperisele tuguiate. Dealurile hotarului parca se leganau, tremurndu-si porumbistile multe, lanurile putine de gru si de ovaz, n vreme ce vrfurile mpadurite, negre si nemiscate, vegheau odihna satului ca niste capete de uriasi ngropati n pamnt pna n gt. O adiere de vnt, racoritoare, patrunse pna-n sufletul flacaului alun-<nndu-i cele din urma ramasite de somn din oase. si roti privirile prin ograda, scarpinndu-se n ceafa, ca si cnd s-ar fi gndit de ce sa se apuce. Zenobia, iesind iar din casa, se minuna: - Vai de mine, baiete, mi se pare ca te-ai culcat n camasa de sarbatori? Ion se zapaci de parere de rau, n vreme ce batrna urma mai jalnic: - Ferfenita ai facut toate nfloriturile si margelutele, si ai nnegrit-o de nu stiu zau cum am s-o scot din boala!... Ba ai mai umplut-o si de snge... Cu cine te-ai batut? Flacaul se uita cu bagare de seama si de-abia atunci vazu ca pieptul si poalele camasii sunt patate de snge. - Cu George a lui Bulbuc - mormai, drept raspuns, si intra n tinda.

si lepada camasa, se mbraca n hainele de lucru, ncalta opincile si pe urma se spala pe obraji n Parul Doamnei care se varsa chiar lnga casa lor n Grla Popii. Era gata de drum. Zenobia i pusese n traista un codru de pine de malai, niste brnza si ceapa, toate nvelite ntr-o pnzatura curata. Lund de sub grinda tocul si gresia, flacaul ntreba pe Glanetasu care se tot sucea si se nvrtea, cautnd cine stie ce: - D-ta te duci la notar la lucru? - M-oi duce, ca m-am tocmit de alaltaieri, de cnd a umblat dupa oameni prin sat... - Apoi bine... Numai sa nu bei banii, ca trebuie sa-i strngem. Ca mine ai sa vezi ca ncepe sa umble iar din casa n casa subprimarul cu straja dupa bir - adaoga Ion foarte asezat. - Acu lasa ca doar nici eu nu-s copil - facu Glanetasu. - Mi-ai pus demncare, mama? ntreba iar flacaul cntarind traista. - Ti-am pus si la prnz oi veni si ti-oi mai aduce - raspunse Zenobia suflnd din rasputeri n taciunii din vatra care fsiau, afumau si nu se aprindeau deloc. 35 - Sa vii nesmintit sa ntorci d-ta pologul, sa nu ma mai ntrzii eu si cu asta, altfel nu ispravesc cu cositul, ca delnita-i maricica - murmura Ion nchinndu-se si iesind. - Umbla sanatos! n tinda flacaul si lua coasa din cuiu, agata traista n coasa si coasa pe umar, si porni. Trecu repede pe dinaintea casei nvatatorului Herdelea, care dormea dusa, n vreme ce gainile n cotetul de lnga gard sariau, criau si se sfadiau. Merse, pe soseaua ravenita de roua, pna unde se desparte drumul cel vechiu, apoi coti n dreapta si sui ncet pe o carare lina, printre porumbisti care mai late, care mai nguste, despartite de razoare crescute cu iarba grasa. Pasea grabit, sa ajunga mai curnd, sa apuce a cosi o bucata ct mai zdravana nainte de rasaritul soarelui, caci iarba umeda se taie mai bine si mai lesne. Hotarul era nca pustiu. Doar pe Simion Lungu l gasi cosind de zor n livada ce o tinea cu arenda de la Avrum, lnga o holda de ovaz a lui Vasile Baciu. Trecnd, i striga n loc de binete: - Harnic, harnic! Simion mai trase cteva brazde, pe urma se opri sa-si ascuta coasa si raspunse lui Ion, care se departase de-a-binelea, nct nici nu-l mai auzi: - Apoi ce sa facem?... Muncim, ca de aceea ne-a lasat Dumnezeu pe lume... Mai urca Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai n inima

hotarului; o fsie lunga si ngusta de vreo trei care de fn. Atta ramasese din livada de douasprezece care ce mersese pna-n Ulita din dos si care_ fusese zestrea Zenobiei. ncetul cu ncetul Glanetasu l tot cioprtise... i cam placuse batrnului rachiul, iar munca nu prea l ndemnase. n tineretele lui a fost mare cntaret din fluier, de i se dusese vestea pna prin Bucovina. Zicea att de frumos din trisca, parc-ar fi fost clarinet. De aceea l-a si poreclit lumea Glanetasu. Fusese baiat curatel si istet, dar sarac iasca si lenevior de n-avea pereche. Fugea de munca grea. Se zicea ca n viata lui n-a tras o brazda cum se cade, adnca si ct trebuie de lata, ca nici nu stia tine bine coarnele plugului; coasa iarasi l dobora repede si-i statea n mna ca un bat. I-au placut mai mult lucrurile muieresti: sapatul, pologul, caratul, semanatul. Dar si mai bucuros trndavea prin ograzile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe 36 la nvatator si chiar pe la ovreii din Armadia si din Jidovita. Niciodata nu i-au crescut bataturi n palme de munca, nici nu i s-a plamadit pamntul n piele... jJorocul lui a fost Zenobia, o femeie ca un barbat. Fara de ea cinii l-ar fi mncat. S-a maritat cu dnsul fara voia parintilor, care-i ziceau ca din frumusete nu se face porumb si nici din istetime mamaliga. Fata singura, din oameni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea nsa l-a vrut pe Glanetasu i parintii, ca sa nu-i iasa din voie, n cele din urma, i-au dat-o si au nzestrat-o cu patru table de porumb si doua de fneata, trecndu-i si casa din capul satului cu gradina dimprejur. Cnd s-au mutat tinerii n casa unde statusera batrnii pna si-au cladit-o pe cea de peste drum de-a popii, au gasit pna si oalele pe foc, iar n ograda o pereche de boi si doua vaci, o droaie de gaini si vreo cinci rate... Gospodarie deplina, numai Glanetasu sa fi fost barbat, s-o ngrijeasca. Glanetasu nsa nici dupa ce s-a nsurat nu si-a schimbat naravurile. Zenobia l-a lasat ct l-a lasat, pe urma vaznd ca nu-i nici o nadejde, s-a facut ea barbat si a dus casa. Era harnica, alergatoare, strngatoare. Daca n-a dus-o mai bine, na fost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi n zi s-au nglodat tot mai rau. O datorie naste pe alta. Ca sa astupe o gaura, strneau o spartura ct o sura. Azi se duce pe apa Smbetei o limba de porumbiste, mine o livada ntreaga... Mare noroc ca Dumnezeu nu le-a harazit dect un singur copil. Dac-ar fi venit mai multi, poate c-ar fi ajuns de minunea lumii... Cnd au murit parintii Zenobiei, Glanetasu statea tocmai n doua porumbisti cioprtite si n doua vaci sterpe. Moartea batrnilor iar i-a mai ridicat putin deasupra nevoilor: vreo zece

capete de vite, vreo cinci locuri bunisoare si casa cea noua... Aceasta au si vnduto ndata lui Iftode Con-dratu, ca sa se mai usureze din datorii. Macar acuma de-ar fi pus umarul Glanetasu... Dar nu l-a pus. S-a lasat de fluier si s-a apucat de betie. Ct e Armadia de mare, toate crsmele le batea. n loc sa munceasca la coasa ori la plug pe pamntul lui, umbla pe la ovreii din Jidovita, sa faca bani, iar banii sa-i bea. Nu se mbata nsa niciodata rau si era blnd la betie; rdea ntr-una si povestea fel de fel de minciuni, de-ti era mai mare dragul de el... Asa apoi, n ctiva ani, iar s-au ncuscrit cu saracia. n zadar se jura Zenobia pe toti sfintii din calendar, dupa fiecare cioprtire a mosiei, ca mai curnd se spnzura dect sa mai vnda o palma de loc. Picau hrtoagele de judecata si trebuia sa dea de buna voie, daca nu vrea sa vina cu toba sa-i faca haram si putinul din care-si mai trau viata. Cnd s-a ridicat Ion, stateau numai n trei petece de pamnt: fneata, spre care se grabea acuma, si doua porumbisti, dincolo de sosea, tocmai n 37 hotarul satului Saracuta. Ce-ar fi trebuit sa fie Glanetasu, a fost feciorul. Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mna, punea si Dumnezeu mila. Iar pamntul i era drag ca ochii din cap. Nici o brazda de mosie nu s-a mai nstrainat de cnd s-a facut dnsul stapnul casei. n schimb, cum necum, n doi-trei ani a platit si datoriile ce le aveau la Somesana din Armadia, nct a putut atta focul cu cartuliile verzi si rosii care pricinuisera Zenobiei attea zile fripte... Flacaul sosi ncalzit de drum. Se opri n marginea delnitei, pe razorul ce-o despartea de alta fneata, lot asa de lunga si de lata, pe care Toma Bulbuc o cumparase acum vreo zece ani de la Glanetasu. Cu o privire setoasa, Ion cuprinse tot locul, cntarindu-l. Simtea o placere att de mare vazndu-si pamntul, nct i venea sa cada n genunchi si sa-l mbratiseze. I se parea mai frumos, pentru ca era al lui. Iarba deasa, grasa, presarata cu trifoi, unduia ostenita de racoarea diminetii. Nu se putu stapni. Rupse un smoc de fire si le mototoli patimas n palme. Se aseza pe razor, ntepeni nicovala n pamnt, potrivi taisul coasei si apoi ncepu a-l bate cu ciocanul, rar, apasat, cu ochii tinta la otelul argintiu. Cnd ispravi, se scula, scoase de la bru gresia, o nmuia bine n apa din toc si apoi mngia ascutisul coasei cu gresia, schimbnd mereu degetele manei stngi. Pe urma, cu un pumn de iarba, sterse toata coasa. n clipa aceea privirea i se odihnea pe delnita lui Toma Bulbuc, cosita, cu

fnul adunat n capite, care stateau ncremenite ici-colo, ca niste mormoloci speriati. Pamntul negru-galbui parea un orbaz mare ras de curnd. Privindu-l, Ion ofta, murmura!... Locul nostru, saracul!... Se gndi putin de unde sa nceapa si hotar sa porneasca brazda de la capatul dinspre sat, cu fata catre rasarit, sa-l vada soarele cnd se va nalta de dupa dealurile Vararei. ncerca nti coasa n colt, facndu-si loc, apoi croi brazda n latul locului ca sa se usuce mai deodata si mai repede. Cnd ajunse la marginea delnitei, se opri sa mai netezeasca coasa cu gresia. Acuma statea cu fata spre satul care, subt o ceata stravezie, tremura usor, se ntindea si se strngea, ca si cnd s-ar feri de mbratisarea racoroasa a diminetii. Vedea casa lor peste drum de a nvatatorului Herdelea, chiar n capul satului dinspre Jidovita, despartite de Ulita Mare ce coboara pna la Avrum, suie iar pna pe la preotul Belciug, mai merge drept o bucata si apoi urca dealul, grabindu-se spre Sascuta* Lnga casa noua a lui Vasile Baciu porneste Ulita din dos care face un ocol mare ca sa treaca prin fata bisericii si sa se arunce iar n Ulita Mare, dincolo de gradina popii, printre bordeiele tiganimii. Fundatura pleaca din Ulita din dos, de lnga biserica, se adnceste mereu ntre dealuri si, la Stefan Ilina, se despica n doua. Un brat mai scurt 38 o ia n stnga, numai printre vreo trei-patru casute, apoi se face drum de car, se catara pe coasta si se pierde n cmp; cellalt nsa merge nainte, cu casele tot mai rare, pe urma mereu pe lnga Parul Dracului, din ce n ce mai serpuit, pna ce intra n Padurea Fulgerata... Satul parea mititel sa-l cuprinzi tot ntr-un pumn si sa-l pui n traista, ca o jucarie pentru copii. Hotarul nsa se mndrea att de mare nct Ion nu se mai satura privindu-l, ca o sluga credincioasa pe un stapn falnic si nendurat. Din sosea si de la marginea satului ncepea coasta lina cu sute de parcele unele galbene, altele verzi, altele cenusii, nvalmasite si ncurcate, tintuite ici-colo cu cte-un par sau mar paduret. Urca ncet pna la padurea Vararei din care deabia se vedea de aici o dunga liliachie, cobornd din ce n ce mai groasa si mai ntunecata spre Jidovita, pna se plesuveste si se schimba n lanuri de gru si de porumb... Dincolo de Parul Dracului se nalta Zahata, mai piezisa, mai ngusta, cu multe cnepisti, adumbrita toata de Padurea Fulgerata care merge pna la Paunis si pna la Sascuta, dar fara sa treaca peste sosea. Peste drum, n zare, albastreste Padurea Spnzuratului, unde se zice c-ar fi fost spnzuratori pe vremea revolutiei, dar care tine de satul Sascuta. Magura Cocorilor nsa

e a Pripasenilor. Mai poarta si azi n vrf o caciula zdravana de padure, dar trupul i-e lazuit, arat si semanat. Tocmai la picioarele Magurii se nsira casele din Ulita mare... Apoi vin Lazurile, de la Parul Doamnei pna n hotarul Saracutei si pna la Padurea Domneasca ce se coboara pe tarmul Somesului ntre Jidovita si Armadia. Sub sarutarea zorilor tot pamntul, crestat n mii de frnturi, dupa toanele sau nevoile attor suflete moarte si vii, parea ca respira si traieste. Porumbistile, holdele de gru si de ovaz, cnepistile, gradinile, casele, padurile, toate zumzeau, susoteau, fsiau, vorbind un grai aspru, ntelegndu-se si bucurndu-se de lumina ce se aprindea din ce n ce mai biruitoare si roditoare. Glasul pamntului patrundea navalnic n sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-I. Se simti mic si slab, ct un vierme pe care-l calci n picioare sau ca o frunza pe care vntul o vltoreste cum i place. Suspina prelung, umilit si nfricosat n fata uriasului: - Ct pamnt, Doamne!... In acelasi timp nsa iarba taiata si uda parca ncepea sa i se zvrcoleasca sub picioare. Un fir l ntepa n glezna, din sus de opinca. Brazda culcata l privea, neputincioasa, biruita, umplndu-i mima deodata cu o mndrie de stapn. Si atunci se vazu crescnd din ce n ce mai mare. Vjiturile stranii pareau niste cntece de nchinare. Sprijinit n coasa, pieptul i se umfla, spinarea i se ndrepta, iar ochii i se aprinsera ntr-o lucire de izbnda. Se simtea att de puternic nct sa domneasca peste tot cuprinsul... 39 Totusi n fundul inimii lui rodea ca un cariu parerea de rau ca din atta hotar el nu stapneste dect doua-trei crmpeie, pe cnd toata fiinta lui arde de dorul de-a avea pamnt, mult, ct mai mult... Iubirea pamntului l-a stapnit de mic copil. Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a narmat ntr-o hotarre patimasa: trebuie sa aiba pamnt mult, trebuie! De pe atunci pamntul i-a fost mai drag ca o mama. Ct a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al nvatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasului sa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Glanetasu s-a si nvoit pna n cele din urma, mai ales ca toata treaba n-avea sa-l coste multe parale. Doar cartile, pe care le putea lua vechi, si taxa de nscriere, vre-o trei zloti. Ba Herdelea a alergat si s-a zbatut pna ce l-au iertat si de cei trei zloti, fiindca baiatul era silitor si cuminte. De gazda n-avea nevoie. Copilul putea merge la scoala n fiecare dimineata, sasi duca merinde pentru amiazi, iar seara sa se ntoarca acasa;

din Pripas pna n Armadia e o plimbare de o jumatate de ceas... Dupa doua luni de nvatatura nsa Ion n-a mai vrut sa se duca la scoala cea mare. De ce sa-si sfarme capul cu atta carte? Ct i trebuie lui, stie. S-apoi i-e mai drag sa pazeasca vacile pe cmpul plesuv, sa tie coarnele plugului, sa coseasca, sa fie vesnic nsotit cu pamntul... Si Glanetasu, pe ct de lesne l-a dat la liceu, tot att de lesne s-a mpacat sa nu mai urmeze; doar de cei ctiva zloti aruncati pe carti i parea rau. Mai bine sa-i fi baut, dect sa-i fi bagat n alde bazaconii nefolositoare. Ion nsa nu s-a despartit de tot nici de carti. Le-a pastrat si-n sarbatori le-a citit si rascitit pna li s-au ferfenitit foile. Iar mai trziu mereu cerea nvatatorului ba carti de povesti, ba cte-o gazeta veche, sa se desfete... Acuma Ion cosea din rasputeri. Brazdele se pravaleau drepte, grele, mirositoare. Cnd rasari soarele, rosu si somnoros, Ion simtea o amorteala usoara n sale si degetele parca i se nclestau pe codoristea coasei. Se ndrepta din spinare la capatul brazdelor, stergea taisul cu somoioage de iarba moale, l atingea cu gresia, rasufla greu si iar se aseza pe lucru. Oboseala l ntarta ca o patima. Munca i era draga, orict ar fi fost de aspra, ca o rvna ispititoare. Soarele urca mereu pe cer, culegnd, cu razele-i calde, stropii de roua de pe cmpuri, nviornd din ce n ce vazduhul. Pretutindeni pe hotar oamenii, ca niste gndacei albi, se trudeau n sfortari vajnice spre a stoarce roadele pamntului. Flacaului i curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pe spate, iar cte un strop de pe frunte i se prelingea prin sprncene si, caznd, se framnta n huma, nfratind parca mai puternic omul cu lutul. l dureau picioarele din genunchi, spinarea i ardea si bratele i atrnau ca niste poveri de plumb. 40 nspre prnzul cel mic, oprindu-se sa-si stearga sudorile care-i tsneau acum din sngele ncins de dogoarea soarelui, iar se uita n vale, spre sat. peodata fata i se nsenina de bucurie. Pe carare suia ncet Ana, cu un cos pe care-l muta mereu dintr-o mna n cealalta. - Uuu ma Anutoooo! striga Ion, uitnd ntr-o clipire osteneala si fierbinteala. Fata, cam departe, ridica fruntea, l vazu si raspunse cu glas subtire ca o ata: - Uuu ma Ionicaaa!... Ion i iesi nainte la capatul dinspre carare al locului. Obrajii Anei erau mbujorati de caldura si umezi de naduseala. Puse cosul jos si zise ncet: - Duc demncare tatii... A iesit cu doi oameni sa taie iarba din deal. Ion o privea si, fara sa vrea, se gndea:

- Ct e de slabuta si de urtica!... Cum sa-ti fie draga?... Fata nsa, cu ochii n pamnt, vorbi dojenitoare si cu o imputare n glas: - N-ai venit aseara... Si te-am asteptat pna dupa miezul noptii... - Am fost necajit rau, Anuto, stii bine... Ai vazut doar ce rusine mi-a facut badea Vasile?... - Parca tu nu-l stii pe dnsul cum e la betie? Apoi, dupa o tacere scurta, adaoga: - Si te-ai razbunat pe George... - Ca George-i cu viclesugul, ehe! facu repede Ion cu o lucire att de stranie n cautatura nct Ana se cutremura. Mai statura cteva clipe, fara sa mai vorbeasca si chiar fara sa se priveasca. Pe urma fata zapacita, si lua cosul, zicnd: - Acu ma duc, ca m-o fi asteptnd tata... - Du-te, du-te - zise Ion simplu. Ana porni pe carare la deal. Dupa ctiva pasi mai ntoarse capul, cu un zmbet blnd pe buze, care nsa pe Ion l facu sa se gndeasca iarasi mai ursuz: - Tare-i slabuta si urtica, saraca de ea!... Ramase cu ochii pe urmele ei pna ce disparu la o cotitura. Si vaznd-o cum se legana n mers, ca o trestie bolnavicioasa, fara vlaga, slabanoaga, avu o tresarire si o parere de rau: 7 Uite pentru cine rabd ocari si sudalmi! ncremeni asa un rastimp. Dar deodata si reveni, scutura din cap ca si cnd s-ar ncapatna sa-si alunge o slabiciune si-si zise aspru: - Ma molesesc ca o baba neroada. Parca n-as mai fi n stare sa ma scutur de calicie... Las ca-i buna ea Anuta! As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe... 41 Dadu sa se ntoarca la coasa, cnd un glas placut rasuna la spatele lui: - Lenevesti, lenevesti? i pieri din suflet toata framntarea vaznd pe Florica, cu fata rumena, plina si zmbitoare, apropiindu-se sprintena ca o ispita. Blbi zapacit de multumire: - M-am odihnit o leaca... A trecut pe-aici Ana lui Vasile Baciu sL. si curma graiul brusc, ntlnind ntristarea ce rasari n ochii fetei. i paru rau ca n-a tacut si vru s-o dreaga, facnd un pas ca sa schimbe vorba. Florica nsa nu-^mai dadu ragaz sa nceapa si-i zise cu imputare: Am vazut... Cum sa nu va fi vazut... Ca doar nu-s oarba... Umbli dupa ea ca armasarul dupa iepe... Ma mir ca nu ti-i rusine... Ion porni sa rda. Nu izbuti, dar raspunse cald, mngind-o din ochi:

- Nu vezi tu cum e lumea azi, Florico?... Vai de sufletul meu... Crede-ma! n inima mea nsa tot tu ai ramas craiasa... Ochii fetei se umplura de lacrami, ngaimnd: - Te faci de rsul lumii ca s-o iei pe ea... Flacaul tacu. Apoi ofta. Clocotea. Fara sa mai scoata o vorba, o lua n brate, o strnse s-o nabuse si o saruta pe gura cu o patima salbateca. Fata se^vrcolea, dar cu fiece miscare se lipea mai tare de pieptul lui si, printre sarutari, murmura: - Ionica... lasa-ma... Te vad oamenii... Lasa-ma... Te vad... oamenii... - Asa muncesti tu, dragul mamii? striga n clipa aceea Zenobia care venea cu mncarea, grabita si suparata. Tinerii se despartira ndata. Florica, rosa foc de rusine, de abia putu ngna cteva vorbe si se facu nevazuta printre demite. Ion nsa, ca sa-si ascunda zapaceala, se rasti la ma-sa: - Ca si d-ta, zau, vii c-o falca n cer si cu una n pamnt, parca eu as sta toata ziua cu minile n sn! Mai bine veneai mai devreme ca vezi bine ca soarele-i ntr-amiezi si pologul s-a uscat ca hrtia... Ana ajunse n deal gfind. Vasile Baciu, mpreuna cu doi lucratori, coseau din rasputeri, schimbnd doar din cnd n cnd cte-o vorba. - Ai venit? ntreba Vasile cam morocanos, vaznd pe Ana. Ar fi vrut sa mai fi ntrziat cu mncarea, sa poata oamenii sa lucreze mai mult pna n prnz, ca tot u platea destul de scump. 42 Era un barbat silitor Vasile Baciu cnd se gasea n toane bune. A avut o viata grea si plina de truda, dar s-a tinut totdeauna printre fruntasi. Parintii nu i-au dat dect sufletul dintr-nsul. Sa nsurat cu o fata bogata si urta, dar a iubit-o ca ochii din cap, caci ea i ntruchipa pamnturile, casa, vitele, toata averea care-l ridicase deasupra nevoilor. Bogatia i deschisese mai mare dragostea de munca. Rvna de a agonisi i puse stapnire pe suflet. i era frica mereu ca un traznet din senin i va zdrobi toata truda vietii. Trei copii, cei dinti, i murisera nainte de a mplini un an de zile. Ana a fost al patrulea, n urma ei au mai venit doi, tot fara zile... Vasile Baciu nadajduia mereu un baiat. n cele din urma a sosit, dar, ncapatnndu-se sa intre n lumea necazurilor cu picioarele nainte, a strnit numai jale si nenorocire. Moasa satului, care era chiar mama femeii, a ncercat toate descntecele si buruienile. Zadarnic. O saptamna ncheiata casa a tremurat de gemete si vaiete. Atunci Vasite s-a repezit de a chemat pe doctorul Filipoiu din Armadia. Cum a vazut-o, doctorul s-a crucit si, dupa ce i-a ocart pe toti pentru ca nu l-au nstiintat mai de vreme, le-a

spus ca acuma e prea trziu, ca femeia a nceput sa nvineteasca, apoi ca numai Dumnezeu face minuni si ca ar fi trebuit s-o duca la spital, n Bistrita, sa-i scoata copilul prin burta. Baciu i-a platit un zlot de argint, l-a ntors acasa cu caruta. Pna sa vie dnsul, femeia si-a dat sufletul. Copilul a mai miscat ntr-nsa vreo doua ceasuri, nct moasa era ct peaci sa-l ntepe cu un ac, sa nu se ntmple cumva sa-l ngroape de viu, sa se faca moroiu si sa vie din cealalta lume sa spaimnte oamenii... mpreuna cu nevasta, Vasile Baciu a nmormntat o parte din sufletul sau propriu. i slabi pofta de munca, parca n-ar mai avea pentru cine sa se osteneasca. i ramase o mngiere n Ana, care semana cu ma-sa, dar n acelasi timp o si ura, Fiindca din pricina unui copil s-a tras moartea femeii ce-i fusese reazimul vietii. Cauta sa-si nece jalea n rachiu. Si, deoarece cnd era beat uita tot, se mbata din ce n ce mai des. Inima i se nacrise ca o punga de piele arsa. Ce agonisea acuma, dadea pe bautura. Se facea zi cu zi mai drz. Numai mosia i mai era draga ca odinioara.l durea gndindu-se ca va trebui s-o cioprteasca spre a potrivi zestre Anei la maritis. Se framnta deseori sa gaseasca vreun chip de a nu da nimic ct va trai dnsul. George alTomii Bulbuc se parea singurul care ar putea lua fata, asteptnd zestrea pna la moartea lui. Ana nu se mpotrivea pe fata. Asta l catranea mai rau. In Ion simtea un vrajmas. Cum a fost dnsul n tinerete, asa e feciorul Glanetasului azi. i vrea averea. De aceea fierbea de ura vazndu-l macar. Si ura i se revarsa asupra Anei mai apriga, pentru ca ea era mai aproape de sufletul lui. li arunca pe sub sprncene cteva priviri mnioase, apoi, ascutindu-si coasa, o ntreba peste umar: - Da cu cine te-ai oprit pe coasta? 43 - Cu Ion - raspunse Ana fara nconjur. - Mhm, cu Ion - mormai Vasile Baciu. Apoi vezi bine c-asa... Se vede ca degeaba ti spun eu tie, ca un parinte, ca tu faci tot cum te taie capul... Bine, draga tatii, bine... Bine ca stiu. Ca daca-i vorba pe asa, apoi eu ti-s popa... Vorbind se nfurie din ce n ce mai tare si se porni pe ocari si sudalmi. Coasa nsa n-o lasa din mna; ba parca tragea brazdele mai zdravan. Cei doi lucratori, vrnd nevrnd, trebuiau sa urmeze pilda lui, caci el mergea n frunte. Astfel omul se ravenea njurnd, dar n aceeasi vreme nu ngaduia pe muncitori sa leneveasca. Ana scotea oalele din cos, n umbra unui mar paduret, la marginea fnetei... Vorbele grele, ce o plezneau n fata oamenilor, o chinuiau. Rabda totusi cu inima mpacata,

zicndu-si ca sufera pentru Ion. Cu gndul acesta n minte, se aseza lnga cos si ntoarse privirea n vale, unde stia ca munceste el. l zari tot acolo, dar parca nu mai era singur... O zgudui un fior. Clipi de cteva ori, ca si cnd i s-ar fi lasat o ceata pe ochi. Vedea nsa bine. Ion strngea n brate o femeie. Pe ea n-a sarutat-o, iar pe cealalta o mbratiseaza. Tot sngele i se aduna n obraji si, parc-ar fi avut un ochian, att de bine vazu acum pe Florica. O durere mare i se sflederea n piept si ochii nu si-i mai putea smulge de la dnsii. Auzea ca prin vis amenintarile tatalui ei: - Mai bine te tai eu n bucatele dect s-ajungi bataia de joc a Glane-tasilor... Barem sa stiu ca eu te-am facut, eu te-am omort... Glasul lui nsa nu-i patrundea n suflet, caci sufletul ei se mpietrise de amaraciune. Se simtea neputincioasa si parasita. mbratisarea celor doi i se parea nesfrsita, i sorbea toata lumina ochilor. Doar buzele subtiri, nalbite mai puteau murmura, tremurnd de durere: - Nu ma iubeste.... Tot nu ma iubeste.... Of, Doamne, Doamne!... Satul fierbea. Cearta de la hora si mai ales batalia de la crciuma treceau din casa n casa, din ce n ce mai umflate. Dis-de-dimineata Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul Belciug si i s-a plns ca Ion i-a schilodit feciorul. Popa s-a indignat, fiindca Toma era un stlp darnic al bisericii, si i-a fagaduit ca Dumineca viitoare are sa dojeneasca pe batausul Glanetasului, de pe amvon, ca sa-l nvete omenie. Toma, foarte multumit cu raspunsul, a povestit tuturor oamenilor ce i-a ntlnit, cum s-a suparat preotul si ce i-a spus, apoi a iesit la lucru mpreuna cu George care, nafara de o dunga vnata pe spinare, lata de vre-o palma, era bun teafar, ca si cnd nici nu ar fi patit nimic. 44 Femeile mai cu seama, care unde se zareau, nascoceau amanunte noi. j se jurau c-au fost de fata si au vazut cum a crapat teasta lui George, cnd l-a izbit Ion cu latunoiul, cum i sau mprastiat creierii prin colbul ulitii. Altele stiau ca feciorul Tomii trage sa moara, iar cteva mai ndraznete strigau c-a murit nca de azi noapte si ca Toma s-a dus la popa pentru nmormntare... Familia nvatatorului Herdelea n-a mai vorbit toata ziua dect de ntmplarile grozave de ieri. Titu, care de obicei nu se carabanea din pat pna pe la amiaza acuma s-a sculat pe la noua, si numaidect a aruncat ntrebarea: - Ati auzit ce bataie a fost azi noapte? Toti stiau. Herdelea, fiindca se culca totdeauna odata cu

gainile, se scula vesnic cu noaptea n cap, iesea n ograda si schimba noutati cu toti trecatorii. Vestea cea mare o aflase de la Macedon Cercetasu care n toate Lunile si gasea de lucru pe acasa, spre a-si putea vindeca oboseala betiei de Dumineca. - Eu tocmai m-am nemerit pe-acolo cnd s-a ntmplat... - zise Titu misterios, tragndu-si ghetele. Laura si Ghighi, mezina familiei, tabarra pe el, sa le povesteasca tot, din fir n par. Chiar si d-na Herdelea si ascuti urechile de lnga soba, unde se nvrtea cu gatirea bucatelor pentru amiazi. Titu nsa se nchise, ca un sfinx, n fata tuturor staruintelor. -Stati, stati! striga ntr-una mbracndu-se cu o iuteala militareasca. nti am sa-mi cumpar un tutun, pe urma va spun... Se simtea att de mndru parca el nsusi ar fi fost eroul sau cel putin victima bataliei. Desi era n stare sa ticluiasca un sirag de amanunte, care de care mai cumplite si mai mincinoase, avea totusi ambitia acuma sa se documenteze nainte de-a vorbi. De aceea pretextul tutunului. Avrum, izvorul cel mai sigur, i va mprumuta toate stirile. Crciumarul nsa se posomor ca o zi de ploaie cnd Titu vru sa-l descoase. N-a vazut nimic, nu stie nimic... i era frica sa nu aiba urmari bataia, n care sa fie amestecat si dnsul, riscnd poate chiar sa i se nchida pravalia. Poate sa vie jandarmii sau poate vreo judecata... cine sa stie? Tacerea negustorului e totdeauna de aur... Norocul lui Titu a fost c-a ntlnit pe Dumitru Moarcas, un client credincios al crciumii, de la care a aflat repede atta nct sa poata nflori o povestire mai senzationala. Astfel a putut mpuia urechile mamei si surorilor sale, cu amanunte, pna la prnz. Toata familia Herdelea era, cu trup cu suflet, de partea lui Ion. Ziceau ca bine a facut daca a scuturat putin pe butoiul cela de George. De ce sa-si 45 bata joc de un baiat cumsecade ca Ion?... Partinirea nsa nu era prea dezinteresata. nvatatorul facuse o claca, iarna trecuta, sa-i aduca satul lemne de foc. Au lipsit tocmai bogatasii, n frunte cu Toma Bulbuc. De atunci familia n-avea la inima nici pe tata si nici pe fiu. Herdelea chiar a spus odata, de fata cu mai multi tarani: Las ca-mi pica ei n mna, si Toma si ceilalti... Si am sa-i joc si eu cum se cuvine!... Cnd sleira deabinelea toata ntmplarea, Titu simti ndemnul sa duca stirea mai departe. Framnta bine n cap hotarrea, iar la prnz, dupa ce manca zdravan si bau cteva pahare de apa, striga ncntat: - Sa vedeti ce-o sa se mai mire cei din Armadia si din

Jidovita!... Se scula de la masa naintea tuturor, se mbraca tacticos n hainele cele mai bune, se ferchezui ca o papusa si pleca bombanind cu o multumire prefacuta: - Ma duc sa ma mai plimb, ca am sa putrezesc de-atta plictiseala... O lua spre Jidovita, agale, fluiernd din vrful buzelor si nvrtind ntre degete un baston de trestie... Titu era mndria familiei Herdelea. Avea douazeci si trei de ani si era nalt, cam desirat, cu o fata latareata, ochi albastri spalaciti si o frunte larga. Mustatile nu-i prea cresteau si de aceea le radea, zicnd ca se poarta dupa moda angloamericana. Toata casa jura ca tnar mai destept ca dnsul nu se pomeneste n mprejurime. Dealtfel n scoala a nvatat binisor. A nceput-o sub mna tatalui sau care l-a si scos eminent. Cnd a trecut la liceul din Armadia, a mers putin mai anevoie; prin clasa a treia se plngea ca-l persecuta profesorii, ceea ce pe Herdelea l-a facut sa-l mute la liceul unguresc din Bistrita. Las ca-i bine sa nvete si ungureste - a zis nvatatorul - ca-n ziua de azi nu mai faci nimic daca nu rupi limba stapnirii. Dar nici aici nu s-a prea nteles cu profesorii, nct, dupa ce a terminat clasa a sasea, familia s-a nvoit sa urmeze la liceul sasesc. Cu limba nemteasca - a zis iar nvatatorul - poti umbla toata lumea. Taxele de nscriere nsa fiind prea mari si Herdelea neavnd banii trebuinciosi n Septemvre, Titu a ramas sa studieze acasa ultimele doua clase' Pe urma, cnd a sosit vremea examenelor, bagnd de seama ca taxele pentru particulari sunt si mai urcate si, nemerin-duse ca Herdelea sa aiba acuma si mai putini banisori, Titu, dupa o ciorovaiala violenta, a renuntat la scoala, mai ales ca si el se cam saturase de atta buchiseala searbada. ntr-un sfat de familie urmator apoi a triumfat parerea fetelor: Titu sa se faca notar comunal. Hotarrea aceasta nsa a ntristat adnc pe dna Herdelea care vesnic visase pe Titu preot n Monor, satul ei de bastina, caci baiatul semana mult cu ea, avnd o voce prea frumoasa... Pna sa plece nsa Titu la cursul de notari, s-au nasprit conditiile 46 He primire: i se ceru bacalaureatul. Herdelea atunci a propus sa urmeze scoala normala si sa vie nvatator n Pripas, n locul Iui; pna ar iesi baiatul el tocmai ar mplini anii de pensie. Dar Titu avea groaza de dascalie. Mai curnd salahor, dect dascal... Si mpotrivirea lui a fost att de nversunata, nct nimeni n-a mai ndraznit sa-i pomeneasca de dascalie. Cu toate acestea nici degeaba nu se putea sa stea. Era doar om n toata

firea. Cum sa trndaveasca? L-ar lua lumea la ochi... Deci Herdelea, fiind prieten bun cu notarul din Salva, l-a convins sa ia pe Titu ca ajutor si practicant, dndu-i casa, masa si ceva de buzunar. Titu s-a dus, a stat trei luni, a lucrat mai nimic, s-a plictisit mult si pe urma a venit iar acasa. n zadar, nu-i placea notariatul si pace. Si chiar de i-ar placea, ce perspective ar avea ntr-o cariera, fara diploma? Ar nsemna sa ramna toata viata practicant, un fel de jalbar nenorocit, batjocura satelor. Tocmai el, care era plin de ambitii, care simtea ca poate si trebuie sa ajunga cineva n lume... Citea cu patima versuri, romane. Mai ales de cnd s-a lasat de scoala, a citit tot ce i-a cazut n mna. Si, tot citind, a nceput si el sa scrie. nti mai pe furis, pe urma mai pe fata si n sfrsit cu tot dinadinsul. Iar cnd, ntr-o buna zi, Familia i-a publicat o poezie de trei strofe, s-a hotart definitiv, dar n taina: va fi poet. Surorile lui l priveau ca pe un barbat nsemnat, iar parintii, desi n sinea lor nu prea ntelegeau cum va mnca si se va mbraca Titu din poezii, mpartasau parerea fetelor. Domnii din Armadia si cu deosebire doamnele si domnisoarele au citit cu mirare si invidie numele baiatului nvatatorului din Pripas sub o poezie tiparita. n curnd tot judetul l-a consacrat poet. Si Titu citea si scria mereu pna noaptea trziu; stingea lampa, astepta prin ntuneric inspiratia, njgheba cte-un vers n cap, aprindea repede lumina, l eterniza pe hrtie... Herdelea cam mormaia uneori ca prapadeste prea mult petrol, dar Titu, vrajit de muza lui, nici nu voia sa auda asemenea imputari pamntene... Apropiindu-se acuma de Jidovita, se gndea unde sa se duca? Sa se opreasca n Jidovita sau sa treaca n Armadia? Inima l ndemna si ici si dincolo. n Armadia era fata profesorului de matematici Valentin Dragu, domnisoara Lucretia, micuta, oachesa, visatoare. O iubea de vreo trei ani. O iubire foarte eterica, alcatuita numai din rare priviri cu nteles, din suspine dese, din cte-o strngere de mna mai vie, din carti postale ilustrate si mai ales din declaratii timide, exprimate n limbajul florilor, al marcilor sau al culorilor. De cte ori se abatea prin Armadia, si se abatea mai n toate zilele, Titu facea ce facea si ntlnea pe Lucretia. Atunci roseau amndoi, vorbeau despre mersul vremii, se priveau si apoi taceau. Tacerea spune mai mult dect orice fraze - si zicea Titu. Dealtfel Lucretia a si fost una din cauzele 47 mo 3303 de capetenie ale chemarii lui poetice. Chiar versurile din Familia preamareau frumusetea ochilor ei verzi... Dar si n Jidovita avea pe nevasta nvatatorului Lang. nvatatorul era ovreu, iar nevasta-sa unguroaica. Venisera de

curnd la scoala statului si nu stiau o boaba romneste. Ovreii din Jidovita s-au apucat prea trziu sa practice patriotismul cel nou si rupeau att de prost limba oficialitatii nct nici ungurii cei mai binevoitori nu-i puteau ntelege. Sotii Lang deci au fost bucurosi cnd au cunoscut pe Titu, singurul om cu care puteau vorbi mai ca lumea. Barbatul era betiv si petrecea mai toate noptile prin crciumile din Jidovita sau prin cele din Armadia. Femeia, draguta, cocheta, se plictisea grozav. Oamenii povesteau c-a avut cteva aventuri de dragoste prin Maramures, unde a trait nainte de-a sosi n Jidovita. Lui Titu mai ales din pricina aceasta i placea si umbla s-o cucereasca. Desi ofta dupa Lucretia, rvnea mult si o iubire pasionata. Dar nu prea stia cum trebuie cucerita o femeie si de-aceea i era frica sa nu se faca de rs n fata unguroaicei. Ct a dorit dnsul si na fost n stare sa cucereasca nici o fata din Pripas, cu toate ca i se scurgeau ochii dupa unele. Simtea nsa ca doamna Lang l simpatiza si aceasta i dadea imbold sa staruiasca. Ajunse aproape de Jidovita. Pe drum ghetele i se prafuisera; se opri si le sterse cu o batista murdara, adusa nadins pentru treaba aceasta. i placea sa se nfatiseze totdeauna curat, cu att mai mult cnd banuia ca are sa ntlneasca pe cine-i era drag. Scoase din buzunar o oglinda, si potrivi bufantii lavalierei, si netezi frizura si-si picura pe piept putin parfum ca sa nu miroase a sudoare. n vremea ct se ferchezuia, lua hotarrea definitiva: va ramne n Jidovita. Sotii Lang stateau n casa hahamului, n fund. Din curte intrai n tinda, apoi venea n stnga si n dreapta cte-o odaie. Cea din stnga l interesa mai mult pe Titu. Acolo era dormitorul. Batu la tinda. Nu raspunse nimeni. - Te pomenesti ca n-o fi acasa - se gndi Titu apasnd clanta. Usa se deschise. Intra ncetisor. Tinda era cam ntunecoasa. n dreapta, usa odaei care slujea de sufragerie, salon si biurou, era data de perete, nlauntru nimeni. Avu o tresarire de bucurie gndindu-se ca gaseste acasa numai pe d-na Lang care obisnuia sa stea dupa amiazi trntita pe pat, citind romane de dragoste, visatoare ca o cadna din panorame. Se apropie de usa dormitorului, n vrful picioarelor, si ciocani usor. Nici un raspuns. - O fi dormind - si zise Titu, cu mintea aprinsa brusc de o droaie de sperante si planuri, batnd iarasi, mai tare. - Cine-i? murmura un glas somnoros, ragusit si gros. 48 - Eu, eu - raspunse tnarul, nemultumit, recunoscnd vocea sotului. _ A, tu esti, Titule? Intra draga! urma glasul dinlauntru mai nviorat putin.

Titu intra amart. ntr-o clipire i se spulberasera toate nchipuirile: ca va gasi pe iubita lui cu somnul n gene, ca va profita de ocazie si o va saruta pe ochi, sa-i fure visurile, pe buze sa-i soarba gndurile... si poate chiar mai mult. - Esti singur? ntreba dnsul rotindu-si ochii prin odaie. - Singur, dragul meu - gngavi nvatatorul cascnd. Nevastamea s-a dus n plimbare pna n Armadia, sa cumpere nu stiu ce... Sunt obosit, draga prietene, de nici nu-ti poti nchipui. Azinoapte am facut un chef monstru cu solgabiraul, cu popa din Runc, cu doctorul Filipoiu, cu profesorul Oancea si nca ctiva care au venit mai pe la spartul trgului de nici nu mi-i mai amintesc. Tocmai pe la sapte dimineata ne-am despartit la Beraria Rahova, dupa ce cutreierasem vre-o cinci crciumi... n sfrsit ceva colosal!... Si mi-e un somn!... Ascultndu-l, Titu se posomor de tot. Iata cine are parte de o comoara de femeie ca Rozica! l cntari cu dispret. Lang avea niste mustati unguresti, un nas gros, ochii vii negri si un par cret negru taciune. Acuma nsa era att de tabacit la fata ca parea cu zece ani mai batrn, desi nca nu mplinise treizeci. De necaz, Titu si pierduse si placerea de a-i mai povesti batalia. - Atunci te las - zise, dndu-i mna. mi* pare rau ca n-am gasit pe nevasta-ta... Transmite-i complimentele mele! - Da, da - casca Lang. Ma, i-asculta, bei un coniac? - Nu, nu - mormai Titu ursuz, iesind. Sunt grabit... Trebuie sa ma mai duc si prin Armadia... - Bine, draga, cum vrei - vorbi nvatatorul, lua o sticla de pe mescioara de noapte, bau o dusca teapana, si trase plapoma peste cap si ncepu ndata sa sforaie ca o dihanie. n ulita Titu se razgndi. Ce sa se mai osteneasca prin Armadia? Cum e pornit azi pe ghinion, e n stare sa nu ntlneasca nici pe d-na Lang si nici pe Lucretia Dragu. Iar asta i-ar mohor sufletul pentru o saptamna ncheiata... Dar nici acasa nu voia sa se ntoarca. Ce sa faca, ce sa faca? Era tocmai n fata cancelariei comunale. Soarele ardea sa topeasca zidurile. Fierbinteala l chinuia. Urca repede n cancelarie, sa mai stea de vorba cu notarul Stoessel. Dar gasi numai pe practicantul Hornstein, un flacaiandru slabut, sfrijit, cu ochelari, cu o tremuratura nervoasa din cap, care facea sfortari eroice sa vorbeasca ungureste. - N-am noroc, degeaba - si zise Titu asezndu-se la biuroul notarului, raspunznd numai din vrful buzelor la salutarea practicantului pe care nu-l putea suferi, cu toate ca nu-i gresise cu nimic. 49 Aici cel putin avea gazete si putea sa citeasca pna se va mai

nsera si se va mai potoli zapuseala. Ziarele l pasionau, dealtfel ca si pe batrnul Herdelea. Lor nsa nu le mai venea nici unul, caci nu le ajungeau banii sa plateasca abonamentele. Au tinut acum ctiva ani Gazeta Transilvaniei. Herdelea si rupsese de la gura si achitase un sfert de an, primind-o apoi un an ncheiat si punnd pe foc toate somatiile cu care l asalta administratia ca la caz contrar vom nceta trimiterea foaiei. Pe urma Titu a descoperit ceva mai bun: sa ceara abonamente de proba de la ziarele unguresti. Cte o saptamna, doua primea jurnalul gratis. Cnd nu mai venea, se adresa altuia pentru abonament de proba. Astfel, n schimbul unei carti postale, au avut ziare aproape un an de zile. Dupa ce le-au ncercat pe toate, au vrut ei s-o ia de la nceput, dar zadarnic; cartile lor postale au ramas fara raspuns. Astfel acuma erau nevoiti sa mprumute gazeta preotului Belciug, care platea regulat abonamentul, dar numai spre a dovedi ca e bun romn, caci el n-avea vreme sa citeasca minciunile ziarelor. Titu, umblnd mai n fiece zi prin Jidovita, o lua de la cancelarie si nici n-o mai dadea popii. Si notarul tinea vre-o trei ziare unguresti, de asemenea fara a le citi, dar pastrndu-le pentru attatul focului, asa ca Titu nu le putea duce acasa, ci doar sa le soarba n cancelarie. Scufundndu-se n gazete, Titu si uita curnd necazul. Ceti pna se ntuneca, iar nainte de-a pleca, simtindu-se nviorat, povesti totusi ntmplarile din Pripas, si nca, spre marea fericire a practicantului, i le povesti pe ungureste... Cnd se ngna ziua cu noaptea, familia Herdelea se afla n par n pridvor, ca totdeauna n zilele frumoase de vara. Herdelea, n vacanta, pierdea vremea mai curatind cte-un pom prin gradina din spatele casei, mai plivind cte-o buruiana, iar dupa masa se odihnea un ceas doua n stupina, alintat de zumzetul harnic al albinelor. Doamna Herdelea robotea toata ziua cu bucataria. N-ar fi ngaduit fetelor pentru nimica-n lume sa se apropie de cuptor. Doar spalatul vaselor si caratul apei cadeau n sarcina Ghighitei, pe cnd curatenia casei ramnea n stapnirea Laurei care, fiind fata mare, avea ambitia sa potriveasca toate astfel nct sa se vaza pretutindeni gustul ei delicat... Treburile se ispraveau nsa pna pe nserat. Urma odihna n pridvor, unde femeile, brodnd sau 50 crosetnd, vorbeau si rdeau, n vreme ce Herdelea, cu pipa-n gura, rasfoia cte-o carte. Satul ntreg si jumatate din hotar se ntindeau n fata lor ca o harta mare cu reliefuri n culori. Oamenii care se ntorceau de la cmp sau mergeau spre Jidovita, trasurile care umblau ntre Armadia si Bistrita, defilau pe dinaintea lor oferindu-le prilejuri mereu noui de vorba. Apoi,

cnd venea ntunerecul, fetele, n frunte cu mama lor, ncepeau sa cnte romante vechi romnesti cu niste voci simpatice de sopran, acompaniate uneori de basul nvatatorului... Doamna Herdelea era cntareata nflacarata si-o femeie foarte evlavioasa. Toata ziua, tinnd tigaile de coada si amestecnd n oale, lalaia cntece sau rugaciuni, iar Dumineca, fiindca navea ragaz sa mearga la biserica, cnta singura, acasa, toata liturghia. De altfel a avut o tinerete glorioasa. Fata de tarani saraci, ramasa de mica orfana de tata, a ajuns subt obladuirea unchiului ei, Simion Munteanu, nvatator pe vremuri n Monor. De la unchiul ei i s-a tras tot norocul n viata. Munteanu a fost un dascal harnic si un romn nfocat. Ca sa fereasca de ungarizare trgusorul, resedinta de vara a unei familii de conti, a muncit din rasputeri. Din irozii de Craciun el a facut un fel de teatru religios, cu costume, cu cntece si cu dialoguri. Maria Drujan ntruchipa pe ngerul Domnului, mbracata n alb. i sedea foarte bine si s-a distins prin rvna si istetimea cu care ndemna pe cei Trei Crai de la rasarit sa se nchine n fata Mntuitorului ce se naste n fiecare an. Spre fericirea Mariei, nvatatorul Munteanu nu s-a multumit numai cu irozii. ncurajat de buna primire, a organizat mai pe urma reprezentatii de teatru, recrutnd dintre fetele si flacaii mai destepti pe interpretii operelor lui Alecsandri, care atunci ncepeau sa patrunda mai bine si n Ardeal. S-a dus vestea acestor reprezentatii n tot tinutul Somesului. Oamenii veneau din toate satele sa vada si sa auda teatru romnesc, dornici de-a se nsufleti. Si diletantii lui Simion Munteanu jucau cu atta inima nct uimeau lumea. Sufletul lor nsa era tnara si dragalasa Maria Drujan care, n scurta vreme, a cucerit admiratia tuturor, fiind cea mai isteata. n Piatra din casa si mai cu seama n Rusaliile a cules succese neuitate. La un banchet, dupa reprezentatia Rusaliilor, protopopul din Soimus, om foarte nvatat si umblat prin lume, a tinut un toast n care, slavindu-i nsusirile artistice, a proclamat-o, n aplauzele tuturor, primadona diletanta. Maria a plns de bucurie, desi n-a nteles ce nseamna porecla ce i-a harazit-o. In urma cuvntarei protopopul a ncercat sa ciupeasca putin curte primadonei, dar zadarnic... "\ Azi si aminteste cu lacrami n ochi de vremile acelea de aur. Cum au mai pierit, parca nici n-ar fi fost! Atunci a nvatat ea cntecele pe care acuma le 51 nvata de la ea fetele ei. Atunci! Treizeci de ani au trecut de atunci... Dupa Rusaliile a cunoscut pe Zaharia Herdelea, nvatator cu mult viitor n Lechinta, s-a maritat, a avut noua

copii, i-au murit sase, toti dupa ce i-a scos din nevoi, a muncit ca o roaba, a uitat orice petreceri si a mbatrnit. Din frumusetea ei de atunci n-au mai ramas dect urme si amintiri. Si cntecele, sarmanele, scrise de mna ei ntr-un caiet mare, ca sa nu le uite. Mngierea o gaseste acuma n credinta n Dumnezeu, fierbinte si neclintita, si n bucuria ca-si vede copiii mari, gata sa-si ia zborul n viata... Noaptea se nalta din ascunzisuri, sugrumnd cele din urma zvrcoliri de lumina. Peste sat albastreau valuri de fum, iar hotarul respira greu, nvaluit ntr-o boare usoara. Zgomotele se desluseau din ce n ce mai limpede. Se auzeau cinii cum si raspundeau latrnd, chemarile scurte pe tarina sau din casele ndepartate, soaptele oamenilor ce soseau de la lucru pe soseaua alba rascolind colbul cu pasii lor grei si osteniti, scrtitul carelor goale ntovarasite de tarani sleiti de munca si de cini ce, cu botul n pamnt si cu coada n vnt, miroseau santurile si gardurile. Ajungnd la crucea din capul satului, trecatorii si curmau brusc vorbele, se nchinau descoperinduse si apoi dadeau buna seara familiei Herdelea care cnta neobosita. Toti ascultau cu drag cntecele. Copiii se opreau pe podul de peste Prul Doamnei, cascau gura cte-o bucata de vreme si pe urma porneau n goana... Erau pe la strofa a treia din Rapirea Basarabiei cnd Ghighi sopti misterios: - Uite pe Toma Bulbuc si pe George!... Laura si batrnul Herdelea curmara brusc cntecul, curiosi sa vada victima bataliei de-aseara. Doamna Herdelea nsa nu voia sa-si piarza seriozitatea pentru un lucru de nimic si continua singura toata strofa urmatoare. Totusi, cnd Toma si feciorul se oprira la poarta, intrnd n vorba, si domoli si ea glasul, biruita de curiozitate, lalaind doar melodia ca sa poata auzi ce spun pricinasii. Toma ar fi putut cobor de pe hotar deadreptul acasa. A vrut nsa nadins sa treaca pe aici, sa povesteasca si nvatatorului pozna. Se aprinse repede si ncepu sa-si laude feciorul si sa ocarasca pe Ion. n cele din urma puse pe George sa-si ridice camasa, sa arate domnilor vnataia din spinare. - Sudui, mai Tomo, sudui si nu te temi de Dumnezeu care vede si aude toate relele! striga atunci Zenobia, de peste drum, din mijlocul ograzii. Taranul, speriat de gura Glanetasitei, se potoli ndata. Nu mai raspunse nimic, ci si lua doar ramas bun de la Herdelea si pleca plouat si grabit, urmat de George. Zenobia l petrecu n afurisenii pna ce l pierdu din ochi. Pe urma iesi n ulita, se apropie pna pe pod. 52

_ Nu se mai satura, mnca-l-ar pestii Dunarii de zgrcit si afumat! mi ponegreste baiatul parca i-ar fi prapadit averea si nu alta! Familia nvatatorului rse cu mare pofta de patania lui Toma, iar Herdelea raspunse zmbind femeii: - Ehei, Zenobio, crezi tu ca cei bogati vreau sa stie de necazurile altora? - Da sa-i arda focul, ca prea-s cinosi la suflet... Din tinda l-am auzit cum se mbaia si n-am mai putut rabda, zau asa... Mai sporovai putin, verzi si uscate, apoi fugi acasa aducndu-si aminte c-a lasat mncarea n clocot si o fi dat n foc... - Teapan l-a pocnit si Ion - zise nvatatorul dupa un rastimp. - Cum nu, daca l-a lovit cu un latunoi! sari Ghighi, vrnd sa le povesteasca iar toata ntmplarea. Dascalita nsa ncepu Hora Grivitei mulcomind astfel zelul fetei. Dar nici asta n-avu parte s-o cnte pna la sfrsit, caci n curnd veni Belciug cu Vasile Batiu. Popa fusese la cmp sa supravegheze munca la o livada a bisericii. i era cald si mai ales l chinuia o sete cumplita. Ghighi i aduse ct bati din palme un pahar de apa. Vorbira, fireste, despre bataia de azi noapte, care aprinsese tot satul. Preotul fierbea de indignare. - Demult aud ca feciorul Glanetasului s-a facut un becisnic, dar tot n-am crezut. Isprava de-acum nsa le-a pus vrf la toate. Trebuie sa se ispraveasca odata n sat cu batausii, altminteri mine poimine ne-om pomeni ca au nceput sa omoare oameni!... Toti tacura, patrunsi de revolta lui. Numai Ghighi ntreba copilareste: - Dar daca nu se stie care-i de vina? - Cum nu se stie, domnisoara? se mira Belciug. Crezi d-ta ca poate sa fie George vinovat? - Eu cred - raspunse fata hotart. Popa zmbi acru, dezvelindu-si dintii pna la gingii. - Eu nsa, cu voia d-tale, nu cred - zise apoi putin batjocoritor. Doamna Herdelea, nemultumita ca vedea pe Vasile Baciu mpreuna cu preotul, dupa necuviintele de la hora, interveni, uitndu-se peste capul lui Belciug: - n orice caz Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet. Omul mai greseste, ca doar de-aceea-i om. Nu trebuie sa osndim asa iute. Preotul zmbi iar, mai acru si ncurcat, negasind repede un raspuns potrivit. - Acu m-as amesteca si eu, ca omul prost, de - ncepu Vasile Baciu, stergndu-si gura cu mnecile camasii.

53 Dar dascalita i taie vorba, aspru: - Ba tu n-ai ce sa te amesteci, Vasile!... Slava Domnului, m-am ntmplat si eu la hora, ieri, tocmai cu parintele, cnd ai venit beat ca un porc si te-ai agatat de Ion din senin! Ma mir numai ca parintele te mai rabda pe lnga dumnealui, n loc sa se fereasca de tine ca de ciuma! Baciu nghiti n sec, se uita la Belciug, apoi la nvatator, apoi la domnisoare, zapacit, se scarpina n cap si murmura: - De... cam asa-i... ntre timp preotul si regasise ncrederea si acuma zise, cu un zmbet care pe doamna Herdelea o supara: - Fireste, nici Vasile nu-i usa de biserica... Nu, nu... Dar omul beat e neom si-i mai ierti faradelegile... - Da Ion n-a fost beat aseara? ntrerupse Ghighi. - Nu te mai tot amesteca si tu n vorbele oamenilor - o dojeni Herdelea care, desi se dusmanea ntr-ascuns cu popa, nu voia sa ajunga la cearta ca sa nu dea pilda rea satenilor. - Mai cu seama - urma Belciug, fara a tine seama de vorbele fetei - ca dnsul avea si oarecare temei sa dea o lectie batausului... - Umbla mereu sa suceasca mintile Anutii, ca doar-doar m-o face sa i-o dau - vorbi taranul prinznd iar curaj. - S-adica de ce nu i-ai da-o? zise dascalita, aprinzndu-se. De ce? Crezi c-ai face rau? - Nu i-as da-o sa stiu de bine ca... - facu Vasile cu glas nabusit, cu ochii nflacarati deodata de ndaratnicie. - Apoi vezi c-asa sunteti voi, prostii... Uite-asa, natngi si capcauni!... Adica pentru ca tu ai cteva petece de pamnt, nu-ti mai ncapi n piele de fudulie. n loc sa iai un fecior care stii ca n-are sa-ti hartapaneasca ce-i dai, tu te gndesti numai la avere. Parca cu averea ai sa te ngropi... Duceti-va, duceti-va sa nu va mai aud nici de nume! Doamna Herdelea se necajea totdeauna repede. Acuma nsa simtea ca, daca ar mai ntinde vorba, ar ajunge la sfada. Deci se scula si intra n casa. - Femeile judeca foarte usor - zise Belciug, mhnit de cuvintele dascalitei, care i se paru ca-l priveau pe dnsul. Viata totusi e mult mai complicata. Fiecare si stie necazurile lui si le potriveste cum crede mai bine... Pe ulita venea ncet Ion, cu o pala de fn proaspat, agatata n coasa. Cum l zari, preotul ngalbeni. Se sili sa se stapneasca, dar cnd flacaul murmura respectos buna seara mnia i porni limba: - Sa-ti fie rusine, Ioane, de cele de faci! Rusine sa-ti fie! Ion se opri uluit si deabia dupa un rastimp putu raspunde:

- De ce, domnule parinte? 54 _ Fiindca esti un stricat si un bataus s-un om de nimic! Asta esti! Ai putea sa dai pilde celorlalti feciori, ca te tii mai destept ca toti, dar umbli numai dupa blestematii... Mai mare rusinea!... Flacaului i pieri brusc oboseala din oase. Sngele i navali n obraz. Vru sa raspunda cu o sudalma, dar si musca buzele si-si urma apoi calea, zicnd nepasator doar atta. - Bine, bine... Noapte buna! - Obraznic! ssi Belciug mai ndrjit. Las c-am sa-ti dau eu o lectie sa n-o uiti asa curnd!... - Si tu esti prea aspru cu el, parinte - observa Herdelea mpaciuitor. Blndetea nvatatorului nsa l nfurie mai rau. - Sunteti voi ngaduitori cu dnsul si pentru mine! De aceea sia luat nasul la purtare!... Belciug pleca fierbnd, fara a-si mai lua ramas bun. Apararea lui Ion de catre familia Herdelea i se parea o jignire personala. Dealtfel, din ziua cnd a intrat nvatatorul n sat, a cam simtit el ca umbla sa-i sape si sa-i stirbeasca autoritatea. A nghitit multe rautati marunte numai sa nu zica lumea ca doi surtucari romni nu pot trai ntr-un sat nedezbinati. Dar acuma s-a lamurit deplin. Acuma, si-au dat arama pe fata. Ei apara totdeauna pe cei care-i osndeste dnsul. - Daca-i asa, asa sa fie - si zise, pasind foarte grabit, nct Vasile Baciu deabia se tinea alaturi de el. Eu nsa n-am sa-mi schimb parerile de dragul nimanui!... Baciu i pofti noapte buna. Nici nu-l auzi. Mnia l rodea. Cnd ajunse acasa nu se mai gndea la Ion. Era furios pe Herdelea... Dupa ce pleca Belciug, nvatatorul murmura printre dinti: - Uite cum se burzuluieste ponihosul, bata-l Dumnezeu! Dar pe urma, gndindu-se mai bine, i paru rau c-a ajuns la ciorovaiala cu popa, care e un suflet cam acru, n stare sa se razbune cnd nici nu visezi. Pna acuma se mai folosea cu cte ceva de la Belciug: ba trasura pentru balurile din Armadia, la care trebuia sa-si duca fetele, ba mprumuta-mi vre-o doi zloti, frate Ioane, pna la leafa, ba cte altele... Om cu om traieste. Cearta fatisa i-ar desparti ca un zid... Se hotar deci sa caute sa ndrepte lucrurile... Mai nti trebuie sa potoleasca pornirea dascalitei mpotriva preotului. Apoi trebuie sa se faca a nici nusi aduce aminte de ce s-a. ntmplat si sa continue a vorbi cu Belciug, cnd se vor ntlni. Astfel cel 55 putin aparentele prieteniei vor fi salvate, popa nu va putea face nimic pe fata si toate se vor ntoarce n bine... Doamna Herdelea cu fetele, ncalzind bucatele pentru cina si

asternnd masa, faceau pe Belciug cu ou si cu otet. Aci l ocarau, aci rdeau de barba lui tepoasa, batuta parca n cuie, sau de redingota lui unsuroasa si tocita pe care, dupa cum spunea el nsusi, n-a schimbat-o de sapte ani ncheiati. n cele din urma toate trele se sileau sa-i gaseasca o porecla caraghioasa potrivita. nvatatorul le asculta un rastimp clatinnd doar din cap nemultumit, apoi si lua inima-n dinti si zise: - Cnd se amesteca femeile n vorbele barbatilor, nici dracul nu te mai descurca... Toate trei se repezira la dnsul, indignate. Se ncinse o dezbatere strasnica n care nsa Herdelea nu mai avu ragaz sa deschida gura... n toiul nentelegerii pica si Titu din Jidovita. - Ce-i, ce-i? ntreba dnsul aruncndu-si palaria pe pat si trntindu-se obosit pe un scaun lnga masa pusa. Am asudat ca un cal... Groaznica zapuseala! Ca ntotdeauna, bucurndu-se de o ncredere deosebita n familie, fu poftit zgomotos sa-si spuna parerea n chestia Belciug. Asculta cu mare seriozitate amndoua partile si, la sfrsit, dadu dreptate tuturor: - Bine-ati facut ca i-ati mai taiat putin din nas. A nceput sa se cam obrazniceasca. n privinta asta nu mai ncape vorba... Dar iarasi nu trebuie sa ajungem la cutite. Nu-i frumos si nu se cuvine. Nu uitati ca aveti nevoie de trasura popii pentru balul din Octomvre. Daca ramnem certati, cum mai mergem la bal? Ori poate vreti sa mergeti pe jos? Bine v-ar sedea, n toaleta de bal, cu pantofi albi si pe jos!... Titu rse cu superioritate. Ghighi tot nu se dadu nvinsa: - Ce ne pasa? Luam trasura notarului si gata. ' - Esti tu sigura ca notarul ne-o da? raspunse Titu, hotartor. Sapoi chiar daca ne-ar da-o, nu uita ca a notarului e stricata si nici n-are arcuri. Ne-am face de minunea lumii tragnd n Armadia, la bal, ntr-o hodoroaga de caruta ca a notarului!... Judecata lui Titu multumi pe toti si n cteva clipe pricina popii se stinse... Dupa cina iesira iar n pridvor. Luna tocmai se ivea mndra si rece de dupa un deal, ntinznd o pnza alba de lumina peste sat. Stelele licareau sfioase pe cerul vnat nchis. Cntecele rencepura, nti fricoase, apoi tot mai rasunatoare. 56 Ion al Glanetasului veni n capul gol si se nfipse n poarta, ca sa auda mai bine cum horesc domnii. ntr-o pauza, Laura, amintindu-si de ispravile flacaului, murmura: _ Spune, Ioane, adevarat, ti-e draga tie Anuta? Ion sovai, zmbi ncurcat: - De, domnisoara, mi-e draga... Adica de ce sa nu-mi fie draga?

Laura vru sa-i spuna ca Ana e mai urtica dect Florica, dar se razgndi si tacu. - Bine zice el - adaoga Herdelea. Ana-i fata foarte buna... - Pacat numai ca are un tata ticalos - observa dascalita. - Asa-i, doamna - mormai flacaul. Dar mie nu-mi pasa de tatsau. Cu tat-sau am eu sa ma nsor? Pe ulita trecu o caleasca eleganta, n goana cailor. - Cine-o fi? sopti Ghighi visatoare. Taceau acum toti. n Grla Popii, peste drum, oracaiau broastele. Cinele statea lungit n mijlocul ulitii. Din sat porni un cntec vesel de fluier, att de vesel nct lumina alba parca tremura de placere... Deodata Ion ofta lung si mbratisnd cu o privire patimasa pamnturile adormite, ngna ca si cnd ar fi vorbit cu sufletul sau: - Ce sa fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!... 57 CAPITOLULUI IUBIREA Belciug ramasese vaduv din primul an al preotiei. si iubise mult nevasta $i pierderea ei i-a nacrit sufletul. Era bolnavicios si att de jigarit ca, vazndu-l, te ntrebai: cum de se mai traste n viata? Cnd apoi a zacut cteva luni la spitalul din Cluj unde doctorii i-au scos un rinichi, toata lumea i-a pus cruce. Si totusi, slab, galben, prapadit cum era, hranindu-se mai mult cu lapte si oua, popa traia si se nversuna parca si-ar fi pus n gnd sa ngroape el tot satul. Vaduvia si strasnicia i-au dobndit faima de sfnt. Veneau la dnsul oameni si din al cincilea judet, sa le citeasca sau sa-i spovedeasca. Taranii l respectau mai ales pentru ca, de cnd i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a simtit umblnd dupa femei. Alti popi, chiar mai batrni ca dnsul, si luau tiitoare tinere care sa le ndulceasca vaduvia. Belciug, pentru a-i gati demncare si a-i drege prin casa, avea pe baba Rodovica, att de vestita ca evlavioasa nct ea framnta ntotdeauna prescurile; ncolo doua slugi la vite si n ograda... Dar preotul mai era si o fire ncapatnata. Orice contrazicere l ntarta si chiar l chinuia. Zile si uneori saptamni ntregi l rodea un cuvnt sau o privire neplacuta. Daca doriai sa-ti faca vre-un bine, trebuia sa-i ceri sa-ti faca rau. 58 Acum Herdelenii si Ion nu-l lasau sa Se odihneasca. Se nfuria n gnd cnd pe nvatatoare, cnd pe feciorul Glanetasului. Daca familia Herdelea n.ar fi luat partea lui Ion, s-ar fi potolit singur. Bataile ntre flacai fac doar parte din programul multor Dumineci si sarbatori. Astfel nsa ntmplarea lua, n ochii lui, o

nfatisare provocatoare. Se simtea ndemnat sa se apere. i parea rau ca dascalul nu se arata suparat nici dupa ciocnirea de deunazi. Aceasta l silea sa-si ascunda si el mnia. Ramnea nsa hotart sa pedepseasca pe Ion, mngindu-se ca o parte se va rasfrnge, macar indirect, asupra nvatatorului... Miercuri seara, cnd, ca de obicei, flacaii s-au strns n fata crciumii sa mai stea de vorba, s-a facut pace ntre Ion si George, nct si-au dat mna. Pentru un fleac de bataie nu se poate sa fie suparati niste oameni de treaba. A doua zi apoi Toma, mnat de George, s-a dus iar la Belciug sa-l roage frumos sa ierte pe al Glanetasului. Aceasta a pus vrf la toate. Supararea preotului trebuia sa se reverse. Pna acuma mai sovaise, caci nca nu probozise pe nimeni n biserica deosebit. Totdeauna vorbea, povatuia, ameninta sau dojenea de pe amvon numai n general. Interventia impaciuitoare a lui Toma nsa l-a hotart definitiv. Si deci Duminica urmatoare, razimat cu cotul de un sfesnic mparatesc, cum avea dnsul obiceiul sa predice, dupa ce ndemna pe oameni sa mai daruiasca din cnd n cnd cte ceva pentru biserica cea noua ale carei lucrari vor ncepe n curnd, vorbi de cei ce strnesc vrajba ntre sateni, ispititi si mnati de Necuratul. Apoi, oprindu-se deodata, dadu ca pilda de nvrajbire pe feciorul Glanetasului... Toata lumea ntoarse capul, ca la comanda, spre Ion care se facu galben, puse ochii n pamnt, tremurnd de rusine, simtind privirile celorlalti cum l sfledereau, nendraznind nici macar sa se miste pe loc. Popa urma din ce n ce mai aspru, numindu-l capul tuturor relelor din sat, pomeni despre bataia de la Avrum si de altele mai de demult si, cu ochii ridicati spre tavanul bisericutii de lemn, l ameninta cu mnia lui D-zeu aici si dincolo de moarte... Dojana preotului l sfichiuia ca un biciu de foc. Numai ticalosii sunt astfel loviti n fata lumii ntregi. Dar el de ce e ticalos? Pentru ca nu se lasa calcat n picioare, pentru ca vrea sa fie n rndul oamenilor? i ardeau obrajii si tot sufletul de rusine si de necaz... Astepta un prilej, cnd ispravi popa predica, iesi afara, se duse glont acasa, se lua la harta cu tatal sau, pentru cine stie ce, si pe urma porni, fierbnd, spre Jidovita, unde intra dea dreptul n crciuma Zimalei. Bau toata ziua. Cel putin daca popa l-a facut netrebnic n biserica, sa fie cu adevarat netrebnic. Se plnse de necinstea ce-a patit-o, tuturor 59 taranilor care se adunau de prin mprejurimi, Duminica n Jidovita, singurul sat ovreiesc din toata tara, asezat la ncrucisare de drumuri, avnd o fabrica de spirt si n fiecare casa cte-o crsma. Mai spre seara, cnd rachiul i amorti de tot simtirea, se lauda ca n-re sa se lase nici mort pna nu va

lua pe Ana de nevasta, numai ca sa-i arate el popii ca, daca-i la adicatelea, nu-i pasa lui de nimeni n lume. n cele din urma se sfadi cu un flacau din Parva care, fiind treaz, l batu mar... A doua zi, dezmeticindu-se din betie si din aiureala probozeniei, i paru rau ca si-a cheltuit banisorii prin Jidovita si ca s-a jeluit strainilor de ce i s-a ntmplat. si zise ca tot bine ia facut popa, caci e vinovat. Adica ce vrea dnsul? Sa se nsoare cu o fata care nu i-e draga, orict cauta sa se prefaca, numai pentru ca are avere?... si aminti de Florica. Ce bunatate de fata... Si frumoasa... Si ct a iubit-o pna ce nu i-a traznit prin minte Ana!... Pe Florica i-ar da-o vadana lui Maxim Oprea cu amndoua minile, ar fi multumiti, ar avea copii, s-ar trudi mpreuna si poate c-ar agonisi mai mult dect lund pe cealalta... Se puse pe munca mai vrtos, ca si cnd de azi pe mine ar trebui sa se nsoare cu fata Todosiei. Seara era frnt de oboseala si totusi se simtea mai zdravan ca pna acuma, mai pornit sa nfrunte viata. Gndurile nsa l framntau mereu. si zicea din ce n ce mai des ca, robotind orict, nu va ajunge niciodata sa aiba si el ceva. Va sa zica urmeaza sa fie vesnic sluga pe la altii, sa munceasca spre a mbogati pe altii? Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamnt, mult, mult... Mine, poimine l vor coplesi poate copiii. Cu ce-i va hrani si mai cu seama ce le va lasa la moarte? Nici baremi ct i-au lasat lui, caci el tot ramne cu trei locsoare, bune rele, cum sunt... Si-l vor blestema copiii precum blestema si el, n clipele de deznadejde, pe tatal sau, pentru ca a irosit pamntul ce l-a avut, si pe ma-sa, pentruca nu i s-a mpotrivit... Umbla pe ulita cu ochii n jos si parca nu mai ndraznea sa se uite n fata oamenilor. si nchipuia ca ar ntmpina numai priviri compatimitoare, care l-ar necaji, sau batjocoritoare, care l-ar nfuria. Zenobia, tragnd cu urechea pe ici si pe dincolo, ca toate femeile, auzea si-i spunea ca lumea vorbeste c- ar fi mai bine sa se astmpere cu Ana care nu-i de nasul lui. Acestea l mniau si-l ncapatnau nti, apoi l moleseau. Uneori se gndea ca numai de la George pornesc zvonurile rele. ntr-o seara a alergat ca un nebun sa-l bata. Daca-l ntlnea, poate ca-l omora. I-a ramas nsa n inima un fel de sfiala fata de feciorul lui Toma Bulbuc. l ocolea ca sa nu dea ochi cu dnsul. I se parea ca George are o bucurie ascunsa n privire, pentru ca l-a umilit. Cu ct vorbele lui erau mai bune si mai blnde, cu att l attau mai tare. 60 Acuma nu se mai ducea seara pe la Ana, cum obisnuia nainte de pozna. Cnd a aflat nsa ca, n schimb, George a nceput sa

dea trcoale fetei, l-a cuprins o mnie furtunoasa, a trntit si a suduit toata ziua, s-a certat cumplit cu Glanetasu si era ct peaci sa-l snopeasca fiindca l-a facut fara noroc, iar pe urma a baut singur, tacut si posomort, un litru de rachiu, la Avrum, pe prispa. i venea sa turbeze gndindu-se ca pamnturile lui Vasile Baciu vor nmulti averea lui George, pe cnd el va ramne tot calic, mai rau chiar dect 0 sluga... Se ntlnea totusi cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. i dadea binete ca oricine. Fata avea un zmbet dureros pe buze... Poate ca nici ea nu-l mai vrea? Poate ca dragostea ei a fost numai o nchipuire a lui? Mai ales ca acuma, de la o vreme ncoace, Vasile Baciu prea l mbulzea cu prietenia, ceea ce putea nsemna ca nu-i mai pasa de dnsul... Apoi, ntr-o Smbata seara, a stat primprejurul crciumii, cu flacaii, pna pe la miezul noptii. Era foarte vesel; singur nu-si dadea seama de ce. Cnta din frunza, iar ceilalti chiuiau si tropaiau. Dintre zecile de glasuri, Ion parca auzea numai pe al lui George, aspru si ragusit, ca de cocos batrn. n ntunerecul cenusiu l vedea ca ziua, burduhos, topaind greoi printre ceilalti... 1 se paru att de caraghios nct l umfla rsul... Cnd s-au despartit nsa, l-a pndit unde se duce? George a trecut prin fata casei lui Baciu, s-a uitat putin, a fluierat scurt ca si cnd ar fi ntrebat ceva, apoi, neprimind raspuns, si-a urmat calea n mers leganat si lenes... Inima lui Ion zvcni salbatec de bucurie. Suspina usurat si se hotar sa intre la Ana, sa-i multumeasca si sa-i ceara iertare. Totusi trecu pe dinaintea casei fara sa se opreasca. O lua pe Ulita din dos, grabit, nfierbntat de bucurie, si intra ncetisor n ograda vaduvei lui Maxim. Doi cini ciobanesti, ct niste vitei, hamaira de doua ori, l recunoscura si se gudurara la picioarele lui. Se apropie tiptil de fereastra, plecndu-se ca sa nu-l vada cineva dinlauntru, si batu cu degetul n geam de trei ori, usor, ca o aratare. Pe urma se aseza pe prispa si astepta. Un cine veni lnga dnsul, i linse minile noduroase, si culca pe genunchii lui capul.Gndurile flacaului erau att de nclcite ca nici nu mai ncerca sa le limpezeasca. Numai bucuria i tremura n inima, mereu vie si stapnitoare... Apoi usa tinzii se deschise fara zgomot. Florica iesi, n camasa, linistita, ca o naluca blnda. - Tu esti, Ionica? sopti ea foarte domol, fara mirare n glas. - Eu, eu - mormai Ion. Fata se ghemui pe prispa. Racoarea noptii i cutremura carnea. Se lipi de flacau, murmurnd cald: - Presimteam ca ai sa vii... Te-am asteptat...

61 Lui Ion vorbele ei i se pareau prefacute. Cum a stiut ea ca are sa vie, cnd nici el nsusi n-a stiut? Totusi se pomeni cuprinznd-o de mijloc si sarutndu-i obrajii. Caldura ei l mbata. Simti ca ncepe sa-i clocoteasca sngele, o strnse navalnic n brate si-i zise deodata, cu glas ragusit, ca si cnd o mna dusmana i s-ar fi nclestat n beregata: - Florico, asculta, sa stii ca te iau de nevasta macar de-ar fi orice!... Fata tresari de multumire. Lucirea ochilor ei strabatea ntunerecul noptii si se nfigea n sufletul lui. mbratisnd-o, Ion i simtea snii cum se striveau pe pieptul lui. Ii gasi buzele si i le crmpoti n sarutari... Probozirea lui Ion n biserica a dezlantuit un potop de mnie n casa Herdelea mpotriva preotului. Chiar nvatatorul, ct era de mpaciuitor, nu s-a sfiit sa declare n mai multe rnduri, n familie: - Popa-i asta?... Asta-i porc, nu popa! Si nca porc de cine!... - Pamatuful! a strigat dascalita vaznd pe fereastra cum trecea Belciug pe ulita, posac, cu niste fire de paie n barba ncurcata, plin de praf, murdar, asudat si dezmatat ca un vizitiu nesimtitor. Fetele au gasit porecla aceasta att de minunata ca, de-atunci ncolo, de cte ori vorbeau de dnsul, numai pamatuful i ziceau, prapadindu-se, fireste, de rs. Totusi Herdelea se ferea sa nu-i ajunga indignarea pna la urechile preotului. Rvna lui era sa fie bine cu toata lumea, sa nu jigneasca pe nimeni si astfel sa se strecoare mai lesne prin viata aceasta plina de dureri. Soarta l batuse doar cu attea necazuri, nct avea nevoie de bunavointa tuturor... Se afla acuma de vreo cincisprezece ani n Pripas, la scoala statului. A ajuns aici printr-o favoare deosebita a inspectorului Cernatony, care l iubea ca pe un frate. n Feldioara, unde fusese mai nainte nvatator comunal, avusese o stuparie vestita n tot judetul. Inspectorul, si mai ales nevasta si copiii lui, erau mari iubitori de miere curata. Herdelea, simtind slabiciunea aceasta a lui Cernatony, de cte ori se ducea prin Bistrita, niciodata nu uita sa se nfiinteze la doamna inspectoare cu o ladita de faguri ca zapada. Drept multumire, Cernatony, cnd s-a ivit locul din Pripas, l-a ntrebat prieteneste: Vrei sa fii nvatator de stat? Asemenea cinste lui Herdelea nu i s-a mai ntmplat. Inspectorul, n fata caruia tremura toata dascalimea, i oferea o 62 naintare!... Cu toate acestea nu se putu hotar sa-i dea ndata un raspuns lamurit. Chestiunea era prea serioasa. La scoala

statului se cerea limba ungureasca pe care el o rupea greu de tot. Nu-i vorba, s-a mai ndreptat dnsul, facnd suplici si lacramatii taranilor din Feldioara - pricina unor boclucuri triste cu notarul - dar si dadea seama ca ungureasca lui nu-i deajuns. Apoi a trece la stat, nsemna o dezertare la vrajmas. Romnul, care trebuie sa nvete pe copiii romni sa vorbeasca numai ungureste, nu mai e romn, ci renegat sadea... n cumpana cealalta nsa apasau socoteli tot asa de nsemnate. La comuna, leafa lui era pe sfert din ct i oferea statul. Adevarat ca el mai cstiga binisor din jalbele oamenilor, fiindca lucra mai ieftin, mai repede si chiar mai bine ca notarul, dar veniturile acestea atrnau de un fir de par; o interventie energica din partea notarului putea sa i le taie scurt si pentru totdeauna. Pe urma, la comuna, n-avea nici drepturi la pensie si nici naintari n leafa, cum ar avea la stat, unde inspectorul i mai fagaduia sa-i socoteasca si anii ce-i servise pna atunci, adica vreo saptesprezece... S-a framntat si s-a gndit mult Herdelea, s-a sfatuit si s-a certat cu dascalita, care-l ndemna sa se grabeasca, sa nu scape prilejul de a se mai scutura putin de saracie. Cnd sovairea l rodea mai aprig, s-a pomenit cu o scrisoare de la inspectorul Cernatony. O pastreaza si azi, ca un document de nepretuita valoare. Scrisoarea aceasta l-a decis. Iata ce-i scria inspectorul: Iubite Herdelea, Doresc sa am raspunsul d-tale precis, n trei zile. Tin mult sa te numesc pe dta la Pripas. Salutari cordiale. - Cernatony. n Pripas, la nceput, a dus-o parca mai greu ca n Feldioara. Cnd s-a nfiintat aici scoala statului, comuna s-a nsarcinat sa dea un local potrivit si o gradina pentru pomicultura. Cu vremea statul promitea sa cladeasca o scoala noua, n care sa aiba un apartament cum se cade si nvatatorul. Deocamdata nsa Herdelea a fost nevoit sa cheltuiasca din buzunarul lui spre a repara o casa taraneasca n care sa se poata adaposti mai omeneste. Dupa un an, taranul, si ret, vazndu-si bordeiul schimbat ntr-o casuta aratoasa, a desfacut contractul de nchiriere, ca sa se mute el ntr-nsa. nvatatorul a trebuit sa risipeasca alti bani, cu alta casa, unde a patit la fel... Si, fiindca statul nici nu se mai gndea la scoala cea noua, Herdelea a luat o hotarre mai mare. Pentru gradina de pomicultura comuna oferise un loc de-al bisericii, n marginea satului. Cu nvoirea lui Belciug, nvatatorul s-a apucat de si-a zidit o casa proprie pe locul bisericii. Pe-atunci erau prieteni foarte buni. Preotul l-a ncredintat ca gradina va ramne proprietatea lui Herdelea ca o donatie din partea comunei si a bisericii pentru rvna lui ntru luminarea copiilor din Pripas. Nici prin gnd nu i-a trecut atunci nvatatorului sa-i ceara

63 vre-un nscris. Vorba unui prieten e mai sfnta ca orice hrtoaga. Mai trziu i-a cerut, dar preotul a nceput sa se codeasca. - Este vreme, frate Zaharie - i zicea cu un zmbet ciudat, n care Herdelea citea o amenintare ascunsa. Cu ct se raceau legaturile ntre dnsii, cu att nvatatorul simtea mai crunt amenintarea. Si, parca nadins, mpotriva sfortarilor lui de-a ocoli o primejdie, nentelegerile lor sporeau zi cu zi. si mai vorbeau, caci Herdelea u nghitea toate toanele, dar sufletele lor se departau mereu... nvatatorul se gndea cu groaza, mai ales din pricina casei, la clipa cnd ruptura va veni totusi odata. Era sigur ca atunci Belciug ar face tot ce i-ar sta n putinta sa-l scoata din casa lui, cladita din munca lui, singura avere agonisita n attia ani de zbuciumari. Si aceasta tocmai acuma, cnd fetele lui au ajuns ca azi-mine sa le ajute Dumnezeu sa se marite si cnd toata zestrea si nadejdea lor era casuta aceasta. Caci, fara nimica, orict ar fi ele, saracutele, de frumoase si de istete, anevoie sar gasi cineva sa le ia n vremurile astea materialiste - cum zicea Laura cu multa dreptate. Primejdia o simtea bine toata familia si tocmai din pricina aceasta ura mpotriva preotului crestea, fara voia lor, din ce n ce mai puternica, attata parca de mna soartei. Cu ct i revoltau mai mult ispravile lui Belciug, cu att si aduceau mai des aminte de atrnarea lor de dnsul si cu att aceasta i nfuria mai avan pe toti. Atunci apoi dascalita cu fetele tabarau asupra nvatatorului cu imputari si cu jelanii amare. ndeosebi d-na Herdelea era mare mestera n a zugravi nenorocirile ce sar abate asupra familiei daca pamatuful i-ar pofti afara din casa ridicata cu banisorii rupti de la gura copiilor, sau daca ntr-o buna zi Herdelea ar nchide ochii si i-ar lasa pe drumuri, mai ales ca toate noptile tuseste ca un buhai si a nceput sa slabeasca de s-a facut ca un ogar... Si, cum prevestirile ei negre gaseau rasunet n inimile tuturor, se necau vesnic n lacrami multe care pe nvatator l nduiosau, iar pe Titu l enervau fiindca el mai totdeauna atunci avea inspiratii poetice si se vaita ca nu poate lucra de atta galagie fara rost... Tocmai acuma, cnd fierberile se nteteau, a picat un petitor n casa Herdelea. Era asteptat si totusi a strnit o cearta care mai-mai sa se ncheie cu batalie. Vara trecuta, prin Iulie, la baile din Sngeorz, cu prilejul unui bal saptamnal, unde se dusese ntovarasita de Titu, Laura a cunoscut un student n teologie, pe George Pintea. Tnarul mai avea un an pna sa iasa preot si a ndragii pe Laura foarte

mult. Prin saptezeci si noua de scrisori si carti postale, ce i le-a trimis pe urma, si-a dezvaluit ncetul cu ncetul pasiunea pe care i-a aprins-o frumusetea, blndetea, cultura aleasa si celelalte calitati, 64 descoperite de dnsul dintr-o singura ochire, dar asa de numeroase ca i-a trebuit mai bine de un an de zile si atta hrtie pna sa le nsire pe toate, pupa ntile scrisori, Laura a stat la ndoiala: sa-i raspunda ori sa nu-i raspunda? Inima ei se ntmpla sa fie tocmai libera. Un elev de la liceul din Armadia, care-i facuse curte vreo doi ani si ncepuse s-o intereseze, a plecat ndata ce si-a luat bacalaureatul, fara sa-i mai scrie un rnd, silind-o sa-l smulga din suflet, desi cu durere. ndoielile i le-a risipit Titu, cu o povata nteleapta: poate sa-i scrie, dar cu multa bagare de seama. Astfel a trimis Laura teologului George Pintea douazeci de scrisori si douazeci si trei de carti postale ilustrate, n care s-a dedat la putin sentimentalism cochet, fara nsa a-i fagadui, nici macar cu o aluzie, iubirea ei. Caci Laura, desi deabia de nouasprezece ani, avea despre amor idei prea serioase si nu-si putea nchipui ca, dupa o cunostinta de cteva ceasuri, sa iubeasca aevea pe cineva, oricine ar fi. Iubirea e un lucru gingas - zicea ea melancolic - si se sfarma daca o atingi cu ndemnuri grabite. De Pintea nu-si aducea aminte dect ca e cu vre-o doua degete mai scund ca dnsa, care avea oroare de barbatii mici. Apoi, n vreme ce teologul o bombarda cu scrisori, a facut cunostinta unui tnar nalt, sfios, delicat si frumos, student n medicina, Aurel Ungureanu. S-au vazut ntia oara la balul studentilor, n Armadia; n vacanta Craciunului a venit n Pripas de patru ori, n vacanta Pastelor de zece ori, iar acuma, n vacanta mare, aproape n fiecare zi. Din ntlnirile dese apoi s-a nchegat o iubire cu att mai pretioasa pentru Laura, cu ct Aurel se multumise numai sa-i strnga mna ceva mai puternic si sa-i apese pe degetul mijlociu, ceeace, n limbajul ndragostitilor, voia sa zica te iubesc din fundul inimei. ndata ce iubirea pentru Aurel Ungureanu s-a limpezit n sufletul Laurei, scrisorile staruitoare ale lui Pintea ncepura s-o plictiseasca. I se parea ca i pateaza dragostea pe care dorea so pastreze neprihanita numai medicinistului. Spre a-i da o dovada deosebita de sinceritate, i-a marturisit, la Paste, ca Pintea i bate capul cu ravasele de iubire. Aurel cunostea bine pe Pintea de prin liceu, s-a zapacit si a zis tulburat: - Pintea, ma rog, e un baiat tare cumsecade... tare... tare... Laura a simtit ct trebuie sa-l doara descoperirea aceasta si nici nu i-a mai pomenit de dnsul, iar cnd Aurel o ntreba, raspundea cu o indiferenta zdrobitoare, din care sa poata citi

ca inima ei este numai a lui n vecii vecilor... Batrnii nsa nu cinsteau deloc sentimentele Laurei. Vaznd scrisorile din ce n ce mai aprinse ale teologului, nti se gndira si apoi spusera pe fata ca omul care scrie cum scrie Pintea, trebuie sa fie foarte bun. Li-e era drag, fara sa-l fi vazut vreodata, si simpatia lor pentru el crestea cu ct se nflacara pasiunea lui n scrisorile catre Laura. 65 - Bine ar fi de-ar fi ceva serios - ofta din ce n ce mai des dascalita. - Ei Doamne, unde-i norocul s-o ia un fecior asa de seama! adaoga nvatatorul cu un plescait de limba, semn de mare multumire. Pe Laura o revoltau gndurile batrnilor mai ales ca veneau totdeauna dupa tnguiri ndelungate despre saracie, despre nesiguranta cu casa, despre greutatile vietii, fara numar, despre vremile materialiste... Cnd ajungeau la vremile materialiste, fata se supara, simtind ca e lovita cu nsesi armele ei. Plngea, blestema, se nchidea n salon si, mngindu-se ca sufera pentru Aurel,l ndragea si mai mult. Ghighi, care adora pe sora-sa, ramnea sa tina piept parintilor, sleia toate argumentele mpotriva teologului, pna ce sfrsea si ea n lacrami. Atunci Laura o chema sa mai boceasca putin mpreuna, sa- si bata joc de scrisorile lui Pintea si apoi sa se racoreasca vorbind despre Aurel... Scrisoarea a optzecea a lui Pintea nsa, sosita la cteva zile dupa ce Belciug dojenise pe Ion n biserica, era adresata batrnilor si cerea pentru totdeauna mna dragalasei lor Laura, cu adaosul ca, n cazul unui raspuns favorabil, si va lua voie si el sa vina n curnd spre a auzi cuvntul fericirii din gura ei si a lor. Senzatia cea mare se afla totusi n postscriptum, unde spunea: Cred de prisos sa va amintesc ca chestiunile materiale mi sunt cu totul straine si indiferente. Prea Sfintia Sa Episcopul mi-a si desemnat o parohie buna n Satmar, asa nct vom fi la adapost de grijile vietii de toate zilele. Aceasta nsemna, nici mai mult si nici mai putin, ca Pintea doreste sa ia pe Laura fara zestre. - In sfrsit te-a batut norocul! striga Herdelea fericit. Vestea asta merita o bautura. Ce zici, nevestico? r Sa dea Dumnezeu sa fie ntr-un ceas bun! lacrima dascalita mestecnd miscata n tocana ce se perpelea pe foc. nvatatorul scormoni ndata o sticla, o clati cu apa si pleca mndru la Avrum dupa rachiu si pentru a-i mpartasi bucuria cea mare. Pe Laura scrisoarea a uimit-o att de cumplit ca,pna ce a iesit

Herdelea, n-a putut scoate nici o vorba. Cnd nsa s-a dezmetecit, i s-a parut ca vede deodata pe Aurel privind-o trist si cu imputare. Ochii i s-au umplut de lacrami si-a strigat ndurerata: - Nu ma marit! Nici sa nu va gnditi ca am sa-mi leg viata de un... Ghighi, care asteapta doar sa deschida Laura focul, a sarit numaidect sa lamureasca dascalitei ca maritisul acesta ar fi o nenorocire nemaipomenita, pentru ca Laura uraste pe Pintea, pentru ca Pintea e mai mic dect Laura... D-na Herdelea se uita la ele mirata. Dar cum a nteles, cum s-a sculat ca o leoaica. - Apoi credeti voi ca are sa va lase cineva sa dati cu piciorul norocului?... Ca voua va arde de nebunii si de blestematii, n loc sa va mai gnditi si la greutatile cu care ne zbatem... Mine poimine e si nebuna cealalta de maritat... D-apoi zestre de unde credeti sa luati? - Ei, parca toata lumea-i ca Pintea, sa se uite numai la zestre! zise repede Ghighi. - Ma mir ca nu vi-i rusine sa mintiti cu atta sfruntare... Apoi da, carul vostru e ntr-o roata, puteti umbla dupa cai verzi pe pereti... Va nchipuiti ca oamenii de treaba se uita la sindrofiile si la luxurile voastre... Alta ar fi sarit cu amndoua minile, ticaloaso, si ar multumi lui Dumenezeu ca i-a trimis acasa norocul! Tu nsa vrei mofturi si dracii... Obraznico si nerusinato!... - Poti sa ma ocaresti ct vrei, dar nu ma marit! repeta Laura cu o liniste trista de martira, care pe ma-sa o nfuria si mai rau. n odaia de alaturi Titu, smulgndu-si mereu parul pentru a smulge din creieri o rima, urla deodata desperat: - Aveti sa ma nebuniti cu attea tipete! Am ajuns sa nu mai pot lucra nici ziua, nici noaptea... mi zdrobiti viitorul cu galagia! Cnd se ntoarse Herdelea de la Avrum, care-l felicitase si se nsarcinase sa vesteasca tuturor ca domnisoara Laura se marita, auzi din ulita cearta. - Uite ce fata ne-a dat Dumnezeu! Uite si bucura-te si mannco fripta! l ntmpina dascalita. Dumneaei nu vrea sa se marite cu un biet popa, auzi? Domnisoarei i trebuie doftori, baroni, poate chiar un mparat!... Laura nu spusese ca nu-i trebuie popa, dar d-na Herdelea i ghicise gndul. n sufletul ei, fata si zisese de multe ori, ca ntre un doctor si un popa e o deosebire ca ntre cer si pamnt, cerul fiind doctorul, iar popa fiind pamntul. Parerea aceasta a avut-o dinainte de a cunoaste pe Aurel, iar acuma devenise convingere. Cearta se naspri asa de rau ca Titu fu nevoit sa renunte la

activitatea poetica si sa asculte discutia din ce n ce mai aprinsa. Batrnii dovedeau fetelor ca Aurel Ungureanu e o puslama care-si pierde vremea facnd curte Laurei, fara sa-i treaca macar prin minte s-o ia de nevasta; si chiar de ar fi om de treaba si ar avea gnduri serioase, tot nu le-ar putea nfaptui dect peste vreo cinci ani, cnd va termina studiile, daca le va termina, si nca si atunci va pretinde ceva zestre, iar de nu-i vor putea da nimic, i va ntoarce spatele repede repede. Pintea nsa e om chibzuit, cu cariera deschisa, fara pretentii, sincer si cinstit, gata s-o ia chiar fara camasa, fiindca o iubeste 66 67 aevea. Daca Laura se va codi si va scapa norocul din palma, va mbatrni fata mare ca si domnisoarele Bocu din Armadia, care au batut cincizeci de ani si tot mai asteapta vreun nebun sa le peteasca, desi ele au la spate miisoare multe. Dealtfel Laura e n vrsta cea mai frumoasa. Fata, dupa ce trece de douazeci de ani, ncepe a se vesteji si a se urti. nvatatura si frumusetea nu-ti folosesc nimic, daca n-ai minte sa prinzi norocul cnd ti vine... Laura, sprijinita viguros de Ghighi, descria n culorile cele mai negre pe Pintea, blestema des minutul n care l-a cunoscut, plngea si iar declara c-ar trebui sa fie smintita sa-si ngroape ea tineretele alaturi de o strpitura de om pe care-l uraste tocmai fiindca a avut obraznicia s-o ceara n casatorie. Se nchina si se jura ca mai bine moartea dect Pintea. De maritat ar mai avea destula vreme, caci azi fetele nu se mai marita ca alta data, nainte de-a fi deschis bine ochii n lume. Ea nsa nu vrea sa se marite niciodata, are oroare de barbati si nici pentru Aurel nu are, la urma urmelor, dect o simpatie nevinovata si nici prin gnd nu-i trece sa fie vreodata sotia lui... Titu, desi rugat n mai multe rnduri, sa-si spuna parerea, tacu ca un filozof. Pe la miezul noptii nsa, vaznd ca dezbaterea nu s-ar mai ispravi niciodata, interveni cu o amnare: - Destul acuma!... Haidem la culcare! V-ati certat deajuns, mai lasati si pe mine! Totusi sfada,, ca o lumina ce moare, mai plpi, cnd mai moale, cnd mai puternica, pna cnd Herdelea nfuriat brusc peste masura, ridica pumnul la Ghighi, racnind: - Mars, nerusinatelor!... Mars, netrebnicelor!... Titu mpiedeca nsa caderea pumnului, lua blnd pe fete de spate si le trecu n salon, unde era patul lor, mngindu-le ca dreptatea este cu ele si ca batrnii nu pricep nazuintele idealiste. Pe urma se ntoarse si spuse grav parintilor: - Aveti dreptate, ce mai calea-valea, si v-ati gndit foarte

bine... Ei, dar ce vreti? Sunt tinere si fara minte... Parca stiu ele ce vorbesc?... Parca stiu ele ce-s greutatile vietii?... Vremea se posomorse. Toamna batea la usa, staruitor. Hotarul se plesuvea mereu. Ici-colo se mai naltau claite de fn sau stoguri de gru, pe care nsa taranii se grabeau sa le care acasa. Plugurile spintecau, din ce n ce mai dese, ogoarele obosite. Petele arate, negre si lucioase, pareau niste rani deschise pe un trup mbatrnit. Cu ct trecea vremea, cu att nelinistea sporea n sufletul lui Ion. Muncea ca si cnd si-ar fi pus n gnd sa se mbogateasca ntr-o clipire, sa scape de 68 orice grije si mai ales de orice rvna. Se nfuria nsa ca rodul muncii lui deabia se vedea. Dupa o roboteala de o vara ntreaga pe la altii, ramnnd chiar n urma cu pamnturile lui, s-a ales cu vre-o suta de zloti. Urmnd asa, nu va ajunge sa faca nici un pas nainte. Zvrcolirile acestea i aduceau totdeauna aminte pe Ana si pe Vasile Baciu, si-l ntartau. Se simtea nfrnt si neputincios, iar simtamntul acesta i aprindea sngele si-i umplea creierii de planuri si hotarri care de care mai nazdravane. Totusi nu mai ndraznea sa se apropie de casa lui Vasile Baciu si nici sa schimbe vre-o vorba cu Ana. n schimb se ducea mai n fiecare seara pe la Florica. Ochii ei albastri i mulcomeau zbuciumarea. Rdea nsa cnd si amintea de fagaduinta lui ca o va lua de nevasta. Cum s-o ia, daca toata zestrea ei e un purcel jigarit si cteva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge n viata... Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie sa fie temelia. Si ndata ce-si zicea asa, se prindea cu mintea la Ana... n curnd Zenobia afla ca Florica, mpreuna cu mama ei, au umplut satul ca Ion a cerut-o de nevasta. Daca ar fi lovit-o cineva cu parul n cap tot parca nu s-ar fi suparat att de rau. Veni acasa galbena si se rasti la Ion din poarta: - Tot la saracie tragi, dragul mamii, tot? Alta mireasa, afara de Florica vadanei lui Maxim, n-ai gasit ctu-i satul de mare?... Da ce ma mai mir, dragul mamii, ce ma mai mir? Flacaul ntelese ndata si se nfurie, dar nu de cele ce raspndea Florica, ci de mnia Zenobiei. - Nu-s eu destul de catranit, ma mai amarasti si d-ta? Zenobia nsa nu-l slabi, nct peste cteva clipe Ion, scos din fire, se repezi la ea s-o loveasca. Glanetasu sari n ajutorul femeii, ostoindu-l: - Ionica, taci mulcom, las-o! Ion se opri si apoi, n vreme ce Zenobia iesi n ulita sa se vaite si sa afuriseasca, ncepu sa se sfadeasca cu tatal sau: - De ce mi-ai mncat si mi-ai baut pamnturile, hodorogule?

Glanetasu, cu niste ochi foarte tristi, i zise jalnic: - Acum ce sa-ti mai fac, omule, si ce sa-ti dau, daca n-am? Sufletul din oase sa ti-l dau?... Iaca, ti-l dau!... Auzindu-l, Ion racni si mai proclet: - Mai bine sa nu ma fi facut, dect sa fiu batjocura oamenilor!... n ziua aceea, spre seara, flacaul ntlni pe Ana, pe drumul cel vechi dinspre Jidovita. Primprejur nici tipenie de om. El a oprito, a luat-o de mna, iar ea a nceput ndata sa plnga cu hohote si sa-i impute ca a parasit-o. Ion vru s-o linisteasca, dar nu-i putu spune dect: - Lasa, Anuto, fii hodinita, ca noi tot mpreuna... mpreuna... mpreuna... 69 I Mai statura un minut, tacuti, si se despartira. Pe cnd nsa fata pleca cu aceeasi deznadejde n suflet, Ion simti o nviorare mare. Lacramile Anei i-au ncoltit n inima o ncredere noua. si urma calea mai sprinten si att de multumit, ca-i venea mereu sa rda si-si zicea: - De-acuma nu-mi mai pasa de nimic! nca nu stia ce va face, dar ncrederea i crestea ntr-una, schimbndu-i parca toata fiinta. Din clipa aceea se simti alt om, mai puternic, mai ndraznet, gata sa se lupte cu toata lumea. Era vesel, glumea tam-nesam, rdea, nct Zenobia, speriata ca l-a fermecat cineva, era ct pe-aici sa-i descnte de ntors. De-a doua seara se pregati sa mearga la Ana. Auzi nsa ca George, daca a aflat ca de attea saptamni dnsul nici nu se mai uita la fata, a nceput sa se apropie iar de Vasile Baciu. Deaceea Ion mai astepta. ncrederea i dadea puterea sa pndeasca linistit. n cteva seri vazu ntr-adevar pe George intrnd n casa. Dar lampa ramnea aprinsa, ceeace nsemna ca mai mult sta de vorba cu Baciu, dect cu fata... Aceasta i sporea nadejdea. Nu mai era grabit deloc... Ct va astepta el, va astepta si Ana... Trecea deseori, parca nadins, pe lnga pamnturile lui Vasile Baciu. Le cntarea din ochi, se uita daca sunt bine lucrate si se supara cnd vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea stapnul lor si-si facea planuri cum va ara fneata cutare, iar cutare porumbiste cum va semana-o cu trifoi... ntr-o dimineata mohorta iesi cu plugul sa-si ogorasca si el o porumbiste pe care, la primavara, socotea s-o semene cu gru. Vremea de ogort era cam trzie. Dar el, avnd o singura vaca, trebuia totdeauna sa astepte pna ispravesc altii, ca sa mai poata mprumuta o vita sa-si munceasca pamntul. Porumbistea era ngusta, tot o ramasita dintr-o tabla mai

marisoara, din care Glanetasu vnduse odinioara jumatate lui Dumitru Moarcas, de unde apoi a ncaput n seama lui Simion Lungu. Dealtfel si acuma cele doua delnite erau despartite numai printr-o brazda mai adnca si mai lata. Ion opri vitele cu plugul, pregatindu-se de munca. Ochii lui nsa rataceau mereu pe partea lui Simion Lungu, care odinioara a fost a lor. De jur mprejur cmpul era pustiu. - Macar o brazda sa-mi iau napoi din pamntul meu! se gndi deodata flacaul, cu obrajii aprinsi de o pofta nestapnita. Apoi repede nfipse plugul dincolo de hat, n petecul vecinului, si porni sa curme o noua despartitura. Lutul galbui scrtia, se rasturna lucios, n 70 gr aspri. Ion strngea drz coarnele plugului, apasa fierul adnc n trupul pamntului si, cu palaria pe ceafa si cu fruntea umeda de sudoare si de nfrigurare, ndemna blnd si staruitor vacile care trageau din rasputeri, ncovoindu-si spinarea. Dupa ce croi un hat nou si sfrsi de arat cteva brazde din delnita lui Simion, astupnd hotarul cel vechi, flacaul respira adnc si usurat. Deacuma nu mai trebuia sa se teama. Inima i tremura de bucurie ca si-a marit averea. Trei patru brazde nu e mult, nici nu se baga de seama. Pe la prnzisor dadu drumul vitelor sa mai pasca ce-or gasi pe ogoarele dimprejur, iar el se aseza sa mbuce din merindea ce si-o adusese, n tihna; multumit si cu gndul numai la brazdele noi... Cnd sa ispraveasca mncarea, vazu pe Simion Lungu, venind si dnsul ca sa-si ogoreasca locul. Ion tresari. - Are sa bage de seama - si zise cu un zmbet nelinistit. ntr-adevar, Simion vazu ca delnita i s-a ngustat si ndata ncepu sa njure, deocamdata nsa fara a se uita ncoace, ca si cnd n-ar fi luat n seama pe Ion. Flacaul de asemenea se facu ca nu-l aude si strngea cu mare grija farmaturile de pine n pnzatura, scuturndu-le si privindu-le ndelung parca cine stie ce adncit ar fi n gnduri. Numai cnd simti ca Simion vine spre dnsul, cu biciul n mna, racnind si suduindu-l de-a dreptul, numai atunci nfasura repede ramasitele de mncare, le vr n traista si se scula n picioare. Harta se ncinse iute. Ion se jura pe toti sfintii ca a brazdat hatul numai pentru ca nu se mai cunostea bine, dar ca l-a tras n acelasi loc. Simion l ocara, fl duse ntre delnite, i arata ca ia intrat nadins cu plugul n pamntul lui, fl sili sa masoare cu pasul, mpreuna, latimea locurilor si, din doua n doua vorbe, i striga: -Jumatate delnita mi-ai furat-o, tlharule!... Ion, vaznd ca nu-l razbeste cu vorba, ncepu sa njure, si apoi, ca sa ramna deasupra, se napusti la Simion cu pumnii.

Se batura ca orbetii vre-o jumatate de ceas, sfsiindu-si camasile si zgriindu-si obrajii. Fiindca nu era nimeni sa-i desparta, numai osteneala i mulcomi. Pe urma se apucara amndoi de lucru, njurndu-se ntr-una, toata ziua. Simion Lungu se jura pe copiii lui ca-l va trage n judecata si nici nu se va lasa pna nu-l va vedea n temnita, chiar de-ar sti ca-si cheltuieste si opincile, ca sa-l nvete sa mai intre alta data n locurile oamenilor de treaba. 71 Ion nsa scuipa cu dispret, strignd ca nici de Dumnezeu din cer nu-i mai pasa. n fiecare seara familia Herdelea dezbatea acuma n toate amanuntele scrisoarea, a optzecea. nvatatorul voia sa raspunda lui Pintea numaidect, fata nsa staruia s-o lase n pace macar pna Luni, caci Dumineca i vin prietenele din Armadia si nu vrea sa fie suparata. Dar pna Luni mai sunt attea zile - nu se poate ntrzia raspunsul ntr-o chestie asa de mare. S-apoi ce au aface prietenele ei cu raspunsul lui Pintea? Dimpotriva, ar trebui sa fie mndra ca are un petitor de seama si n curnd se va marita... Aceasta exaspera pe Laura att de rau, nct ameninta ca, daca vor sufla o singura vorba fetelor despre obraznicia lui Pintea, ea imediat se va arunca ntr-o fntna... Amenintarea ei nsa revolta peste fire pe d-na Herdelea care o ocara pe urma cte doua ceasuri, fara ntrerupere, d-na Herdelea fiind nentrecuta n nascocirea si nlantuirea celor mai variate dojeniri materne. Totusi Laura ramase biruitoare. Dupa attea lupte framntate n lacrami, Dumineca mult asteptata sosi, Dumineca de care si atrnase soarta... Fetele facusera pregatiri uriase. Toata Smbata au muncit: trei feluri de prajituri, apoi cozonaci, apoi au fiert laptele ca sa fie mai gros pna mine si sa aiba spuma mai multa, apoi au scuturat casa si au schimbat mobila n salonul-dormitor... Seara Laura a calcat rochia ei si pe a Ghighitei, varsnd n acelasi timp lacrami mbelsugate caci batrnii nici macar acuma n-au lasat-o n pace cu Pintea. Dumineca dimineata nsa au avut o bucurie. Ploaia, care le speriase toata saptamna, ncetase peste noapte. Un vnt aspru zbicise frumos soseaua, iar spre amiazi soarele tomnatec scoase capul dintre nouri, mprastiind caldura si voiosie. Pna dupa prnz Laura si Ghighi fierbeau de emotie. Mereu asezau cte ceva, ba n salon, ba n celelalte doua odai, si Laura ntreba din cnd n cnd, ngrijorata, pe Ghighi: - Ce crezi tu, micuto draga, o sa vie? - Am o presimtire sigura ca vine - raspundea Ghighi foarte serioasa. Laura o saruta de multumire, caci era vorba de Aurel.

72 Sindrofiile se tineau n fiecare Dumineca, pe rnd, la cte una din fetele inteligentei satelor dimprejur, bune prietene, care alcatuiau un cerc deosebit si pentru care ntlnirile acestea, mpreuna cu balul din Octomvre si serata dansanta din Februarie, organizate de profesorii si elevii liceului din Armadia, erau distractiile cele mai nalte. De obicei nu erau poftiti cavaleri. Totusi gazda avea ngaduinta de a chema pe tnarul care-i facea curte mai staruitor, pricinuind astfel o surpriza placuta tuturor. Laura spusese lui Aurel nca de Dumineca trecuta ca sindrofia viitoare va fi la ea si ca-l asteapta, iar el i fagaduise ca va veni negresit; deoarece nsa de atunci nu l-a mai vazut, din pricina ploilor, era ngrijorata c-o fi uitat si nu va veni, ceeace ar strni printre fete vorba multa si neplacuta... Pe la trei dupa prnz, Laura si Ghighi se asezara n cerdac n asteptarea mosafirilor. Mai ales Laura tremura de grija din pricina lui Aurel. Ar fi dorit din suflet sa soseasca el naintea fetelor, ca sa poata vorbi mai n tihna cteva clipe. Simtea nevoia sa-i comunice obraznicia lui Pintea si sa-i ceara o povata. Raspunsul lui i va pecetlui soarta. Un cuvnt al lui i va da puterea sa reziste tuturor ispitelor... Peste vre-un ceas fetele din Armadia se ivira la cotitura de lnga Rpele Dracului. Veneau pe jos, ca ntotdeauna, rznd si tndalind. Laura si Ghighi le iesira nainte, se mbratisara furtunos, parca nu s-ar fi vazut de ani de zile, se luara de brat si sosira ciripind n curte. Herdelea, care citea ntre pomi o gazeta veche, se cobor galant si le primi cu glume batrnesti, nct toate se pornira pe rsete napraznice. n pridvor dascalita boscorodea rugaciuni dintr-o carte rupta si soioasa, ramasa din vremile ei de glorie. Toate fetele i sarutara mna, iar ea le saruta pe obraz, dar fara sa se scoale, fara sa zmbeasca si fara sa raspunda ntrebarilor obisnuite. Doamna Herdelea nu vedea cu ochi buni sindrofiile, nti pentru ca n tineretea ei n-a pomenit asemenea lucruri neserioase, si apoi pentru ca se cheltuiau bani scumpi pe mofturi nefolositoare. n salon fetele defilara prin fata oglinzii dintre ferestre, potrivindu-si care o bucla razvratita, care o sprnceana pe care anina un fir de pudra, care o panglicuta la rochie. Erau cam obosite de drum, dar gura nu le statea o clipa. Vorbeau toate n acelasi timp, fredonau, rdeau... Cnd se mai potolira, Ghighi disparu sa vaza de cafeaua cu lapte si de prajituri, dupa cum se ntelesese mai dinainte cu Laura. Pe sofaua din colt, locul de onoare n casa, sedea Elvira, fata doctorului Filipoiu din Armadia, care era privita ntre toate ca cea mai de frunte si cu care Laura era cea mai intima. 73

- Dar poetul nostru? ntreba Elvira cu o usoara tremurare n voce, caci iubea n taina pe Titu si suferea fiindca Titu n-o lua n seama si facea curte Lucretiei Dragu. - Nu-i acasa, Elvirico draga - raspunse Laura cu o parere de rau din care se vedea ca ea i cunoaste si-i mpartaseste suferinta. Stii, el lucreaza foarte neregulat, iar cnd i vine inspiratia are nevoie de liniste absoluta, altfel e nenorocit. Asa a plecat si acuma pe drumul cel vechi, spunndu-ne ca a prins o idee minunata pe care trebuie neaparat s-o scrie... Daca veneati peacolo, poate ca-l ntlneati... - Ce rau mi pare ca n-am venit pe drumul cel vechi! ofta Elvira melancolica... Am fi vazut pe poetul nostru lucrnd!... - Ei, vedeti? Nu v-am spus eu ca-i mai frumos pe-acolo? i imputa Margareta Bobescu, fata unui functionar de la Banca Aurora, o bruna nalta, mladioasa, draguta, cu sprncenile nnegrite, foarte pudrata si cu buzele vopsite rosu-foc. Pentru ca se sulemenea si umbla n rochii de matase, toata Armadia zicea ca-i cam ticnita. Fetele profesorului de limba romna Spataru erau mai urtele, dar foarte bune si simpatice. Elena, mai n vrsta, dar micuta ca un copil, foarte blonda si cu parul buclat, se tnguia si se rusina vesnic ca e o strpitura. Sora sa mai tnara, Alexandrina, era nsa naltuta, cu buzele carnoase si nasul gros, cu miscari baietesti si vestita de mncacioasa. Cnd intra Ghighi cu tava ncarcata, Alexandrina se repezi ca un tigru si nghiti o prajitura, mormaind apoi cu gura plina: - Sunt lata de foame! - Drino, nu ti-e rusine? o dojeni Elena careia i placea sa treaca drept cea mai serioasa dintre toate prietenele. - Las-o, Lenico, te rog din suflet! interveni Laura. Mai ia, Alexandrino, daca vrei sa-mi faci placere!... Ca doar pentru voi le-am facut! In curnd toate se pomenira cu cestile n mna, sorbind cu pofta din cafeaua cu lapte si mbucnd din prajiturile gustoase. Ciripirile nsa nu ncetau o clipa, fiecare cautnd ndeosebi sa povesteasca ceva spiritual ca sa faca pe celelalte sa rda. Numai Silvia Varga tacea parca i-ar fi fost scumpa vorba. Dar ea asa era totdeauna, cam mndra, fiindca toata lumea stia ca are zestre mare... <t Cu o repeziciune uimitoare, convorbirea aluneca de la un subiect la altul, n cteva minute trecura n revista tot ce s-a ntmplat mai de seama n Armadia de la ultima lor ntlnire pna azi. Brfira pe fetele si tinerii care nu erau din cercul lor, staruind mai mult asupra Lucretiei Dragu, careia i imputau ca e prea cocheta si ca a nceput sa mbatrneasca si sa se ofileasca;

74 numai n privinta vrstei ei s-au ncins controverse mai ndelungate, Elvira sustinnd ca trebuie sa aiba vreo treizeci de ani, iar Silvia Varga, care era n legaturi mai putin ncordate cu ea, declarnd ca n-are mai mult de douazeci si doi. Laura ntindea nadins discutia despre Lucretia, spre a face pe placul Elvirei... Toata vremea nsa Laura ardea de nerabdare. Aurel nu mai venea. Ce-o fi patit? S-o fi suparat poate? Fel de fel de ntrebari o chinuiau. si gasea siesi vini nchipuite cu care l-o fi mhnit, apoi iar l mustra n gnd pe el pentru ca nu se tine de cuvnt. Trimise pe Ghighi de cteva ori n curte sa vaza daca nu se apropie, dar ntr-ascuns, sa nu bage de seama invitatele. Se cutremura cnd sora-sa, ntorcndu-se, i facea un mic nu din cap. n cele din urma fetele i-au simtit nelinistea si Elvira, n temeiul intimitatii lor, a ntrebat-o chiar, n taina: - N-ai invitat pe Aurel? - Ba da... l asteptam, dar nu mai stiu... Oh! sopti Laura cu ochii nlacramati, si Elvira i raspunse cu o privire plina de mngiere si compatimire. Mai trziu Laura ncepu sa iasa si ea nsasi n cerdac, sa se uite cu inima strnsa spre Jidovita de unde trebuia sa soseasca Aurel. Dascalita, din ce n ce mai ursuza, mereu o cicalea ca nu mai pleaca nebunele astea? n sfrsit fetele se pornira sa vorbeasca despre literatura, ceeace nsemna ca au sleit toate subiectele mai de seama. Ghighi, care stia pe dinafara toate poeziile lui Eminescu si pe ale lui Cosbuc, se oferi sa declame fiecareia cte o strofa care i se potriveste mai bine. n vreme ce Ghighi strnea veselia tuturor, Laura iesi iar n pridvor. Simtea cum o napadesc lacramile si trebui sa faca o sfortare grea sa se stapneasca. si razima bratul de un stlp al cerdacului si-si culca pe brat capul tulburat de gnduri dureroase. Stnd asa pierduta, auzi deodata un glas timid, putin cntat, care-i patrunse inima. si arunca ochii n ograda. Se nfiora de emotie. Pe o banca, subt pomi, alaturi de Herdelea, sedea Aurel, ntr-o clipire fata fu lnga ei. - Erai aici si nici nu ne-ai dat de stire, domnule Ungureanul i zise ntinzndu-i mna cu o imputare cocheta. Toate fetele te asteptau. Nu esti deloc dragut si sunt suparata pe d-ta... Aurel se scula zapacit de sfiala, rosindu-se si blbind: - Stateam putin de vorba cu domnul nvatator. 75 ] Laura avu o tresarire. Ce-ar fi, daca tatal ei i-ar fi spus ceva de Pintea? Se uita cercetatoare la Herdelea care zmbea siret, la

Aurel care se muta de pe un picior pe altul, mereu mai ncurcat, cu un surs silit si caraghios. - I-a spus! si zise ea ncruntndu-se o clipa la Herdelea. Dar apoi si adaoga: Nu-mi mai pasa! Bine c-a venit! Am sa-i explic eu! Si nfasura pe Aurel ntr-o privire calda, dragostoasa, chemndu-l: Acuma vino, nu mai ntrzia! Esti asteptat!... Aurel Ungureanu era un tnar de vre-o douazeci si trei de ani, baiatul unui taran nstarit din Teaca, cu fata osoasa, cu parul negru foarte cret, cu niste mini mari si palme vesnic umede, cu miscari stngace parca s-ar teme sa nu faca vre-o prostie, cautnd sa se arate bine crescut, mbracat bine, dar hainele stnd pe el parca ar fi de capatat. si petrecea toate vacantele prin Armadia, unde mamele ambitioase ncercau sa-l arvuneasca pe seama fetelor lor pentru cnd va iesi doctor... Toata sindrofia l primi cu nsufletire, iar Ghighi i aduse ndata cafeaua cu lapte ce i-o pastrase, avnd grija sa-i puna smntna de doua degete, deoarece Laura observase ca-i place mult... Dealtfel studentul venea cu o veste mare: data balului din Octomvre a fost fixata pentru mijlocul lui Noiemvre, din pricina ca lautarii erau angajati pna atunci aiurea. - Chiar azi am trimis invitatiile cu posta... Toata ziua am scris adrese, de aceea am si ntrziat... Ma gndisem sa aduc eu invitatia d-voastra - adaoga catre Laura - dar pe urma mi-am zis ca-i mai potrivit sa va vie prin posta... mai oficial... * - Mai bine faceai daca o aduceai... Cel putin am fi vazut programul!... Aurel, ca aranjor, le destainui toate amanuntele programului, pe care fetele le gasira minunate. Ca sa fie dragut, medicinistul profita de ocazie si le ceru sa-i rezerve fiecare cte-o tura de vals, cel mai putin. Propunerea produse mare emotie. Elvira hotar: - Eu zic asa: ntia tura sa ti-o dea Laura..., Tu vrei, Lauro? - Daca credeti voi? se rosi Laura bucuroasa. - De asemenea si cadrilul al doilea... Cnd auzi de cadrilul al doilea, adica al ndragostitilor, Laura se mbata de fericire si raspunse doar cu o nclinare din cap plecaciunii studentului... Elvira mparti tuturor cu dreptate cte-o tura, iar fetele, n semn de multumire, i oprira ei cadrilul nti, cu conditia sa aiba vis--vis pe Laura... - Acuma e vremea sa plecam, caci se nsereaza! curma Elena planurile ce se nsirau nesfrsite asupra toaletelor, dansurilor, cavalerilor... 76 Se urnira brusc cu totii. Laura le mai zise sa nu se grabeasca,

dar numai u jumatate gura. Nadejdea ei era drumul cel vechiu, unde va putea ramne n patru ochi cu Aurel. -Sa nu mergeti departe ca acusi se ntuneca! striga Herdelea dupa Laura si Ghighi care pornisera sa-si nsoteasca prietenele. O luara pe drumul cel vechi, care e mai cu cotituri binevenite pentru perechile ndragostite, dornice de singuratate. Laura ramase mai n urma cu Aurel, iar celelalte ghicindu-i dorinta, cautau sa se departeze ct mai mult de dnsii. Mergeau alaturi, cu pasi lenesi, vorbind de lucruri indiferente, n care doar cte-o vorba fricoasa amesteca ceva din simtirile lor. Studentul si imputa ca, dupa o curte srguincioasa de aproape un an, n-a fost n stare macar s-o sarute odata. Sfiala aceasta l scadea n ochii sai proprii, zicndu-si ca numai nerozii pot sa fie att de lipsiti de mndrie barbateasca. Laura, mai ales de cnd cu scrisoarea ultima a lui Pintea, avea nevoie de o dovada a iubirii lui, care sa-i umple inima si sa-i limpezeasca asteptarile... Cu toate acestea n-aveau curajul sasi deschida sufletele. Aurel i explica deosebirea dintre grul de toamna si cel de primavara si ea l asculta stralucitoare de multumire. Celelalte fete le-o luasera nainte cu vreo suta de pasi, galagioase, vesele de rasunau cmpurile. Apoi veni o cotitura brusca si mai lunga, care le acoperi. - Acu-i acu! se mbarbata Aurel frecndu-si minile. -Iata-ne singuri... singuri! murmura Laura oprindu-se parca fara sa vrea. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopseste nourii, ca ntr-o baie de snge... - Da... minunat... e... e... - blbi tnarul, apropiindu-se de ea. Se uitara un rastimp la soarele rosu din care nu se mai vedea dect o geana furioasa. Priveau cu atta ncredere ca si cnd de lumina aceasta ar atrna toata fericirea. Laura, coplesita de emotii, si lasa capul pe umarul lui, cu buzele umede ntredeschise ntr-o asteptare dureroasa, cu pieptul framntat. Si Aurel, tulburat deodata, atinse cu buzele obrazul ei mbujorat, repede, aproape speriat. Se despartira nsa ndata, parca apropierea i-ar fi ngrozit pe amndoi. Se privira o clipa rusinati si apoi pornira iar nainte, tacuti, mai nemngiati si mai nedumeriti... La cotitura drumului dadura peste Titu, nconjurat de toate fetele, necajit, strignd ntr-una: - Lasati-ma n pace, va rog!... Va rog... Am de lucru... N-am vreme de Prostii!... 77 Ceata si urma calea, lasnd pe Titu n marginea santului, asezat pe o lespede de piatra, cu ochii cnd spre cer, cnd spre Padurea Domneasca din fata. Fetele ntorceau deseori

capul sa vaza cum face Titu poeziile... Acuma Aurel ntindea pasii ca si cnd i-ar fi fost rusine sa mai ramna n urma. Aceeasi sfiala se ncuibase si n sufletul Laurei, care nsa se ngrozea la gndul ca vor ajunge la Jidovita, se vor desparti si ea va fi nevoita sa se ntoarca acasa tot att de ndoita... Sarutarea, n loc sa le mprumute ndrazneala, coborse un zid de nentelegere ntre dnsii... n apropiere de Jidovita, ca din senin, Laura i zise: - Stii ca Pintea mi-a cerut mna? - Mi-a spus domnul Herdelea - raspunse studentul ncet. - Oh! Ai stiut si totusi ai tacut toata vremea - facu Laura spaimntata de ceva ce-i zguduia inima din temelii. Dar Aurel urma, mai ncet si mai sovaitor: - Pintea e un baiat foarte bun, foarte... foarte... Vroia sa mai adaoge cine stie ce, ntlnind nsa ochii fetei se ncurca si murmura de cteva ori foarte... foarte... Laura auzise prea bine, ntelesese aprobarea lui si totusi nu putea crede. Se uita la el cautnd macar n ochii lui, n nfatisarea lui ceea ce asteptase ea. mprejurul ei simtea cum se ngroasa nselaciunea din ce n ce mai lamurita. Si apoi deodata tot sufletul i se cutremura parca i s-ar fi rupt radacinile... Mergea tacuta, mpovarata de gnduri dureroase, fara sa mai simta pamntul sub picioare. Apoi se opri si, cu glas tremurat, i zise pentru ultima oara: - Va sa zica crezi ca...? Tnarul pleca ochii n pamnt, rusinat, si raspunse ca un vinovat: - Cred ca... Titu plecase de-acasa numai pentru a nu se ntlni cu gstele care-l plictiseau cumplit fiindca toate l iubeau mai mult sau mai putin si-i cereau poezii. Mintise ca i-a venit o ideie. Se hotarse numai sa se duca n Armadia, sa mai vaza putin pe Lucretia si sa ofteze alaturi de ea. si zicea deseori ca iubirea aceasta l nalta si-i da noi avnturi. Gndindu-se nsa la Lucretia, s-a pomenit ntr-adevar cu o inspiratie si s-a oprit s-o toarne ntr-o forma poetica si apoi s-o duca plocon nepretuit alesei inimei lui. S-a caznit vre-o doua ceasuri, degeaba. Ideea se zvrcolea n sufletul lui, dar nu era n stare sa se 78 nfaptuiasca pe hrtie. De zeci de ori i se parea c-a prins-o si mereu se mprastia cnd se cobora n vrful creionului... Sosirea gstelor apoi i-a spulberat din creieri tot ce ncepuse sa se cristalizeze, asa ca trebui sa-si nceteze curnd sfortarile. Porni spre Jidovita, agale, mohort, cu gndul sa-si aduca surorile acasa, daca s-ar ntmpla sa nu le nsoteasca Aurel cum obisnuia.

Deodata nsa, ntre niste tufe de alun, aproape de drum, zari o silueta alba. Necazul i se stinse ca prin farmec. Trebuie sa fie dna Lang, si zise dnsul, caci numai ei i place sa iasa din sat, n dupa-amiezile frumoase, si sa citeasca ceasuri ntregi romane senzationale unguresti, trntita pe un pardesiu vechi de-al sotului ei. - O, dac-ar fi ea, n amurgul acesta blnd, n singuratatea aceasta ametitoare! declama dnsul patetic, aprinzndu-si nchipuirea si grabindu-si mersul. Ceeace l mpiedicase totdeauna sa-i faca o declaratie categorica, a fost o lipsa de prilejuri ngrozitoare. De sapte luni, de cnd o cunostea, nu i-a putut vorbi ntre patru ochi dect tocmai de doua ori, si nca si atunci numai la repezeala, fara sa aiba vreme sa-si deschida inima. Niciodata n-a nemerit-o acasa singura, niciodata n-a avut norocul s-o nsoteasca singura macar pna n Armadia, niciodata n-a prins-o singura, desi ea i spunea ca are obiceiul sa hoinareasca pe cmp, cu cte-o carte n mna - ceeace era chiar adevarat, caci surorile lui o ntlnisera de mai multe ori. Ghinionul acesta l nfuria cu deosebire de cnd notarul Stoessel i destainuise ca d-na Lang spune tuturor ca Titu e un tnar foarte simpatic si binecrescut. Apropiindu-se si vaznd ca era ntr-adevar ea, Titu se repezi cu fata stralucitoare de bucurie. - Te cautam - i zise domol, sarutndu-i lung mna. - Te asteptam - raspunse ea privindu-l gales. Roza Lang era o femeie nostima, cu obrajii de papusa, cu nasciorul obraznic, cu niste ochi visatori si lenesi, cu forme mladioase si plinute, asemenea unei fete de douazeci de ani. Se credea fiinta cea mai nefericita din lume alaturi de Lang pe care-l dispretuia, fiindca era ovrei si betiv. Resemnata, ca o eroina din romanele ce le citea cu pasiune, traia fara nici o tinta lamurita, mngindu-se doar cu gndul ca si-a gresit de la nceput viata, cnd s-a maritat cu un barbat nedemn de ea. Dorea nsa o iubire mare, prin care sa se razbune de toate deceptiile; si deoarece nu-i iesise n cale nici una mare, se multumea chiar cu iubiri mai marunte si mai variate. Acuma se gndea deseori la Titu. Stngaciile lui i se pareau poetice si o transportau n 79 vremea dinainte de-a cunoaste pe Lang. i era drag vazndu-l cum o soarbe din ochi, simtind cum i tremura buzele cnd i saruta mna... Se privira un rastimp, ea stnd ntinsa pe o rna, rezemata ntr-un cot, cu cartea deschisa dinainte, el n picioare, cu palaria n mna, tulburat, cu patima pnditoare n ochi. Cele

din urma raze ale zilei mngiau obrajii femeii, nfrumusetndo. - Nu-ti place sa stai lnga mine, colea? i zise Roza, aratndu-i un colt din haina pe care se tolanea. Titu se aseza repede, zapacit de emotie, murmurnd: - Nici nu-ti nchipuiesti ct ma faci de fericit!... - O, o, nu cumva ti-ai pus n gnd sa ma ucizi cu o marturisire? zmbi ea, deabia miscndu-si buzele pline, foarte rosii, dintre care albeau dintii mici si luciosi. Tnarul ramase cu privirea aninata de buzele ei ademenitoare si sopti, pierdut: - Mi-esti draga... Te iubesc... Apoi cu o miscare brusca, biruitoare, i lua capul n mini si-i saruta buzele prelung, salbatec", ca si cnd ar vrea sa-i soarba dintr-odata tot sufletul. Iar femeia i dadu gura cu ochii nchisi, ntinznd putin gtul alb, decoltat. Statura cteva clipe astfel, pe urma Titu si trecu bratul pe dupa mijlocul ei si o strnse vijelios la piept. Roza nsa se dezmetici repede, se desprinse usor din nlantuirea lui patimasa si, potrivindu-si parul ce i se pravalise pe umeri, i zise cu o imputare dulce: - Ei, dar stii ca esti ndraznet de tot, micule? Nu te credeam asa de ndraznet... Titu simti un val de sfiala cuprinzndu-i inima dar pasiunea i desclesta limba: - Te iubesc nebuneste! De cnd te-am vazut ntia data, te port n suflet ca pe o comoara nepretuita. Si niciodata n-am avut prilejul sa ti-o spun. Si niciodata n-ai vrut sa vezi ct de mult te iubesc... Femeia l asculta un minut ncntata. Marturisirea lui, stngace si teatrala n acelasi timp, i dadu niste fiori feciorelnici. L-ar fi ascultat astfel o zi ntreaga, dar i fu teama ca nu-l va mai putea stapni. Se scula deci n picioare, vorbindu-i cu aceeasi caldura patetica: - Am vazut si te-am nteles demult. Totusi trebuie sa fii cuminte... cuminte, cuminte! Auzi? Altminteri nu te iubesc deloc... l dojeni dragut cu degetul, iar el i apuca amndoua minile si le acoperi de sarutari. 80 _ Acuma trebuie sa ma duc acasa, caci vezi ce trziu e - urma Roza ferindu-se mereu de staruintele lui. Se nsera. ntunericul cobora att de grabit, parca de te-ai fi uitat mai bine, l-ai fi vazut cum se ngroasa... Titu ridica pardesiul, l scutura si nsoti pe d-na Lang pna la marginea satului. - Ce-ai zice daca te-ai pomeni ntr-o buna noapte, pe

neasteptate, cu mine n casa? ntreba dnsul la despartire, linistit, strngndu-i bratul. - Mi-ar face placere si... ti-as da un ceai cu rom mult - raspunse femeia rznd. Afara daca barbatul meu s-ar mpotrivi... - Dar daca Lang n-ar fi acasa? starui Titu, nfigndu-si privirea lacoma n ochii ei. - O, atunci... atunci ar trebui sa fii foarte cuminte, altfel m-ai supara! murmura Roza cu un zmbet ispititor si supus. Titu se ntoarse acasa pe drumul cel nou, foarte multumit de ziua de azi, ntinznd pasii ca sa ajunga din urma pe surorile sale si mai ales fiind nfometat de moarte. Pe la Cismeaua Mortului nsa ntlni pe Ion, care venea din Jidovita, singur, gnditor, n mers sovaitor. - Da ce-i Ioane, de tndalesti asa? i striga Titu voios. Ai baut ceva ori nu ti-s boii acasa? - Apoi domnisorule, mi chibzuiesc si eu necazurile cum pot raspunse Ion scotnd palaria si ncercnd sa zmbeasca, fara a izbuti. Cerul era senin-sticla. Cteva stele mari clipeau aprig, luptnd cu ntu-nerecul care navalea zadarnic sa le stinga, caci mereu se aprindeau mai multe, ca niste scntei mprastiate de un vnt napraznic. Din urma Padurea Domneasca vjia nabusit parca si-ar fi stapnit mnia, iar n fata soseaua cenusie fugea printre santurile negre, pierzndu-se repede pe dupa cotiturile de dealuri... - Asa, se vede c-ai auzit si tu? zise Titu deodata. Apoi tocmai voiam sa-ti spun, ca eu am aflat-o de ieri, de la un prieten care-i scriitor la judecatorie n Armadia... E adevarat, Ioane! Simion Lungu te-a,prt ca l-ai batut si ca i-ai sfeterisit nu stiu cti stnjeni din porumbistea... - Da da-l dracului cu tot neamul lui! l ntrerupse flacaul nepasator, scuipnd ascutit, n semn de dispret. 81 - Ce sa-i dracuiesti Ioane, ca nu-i de gluma! relua Titu ntartat putin de nepasarea lui. E lucru foarte serios si poate sa te bage si-n temnita!... Ca Simion ca Simion... cu el te-ai fi nvoit tu omeneste. Dar s-a pus si popa pe capul tau, auzi? E foc pe tine, nu alta! zice ca nu te iarta pna nu te vede la racoare... El i-a facut pra lui Simion si s-a pus si martor... Nu stiu ce are cu tine... Ion scuipa iar, si trase palaria pe ochi si tacu. Auzise si el ceva din toate acestea. I-au intrat pe o ureche si i-au iesit pe cealalta. I se pareau fleacuri fata de cele ce se dospeau acuma n sufletul lui. Bataia cu Simion nu strnise n sat mare vlva, caci Simion era o fire artagoasa, gata vesnic sa ia de piept pe

oricine. Pe urma ncaierarile din pricina pamnturilor erau mai dese chiar dect certurile flacailor la hora. Doar amestecul preotului daduse putin de vorba pe la crciuma... Ion nsa era att de patruns de ncrederea mereu nelamurita, ce i-o desteptase lacramile Anei, nct parca vesnic umbla prin nouri. Simtea totusi nevoia unui imbold care sa-i limpezeasca gndurile si sa-i ndrumeze faptele. Avea rabdarea sa-l astepte nepripit, convins ca trebuie sa-i vie de undeva. Si fiindca de cte ori si sfarma mintea singur sa-si gaseasca drumul, se izbea parca numai de porti zavorte - cauta sa nici nu se mai gndeasca la ceeace trebuie sa se ntmple. Acuma tocmai ncepuse sa-l mpresoare nchipuirile si sa-l nfurie. - Lasa-i, domnisorule, ca de asta nici capul nu ma doare - facu dnsul, ca si cnd vorbele lui Titu i-ar fi crestat limba. Titu, creznd ca flacaul se sfieste sa zica ceva rau despre Belciug, urma mai aprins: - De ce sa-i lasi, Ionica? Ori ti-e frica de popa? - Ba nu mi-e frica nici de Dumnezeu, daca mi-i sufletul curat, domnisorule! - Nici sa nu-ti fie, ca om mai urt ca Belciug nu se afla sub soare!... Cinos la suflet si viclean ca dracul... A nceput sa ma scrbeasca de cnd am vazut ca-si pune mintea cu flacaii si-si vra nasul n sfezile voastre... ntr-adevar, pna deunazi, Titu, singur din toata familia, iubise pe preotul Belciug. Chiar cnd parintii lui se mai ciorovaiau cu dnsul, prietenia lor ramnea neatinsa. Popa l lua cu trasura ori de cte ori se ducea la Armadia sau la Bistrita si trageau cte un pui de chef, ocarnd mpreuna pe unguri, caci Belciug era mare nationalist, desi nu se prea arata a fi, de frica sa nu-si piarza ajutorul de la stat, fara de care n-ar mai fi putut trai n rndul oamenilor... nversunarea lui mpotriva lui Ion nsa zdruncinase dragostea lui Titu. Mai nti i se parea nedreapta si nedreptatea totdeauna l revolta, afara daca nu pornea de la dnsul. Pe urma Ion i era tot att de drag pe ct 82 g fusese Belciug. Mndria flacaului, istetimea si staruinta lui de a mplini ceeace si punea n gnd, vointa lui ncapatnata placeau domnisorului cu deosebire pentru ca toate acestea lui i lipseau, macar ca ar fi dorit mult sa le aiba. Se hotarse chiar sa spuna preotului ca e nedrept cu Ion, dar niciodata nu gasise momentul potrivit si mai ales curajul trebuincios. Acuma, fata cu flacaul, si varsa toata nemultumirea pe care ar fi vrut s-o trnteasca lui Belciug, l mira nsa si-l ncurca nfatisarea lui Ion care-l asculta parca ar fi fost vorba de altcineva. n cele din urma Titu si curma brusc indignarea si ntreba iscoditor: - Mi se pare mie ca alte necazuri te mannca pe tine, mai

mari? Ion se opri, si ncrucisa bratele pe piept si-l privi lung. Titu vedea cum i scapara ochii n ntunerec, ca pisicii. - Altele, domnisorule, bine zici - raspunse scurt si apasat. - Si nu-mi spui mie? se supara Titu. Sa stii, Ioane, ca m-ai jignit! Zau m-ai jignit... Flacaul si ndrepta sumanul pe umeri ca si cnd nu s-ar fi putut hotar sa vorbeasca. Titu nsa, muncit de gndul ca are sa descopere cine stie ce taina mare, i dadu ghes nerabdator: - Hai, spune ce te doare! Iute!... Hai!... Stateau n mijlocul soselei, sub Rpele Dracului. Dinspre Pripas se apropia o caleasca n trap grabit. Se dadura amndoi la o parte, iar Ion si ridica palaria, zicnd, buna seara necunoscutilor din trasura. Apoi, cnd uruitul rotilor se potoli, zise foarte rar: - Trebuie sa iau pe fata lui Vasile Baciu, domnisorule! Titu rse cu o veselie deceptionata. - Asta ti-i supararea?... Fugi d-aici, Ioane, ca rd si curcile de tine! - Asta-i, domnisorule, si-i mare! Ca badea Vasile nu mi-o da si, daca nu mi-o da de buna voie, e rau de tot!... - Nu te nteleg de ce te agati tu de fata asta? E slabuta, e urtica... Eu unul n-as lua-o nici sa mi-o cntareasca n aur! -Asa-i, asa-i, dar fara dnsa nu mai scap de saracie pna-i Prut si Siret! - Aaa! facu Titu dupa o pauza ce voia sa talmaceasca gravitatea situatiei. Asa da, adevarat! E greu! - Asa-i? zise Ion multumit ca si domnisorul i ntelege acum necazul. Invata-ma d-ta ce sa fac si cum sa fac, ca esti om nvatat!... Titu, n realitate, nu prea ntelegea nici ncapatnarea lui Ion de-a lua pe Ana, si nici pe a lui Vasile Baciu de a nu i-o da. El vedea n amndoi tarani deopotriva de treaba, ntre care nu e nici o deosebire. Daca Ion n-are avere, n schimb e mai dezghetat si mai harnic, ceeace face uneori ct o mosie. 83 I 1 1 i Deoarece nsa rolurile de povatuitor l maguleau, se sili sa gaseasca un sfat bun care sa-l ridice n ochii flacaului... - Daca nu vrea el sa ti-o dea de buna voie, trebuie sa-l silesti! zise Titu dupa un rastimp de gndire, nehotart putin, ca si

cnd ar fi vrut sa vaza cum i va primi Ion vorbele. Flacaul tresari. I se paru ca n minte i s-a deschis deodata o dra luminoasa care i arata lamurit calea. Ofta prelung, parca i-ar fi cazut o povara uriasa de pe inima. Ridica privirea cercetator, ca un hot prins cu ocaua. Multumirea l strngea de gt nct nu putu rosti nici un cuvnt. - Poti sa-l silesti? Ai cum sa-l silesti? ntreba Titu nentelegnd tacerea lui. - Pot, domnisorule! izbucni Ion aspru, cu amenintare n glas. Pornira repede iar la drum, dar nu mai schimbara nici o vorba pna n poarta nvatatorului. Flacaul nu mai simtea nici o nevoie de palavre zadarnice, cnd acuma simtea limpede ce trebuie sa faca. Acuma l rodea numai nerabdarea sa ispraveasca mai curnd, sa-si mplineasca scopul. Titu tacea fiindca nu era sigur daca povata lui a fost folositoare, mai ales dupa raspunsul drz care-i rasuna mereu n ureche. - Multumesc, domnisorule, ca mi-ai deschis capul - zise Ion despartindu-se. n casa Herdelea ardea lampa. Lumina unei ferestre se revarsa toata asupra flacaului, care avea pe fata o hotarre stralucitoare. Vazndu-l, Titu avu un fior de spaima. - Ia seama, Ioane, sa nu dai cu oistea-n gard! murmura dnsul zmbind zapacit. - De-acu lasa pe mine, domnisorule, ca-mi stiu eu datoria! raspunse Ion cu o bucurie att de larga ca se pierdea ntr-un rnjet prostesc. 7I Titu intra n casa cam uluit de izbucnirea lui Ion. Desi nu pricepea ce s-a putut urni n sufletul lui deodata, simtea totusi ca a dezlantuit o pornire att de salbateca, nct l cutremura. Cum dadu nsa de lumina si cum mirosi mncarea, uita pe Ion si-i reveni n gnd Roza Lang. Astfel se nveseli iar si, frecndusi minile, zise cu o mndrie prin care voia sa dea a ntelege tuturor ca a pus la cale un lucru mare: - Foarte draguta nevasta lui Lang! E o placere sa stai de vorba cu ea!... 84 Herdelea aproba n tacere, caci si lui i placea Rozica, cu toate ca dragostea i-o arata numai prin glume piparate, spuse ntr-o ungureasca foarte stricata, care pe femeie o nveseleau totdeauna. Dascalita nsa bufni morocanoasa: - Repede va mai speriati si voi de toate zdrentele... Daca si aiai draguta, apoi ce sa mai zici de mama padurii?.. Cum poate sa fie draguta o femeie care-i att de proasta ca nici macar nu stie romneste?

Doamna Herdelea avea un dispret adnc pentru femeile care nu fac copii. Pe Roza Lang nsa era si mai furioasa pentru ca, de cte ori se ntlneau, voia s-o sileasca sa vorbeasca ungureste, mirndu-se mereu cum se poate sa nu stie ungureste sotia unui nvatator de stat. Dascalita n-ar fi marturisit n ruptul capului ca nu stie, ci spunea cu mndrie ca nu vorbeste fiindca i sunt urti ca dracul ungurii si limba lor. Laura si Ghighi se ntorsesera acasa singure. Ungureanu nu se mai oferise, ca altadata, sa le nsoteasca. Din Jidovita pna n Pripas, Laura a plns disperata, fara sa scoata o vorba. Ghighi nsa, banuind pricina lacramilor sorei sale, a ocart toata vremea pe Aurel, gasindu-i mai multe cusururi chiar dect nsisi batrnii cnd erau mai porniti. Ocarile ei si oboseala drumului au potolit putin durerea Laurei. ndata ce ajunse acasa, se retrase n salon ca sa nu bage de seama parintii ca a plns. Orict se sili sa se stapneasca, nu-si putu opri lacramile. Simtea ntr-una ca si cnd o casa ntreaga s-ar fi prabusit peste ea si nu e n stare sa se ridice dintre darmaturi. Cnd Ghighi veni s-o cheme la masa, minti c-o doare capul. Ar fi murit de rusine sa fi fost acuma nevoita sa se uite n ochii oamenilor, care i-ar fi ghicit ndata supararea. Dupa cina Herdelea, aducndu-si iar aminte de scrisoarea lui Pintea, deschise usa odaii unde Laura si framnta nenorocirea, si-i zise din prag: - Dar cu omul cela ce facem, domnisoara? Tu, care stii attea etichete, nu crezi ca-i vreme sa-i raspundem? ntrebarea se nfipse n inima fetei, ca ntr-o rana proaspata. Lacramile o podidira mai furtunos, n vreme ce buzele ei murmurau cu resemnare: - Scrie-i, scrie-i, fire-ar al dracului!... Cine te opreste sa-i scrii?... De-acuma mi-e totuna... Ghighi se repezi numaidect, adaugnd: - A zis ea vreodata sa nu-i raspunzi? Da ce, crezi ca ea-i proasta sa lase pasarea din mna pe cea din gard? Ori ati fi vrut sa nu mai vorbeasca cu nimeni pentru ca a cerut-o domnul Pintea? Asa sunteti d-voastra, cautati cu lumnarea si pe urma mai ziceti ca altii se cearta. 85 - Bravo, bravo! striga si Titu, triumfator. Asta-mi place! n sfrsit bine c-ati venit tot la vorba mea... Daca m-ati fi ascultat de la nceput, azi Laura ar fi mireasa... Laura plngea cu hohote. Ghighi alerga la ea s-o mngie, nchiznd iar usa. Bocira amndoua un rastimp, apoi Ghighi se reculese si vorbi, alintnd-o: - Lasa-l ncolo, Lauro draga, nu-ti mai face snge rau pentru un netrebnic! Merita un stricat ca el sa-l plnga o fiinta gingasa si

distinsa ca tine?... Vezi, eu am avut o presimtire sigura ca-i un ticalos... Stii, ti-am spus si asta-vara, la sindrofia de la ElviraL. De altfel si Alexandrina mi-a povestit, chiar azi, ca fata popii din Vararea, stii, toanta ceea de Vica, i-a facut farmece si ca acuma prostanacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe la ea, ba ca popa, betivul, l-a si pus sa jure n biserica si cu mna pe Evanghelie, ca ndata ce va iesi doctor, va lua pe Vica!... Acum vezi si tu ct e de murdar si de nevrednic de iubirea ta, Lauro draga!... Batrnii erau multumiti c-a dat Dumnezeu si i-au venit Laurei gndurile cele bune. Dascalita, miscata, se apuca sa spele vasele, bolborosind o rugaciune ce o stia dnsa, nca din tinerete, anume pentru asemenea ocazii fericite. Herdelea nsa scoase din buzunar scrisoarea a optzecea a lui Pintea si o citi din nou, cine stie a cta oara, cu multa bagare de seama. Clatina apoi din cap ngndurat, vrnd sa nvedereze nevestei si hii Titu, ca nu-i usor sa ticluiesti un raspuns cum se cuvine, cinstit si drept si frumos, unei asemenea scrisori. Se aseza la masa de scris, lucrata de el nsusi acum vre-o douazeci de ani, aprinse o lumnare, puse scrisoarea lui Pintea lnga calimara, si atrna dupa urechi niste ochelari pe care nu-i ntrebuinta dect n momentele cele mai solemne, caci vedea mai bine fara ei, statu cu fruntea ncretita ca sa-si adune gndurile si apoi ncepu sa astearna pe hrtie, batrneste: Mult stimate si iubite fiule George! Afla ca rndurile tale multa bucurie ne-au pricinuit vaznd ntr-nsele gndurile tale bune si prea vrednice. Si mai afla ca Laura este doritoare de-a te vedea n casa noastra ct mai grabnic... CAPITOLUL IV NOAPTEA 86 De cnd a vazut ca Ion se nstraineaza de Ana din ce n ce mai rau, George Bulbuc a nceput ntr-adevar sa mearga mai n fiecare seara pe la Vasile Baciu. Fata i era acuma mai draga. Galagia ce se facuse n jurul ei, din pricina lui Ion, i se parea ca nfrumusetat-o si i-a ridicat pretul. Stia bine ca Ana nu se va nmuia cu una cu doua, dar nadajduia ca, pna n cele din urma, i va birui mpotrivirea. Caci acuma numai de ea mai atrna. Cel putin asa credea el. Feciorul Glanetasului are alte necazuri pe cap, dect sa-l mai bata gndurile Anei. Dupa pozna cu Vasile Baciu, dupa dojana din biserica, dupa bataia cu Simion Lungu ce-ar mai putea astepta Ion? Dovada ca nimic, este faptul ca nici nu se mai arata pe la Ana. La hora nu mai joaca cu ea. n sat umbla vorba ca se va nsura n Cslegi cu Florica... Va sa zica din partea aceasta calea lui George e sloboda... Numai Ana sa se dea pe

brazda... Dar Ana l ocolea, avea ochii vesnic rosii de plns ascuns. Asta nseamna ca n inima ei nu s-a zdruncinat iubirea pentru Ion. S-a gndit George si s-a razgndit. Pe urma s-a sfatuit cu ma-sa, o femeie uscata, cu nasul ascutit si ochii mici cazuti n fundul capului, care vedea n toate lucrurile neplacute vrajitorii si farmece. Ea l-a nvatat sa se duca la ghicitorul din Magura sa-i dezlege pe Ana. George s-a dus, ghicitorul i-a descntat... Zadarnic. Atunci a nceput sa se 87 necajeasca. Nenduplecarea fetei i jignea mai ales mndria. Se credea cel dinti flacau din sat si suferea cnd cineva nu i-o recunostea. Din pricina aceasta a avut cteva ciocniri cu Ion care pretutindeni i-o lua nainte, pe care mai toti flacaii l priveau ca pe un fel de vataf. n sinea lui simtea si el ca al Glanetasului are ceva de-l ntrece n fata oamenilor. N-o marturisea nsa nimanui si se supara cnd o spuneau altii... Adica de ce ar fi mai breaz Ion ca dnsul? Carte stie si el; e chiar abonat la Foaia Poporului. Prost nu e; voinic este, desi nu e bataus. Adevarat ca are o fire blnda, dar cnd se mnie, e n stare sa faca si moarte de om. Ion e mai sprinten, mai osos, mai siret, adevarat, dar el e mai asezat, mai cumpanit, ca omul care are ce pierde. Toma Bulbuc e cel mai bogat taran din Pripas, mai cu stare dect nsusi popa Belciug, iar George e singur la parinti. Harnic si muncitor si strngator este cum nu se gaseste al doilea. Din munca lui a adunat banii cu care a cumparat iarna trecuta cel din urma petec de pamnt al lui Dumitru Moarcas... Vasile Baciu l primea totdeauna voios, l poftea sa sada, l cinstea cu rachiu ndulcit de fata mea. George zmbea si se uita cu coada ochiului la Ana, care mereu si facea de lucru pe lnga vatra si de abia raspundea la vorbele lui. Dintru-nti a crezut ca sfiiciunea ei este prefacatoria obisnuita a fetelor fata de flacai, mai ales cnd le vad si parintii. Curnd a trebuit sa nteleaga ca Ana tot nu-l vrea pe el si ca tot dupa Ion ofteaza. Atunci a plecat njurnd-o n gnd si hotart s-o lase n plata Domnului. Mintea nsa i ramnea tot la ea si a doua seara pornea iar glont la Vasile Baciu, sa se necajeasca iar prinznd-o cum suspina si lacrameaza dupa cellalt. Se ncapatna din zi n zi. Se simtea jignit de raceala ei si ncepea s-o iubeasca aevea. De unde pna acuma voise s-o ia numai pentru ca era fata lui Baciu si fiindca parintii lor i-au sortit unul altuia, azi o rvnea cu patima si i se parea frumoasa rupta din soare. Nu ndraznea sa mpartaseasca nimanui ce-l durea. I-ar fi fost rusine sa afle cineva ca el nu e n stare sa-i dobndeasca dragostea. Aceasta l-ar fi njosit n fata tuturor, naltnd n aceeasi vreme pe Ion.

Se mustra chiar ca a ascultat pe ma-sa de si-a mai batut picioarele degeaba pe la ghicitor. I-ar fi venit mai bine daca ar fi bagat de seama Vasile Baciu ce se petrece n inima Anei. Dar batrnul nu putea banui nimic. El stia doar att ca fata lui trebuie sa se marite cu George, pentru ca lui asa i s-a nazarit. Cu ct l primea mai bine, cu att credea ca va merge mai usor. George se chinuia ca, pe cnd satul fierbe ca el merge la Ana, era nevoit sa petreaca toate serile ascultnd palavrele lui Vasile despre razboiul din Bosnia, unde povestea c-ar fi facut attea vitejii de l-a pupat nsusi mparatul. Ar fi fost de o mie de ori mai bucuros sa se fi putut nvoi cu fata spre a se ntlni pe furis, caci asta ar fi fost dovada de dragoste. Ana nsa ofta de cte 88 ori tatal ei se jura flacaului ca la iarna vor face nunta macar dear plezni fierea n dezmatatul Glanetasului. Dealtfel Ana de cnd a vazut pe Ion mbratisndu-se cu Florica si mai ales de cnd i-a ajuns la urechi ca a si cerut-o, traia ntro framntare cu att mai dureroasa cu ct trebuia s-o tainuiasca. Era o fire tacuta si oropsita, menita parca sa cunoasca numai suferinta n viata. A crescut singura, lipsita de o dragoste parinteasca mngietoare. Mama o lasase fara aripi. si aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blnde pe care nu le-a mai ntlnit niciodata. Tatal ei o iubea, dar cu o iubire plina de toane. Vorbe bune a auzit prea putine de la dnsul; batai nsa a suferit nenumarate, mai pe dreptate, dar mai mult din senin. Prietenie cu alte fete nu putea lega. Sufletul ei cauta o dragoste sfioasa si adnca. Zburdalnicia o ntrista. Chiar peste veselia ei plutea totdeauna o umbra de melancolie. n Ion al Glanetasului apoi descoperise deodata tot ceea ce-i dorea inima. ntia oara, acum cteva luni, cnd au stat de vorba mai ndelung, s-a simtit ademenita. De atunci si zicea mereu ca fara de el va trebui sa moara. Era singurul om n ale carui cuvinte tremurau mngierile rvnite n fundul inimii ei. Nu marturisea dar nici nu ascundea tatalui ei iubirea ce-o cuprinsese si de care nu putea sa se desparta nici moarta. njuraturile si amenintarile lui, ca si revenirea lui George n-o speriau deloc si nici nu-i clinteau hotarrea. n gnd cauta vesnic prilejuri sa ntlneasca pe Ion, sa-l ntrebe, sa-l roage, sa-i cada n genunchi ca sa n-o ocoleasca. Nu ntelegea purtarea lui, pe care-l stia att de ncapatnat si de bun. Departarea si lipsa lui nsa i sfsiau inima. si zicea uneori ca poate fuge de dnsa, ca poate n-o mai iubeste... Atunci si pierdea brusc toate nadejdile si o cuprindeau gnduri de moarte. Mai ales dupa ntlnirea ei cu Ion, pe drumul cel vechiu, cnd el n-a gasit nimic sa-i spuna; cnd n-a luat-o n

brate, desi fusesera singuri - gndurile negre ncepura s-o stapneasca mai des. Joia, ducndu-se la blciul saptamnal n Armadia, cu oua, pasari, brnza, laptarii, trecnd n zorii zilei pe cararea de lnga Somes, dincolo de Jidovita, se oprea acuma mereu n dreptul stavilarului si privea lung valmasagul apelor adnci care parca o chemau. Ce sa mai astepte n viata, daca ce i-e drag o paraseste? Ropotele valurilor care se zvrleau navalnic, n clocote mugitoare, o nvaluiau n zgomote asurzitoare, stingndu-i toate dorurile si nazuintele. Se clatina pe picioare. Simtea ca daca s-ar pleca putin, ar aluneca n gura mortii unde, ntr-o clipire, s-ar sfrsi toate suferintele... Totusi ntr-un coltisor al sufletului ei, chiar n mijlocul chinurilor celor mai crncene, mai simtea plpirea unei farme de nadejde care o ndemna sa creada ca nca nu e totul pierdut. Grauntele de speranta care nu paraseste pe om pna-si da ultima suflare, care mai licareste n ochii muribundului 89 chiar cnd inima a ncetat de-a mai bate si cnd trupul a nghetat pentru totdeauna - i dadea si ei puterea sa mai astepte si sa staruiasca... Si astfel, ntr-o noapte, dupa ce pleca George si dupa ce tatal ei stinse lampa si se culca, Ana, plnsa si frnta, iesi n ograda, cum mai iesise de attea ori zadarnic de cnd Ion nu se mai abatea pe la dnsa, cu scnteierea de nedejde n inima ca poate cine stie...? Noaptea era neagra i mohorta, noapte de toamna, trista si nabusitoare. Nouri grosi, plumburii maturau coastele dealurilor care mprejmuiau Pripasul, nvltorndu-se n vazduh, nnegrindu-se si limpezindu-se ca niste balauri napraznici porniti parca sa nghita dintr-o sorbire satul ce dormea adnc si mut. Pomii prin gradini drdiau cutremura ti de frig, cu niste glasuri plngatoare si obosite. Fata, desculta, strngndu-si pe piept naframa, pasi sprinten spre poarta, zgltita de o frica nenteleasa si de frigul care o patrundea la os. Deschise vranita cu mare bagare de seama, ca sa nu scrtie, si vru sa iasa n ulita. Se opri nsa deodata., traznita de spaima. O mogldeata neagra statea razimata de stlpul portii. O clipa Ana n-avu macar puterea sa deschida gura. Apoi, reculegndu-se, ntreba n soapta: - Cine-i aici? - Eu - raspunse un glas gros, mprastiindu-se n ntuneric pe niste aripi nevazute. - Ionica? murmura Ana ntr-o izbucnire de fericire, agatndu-se de dnsul si repetnd printre lacrami: Ionica! Ionica! - Am asteptat sa plece George - rasuna iarasi glasul lui Ion cu o tremurare de parere de rau. De cte ori n-am tot asteptat asa,

iar tu Ano... Se ntrerupse brusc, ca si cnd i s-ar fi nfipt un cutit n beregata. - Hai n casa, Ionica - se scnci fata, tragndu-l de mneca sumanului. Pe urma, aducndu-si aminte de tatal sau, care ar scula tot satul n talpi sa stie ca i-a adus pe Ion n casa, adaoga mai plngatoare. Ori barem n ograda... pe prispa... Vino!... Ion nu intra. Atta voise: sa-l vaza ea si sa stie hotart ca n-a parasit-o. Asa si chibzuise dnsul calea pentru a sili pe Baciu sa i-o dea. Ca sa izbuteasca, trebuie s-o ieie domol. Altfel i se primejduiau planurile... Acuma stia bine cum are sa-l sileasca. Numai sa nu-si piarza rabdarea. Graba strica treaba. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata... i zise repede, scurt noapte buna si se pierdu n bezna nainte ca Ana sa mai fi putut raspunde. Dar pasii i se mai auzeau pe ulita, leopaind rar prin noroi, ndepartndu-se din ce n ce, pna ce se stinsera de tot. Buzele fetei blbira rugatoare n singuratatea ce o nvaluia: 90 -Ionica! Ionica!... Ramase totusi cu o multumire mare n suflet. S-a ntors la ea, va sa zica 0 iubeste!... Poate ca niciodata n-a avut visuri mai frumoase ca n noaptea aceasta... De-a doua zi, Ana parca ar fi fost alta. Fata i se mbujora de o ncredere senina. Umbla mai sprinten, muncea mai cu drag si simtea o nevoie ciudata de a arata lumii ntregi ca e fericita. George, vaznd ndata schimbarea, s-a bucurat mai nti creznd ca s-a dat pe brazda. Ana nu mai ofta si nu mai lacrima. Parea nsa grozav de nerabdatoare si statea ca pe niste spini, parca deabia ar fi asteptat sa-l vaza urnindu-se... Gndindu-se mai bine, George si zise ca trebuie sa fie ceva la mijloc. Si gndindu-se iar, i fulgera prin minte: -Ion! Vrea sa-l ndeparteze si nu mai putu. n urechi i vjia mereu, ca o bataie de ciocane: -Ion!... Ion!... Ion!... Cnd, a doua zi, i aduse straja citatia, Ion strnse din umeri nepasator, ntreba n ce zi e judecata, caci nu pricepea scrisul unguresc, si o dadu Zenobiei s-o puna bine, dupa grinda, ca sa nu uite sorocul. Numai o clipa si-a zis adica tot e adevarat? si pe urma nici nu s-a mai gndit la Simion Lungu, cum dealtfel nu se gndise nici pna acuma. Seara se duse iar la Ana. Si deaci ncolo mereu... Glanetasu s-a speriat de citatie si l-a cicalit destul sa dea fuga la domnul nvatator, sa-l roage sa-l povatuiasca cum si ce sa faca. Herdelea era doar tot att de vestit ca stie legile mai

bine ca orice avocat, pe ct era de pretuit pentru ca nici un doctor nu tragea maselele mai repede si fara durere ca dnsul. Altadata Ion alerga cu toate fleacurile sa-i ceara sfaturi sau sa se nteleaga macar cu domnisorul Titu; de ce nu s-ar duce acuma cnd e vorba de judecata si cnd se stie ca judecatorii nu glumesc? Vorbele batrnului nsa nu s-au lipit de dnsul. Gndurile lui acum erau toate si mereu la Ana. Pna ce nu va fi silit pe Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta, mpreuna cu toata mosia, nu mai voia sa auda nimic... Ziua judecatii cadea ntr-o Joi. Fiind blci n Armadia, Ion a plecat laolalta cu parintii sai, care duceau doua mierle de porumb, sa le vnda, ca 91 sa mai plateasca din dari, deoarece primarul ncepuse a umbla prin sat, ntovarasit de practicantul notarului, lund zaloage de la cei ce erau ramasi n urma. Zmbea un soare batrnesc de toamna, nvaluind hotarele ntro lumina galbena potolita care ncalzea tocmai cum i place omului mai bine. Subt mbratisarea blnda a razelor pamntul amortit parca respira iar mai zdravan, copacii si resfirau mai tihniti frunzele aramii... Soseaua uruia nencetat de carutele care se ntreceau s-ajunga mai curnd la blci. Pripasenii, mergnd mai toti pe jos, cu saci sau dasagi n spinare, paseau voiniceste si vorbeau tare de rasunau rpele si codrii... n Jidovita crciumarii botezau rachiul, pregatindu-se pentru dupa amiaza cnd oamenii, la ntoarcere, se vor opri cu totii sa nchine cte-un pahar de multumire c-au vndut sau cumparat ce-au putut... Armadia ncepe ndata la cteva sute de pasi dincolo de podul de peste Somes. Un orasel lunguiet, mprastiat pe tarmul rului pna la poalele dealurilor, urcndu-se chiar si pe coasta cu casele. De departe straluceste mndra biserica cu doua turnuri si cladirea liceului romnesc, podoabele cele mai de seama ale Armadiei si ale ntregului tinut. Dealtfel tot trgusorul e treipatru strazi care se ntlnesc ntr-o piata larga, n fata bisericii Glanetasu, cu Zenobia si cu Ion, o apuca pe lnga Somes, fiindca- i calea mai scurta, si ies lnga scoala primara romneasca n Strada Liceului. In dreptul judecatoriei, care se afla peste drum de o bisericuta veche catolica, Ion se opreste si trece dasagii cu porumb n spinarea ma-sii. si dau ntlnire n piata si apoi batrnii pornesc nainte, iar feciorul ramne pe trotuarul de lespezi lucii, scuturndu-si hainele de perii ce-i luase de pe desagi. Judecatoria era o cladire mare, posaca, galbena, cu un etaj si cu ferestrele zabrelite; n fata ei, afara, lnga poarta, stateau vesnic doua banci de scnduri, pe care se odihneau pricinasii

pna le venea rndul, caci functionarii, coplesiti de lucru, nu-i sufereau nlauntru, pe coridor sau n sala de asteptare. Ion sosise devreme. Pna la noua, cnd se deschide cancelaria, trebui sa astepte pe-afara, n tovarasia altor tarani, de prin sate ndepartate, veniti ca si dnsul. Tocmai trziu si aduse aminte de Simion Lungu si-l cauta din ochi, fara sa-l gaseasca. Cnd n sfrsit un aprod ungur, foarte rosu la fata si cu o mustata pomadata si rasucita, ncepu sa strige pe mpricinati, se opri n fata portii trasura preotului Belciug. Pe capra, lnga vizitiu, sedea tantos Simion. - Mhm! si zise Ion batjocoritor. l aduce popa cu brisca! Belciug cobor ncet, spuse vizitiului sa poposeasca la gazda lui pe Ulita Comorii, unde tragea totdeauna, si apoi intra pe poarta, ferindu-se de 92 femeile care se mbulzeau sa-i sarute mna. Simion ramase pe trotuar, ncurcat putin, aruncnd o privire pe furis spre Ion, care sedea pe banca, de vorba cu un mosneag din Vararea. Sosirea lui Simion i stnjeni parca pe toti dintru-nceput. O taranca guresa, asezata lnga poarta, pe un fedeles gol, rupse tacerea, ntrebndu-l deodata: - Oi fi avnd si d-ta vre-un necaz pe-aici, mai bade? Simion se uita la Ion si raspunse cam rusinat: - Apoi am, vezi bine ca am. Cine n-are? Iar tacura cteva clipe. Dar pe urma, ncetul cu ncetul, si revenira cu totii si Simion povesti din fir n par ce a patit cu Ion, care tagaduia aprig tot. Se amestecara toti n vorba, unii dnd dreptate unuia, altii celuilalt. Ciorovaiala nsa i apropia mereu. Simion dealtfel nu cerea dect brazdele pe care i le tagaduia flacaul, caci de batut s-au batut n parte. n cele din urma ascultara sfatul mosneagului din Vararea: Ion sa-i dea napoi doua brazde si Simion sa-si retraga jalba. Spusera aprodului ca s-au mpacat si l rugara sa le ngaduie sa nstiinteze si pe domnul parinte ca nu mai vor sa mearga la judecata. Aprodul i batu pe umar si le facu semn sa-l urmeze. Intrara n gang. In dreapta si n stnga erau birourile cartilor funduare. Inima lui Ion batu mai repede. Aici are el sa vie cu Ana si cu Vasile Baciu, sa-i scrie toate pamnturile pe numele lui... Urcara apoi pe o scara veche, foarte roasa. n odaia de asteptare dadura peste Belciug, care se plimba de ici-colo, cu palaria n mna, cu fata mai palida ca de obicei. Aprodul, aratndu-i pe cei doi tarani, i zise rnjind multumit: - S-au mpacat... Nu trebuie judecata... Preotul se opri brusc, ca si cnd glasul aprodului l-ar fi speriat. Vaznd nsa pe Simion mpreuna cu Ion, ntelese si se nfurie. Se bagase n cearta dintre dnsii ntr-o clipa de necaz prostesc,

creznd ca izbind pe feciorul Glanetasului, familia Herdelea are sa simta lovitura. Asa se grabise de scrisese pra lui Simion, sustinnd-o si prin marturia lui de preot. Peste cteva zile nsa, potolindu-si supararea, i-a parut rau ca s-a amestecat. Nu se cuvine ca un preot sa-si napastuiasca credinciosii, trndu-i n fata judecatorilor unguri. Ar fi fost multumit daca s-ar fi putut mpaca lucrurile, fara sa mai ajunga prin Armadia, dar si fara sa iasa dnsul micsorat, caci din gura tuna si fulgera mereu mpotriva lui Ion. Fiindca, n asemenea mprejurari, pricinasii nau ndraznit sa se nvoiasca, Belciug a venit cam n sila la judecata, muncit de gndul cum ar putea potrivi toate asa nct sa ramna cu fata curata. si facuse, plictisindu-se n sala de asteptare, o cuvntare bine simtita prin care sa apeleze la inima judecatorului pentru a dobndi iertarea vinovatului, daca fagaduieste sa se ndrepte... Atunci a picat 93 aprodul cu mpacarea rasturnndu-i deodata toate intentiile. I se paru ca taranii s-au ntovarasit ca sa-si bata joc de dnsul. - Piei din ochii mei, magarule! se rasti la Simion, indignat. M-ai adus pna aici ca acuma sa ma faci de rs naintea oamenilor?... Las ca stiu eu ce poama esti si tu! Am sa te nvat eu minte si pe tine, beciznicule! Simion se facu mic de tot si mormai foarte ncet, sa nu-l auda popa, dar totusi sa-si poata zice ca n-a tacut: - Apoi nu te-am adus eu, domnule parinte, ca d-ta m-ai adus!... Ctiva tarani, care-si asteptau rndul, se adunara ciopor ntr-un colt spaimntati. Numai o baba, neputndu-se stapni, bolborosi: - Mai rar popa cu aesta... n loc sa mpace oamenii, i nvrajbeste... Pe Ion ndrjirea preotului l ului. n gnd i rasari deodata ntrebarea: Ce-o fi avnd cu mine? O presimtire urta ncerca sa i se ncuibeze n inima. Pleostit, se apropie de fereastra ce dadea n curtea judecatoriei. Se razima de perete si se uita din ce n ce mai zapacit mprejur. n antreu se coborse o tacere grea, ntretaiata numai de pasii preotului care si reluase plimbarea de ici-colo, mai nervos, aruncnd deseori priviri zdrobitoare spre Simion Lungu. Cnd Belciug obosi si se opri, se auzira din sala de judecata ntrebari grabite, ntr-o romneasca pocita, rostite de un glas aspru si urmate de raspunsuri umile nfricosate... O teama stranie cuprinse pe Ion ncetul cu ncetul. Simtea o amenintare de care nu se putea feri. Se mira cum nu s-a sinchisit el deloc pna acuma de afacerea aceasta? De ce nu sa mpacat mai dinainte, cnd ar fi fost att de usor? i parea foarte rau ca n-a cerut cel putin nvatatorului sa-l lumineze ce

sa spuna si cum sa raspunda... Se ntoarse si-si arunca ochii afara. Curtea era strmta, pardosita cu piatra si mprejmuita cu un gard de scnduri foarte nalt. n fund o casa joasa, cenusie, posomorta, cu ferestrele zabrelite cu drugi grosi de fier... Ion tresari. Asta era temnita. Un fior de groaza i furnica sufletul... n curte trei tarani taiau lemne sub privegherea unui paznic, ntr-o uniforma urta, cu pusca la umar. Taranii htiau ferestraul alene si nepasatori, pe cnd paznicul nu-i scapa din ochi si doar uneori si ndrepta cureaua de la arma, mndru si poruncitor... - Va sa zica aici?... se gndi flacaul, curmndu-si nsa firul gndirii, cuprins de ngrijorare... Alt aprod, batrn, lenes, cu ochelari, i introduse nlauntru. La biroul din mijloc, cu spatele la fereastra dispre strada, statea un domn gros, cu o chelie ascunsa putin sub niste fire rare de par lung cu ochii ncruntati, avnd dinainte, pe masa, o cruce de metal. Belciug, cu o nfatisare solemna, se aseza ndata n stnga, lnga perete, pe un scaun. La alt birou, un domn sfrijit si 94 galbejit, cu mustati caramizii si cu o carare aleasa foarte ngrijit, rasfoia {ntr-un teanc de acte, scoase cteva hrtii si le puse ceremonios pe masa judecatorului. Aerul era apasat si att de vrajmas, nct cei doi tarani se uitara repede unul la altul, ngroziti, gata parca s-o tuleasca n orice clipa. Deodata nsa ntrebarile judecatorului pornira nerabdatoare. Cum te cheama? De cti ani esti?...Ion simti de acuma foarte limpede cum l nvaluie primejdia. De acuma s-a ispravit... Nu mai e nici o scapare... Cnd Simion raspunse, fara sa se uite la Belciug, ca s-au mpacat afara si ca-si retrage jalba, mai avu o scnteie de nadejde. Dar se stinse ndata. Judecatorul nici nu lasa pe Simion sa ispraveasca, sari n picioare si ncepu sa racneasca: - Atunci de ce mai veniti pe-aici, ticalosilor, sa ma ncurcati?... O sa va bag la racoare pe amndoi, o sa va... Atunci Belciug se ridica de pe scaun si se apropie, zicnd cu sfiala: - Pardon... Doua cuvinte... Judecatorul nsa mai rau sa ntarta. ncepu sa dascaleasca si pe Belciug ca de ce nu explica boilor c-aici e judecatorie, unde oamenii au de lucru, nu sa-si piarza vremea cu fleacuri... Preotul rosi si rosti cteva vorbe pe ungureste. Desi stia binisor ungureste, avea oroare sa vorbeasca, mai ales n fata autoritatilor, vrnd astfel sa dovedeasca tuturor ca romnul nu renunta niciodata la drepturile lui. Judecatorul, care l cunostea, se zapaci auzindu-l vorbind ungureste si apoi deodata se

ndulci. l pofti sa saza, si trase scaunul mai aproape de dnsul si-l asculta cu mare luare aminte. Belciug vorbi mult. Era n joc prestigiul lui fata de tarani, care merita jertfirea trecatoare a unui principiu. Ion si Simion nu mai ntelegeau nimic; doar privirile judecatorului, care i fulgerau n rastimpuri, le spuneau ca e vorba de ei si ca nu e bine. Cnd nceta preotul, judecatorul se scula iar si numaidect se rasti la Ion: - Va sa zica tu esti spaima satului, cine ticalos!... Bine. Foarte bine. Te dezvatam noi de nebunii, fii pe pace!... Ai sa vii sa stai doua saptamni la racoare, ca sa-ti treaca pofta de batai!... Miselule si netrebnicule! Ion ngalbeni; apoi tot sngele i se urca n obraz. Rosti, cu fruntea sus, cu ochii aprinsi: - Apoi sa ne iertati, domnule jude, nu-i asa...Ca eu .n-am batut pe nime-n lume, domnule jude... - Sa taci, ticalosule!... Nici o vorba, ca pe loc te pun n lanturi!... Si acuma iesi afara!... Mars! 95 Flacaul iesi clatinndu-se, fara sa mai vaza cum Belciug da mna cu judecatorul care-i zmbeste prieteneste... n aceeasi Joi, dupa amiazi, pe cnd Herdelea, profitnd de vremea frumoasa si calduta, sforaia nchis n stupina, iar dascalita cu fetele alegeau fasole pentru mncarea de seara si vorbeau de Pintea, mirndu-se ca au trecut zece zile de la raspunsul lor fara ca el sa mai fi dat vre-un semn de viata - o caruta se opri n fata casei si, n vreme ce caii si scuturau clopoteii de la gt, un glas striga patrunzator: - Domnulc-nvatator!... Domnule-nvatator!... Ghighi, recunoscnd glasul, se repezi afara, aruncnd vorba: -E draguta tatii!... n vrful caratii era cocotata o sasoaica batrioara si rumena, cu o fata vesnic rzatoare, care de patruzeci de ani, n fiecare Joi, se ducea n Armadia, la trg, cu caruta plina de pine de vnzare. Herdelea o cunostea nca de pe vremea cnd fusese elev la liceu. Toata casa o iubea, poreclind-o draguta tatii fiindca cu ct mbatrnea, cu att se hrjonea mai mult cu domnul nvatator, n amintirea tineretelor de odinioara. - Fii buna domnisoara, vino de iea scrisoarea asta pe care mi-a dat-o domnul Balan de la posta pentru dumneavoastra! zise sasoaica cu ochii zmbitori. Ca mi-e greu sa ma mai cobor deaici si caii-s cam nebunateci... Ghighi alerga, curioasa, la caruta. Draguta, ntinzndu-i scrisoarea, ntreba n saga, lungind vorbele saseste: - Da domnu-nvatator nu-i acasa? - Tata doarme, draguto! murmura Ghighi cu ochii la scrisoarea

care era o telegrama, si apoi fugind ntr-un suflet n casa, tocmai din cerdac adauga: Multumim, draguto! - N-aveti pentru ce, n-aveti pentru ce! vorbi sasoaica singura, mngind cu biciul soldurile cailor care pornira ndata la pas. Telegrama strni o emotie grozava n toata casa. Doamna Herdelea ndeosebi privea toate depesele drept niste cobitoare de rau. Numai doua a primit de cnd e maritata, si amndoua au fost fatale: una le vestise, n trei cuvinte reci, moartea surorii ei celei mai dragi, prapadita ntr-un spital din Cluj n urma unei operatii, iar a doua le-a adus stirea mbolnavirii singurului ei frate pe care, pna ce a ajuns ea la Monor, l-a gasit pe catafalc. Astfel, 96 acuma ele se uitau spaimntate la fituica, ntrebndu-se de la cine o fi si ce o fi cuprinznd, nchipuind numai vesti sinistre si nendraznind sa o desfaca. - Eu o rup, si ce o fi, sa fie! striga n cele din urma Ghighi. Cum si arunca nsa ochii n telegrama, cum izbucni voioasa: - E de la Pintea!... Vine Pintea!... Mi-am zis eu ca de la el trebuie sa fie, n-am vrut sa va spun, ca sa fie mai mare surpriza! adaoga apoi, nvrtindu-se prin odaie n pasi de vals si flfind hrtia n aer. - Ia s-o vad si eu! zise Laura, revenindu-si n fire, cu glasul tremurat de emotie. Si cum Ghighi nu se mai astmpara, sfrsi mai apasat: Ei, da-o -ncoace, nebuno, nu ma mai necaji! Laura citi rar si solemn: Fericit nespus, sosesc Smbata, George. Dascalita, cu ochii nlacrimati de bucurie, o citi deasemenea si descoperi, ntr-un colt, un adaos, cu creionul: Multe gratulari Balan. I - Uite, ne gratuleaza bietul Balan! murmura ca plngnd de-a binelea. Balan era singurul functionar romn de la posta din Armadia, prieten bun cu Herdelea. Stiind ca Pintea ceruse mna Laurei si trecndu-i prin mna telegrama, nu l-a lasat inima sa nu fie cel dinti care trimite familiei ntregi felicitarile cuvenite. - Ce om bun, saracul Balan observa Ghighi, lund hrtia pretioasa. Daca nu era el, cine stie cnd ne venea, ca jidovii ceia de la cancelarie tin toate scrisorile cu zilele... Si cum a gasit el tocmai pe draguta tatii!... Cuprinsa de un nou fior de bucurie, Ghighi o tuli sa scoale pe Herdelea sa-i comunice si lui vestea cea mare. Batu cu pumnii n usa stupariei, tropaind si din picioare si strignd: - Tata!... Tata!... Vine PinleaL. Vine. Deodata se opri si, tipnd ca din gura de sarpe, porni n goana mare spre casa, dnd din mini ca o desperata, caci sarind nebuneste pe lnga stupina strnise dusmania unei albine

care, mnioase cum sunt ele n preajma somnului de iarna, s-a repezit la Ghighi si i-a nfipt acul drept n coltul gurii. Speriate de tipetele ei, dascalita si Laura i iesira nainte, ostoind-o. Herdelea, cu somnul n gene, se ivi n usa stupariei, mormaind: - Da ce-i? Ce s-a ntmplat? Ce zbiara aia asa? Dupa ntia durere si spaima, Ghighi plnse mai ales de frica sa nu se umfle si sa nu poala merge la serata dansanta, care pica tocmai acuma Dumineca. Numai Herdelea o linisti, asigurnd-o ca-i trece negresit pna Dumineca nct poate sa fie chiar regina balului... nvatatorul studia apoi telegrama, cu ochelarii pe nas, de abia ascun-zndu-si fericirea. 97 - Ei, prea bine... Sa pofteasca si avem sa-l primim cum se cuvine! ziSe dnsul n cele din urma, mpaturind frumos telegrama si punnd-o n buzu. nar, ca sa se poata fali cu ea la toti cunoscutii. Pna seara au adus pe tapet toate treburile ce le strnise sosirea petitorului. Unde va trage Pintea? Iata o problema grava. Ei nu-l pot gazdui, fiind multi si neavnd dect trei odaite. Dar, chiar daca ar avea mai multe n-ar sedea bine sa petreaca noptile n casa logodnicei... Va trebui deci sa doarma n Armadia. Masa nsa poate s-o ia aici, precum poate sa stea toata ziua, sa se obisnuiasca mai bine cu Laura. Fireste, toate acestea nseamna cheltuiala grea. Ce are a face? Odata se marita o fata... Vor taia cteva gaini, neaparat. Dar nici carnea de vaca nu poate sa lipseasca, desi s-a cam scumpit. n orice caz, nici o masa nu se poate fara carne. De prajituri vor ngriji fetele, caci Laura e mestera mare... Bine ar fi daca ar sti la ce ora va sosi Smbata? nainte sau dupa prnz? Poate ca s-ar putea ghici din telegrama?... Nu se poate. Destul de rau ca n-a precizat, ca sa stie cum sa ornduiasca masa... Duminica, fireste, vor merge mpreuna la serata dansanta. Cine stie de nu vine chiar nadins ca sa mearga si la bal mpreuna cu Laura, sa se mndreasca n fata lumii cu asa logodnica frumusica. Laura rosi pna n vrful urechilor si se ntreba ce vor zice fetele cnd vor afla ca se logodeste? Desigur ca foarte mult vor invidia-o. Probabil nsa ca se cam stie n Armadia, caci nu se poate ca tata sa nu fi batut toba... - Sa stii ca din pricina balului vine tocmai Smbata! striga Ghighi, muncita numai de gndul seratei si tinnd la obraz o batista muiata n apa rece. Eu imediat am ghicit!... Att mai bine! Cel putin avem un cavaler sigur... Am sa dansez pna-mi fac pantofii ferfenita!... Numai sa nu mi se umfle saracia asta

de ntepatura!... Regretau toti ca nu era si Titu acasa, ale carui sfaturi n privinta primirii lui Pintea ar fi fost foarte folositoare. Titu nsa, de o vreme ncoace, mai mult statea prin Jidovita dect peacasa. Deocamdata se ntelesera ca Herdelea sa mearga mine pnan ziua, ntovarasit de Ghighi, spre a face cumparaturile trebuincioase. In acest scop nvatatorul avea, mai nti, sa ia un avans din leafa lunii urmatoare, ca sa aiba cu ce tine piept cheltuielilor; apoi sa vorbeasca cu macelarul Strul din Jidovita, de la care luau pe datorie, sa nu le faca pozna sa-i lase fara de carne de vita... Titu, sosind, ca deobicei tocmai la masa, exclama iar: Foarte draguta femeie d-na Lang, ceea ce nsemna ca a ntlnit-o si era multumit. Apoi cerceta telegrama cu mutra unui om care o asteptase, aproba cu mici rezerve planurile de primire, gasind nsa si prilejul de-a mai pomeni de cteva ori de Rozica. cu niste ochi att de stralucitori parca fiece clipa l-ar ademeni sa 98 po ivesteasca tuturor ca e iubit de o femeie fermecatoare si ca mine-poimine a fi un adevarat erou de roman sentimental... Cnd sa se ridice de la cina, se auzi o bataie sfioasa n usa. _ Da cine-o mai fi asa de trziu? zise Herdelea, adaognd tare: Intra! Glanetasu se strecura n odaie ca si cnd l-ar fi urmarit cineva de-aproape. Marturisi, mereu ncurcndu-se, ce-a patit Ion azidimineata la judecatorie si ruga pe Herdelea sa-i nvete cum sa scape bietul baiat de temnita. Vestea cazu ca o bomba; indignarea umplu ndata toata casa. Dar Ion? De ce nu vine el? Batrnul se zapaci. I-e rusine ca n-a venit nainte de proces, cum l-a ndemnat dnsul si cum ar fi fost bine, de poate nici nu patea ce-a patit. Se vede nsa ca Ion are ce are, ca parca nu-i sunt toti boii acasa... Toata familia ceru pe Ion... n curnd Glanetasu se rentoarse cu Ion si cu Zenobia. Flacaul povesti cu de-amanuntul tot ce s-a ntmplat, ntrerupt deseori de Zenobia care afurisea cu gura plina si pe popa, si pe Simion, si pe judecator... - Pamatuful! striga dascalita la sfrsit, fierbnd de revolta. Dupa o tacere de compatimire nsa Ion ntreba cu lacomie: - Acu ce-i de facut, domnule nvatator? - Apoi am sa-ti fac o plngere tocmai catre ministrul justitiei, ca sa afle si cei mari cum se poarta cu oamenii domnii de peaici... Am sa-ti fac, Ioane! Numai sa-ti vie nti sentinta, peste cteva zile, sa vedem ce spun ntr-nsa dumnealor!...

Zenobia, drept multumire, si facu sumedenie de cruci, cazu n genunchi si batu la repezeala vreo zece matanii, strnind rsul tuturor. Plecara apoi toti trei blagoslovind pe Herdelea pentru ca i scapa dintr-o pacoste att de grea. - I-as fi putut face jalba si acuma - zise nvatatorul dupa ce ramasera singuri - dar va trebuie trasura lui Belciug la bal... - Perfect ai chibzuit! murmura Titu, zmbind foarte multumit, cu gndurile la Rozica... Pintea sosi spre seara, pe o vreme ploioasa, ntr-o brisca galbena, trasa de doi calusei iuti si grasuni. Ghighi, care mai mult statuse pe-afara dect n casa, toata ziua, cu ochii pe sosea, zari trasura de departe si, desi nu cunostea pe Pintea, ghici ca el trebuie sa fie si dadu alarma cu nsufletire. - Vine!... Iute, iute!... 99 ntreaga familie aparu n usa casei. Herdelea sopti Laurei sa iasa mai n fata, sa vaza omul ca-l asteapta cu drag. Pintea, sub umbrela pe care ploaia de toamna darabanea fara crutare, scoase palaria ceremonios, dnd din cap cu un zmbet triumfator. - Uite ce tnar simpatic! murmura dascalita, silind pe Laura sa roseasca. Trasura se opri o clipa n ulita, naintea casei. - Hai, Titule, deschide poarta! striga Herdelea. Titu se repezi, n capul gol, si brisca intra n ograda, dupa ce Pintea cobor si veni spre pridvor, ridicnd mai sus umbrela si ferindu-se sa nu calce n noroi. Toti l ntmpinara n cor: - Bine-ai sosit! - Bine v-am gasit! Bine v-am gasit! repeta dnsul intrnd n cerdac si scuturndu-si umbrela peste parmaclc. M-a facut leoarca ploaia asta... Din Lechinta pna aici n-a stat nici un minut... Dar bine c-am ajuns... Herdelea l mbratisa si-l saruta pe amndoi obrajii, ceea ce nu se obisnuia dect ntre neamuri. Pintea saruta mna d-nei Herdelea, care fiind foarte miscata si voind sa se stapneasca, avea o nfatisarea rece, zicndu-i: Buna ziua, domnule! Laura i ntinse gratios mna, cu un surs cochet prin care cauta sa-l ncatuseze mai mult; el vru sa-i spuna ceva dragalas dar, nendraznind s-o tutuiasca, precum facuse n scrisori, se multumi sa-i sarute mai lung mna si apoi, spre a-si ascunde zapaceala, trecu repede la Ghighi careia i zise galant: - Mi-a vorbit atta despre d-ta... sora d-tale... nct te-am cunoscut ndata... Titu dadu o mna de ajutor vizitiului sa deshame caii. Deoarece

ei n-aveau sura sau sopron, l sfatui sa acopere brisca cu o patura, iar caii sa-i bage n grajd unde se mai gaseste putin fn; daca va mai trebui, vor cere de la vecini, ca anul acesta este nutret din belsug... Ploaia l uda pna la piele, ceea ce nu-l mpiedica sa strnga barbateste mna lui Pintea care, mpreuna cu ceilalti, zaboveau tot n cerdac. - Credeam ca nici n-ai sa mai vii pe ploaia asta scrboasa!... Ei, dar ce mai stati aici n umezeala?... Haidem n casa!... Leapada-ti si tu, George, macferlanul si umbrela, ca uite cum curge apa din ele!... l dusera n salonas. ntrebarile nu mai conteneau: cnd ai plecat, unde ai poposit, ce-ai patit pe drum? Si coplesindu-l cu ntrebari, nct el de abia biruia cu raspunsurile, toti l cntareau din ochi cu o curiozitate pe care nici nu ncercau baremi s-o ascunda. Era de vreo douazeci si cinci de ani, cu o nfatisare placuta, cu niste ochi negri cam mici si neastmparati si cu o mustacioara carbune, ngrijita. Parul 100 aspru, pieptanat n sus, era retezat drept, ca o perie. Cu miscarile iuti si mbracat ntr-o redingota putin prea lunga, sub care purta o vesta ncheiata n nasturi, desi pna la gulerul alb si tare ce-i cuprindea gtul scurt n-avea niai nimic preotesc nici n tinuta si nici n vorba... Vedea cum l examineaza toata familia si aceasta l ncurca, dar totusi povestea mereu, cautnd vorbele cele mai alese si aruncnd deseori ochii la Laura, care statea lnga el, l privea tacuta si se rosea ca sfecla cnd ntlnea cautarile triumfatoare ale batrnilor. Pintea vorbi mai cu seama de parintii lui, pe care-i iubea mult. Tatal sau era preot n Lechinta, iar Lechinta era un orasel cam ct Armadia, nsa mpestritat cu toate neamurile si fara culoarea romneasca de aici. Herdelea si aduse aminte ca a umblat si dnsul prin Lechinta, acum vreo optsprezece ani, la o reuniune de nvatatori, mpreuna cu Titu, care pe atunci era un baietel de vre-o cinci anisori. si aminti chiar ca cunoscuse si pe tatal lui George, care la banchetul de adio a tinut o cuvntare nflacarata... Pe urma Pintea mai spuse ca are multi frati si surori, care aproape toti sunt gospodariti si raspnditi prin toate colturile pamntului romnesc. Acuma i-a venit rndul lui sa-si ntemeieze fericirea... Zicnd acestea se uita cu mai multa ndrazneala la Laura care se topi de rusine si se scula repede, facndu-se ca trebuie sa caute ceva pe la oglinda unde, privindu-se putin, si potrivi parul pe tmple... - Ei fetelor - interveni iar Herdelea, frecndu-si zgomotos minile - ia sa ne aduceti voi ceva sa mai dezmortim o leaca pe George, ca vad ca-i rebegit rau de ploaie si de frig... Cred ca

bei si tu, ginere, un snaps fain de tot, stii, romnesc, de-al nostru?... Fetele iesira ca niste sfrleze, bucuroase ca pot sa-si mpartaseasca la repezeala impresiile. Aseznd pe o tava paharutele si sticla cu rachiu fiert si ndulcit, Laura ntreba cu inima strnsa: - Ce zici, Ghighito?... Cum ti se pare? - O, dar stii ca-i foarte dragut - se jura Ghighi din toata inima. Zau, Lauro, e de o suta de ori mai simpatic ca Ungureanu... Ma si mir cum nu ti-a placut tie pna acum? Nu vezi ca-i elegant, nu ca teologii ceilalti care se plimba vesnic cu umbrela subtioara... Parca nici n-ar fi teolog, parca ar fi cel putin inginer!... - Adevarat? starui Laura stralucitoare. Nu-i prea mic? - Ce mic? se cruci cealalta. E doar tocmai ct tine de nalt... Adica de unde pna unde vrei sa fie negresit ca prajina de Ungureanu?... S-apoi n-ai vazut ce brisca superba are? Asta-ti spune ct de colo ca-s oameni bogati si vrednici!... 101 - Mie totusi mi se pare ca-i prea mic - reveni Laura care dorea sa auda ct mai multe laude spre a se convinge pe deplin si pentru a-si risipi toate ndoielile ce-i mai necajeau sufletul. - Lasa, nu mai crti! Aveti sa fiti o pereche ncntatoare! sfrsi Ghighi cu nsufletire. Pintea bau putin ca sa nu-si nchipuie oartienii ca poate-i betiv. n schimb limba i se dezlega din ce n ce. Era vorbaret din fire si-i placea si lui nsusi cum povesteste. Si astfel, dupa ce se mai obisnui putin si-si nvinse sfiala, ncepu iar despre rudele lui, apoi despre cunoscutii si prietenii comuni, pe urma despre el nsusi, despre viata lui n liceu, la seminar... Numai de Laura nu scoase nici un cuvnt. De altminteri toti gasira ca chiar asa se cuvine, caci chestia asta, fiind serioasa, nu trebuie adusa n discutie dect cu bagare de seama si n momentul oportun... Cnd Pintea conteni, fetele aruncara pe masa balul de mine seara si pna la cina avura vreme sa-l macine. Fireste ca George venise nadins ca sa nu lipseasca de la faimoasa petrecere din Armadia. Nici Laura si nici Ghighi nu voira sa-i spuna n ruptul capului cu ce fel de toalete vor merge, ca sa-i poata face mine o surpriza cu att mai mare cnd le va vedea... Pintea, galant, si oferi brisca lui spre a merge cu totii mpreuna si Herdelea se grabi sa primeasca, multumit ca scapa usor de grija trasurii pentru mine. Laura nsa refuza consternata, fiindca mai nti ce ar zice Armadienii de asa ceva? Apoi nici n-ar ncapea toti ntr-o singura trasura, caci pe ele trebuie sa le nsoteasca cel putin Titu si sa-si duca o

sumedenie de cutii cu toaletele, neputnd pleca de acasa mbracate ca sa ajunga ntr-un hal fara de hal. Si n sfrsit ele au sa traga la Elvira Filipoiu unde au sa se gateasca... Primi nsa bucuroasa pe Pintea sa vie sa le ia de la Filipoiu si sa se duca mpreuna la bal. Cum tnarul nu se pronuntase nca unde are de gnd sa petreaca noaptea si ca sa nu-si nchipuie c-ar putea fi gazduit aici, Titu, ndemnat de dascalita, prinse prilej si-l sfatui sa traga n Armadia la Augustin, un caraus foarte cumsecade, care are casa buna si n-o sa-i ceara nici un ban cnd i va spune ca-i trimis de Herdelea. Pintea nici nu se gndise la aceasta, se zapaci putin si ruga pe Titu sa-l ntovaraseasca, fagaduindu-i n schimb sa-l trimita acasa cu brisca. Titu, fireste, se nvoi mai ales n nadejdea ca poate va avea norocul sa zareasca n trecere pe Roza Lang... La masa Pintea de abia manca, iar Laura ciuguli si mai putin ca de obicei din bunatatile ce le cara Ghighi care era suparata ca tocmai cei pentru care le-au gatit, fac attea mofturi de ti-e sila... Trziu de tot, tnarul se urni sa plece. Daca ar fi fost dupa el, nici n-ar mai fi plecat ci ar fi stat de vorba pna dimineata... Herdelea i lumina calea 102 cu lampa, n vreme ce femeile i strigara de mai multe ori sa nu uite ca mine la prnz e asteptat. De altfel, cum ploaia ncetase si cerul se razbunase putin, poate sa avem mine o zi minunata... Fetele care dormeau n salon, ntr-un pat, ciripira si se sfatuira pna dupa miezul noptii. Laura lacrima de cteva ori cte putin, iar cnd se gndi la cadrilul al doilea si la primele tururi, plnse de-a binelea. Ghighi nsa lauda din rasputeri pe Pintea, spunnd ca ntruneste toate calitatile unui barbat ideal; si printre picaturi nu uita sa-si bata joc de Ungureanu, de stngaciile lui caraghioase, de minile lui vesnic umede, de ncrederea lui ridicola, si era foarte multumita cnd izbutea sa faca si pe Laura sa rda... Totusi n noaptea aceea Laura a visat numai pe Aurel, care parea c-o iubeste nebuneste si vroia sa se mpuste din pricina lui Pintea, cu care parea ca danseaza cadrilul al doilea, fericita, invidiata de toate fetele, pe cnd Pintea statea bosumflat ntrun colt ca o aratare urta... Dumineca, dupa ce clopotele sunara iesirea din biserica, Titu se repezi la preotul Belciug sa-i ceara trasura pentru diseara. Intrnd n ograda, inima i se strnse putin. Nu mai ntlnise de mult pe Belciug, caci acuma toata vremea si-o omora alergnd dupa Roza Lang. Stia nsa foarte bine ca popa ntorcea capul

cnd trecea prin fata casei lor, ca sa nu salute, si ca, ntlnindu-se deunazi prin Armadia cu Herdelea, s-a facut a nul vedea... Niciodata pna acuma raceala ntre preot si nvatator nu fusese att de fatisa, nct Titu se temea putin sa nu se fi ntins si asupra lui supararea popii... Belciug de abia sosise acasa, nsotit de ctiva sfetnici de-ai bisericii, care, nghitind n sec, l priveau cum mnca si asteptau sa ispraveasca spre a lua o ntelegere n privinta cladirei noii biserici. Preotul era n toane deosebit de bune si primi pe Titu cu o adevarata explozie de prietenie. - Noroc, poete!... Are sa mi se surpe hornul de cnd n-ai mai fost pe la mine... Ce mai veste-poveste prin tara muzelor? Ce vnt bun te aduce? Poezia era una din pasiunile preotului, n amintirea vremurilor cnd si el mzgalise versuri spre a-si usura inima, de mult, nainte de a intra n seminar, de dragul unor ochi albastri si galesi. - As vrea sa-ti spun cteva vorbe parinte - zise Titu, uluit de primirea prea calduroasa, cu un glas care arata ca ar dori o ntrevedere fara martori. Belciug dadu afara pe sfetnici. 103 - Haideti, plecati acasa ca acum n-am vreme de voi! Veniti dupa amiazi, pe la vecernie!... Cnd ramasera singuri, popa i turna un pahar de vin. - Ei, sa traiesti si sa te vad ct Cosbuc de mare! ura Belciug, ciocnind si golind paharul dintr-o dusca. Titu voise sa aduca vorba mai pe departe, dar din pricina amabilitatii preotului, se pomeni ca-i zice prosteste: - Ne-ar trebui brisca d-tale pentru diseara... Stii ca-i balul diseara... D-ta tot nu te duci, iar noi... Dupa toanele bune ale preotului, Titu s-ar fi asteptat sa-l ntrerupa scurt si sa-i spuna ai zis ca altadata. Cum nsa Belciug tacea si se ntuneca, tnarul se opri singur, ncurcat, cu o privire nedumirita... Trecu un rastimp greu pna ce popa, cu ochii n farfuria goala si jucndu-se cu furculita, ncepu rar, gnditor: - Am sa v-o dau, fireste, dar numai pentru d-ta... Pentru d-ta, ntelegi?... Caci pentru parintii d-tale n-as da-o, mai bine s-o arda focul... Uite asa! Ti-o spun verde; n-as da-o... Acum d-ta esti baiat destept si ma vei pricepe fara multe explicatii. Cnd a venit tatal d-tale aici m-am bucurat din inima, stiti prea bine, si am facut ce am putut sa-i fiu de folos. N-as fi crezut niciodata ca-mi va fi potrivnic, ca sa nu zic vrajmas pe fata. Sa nu creada dnsul ca eu sunt prost. Am simtit demult ca ma sapa si am tacut. Dar toate au o margine... toate... Cnd am

deschis ochii, m-am speriat de ce-am vazut. Nu ridica deloc privirea din farfurie. Numai cu taranii era mai ndraznet, ncolo se sfia cnd spunea cuiva n fata lucruri neplacute... Titu statea pe ghimpi. Cuvintele preotului i se pareau nedrepte si jignitoare. Se gndi o clipa sa-i trnteasca o obraznicie si sa sfrseasca. Dar aceasta ar fi nsemnat sa ramna fara trasura. - Acuma nu mai lua n seama nici d-ta toate maruntisurile - zise dnsul n cele din urma, vaznd ca Belciug a ncetat. ntr-adevar preotul parca-si sleise toata mustrarea. Raspunse cu alt glas: - Dar stii ca n-am vizitiu?... Omul meu trebuie sa mearga la noapte la moara n Dumitrita, ca morile de apa din Jidovita macina scump si prost, iar n Dumitrita e o moara de foc care face o faina ca aurul... - Nu-i nimic, am sa mn eu caii! vorbi Titu, gndindu-se ca va lua pe Ion al Glanetasului ca vizitiu, fireste fara sa afle popa. - Numai sa bagi bine seama sa nu va rastoarne ca-s hodiniti si buestrii-Petrecere buna! 104 Trecnd spre casa, Titu nstiinta pe Ion ca-l i-a ca vizitiu diseara. Venind, {si pregatise o cununa de nflorituri pentru a povesti ce-a patit la popa. Dar n-a mai putut spune nimic deoarece sosise Pintea. Dupa masa lucrurile erau potrivite asa fel ca Laura sa ramna ntre patru ochi cu Pintea, spre a-si putea descarca sufletele. Statura mpreuna, singuri, aproape un ceas si totusi nu vorbira deloc de iubire, ci numai de nimicuri nensemnate, facnd pauze mari si rosind copilareste cnd li se ntlneau privirile furise... Fiecare si zicea n sine ca ar trebui sa nceapa cellalt si n sfrsit se mngiara ca se vor lamuri mai bine diseara, la bal, unde n potopul de lume si de muzica le va veni mai lesne sa-si deschida inimile... Herdelea, parc-ar fi simtit ca tinerii au pierdut vremea degeaba, facu ce facu si prinse pe Pintea ntr-o convorbire serioasa de numai cteva minute, dar deajuns sa-i spuna tot ce trebuie sa spuna un socru cumsecade unui ginere cinstit. Cnd i declara limpede ca nu poate sa dea Laurei nici un ban de zestre, tnarul s-a rusinat si s-a emotionat, iar cnd batrnul a adaogat ca fata va avea totusi un trusou si cele ce-i trebuiesc n casa, Pintea a protestat ca n-are nevoie de nici o ata, ca Laura e cea mai mndra comoara din lume si ca dealtfel la logodna nadajduieste sa vina cu parintii sai, care vor ndragi pe Laura desigur tot asa cum o iubeste el. - M-am crezut dator sa-ti arat situatia din vreme cum este, ca sa n-avem pe urma nentelegeri - ncheie Herdelea multumit,

batndu-l pe umar. Spre seara Pintea a plecat n Armadia, la gazda, sa lase ragaz fetelor sa se pregateasca n tihna de bal... I Trasura popii se umplu de bagaje, de legaturi, de geamantane, parc-ar fi pornit tocmai n Siberia. Titu trebui sa se cocoteze pe capra, lnga Ion; fetele nsele de abia se vedeau dintre cutii. Herdelea daduse lui Titu bani de cheltuiala, dar i spuse de nenumarate ori sa nu fie mna sparta, sa-i tie legati cu sapte ate, caci nu se poate sti ct va mai sta Pintea pe aici si fiecare gologan e numarat; sa plateasca peste taxa de intrare cel mai mult cincizeci de creitari, ca sa salveze onoarea familiei, sa fie trecuti n Gazeta Transilvaniei printre suprasolventi, dar sa nu se ntinda la chief... - Dumnezeu sa v-ajute! murmura dascalita, cu lacrami n ochi, vaznd brisca urnindu-se. Tocmai cnd sa intre n Armadia, si aduse aminte Laura c-a uitat sa-si iea evantaiul. Se oprira, se sfatuira. Erau ct p-aci sa se ntoarca napoi, caci evantaiul avea un pret deosebit din pricina diferitelor iscalituri de la diferite baluri, alcatuind un adevarat trofeu... Titu o povatui sa mprumute unul de la Elvira. Laura se linisti numai gndindu-se ca ntoarcerea ar fi un semn rau, 105 spuse nsa de mai multe ori ca ntmplarea aceasta nenorocita i-a stricat toata seara. Fetele, mpreuna cu Elvira, ajutate de doua servitoare supraveghiate de nsasi doamna Filipoiu, o femeie foarte grasa, neagra si zacuta de varsat, dar buna ca pinea calda, se gatira mai bine de doua ceasuri si se facura ca niste papusi. - Pun ramasag ca voi aveti sa fiti reginele balului - le spuse doamna Filipoiu, mngindu-le cu privirea, n vreme ce ele si stergeau pudra de pe sprncene. Titu venise mbracat de-acasa: jacheta neagra, cam purtata, vesta foarte deschisa, cravata alba nasprita, manusi albe de atrnat n buzunar ca sa se vada ca are... Plictisit de asteptare, puse pe o servitoare sa-i mai calce dunga pantalonilor care se botisera n trasura, iar el se aseza si-si lustrui ghetele ca oglinda. Cnd veni Pintea, fetele erau zne. Se facura prezentari ceremonioase. Doamna Filipoiu felicita pe Pintea pentru norocul de-a fi gasit o fiinta att de dragalasa ca Laura, iar Elvira sopti fetelor, ncntata: Foarte dragut si simpatic! Titu rezolva problema trasurilor: fetele cu doamna Filipoiu vor merge n brisca popii, iar el cu Pintea n cealalta si vor sosi deodata la liceu unde, n sala de gimnastica, avea loc serata... Intrarea principala a liceului era luminata cu doua rnduri de

felinare. Pe scarile de piatra astepta, ntru ntmpinarea invitatilor, o ntreaga armata de aranjori cu cte o funda tricolora n piept. Vreo zece se repezira la trasura, ajutnd fetelor sa se coboare si oferindu-si bratul crligat. - E trziu?... Nu, da, as... S-a nceput?... Cteva minute... De mult?... Foarte reusit... Pacat! se auzi n grupul fetelor nconjurate de aranjori. Pintea pasi n urma domnisoarelor, strngnd cteva mini cunoscute, iar Titu ramase sa dea ordine vizitiilor. ndeosebi lui Ion, caruia nu-i platea nimic pentru osteneala, i spuse sa vie si el sa vada petrecerea, mai trziu, ca sa fie la ndemna cnd o fi de plecat. Poate c-o sa-l cinsteasca si cu o sticla de bere, daca cumva n-o fi prea scumpa, caci n asemenea mprejurari restauratorul face niste hotii nemaipomenite. Sa intre prin gradina liceului si sa astepte la usa din dos, de unde se vede bine n sala de gimnastica... Titu cunostea pe toti aranjorii care erau recrutati dintre profesorii mai tineri, studentii universitari ntrziati pe-acasa si elevii mai spalati din clasele superioare. Aurel Ungureanu se afla printre dnsii, dar se ascunsese cnd au trecut fetele. 106 Pintea cu domnisoarele si cu doamna Filipoiu l asteptau n bufetul instalat alaturi de sala de dans. Aici, la masa de lnga usa, batrnul si maruntelul profesor de desen si caligrafie Romascu ndeplinea functiunea de casier. Titu se duse drept la Romascu, care nsa i strnse mna murmurnd zmbitor: - S-a achitat... Domnul Pintea... Titu protesta, fireste numai de forma: - Cum se poate una ca asta? mi pare rau, draga George, zau asa! Atunci, domnule profesor, uite o coroana din partea mea! - Ca suprasolvire? - Da! facu Titu cu mndrie. - Cele mai calde multumiri! raspunse profesorul-casier nsemnndu-i numele ntr-un caiet liniat special de dnsul cu diferite cerneluri. Marea sala de gimnastica era transformata n sala de spectacol, mpodobita cu ghirlande de brad la care lucrasera o saptamna ntreaga, dupa amiaza, toti elevii liceului. n fund se nalta scena improvizata din catedre suprapuse, cu culise de scoarte si covoare pestrite, restul ncaperii fiind ocupat de mai multe rnduri de scaune, adunate de pe la domnii din oras cu conditia sa le fie napoiate ndata dupa sfrsitul seratei. Scaunele erau rezervate numai pentru doamne, caci domnii, n afara de ctiva prea batrni, stateau n picioare pe lnga pereti, lundu-si nsarcinarea de-a ngrosa ropotele de aplauze ce porneau din cellalt fund al salii unde se nsirau elevii din

cursul superior, pusi acolo sa-si manifesteze multumirea si nsufletirea. Aranjorii asezasera pe domnisoare n rndul nti, pe locurile cele mai bune, pastrate nadins pentru ele n schimbul unor zmbete gratioase. Titu cu Pinlea ramasera mai pe lnga usa. Spectacolul ncepuse... Acuma un elev lung si slab declama o anecdota tiganeasca, strmbndu-se ntr-una, repezindu-se icicolo pe scena, schimbnd mereu glasul si strnind rsete zgomotoase n fund si zmbete discrete pe scaune. Programul dealtfel era ncarcat si variat: mai urmara vreo zece declamatii, recitari si dialoguri, toate gustate cu cuvenita placere nationala. Apoi veni conferinta unui profesor de literatura, ntretaiata, mai ales n partea a doua, de foarte dese cascari ascunse cu multa bunavointa. Conferentiarul fu rasplatit totusi cu o furtuna de aplauze bucuroase care parca nsemnau bine ca s-a ispravit... 107 Toata lumea rasufla mai usurata. ntr-o clipa bufetul se umplu cu publicul care iesea spre a ngadui elevilor sa transforme sala de spectacol n sala de dans, strngnd scaunele si asezndule de-a lungul peretilor, sa stropeasca putin dusumelele cu lesie rece si sa mprastie pe jos sacz ca sa nu se faca lunecusuri sa-si frnga picioarele vre-un dansator prea pasionat... Titu avusese grija sa opreasca masa cea mai buna n bufet. Toate tovarasele de sindrofie se adunara aici, calauzite de doamna Filipoiu. n jurul lor roiau aranjorii si alti cavaleri de seama. n mijlocul interesului nsa statea Pintea pe care Titu l prezinta cu mndrie tuturor: - Cumnatul meu in spe\ Dealtfel mai toata Armadia stia ca fata lui Herdelea se marita; chiar si mprejurimile. nvatatorul se laudase la Beraria Grivita si vestea s-a mprastiat ca fulgerul. Mai ales fetele erau curioase si examinau pe furis pe Pintea, sa vada cum se nfatiseaza cel ce va fi sotul prietenei lor. Si toate gaseau prilejul sa sopteasca Laurei: Foarte dragut! Se ncinse apoi o ciripeala generala. Toti slaveau spectacolul si pe interpreti, si angajau cadrilurile si romana, si deabia asteptau sa nceapa dansul... Dupa ce si facu datoria aici, Titu trecu la alta masa unde sedea Lucretia Dragu mpreuna cu parintii ei, amndoi grasi ca niste butoaie. Conferentiarul de adineaori, tnarul profesor de literatura Stefan Oprea, si un student n drept, se nvrteau n fata fetei, nclinndu-se din cnd n cnd si coplesind-o cu complimente. Titu saluta pe batrni cuviincios si familiar, sapoi si trase un scaun lnga Lucretia careia i saruta mna, fara a uita sa i-o strnga putin, ca omul cu drepturi cstigate.

Fata se rosi, iar ceilalti doi curtezani ngalbenira vaznd ndrazneala poetului. Ei stateau n picioare de un sfert de ceas. - Luati loc, domnilor, daca va face placere! zise dragalas Lucretia, cu ochii la conferentiarul ncurcat. ncepu un duel de aluzii si ntepaturi ntre cavaleri, spre spaima doamnei Dragu care avea groaza de orice discutii ce nu le ntelegea. Oprea si Titu, desi prieteni, se vrajmaseau n ascuns, fiindca profesorul strmba din nas asupra poeziilor lui Titu, iar poetul spunea n gura mare pretutindeni ca Oprea nu se pricepe n literatura nici ct straja de noapte din Pripas. Acuma Titu se repezi mai nti asupra conferintei profesorului, cautnd sa-l doboare n fata Lucretiei. Lupta nsa ramase nehotarta; zmbira toti cnd Titu imita stngaciile rivalului sau, dar totusi nimeni nu-l aproba nici macar printr-o vorba. Atunci poetul se agata de fracul conferentiarului, si cu mai mult noroc, caci toti izbucnira ntr-un hohot de rs la care trebui sa ia parte chiar si Oprea spre a nu arata ca-i e necaz. n tot balul profesorul singur era n frac; si-l 108 comandase nadins si, n sufletul lui, se falea si se simtea superior tuturor purtndu-l. Ceilalti domni venisera care n jacheta, care n redingota, cei mai multi n sacouri negre, unii chiar n haine de strada deschise... Cu toata biruinta lui Titu, att parintii ct si Lucretia nu ncetara de-a dovedi o atentie deosebita profesorului care ar putea fi un ginere minunat, mai ales ca fata bate balurile cam de multi ani si zadarnic. Titu nsusi bagase de seama sfortarile Lucretiei de a nlantui pe Oprea nca din vara trecuta^ dar nu se alarmase. El mai nti nu se socotea printre candidatii seriosi. n ochii lui Lucretia era o fata draguta, cu care poti sta de vorba facnd exercitii de declaratii de dragoste si careia, n cele din urma, ajungi sa-i furi o sarutare nevinovata. Daca n-ar fi fost ea, s-ar fi gasit alta, tot att de melancolica si de visatoare, care sa-i inspire poemele de amor romantic. Mai ales de cnd nadajduia de la Roza Lang o iubire mai pamnteasca, Lucretia coborse pe planul al doilea n inima lui. Daca n-o parasise nca de tot, era numai pentru a exaspera pe Oprea. ntr-o clipa cnd conferentiarul se adnci cu Dragu n niste dezbateri asupra lefurilor profesorilor, care nici gnd sa se sporeasca, Titu se pleca mai aproape de Lucretia si-i sopti: |. Cred ca am cadrilul al doilea? - O, de abia acuma te trezesti sa mi-l ceri?... Dar l-am dat demult! I'- Da?... Credeam ca nici nu mai e nevoie sa ti-l cer... Stiai prea

bine ca sunt totdeauna al d-tale... Bine. Nu face nimic... Cine e fericitul, daca nu-s indiscret? - El - murmura fata, aratnd pe Oprea. f- - Mhm - se ntuneca Titu. Foarte bine. Mi l-ai preferat. Sa tii minte!... Dar cadrilul nti? - Cu placere... Titu mai bolborosi ceva, apoi se scula plictisit, aproape jignit, si se departa. Lucretia nsa ramase cu inima ct un purice. Mintise si tremura sa nu se razbune minciuna. Refuzase lui Titu cadrilul al doilea pentru ca voia sa-l dea lui Oprea, care nu ndraznea sa i-l ceara. Se framnta cteva minute, apoi deodata ntreba: - Domnule Oprea, ai vis-a-vis pentru al doilea? k - Vis-a-vis as gasi, dar n-am pereche, domnisoara! zise profesorul Sovaind. - Nici eu - marturisi Lucretia, plecnd ochii cu o sfiala ispititoare. Se facu. El i-l ceru, iar ea i-l dadu... Zgomotul de pahare si de glasuri ncrucisate, mirosul amestecat de sudori, de bautura si de parfum ieftin, zapuseala care crestea repede si 109 nrosea fetele, silind pe domnisoare sa treaca deseori n dosul unui paravan japonez ca sa-si stearga cu pudra luciul de grasime de pe nas, toate fura stapnite deodata de sunetele pasionate ale unei Ardelene sprintene, pornite din arcusurile tarafului de lautari n sala devenita acuma de dans. Muzica aprinse inimile tineretului. Toate picioarele se miscau pe loc nerabdatoare. - Goghi! Goghi! trecu din gura n gura ca un suspin de usurare. Era numele tiganului din Bistrita care avea cel mai vestit taraf de lautari din judet, care fusese angajat spre a mari splendoarea petrecerii si din pricina caruia se amnase pna acuma balul. Perechile de dansatori intrau rnd pe rnd n sala de dans, urmate de mamele credincioase ce-si luau locurile de paza si admiratie pe scaunele asezate lnga pereti. Aici muzica umplea aerul, iar luminitele candelabrul ui din mijlocul tavanului tremurau si picurau stearina, facnd pe cavaleri sa ocoleasca locul primejdios. Laura dansa cu Pintea care, nefiind dansator ncercat, gresea deseori pasii, ceea ce pe Laura o rusina si-i amintea pe Aurel cel nentrecut. De cte ori se ncurca, Pintea i cerea iertare si-i strngea mna, iar fata, drept raspuns, zmbea cu resemnare ngereasca si ntorcea capul dupa celelalte perechi. Aproape toate domnisoarele erau n costume nationale, ca si Laura, dnd o nfatisare calda si pitoreasca seratei.

Titu nici nu mai avea chef sa intre n sala de dans, att de mult l plictisea cadrilul al doilea. Ca sa-si uite necazul, se ncurca la taifas cu silvicultorul Madarasy, un ungur cumsecade, nelipsit de la serbarile romnesti, vorbind si chiar citind bine romneste. Era un admirator al talentului lui Titu si de aceea se ntretineau deseori despre literatura, ajutati de numeroase pahare, caci ungurului i placea mult vinul acrisor, spunnd vesnic ca vinul si literatura merg mna-n mna. La masa lor se opri mai pe urma si solgabiraul Vasile Chitu care, desi romn, venea numai n calitate de reprezentant al autoritatii statului spre a se ncredinta ca, sub pretextul balului, nu se pune cumva la cale vreo attare mpotriva Ungariei sau vreo manifestatie antipatriotica. Vorbea putin si se arata posomort parca l-ar fi durut dintii. Romnii l dispretuiau, dar numai n ascuns, si-i ziceau renegatul. Veselia crestea n rndurile dansatorilor. Ctiva mai nfocati se facura n curnd leoarca de sudori, nct trebuira sa se retraga ntr-o odaie dosnica, sa se racoreasca putin si sa-si schimbe gulerele. n schimb domnisoarele parca aveau sapte suflete, nu oboseau deloc si zmbeau ntr-una si din ce n ce mai ademenitor. 110 Dndu-si seama ca toti ochii o urmaresc, Laura dansa aproape numai cu Pintea. Doar ctorva profesori si studenti, care nu iau facut curte niciodata, le-a acordat cte-o tura, cte una singura, aruncnd nsa lui Pintea niste priviri din care sa nteleaga ca toti o plictisesc, afara de dnsul. Cnd, la ultima figura a cadrilului, s-a pomenit fata-n fata cu Aurel Ungureanu, i-a raspuns foarte rece, ascunzndu-si cu dibacie emotia. Dealtfel Aurel, poate nadins ca s-o ispiteasca, a dansat cu Ghighi mai mult ca de obicei. Fireste, Pintea nu s-a clintit toata seara din preajma Laurei, iar cnd ea dansa cu altii, n-o scapa din ochi o clipa. Tocmai la cadrilul al doilea a nceput s-o tutuiasca si sa-i spuna si din gura ceea ce-i scrisese de attea ori; ca o iubeste cum nimeni n lume n-a mai iubit o femeie si ca are ambitia s-o faca cea mai fericita fiinta de pe globul pamntesc... Laura l asculta, nti foarte miscata, neobisnuita cu declaratii att de fatise. Pe urma nsa i s-a deschis si ei graiul, nct au stabilit pe ndelete sa faca negresit logodna luna viitoare, cnd sa vina si parintii lui George... n cele din urma, ntartat de paharelele de vin si cu gndul sa se razbune pe gsca proasta care l-a jignit att de adnc n amorul propriu, Titu se urni si se amesteca printre dansatori. Dar, n loc sa danseze, se tinu toata seara pe urmele Lucretiei, soptindu-i crmpeie de versuri cu aluzii ntepatoare, facnd-o cocheta si necredincioasa, si n sfrsit cautnd sa-i turbure idila

sentimentala cu Oprea. Fata i raspundea mai mult prin zmbete lucitoare si doar de vreo doua ori murmura, rznd fara nici un rost si cu o dragalasie ispititoare: Mai stii? Pe la ora doua dupa miezul noptii urma pauza cea mare. Lumea tabar n bufet. Mesele se ncarcasera de mncari si bauturi. Dansatorii se racoreau asaltnd butoaiele cu bere. Goghi avea grija sa nu scada nsufletirea. Romantele cele mai noi si mai frumoase mergeau drept n inimile nfierbntate. Arcusul lui parea fermecat. Cntnd trecea de la o masa la alta, ciocnea cte-un pahar ici-colo, arunca priviri galese domnisoarelor... ca orice lautar rasfatat. Deabia acuma si aduse aminte Titu de Ion si-l gasi la usa dinspre gradina, cu ochii plini de mirare si de placere. i aduse o sticla de bere si o halca de friptura. - Ei, ce mai zici, Ionica? l ntreba n fuga, fiind grabit sa nu-si ntrerupa tachinarea Lucretiei. _- Tare-s mndre petrecerile d-voastra, domnisorule! zise flacaul cu privirea aprinsa. Cel dinti vals, dupa pauza, pricinui lui Titu o mare satisfactie. Profesorul Oprea, dansnd cu Lucretia, uita de candelabrul cel mare si trecu prin zona 111 primejdioasa. O ploaie de stearina se scutura n spatele ndragostitilor. Toata lumea facu haz de patania aceasta, iar Titu se grabi sa sopteasca necredincioasei: - Vezi? Pedeapsa lui Dumnezeu pentru cadrilul al doilea! Zorile priveau pe ferestrele salii si balul nici gnd sa se sfrseasca. Tinerii nu se mai saturau si bisau furtunos toate dansurile, ncapatnndu-se chiar sa nu lase pe domnisoare sa plece acasa... n dosul usii dinspre gradina, Ion, cotosmanit n suman, nu simtea nici frig, nici somn privind petrecerea domnilor. Mesele ncarcate, muzica, frumusetea domnisoarelor, rsetele, chiar si sudorile dansatorilor l mngiau si-l ntartau nencetat. Vaznd fetele vesele i se parea ca toti oamenii acestia duc o viata fara nici o grija, fara necazuri si fara suparari. Ii pizmuia amintindu-si zbuciumarile si chinurile lui. - Bine mai li-e domnilor! si zicea cu o parere de rau dureroasa. Daca ar fi nvatat carte, poate ca ar fi si el printre dansatori, vesel, fara gnduri grele, fara truda n oase? Daca ar fi ascultat pe Herdelea... Dar parerea de rau l musca numai cte-o clipa. Apoi toata dragostea lui zbura iar acasa, alintnd pamnturile fara de care viata lui ntreaga n-ar avea nici un rost.

- Toate astea nu platesc ct o ceapa degerata - se gndi dnsul n cele din urma, cu ochii mari rasfrngnd mereu petrecerea domneasca, dar vaznd de-acuma numai pamntul aspru si totusi ademenitor, ca o taranca voinica si frumoasa a carei mbratisare ti zdrobeste oasele... Tot satul cinstea mai mult pe Ion si-l compatimea de cnd s-a aflat ce-a patit la judecatorie. Unii ocarau si pe Belciug, altii huiduiau pe Simion Lungu care nsa se apara din rasputeri ca n-are nici o vina si nici nu mai ndraznea sa sufle o vorba despre brazdele mpricinate. Doar Vasile Baciu si numai la betie, striga: Uite, cine umbla sa ia pe Anuta mea! Cnd era treaz nsa lua si el partea lui Ion, si odata, ntlnindu-l pe ulita, i-a spus cu glasul nduiosat: - Lasa, mai baiete, ca temnitile-s pentru oameni, nu pentru draci! Osnda totusi rascolea toate planurile flacaului, clatinndu-i ncrederea. I se parea ca, stnd nchis si departe doua saptamni, va pierde si pe Ana, si mai ales pamnturile ei pe care ncepuse sa le priveasca ntocmai ca si cnd ar fi ale lui. Avea o presimtire ciudata ca Vasile Baciu va face ce va face si va aduce, n lipsa lui, pe George n casa. i atunci toate nadejdile lui s-ar 112 mprastia n vnt si ar ramne tot asa de becisnic ca pna acuma, silit sa ndrageasca vesnic numai pamntul altora. Cum zilele treceau si sentinta nu mai venea, nelinistea lui crestea. si nchipuia ca ntrzierea poate sa nsemneze si o agravare a pedepsei. Daca pe cteva vorbe ale popii, s-a pomenit cu doua saptamni de temnita, de ce nu s-ar astepta si la mai rau?... Cu toate acestea n-avea nici o ura mpotriva preotului si nici chiar mpotriva judecatorului. si zicea ca e la mijloc bataia soartei lui nenorocite. Totusi, n lovitura aceasta, avea si multumirea ca barem s-a ales de-a binelea cu brazdele din pamntul lui Simion... Se ducea la Ana mereu, din ce n ce mai ngrijorat sa n-o piarda. Blndetea fetei ncepea sa-l necajeasca, banuind ntrnsa o siretenie. Dealtfel taraganarile ei, cnd i cerea sa-l bage-n casa ori sa petreaca noaptea cu el n sura sau n podul cu fn, l facusera sa se ndoiasca de ea. Apoi ntr-o seara, vorbind de patania lui si cnd ea plnse si-l ruga sa se ostoiasca si mai bine sa stea n temnita dect sa se puna mpotriva celor mari, Ion se nfurie parca l-ar fi lovit cu maciuca-n cap. Era sigur ca fata se boceste din viclesug, vrnd sa se scape de dnsul... Nu-i mai spuse ei nimic, dar se hotar sa nu se dea batut orice ar fi sa se ntmple... Cum i sosi sentinta, cum fugi cu ea la Herdelea.

- Sa ma nveti, domnule nvatator, si sa nu ma lasi, ca pacostea asta ma omoara! zise dnsul mohort. - Ia nu mai umbla cu copilarii, Ioane, ca doar barbat esti, nu pleava! i raspunse nvatatorul jumatate n gluma, jumatate n serios, ntelegndu-i ngrijorarea. - D-ta nu stii ce stiu eu, domnule nvatator, altminteri ai zice tot ca mine! murmura flacaul clatinnd din cap. Herdelea citi hrtia mormind pna la sfrsit, apoi, ca si cnd n-ar fi priceput ndeajuns, o mai citi odata. - Hm! facu dnsul ridicnd ochii spre flacau. Eu zic sa-i dai dracului pe toti, Ionica, si sa te multumesti cu pedeapsa! Adica ce-o fi daca-i sta si tu la racoare doua saptamni?... Altfel te pomenesti ca patim si mai rau! nvatatorul se temea acuma sa se mai amestece. Dac-ar fi fost dupa sufletul lui, s-ar fi dus cu Ion si pna la mparatul. S-a gndit nsa bine si si-a dat seama ca orice arma are doua taisuri. Judecatorul mpartea dreptatea dupa cum i se nazarea; se credea mare cunoscator de oameni si talmacea legile astfel nct sa se potriveasca cu dorintele lui. Herdelea ar fi fost fericit sa-l poata plezni putin, mai ales ca fata de dnsul ungurul se arata mndru si uneori chiar dispretuitor. Dar l stia razbunator, si aceasta i domolea pornirea. Cnd ar afla judecatorul ca el a facut plngerea, nu s-ar lasa pna nu l-ar zdrobi... Pe urma ar trebui sa ncurce si pe Belciug n bucluc. Nici vorba, felul cum preotul se poarta cu dnsul n vremea din urma, l-ar 113 ndreptati sa-i traga o sapuneala buna, sa-l nvete minte. Si totusi ce-ar folosi el dintr-o ruptura zgomotoasa cu Belciug? ncerca sa lamureasca flacaului toate primejdiile. Sfaturile lui pasnice nsa mai mult ntartau pe Ion, care se batea mereu cu pumnii n piept: - Iau eu toate raspunderile! Mai bine sa ma spnzure dect sa ma calce asa n picioare! . Hotarrea flacaului nmuie mpotrivirea nvatatorului. Toata seara se ciorovaira. Cu ct Herdelea sovaia mai tare, cu att Ion staruia mai aprig parca n ioc ar fi nsasi viata lui. . ., A ... Dascalita si fetele mpartaseau pe deplin scrupulurile nvatatorului si ndemnau din cnd n cnd pe Ion sa se astmpere sau, n orice caz, sa se duca la notar sa-i faca lacramatia. n cele din urma si dadu parerea si Titu: - Si eu cred ca mai bine ar fi sa-i lasati n plata Domnului, ca de temnita, orice ai face, tot nu scapi, asta-i sfnt. Dar daca nu vrei si nu vrei, nu vad de ce nu i-ai face plngerea? Eu zic sa i-o faci fara grija... Si ca sa nu-ti cunoasca scrisul, pune pe Laura

sa o copieze si gata!... Foarte simplu! Parerea lui fu mpartasita de toti si Herdelea capitula: - Adevarat, cine poate sa cunoasca scrisul Laurei? Se aseza si facu o jalba amanuntita si simtita, n care judecatorul si preotul se ntovarasau spre a napastui pe un biet taran nevinovat. Cnd o citi pe romneste lui Ion, toti se nduiosara. Laura o transcrise ndata cu oarecare emotie. Herdelea avu grija s-o puna tot pe ea sa scrie si adresa pe plicul mare: ministrului de justitie... - Uite, Ionica! Mine dimineata o dai recomandata la posta din Armadia, si sa fie ntr-un ceas bun! zise nvatatorul miscat. Ion era uluit de multumire; puse pe masa trei zloti si nu vru sa iasa din casa pna ce Herdelea nu-i primi. - Nici nu stii d-ta ce bine mi-ai facut - murmura flacaul sarutnd mna nvatatorului. - Bine ca i-ai facut-o - zise Titu dupa ce pleca Ion. Adica de ce sa-si bata joc de el toti magarii? Peste vreo doua saptamni, n amurg, silvicultorul Madarasy cu solgabiraul Chitu si cu seful perceptiei din Armadia, ntr-o caruta usoara, se oprira n fata casei nvatatorului. Fusesera la vnatoare de iepuri, n hotarul Pripasului, alergasera toata ziua si nu izbutisera sa traga macar un foc de pusca. Se ntorceau pleostiti, zgribuliti de frig si de umezeala; doi cini 114 tremurau lnga caruta, cu urechile dabalate, fara sa se sinchiseasca de dulaul nvatatorului care, cu labele pe gard, hamaia din ograda, furios ca nu-l baga n seama nimeni.' Ca sa-si alunge necazul si sa nu intre n orasel ziua si cu gentile goale, vnatorii nenorocosi hotarsera sa poposeasca n Jidovita, la crciuma lui Neumann, sa se dezmorteasca cu cteva litre de vin fiert si chiar sa-si potoleasca foamea nainte de a ajunge acasa. Stiind ca, daca vor fi singuri vor continua a vorbi numai de vnatoare, facndu-si imputari plicticoase reciproce, se gndeau sa pofteasca att pe Herdelea ct si pe Titu cu care erau toti n legaturi prietenesti. nvatatorul ar fi fost bun bucuros sa iasa sa se mai distreze putin, dar nu ndraznea sa se miste fara consimtamntul d-nei Herdelea, care gasea nedemn din partea unui om batrn si cu necazuri, sa se aseze la betii cu toti flusturaticii Armadiei. Titu poate face ce-i place, ca-i tnar si fara raspundere... Trebui sa vie Madarasy sa staruiasca din rasputeri pna sa o nduplece, dar cu conditia, repetata energic de mai multe ori, sa nu cumva sa ntrzie peste vremea cinei... La crciuma lui Neumann gasira o tovarasie numeroasa si vesela: profesorul de greceste Maiereanu, un chefliu si jumatate, cu crestetul plesuv si cu o barba mare atinsa de

carunteala, popa Belciug, profesorul Spataru, tatal prietenelor bune ale fetelor lui Herdelea, doctorul Filipoiu, avocatul Paul Damian si popa din Vararea, cel mai strasnic betiv de pe valea Somesului, care era aici de ieri de la amiaza si nici gnd n-avea sa se urneasca... Titu si dadu seama ca aici are sa se ncinga o petrecere care nu se va ispravi nici pna mine dimineata. Si deodata i rasari n minte doamna Lang si inima ncepu sa-i bata furtunos. Trebuie sa aduca la chef si pe Lang. Daca izbuteste, i surde fericirea. Pe Lang, cnd da de bautura, nu-l clintesti nici cu sase boi, mai ales cnd bautura e pe gratis... ntr-o clipa se si hotar: se va duce sa-l pofteasca. Lang e simpatic la betie si no sa-l dea nimeni afara. Pna sa fiarba vinul si n vreme ce ceilalti se ntinsera la vorba, Titu iesi, fara palton, ca sa nu se creada ca vrea s-o stearga de tot. Dadu buzna n casa sotilor Lang care nu stiau cum sa mai omoare timpul. Barbatul clipocea pe un scaun, iar Roza sedea la gura sobei cu privirile pierdute n jocul flacarilor tremuratoare. Femeia se scula repede, cu obrajii mbujorati de caldura focului, si-l ntmpina nviorata. - Ct ?sti de dragut ca vii sa ne mai scuturi din plictiseala asta otravitoare!... Cnd auzi Lang despre ce e vorba, sari deodata fericit. - Uite prietenul adevarat care nu-si uita niciodata prietenii! striga dnsul lundu-si ndata paltonul si palaria, gata de plecare. 115 Titu schimba o privire cu Roza care ncepu sa se plnga ca i-e frica sa ramna singura, ca sa nu mai mearga nicaieri, mai bine le pregateste aici cte un ceai... Lang nici n-o asculta. - Vino draga, nu te potrivi toanelor femeiesti! mormai el catre Titu care ncerca sa linisteasca pe Roza. Fiindca tnarul mai zabovea, Lang o porni nainte. n aceeasi clipa Titu saruta puternic mna Rozei si sopti putin ragusit: - Ai sa te superi daca vin sa te vad mai trziu? Femeia nu raspunse. Ochii ei nsa straluceau ca o chemare... Lang, ca betiv cunoscut, fu primit cu o explozie de bucurie. I se oferi un scaun lnga perceptorul din Armadia, sa poata taifasui mpreuna ungureste, ntre timp ceilalti nconjurasera pe jupneasa, tinerica, durdulie si sprintena, asaltnd-o cu complimente strengaresti pe care ea le asculta zmbind neobosita n dreapta si-n stnga, spre a multumi tuturor pentru atta cinste. Crciumarul nchidea ochii si urechile, fiind vorba de bunul mers al afacerii si doar n rastimpuri se strecura n

odaia unde petreceau domnii si numai ca sa vaza sa fie toate n ordine. n cele din urma nsa si vr capul pe usa si, facnd un semn sotiei sale, vorbi mieros musteriilor: - Ma rog d-voastra... fierbe vinul n clocot... e nevoe de muiere... Dupa ce iesi jupneasa, popa din Vararea ncepu sa lalaie cntece bisericesti spre marea indignare a lui Belciug care nu putea ngadui asemenea faradelege din partea unui preot. De aici se porni o discutie serioasa careia nu-i puse capat dect sosirea crciumaresei, cu o tocana uriasa, si a crciumarului, cu un ceaun de vin fiert. ntr-o clipa toate sticlele goale si ramasitele de mncari fura date la o parte; numai popa din Vararea nu se ndura sa se desparta de sticla lui de vin rosu, nct trebui sa i-o smulga din mini doctorul Filipoiu. Se ospatara zdravan... Cu ct foamea se potolea, cu att paharele se goleau mai des si limbile turuiau mai slobode. Veselia crestea mereu. Vremea trecea ca parerea. Cnd si aduse aminte Herdelea de fagaduinta ca pna la cina va fi negresit acasa, era trziu deabinelea; arunca o privire ntrebatoare lui Titu, care-i raspunse printr-un zmbet nerabdator. - Acuma e prea trziu, ce sa ma mai supar degeaba! se mngie dnsul sorbind alene din pahar. Deodata profesorul Spataru, mititel si cu cioc blond, n culmea unei nflacarari mult stapnite, se porni sa cnte Desteapta-te Romne. Solga-biraul Chitu pali si-si musca buzele. Vaznd nsa ca mai toti tin hangul profesorului se ridica n picioare si curma cntecul, zicnd: - Nu pot permite, domnilor, sa faceti si aici politica! 116 Spataru, ntepat, sari si el n picioare, si se rasti la Chitu cu niste ochi fulgeratori de mnie si de bautura: - Iar eu nu-ti permit d-tale sa fii obraznic, domnule! Aici nu suntem n cancelaria d-tale renegata, ai nteles? Acolo sa te ratoesti d-ta, nu aici, ntre oameni cumsecade!... Dealtfel, daca nu-ti place, uite colo-i usa! - Domnule profesor - se nfuria solgabiraul - nu uita, te rog, cu cine vorbesti! - Cu un renegat vorbesc, stiu prea bine! Mi-ai fost elev, dar mi-i rusine ca mi-ai fost, ca n-ai obraz nici ct o ciobota!... Chitu, clocotind, dadu sa plece. Ctiva mpaciuitori, cu Herdelea n frunte, se repezira si-l oprira, n vreme ce Spataru racnea biruitor: - Lasati-l sa se duca dracului! Aici nu ne trebuiesc renegati!... Solgabiraul, fireste, ramase, dar murmurnd dispretuitor. - Are noroc ca-i beat, altfel...

Silvicultorul Madarasy, ngaduitor, zise blnd lui Chitu: - De ce sa nu cnte, prietene, daca asa le place?... Exagerezi. - Eu nu pot admite nicairi agitatiile soviniste - se indigna solgabiraul. Constiinta mea nu mi-ar ierta, caci astea-s agitatii! - As, agitatii - mormai silvicultorul. Mai da-le-n colo de agitatii! Parca statul are sa se prabuseasca din pricina unui cntec... mi pare rau ca nu-l stiu ca l-as cnta si eu, iata! - Asculta-l, domnule, si rusineaza-te! racni Spataru. Dumnealui e ungur, iar d-ta ai obrazul sa te numesti romn! Pfui!... Domnule, da-mi voie sa te pup! Esti un om admirabil! adaoga apoi repezindu-se la Madarasy si saru-tndu-l zgomotos. Stiam noi bine ca renegatii poarta vina tuturor persecutiilor noastre... Renegatii, jidanii si ceilalti ticalosi! Discutia se aprindea din ce n ce, fagaduind sa nu se ispraveasca niciodata, spre bucuria lui Lang care simtea ca astfel cheful va tine pna-n dalba ziua. Titu tacea mereu, framntat de nerabdare, pndind clipa priincioasa cnd sa se faca nevazut. Spataru si puse n cap sa convinga cu orice pret pe Chitu ca e misel mpreuna cu toti cei de teapa lui si ncepu sa-i nsire nedreptatile si mizeriile pe care le sufera romnii n Ungaria. - Suntem mai oropsiti ca robii din vechime! ntrerupea deseori Belciug foarte grav si posomort. Avocatul Damian, spn, cu ochii foarte mari si foarte albastri, completa pe Spataru adresndu-se mai ales silvicultorului Madarasy, care aproba din cap cu o figura potrivita mprejurarilor. Din cnd n cnd se ntorcea spre coltul perceptorului, cautnd sa-i explice si lui pe ungureste; dar ndata ce perceptorul voia sa-l contrazica, se rentorcea la Madarasy n romneste. 117 Solgabiraul nu era tare n replici si, la toate dovezile profesorului, raspundea cu un zmbet de superioritate: - Nascociri tendentioase!... Dafi-mi argumente serioase, nu flecarii iredentiste! Maiereanu se chercheli repede si se simti obligat sa contrazica pe toti. Respingea cu mndrie nvinuirile lui Spataru si combatea vehement pe solgabirau, cautnd sa arate ambelor tabere ca iredentismul romnesc nu exista dect n nchipuirea sovinistilor. Fiindca ceilalti nu-l lasau niciodata sa-si ispraveasca cuvntarile, Maiereanu se rosea, bufnea si ridica ochii n tavan de suparare. - Vrem sa fim liberi si independenti, domnilor! urla Spataru n cele din urma. Vrem sa ne unim cu fratii nostri de pretutindeni! Damian dovedi ndata perceptorului, cu date din istoria tuturor

popoarelor, ca dorinta de unire cu fratii de acelasi snge e o pornire fireasca pe care n-o poate nfrnge nici o putere omeneasca, iar Madarasy, nsufletit deodata de bautura, se ridica si striga: - Eu admit, domnilor! Fratii sa fie frati! Dreptatea sa triumfe! Solgabiraul Chitu, disperat, se scula iar sa plece. si mbraca ncet paltonul si se duse pna la usa, mormaind furios si asteptnd sa sara cineva sa-l opreasca. Negasindu-se nsa acuma nimeni sa-l cheme napoi, se ntoarse singur, mai cu seama ca-i veni n minte un raspuns zdrobitor. - Daca n-ar fi libertate n tara asta, ati putea d-voastra vorbi astfel si nca n fata mea? racni dnsul scotndu-si haina si asezndu-se iar la loc. Spataru, Damian si chiar doctorul Filipoiu, care de obicei tacea ca mutul la betie, i raspunsera deodata cu aceeasi vorba: - Renegatule, sa taci! Atunci nsa interveni Maiereanu, declarnd sententios ca nu ngaduie nimanui sa terorizeze pe Chitu si adaognd ca el, ca cetatean cinstit, nu vrea sa auda de himere soviniste. Popa din Vararea, beat-leuca, cu capul pe masa, bolborosi: - Eu nu vreau nimic... Nu vreau... Jos!... Nu vreau!... Herdelea vorbea ncet, ungureste, cu perceptorul si dezaproba cu un zmbet ncurcat pe Spataru, desi n sufletul lui admira ndrazneala cu care Spataru ocareste pe solgabirau si pe unguri. Perceptorul, secondat de Lang, explica lui Herdelea cu multe argumente ca nicairi nu sunt romnii mai fericiti ca n tara ungureasca, iar nvatatorul asculta cu acelasi zmbet nedumerit, nfricosat sa nu intre cumva si el n gura lui Spataru. Pe la miezul noptii Belciug refuza sa mai bea, spunnd ca a doua zi trebuie sa slujeasca n biserica si deci, dupa regulele canonice, are nevoie de recu118 legere trupeasca si sufleteasca. Se strni o furtuna de protestari, iar popa din Vararea dadu ndata de dusca un pahar, spre a-i servi drept pilda, si zise ca ceea ce face Belciug e un dogmatism nevrednic de vremurile noastre moderne. Vijelia fu mulcomita de ntrebarea brusca, pusa de Madarasy: - Dar poetul nostru? Atunci bagara de seama toti ca Titu lipseste. Chemata, jupneasa i lamuri, tragnd siret cu ochiul, ca domnisorul a sters-o mai bine de doua ceasuri. Herdelea simti un fior de spaima. Era sigur ca Titu a plecat acasa si, gndindu-se la scandalul pe care i-l va face dascalita, si ticlui un plan cum s-o tuleasca si el mai repede. Lang nsa raspunse silvicultorului,

clipind ntelegator: - Ei, ce vreti, tineretea, sngele fierbinte! Cine stie n ce brate se odihneste acuma poetul nostru! Vlvataia chefului izbucni mai neastmparata, mai ametitoare... Titu statuse pe ghimpi. l rodea o emotie ca n preajma unui examen greu. si zicea mereu n sfrsit si i se parea ca fiece minut de ntrziere e o (pierdere ireparabila. Bause numai atta ct sa-i ntareasca ndrazneala si cu gndul mereu sa dispara neobservat de nimeni. Jupneasa, care-l simpatiza Ifiindca-i facea complimente, i dadu o mna de ajutor, scotndu-i pe furis paltonul din odaia unde chefuiau domnii. Pna n ulita a avut o clipa de teama: ce-ar fi daca s-ar strica petrecerea din cauza discutiilor si s-ar pomeni cu Lang? Vntul aspru, care batea dinspre Somes, i alunga nsa din minte orice grija si-i vraji n suflet odaita calda, mpodobita cu chipul alb al femeii dorite... Satul domnea ntr-o bezna adnca. Numai n fereastra casei lui Lang licarea o nchipuire de lumina, deabia strecurata prin perdelele lasate. Titu se apropie cu pasi de lup. Usa tinzii nu era ncuiata. Trase mai tare din tigara aprinsa spre a dibui mai usor odaia din stnga si ca sa nu se mpiedice de ceva prin ntuneric. Avu nsa grija sa nvrteasca de doua ori, foarte ncet, cheia n broasca antreului. Apoi deschise ca un hot usa dormitorului si se furisa n vrful picioarelor. Pe noptiera de lnga patul larg, lampa, cu abajurul de hrtie rosie, cu flacara scazuta, lumina slab odaia. Abajurul statea strmb, ca o palarie pe 119 capul unui betiv, asa nct aproape toata lumina cadea asupra patului dndu-i o nfatisare pompoasa si trandafirie. n pat, Roza Lang, cu spatele spre usa, dormea usor, parca somnul ar fi surprins-o ntr-o asteptare placuta. Parul ei, desprins, se mprastiase pe perna moale; numai cteva suvite se odihneau pe spinarea-i alba plina. Umerii camasii i alunecasera pna aproape de mijloc, iar poalele i se urcasera mai sus de soldurile rotunde. Bratul stng, ntins lenes, si rezima degetele subtiri pe dunga patului. Picioarele goale, razvratite erau unul ascuns pna-n genunchi, iar cellalt ndoit putin si aruncat peste plapoma mototolita. Titu privi zapacit corpul femeii si ochii i se oprira pe soldurile care parca-l ndemnau sa le mbratiseze n toata ademenirea ei, tulburndu-i simturile. Goliciunea l chema si n acelasi timp l si nspaimnta. Totusi, mai mult n nestire, si lepada domol

paltonul. si simtea sngele clocotind. Inima i batea n piept ca un ciocan vrajmas nct se temea ca nu cumva bataile acestea s-o destepte pe Roza din somn. Se bucura c-a gasit-o dormind si apoi ndata si zicea ca ar fi fost poate mai bine s-o fi nimerit treaza si mbracata. Caldura din odaie l nabusea... Se apropie tiptil de pat, se pleca si-si lipi gura pe ceafa catifelata a femeii, printre suvitele de par care miroseau mbatator. Carnea se nfiora putin sub buzele lui tremuratoare. Atingerea corpului nsa i aprinse deodata toate simturile. Nu mai vazu dect carnea trandafirie si ispititoare. Fara sa-si mai dea seama, palmele lui mngiau patimas bratele, soldurile, picioarele femeii, iar buzele lui nu se mai saturau sarutnd. Roza se trezi alene, ca si cnd ar fi asteptat sarutarile, se ntoarse ncetisor spre dnsul cu ochii pe jumatate nchisi si sopti gales: - Ai venit, micule?... Mi-esti drag... te... Titu i nchise repede buzele, apoi i acoperi obrajii cu sarutari, iar ea i cuprinse gtul cu bratele care parca-l frigeau. Tnarul o saruta nencetat, blbind vorbe fara sir, si doar ca prin vis vedea privirile moi ale femeii, buzele ei rosii si umede ce se ntindeau spre gura lui, mereu nsetate. Corpul Rozei se rasuci si se lipi de Titu care, simtindu-i caldura, l ncolaci cu amndoua bratele si-l strnse salbatec parca sa-i sfarme oasele. Snii plini, cu sfrcurile roze, i ardeau pieptul. n mbratisarea nebuna, femeia se zvrcolea gemnd cu ochii nchisi... Pe urma Titu sari jos din pat rusinat, nendraznind sa se uite la Roza care statea nemiscata, cu fata n sus, cu bratele moarte, cu pieptul umflat., 1 se parea acuma ca n odaie e lumina ca ziua si lumina parca-l nfricosa. Se gndi ca femeia are sa creada ca-i un badaran rau crescut fiindca s-a urcat n pat cu ghetele. Apoi si aduse aminte de Lang si ndata i navalira n minte sumedenie de scene cumplite n care barbatul nselat lua nfatisarea unui 120 cavaler razbunator din vremuri eroice... Dadu sa-si ia paltonul, hotart sa plece napoi la crciuma, ca sa fie feriti de orice ntmplare. Roza nsa i surprinse gestul si, sculndu-se repede, i zise cu o imputare dulce: - Cum, micule drag? Vrei sa pleci?... Ti s-a si urt cu mine? - Mi-e sa nu se ntmple sa plece Lang - murmura Titu fara sa o priveasca n ochi. - O, ce copil esti, dragutule!... Dar Lang nici nu se gndeste sa vie pna mine la amiazi. Nu lasa el un chef pentru nimic n lume si cu att mai putin pentru sarmana nevasta-sa. n privinta aceasta poti fi absolut sigur... Si chiar presupunnd

imposibilul, daca ar veni, ar veni beat. Ei, si atunci noi doi trecem n cealalta odaie, pe canapea, iar pe dnsul l lasam sa sforaie aici ca un nemernic... Pe urma, n zori, ai vreme sa pleci si tu... Femeia vorbea cu o multumire copilareasca. Sfiala lui Titu i atta patima. Tnarul stngaci, uluit de iubire, era pentru ea ceva fermecator. Si cum Titu tacea mai zapacit, Roza se ridica n genunchi si-l chema dragalas, ntinznd bratele goale: - Vino, saruta-ma, puiule mic si drag! Titu o privi printre gene. Prin camasa subtire formele femeii se ntrezareau mai ademenitoare. Patima i goni ntr-o clipa toate sovaielile. Din doi pasi o lua n brate si o dobor. Roza nsa i aluneca din mini si ct bati n palme se ascunse sub plapoma de nu i se mai vedea dect vrful nasului. Scoase limba strengareste si apoi porunci cochet: - Ori te dezbraci, ori daca nu... nimic!... Tnarului i trecu prin creieri, ca o strafulgerare, ca rufele lui nu sunt tocmai potrivite pentru aventurile galante. Dar sngele i fierbea n vine... Adormira trziu, mbratisati... Ii trezi nsa un ciocanit aspru n geam. Titu tresari ngrozit, sigur ca a sosit ceasul rafuielii. ntrun minut ncerca nenumarate hotarri: ce sa zica ori sa faca, cum sa se apere, mai bine sa fuga, sau sa se ascunda... Vru sa se dea jos din pat, dar Roza l opri linistita, punndu-i mna pe gura ca sa nu raspunda si soptindu-i: - Stai frumos!... Nu misca!... N-avea frica!... n sira spinarii Titu simtia totusi o furnicare rece. Ciocanitul n geam se repeta mai amenintator. i raspunse glasul Rozei, mai mult prefacut dect suparat: - Cine-i? - Eu, eu, draga, nu te supara! mormai afara vocea lui Lang, ragusita de bautura. Rozico draga, noi mergem n Armadia, auzi tu? Ne ducem toata banda... Tu sa ai grija mine dimineata, daca cumva nu viu pna-n vremea scoalei, sa dai drumul copiilor auzi?... Ei, noapte buna, Rozico! Somn usor!... 121 Pasii barbatului se ndepartara sovaitori. Titu si arunca ochii la ceasornicul de pe noptiera. Erau trei si jumatate. Femeia se lipi lnga dnsul, l saruta lung si-i zise: - Mai avem un ceas pna sa pleci... Dar nu mai dormim... Asa-i urtule? Din clipa cnd a pus jalba la posta n Armadia, Ion s-a simtit iar linistit, parca ar fi scapat de toate grijile. Se ducea seara pe la Ana si pndea nencetat prilejul cnd sa-si izbndeasca planul care-i fierbea n minte si-i umplea sufletul de nadejdi bune. Stia bine ca George nu nceteaza de-a merge pe la Vasile

Baciu. Deseori a trebuit sa astepte pna-l vedea iesind si apoi pna se culca Baciu si se stingea lumina, ca sa poata iesi afara Ana. Dar nu-i mai pasa de nimeni si de nimic, att era de sigur de biruinta. Numai prilejul sa-i soseasca... Sufletul Anei se scalda ntr-o bucurie nemarginita. Uitase toate suferintele si ndoielile ce i le pricinuise Ion. Vedea numai ca acum vine mereu si-l astepta mereu mai dragastoasa. Staruintele flacaului erau dovada unei iubiri stapnite si reizbucniter care o umplea de mndrie. De cum se nsera o cuprindea nerabdarea si, gatind cina sau aseznd prin casa, inima ei l simtea ntr-una, pe afara, dosit dupa vreo claie, sub un gard, n vreun sant, tacut si neclintit. i era mila de dnsul si ochii i se umezeau de lacrami. si ascundea nsa fericirea fata de tatal ei, zmbind mult, aratndu-se voioasa. Cnd pica George, l primea fara sfiala ca pe un vrajmas de care nu mai ti-e teama. Se uita drept n ochii lui cercetatori, zapacindu-l si prostindu-l. Multumirea sufleteasca parca desteptase ntr-nsa dibaciile femeii care iubeste si-si apara dragostea... Din zi n zi George pricepea mai lamurit ca Ion i se pune de-a curmezisul. De aceea se ncapatna mai rau. Voia sa-i vada sisi zicea ca atunci se va potoli. Iesind din ograda lui Vasile Baciu, se uita n toate partile sa-l descopere. Si fiindca vremea trecea tot mai chinuitoare, se hotar sa sfrseasca cu orice pret... Peste vre-o saptamna se facu ca coteste pe ulita din dos, dar se ntoarse ca un hot si se aseza la pnda. Atunci vazu pe Ion intrnd... Siguranta nu-l mulcomi dect o clipa. Fatarnicia Anei l biciuia. Se gndi nti sa-i ntoarca spatele. Gndul acesta nsa fu repede strivit de dorinta, ce i se nvltora mai puternica n suflet, de-a ramne n preajma fetei, de a mai 122 nadajdui. De-acuma ncepu sa mearga si mai des pe la Baciu, si cnd nu se ducea, dadea trcoale casei, privind cum se apropie cellalt, holbnd ochii sa vada cum se saruta sau se mbratiseaza n poarta, necajindu-se chiar ca nu le aude vorbele... Ion nsa vorbea putin. Prin tacere urmarea sa destepte mai multa iubire n inima Anei, sa se faca mai dorit. Voia sa-l cheme ea tot mai nlauntru. Astfel ajunsese^ din ulita n poarta, apoi n ograda, pe urma pe prispa... Acuma mai trebuia sa patrunda n casa. Fata privea apropierile acestea ca niste izbnzi ale ei asupra lui si simtea n fiecare seara tot mai nebuna o pornire de a se topi n bratele flacaului, de a-i da dovada ntreaga a iubirii. Deseori i zicea cu o sfiala feciorelnica n glas: - De ce nu vii n casa, Ionica? Flacaul nsa i nchidea gura vesnic cu ntrebarea plina de

imputare: - Dar tatal tau? n sfrsit se apropia Craciunul. O iarna urcioasa se zbatea sa coboare pe pamnt, dar parca nu avea nca destula putere. Vazduhul cernea mereu fulgi lenesi care se topeau pna sa ajunga jos si se prapadeau n baltoacele de noroi... Ion sosea totusi n toate noptile, nesmintit. Apoi, ntr-o seara rascolita de zapada marunta, veni mai devreme putin. Casa zacea n ntunerec, neagra ca un bivol adormit. Intra n ograda si se aseza pe prispa, mai nchis si mai hotart ca alta data. Astepta fara nici un gnd n minte. Doar inima i batea mai aspru, muncita poate de o presimtire. Prinprejur tacerea era asa de mare ca flacaul auzea cum cad n noroi fulgii si chiar cum se ciocnesc n vazduh ca niste flfiri de aripi mici. ntr-un trziu usa tinzii se deschise scrtind si Ana se ascunse repede n sumanul lui, zicndu-i ndata rugatoare si alintatoare: - Asta seara trebuie sa vii n casa, Ionica!... Nu te las pna nu vii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovita si acu sforaie de se hurduca peretii!... Ion i cuprinse mijlocul si-i mngie snii peste camasa lunga. Apoi se scula fara o vorba si porni dupa ea. In tinda se oprira. Fata trase zavorul, pe urma l lua de mna si-l tr n casa. n odaie era parca mai ntunerec. Numai ferestrele se desluseau putin ca niste gauri cenusii. Ion cunostea ncaperea. Auzea din pat sforaitul nne-cacios al lui Baciu att de aproape ca i se parea prefacut. Un junghi rece i cutremura inima. Stia ca de s-ar trezi batrnul si l-ar simti aici, ar fi n stare sa-i crape capul fara vorba cu securea de subt pat al carei tais parca-l zarea lucind amenintator. Statura cteva clipe nemiscati, ascultnd horcaielile. si auzeau bataile inimilor, ndurerate de ncordare. Sforaitul se ncurca deodata ntr-o tusa 123 groasa. Vasile Baciu se urni n asternut ca si cnd ar fi dat sa se scoale. Ion ngheta. Fata i strnse mna cu desperare. Batrnul nsa se nvrti putin, se ntoarse iar cu fata n sus si sforaitul rencepu mai napraznic. Ana dormea pe cuptor, dupa horn, ntr-un culcus de velinte, toale, perne, cearceafuri aruncate de-a valma. n vatra, sub o spuza groasa, ssiau ctiva busteni verzi de arin... Fata se nalta n vrful picioarelor pna la urechea flacaului si-i sopti, strngndu-i mereu mna: - Lasa-ti sumanul pe prichici... Sa nu faci zgomot ca ne omoara pe amndoi!... Oasele lui Ion prira urcndu-se n culcus. O lua n brate, iar ea tremura ca zgltita de friguri. Apoi Ana

ncepu sa-i sopteasca imputari multe, sa se jeleasca si sa-l roage sa fie cuminte. Ion o asculta linistit, tragnd nsa mereu cu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioarele tocmai lnga capul lor. Ii era frica sa nu-l trezeasca soaptele ei si-i astupa gura cu o sarutare.. Apoi, cu o miscare brusca, i ridica pna-n bru camasa. Picioarele fetei erau fierbinti si strnse. si ncolaci bratele n jurul gtului lui, l strnse cu o putere nebanuita, parc-ar fi vrut sa-l sugrume, si-i lihai n ureche, plngatoare dar fara mpotrivire: - Ionica... ce vrei sa faci... ce faci?... Nu... nu... O podidira lacramile si plnse cu sughituri, bolborosind ntr-una vorbe rugatoare, n vreme ce Ion o ostoia sarutnd-o: - Taci... taci... taci... Gemetele Anei nsa se nteteau tot mai nestavilite, pna ce se sfrsira ntr-un tipat scurt, surd care o spaimnta ntr-atta casi nclesta dintii n buzele flacaului, svrcolindu-se. Tipatul fetei se nfipse ca o sulita n ntunerecul casei si zbrni mai prelung n urechile lui Vasile Baciu care, desi zdrobit de bautura, se destepta, asculta cu mintea nclcita si, auzind oftarile nabusite n lacrami, mormai nedumerit: - Ce faceti voi acolo? Glasul tulbure ngheta sngele n vinele ndragostitilor. Ana si amuti brusc suspinurile, pierzndu-se n bratele flacaului. Trecu astfel un minut. Baciu asculta, jumatate treaz, jumatate prin somn. Apoi cotrobai cu mna pe lavita de la capul patului, ca si cnd ar fi cautat chibriturile. Creierii lui obositi de betie parca banuiau ce se petrece pe cuptor si ntr-o clipa facu o miscare sa se scoale, sa vaza si sa-i opreasca. Dar n acelasi timp i trecu prin gnd ca trebuie sa fie George si deci poate sa-i 124 lase n pace. Gndul acesta l pravali ntr-un somn mai linistit. Totusi, bigui prosteste pna sa-l copleseasca toropeala: -Apoi... ia seama... nu... vezi bine... rusine... porcaria... asta... ndragostitii nu mai suflara nici o soapta. Stateau mbratisati si neclintiti ca si cnd s-ar fi unit pentru totdeauna. n curnd sarutarile lor fura iar nghitite de sforaiturile din pat... Ion se cobor de pe cuptor cnd cntau cocosii a doua oara si Ana l nsoti pna la poarta. Frigul parea mai vrajmas, iar ntunericul mai posomort. - Tare ma tem sa nu fi ramas grea! murmura fata cu dintii drdind si glasul ei domol se mprastie n tacerea noptii ca un strigat puternic. Flacaul trebui sa-si muste buzele ca sa nu izbucneasca de bucurie. O ciupi usor de obraz si apoi porni multumit, repede,

lasnd-o n poarta. Fulgii de zapada, mai lenesi, picurau blnd, i se asezau frumos pe par, pe umeri, pe obraji; i simtea topmdu-se pe brate ca niste sarutari reci si amenintatoare. In clipa cnd nu mai auzi pasii flacaului, Ana vazu deodata ca din santul cellalt se ridica un om si porneste ntins spre ea. - George! George! murmura fata fugind ngrozita n casa. Vranita se nchise n urma ei troznind ca o descarcare de arma ucigatoare... George, ascuns acolo de cnd s-a ntunecat, vazuse pe Ion intrnd si-l asteptase pna a iesit. Cuvintele Anei, le-a auzit limpede parca i le-ar fi spus chiar lui. Carnea i tremura de scrba, iar n sufletul lui se framnta un gol care-l durea. Picioarele-i erau ca de plumb si totusi nu simtea cum le tra. Se pironi n mijlocul ulitii, cu fata spre casuta turtita de povara ntunericului. Statu asa, uluit si pierdut, ca un stlp de piatra. Umezeala i patrunse la os. Se dezmeteci. Scuipa larg, dispretuitor si apoi rosti cu o usurare mare: -Scroafa!... 125 CAPITOLUL V RUSINEA Saptamna dinaintea Craciunului, n toate diminetile, satul clocotea de guitari deznadajduite. Porcii ngrasati se prefaceau n muschi si crnati, meniti sa renzdraveneasca pe oamenii jigariti de postul care parca nu se mai sfrsia. Cu ct se apropiau sarbatorile, cu att taranii le doreau mai tare, lingndu-si buzele mai dinainte n vederea ospaturilor obisnuite si att de mult asteptate. Caci n vremea postului mare numai popa si nvatatorul mncau de dulce; Belciug, fiindca avea stomacul afurisit, iar Herdelea fiindca el nu voia sa dea ascultare minciunilor popesti... n alti ani, pe vremea aceasta, Ion se simtea mai nenorocit ca oricnd auzind guitarile si se nfuria vaznd ca, n tot satul, numai Glanetasu si tiganii nu sunt n stare sa faca bojotaia cuvenita, ba nca si unii tigani se sileau si izbuteau sa fie n rndul oamenilor si sa taie barem cte un mascur. Atunci si blestema viata care-l sorteste sa ramna de rusinea satului. Acuma, cu toate ca Glanetasu, singurul mester al satului n casapirea neamului ramatorilor, trebui sa primeasca tot n natura plata pentru taierea porcilor, spre a putea aduna carnariile de sarbatori, flacaul totusi nu-si mai pierdu firea. Fata lui osoasa parca stralucea. Ba chiar ntr-o seara, cnd Zenobia ncepu jelaniile, o curma mpaciuitor: - Nu face nimic... n curnd vom avea si noi de toate... 126

Herdelea facea ce facea si n fiecare an ucidea cte doi porci, nti pentru ca lui i placeau foarte mult carnatii si ndeobste porcaria, si al doilea pentru ca altminteri ar fi trebuit sa cumpere din trg untura pentru casa, ceeace ar fi nsemnat o cheltuiala peste puterile pungii lui dascalesti. Dar n ast an bojotaia avea o importanta si mai mare din pricina logodnei Laurei, care urma sa se serbeze negresit n Ianuarie si cu care prilej proviziile de porc erau menite sa aiba un rol fruntas, mai ales ca luau parte si parintii lui Pintea, n fata carora familia Herdelea voia sa se arate la naltime. Porcii nvatatorului, cumparati n dricul verii si ngrasati cu porumb, de abia se mai miscau n cotet, nct taierea i mntuia de o moarte pagubasa, nabusirea n propria lor grasime, dupa cum spuse Glanetasu inspectndu-i cu doua-trei zile nainte de termenul fatal. n zorii zilei mesterul macelar se nfiinta nsotit de Ion si de Zenobia. Casa Herdelea era n picioare, dar fetele stateau ascunse n salon, cu capul n perne si cu degetele n urechi ca sa nu auza horcaielile animalelor osndite, de teama sa nu lesine de mila. Glanetasu si ascuti cutitul de junghiat cu multa ngrijire, mpartind rolurile tuturor: Ion va lua porcul de urechi, l va trnti jos pe o rna si-i va tine capul, Herdelea si Titu vor imobiliza picioarele dinapoi. Zenobia va ajuta la picioarele dinainte, iar dascalita va strnge sngele n lighean... Totusi lucrurile n-au mers tocmai struna, cum ar fi dorit macelarul satului. Porcii, auzind ascutirea uneltelor, ncepura sa grohaie nelinistiti, parc-ar fi simtit primejdia. Degeaba deschise nvatatorul usa cotetului; dobitoacele nu voiau sa iasa n ruptul capului. Ion trebui sa apuce pe unul de urechi si sa-l traga afara cu multa cazna. D-na Herdelea, prea miloasa, nu putu tine ligheanul unde trebuia, nct sngele se scurse mai mult pe de laturi, facnd o pata mare rosa n zapada proaspata. Guitatul porcului nsa se1 ngrosa mereu, schimbndu-se n horcairi lungi si din ce n ce mai rare, pna cnd cei ce-l tineau simtira ca nu mai clinteste. Glanetasu si sterse cutitul si minile nsngerate n parul ucisului, iar Zenobia, pipaindu-i spinarea, declara ca slanina e mai groasa de seapte degete... n vremea aceea cellalt porc grohaia att de speriat ca, n clipa cnd Ion deschise portita cotetului, se repezi afara cu toata iuteala ngaduita de grasimea-i pretioasa, cautnd sa scape de moarte prin fuga. Cutitul Glanetasului fu astfel nevoit sa-i curme viata tocmai lnga poarta dinspre ulita. Bojotaia se facu chiar n ograda. Paiele trebuincioase le mprumutase Macedon Cercetasu. Porcii fura prjoliti amndoi deodata. Flacarile se naltau vesele n vreme ce Glanetasu le

plimba de ici colo pe trupurile victimelor. Ceilalti stateau n jurul focului, ncalzindu-si minile, pretaluind 127 mereu valoarea porcilor, mai aruncnd uneori cte o gluma si tragnd n rastimpuri cte o dusca de rachiu dintr-o plosca plina. Mai trziu coborara n curte si domnisoarele, compatimira mult pe sarmanele dobitoace si-si primira portiile din urechile rumenite pe care le mncara la fata locului, potrivit obiceiului ce le ramasese din copilarie la toate bojotaile. Munca mai grea de abia de acuma ncepea cu spintecarea, mpartirea carnii si a slaninii, spalatul matelor, facerea crnatilor... Avura toti de lucru toata ziua si mai ramnea pe mine topirea unturii si alte maruntisuri. Totusi dascalita, alegnd carnurile, a gasit vreme sa repeada o tocana grasa si piparata, si chiar sa rastoarne o mamaliguta lnga ea, spre ncntarea stomacului lui Herdelea, cam prea ncarcat de rachiu. Cu toate staruintele nvatatorului, familia Glanetasu nu se ndupleca nici macar sa guste din bunatatea de mncare. - Am tinut postul attea saptamni... n-o sa ne spurcam acuma, cu cteva zile nainte de sfintele sarbatori, ca doar nu suntem copii si n-om plezni - se lamuri Zenobia nghitindu-si saliva de pofta. Seara, dupa ce Glanetasu si Zenobia plecara, iar Herdelea adormise mbracat si pe cnd dascalita facea planuri cu fetele pentru a doua zi n salon, Ion, cu limba dezlegata de bautura, povesti lui Titu cum sta cu Ana. Domnisorul l asculta foarte satisfacut, i cerea mereu amanunte si, n cele din urma, l puse sa jure ca i-a spus tot. - Si crezi c-a ramas nsarcinata? ntreba Titu cu ochii stralucitori de curiozitate. - Cum o vrea Dumnezeu, domnisorule- raspunse flacaul. Si de n-a ramas pna acuma, mai are vreme sa rame! adaoga apoi cu un rs larg care-i . dezvalea gingiile rosii si-i ntiparea pe fata atta rautate si ncapatnare, nct Titu se nfricosa si murmura dojenitor: - Al dracului mai esti, mai Ioane! Chiar n ajunul Craciunului sosi o scrisoare de la parintii lui Pintea prin care fixau data logodnei pentru a doua Duminica dupa Boboteaza. Astfel sarbatorile fura n casa Herdelea mai vesele dect de obicei. nvatatorul se aprovizionase din belsug cu rachiu, dascalita facuse niste cozonaci ca aurul, Laura si Ghighi pregatise trei feluri de prajituri ca sa ajunga si pentru a treia zi de Craciun cnd se vor aduna n Pripas prietenele lor, doua oale uriase 128

vechi, legate cu srma, pline de sarmale, forfoteau pe cuptor, n sfrsit ca n toate bunele gospodarii romnesti cu prilejul Craciunului, asa nct puteau veni colindatorii si mosafirii... Cel dinti s-a nfiintat Ion, cntnd o colinda frumoasa sub fereastra luminata si pe urma mai cntnd una n casa, dupa ce fu cinstit cu bautura si ctiva gologani, cum e obiceiul. Pe cnd era feciorul Glanetasului nauntru, un crd de fete ncepu afara Lerui Doamne. Herdelea le pofti n casa, dar fetele fugira rusinate mai ales aflnd ca-i si Ion acolo. Toata seara colindatorii se tinura lant spre nduiosarea dascalitei care, n asemenea mprejurari sfinte, si aducea totdeauna aminte de tineretea ei si lacrima. Mai trziu aparura si sotii Lang care, n urma invitatiei lui Titu, venisera sa vaza cum se serbeaza ajunul Craciunului romnesc. n realitate Titu, acuma muncit numai de dorul femeii iubite, i poftise pe amndoi ca sa se poata ntlni cu ea, iar Lang primise cu bucurie si ndata, presimtind ca e rost de bautura multa si gratuita. Sosirea acestor mosafiri tulbura multumirea doamnei Herdelea, bosumflata ca Titu i-a adus n casa niste jidani sa-i pngareasca sarbatorile, orict se silise tnarul sa-i explice ca sotii Lang, desi el e ovreu, nu sunt jidani, deoarece nu tin legea jidoveasca, ba chiar nici o lege. Profitnd de supararea mamei sale, Titu propuse oaspetilor sa-i plimbe putin ca sa auda cum rasuna de colinzi tot satul. Lang dedulcindu-se la rachiu, fireste, se codi, spre bucuria vajnicului ndragostit care astfel putu pleca singur cu Roza. Au hoinarit vre-un ceas prin locurile ct se gaseau mai ntunecoase, fara sa simta frigul sau sa se mpiedice de zapada rabdatoare. Dupa miezul noptii i-a venit inima la loc si dascalitei n clipa cnd s-au amenit cu corul studentilor liceului din Armadia, sosit nadins sa cnte trei Dlinzi parintilor celor mai dragalase domnisoare dimprejur, cum a spus ndraznet ntr-o cuvntare patetica si cu paharul plin n mna, un elev care iiviniza n ascuns pe Ghighi. Veselia lua proportii att de mari nct, mai trziu, uitnd nentelegerile >i desparteau de Belciug, se carabanira cu totii sa-i faca o surpriza cu o alinda batrneasca pe care doamna Herdelea o stia din copilarie si pe care e-aici nimeni n-o cunostea. Preotul, care juca durac cu ctiva tarani fruntasi, icntat de colindatorii neasteptati si distinsi, i primi cu o bucurie rara, puse i bataie o damigeana de vin, nu-i mai lasa sa plece pna dimineata, iar n ele din urma si ngadui chiar cteva glume lumesti cu Roza Lang, spre indignarea lui Titu, ngalbenit de gelozie... Dar sarbatorile trecura ca parerea si logodna Laurei batu la usa. Vremea fiind scurta, toti se asternura pe munca, sa se

prezinte cum se cade n fata mirelui si a cuscrilor. Logodnica trebuia sa-si ispraveasca o rochie noua, 129 foarte simpla si frumoasa, n care o sa cunoasca pe viitorii ei socri. Ghighi nu voia nici ea sa apara ca o slujnica si-si transforma o rochita, facnd-o aproape noua. nsasi doamna Herdelea consimti ca fetele sa-i lucreze o rochie moderna, desi ea era vrajmasa luxului si se ncapatna sa se mbrace n haine de-acum zece ani si pastrate bine, fiindca le purta cu multa simtire. Herdelea alerga mereu prin Armadia, dupa cumparaturile trebuincioase, mai fericit poate dect toti, povestind oricui l asculta, ce noroc are fata lui, laudnd pna-n cer pe Pintea, pe Laura, pe toata lumea... Numai Titu nu se interesa de nimic, umblnd vesnic pe urmele Rozei Lang, nct prin Jidovita si prin Armadia ncepea sa se sopteasca ici-colo ca nu poate fi lucru curat ntre feciorul dascalului din Pripas si nevasta noului nvatator din Jidovita. Serile rencepusera discutiile n casa Herdelea, uneori mai potolite, alteori mai aprinse. Pricina era tot Pintea, dar acum sub forma zestrei. Adevarat ca George nu cerea nici un ban si nici altfel de zestre. Herdelea se falea chiar ca omul vrea pe Laura si numai pe Laura. Totusi fetele adaogau ca fara zestre nu nseamna fara trusou si ca n trusou intra si cele cuvenite pentru nceputul tinerei gospodarii, deoarece n-ar fi demn sa-i pretinda omului pna si scaunul pe care sa se aseze n casa lui. Ba chiar buna cuviinta spune ca tatal miresei e dator sa plateasca nensemnata taxa de hirotonisire a ginerelui. Batrnii nsa repetau mereu ca orice lux e primejdios la temelia unei casnicii noi, ca si asa sunt destule cheltueli cu logodna si cu nunta, si mai ales sa nu uite ca mai ramne n casa o fata de maritat. Argumentele fetelor, fiind stropite si cu lacrami, avura darul sa convinga pe Herdelea care, amanetndu-si si leafa si dobndind girul notarului Stoessi, mprumuta o mie cinci sute de zloti de la Banca Somesana, spre a putea tine piept dorintelor Laurei. Logodna se facu fara mare ceremonie si fara invitati. Numai Elvira Filipoiu si domnisoarele Spataru, cele mai bune prietene ale Laurei, fusesera poftite n mod exceptional. ncolo nici un strain, desi Titu staruise din rasputeri sa cheme si pe sotii Lang. George, mpreuna cu parintii, au sosit dupa amiazi. Batrnul Pintea avea nfatisare impunatoare. nalt si spatos, se tinea drept ca bradul, cu toate ca se apropia de saptezeci, si fata-i era rumena, parnd chiar aprinsa alaturi de albeata mustatilor ce se mbinau cu o barba stufoasa de apostol. n ochii albastri

cuminti blndetea se mperechea cu sclipiri de vointa si hotarre. Parul mare, nins si zbrlit, parea o coroana de zapada potrivita pe fruntea lata si putin brazdata. Era preot din vremea veche, pastor harnic dar si gata sa pedepseasca oile neascultatoare. Alaturi de dnsul preoteasa facea impresia unui copil oropsit. Mica, ajungnd deabia pna la inima batrnului, 130 cu pielea obrajilor scorojita de mii de zbrcituri, cu ochii caprui vesnic speriati, cu parul lins, de o culoare nehotarta, femeia se vaita ntr-una, avea sumedenie de junghiuri si vorbea cu glas tremurat si nfricosat, privind des spre stapnul ei, ca si cnd mereu ar fi vrut sa-i implore ngaduinta de-a deschide si ea gura... In Dumineca logodnei, pe la prnz, se nemeri sa pice, nechemata, si mama lui Herdelea, o taranca ndoita de spate, cu fata roscovana si zmbitoare, cu niste ochi vii si cam vicleni. Nendurndu-se sa plateasca zece reitari unei carute de ocazie, a calatorit pe jos din Zagra pna aici, cu dasagii n spinare, ncarcati cu ce gasise mai bun prin casa pentru nepotii ei. Cnd afla ca Laura se marita, o saruta de nenumarate ori si plnse cu mare pofta, compatimind pe sarmana nepoata care ncepe att de curnd necazurile vietii. si aduse aminte de mosul ei, care s-a prapadit acum trei ani caznd din vrful unei clai de fn pe o grapa de fier si rupndu-si sira spinarii, si care, Dumnezeu sa-l ierte, n fiece zi o snopea n batai, nct de multe ori i venea sa-si iea lumea-Ji cap de groaza lui. Numai de n-ar da si Laura peste un asemenea barbat, c-ar fi vai samar de sufletul ei... Laura rse de temerile bunicii, dar doamna Herdelea se necaji de atta prostie. Dealtfel ea nu se prea mpaca cu soacra fiindca aceasta, ori de cte ori se ntmpla vreo cearta, tinea partea nvatatorului, ba-l mai si ndemna sa bea ca doar o viata are omul... Din toata familia, bunica se ntelegea mai bine cu Ghighi careia i povesti iarasi cum s-a facut domn Zaharia, fugind de acasa numai cu o traista de prune uscate si nscriindu-se singur la scoala cea mare din Armadia... Dupa ce sosira musafirii, batrna trecu la bucatarie; se simtea mai n largul ei acolo mpreuna cu vizitiul lui Pintea si cu Zenobia care venise sa dea o mna de ajutor dascalitei. Belciug se oferise sa schimbe el inelele logoditilor si sa citeasca rugaciunea potrivita. Doamna Herdelea, n clipa solemna, avea un zmbet de fericire pe buze, dar lacramile i curgeau siroae. nvatatorul era att de miscat ca trebui sa dea peste cap un pahar de vin ca nu cumva sa-l podideasca plnsul. n toata casa numai Titu statea ursuz, cu gndurile la

Rozica... George Pintea sorbea din ochi pe Laura. Cnd s-au sarutat, dupa schimbarea verighetelor, s-au rosit amndoi asa de tare ca toata lumea a rs de dnsii. Logodna se ispravi cu o masa mparateasca. Popa Belciug tinu o cuvntare miscatoare pentru fericirea tinerilor, urndu-le copii multi si viata lunga. George i raspunse printr-o declaratie de iubire pe care preotul se grabi a o transmite Laurei. Astfel solemnitatea facu loc jovialitatii cuvenite. n atmosfera calda George, cu ochii nflacarati, plimbndu-se prin casa cu minile la 131 spate, ncepu sa-si desfasoare planurile de viitor, despre apostolatul ce-l are de ndeplinit n satul de la marginea romnismului, unde primejdiile sunt mai mari, datoriile mai multe, munca mai grea... Povesti cum n Vireag, comuna din Satmar unde este numit el sa pastoreasca, romnii nici nu stiu romneste, nct sunt siliti sa spuna pe ungureste ca sunt romni... Rostul lui e deci sa ntoarca oile ratacite, sa raspndeasca graiul romnesc, sa ntareasca mndria nationala a celor sovaitorLSe poate o chemare mai frumoasa pentru un carturar constiincios? Totusi sarcina e att de apasatoare, ca n-ar fi ndraznit sa si-o iea fara o tovarase de viata ca Laura, ea nsasi o romnca entuziasta. mpreuna vor munci mai cu drag si cu mai multa ncredere n izbnda... Vorbind, nsufletirea i mbujora fata, parea ca se nalta. nsasi Laura, careia i ramasese n fundul inimii teama ca viitorul ei sot e prea scund, l vedea acuma mult mai mare ca ea, asemenea unui cuceritor de suflete... La nceput batrnul Pintea fuse mai rezervat si se adnci ntr-o disputa teologica cu Belciug, ca sa aiba ragaz sa studieze n acest timp pe viitoarea sotie a fiului sau, precum si restul familiei Herdelea. Privirea lui se ntlnea din cnd n cnd cu a lui George, care parca-i zicea mereu: Ei, asa-i ca-s oameni foarte de treaba! ncetul cu ncetul nsa se ncalzi si el, iar mai apoi venind vorba de copiii lui, si dadu drumul de-a binelea. Vorba o aduse preoteasa Profira, care se mprieteni repede cu doamna Herdelea, si i se jelui ca a mbatrnit si s-a trecut att de mult pentru ca a facut treisprezece copii; dascalita o compatimi ndelung si se fali, la rndul sau, ca si ea a nascut noua, dar bunul Dumnezeu nu s-a milostivit sa-i lase n viata dect pe cei trei care se vad. - Mie-mi pare rau ca-mi lipseste unul singur ca sa avem duzina completa! interveni aici batrnul Pintea rznd jovial, cu ochii nchisi. Noi, ce-i drept, ne-am silit ct am putut, am tras si

peste douasprezece, dar tot degeaba -urma dnsul mai vesel, uitndu-se mndru si pe rnd la toata lumea, parca ar fi asteptat sa se bucure toti de multumirea lui; ntlnind nsa privirea lui Belciug, care zmbea iertator, si aminti ca un preot nu se cuvine sa se piarza n glume usurele, deveni deodata serios si adaoga mngindu-si barba: Unsprezece traiesc, trei am ngropat... Domnul a dat, Domnul a luat, fie-i numele binecuvntat! Adaosul raci putin atmosfera, nct Herdelea spre a rensufleti veselia, se apropia cu scaunul de Pintea si-i zise ncntat: - Ai fost voinic de tot, cuscrule! Hehehe! Cuvntul cuscrule cazu neplacut pentru batrnul Pintea, dar deoarece i se desteptase pofta de taifas, continua fara a se uita la Herdelea: 132 - Unsprezece ne traiesc din mila lui Dumnezeu... Si toti mari, toti zdraveni, toti bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Iata, asta e al noualea - si arata pe George care soptea ceva Laurei, fiindca laudarosiile mosneagului i erau cunoscute si putin placute. Am ajuns de nici nu mai putem tine socoteala nepotilor... Adica stal o leaca... Alexandru trei, Profira trei, fac sease, Stefan patru, Ludovica doi, iaca doisprezece... ntia duzina-i gata!... Apoi cu gesturi ca si cnd ar predica de pe amvon si cu o nfatisare ce nu ngaduia ntreruperi, si nsira toate odraslele, gasind pentru fiecare cte-o lauda bine simtita. Alexandru, cel mai mare, e profesor n Romnia, la liceul din Giurgiu; s-a nsurat acolo cu fata unui arendas bogat, cu un nume grecesc, dar altfel om cumsecade. Sta foarte bine Alexandru, a luat zestre o mosie de cteva sute de pogoane si crede ca n curnd o sa ajunga directorul liceului, ceeace ar si merita, fiind un adevarat savant. Al doilea fecior, Stefan, s-a nstrainat putin; tine o nemtoaica din Posen pe care a cunoscut-o la Berlin pe cnd studia stiintele tehnice. Altfel ea e femeie de neam, profesoara la un liceu de fete, iar el inginer la Uzinele Skoda. Au patru copilasi, frumosi si cuminti cum nu s-a mai pomenit. Pacat numai ca nemtoaica nu stie boaba romneste si, din nenorocire, nici copiii. n fiecare vara vin cu totii de petrec cte-o saptamna n Lechinta, pe cnd Alexandru n-a mai fost pe-acasa de vreo zece ani. Pe urma, dupa vrsta, ntre baieti, vine Liviu care-i numai de treizeci si doi de ani si e capitan de stat-major, acuma la comandamentul corpului de armata din Graz, dar are sperante multe sa-l mute n curnd la Sibiu, mai aproape de acasa. Stralucit baiat si cu viitor de aur. A terminat ntiul scoala de razboi, iar toamna aceasta si-a trecut cu distinctie examenul de ofiter superior n statul major. O singura meteahna are: i-e groaza de nsuratoare. Nu stiu cui

sa semene, caci n neamul Pintea toti sunt dragastosi. Poate cu preoteasa, care n viata ei n-a ridicat ochii asupra altui barbat, macar ca a fost n tinerete ca o floare... Fireste ca n familie se afla si un medic. Este Virgil, stabilit la Sibiu, avnd o clientela strasnica de-l invidiaza pna si strainii. Fiind un romn nfocat si facnd orice sacrificii pentru cauza nationala, e foarte bine vazut n cercurile politice romnesti conducatoare si n-ar fi de mirare sa ajunga ca mine deputat n Camera din Budapesta... Cel mai potolit dintre toti este Ionel, contabil la o banca mare n Cernauti, strngator, harnic, priceput n socoteli, menit sa devina milionar sau cel putin director de banca... Acuma vine la rnd George, baiat bun si el, mai ales ca s-a dedicat carierei parintesti. Cand va nchide ochii batrnul, George va continua sa calauzeasca turma credinciosilor din Lechinta... Mai ramn doi feciori, Marcu si Vasile. Cel dinti e svapaiat de tot cu nationalismul; el a fost, anul trecut, conducatorul grevei studentilor romni din Budapesta, pentru ca un profesor a ncercat sa-i opreasca de-a vorbi romneste. Vasile acuma si termina liceul la Blaj... Dar fetele! Cea dinti, botezata Profira, 133 dupa numele preotesei, e maritata tocmai n Basarabia, lnga Chisinau. A ntlnit-o un boiernas basarabean la Giurgiu, pe cnd ea era la Alexandru, si ntr-o buna zi primim vestea ca dragi parinti, mi-am gasit fericirea, m-am logodit cu... Atta-i norocul de calator! Pe cea de-a doua, pe Ludovica, a luat-o avocatul Victor Grozea din Cluj si are doi copii, un baiat si o fetita. Si n sfrsit Eugenia, mezina, o frumusete rara, e nevasta deputatului Gogu Ionescu din Romnia. Se zice c-a nnebunit saloanele Bucurestilor, toata lumea o rasfata. Adevarat ca e si tnara de tot, mai mica dect George, desi acum se mplinesc trei ani de la cununia ei... Pomelnicul copiilor iubiti stoarse lacrami preotesei, fiindca sunt att de mprastiati n lumea mare si n-a avut norocul sa-i mai vaza macar odata mpreuna, desi poate mine-poimine va nchide ochii pentru totdeauna, prapadita si arsa cum este de povara anilor. Pintea i curma jelania cu un gest falnic: - Lasa, babo, fii linistita si ai rabdare! Mai avem o leaca si apoi putem sarbatori nunta noastra de aur, dac-o vrea si Dumnezeu. Atunci o sa-i strngem pe toti, cu catel si purcel, din toate colturile... Ca sa se mplineasca voia d-tale! Gura batrnului acuma toraia ntr-una, nct Herdelea deabia a putut schimba cu dnsul, ntre patru ochi, vorbele serioase cuvenite, declarndu-i ca Laura n-are zestre, dar n schimb are inima si... Pintea l ntrerupse,

nemultumit: - Eu am un principiu: nu ma amestec n casatoriile copiilor. Fiecare sa doarma cum si-o asterne. Treaba lor e sa fie cu ochii n patru... Nici nvatatorul nu fu prea multumit de raspunsul cuscrului, dar l nghiti surznd ca si cnd ar fi auzit o gluma nostima. Se hotar ca ziua cununiei s-o stabileasca Pintea, prin scrisoare, dupa ce va fi nstiintat toate neamurile. Deocamdata ramase hotart doar atta ca nunta vor face-o n Armadia, pentru a-i putea da solemnitatea cuvenita. Familia Pintea pleca noaptea trziu spre Lechinta cu trasura. Cum esira din sat, batrnul ncepu sa dascaleasca pe George ca s-a pripit, ca nu-i place ce a vazut aici, ca se baga ntr-o ceata de calici care mai umbla sa-si ascunda mizeria prin sforaiala n vorbe ca si n fapte, ca n sfrsit sa ia bine seama pna ce nu-i prea trziu... George se scandaliza ca un tata poate vorbi astfel despre niste oameni asa de simpatici care ca mine i vor fi rude. Caci nu va renunta la Laura pentru toate comorile lumei. ntelege ca batrnul ar fi fost mai bucuros sa-l nsoare cu vre-o strmba bogata si ca-l doare o nora fara zestre. Dar orice ncercari de a-l opri, mai ales dupa ce s-au si logodit, sunt absolut zadarnice. Si dect sa-i terfeleasca mireasa, mai bine sa-i vorbeasca de altceva... Batrnul, cutropit de oboseala si de somn, a capitulat repede, 134 urmnd pilda preotesei care, leganndu-se n hurducaturile trasurii, dormita usor cu gura cascata si cu ochii nlacrimati. n casa Herdelea nsa lumina nu se stinse pna spre dimineata. O bucurie mare stapnea toata familia. De abia acum si dadeau seama de norocul Laurei. nvatatorul nsira triumfator si de mai multe ori toate neamurile lui George, ntrebnd mereu pe Laura daca n-a avut el dreptate cnd a staruit sa-si alunge gargaunii din cap si sa fie cuminte? Pe fata logodnicei se ntiparise, ca o masca, un zmbet de fericire. Fagadui surorei sale ca o va lua cu dnsa ca s-o mai scoata prin lume, caci nu stie de unde sare norocul omului si mai ales al unei fete. Iata, ea, daca nu se ducea atunci la Sngeorz, n-ar intra azi ntr-o familie att de mare si distinsa. D-na Herdelea tacea, zdrobita de emotii, cu ochii umezi, strngnd buzele punga ca sa n-o podideasca plnsul, iar Ghighi, una doua, se repezea la Laura si o acoperea de sarutari... Titu nu lua parte la bucuria generala. El tocmai acuma framnta n minte o poezie n care voia sa cnte iubirea herculana. - Norocul Laurei poate sa fie si norocul tau, Titule! i zise Herdelea cautnd sa-l dezmorteasca. - As! Norocul meu sunt eu nsumi! raspunse tnarul cu emfaza.

- Bine, bine, nu zic ba - urma nvatatorul. Ma gndesc nsa ca acuma, cu attea rude mari n lume, ti-ar fi mai usor si tie sa treci n Romnia, cum a trecut si Cosbuc, sa te apuci mai serios de isprava... - Las'-ca mai este vreme - mormai Titu scurt, dornic sa schimbe vorba. Herdelea nsa se supara si-i imputa ca-si pierde timpul cu fleacuri n loc sa-si croiasca un rost n viata, ca trebuie sa munceasca daca vrea sa razbeasca... Vaznd ca discutia se ngroasa, Titu se dezbraca si se culca foarte amart ca nici chiar tatal sau nu-i respecta nazuintele, hotart ca a doua zi sa se ntlneasca negresit cu Rozica, singura fiinta n lume care-l ntelege aevea... Numai mama lui Herdelea era ngrijorata si plngea ca Laura, saracuta de ea, e pe cale sa se ntraineze, n loc sa se fi maritat mai pe aproape, cu vre-un flacau bogat, poate chiar din Pripas... Spre sfrsitul Cslegilor se raspndi zvonul n sat ca Ana lui Vasile Baciu ar fi nsarcinata. Nimeni nu stia de unde a pornit vorba si multi nu credeau. Vestea nsa umbla din casa n casa, n soapta, ca un tlhar. Femeile o mfloreau, o dichiseau cu voluptate. Cnd trecea Ana pe ulita, nenumarate 135 perechi de ochi o pndeau de dupa toate gardurile si din toate ferestrele, n taina masurndu-i mijlocul, pipaindu-i burta, cercetndu-i mersul. Si cele mai sirete spuneau celor proaste: - Nu vezi, lelito, cum umbla sa-si ascunda pacatul, cum se strnge n bete ca ntr-un chimir? Si cele mai pacatoase o brfeau mai staruitor, ca omul care nu poate avea odihna din pricina paiului n ochiul aproapelui... Ana de altfel, din noaptea aceea, traia cu frica n sn. Se mira ca George tace, cnd ea era sigura ca el stie tot. n fiece minut se astepta sa i se dea n vileag pacatul si asteptarea aceasta era mai chinuitoare ca nsasi constiinta greselei. De atunci ncoace George n-a mai calcat pragul casei lui Baciu, desi fata de Ana se purta parca nu s-ar fi ntmplat nimic. Vasile Baciu nu pricepea de ce nu mai vine George si, ntr-o seara, s-a sfatuit si s-a chibzuit cu fata cum sa afle pricina schimbarei lui? Atunci, din ncurcatura ei, din galbenirea obrajilor ei, din blbielile ei speriate, taranul si-a adus aminte ca prin vis... si fata i s-a luminat. Banui pricina. Apoi cnd, n cteva nopti, simti ca Ana iese afara pe furis si ramne n frig un ceas doua, se linisti pe deplin, ntelegea tot si era multumit. Patania fetei aducea apa tocmai la moara lui. Ii parea chiar bine ca a pacatuit, caci asa George va trebui sa o iea mai repede, iar el va scapa de o grija. si zicea ca flacaul vine ntr-ascuns, dar

curnd are sa vie n petit. De aceea, ntlnindu-l, i arata mai multa prietenie ca n trecut, i facea cu ochiul spre a-i arata ca stie tot si nu-i suparat, si-l cinstea ca pe un ginere gata, ceea ce pe George l zapacea. Fata nsa astepta noptile cu nerabdare din ce n ce mai mare. Zilele scurte de iarna i se pareau nesfrsite si, ndata ce se nsera, si pierdea cumpatul, se rosea la fiece vorba a tatalui ei, si facea mereu de lucru pe afara ca sa asculte de n-a sosit cumva Ion, cu frica n inima ca poate n-o sa mai vie, si nu mai stia cum sa astearna patul mai repede, sa se culce batrnul si sa stinga lampa. Si flacaul se nfiinta nesmintit, vesnic spre miezul noptii, scrtind putin portita ca sa-i dea ei de stire... n casa nsa n-a mai intrat niciodata. Ana pregati, chiar de-a doua zi, un culcus moale ntr-un stog de paie din gradinita. Peste o saptamna s-au mutat n podul grajdului, unde erau mai adapostiti de orice primejdie. Pe la Craciun, Ana a stiut sigur ca a ramas grea si, ntr-o mbratisare patimasa, printre vorbe de iubire, sopti lui Ion ca de acuma viata ei atrna de vointa lui. Flacaul nu zise nimic, dar de atunci nu mai veni n fiecare noapte... Zvrcolindu-se fara somn pe cuptor, fata l astepta totusi mereu, si ascutea urechile sa auda scrtitul portitei, i tiuiau creierii de ncordare si 136 nu putea nchide ochii pna dimineata. A doua zi i cauta si-i gasea ea singura scuze, iar apoi cnd, dupa mai multe nopti chinuite, Ion catadixea sa se arate, ea nici nu ndraznea sa-l mustre de teama ca nu va mai veni deloc. Se simtea o jucarie n minile lui si totusi nu-i trecea prin gnd sa-l nvinuiasca. De altfel, si zicea, n iubire nici nu poate fi vorba de vina. Ei ddi sunt sortiti unul altuia. Ce s-a ntmplat era scris sa se ntmple... Cu toate acestea i era rusine de lume nct de abia cuteza sa iasa din ograda. Lumina zilei i ardea obrajii. Cnd avea trebuinta sa mearga pe ulita, umbla cu ochii n pamnt, sa nu fie nevoita sa ntlneasca privirile oamenilor. si nchipuia ca rusinea ei trebuie sa rnjeasca de pe toate coperisele caselor. Atunci se ntreba, spaimntata, cum are sa se sfrseasca nenorocirea aceasta? De ce nu mai ncearca Ion s-o ceara de nevasta, s-o scape din ghiarele grijilor? Poate ca marturisind tot, tatal ei s-ar nmuia, daca cumva n-ar omor-o... Sau Ion lasa nadins sa treaca vremea, s-o arate satul cu degetul? Banuiala ca Ion ar fi n stare sa-si bata joc de sufletul ei o ngrozea mai mult chiar dect mnia batrnului... Flacaul lipsi o saptamna ncheiata, iar pe urma cnd veni, nu mai vru sa se suie n podul cu fn. Aminti Anei ca, ntr-o noapte, Vasile Baciu a iesit de a dat vitelor nutret si era ct pe-

aci sari descopere. Fata n-avu curajul sa mai staruie, dar i spuse cu glasul tremurat de lacrimi sa vie mai des, ca si nainte, si sa faca ceva, ce-o crede dnsul de bine, pentru ca n curnd nu-si va mai putea ascunde sarcina... Ion mormai cine stie ce, si din noaptea aceea nu se mai arata pe la Ana. Trecu o saptamna, doua, cinci... Fata afla ca Ion s-a dus sa taie la padure n muntii Brgaului, mpreuna cu alti barbati. si dadu seama ca e pierduta, ca de-acum numai de la Dumnezeu mai poate nadajdui scapare. Se prapadea plngnd amarnic, ca si cnd ar fi avut nevoie de toate lacrimile din lume ca sa-i nece durerea ei cea mare... Fata i se ngalbeni si se mpestrita cu niste pete pamntii. Pacatul nu se mai putea tainui si rafuiala se apropia... Deoarece cslegile erau pe sfrsite, iar George nici habar sa vina sa ceara fata, Vasile Baciu ncepu sa se posomorasca. Adica sa fi vrut flacaul sa-si bata joc de Ana si s-o lase pe urma de rsul satului? Daca ar fi asa atunci... Nu putea sa se gndeasca ce-ar fi atunci, caci l cuprindea mnia si i se ntuneca mintea. De cteva ori se hotar sa mearga la Toma, sa se nteleaga mpreuna omeneste. Dar totdeauna, cnd sa iasa pe poarta, simtea ca-i crapa obrajii. Cum sa se duca el sa-si mbie fata, ca un cersetor? Intra la Avrum, se mbata si ocara pe George, singur vorbind n fundul sticlei cu rachiu. Apoi nu mai erau dect cinci-sase zile pna sa intre n postul cel mare. Ana ncepea sa aiba ameteli si uneori chiar varsaturi. Sortul i se rotunjea vaznd cu ochii... Vasile Baciu i vedea suferintele si o compatimea. Ii fu frica 137 sa nu se prapadeasca fata si, nainte de-a chema pe doctorul Filipoiu din Armadia, care e scump si nici nu se uita la om pna nu-i iea banul din mna, aduse pe baba Firoana, mestera mare n descntece si moasa vestita n toate satele dimprejur. Firoana, sbrcita la fata, dar sprintena la suflet, schimba numai doua soapte cu Ana, o pipai usor pe pntece si apoi spuse verde taranului: - Mare mirare sa nu fie baiat, mai Vasile!... Numai sa-i ajute Dumnezeu sa-l poarte sanatoasa... Fata se ghemui pe vatra, ca un cine vinovat, cu ochii n pamnt, asteptnd s-o omoare. Vasile Baciu nsa nu rosti nici o vorba. Statu toata seara cu cotul pe coltul mesei, cu privirea nghetata, oftnd des ca un bolnav de moarte... Ghita Pop, singurul copist romn de la judecatoria din Armadia, unul din pretendentii dascalitei de pe vremea cnd jucau mpreuna teatru n Monor, stnd ntr-o zi la un pahar de bere

cu Herdelea, cu care era prieten din copilarie, i spuse ca e zarva mare la judecatorie din pricina anchetei ornduite de,, ministrul justitiei, n urma plngerii lui Ion Pop-Glanetasu din Pripas. Judecatorul turbeaza si asteapta dintr-o clipa ntr-alta sosirea unei comisiuni de la tribunalul din Bistrita, trimisa sa cerceteze si sa raporteze fara ntrziere. Toti se ntreba cine i-o fi facut pozna asta judecatorului? - Sa-ti nchipui, draga Zaharie, ce cap are seful! sfrsi zmbind copistul. Nu ca i-ar fi frica. Fiindca vorba ceea: corb la corb nu scoate ochii. Dar rusinea pe el sa se pomeneasca cu asemenea bobrnac. Cred ca mai bucuros ar fi fost sa-i fi tras cineva doua palme tepene n piata bisericii, dect sa pateasca una ca asta. S-a si jurat nsa ca nu se mulcomeste pna nu afla cine a ndemnat pe taran sa faca jalba si cine i-a facut-o, si pna nu-i baga n puscarie pe toti! Herdelea simti o sageata prin inima auzind vestea si mai ales amenintarea judecatorului. De frica se gndi un moment sa marturiseasca copistului ca el e autorul plngerei si sa-l ntrebe cum sa se apere de s-o ntmpla sa-l descopere n cele din urma? Dar si lua seama repede. Orict de prieten i-ar fi Ghita Pop, tot s-ar putea sa scape o vorba pe undeva,chiar fara voie, si sa-l nenoroceasca. Apoi, curnd, stiindu-se la adapost, o mndrie priincioasa i umplu pieptul, care parca-i zicea: Uite ce ai fost n stare sa faci tu, Zaharia 138 Herdelea! Vezi ce putere ai? Sa mai pofteasca cineva sa te nfrunte! Rse deci si el, si freca minile si zise copistului, tragnd cu ochiul: - Lasa-l ca bine-i face, fie vorba ntre noi! Sa-l mai zgltie nitel si pe dumnealui, ca prea se fandoseste de parc-ar fi frate cu Sfntul Petru!... Cum ajunse acasa, striga pe Ion si-i povesti ce-a auzit, avnd grija sa-i reaminteasca foarte grav ca, orice l-ar ntreba comisiunea, el sa spuna sus si tare ca jalba i-a scris-o un domn de la Bistrita pe care nici nu stie cum l cheama. Dupa ce flacaul se jura si se nchina ca va face ntocmai, Herdelea declara cu multa demnitate ca n sfrsit a sosit si ceasul dreptatii. Se credea n sufletul lui razbunatorul nedreptatitilor... Laura si Ghighi mpartaseau mndria tatalui lor mai cu seama pentru ca judecatorul n-avea buna cuviinta nici sa le salute, cnd le ntlnea, desi le cunostea foarte bine. Dascalita ar fi fost mai bucuroasa sa vaza la racoare si pe popa Belciug, pe care nu-l mai putea suferi orict cauta dnsul s-o linguseasca; pe cine a scos ea de la inima, scos ramne n vecii vecilor. - Fii pe pace, nevasta - i zise Herdelea trufas - ca nu scapa nici

Sfintia Sa cu mna goala din comedia asta! Are sa mannce si el rusinea cu lingura, n-ai grija! Niciodata n-a salasluit atta mndrie n casa Herdelea, ca n zilele acestea. Viitorul se ntrezarea trandafiriu. Din toate partile nadejdile bune surdeau. Laura, de cnd se logodise, trecuse printr-o schimbare mare. Serioasa fusese ea totdeauna, dar acuma parca seriozitatea i sedea mai bine. De unde pna atunci nu se potrivise deloc n pareri cu mama ei, azi vorbeau ca doua tovarase si nu se sfia s-o ntrebe mereu, ba cum se gateste cutare mncare, sau cum se croiesc pantalonii barbatesti, sau cum se fac muraturile... Era hotarta sa fie o gospodina desavrsita, sa vaza Pintea ca, desi ea n-a avut zestre, are attea alte calitati pretioase nct se poate lua la ntrecere cu orice domnisoara din Ardeal. Mai ales se gndea ca va iubi foarte mult pe George, ca astfel sa-l rasplateasca pentru dezinteresarea lui care, pe lnga ca-i face cinste, e o floare asa de rara n lumea asta materialista. Dar ndata ce voia sa-si nchipuie cum l va iubi, se izbea de nedumerire. Nu ca i-ar mai fi pasat de Aurel Ungureanu. Lasitatea lui o scrbea, ndeosebi de cnd auzise din gura viitorului ei socru pomelnicul neamurilor distinse care, era sigura, o asteptau cu bratele deschise. Totusi se ntreba n sufletul ei, daca tocmai schimbarea aceasta brusca nu e o dovada de egoism interesat din partea ei? La urma urmelor Aurel i-a fost drag. si amintea cu cta tremurare de inima i dorea vizitele, cum i se ntiparea n minte fiece vorba a lui, cu ce placere dansau mpreuna la toate petrecerile... Amintirile o zapaceau. Daca asta n-a 139 fost iubire, atunci ce-i iubirea?... Adevarat ca pe urma el s-a purtat urt neavnd nici o tresarire de indignare cnd a aflat ca Pintea i-a cerut mna, ceeace nsemneaza ca, pentru el, iubirea ei a fost o jucarie fara pret, o simpla trecere de vreme. Poate nsa ca si ea a fost vinovata, ca n-a facut cu el dect exercitii de cochetarie... Dar Pintea? Se roseste gndindu-se la sarutarea lui de logodna, la strngerile de mna, la vorbele lui de dragoste soptite cu o nflacarare stngace. Toate nu strnesc nimic n inima ei, afara de o sfiala aproape dureroasa... Pna acuma cteva saptamni avusese convingerea ca iubirea e ceva foarte poetic, eteric si romantic, ceva scaldat n serenade, oftari ascunse si visari la luna; crezuse ca cel care va iubi-o aevea, va rapi-o ntr-o noapte fara stele. Iar azi e n pragul cununiei si, n loc de fraze pompoase, mintea ei framnta numai bucatarie, gospodarie, proza, si printre acestea dorinta vaga de-a vedea pe George mare, frumos si bun... Lucrnd la trusou, ramnea deseori cu minile

n poala si cu ochii n gol, asteptnd parca un raspuns care nu putea veni. Pintea i scria n fiecare zi si ea primea scrisorile cu o strngere de inima din ce n ce mai mare. Ii era frica de clipa n care vor nceta nchipuirile ce o ngrijorau... Acuma ar fi avut nevoie de un duhovnic sufletesc care sa-i nteleaga tulburarea si sa i-o aline. Mama ei nsa n-ar fi ngaduit n ruptul capului asemenea zbuciumari. Daca ea, care se credea o martira a casniciei, nu si-a pus niciodata ntrebari pacatoase, cum ar putea sa-si puna Laura care a dat peste un om de seama, nu cum a fost Zaharia Herdelea. Asa ceva ar fi o faradelege nemaipomenita... Ghighi iarasi nu era n stare sa-i patrunda gndurile. Era prea copilaroasa pentru niste lucruri att de serioase. Laura ncerca sa se sfatuiasca cu ea, dar raspunsurile ei naive si zgomotoase nu-i risipeau sovairile. Cu prietenele ei, orict ar fi fost de intima, tot nu ndraznea sa-si deschida inima pna n fund. Numai Titu ar fi linistit-o, dar el parca nici nu vrea sa stie de fericirea ei. Niciodata, de cnd soarta ei e aproape sa se hotarasca, n-a cautat sa-i usureze ndoiala... El parea nstrainat de nazuintele ei, ca si cnd ar trai n alta lume... ntr-adevar Titu, cazut n mrejele iubirei patimase, nu mai traia dect pentru Roza Lang. Dupa cteva ntlniri, femeia i cucerise toate gndurile si toate simturile. Ea l preocupa ziuanoaptea, tulburndu-l, chinuindu-l si fericindu-l. Restul lumii, pentru dnsul, parca nici nu mai exista. Nu trecea o zi fara sa se duca prin Jidovita, sa se faca luntre si punte baremi s-o vaza, sa-i culeaga un zmbet cu nteles sau o privire dragastoasa cu care sa-si mngie dorintele pna se va ivi clipa nepretuita cnd s-o poata strnge iar n brate. Nimic nu-l mai interesa afara de Roza, nici chiar lecturile lui, caci n fiece fraza, printre toate rndurile i rasarea mereu ea si numai ea, 140 ademenitoare si strnindu-i noui pofte. Ceasuri ntregi si tortura creierii sa ; cizeleze cte-un vers sau macar vreo imagine n care s-o nemureasca pe ea... ; Doamna Lang de altfel se simtea magulita ca a desteptat o iubire att de I puternica n inima tnarului fara trecut, si-i raspundea cu cochetarii vesnic noi. Istetimea ei instinctiva nascocea cu usurinta prilejurile de ntlnire si de i mbratisare. Pasiunea aceasta o nviora si o nfrumuseta. Trebuia sa faca sfortari sa se stapneasca si sa nu-si piarza capul cu totul. Prudenta femeii i nsa trezea o gelozie furtunoasa la Titu caruia i parea rau de orice privire I aruncata altuia, de orice vorba schimbata cu altcineva, iar mai trziu ncepu l sa-l doara si gndul ca Roza traieste ntr-o casa cu Lang si ca chiar se culca

n acelasi^ pat. i umbla prin minte s-o desparta de sotul ei si s-o ia el de i nevasta. ntr-un moment de nsufletire i spuse si ei ce-a hotart si ea i I multumi cu un uragan de sarutari. Repede si dadura seama amndoi ca, f deoarece el n-are nici un cstig, ea n-ar putea trai nici o zi fara Lang. Atunci Titu i fagadui ca o va duce cu el n Romnia, cnd va fi sa plece. Deocamdata nsa nu se prea gndea serios sa se arunce n vrtejul necunoscutului. Dupa dibuirile nceputului se ntlneau mai ales acasa la ea n vreme ct I Lang era la scoala. Titu se obisnui curnd si nu-i mai fu frica sa nu-l prinda barbatul. si ntocmi chiar o replica strasnica pentru orice eventualitate: - Domnule, ne iubim si te urm! Slobod esti sa iei orice hotarre! Cuvintele acestea i se pareau si demne, si eroice. Din norocire n-avu | nevoie de ajutorul lor. Lang era mai orb ca toti barbatii si nici nu visa macar I sa-i banuiasca. De multe ori, n pauze, repezindu-se acasa sa mai traga o | dusca de rachiu ca sa-si ntareasca energiile pedagogice, gasea pe Titu ntre I patru ochi cu Roza. Nu se mira si nu se supara, ci zicea vesnic foarte senin: - Aici erai, amice? Esti dragut ca mai tii de urt nevestei mele, ca eu n-o prea rasfat. Ce vrei, am mbatrnit... Doresti un paharel? Titu nu se mai ducea nici prin Armadia. De la serata dansanta nu vorbise | mai mult de doua ori cu Lucretia Dragu. De cnd putea strnge n brate pe Rozica, nu mai zicea ca are nevoie de iubiri vaporoase. Oachesa cu ochii verzi, cum o preamarise el odinioara n poezie, nu-l mai inspira ctusi de putin. I se parea o mica ipocrita ncrezuta... De altfel nu mai simtea nici o trebuinta sa povesteasca nimanui cum a cucerit iubirea Rozei. Pasiunea merge mna n mna cu discretia... Herdelea, ncurajat ca una din fete si-a gasit norocul urmnd sfaturile lui ntelepte, se framnta sa asigure si viitorul baiatului. Astfel nu scapa nici o Ocazie de a reaminti lui Titu ca vremurile sunt grele, ca omul trebuie sa-si croiasca un drum n viata, ca anii trec ca vntul si cel ce n-a muncit n-are la batrnete, si n sfrsit c-ar fi bine sa se gndeasca si el la ziua de mine. Titu

141 se nfuria ntelegnd, caci orice asigurare de viitor nsemna o despartire de Rozica. Dar iarasi nu putea starui sa se eternizeze n lenevie si deci raspundea morocanos: - Am zis eu ca nu vreau? Gasiti-mi o slujba, orice ar fi, si iata ca ma duc! Daca nu sunteti n stare sa ntelegeti talentul meu, am sa ma fac chiar si maturator de strada, ca sa va scapati de mine si sa nu-mi mai bateti capul ca sunt trntor si nimic mai mult! Supararea lui i mhnea pe toti din casa. Fetele sareau si-i luau apararea. Dascalita, nduiosata, facea semne indignate lui Herdelea sa-l lase n pace, pe cnd nvatatorul, ncurcat, se scarpina n ceafa si, vrnd s-o dreaga, l jignea mai rau. > Vizitele prea dese la d-na Lang ncepura cu vremea sa bata la ochii ovreimii din Jidovita. Fetele Lahamului Cahan, batrne si nacrite, neavnd alta treaba si fiind vecine cu Lang, se apucara sa pndeasca de cte ori vine Titu, sa se uite la ceas cnd intra si cnd iese. Si, deoarece Roza facea pe mndra fata de ele si le privea de sus, raspndira vorba ca ntre unguroaica lui Lang si feciorul dascalului din Pripas nu poate fi lucru curat. De atunci ncolo ochii care urmareau pasii lui Titu se nmultira, iar stirea ca Rozica pune coarne lui Lang se ntinse, trecu si n Armadia strnind senzatie printre nvatatorii de acolo, si n sfrsit ajunse la urechile lui Herdelea. Batrnul nu era mpotriva unor astfel de pierderi de vreme, dar punnd n legatura nervozitatea si nepasarile lui Titu cu zvonul acesta, se temu sa nu izbucneasca cumva vreun scandal care sa pericliteze viitorul baiatului si se puse de acuma cu tot dinadinsul sa-i gaseasca mai curnd baremi un loc de subnotar undeva, ca sa-l ndeparteze din bratele iubirii primejdioase. Mai ales ca, aproape n acelasi timp, dar pe alte cai vestea sosi si la cunostinta fetelor si a d-nei Herdelea care nu stia cum sa blesteme mai drz pe ticaloasa ce nu se sfieste a-si pune mintea cu un copil... Astfel toata familia se bucura cnd nvatatorul, ntr-o seara, vesti ca a ntlnit n Armadia pe notarul din Gargalau care tocmai are mare nevoie de un ajutor priceput si ar primi cu placere pe Titu, platindu-i o leafa foarte buna. Titu ngalbeni. - Gargalau? zise dnsul cu glas stins, masurnd n gnd departarea dintre Jidovita si locul surghiunului. - Gargalau... Nu e departe - raspunse batrnul parca i-ar fi ghicit rostul ntrebarii. Al saptelea sat de la Armadia... Notarul e un om de isprava. Aveti sa va ntelegeti ca fratii. Si pe urma

acolo poti strnge si bani, caci nu vei avea nici o cheltuiala, nct sa poti pleca mai trziu unde te ndeamna inima... Nu-i vorba sa te mpotmolesti n Gargalau. E ceva provizoriu... 142 Herdelea vorbea att de blnd ca Titu nu gasi putinta sa se supere. Dar, fiindca voia sa se sfatuiasca mai nti cu Rozica, raspunse n doi peri: - Bine, bine... Acum sa ma mai gndesc si eu putin, o zi doua... Ca doar nu arde... Roza Lang, simtind ca lumea forfoteste, l povatui sa se duca, dar l puse sa jure ca nu o va nsela si ca va veni ct mai des posibil. n schimb i fagadui si ea ca va merge sa-l vaza, fiindca de acum nu mai poate trai fara iubirea lui, desi trebuie sa fie cu ochii n patru caci o lume ntreaga umbla sa-i sfsie inima... In joia cnd Herdelea vazu iar n Armadia pe Friedman si-l ncunostiinta ca saptamna viitoare Titu va pleca la post, pe la amiazi se ntlni, prin fata liceului, nas n nas cu judecatorul care tocmai iesea de la slujba. nvatatorul saluta respectos, dar baga de seama ca ungurul ncrunta din sprncene fara macar sa miste din cap. Dupa ce se departa ctiva pasi, judecatorul l striga napoi si-l ntreba brusc, privindu-l aspru si cercetator: - Asculta, domnule Herdelea, d-ta ai facut unui taran din Pripas o plngere la minister mpotriva mea? nvatatorul sovai o clipa si pe urma raspunse blbind cu limba de plumb, abia gasind cuvintele unguresti n minte: - Eu? Oo, cum va nchipuiti una ca asta? Eu care... respectul legilor... - Foarte bine - mormai judecatorul ntorcndu-i spatele cu dispret, ntlnirea aceasta i nfipse un cui n inima. Va sa zica ungurul banuieste, poate chiar stie sigur ca el e autorul reclamatiei?... Pna acasa ntoarse si suci toate urmarile posibile ale nenorocitei ntlniri. Dar cum sa fi aflat ungurul? Sau poate chiar el nsusi o fi scapat undeva vre-o vorba tradatoare? Cu neputinta n-ar fi, caci ntre prieteni cam are si el obiceiul sa spuie vrute si nevrute. Apoi fusese destul de nerod sa se ncreada ca l-a pocnit att de urt nct parca-l si vedea destituit, de nu si ntemnitat... Daca nsa se dovedeste acum aevea ca el a facut jalba, atunci ungurul e n stare sa-si mplineasca amenintarea. Vorbele de deunazi ale copistului i rasunau n urechi iarasi, parca mai nfricosatoare... Acasa sosise scrisoarea lui Pintea care hotara cununia pentru Dumineca Tomii. Se sili sa se bucure, ca si ceilalti, dar inima i ramase mohorta. Gasi un pretext si se repezi pna peste drum, la Glanetasu, sa reaminteasca lui Ion ca, daca ar sufla vreun cuvnt, ar fi foarte rau pentru amndoi. Flacaul i se paru

cam nepasator, desi jura iarasi ca mai bine sa-l taie dect sa vnza tocmai pe domnul nvatator care i-a facut numai bine. Juramintele lui totusi nu-l linistira. Din toata purtarea lui Ion parca citea mai lamurit primejdia. 143 Sufletul i se umplu de o ngrijorare dureroasa. Familiei nsa nu se ndura sa marturiseasca nimic. De ce sa le turbure bucuria? La urma urmelor poate frica l face sa exagereze, poate si constiinta vinovatiei si bate joc de dnsul... Un strop de nadejde i picura n inima si porni o lupta vajnica cu presimtirile rele... Vasile Baciu se zvrcoli toata noaptea ca pe jaratec. Baba Firoana parca-i urnise n creieri toate gndurile care acuma nusi mai regaseau locurile. Stinsese lampa brusc ca si cnd i-ar fi fost rusine de lumina. Prin ntunerec putea geme mai slobod. Patul i se parea de fier orict ndrepta paiele sub cearceaf ca un bolnav ostenit de zacere. Dupa cuptor, Ana, cu respiratia supta, si ascutea auzul, ntocmai ca n noaptea cnd se frnsese ntia oara n bratele lui Ion, pndind nesomnul tatalui ei si asteptnd, la fiece miscare, s-o nhate de picioare, s-o traga jos din culcus si s-o zdrobeasca... Spre ziua, fata atipi putin. Cnd se trezi, speriata, n casa patrunsesera zorile albe de iarna si batrnul nu se mai vedea. n sufletul ei groaza se masura cu parerea de rau. Baremi de-ar fi batut-o, ar fi scapat de adastarea aceasta mai chinuitoare ca orice durere. Lacramile si vaetele i-ar fi usurat suferinta trupeasca, n vreme ce astfel o piatra de moara i turteste ncetul cu ncetul inima, vrnd sa-i stoarca un raspuns la ntrebarea: ce vrea sa faca tata? Ea de mult si nchipuia ca batrnul stie cu cine a pacatuit si se minuna mereu ca tace. Uneori se gndea ca nadins asteapta pna se va rentoarce Ion de la munte. Dar acum flacaul era iar acasa si Vasile Baciu se natngea n tacere... Doua zile spalase si fiersese n tinda rufele murdare; azi avea de gnd sa le lae si sa le limpezeasca n Grla Popii ce curge n dosul casei, la capatul gradinii. Se ncalta cu opincile, si sufleca poalele si zadiile, si porni cu toporul subtioara, sa sparga ghiata si sa-si potriveasca locul. n gradina zapada rdea, alba si sticlitoare, ca obrazul unei fecioare neprihanite. Anei parca-i era mila s-o calce cu opincile-i greoaie si sa strice pojghita de fulgi proaspeti care suspinau dureros sub pasii ei. Din cteva lovituri de topor desfunda o gaura rotunda n ghiata groasa de-o palma si captusita cu omat. Apa zbucni afara n bolbociri furioase, ca si cnd s-ar fi caznit sa se smulga de sub apasarea nvelitoarei de ghiata, nmuind si mnjind fara

crutare zapada de prin prejur... Apoi fata se duse si reveni, subtioara cu un cos de rufe ude de lesie, 144 peste rufe cu scaunul de laut si maiul, iar ntr-o mna aducnd o oala cu apa fierbinte n care sa-si dezmorteasca degetele cnd o va fi razbit frigul... si mpartise lucrurile asa nct sa se poata ntoarce de mai multe ori n casa cu bucatile laute si limpezite, sa vaza daca a venit batrnul. Batea zdravan cu maiul rufa asezata pe scaunul lung si cu picioare scurte, ca sa iasa mai nti lesia, apoi o dadea n grla, o batea iar si iar o dadea prin apa, pna ce ramnea ca zapada de curata; pe urma o storcea bine, o scutura si o punea la o parte... Gerul i drdia carnea si oasele, oboseala o istovea din ce n ce. Nu simtea nsa nimic. Apa fierbinte se raci n oala, uitata. n schimb capul i duduia de aceeasi ntrebare aprinsa: Ce va face? Si cu ct se ntetea, cu att lua parca mai multe ntelesuri: ce va face tatal ei, ca va face Ion, ce va face lumea... I se statorise n creieri siguranta ca Baciu s-a dus la Ion... Si acuma ghicea mereu, ba ca va fi bine, ba ca va fi rau... n rastimpuri totusi, fara sa-si dea seama, se oprea din lucru, trudita de povara ce-o purta sub inima. Deseori privirea i se scalda pierduta n apa care se zbatea la picioarele ei, cnd ispititoare ca niste soapte de dragoste, cnd amenintatoare ca un dusman nsetat de razbunare. Dar gndurile de moarte nu se mai puteau apropia de sufletul ei. Ba, aducndu-si aminte cum era ct pe-aci sa-si faca seama asta-vara, umblnd pe lnga Somes, se mira ce nesocotita a fost si repede se ndrepta din sale, respira adnc si-si mngia burta rotunda, n nestire, cu minile crapate si rosite de nghet... Vasile Baciu plecase n faptul zilei, brusc, dupa o noapte ntreaga chinuita de sovairi si chibzuiri. Mintea lui, neobisnuita cu framntarea gndurilor, clocotise nencetat ca o oala plina si descoperita, uitata pe un jaratec mare. O rusine ametitoare i strngea inima, nu pentru ca fata a ramas nsarcinata, ci pentru ca George nu vine s-o ia, daca a pngarit-o. Rusinea l nfuria nsa cnd si zicea ca, deoarece flacaul nu se grabeste sa fie om de treaba, va trebui sa se duca dnsul sa se nteleaga cu Toma, sa nu se ntmple sa nasca Ana si pe urma sa nghita toti rusinea cu pumnii. Dar adica de ce n-ar veni George, precum se cuvine? Bine, poate ca nu se nvoieste cu zgrcitul de tata-sau n privinta zestrei... Dar de ce nu trece macar sa-i spuie lui ca uite asa si asa, ca doar nu e peste noua mari si tari? Ori poate n-o fi dnsul tatal copilului? Gndul acesta, ce se mbrncea uneori n mintea lui, i zdruncina tot sufletul. Atunci se zvrcolea n pat, sufla ca un balaur, njura

printre dinti si era gata-gata sa apuce de gt pe Ana si s-o strnga pna i va stoarce ei dezmintirea. Se potolea nsa alungndu-si din cap asemenea nchipuire si zicndu-si convins ca George trebuie sa-si faca datoria. Si, spre a se convinge deplin, ncerca sa-si reaminteasca amanunte din purtarea flacaului, de pe 145 vremea cnd venea seara si stateau de poveste mpreuna, cnd el i fagaduia negresit pe Ana si-i zicea mai ginere; mai ales se caznea sa retraiasca noaptea aceea cnd, desi dobort de rachiu, parca a auzit gemetele fetei amestecate cu o foraiala aspra si nfundata, caci atunci trebuie sa se fi ntmplat pozna... Se nsela singur silindu-si n urechi nchipuirea unor soapte groase care n-ar putea fi dect ale lui George si care-i nlesneau sarcina si-i mulcomeau zvcnirile inimii. n toata framntarea lui nu era nici o ura mpotriva Anei. Nici nu se gndea macar s-o ia n seama serios. O stia supusa si n-o nvinuia. i era necaz doar c-a fost att de proasta de s-a dat lui George nainte de-a o fi cerut. Era nsa sigur ca a facut-o n credinta de-a asculta porunca lui, care mereu i-a batut capul cu feciorul Tomii. Cum sa-i gaseasca vreo vina, cnd ea habar nare ce-i lumea, cnd ar fi fost n stare sa se marite cu Ion-aGlanetasului, daca nu i-ar fi taiat-o dnsul? n sfrsit, fiindca trebuia sa hotarasca ceva, si zise ca dis-dedimineata se va abate pe la Toma sa zvrle o vorba n treacat, asa ca din ntmplare, sa stiriceasca gndurile lui si pe-ale flacaului... Cum se lumina de ziua, porni spre Toma ca sa-l nimereasca negresit acasa. Iesind pe poarta se gndi ca trebuie sa lase la o parte orice sfiala si sa mearga de-a dreptul, sa-l ntrebe n ce ape se scalda... Dupa ce coti nsa pe Ulita din dos si ncepu sa se apropie de casa lui Toma, hotarrea i scazu pas cu pas, iar locul i-l lua rusinea umflata de mndrie. - Eu sa-l rog pe Toma sa-mi ia fata? Dar mai bine sa-mi smulg limba! murmura zarind casa de piatra naltndu-se peste coperisele celor dimprejur. Ca doar nici eu nu-s fleandura, c-am fost si primar n sat si, slava Domnului, am ce baga-n gura... Trecu pe dinaintea casei fara sa ntoarca macar capul. Numai cu coada ochiului se uita si vazu poarta mare, cu stlpi nfloriti, acoperita cu cotetul de porumbei, apoi cosarul semet ca o casa de om bogat, plin ochi cu papusoi, apoi n ograda o ntreaga cireada de vite dintre care unele lingeau la un bulgare zdravan de sare, iar altele rumegau alene suflnd fuioare albe de aburi pe nas, apoi nsasi casa cu coperis de tigla, cu ferestre domnesti mpodobite cu chenare late vinete nchise, cu falnice

cununi de porumb atrnate de capriori deasupra prispei, cu usa tinzii deschisa unde, pe vatra, ardea o flacaraie uriasa n jurul careia se misca o femeie si un barbat, care parca era George, apoi gradina ct o livada, cu pomi multi, cu stoguri de fn si de paie, cu o claie de lemne taiate... - Oameni cu stare, ce mai calea-valea - si zise Vasile Baciu ca si cnd acuma si-ar fi dat deabia seama ct de bogat trebuie sa fie Toma. 146 si aduse aminte de niste locuri ale lui, semanate cu gru de toamna, aproape de drumul spre padure, despre care auzise ca i le-ar fi stricat saniile ce se duceau dupa lemne. Demult se tot gatea sa mearga sa vaza ce-i cu ele. si iuti pasii. Curnd iesi din sat, uitnd ca pornise la Toma, cuprins numai de gndurile mosiei sale. si afla pamnturile neatinse, asternute cu o pnza groasa de zapada... Fiindca tot a venit pna aici si padurea era aproape, se duse sa dea o raita, chibzuind c-ar fi bine sa-si mai care cteva sahii de lemne pna ce nu ncepe omatul sa se topeasca, cel putin sa nu mai aiba grija asta pna-n iarna viitoare. nvrtindu-se prin padure si ochindu-si copacii de taiat, i veni n minte claia de lemne din gradina lui Toma si apoi hotarrea cu care plecase dnsul de-acasa. Atunci se nfurie ca s-a lasat nfricosat si se ntoarse grabit spre sat. - Adica mie sa-mi fie rusine ca n-au ei obraz? mormai el din ce n ce mai suparat. Apoi, daca-i asa, stai ca ntorc eu cojocul... George adapa vitele. Cumpana fntnei scrtia ascutit n vreme ce galeata plina se nalta greoi." Vasile Baciu intra n ograda trntind portita si, apropiindu-se de flacau, zise cu glas rastit: - Bine, mai George, apoi asa te porti tu cu mine? Apoi de-aceea te-am ogoit eu ca ochii din cap si te-am mbratisat si te-am cinstit, ca sa ma faci de rusinea lumii si pe urma sa-ntorci spatele? George, foarte linistit, ridica galeata si o rasturna peste ghiata de cteva degete ce se prinsese n jghiabul de lnga fntna. Apa se rostogoli navalnic, mproscnd boturile care sorbeau cumpatat si speriindu-le asa nct toate se naltara o clipa ca la comanda. - Cum ai zis, bade Vasile? facu flacaul, ntorcnd numai capul si tinnd cu amndoua minile galeata goala. Nepasarea si raceala lui George l scoasera din ttni. Strivi o sudalma ntre dinti si apoi urma, tot dojenitor, dar cautnd sa se stapneasca: - Apoi vad ca nu esti om de treaba, mai baiete, auzi tu? - Apoi de ce? zise George mereu nemiscat. - Apoi pentru ca nu esti de treaba, auzi? Te-ai legat de fata

mea, ai lasat-o cu pntecele la gura si amu te faci ca nici n-o cunosti... Asa ti-i tie omenia, ai? -Eu? - Vezi-bine ca tu! Flacaul dadu drumul galetii, si sterse minile pe cioareci si veni lnga Vasile, pasind foarte greoi si avnd pe fata un zmbet compatimitor care-ti 147 pleznea obrajii. Se uita drept n ochii lui Baciu si vorbi cumpatat, ca si cnd ar vrea sa risipeasca din mintea lui orice ndoiala: - Apoi sa stii ca gresesti, bade Vasile, ca eu nu-s de vina! Nu, nu, crede-ma! Eu pot sa pun mna pe cruce ca nici nu m-am atins de ea... Mie mi-a fost tare draga Anuta si am venit pe la d-voastra si m-am silit n fel si chip sa facem cum e mai bine. Apoi daca s-a ntmplat altfel, nu-i vina mea, bade Vasile. Ca eu m-am dat la o parte cnd am vazut cum a iesit altul noaptea din casa si nca am si auzit ce-am auzit... Vasile Baciu pricepu ndata si simti ca si cnd l-ar fi traznit cu o maciuca n crestetul capului. Ochii i se rosira si ograda ncepu sa se clatine mereu mai tare, apoi sa se nvrteasca parca s-ar fi zdruncinat pamntul. Mai asculta multa vreme jalania flacaului, imputarile lui, mngierile lui, dar nu le mai ntelegea. Vazu ca prin vis cum vine spre dnsii mama lui George, o batrna cu ochi veseli si cu glas plngator, care vorbi mult, si frnse minile, se nchina, se uita spre cer... In creierii lui nsa nu mai patrundea nimic. Acolo se zavorse singur gndul ca George nu-i vinovat si acuma se zvrcolea ca o fiara prinsa n capcana. Se ntoarse acasa, fara sa stie cum, naucit, balabanindu-se pe picioare mai rau dect dac-ar fi baut trei zile si trei nopti. Drumul i se paru nesfrsit. Deabia astepta sa soseasca, sa se izbeasca cu capul de toti peretii, cel putin astfel sa-si astmpere chinul ce-l rodea nencetat. Cnd deschise poarta, vazu pe Ana care venea de la grla cu cosul ncarcat de rufe limpezite. Cum o zari, Vasile simti o tresarire apriga. Intr-o clipa mintea i se lumina iar si n gndurile lui rasari Ion al Glanetasului, cu 0 nfatisare dispretuitoare si triumfatoare, aratnd cu mna pntecele Anei. Apoi, repede, fata disparu, ramnnd n ochii lui numai burta ei ncinsa cu betele tricolore peste zadiile sumese, o burta uriasa, vinovata, urta, attatoare, n care rusinea se lafaia sfidatoare si trufasa... Cnd daduse cu ochii de tatal sau, Ana se oprise ncremenita de privirea lui rece, staruitoare si salbateca ce-i strabatea n inima ca un pumnal. Groaza

1 se trezi n suflet att de sfsietoare ca ncepu sa tipe disperata, cu un glas foarte subtire: - Nu ma omor, tatuca, nu ma omor, nu ma omor! Cosul i cazu din brate, rufele albe se mprastiara prin zapada, iar minile ei moarte se ncrucisara, ca o aparare, pe pntecele-i rotund, n vreme ce tipatul ei se repeta tot mai jalnic, mai slab si mai ragusit... ntocmai ca fiara care, cu privirea stapnitoare si-a ametit prada, dar totusi, spre a-si spori placerea sngeroasa, mai asteapta un rastimp nainte de-a o zdrobi, - tot astfel si Vasile Baciu statu pe loc sorbind cu ochii 148 deznadejdea Anei si ascultndu-i strigatele ngrozite care l ntartau ca niste ndemnuri vrajmase... In sfrsit, cu pasi grei si rari, se apropie de ea, si nfipse mna n parul ei si, cu o zmucire setoasa, o trnti jos. Apoi porni sa-i care pumni n cap, n coaste, n burta, cu o iuteala fulgeratoare, gfind si mugind: - RapanduloL. Rapandulo!... Amu te omor!... NerusinatoL. Feciorul Glanetasului ti trebuia?... Na, rapandulo!... Tipetele Anei se ntetira iar, mai dureroase si mai deznadajduite: - Iarta-ma tata!... Nu ma omor, tata!... Vaietele ei, cu ct mai sfsietoare, cu att pe Baciu l ntartau mai tare si-l faceau sa racneasca mai avan, parca astfel ar fi vrut sa-i nabuse glasul. Deoarece nsa strigatele fetei nu slabeau, ci se ngrosau ca si cnd ar izvor acum din pntece, ochii lui umflati de mnie zarira din nou burta batjocoritoare si ndata ncepu sa o loveasca cu piciorul, icnind mai multumit, parca prin fiecare izbitura si-ar racori sufletul. Minile Anei, ncrucisate, se sileau instinctiv sa prinda loviturile crncene care-i amenintau rodul pacatului. Si cizmele grele cadeau mereu, sfarmndu-i carnea zdrelita de ger, zdrobindu-i oasele. Ca niste pasari speriate alergau tipetele fetei, se risipeau chematoare prin sat, se rasfrngeau peste dealurile zgribulise de frig... Baciu o lovea mereu, parca tot mai nesaturat. Apoi, ca sa-i nabuse vaietele, o trnti cu capul n zapada care se rosi curnd de sngele ce-o podidi pe gura si pe nas, pe cnd pieptul ei tot mai horcaia de gemete neputincioase... Racnetele si strigatele din ograda lui Vasile Baciu sculara repede n picioare tot satul. Femeile de prin vecini sosira ntrun suflet, dar se oprira spaimntate la poarta si numai deacolo ndraznira sa-l roage: - Las-o, bade Vasile, c-ai omort-o... TulaiL. Uite-o ca nu mai sufla!... Vai de mine si de mine c-a ucis-o!... Sariti, oameni

buni, c-o omoara! Tulai! Drept cel dinti barbat sosi Avrum care, cu curajul dobndit din numeroasele batalii ce s-au desfasurat n crciuma lui, intra ndata n ograda si se repezi la Vasile: - Destul, omule!... N-auzi?... Ho, ho! Destul! Baciu nsa nu mai auzea nimic, iar cnd Avrum i se agata de bratul cu care lovea, l scutura ca o pana, izbind mai ndrjit pe fata ce acuma zacea nemiscata, cu fata la pamnt, cu minile mereu mpreunate pe pntece, gemnd foarte rar si prelung. Femei si copii, care au vazut sau auzit macar ceva, raspndeau n sat vestea, cu ochii mari de spaima: - Vasile Baciu bate de-un ceas pe Ana si cica vrea s-o omoare!... 149 Ctiva barbati de prin apropiere, ndemnati de nevestele lor, venira si ncercara sa-l ostoiasca, fara nsa a se repezi ca Avrum, fiindca omul, ori ce ar face n ocolul lui, e stapn si strainul n-are ce sa se amestece. Vasile Baciu, plictisit de multimea de gura-casca si spre a scapa de chihaielile din ce n ce mai staruitoare, tr fata n casa, aproape lesinata, ncuie usa si urma bataia mai cu sete. Strigatele ei se auzira iarasi, dar mai nabusite: - Nu ma omor!... Iarta-ma!... Tatuca!... Prin ograda si n ulita lumea adunata si facea cruce, clatina din cap, pe cnd o baba si frngea minile spunnd tuturor: - A nebunit Vasile, oameni buni, si n-are s-o lase pna n-o omoara!... Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, care se nemerise a fi cea dinti cnd a nceput bataia, vaznd acuma ca nimeni nu e n stare sa scape pe Ana din ghiarele tatalui sau, dadu fuga pna la domnul nvatator si-l ruga sa vie degraba sa potoleasca dnsul pe Vasile Baciu, ca de ceilalti oameni nu mai vrea sa asculte, atta-i de pagn. Herdelea sari ndata, si puse palaria si alerga la fata locului, ncredintat ca, orict ar fi de nebun Baciu, tot trebuie sa se rusineze si sa nceteze cnd i va porunci dnsul. Fata nsa trebui sa ramna sa povesteasca din fir n par ce si cum s-a ntmplat. Domnisoarele si doamna Herdelea se crucira de salbaticia betivanului de Vasile si-l blestemara si-l ocarra cum se cuvine. Apoi Ghighi iesi n cerdac, urmata curnd de Laura si de dascalita, sa auza tipetele Anei. Degeaba, caci de-aici nu se putea auzi nimic. Pe ulita nsa era mai multa miscare. Oamenii se strngeau plcuri-plcuri si vorbeau aratnd des nspre locul poznei, mirati sau ngrijorati... La Glanetasu n ograda, Ion, cu capul gol, statea ca un par, cu urechile ciulite spre sat, cu fata-i osoasa aprinsa de o multumire stranie; Zenobia, n poarta, cauta parca pe cineva

sa schimbe o vorba si sa afle amanunte. - Ai auzit, Ioane, ce-a facut Vasile Baciu? striga Ghighi din cerdac, cu glasul tremurat de mila. - Auzit, vezi-bine - raspunse flacaul, strngnd nepasator din umeri. - ngrozitor! murmura Laura nfiorata. - Lasa ca bine-i face! Lasa s-o bata zdravan, ca i se cade! adaoga Ion cu un rnjet rautacios care nnegri toata fata. - Nu ti-e rusine obrazului sa vorbesti asa, afurisitule si spnzuratule! izbucni doamna Herdelea revoltata. Voi nenorociti fetele si le faceti de rs si pe urma va mai si bateti joc de suferintele lor... Ticalosule!... Derbedeule! ... Ion strnse iar din umeri, n semn ca ocarile dascalitei i intra pe o ureche si-i ies pe cealalta. Dar apoi auzi glasul nvatatorului, care se ntorcea acasa vorbind tare cu Macedon Cercetasu, si intra repede n tinda. 150 - Da ce-i, domnule nvatator, ce minune s-a ntmplat? ntreba Zenobia nemaiputndu-si stapni curiozitatea. - fntreaba-ti mai bine odrasla, ca el stie mai multe ca toti! zise Herdelea suparat. Pna am ajuns eu, se ispravise bataia povesti dnsul familiei nerabdatoare, urcnd n pridvor. A lasato mai mult moarta dect vie, biata fata. Am vazut-o. Ti se strnge inima. E plina de snge si zdrobita ca o gramada de carne. Vai de sufletul ei, nenorocita!... Acum Vasile s-a mai astmparat. L-am dojenit, dar n zadar. Zice ca Ana e grea n vreo cinci luni cu Ion al Glanetasului si ca de-aceea a batut-o... A doua zi Vasile Baciu se aseza de dimineata n crciuma si bau pna trziu dupa prnz, singur, ncruntat, tacut, izbind doar n rastimpuri cu pumnul n masa att de strasnic ca Avrum tresarea dupa tejghea si repede se uita daca n-a spart cumva vre-o sticla sau vre-un pahar. Pe urma plati cinstit pna la un ban, trecu acasa si se napusti iar asupra Anei, plina de vnatai, si o batu pna ce o scoasera vecinii din minile lui. A treia zi nsa parca se mai potolise. Spre amiazi lua de mna pe Ana si-i vorbi foarte linistit, dar cu aceeasi lucire rece si ciudata n ochi, cu care o ngrozise alaltaieri: - Aculta-ma, draga tatii, si ia seama bine ce-ti spun ca-s om batrn si mncat de toate necazurile din lume. Odata nu m-ai ascultat si tare rau ai patit... Acu ce sa mai faci? Ai gresit, vezibine, ca cine nu greseste? Omu-i facut sa traiasca si sa greseasca. Asa-i omul. Dar greseala ndreptare asteapta, altminteri ne-ar mnca toti cinii... Acu m-am gndit si eu, si m-am razgndit, ca-s mai hrsit cu viata... Cu pntecele la

gura vezi tu bine ca nimeni n lume n-are sa te ia... Vasile Baciu se opri, scrsni din dinti. Dar nu ngadui sa-l cutropeasca mnia, ci, nghitindu-si scuipatul, ntinse gtul si urma mai rar, ndulcindu-si iar graiul: - Tu ai gresit, draga tatii, tu singura trebuie sa-si ndrepti greseala... Asa!... Ori poate nu zic bine?... Ba zic, zic... Ei, sapoi am socotit ca sa te duci tu la Glanetasu tau, ca tu ti l-ai ales, daca nu m-ai ascultat, si sa te ntelegi cu feciorul... C-asa se cade, fata tatii... Asa! Sa va nvoiti cum o fi mai bine, ca eu n-am ce sa ma amestec... Asa, draga tatii... 151 - Apoi sa ma duc, tatuca - blbi Ana cu glas plns, cu ochii ncremeniti de spaima. < - Apoi sa te duci, draga tatii - zise Baciu mohorndu-se iar. Si Ana porni ndata spre Glanetasu, cu sufletul greu, cu trupul zdrobit. Mintea-i era stoarsa ca un burete uscat. Nici o nadejde, dar nici nencredere. Mergea cum o purtau pasii, ca un cine izgonit. i iutea mersul groaza privirii ciudate a batrnului n care flfia parca moartea ei... Se pomeni n casa Glanetasului, fara sa-si dea seama daca a ntlnit pe cineva n cale, daca afara e vreme buna ori e vreme rea. Si n casa vazu pe Ion stnd la masa, cu un briceag n mna si crestnd o ceapa mare, rosie, iar pe masa vazu o pine de malai abia nceputa, o bucata zdravana de slanina groasa si niste sare pisata ntr-un nod de pnzatura. La vatra clipocea Glanetasu, cu luleaua atrnata n coltul gurii, cu minile n poala, iar Zenobia strngea jaratec sub o cratita cu trei picioare. Fata se aseza nepoftita pe lavita, caci genunchii i tremurau ca piftia, si ramase cu ochii umezi atintiti asupra lui Ion care, linistit, ca si cnd nici n-ar fi zarit-o, taia cu briceagul cte o muscatura de slanina, o potrivea pe o felie teapana de malai, o vra n gura, tavalea prin sare ceapa crestata si apoi mbuca dintr-nsa cu multa pofta. Ana tacea fara sa stie ce asteapta si se minuna de nepasarea lui nenteleasa, atunci cnd n sufletul ei clocotesc durerile numai si numai pentru ca l-a iubit pe el mai adnc dect orice pe lume. n casa se asternu o tacere framntata doar de molfaitul flacaului care, n urechile Anei, rasuna batjocoritor. Apoi deodata glasul Zenobiei, ascutit si mirat, parca o trezi dintr-o aiurare: - Ai mai venit si pe la noi, Anuto? Ana nu stia ce sa raspunda si totusi si auzi ndata vocea ei nsasi, plnsa si fricoasa: - Am venit, lele Zenobie... am venit pentru Ionica... Iar se nteleni tacerea n odaie. Pe urma Ion scrsni dintii,

muscnd zdravan din ceapa. Fata ridica speriata ochii spre el, pe cnd falcile lui rontaiau rar si pielea i se ntindea si se ncretea pe obraji. Trecura astfel cteva clipe lungi. Flacaul se rosi nghitind n plin, apoi zise ncet, fara sa se ntoarca la ea: - Da ce-i porunca, Ano? Ce vrei cu mine? - M-a trimis tata pentru... 152 Dar nu putu ispravi. Raceala ntrebarii i curma repede glasul. Ochii i se umplura de lacrami, se plecara si se oprira pe pntecele umflat care, de sughiturile plnsului stapnit, se zvrcolea ca o imputare. Ion se uita la dnsa si-i cntari burta cu o privire triumfatoare. - Apoi daca te-a trimis pe tine, rau te-a trimis - zise el, avnd un surs de mndrie pe buze si stergndu-si briceagul pe cioareci cu mare bagare de seama. Asa, Anuto! Asa sa-i spui! Ca eu cu tine n-am ce sa ma sfatuiesc, dar cu dumnealui om vorbi si ne-om chibzui, de s-o putea, ca doar oameni suntem... Dar fara tocmeala cum sa ne nvoim? Cine dracu a mai vazut nvoiala fara tocmeala? Ca nici noi nu suntem cini, nu, nu... Sa-i spui negresit lui badea Vasile c-asa ti-am spus, ca sa stie... Ana ar fi vrut sa mai vorbeasca, sa plnga, sa-l roage, sa-i cada n genunchi si totusi se pomeni curnd n ulita, mergnd spre casa, obosita, suflnd greu. Parca nici n-ar fi auzit ce i-a spus Ion si nici povetele Zenobiei, care se silise s-o nvete cum sa ia cu binisorul pe tatal sau ca sa-l dea pe brazda cea dreapta, si nici tiu se gndea ce are sa pateasca acasa sau macar ce raspuns aduce. Simtea nsa o caldura mai vie n pntece si din cnd n cnd cte-o usoara zvcnire ce-i umplea inima de o bucurie mare si o facea sa uite toate suferintele. Deabia n fata tatalui ei si ntlnind ochii lui mici, cu sclipiri galbui, cu albul brazdat de cteva vinisoare rosii aprinse, cu privirea patrunzatoare si stranie, o cuprinse iarasi spaima si bolborosi uluita vorbe fara sir. Vasile Baciu nu ntelese nimic, dar simti tot si se napusti asupra ei racnind: - Uite hotul si tlharul!... Adica vrea sa-l rog eu, sa ma milogesc eu!... O calca n picioare si o umplu de snge, urlnd si jurndu-se ca mai bine i pune capul pe taietor, mai bine sa-i arda casa si sa-l trazneasca dect sa se duca dnsul la Glanetasu... De-aici ncolo nu trecea zi sa n-o bata pna ostenea. Vecinii se obisnuira si cu racnetele lui si cu gemetele ei, nct nici nu mai sareau sa o scape, mai ales ca Baciu acuma o snopea n casa, cu usa zavorta, sa nu-l mai poata opri nimeni. Fata se jigari ca o scoaba de attea batai, nct deabia se mai tinea pe picioare. Numai burta i crestea zi cu zi, bombndu-se nencetat, parca

n ciuda lui Vasile. Tocmai peste vreo trei saptamni Vasile Baciu se nemeri sa se ntlneasca fata-n fata cu Ion, pe ulita, aproape de casa preotului. Amndoi avura o tresarire. Flacaul totusi vru sa treaca nainte, fara sa se opreasca. . 153 - Cum, Ioane, treci asa parca nici nu m-ai cunoaste? i zise Vasile Baciu, neputndu-se stapni, cu un rnjet acru. N-ai tu, baiete, nici un pic de rusine? - Da de ce sa am? se opri Ion rece si sfidator. - Apoi nu stii tu ca fata mea a ramas grea cu tine? - Nu vreau sa stiu nimic! - Nu vreai? -Nu! - Bine, bine - scrsni Vasile - numai sa nu-ti para rau, mai Ioane! - Da de ce sa-mi para mie rau? facu flacaul mai ndraznet. Mai bine ia seama sa nu-ti para rau d-tale! - Adica nu vrei s-o iei? Ai? - Nu vreau, bade Vasile! Cnd am vrut eu, n-ai vrut d-ta... Acu nu mai vreau eu, uite-asa! sfrsi Ion, urmndu-si calea semet si cu nasul n vnt. Vasile Baciu murmura o sudalma cumplita, nclestndu-si pumnii. Lumea ncepu iar sa se clatine n jurul lui, ntocmai ca atunci n ograda lui Toma Bulbuc, cnd a simtit ntia oara ca i se naruie sufletul. ntise pasii sa ajunga acasa mai repede, si cum sosi, fara nici o vorba, se repezi la Ana, parca mai furios ca totdeauna. Fata se prabusi sub ploaia de lovituri, tipnd disperata: - Tata, nu ma omor!... Nu ma omor!... Nu ma omor! CAPITOLUL VI NUNTA 154 Notarul din Gargalau, ovreiu ca mai toti notarii comunali din Ardeal, primi pe Titu foarte calduros, deoarece auzise ca e poet si nu voia sa se creaza ca el nu stie sa aprecieze poezia, mai cu seama fiind dintre notarii cei de moda veche care nu prea stiau multa carte. i potrivi o odaie de culcare la primarie, n cabinetul unde se oficiau casatoriile civile, ca sa nu-l supere nimeni si sa poata lucra n tihna, n afara de orele de biurou, cnd i-ar veni inspiratia. - Poetii au nevoie de singuratate si de iubire - i zise notarul tragnd cu ochiul. Aici nsa va trebui sa te multumesti cu muze mai rustice! Hehehe!... Masa o lua mpreuna cu familia Friedman: notareasa, o ovreica habotnica, grasa, vesnic murdara si cu obrajii ntesati de

pistrui, apoi o fetita de vreo cincisprezece ani, care se ndragosti de Titu de la prima vedere, nadajduind ca-i va face si ei poezii, si n sfrsit un baietan de vre-o douazeci de ani, student n drept, care nvata acasa si numai la examene se ducea la Cluj... Totusi Titu se simtea rau aici si, n sinea lui, blestema clipa cnd s-a nvoit sa plece de-acasa si sa se desparta de Roza. Despartirea aceasta i ranise inima si-i zdrobise chiar dragostea de viata. ncerca sa se mngie ca n fiecare Joi se va duce cu Friedman n Armadia, iar de acolo, sub pretext ca 155 vrea sa-si vada parintii, se va repezi n Jidovita sa strnga n brate pe d-na Lang. Dar o saptamna fara Roza i se parea o vesnicie... Apoi mai ascundea n suflet si durerea ca nici n-a putut macar sa-si ia ramas bun de la ea la plecare. Au fost nevoiti sa se desparta ca doi straini, fara o sarutare fierbinte, fara o lacrima alinatoare, caci Lang se nemerise de trndavise toata vremea pe acasa, tocmai.n ziua aceea. Doar o strngere de mna tremuratoare si o privire nmuiata n regrete a putut aduce cu sine n satul strain care i se parea mai mohort ca o temnita... Si vina tuturor suferintelor lui cadea numai n sarcina notarului. Daca nu ar fi iesit dnsul n calea lui Herdelea, nici Titu n-ar fi trebuit sa paraseasca pe Roza... De aceea tnarul privea pe Friedman si toata familia lui ca pe niste dusmani de moarte si-i ura ct se putea n mprejurarile n care se gasea. De cnd ncepuse sa iubeasca pe Rozica, l apucase o dragoste deosebita pentru toti ungurii si ovreii, fiindca ea era unguroaica, maritata cu un ovrei. Dragostea se manifesta prin placerea de a vorbi ungureste. Venind acuma ntr-un sat unguresc, si nchipuise ca, auzind si vorbind numai ungureste, va avea impresia ca e tot n apropierea Rozei si astfel si va mai racori dorul. Si nadpjdea aceasta i se spulbera repede. Taranii care aveau treburi pe la primarie vorbeau mai mult romneste, nti pentru ca tuturor le era mai la ndemna si apoi fiindca notarul nsusi nu cunostea limba statului dect tocmai ct i cerea slujba, iar acasa sporovaia numai n ovreieste sau romneste, caci notareasa, cu toate silintele, nu fusese n stare sa nvete nici o boaba ungureste. Singur feciorul notarului, studentul, se prefacea ca nu pricepe romneste; deoarece nsa si dadea aere de gravitate savanta, lui Titu i era scrba de el si-l ocolea. Amart si mhnit, Titu totusi se puse serios la munca ce i-o mpartea cu darnicie Friedman care, nefiind sigur cta vreme va sta la dnsul poetul, cauta sa profite de harnicia lui spre a-si face la zi lucrarile ramase si ngramadite de luni de zile. Pe Titu l plictisea monotonia acelorasi formule si tipare, dar nu-l

mpiedeca de a munci cu rvna n asteptarea zilei de joi, cnd va revedea pe Roza. Se simtea chiar mndru ca se jertfeste scriind bilete de vite, liste de impozite si alte lucruri prozaice, n loc sa pluteasca n sfere senine, sa faureasca versuri naripate... Joia sosi ntovarasita de o deceptie crncena. Notarul i spuse cu parere de rau ca nu-l poate lua cu el n Armadia, ca trebuie sa umble negresit prin comuna, sa zoreasca strngerea birurilor si sa puna sechestre celor ramasi prea mult n urma, deoarece perceptia l ameninta cu amenda daca nu va varsa n trei zile macar sumele de pe semestrul trecut... 156 Parca nici o zi, n viata lui Titu, n-a fost mai posomorta ca Joia aceasta. Fierbea, njura si-si blestema soarta vaznd cum pleaca Friedman, pe cnd el trebuia sa stea pe loc. Era ct peaci sa se bata cu baiatul notarului care veni sa-i tie de urt si sa discute politica. Pe urma si zise ca Friedman nu putea sa-i faca asemenea magarie dect ndemnat de Herdelea si ca sa-l nstraineze de Roza. Spre a se razbuna nu iesi toata ziua din cancelarie, arunca ntr-un colt registrele de sechestre si, n schimb, compuse pentru Roza o scrisoare lunga, de nu se mai ispravea, nflacarata de patima si udata de lacrami, pe care voia sa i-o trimita cu un om tocmit nadins, chiar daca l-ar costa leafa ntreaga pe o luna. A doua zi, recitindu-si scrisoarea, i se paru cam umflata si o rupse. Se mai potolise putin cu speranta Joiei viitoare. Cum a rabdat o saptamna, va mai rabda cteva zile. Revederea va fi cu att mai placuta... Notarul i povesti ca s-a ntlnit n Armadia cu Herdelea si cu Ghighi, care i trimit multe sarutari, si gasi ca a facut foarte bine crutnd pe oameni cu sechestrele, deoarece perceptia i-a mai ngaduit o amnare cu birurile... Joia urmatoare Titu pati la fel si totusi se mhni parca mai putin ca ntia oara. ntre timp cunoscuse pe preotul calvin, om marunt, slab si cu o mustata foarte carunta, si pe preoteasa, grasa, voinica, nalta ca un jandarm, care erau certati si nici nu vorbeau cu notarul. Cu acestia mpreuna Titu ocara n fiecare seara pe Friedman si astfel se mai racorea si-si uita aleanul... n cele din urma nsa trebui sa plece prin sat, cu strajile, dupa biruri. Atunci de abia vazu dnsul mai bine comuna si oamenii. Si vaznd, i se strngea inima de remuscari si imputari, si-si zicea din ce n ce mai ntristat: - Uite, ce orb am fost!... Unde mi-a fost sufletul pna acuma? Gargalaul era un sat cam de vreo doua ori ct Pripasul, lipit de tarmul stng al Somesului, pe un ses drept ca masa. n mijloc se nalta trufasa, cu un cocos alb n vrful turnului, biserica ungureasca noua, iar n apropiere scoala statului, cu coperisul

rosu de tigla, cu doua etaje, severa si poruncitoare ca o stapna nemiloasa. Primprejur se nsirau numai case bune, cele mai multe de piatra, cu ograzi largi, acareturi bogate, vite frumoase. Pe la margini, ca niste cersetori flamnzi, se razleteau bordeie murdare, umile, nvelite cu paie afumate, si ntr-un colt, rusinoasa, se ascundea parca bisericuta romneasca de lemn, darapanata, cu turnuletul tuguiat de sindrila mucigaita... Fiindca datoriile mai numeroase erau la marginasi, Titu, povatuit de Friedman, si ncepuse activitatea printre cocioabele pleostite, ntmpinat pretutindeni de dulai latosi care-l latrau c-o nversunare att de dusmanoasa ca si cnd ar fi mirosit ca vine cu gnduri rele. Umblnd din casa n casa si rascolind mizeria pna n fund, se simti cuprins, ncetul cu ncetul, de o 157 nedumerire mare si att de staruitoare ca-i zgudui toata firea, mai ales amintindu-i ntr-una cladirile mndre din mijlocul satului. - Aici suntem noi, cei oropsiti si saraci, pe cnd dincolo ei se lafaiesc n belsug - se gndi dnsul n sfrsit, intrnd tocmai ntr-o casuta foarte hodorogita, cu stresinile asa de joase ca trebui sa se plece ca sa poata patrunde n tinda. O baba uscata, ncovoiata rau de spinare, cu o broboada cenusie n cap, l pofti speriata n casa, repezindu-se sa stearga cu sortul lavita, ca nu cumva sa se murdareasca domnisorul daca ar vrea sa sada. Spaima nsa i licarea n ochii cu care fura cnd pe Titu, cnd pe cele doua straji ramase n usa tinzii. - Apoi sa ne iertati, domnisorule, ca la noi e urt - murmura baba cu glas jalnic. Ne mannca saracia si necazurile, domnisorule, pacatele noastrei Titu o privi lung si se cutremura de o rusine ciudata amestecata cu dezgust. Batrna i se paru o nalucire din visurile lui, ntruchipnd mizeria si ntunerecul. Vru s-o linisteasca cu o vorba blnda, dar nu ndrazni sa deschida gura si-si vr nasul n registrele de sechestre unde o gast nsemnata cu o datorie de peste doua sute de coroane. Cnd auzi baba de doua sute, holba ochii uluita, ramase cteva clipe cu gura cascata, apoi, ntelegnd, izbucni brusc ntr-un hohot de plns, bolborosind desperata: - Vai de mine, domnisorule! Doua sute!... Vai de mine si de mine! Lacrimile ei glgiau atta durere nct Titu avu o nclestare n beregata. Se uita zapacit la strajile din tinda care se scarpinau n cap sub revarsarea de soare primavaratec. Lumina vie l facu sa tresara, ademenindu-l, simtind-o cum i se prelinge usor n

suflet, cum i patrunde n toate tainitele, schim-bndu-se ntr-o mila din ce n ce mai lamurita si mai stapnitoare. -Ce-s eu aici? Ce caut eu aici? se gndi atunci dnsul n vreme ce bocetele batrnei i murmurau n urechi ca ecoul unei chemari ndepartate. - Apoi uite, babo, trebuie sa platesti, ca altfel ti iau zaloage siti vnd tot, tot! vorbi n acelasi timp gura lui cu glas aspru care i se parea att de strain nct de abia l mai recunostea si mirndu-se cum poate rosti asemenea cuvinte. - N-am nimic, domnisorule, afara de sufletul din oase!... Nam!... Dar ia-mi-l, ia-mi-l!... Ca feciorul mi-i n catane de doi ani de zile si ct amarul de pamnt ne-a lasat Dumnezeu, acolo zace n paragine de ma doare inima... Numai sufletul mi-a mai ramas... Acu ncaltea ia-mi si sufletul, domnisorule!... In inima lui Titu izbucni o flacara noua, ca dintr-un foc mocnit prea ndelung. In minte i rasari ntrebarea chinuitoare: - De ce sa-i iau eu sufletul? De ce eu? De ce tocmai eu? 158 Statu mult nemiscat, fara sa rosteasca o vorba si fara sa mai ndrazneasca sa ridice ochii la baba care plngea mereu, si sufla nasul zgomotos, se nchina si se jura. Lui i era rusine de straji ca se nduioseaza si totusi n-avea puterea sa-si nvinga slabiciunea. Pe urma deodata se zgudui, se uita iar n registru, clatina din cap si mormai suparat: - Atunci poate ca sunt gresite socotelile? Ori ce Dumnezeu?... Ori nu se poate?... Adica ce greseli, ce...? Se agata ndata de cuvntul greseli ca un necat. Iesi furios din casa, urmat de strajile care paseau nepasator, clatinnd din cap ca niste animale trudite. Se duse drept la primarie si spuse indignat notarului ca registrul de impozite trebuie sa fie gresit. Friedman zmbi cu superioritate si-i raspunse ca garanteaza exactitatea socotelilor deoarece au fost lucrate chiar de dnsul si copiate de fiul sau, un matematician de mna nti. Dar, daca tine sa se convinga, slobod e sa revada toate capitolele, desi, dupa umila-i parere, ar fi mai bine sa continue sechestrele si sa nu piarda vremea degeaba... Titu si dadea seama ca n registru nu poate fi nici o greseala si ca-i trebuieste doar un pretext spre a nu fi nevoit sa mai colinde casele de pe la margini. Se simtea mic si ros de o amaraciune care parca-i sarbezea sngele si-i infiltra n suflet o scrba mare de sine nsusi. Zvrcolindu-se sa-si mprastie simtamntul acesta, se aseza la un birou ncarcat de hrtoage si, masinal, ncepu sa adune, sa scada si sa combine fel de fel de cifre, sa rasfoiasca pentru fiece nume n cte cinci-sase foliante. n ochii lui nsa ramasese ntiparita att de adnc baba cu fata zbrcita de cute si strmbata de plns, nct pe

toate paginile tremura chipul ei mustrator, n vreme ce n urechi i tiuia mereu ca o imputare din ce n ce mai aspra: Iami si sufletul, domnisorule!... Dupa un rastimp de bjbiri, rabdarea l parasi. Sari de la masa aproape desperat si porni sa se plimbe de ici-colo prin cancelaria colboasa, necajindu-se sa-si goneasca vedenia babei din minte. ncerca sa fuga cu gndurile la Rozica, la mbratisarile ei calde, la soaptele ei dulci. In zadar, caci se pomenea cu nchipuirea iarasi n cocioaba darapanata, n fata batrnei schimonosite de durere, silit sa-i auda bocetele dojenitoare. Pe urma se rusina ca, n asemenea clipe, mai vrea sa se gndeasca la Roza Lang si-l cuprinse chiar un fel de sila de femeia care l-a orbit atta vreme cu iubirea ei zvapaiata, abatndu-l din calea lui. Titu era acuma singur n toata primaria; strajile sforaiau la ntrecere pe bancile din tinda. n ferestrele deschise larg primavara zmbea n odaie ca o fecioara ndragostita. Pasii tnarului, apasati, cnd mai rari, cnd mai grabiti, rascoleau praful dusumelelor tocite, care, n mbratisarea soarelui, 159 se legana ca o boare aurita... Deodata apoi Titu se opri la o fereastra, cu minile la spate, ademenit parca de viata noua ce izbucnea atotputernica dincolo de zidurile cancelariei. Privirea lui ntlni peste drum scoala ungureasca, trufasa, stralucind ntr-o poleiala de raze. n curtea mare, prunduita, cete de copii zburdalnici se fugareau si se jucau, strignd plini de voiosie, supravegheati de un nvatator tnar si foarte palid, cu ochi att de mari ca de departe pareau ochelari. Zgomotul si veselia ajungeau n primarie mul-comite ntr-un murmur cald, ntretaiat numai rareori de tipete scurte, multumite. Sufletul lui Titu ncepuse sa se mai nvioreze, cnd vazu ca nvatatorul galben se umfla si se roseste ca un curcan, facnd semn mnios unui grup de copii ce stateau deoparte. Cum copiii ramasera pironiti locului de frica, nvatatorul se duse spre dnsii, amenintndu-i cu degetul si strignd. Titu se pleca pe fereastra si, prin zarva de glasuri vesele, auzi totusi limpede cuvintele nvatatorului, pline de indignare: - Numai ungureste!... Ungureste!... Trebuie ungureste!... Ungureste!... ntr-o clipire toata fiinta lui Titu se schimba ntr-o ura cumplita mpotriva nvatatorului. Simti o pornire navalnica sa se repeaza la dnsul si sa-i nfunde n inima vorbele amenintatoare... Niste batai de clopot zdranganira nsa atunci si, ntr-un minut, zgomotele amutira si curtea scoalei ramase pustie. Numai cladirea scaldata n soare privea parca mai mndra, mai batjocoritoare, ca o fiara care, dupa ce si-a nghitit prada, se linge lenesa pe

buze. Niciodata pna azi nu bagase de seama ca un lucru mort ar putea sa exaspereze pe un om. Acuma vedea cum casa roscovana de peste drum, cu ferestrele mari si sclipitoare, vrea sa-l dispretuiasca si sa-l jigneasca. Aceasta l nfuria si-i reamintea iar pe baba speriata si cernita de suferinti. - Sa-i smulg eu nenorocitei si sufletul din oase ca pe urma colea sa strige mai tantos: numai ungureste!... Ridica ochii mai sus deasupra scoalei, spre cerul albastru, limpede ca o pnza ntinsa acoperind nemarginirea. Gndurile lui vedeau tot satul ca pe o harta uriasa, patrundeau n casele frumoase, bogate, ngrijite, adevarate lacasuri de stapni rasfatati de soarta, se plimbau prin ograzile mndre unde ntlneau tarani unguri sfatosi, cu izmene largi ca rochiile, cu mustati rasucite, hodorogind n gura mare... Apoi, usoare si iuti ca nazdravanii din basmuri, ocoleau satul, poposeau n cocioabele necajite, printre alti tarani, mpovarati de nevoi, oropsiti de Dumnezeu si de oameni, sleiti de munca si de saracie... - Si totusi al nostru e viitorul! si zise Titu nseninndu-se. O cetate ncercuita de o ostire desculta! Degeaba ne nfrunta cu scoala amenintatoare, degeaba cnta cocosul n vrful bisericii... Apasarea noastra nu 160 nceteaza o clipa! Multimea noastra nainteaza mereu... Zidurile lor mestesugite se clatina si se farimitesc ndata ce le atinge suflarea vietii noastre ncatusate... Stapnii tremura n fata slugilor!... Slugile! Noi suntem slugile! Al lor e trecutul, al nostru e viitorul!... l gdila un rs de multumire. ncrederea n sine i alungase zbuciumarile si gndurile negre. si aduse aminte cum n Sascuta, acum vreo zece ani, cnd a trecut spre Bistrita, singur vacarul era romn si statea ntr-o hruba n . capul satului, pe cnd azi, fara scoala si fara biserica, jumatate comuna e romneasca. - Acolo alti stapni sunt cutropiti ncetul cu ncetul de slugile oropsite, dar pline de viata! se gndi dnsul, simtindu- se foarte fericit ca are cinstea sa faca parte din neamul obijduitilor. Cnd fu poftit la masa, era att de bine dispus ca nveseli toata familia notarului care era cam suparata deoarece le pierise o gsca ndopata si ngrijita de nsasi doamna notareasa. Dupa prnz Titu se cufunda ntr-o discutie pasionata cu Friedman si

fiul sau asupra romnilor. Studentul ncerca mereu sa vorbeasca ungureste, dar Titu nu raspundea dect romneste, parca ar fi uitat dintr-odata si cu desavrsire limba cealalta sau parca s-ar fi temut ca si va pierde graiul n clipa cnd ar mai rosti un cuvnt unguresc. Notarul si mai ales feciorul sau sustineau cu nversunare ca politica romneasca e gresita din temelie, fiind pornita dintr-un simtamnt de ura mpotriva stapnitorilor legali ai tarii si ca prin urmare se va sfrsi printrun faliment. Titu critica, din ce n ce mai ndrjit, rvna ungurilor de a ucide prin deznationalizare un neam ntreg cu un trecut ndoliat de suferinte si de vitejie, si dovedeau ca, mpotriva acestei tendinte criminale, romnii sunt siliti sa lupte pe viata si pe moarte. - Pardon, pardon l ntrerupse n cele din urma notarul, vrnd sa-i dea lovitura de gratie. Sunt sigur ca mai curnd sau mai trziu, sovinismul d-tale are sa te goneasca n Romnia, ca si pe ceilalti martiri ai d-voastra, care exploateaza ncrederea bietului popor n carturarii sai... Ma rog, n privinta aceasta eu nu ma nsel niciodata... - Unde-i norocul sa pot trece si eu n tara! suspina Titu cu mndrie. - Lasa, ca asemenea noroace nu ntrzie prea mult - zise Friedman ironic. Ei bine, grozav as vrea sa te ntlnesc dupa cervei fi cunoscut mai bine Tara Romneasca! Grozav!... Ai sa vezi d-ta acolo libertate si fericire, d-ta care aici crtesti si te revolti nencetat... Chiar te rog sa-mi scrii si mie o carta postala... Fagaducsti? - Desigur! striga Titu mbujorat de nsufletire. n orice caz mai rau ca aici nu poate sa fie! 161 - Nuuu? Zau?... Crezi d-ta? sari notarul suparat ca n-a izbutit sa-l dea gata. Apoi stii d-ta ca n Romnia d-tale nimic si nimeni nu e stabil? Daca ochii d-tale se ntmpla sa nu-i placa boierului, a doua zi ai zburat... Acolo nu-s legi si nici administratie ca n tara aceasta blagoslovita pe care d-voastra o calomniati pe toate cararile. Nu, domnule! Acolo bunul plac al ciocoilor dicteaza milioanelor de robi n zdrente... Sa nu-mi vorbesti, te rog, mie de Romnia, ca eu o cunosc mai bine ca d- ta!... Trei ani am stat acolo n tinerete, dar n-am sa uit pna voi nchide ochii ct am ndurat. - n sfrsit, oricum ar fi, bine sau rau, cel putin stiu ca tot e romnesc si numai romnesc! facu Titu cu un zmbet triumfator care pe notar l rcia mai tare dect daca ar fi racnit. Si prin urmare nu poate veni orice fleac de renegat sa-ti impuna sa vorbesti si sa simti ca un strain! - Esti un sovinist cum nici nu mi-as fi putut nchipui, nu

degeaba esti poet romn! zise studentul, cautnd sa fie ironic, pe ungureste. La sfrsitul discutiei Titu se simti mndru ca un comandant de oaste dupa o batalie cstigata. Era mai ales multumit pentru ca a avut curajul sa-si declare fara nconjur sentimentele adevarate, ca si cnd ar fi facut-o n fata unor inchizitori fiorosi... n amurg, n loc sa se duca la preotul calvin ca sa brfeasca mpreuna cu preoteasa apucaturile obraznice ale notarului, precum obisnuia, se hotar brusc sa mearga la preotul romn. Acuma i era rusine ca, fiind aici aproape de o luna, a legat cunostinta cu toti surtucarii unguri, dar n-a umblat deloc sa vaza macar pe pastorul turmei desculte si oropsite. Casa preoteasca era n preajma bisericutei, pe o ulita dosnica, n marginea satului. Titu gasi numai pe doamna preoteasa, o taranca secatuita de munca, si trei fete modeste, foarte rusinoase si cam prostute. Toate s-au bucurat si l-au poftit ndata n casa dinainte, o odaie mpodobita cu tesaturi si cusaturi taranesti si cu o masa n mijloc, asternuta cu fata alba, pe care tronau o biblie veche, legata n piele roasa, ntre o cruce mica de argint si alta mai mare de lemn. Stngaciile si sfiala fetelor, ca si vorbele apasate ale preotesei, care altadata l-ar fi facut sa rda, acuma i se pareau pline de farmec. - Dar Sfintia Sa? ntreba dnsul cnd, dupa sleirea banalitatilor de rigoare, fetele amutira, nemaistiind ce se cuvine sa vorbeasca. - E la biserica, are o nunta - raspunse repede fata cea mai mare, slabuta, uscata, cu minile rosii. Au venit adineaori niste unguri sa-i cunune. C-aici asa-i obiceiul. nti se cununa la biserica lor, dar pe urma vin si la tata ca zice ca slujba noastra e mai sfnta... - E mai sfnta - repeta Titu masinal. 162 n curnd sosi si preotul, batrn, cu hainele murdare, cu barba nengrijita si cu niste ochi blnzi ca de apostol. Avea fata transfigurata de o multumire mndra. Dadu mna cu Titu, l aseza la masa, porunci fetelor sa aduca un pahar cu vin si apoi, cnd ramasera singuri, i zise cu o imputare usoara, frateasca: - Ma bucur, fiule, c-ai mai venit si pe la noi... Asa se si cade. Caci trebuie sa ne iubim unii pe altii toti cei de-o limba si de-o lege. De aceea m-am mirat si m-a durut ca ne-ai ocolit pna azi... Titu pleca fruntea parc-ar fi asteptat o binecuvntare si rosti domol, ca un vinovat mustrat de remuscare: - Iarta-ma, parinte!...

Zvonul si apoi stirea ca Ion nu vrea sa iea de nevasta pe Ana, desi nu tagaduieste ca cu dnsul a ramas nsarcinata, se raspndi, mai ales cu ajutorul Zenobiei, n tot satul. Celor ce spuneau ca nu o iea fiindca nu se nvoieste de zestre cu Vasile Baciu, le astupau gura cei ce stiau ca flacaul nici nu vrea sa stea de vorba cu tatal fetei si ca deci si-a batut joc de ea nadins si numai ca sa se razbune pe Baciu pentru ca nu i-a dat-o de buna voie, ba nca odinioara la hora, l-a si bruftuluit de fata cu toata lumea. n casa Herdelea nsa purtarea lui Ion era privita ca o ticalosie fara pereche. Bataile ce le suferea Ana din pricina lui strneau zilnic valuri de lacrimi si explozii de mila pentru victima prascaului Glanetasului, cu toate ca pna atunci fata lui Vasile nu se bucurase de nici o consideratie n familia nvatatorului. De cte ori auzeau ca Baciu bate pe Ana, amndoua fetele lui Herdelea plngeau cu hohote si blestemau pe Ion, avnd de partea lor fatis si pe dascalita care nu se ostoia pna ce nu striga din cerdac spre casa Glanetasului: Sa va fie rusine obrazului! Desi nu se arata, nvatatorul se indigna tot att de mult ca si muierile, fiind un sentimental fara seaman si avnd oroare de bataie, nct chiar n scoala, cnd se ntmpla sa-l scoata din sarite vreun copil si sa-i traga doua-trei la palma, avea remuscari zile de-a rndul. Laura mai ncerca de cteva ori sa explice flacaului ca nu-i sade frumos ceeace face, dar Ion parca nnebunise, tacea si rnjea ca un cine turbat. - Nici n-am mai vazut asa blestematie - murmura Herdelea, clatinnd din cap, seara cnd vorbeau de feciorul Glanetasului. Parca-mi pare rau acuma ca nu l-am lasat sa fi stat n temnita, sa-i mai treaca buiecia. 163 Dealtfel Ion nsusi traia ntr-o tulburare att de ciudata ca aproape nu-si dadea seama ce mai voia si unde vrea sa ajunga. De cnd a nfruntat pe Vasile Baciu i se parea ca toata lumea l dusmaneste si totusi se simtea mai fericit ca totdeauna. Aci era de-o veselie uimitoare, glumea cu cine-i iesea n cale, aci se nfuria si suduia din senin, cautnd oricui cearta si bataie. Mai ales cnd i pomenea cineva de Ana, se sborsea si fulgera; iar n cele din urma vedea un vrajmas de moarte n oricine rostea n fata lui numele ei sau pe al lui Vasile. ntr-o Dumineca, tocmai n vremea liturghiei, batu crunt pe tatal sau, pentru ca l sfatuise, foarte pe departe, sa se nteleaga cu Vasile Baciu, deoarece ar fi auzit ca acum ar fi bucuros sa-i dea fata si chiar o zestre frumoasa. Avea clipe cnd si zicea ca se poarta ca un prostanac, alergnd dupa cai verzi, n loc sa stea de vorba cum se cuvine si sa caute o nvoiala cinstita. Se gndea atunci ca Vasile

Baciu, ncapatnat cum e, poate sa se razgndeasca, sa lase pe Ana sa nasca si s-o tie acasa cu copilul pna ce va veni altul s-o ceara de nevasta. Au mai fost si alte fete cu copii din flori care totusi s-au maritat, dar nca fata bogatasului Vasile Baciu?... Asemenea nchipuiri l faceau nsa mai drz... - Mai bine sa ramn tot calic dect sa ma mai frece ei pe mine! si raspundea cu un simtamnt de mare multumire. Cteodata i venea sa izbucneasca, sa strige n gura mare ca si-a mplinit gndul, ca de acum poate avea si pamnt si de toate, numai sa vrea dnsul, caci toate numai de vointa lui atrna. Asteptarea de azi i umplea fiinta de o placere nemaisimtita. Tocmai fiindca i-ar fi fost usor sa puie capat tuturor nentelegerilor, nu se ndura, parca s-ar fi temut ca, ndata ce va fi dobndit ce a rvnit att de vijelios, vor ncepe poate alte zbuciumari, necunoscute si maigrele... ntr-una din zilele acestea fu chemat grabnic la judecatorie n Armadia, printr-un aprod trimis nadins dupa dnsul. Se duse ndata, nepasator, fara sa se sfatuiasca cu nimeni, ca si odinioara, cnd cu pra lui Simion Lungu. Nici capul nu-l mai durea de ce i s-ar putea ntmpla acolo, de vreme ce planul lui a izbutit si fericirea e att de aproape, ca doar sa ntinda mna s-o culeaga... Un domn strain, gros si gras, cu ochelari negri, cu fata plina si rotunda ca o luna, l ntreba cine i-a facut jalba mpotriva d-lui judecator? Ion nu statu pe gnduri nici un minut, ci spuse ndata ca Herdelea i-a facut-o... Numai dupa ce a ispravit si a vazut pe preotul Belciug alaturi de judecatorul mnios, mai la o parte, si-a dat seama ca s-a pripit si si-a adus aminte cum a fagaduit nvatatorului de attea ori ca nu-l va vinde nici n ruptul capului. De aceea 164 cauta s-o dreaga, adaognd ca el n-a lasat pe Herdelea si l-a rugat n genunchi pna l-a nduplecat. Domnul strain nsa nu-l mai asculta, fiind ocupat sa dicteze ceva pe ungureste altui domn care scria foarte repede la un birou. Dupa un rastimp apoi domnul strain, care vorbea stricat romneste, l ntreba daca s-a gndit bine ce a facut, iar cnd dnsul raspunse ca sa gndit, i zise ca plngerea lui e mincinoasa si prin urmare, n loc de doua saptamni acuma poate sa fie nchis doua luni, de nu si mai mult... Ion, cu o nfatisare nepasatoare, tacu. Pe urma un aprod l scoase afara... Pna ce ajunse n ulita, flacaul se mai gndi ca n-ar fi trebuit sa spuna pe Herdelea. n ulita si zise ca si n temnite oameni trebuie sa stea si ca ori o saptamna, ori o luna, tot un drac e... Apoi toata afacerea aceasta fu ngropata sub noianul grijilor cu Ana, cu Vasile Baciu, cu pamnturile lor care vor fi ale lui... ,

Fiindca Ion, de la o vreme ncoace, nu mai mergea asa de des pe la Herdelea ca nainte si niciodata n-a deschis vorba despre ncurcaturile lui cu Ana, familia nvatatorului deabia dupa vreo saptamna si ntmplator a aflat cum odrasla Glanetasului nici n-a vrut sa asculte pe Vasile Baciu, cnd a ncercat sa-l descoase asupra gndurilor lui cu fata batjocorita. Domnisoarele si doamna convinsera lesne pe Herdelea ca el, ca nvatator si om luminat, e dator sa intervina, sa povatuiasca si la nevoie sa dojeneasca pe destrabalatul care nu mai are frica nici de Dumnezeu si nici de oameni. Magulit, nvatatorul chema ndata pe Ion, care raspunse ca vine, numai sa arunce nti niste ogrinji n ieslele Dumanei. - Pacat ca nu-i aici si Titu - murmura Herdelea, asteptnd aproape miscat sa soseasca flacaul. Am cam bagat de seama ca Titu are multa influenta asupra nebunului... Ei, dar acuma saracul Titu cine stie cum se trudeste n Gargalau! Caci de, pinea cea de toate zilele greu se agoniseste si cu multa sudoare! Ion intra, dar de la primele cuvinte se burzului, se rosi, se nfurie si curnd i-o trnti, fara rusine, nvatatorului: - Da mai lasati-ma n seama necuratului, ca doar nici eu nu-s copil si stiu bine ce fac si cum trebuie sa ma port! Apoi zau asa... N-o iau, domnule nvatator, pentru ca n-am pofta s-o iau. Si, drept sa va spun, mi-i urta Ana ca mama padurii si nu miar mai trebui sa stiu ca badea Vasile mi-ar pune colea-n palma tot hotarul Pripasului... Ce-s eu vinovat c-a ramas ea cu pntecele la gura? Io-s vinovat? Ea-i de vina, ca de nu i-ar fi placut, nu s-ar fi lasat... Ca doar n-am rugat-o eu, pacatele mele... Herdelea se cruci ascultndu-l si amuti, iar fetele fugira n salon ca sa nu fie nevoite sa mai auda asemenea vorbe pagne. Numai dascalita nu-si pierdu 165 cumpatul, ci aprinzndu-se de indignare, i zise cautnd totusi sa-si pastreze demnitatea: - Nu ti-i rusine tie, mai baiete, sa vorbesti asa n fata noastra, oameni cumsecade? Astea-s vorbe de om zdravan? Nici tiganii cei mai nemernici n-ar ndrazni sa faca si sa graiasca precum ndraznesti tu! Frumos ti sta, n-am ce zice... Noi te-am crezut mai de treaba si mai asezat ca pe altii, dar vad ca n-ai pereche n blestematii... Da, da, bine a zis cine-a zis ca din coada de cine nu faci pna-i lumea sita de matase... Foarte bine-a zis... - Lasa-l, draga, lasa-l mai ncet, ca-i tnar si nu stie ce vorbeste- interveni Herdelea mpaciuitor, uitndu-si hotarrea energica de adineaori n fata ndrjirei flacaului, si ncerca sa-l

mblnzeasca reamintindu-i ca, de cte ori i-a ascultat sfaturile, numai bine i-a mers, si staruind mai ales asupra pataniei cu Simion Lungu, cnd fusese ct pe-aci sa-i putrezeasca oasele prin cele temnite si cnd numai jalba, pe care i-a facut-o dnsul, l-a scapat teafar... nvatatorul n-apuca sa ispraveasca. Pe Ion, blndetea aceasta l sugruma fiindca l silea sa se rusineze. Dar nevrnd sa se dea nvins, si aduse aminte de domnul strain de la judecatorie si sari mnios, strignd: - Ca bine m-ai sfatuit, domnule nvatator! Mai bine nu ma sfatuiai si ma lasai n pace sa stau nchis atunci doua saptamni, dect sa stau acu doua luni ori poate si doi ani!... Lasa ca am aflat si noi cum sau ntors lucrurile, ca doar nu suntem tocmai asa de prosti... - Va sa zica asta ti-e recunostinta, mai Ioane? zise Herdelea nfricosat de ndrazneala feciorului. Dupa ce m-ai rugat o seara ntreaga, si tu si ai tai, sa nu te las, acuma ai obraz sa-mi faci imputari? Uiti ca tot plngerea mea te-a scapat de temnita. - M-a scapat, cum sa nu ma scape... Zi mai bine ca ti-ai batut joc de nestiinta mea cum nici n-as fi putut crede, ca doar mai frumos cum m-am purtat eu cu d-voastra nu s-a purtat nimeni... Dar acu nu-i nimic! Sa fim sanatosi! De acu oi sti si eu sa ma feresc si sa umblu dupa capul meu... Sa dea Dumnezeu noapte buna!... Iesi repede, trntind usa si bodoganind pna acasa. Atta obraznicie ncremeni chiar si pe d-na Herdelea, nct deabia ntr-un trziu putu zice: - A nebunit de tot beciznicul! ceeace se potrivi si cu parerea domnisoarelor care, reaparnd, nu mai stiau cum sa-si astmpere revolta. 166 Pna noaptea trziu uimirea nu se potoli n casa Herdelea. Asemenea necuviinta din partea unui satean nu li se mai ntmplase niciodata. i supararea tuturor era mai mare pentru ca tocmai Ion dovedea atta nerecunostinta si lipsa de respect. Fiindca toti l-au iubit, acuma toti l ocarau la ntrecere. Familia nvatatorului l privise totdeauna ca pe un om al casei, mai istet si mai spalat ca ceilalti tarani. Herdelea se mndrea ca l-a avut elev si-l lauda pretutindeni. Ce-i drept, si Ion fusese vesnic saritor si nu se codea, daca i se cerea, ba sa alerge pna-n Jidovita sau n Armadia, ba sa mai sfarme niste lemne pentru bucatarie... n serile lungi de iarna, cnd plictiseala omoara satele, cnd de frica ei oamenii se culca deodata cu gainile, feciorul Glanetasului petrecea de multe ori n casa nvatatorului, ascultnd sau spunnd basmuri, cntnd ori

jucnd loton si durac... nsasi d-na Herdelea, care nu-si ascundea dispretul fata de prosti, cum le zicea dnsa taranilor, cu Ion vorbea ca si cu o persoana de seama ei, mai ales ca el ramnea mereu cuviincios... Si acuma, acelasi Ion nu se rusineaza sa racneasca si sa ameninte pe domnul nvatator! - Dac-ar fi fost acasa Titu, sunt sigura ca-l pleznea! zise Ghighi, razboinica. Herdelea nsa mai mult se ntristase dect se mniase. Din toate vorbele lui Ion, l izbisera ndeosebi cele despre plngerea mpotriva judecatorului. Apoi o banuiala i sagetase inima: dar daca nebunul s-a apucat sa spuie pe undeva cine i-a facut jalba?... Nu mai vazuse de mult pe Chita Pop de la judecatorie, dar parca simtea ca comisiunea de ancheta trebuie sa fi umblat prin Armadia si deci se prea poate ca sa fi fost chemat si Ion... Atunci nenorocirea e pe drum... - Te pomenesti ca mai dam si de belea din pricina reclamatiei cu obraznicul asta! vorbi Laura care, de cnd se logodise, mperechiase seriozitatea cu pesimismul. - Nu m-as mira deloc! adaoga dascalita mngindu-si gura si nasul. De la astfel de prosti te poti astepta la tot ce-i mai rau! - Hodoronc-tronc! facu Herdelea. Lasati, ca nu-i nici dracul asa de negru cum se pare... O fi blestemat Ion, dar rau nu-i! Omul o fi avnd cine stie ce necazuri, s-apoi la necaz omul vorbeste vrute si nevrute! n vreme ce sufletul i sngera de presimtirea nenorocirei, trebui sa zmbeasca, sa glumeasca si sa convinga familia ca nu-i nici o primejdie... Dascalita si fetele, obosite de indignare, dormira ca scaldate. Numai Herdelea se framnta toata noaptea cu ochii deschisi, speriati, cautnd zadarnic sa nece n ntunerec vedeniile apasatoare... 167 Preotul Belciug, fiind nnegrit n plngerea lui Ion la fel cu judecatorul, fusese chemat ca informator n fata comisiunei, prezidata de primul procuror al tribunalului din Bistrita. Raspunse surznd cucernic la toate ntrebarile, simtindu-se curat ca floarea spinului si nevrnd sa para ca e cuprins de vre-o pornire dusmanoasa fata de nimeni, desi n sufletul lui fierbea mpotriva lui Ion care a cutezat sa-l prasca. Dealtfel i veni foarte usor sa se lamureasca, avnd doar sa-si repete declaratiile facute cu prilejul procesului, din care se ntelegea ca feciorul Glanetasului este un element periculos pentru ordinea legala n Pripas si ca, n interesul obstesc, trebuie negresit scuturat putin ca sa-si vie n fire. - Nu sunt om de legi si deci nu pot vorbi dect ca un simplu profan - facu dnsul drept ncheiere. Totusi mi s-a parut si mi

se pare ca domnul judecator n-a fost destul de sever cu delicventul. Dealtminteri cea mai buna dovada ca amenintarea pedepsei n-a avut efectul dorit, este nafara de nsasi plngerea aceasta, care constituie o calomnie prea ndrazneata, este, zic, faptul ca chiar acuma reclamantul e eroul unui scandal cum nu s-a mai pomenit nca n satul nostru... Cnd nsa preotul auzi din gura lui Ion nsusi ca Herdelea e autorul adevarat al plngerii, se rosi de mare mnie. - Asta-i culmea ipocriziei! se gndi el. Pe deoparte mi vine la colindat si ma pofteste la logodna fetei, iar pe de alta parte ma traste pe la judecati! n sfrsit bine ca s-a facut dovada... De-acuma era dovedit ca nvatatorul i-e dusman si prin urmare se credea ndreptatit sa caute si el sa-l loveasca, si nca tocmai cnd i va fi lumea mai draga. - Daca-i vorba de facut rau, apoi am sa-i arat ca nu e greu deloc! se hotar dnsul. Cu ct i se nradacina n suflet convingerea ca Herdelea e marele vinovat, cu att gasi mai multe mprejurari usuratoare pentru Ion care, la urma urmelor, nu poate fi dect victima intrigilor nvatatorului. II compatimi si-i paru rau ca a fost nevoit sa marturiseasca mpotriva bietului flacau. Se gndi tot mai des la dnsul si din ce n ce cu mai multa duiosie. Adica pentru ce l urmarise cu atta nversunare? Acuma, chibzuind mai bine lucrurile si ntmplarile, recunoaste ca s-a pripit cnd l-a dojenit n biserica si c-a gresit ndemnnd pe Simion Lungu sa-l prasca. Da, da, s-a pripit, caci dreptatea adevarata a fost de partea lui Ion... Deci trebuie sa ncerce sa-si rascumpere 168 greselile si sa faca ceva pentru sarmanul om oropsit. Si, fiindca stia bine nentelegerile dintre el si Vasile Baciu, si propuse sa-i mpace, convingnd pe Ion sa iea pe Ana, iar Baciu sa-i mplineasca dorintele n ce priveste zestrea. De altfel, daca ar izbuti, ar mprastia si rusinea ce apasa asupra satului din pricina lor. Adevarat ca Ana nu-i nici ntia, nici ultima fata care a pacatuit; pe valea Somesului sunt chiar unele sate unde mai toate miresele umbla cu copilasul de mna. n Pripas nsa, de cnd e Belciug n fruntea credinciosilor, nu s-au pomenit copii din flori. Si apoi ceea ce face Vasile Baciu e strigator la cer. Bine, a gresit fata si e vinovata, dar pentru o greseala nu poti sa omori pe om. Atta cruzime nu s-a mai auzit. S-a dus vestea si prin alte comune cum o lasa n fiece zi vnata si zdrobita de bataie... Preotul mai cumpani ctava vreme planul, ca sa nu aiba pe urma sa-si impute iar vreo pripire. Din zi n zi nsa l gasea mai maret. Herdelea are sa ngalbeneasca de necaz cnd va afla ca

pna si Ion al Glanetasului, unealta lui nenorocita, tot la' popa cauta adapost sufletesc. Apoi, n afara de recunostinta flacaului, va dobndi si ncrederea lui Vasile Baciu, pe care patania fetei l-a prapadit si care ar fi bucuros acuma s-o vaza maritata chiar si cu feciorul Glanetasului, macar ca s-ajurat si s-a laudat atta ca nu i-o da nici mort. Aici Belciug simtea o noua arsura a constiintei sale, caci si el l asmutise odinioara pe Baciu sa nu-si nefericeasca fata cu un destrabalat bataus si tlhar... n sfrsit preotul mai nadajduia ca din mpacarea aceasta poate sa foloseasca si biserica cea noua ceva. Caci rvna lui cea mai scumpa n viata era sa vaza naltndu-se un sfnt lacas de piatra, falnic si frumos, n locul celui vechi si darapanat care i facea necinste att lui, ct si satului ntreg. De vreo zece ani aduna ban peste ban, cu o patima mereu crescnd, contribuind el nsusi cu aproape toate veniturile bisericii si impunndu-si singur toate economiile n favoarea visului sau. Realizarea ncepuse printr-o colecta, facuta de doi sateni fruntasi, Toma Bulbuc si Stefan Hotnog, prin toate comunele Ardealului, cu o scrisoare de nvoire din partea episcopului. Trebuind bani multi, Belciug cauta sa insufle si taranilor ambitia de a darui pentru biserica cea noua la toate prilejurile, dar mai ales la nunti, la botezuri, la morti... Din nenorocire, credinciosii erau mai greoi la punga ca pastorul, nct de abia acuma se putusera ncepe tratative cu ctiva arhitecti vestiti din Bistrita, si nca nu se stia daca suma adunata va ajunge... n reveriile lui cucernice, Belciug vedea noua biserica triumfatoare, trmbitnd lumii silintele vrednice ale unui preot modest. Ba mai vedea si bisericuta cea veche, asa saraca si umila cum era, mutata n satul Sascuta, unde romnii se nmultisera si, neavnd unde sa se nchine, veneau Duminecile n Pripas sa 169 asculte sfnta liturghie... Numai sa-l nvredniceasca Dumnezeu sa-si poata continua opera si sa lumineze sufletele oamenilor... Dumineca, nainte de a ncepe slujba, puse pe primar sa porunceasca lui Vasile Baciu sa vie la dnsul acasa, dupa amiazi, mpreuna cu Ana, iar straja fu nsarcinata sa-i trimita pe Ion, mpreuna cu Glanetasu si Zenobia. Nu voia sa se stie de ce-i cheama si nici sa banuiasca unii ca a poftit si pe ceilalti. - Cum sunt de ndrjiti amndoi, ar fi n stare sa nici nu vie - si zisese Belciug, frecndu-si minile cu nfrigurare. Pe cnd asa, daca se vor ntlni fata n fata n casa mea, nu se poate sa nu caza la nvoiala! Cei dinti sosira Vasile Baciu cu fata. Taranul era putin cherchelit, fiindca se grabise sa nghita o jumatate de rachiu mai nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea

ochii umflati si arsi de plns si ncerca zadarnic sa-si ascunda burta sfidator de rotunda. Pe el l pofti sa seaza, pe cnd ea ramase n picioare, cu ochii n pamnt, lnga Tisa. Ca sa nu-i dea vreme sa rasufle, Belciug l lua repede, ca face rau de-si stlceste fata, c-a ajuns de rsul lumii, ca omul la nenorocire sa nu-si piarza judecata, ca Ana a gresit, dar orice greseala se poate ndrepta cu buna vointa, dar ncapatnarea e mama tuturor relelor, ca doar nici Ion nu-i tigan, ba nca-i fecior srguitor si istet, desi n-are avere, si poate sa fie un ginere mai de treaba ca multi altii... Ana izbucni n lacrami, iar Vasile Baciu raspunse nduiosat si amart: - Da cum n-as vrea eu, domnule parinte? N-am ncercat eu n toate chipurile? L-am si rugat, eu, om batrn... Dar nu vrea nici macar sa ma asculte. Nu vrea si nu vrea. A batjocorit-o si acum ne freaca... Apoi ce sa mai stiu eu ce face? D-ta esti om sfnt si drept si ntelept... Invata-ma d-ta si eu fac orice! Preotul si petrecu mna prin par, multumit de raspunsul taranului, si tocmai se pregatea sa-l povatuiasca sa nu fie zgrcit, ca doar pentru odrasla lui da, iar nu pentru straini, cnd auzi pasi de opinci n tinda si apoi un ciocanit sfios n usa. - Intra! murmura dnsul repede, ncntat. Glanetasu deschise ncet si cu respect usa si si puse ndata caciula jos lnga cuptor, n vreme ce Zenobia si Ion intrara mai cu curaj si dnd buna ziua. Toti trei se aratara uimiti vaznd pe Baciu si pe Ana, cu toate ca att ei ct si ceilalti banuisera de ce au fost chemati. Belciug dadu mna cu Glanetasu si cu Ion, aruncnd o privire lui Vasile Baciu, prin care parca-l poftea sa priceapa ct de mult i cinsteste,"pe urma vorbi flacaului cu un glas blnd, nvelind dojana n rugaciune: 170 - Aud si nu cred ca tu n-ai vrea sa iai pe fata asta nenorocita, dupa ce vezi bine si recunosti ca esti vinovat si c-ar trebui sa-ti mplinesti datoria crestineasca... Apoi asa nu-i frumos, mai Ioane! Ca fata urta nu-i, de neam rau nu-i, pe drumuri nu-i... Spune si tu, nu vorbesc eu bine?... Tu de asemenea esti un baiat cumsecade, cuminte, asezat... Cum se poate una ca asta? - D-apoi, domnule parinte, baiatul ar vrea - raspunse Glanetasu n locul flacaului, scarpinndu-se n cap si cu ochii la Vasile Baciu. Cum sa nu vrea, domnule parinte - adaoga iar dupa o pauza, dar oprindu-se iar scurt, parca n-ar ndrazni sa sfrseasca,-pe cnd Ion pleca fruntea cu o miscare ce vroia sa arate ca da, ntr-adevar el ar vrea. Se lasa o tacere mai lunga si pe urma, brusc, se pornira sa

vorbeasca n acelasi timp si Vasile, si Ipn, si Glanetasu. Preotul nsa le curma avntul, facnd un semn cu mna, si le zise blajin, cu un zmbet cucernic si mpaciuitor: - Iaca de-asta v-am adunat! Acu sa va tocmiti si sa va nvoiti ca oamenii, ca vrajba-i buna numai ntre tigani... Belciug se aseza tacticos la masa si apoi ridica ochii la dnsii, asteptnd tocmeala si pastrndu-si pe buze sursul binevoitor pentru toti. Barbatii nsa stateau ncurcati, cu privirile atintite asupra lui, ca si cnd ntr-nsul ar vedea singura lor mntuire. Zenobia ofta des si-si dadea ochii peste cap, vrnd astfel sa arate tuturor ca ea e patrunsa de seriozitatea clipei, iar Ana, topita de rusine, plngea nabusit, cautnd sa se faca ct mai mica si sa-si acopere burta cu minile ncrucisate pe care picura n rastimpuri cte-o lacrima fierbinte... Se auzea aspru tictacul ceasornicului de pe scrin, acoperit numai cteva clipe de uruitul unei carute pe ulita... n tacerea ce stapnea ca o dusmanie muta, zbrnai apoi deodata vocea lui Vasile, gros si ragusit, nct toti parca se speriara si ntoarsera capetele spre dnsul: - Eu nu ma codesc deloc, domnule parinte... Eu i dau fata... Uite-o! Sa si-o ia si sa fie sanatosi! Vorbele acestea destelenira amorteala asteptarii. Ion se misca pe scaun, si drese glasul putin si zise linistit, dar uitndu-se numai sub masa, la picioarele preotului, ntinse si aratnd talpile ghetelor pe care se prelingeau vine subtiri de apa murdara din noroiul lipit pe margini: - Nici eu nu ma codesc, ca m-ar bate Dumnezeu, numai ca vreau sa stiu ce iau si ce-mi da... Am dreptate, domnule parinte, ori n-am? Amndoi se adresau numai preotului si nici nu se uitau unul la altul. Nimeni nu lua n seama pe Ana si deci nimeni nu vazu cum nseninarea alunga spaima din ochii ei, pe masura ce cuvintele barbatilor se nmoaie si se apropie. 171 - i dau fata acuma, iar dupa moartea mea, lor le ramne tot ce am agonisit, ca doar n-am sa duc nimica pe cealalta lume... Ct traiesc nsa nu vreau sa ramn pe drumuri si s-ajung la batrnete sa cer de pomana - facu Baciu mai raspicat, mereu cu privirea spre Belciug. - D-apoi cu fata ce sa fac eu, bade Vasile? se ridica atunci si Ion aprins. Spune-mi d-ta, ce sa fac? Am eu avere ca d-ta, am eu pamnt?... Ori d-ta vrei sa ne bagam slugi amndoi ca sa nu pierim de foame? - Sa munciti si sa va faceti! striga Vasile Baciu. - Oare?... Da pn-acu n-am muncit? Pn-acu nu mi-am sfarmat deajuns oasele? Ca slava Domnului, cu minile n sn

n-am stat! Si avut-am oare vre-un folos din toata truda? Am ramas tot ca degetul de gol... s-acu ai vrea sa mai hranesc si pe fata d-tale, ca ti se pare ca dnsii nu-mi sunt pna peste cap!... Arata cu degetul pe rnd, pe tata-sau si pe ma-sa, care dadura din cap foarte posomorti, vrnd astfel sa nduioseze pe adversar si sa dea o mna de ajutor feciorului. - Ct traiesc eu, nu dau nimic!... Asta s-o stii dinainte! Nici un creitar si nici o palma de loc! Mai bine o omor si o ngrop; cel putin sa stiu c-am omort-o eu, pentru ca nu si-a tinut cinstea si nu m-a ascultat pe mine... Asa! Uite-asa! - Apoi daca-i asa, degeaba ne-am mai ostenit si am necajit pe domnul parinte - zise Ion nvrtindu-si palaria n mini si ndreptndu-se pe scaun, ca si cnd ar fi dat sa se scoale si sar fi razgndit nainte de-a sfrsi miscarea. Belciug, speriat ca i s-a stricat planul, ar fi vrut sa intervie si sa-i domoleasca, si nu stia cum s-o faca. Tusi de cteva ori n semn ca ar dori sa vorbeasca. Se mpnzi iar o tacere, acum nsa nervoasa si framntata de scrtitul scaunelor... nainte de-a deschide el gura, Vasile Baciu izbucni din nou: - Dac-ai socotit sa-si bati joc de fata ca sa-mi smulgi mosia, apoi rau te-ai socotit, ca nu ti-ai gasit omul... Nu, nu, baiete!... Hm... Stiu ca ti-ar placea... Dar eu... hm... lasa pe mine... Nu, nu, Ioane, sa ma fereasca Dumnezeu si Maica Precista! n clipa urmatoare Ion, Zenobia si Glanetasu protestara indignati acoperind ndemnurile la cumpatare ale preotului... Deabia acuma se rupse ghiata aevea si se ncinse o vorbarie de vre-o trei ceasuri, aci apropiindu-se, aci gata sa se iea de par, ca peste un minut sa se mulcomeasca iar. Numai Ana tacea mlc si suspina ca o osndita care-si asteapta verdictul... n sfrsit Vasile Baciu consimti sa dea cinci locuri si o pereche de boi, dar pamnturile sa fie scrise pe numele Anei. Ion nsa tinea mortis ca-i trebuie toata mosia, deoarece Baciu nu mai e n stare sa o munceasca, fiind 172 cam batrn, si ncredintndu-l ca, drept recunostinta, i va purta de grija si nu-i va iesi niciodata din cuvnt. Cnd ajunsera aci, Belciug se ridica triumfator. Greu a fost sa nceapa tocmeala. Deacuma au sa se dea pe brazda, orict sar mai ciondani. Dar atta vorbarie l plictisi n cele din urma, mai ales vaznd ca se nsereaza si nca n-au cazut la nvoiala. Astfel i trimise sa continue acasa hartuiala si, dnd mna cu barbatii, le zise zmbind cucernic: - Ei, sa fie ntr-un ceas bun si cu noroc! Si la nunta sa nu uitati nici pe Dumnezeu din cer si biserica lui de pe pamnt! Ciorovaiala dintre potrivnici se relua mai apriga pe drum. Se

amenintau, se njurau, se opreau, dadeau din mini, si sopteau cine stie ce, dar tocmeala nu mai nainta deloc. Cnd sosira n fata casei lui Vasile Baciu, amndoi se gndira sa lase asa cum vrea cellalt si sa sfrseasca, si totusi se razgndira repede nadajduind fiecare ca amnarea va aduce apa la moara lui. Singura Ana era zorita, tremura si se uita rugatoare cnd la tatal ei, cnd la Ion, ngrijorata ca se vor desparti, fara a-i hotar soarta sau a-i fi curmat suferintele. Si ntr-adevar se despartira jurndu-se, att flacaul ct si Vasile, ca ori ramne cum a spus dnsul, ori nici sa nu se mai ntlneasca... Vasile Baciu, simtindu-se gtuit, pleznea de mnie si, ca sa se racoreasca, gasi un clenciu Anei si o batu iar pna o umplu de snge... Toata noaptea si a doua zi fu crmpotit de gnduri negre. ntelegea acuma lamurit, ceeace banuise de cnd a prins de veste ca feciorul Glanetasului umbla sa suceasca mintea Anei. Va sa zica vrea sa-mi iea pamnturile! i rasareau sudori reci pe frunte gndindu-se ca va fi nevoit la urma urmelor sa se ndoaie si sa traiasca din mila calicului... si fierbea creierii cautnd sa nascoceasca un mijloc care sa-l scape din ghiarele hotului si se bucura numai la nchipuirea ca ar gasi ceva sa-l nsele ct mai cumplit... Dar orict se caznea, nu putea stoarce nimic. Poate daca l-ar mai ameninta ca va lasa pe Ana sa nasca si ca nu o va marita niciodata? Amenintarea i se parea att de slaba, nct nici el nsusi n-o credea. Cum s-o primeasca atunci cellalt? Mai mult l-ar ntarta... Ion era vesel si multumit. Era sigur ca pna la urma Vasile Baciu i va da tot si-si facea mereu cruce multumind lui Dumnezeu ca l-a ajutat sa izbndeasca. A doua zi n zori cutreiera hotarul sa cerceteze mai bine toate locurile viitorului sau socru, si sa se bucure vazndu-le, fiindca de-acuma sunt ale lui. Pe la amiazi se sfadi rau cu Glanetasu care ncerca sa-l sfatuiasca sa nu ntinda coarda prea tare. - Dect m-ai nvata pe mine, mai bine-ai pune si d-ta mna pe ceva, ca mannci pinea lui Dumnezeu degeaba, mai rau ca un trntor! i striga feciorul cu dispret. Seara, nsotit de ma-sa, de Floarea, nevasta lui Macedon Cercetasu, si de soacra primarului, o baba specialista n petituri si tocmeli, se duse la Vasile 173 Baciu care dealtfel l astepta si chiar chemase pe baba Firoana si pe nevasta dascalului Simion Butunoi, sa poata tine piept asalturilor. Ana ndulcise o oca de rachiu, caci bautura dezleaga limbile si mblnzeste inimile. Toata trguiala fu reluata dela nceput cu mai multa rvna si violenta, fiecare parte urmarind sa pacaleasca ct mai tare pe potrivnic.

Cuvntul nsa l aveau ndeosebi femeile care se certau tiganeste si, drept dovezi si argumente, se ocarau nti unele pe altele, apoi pe Ion, pe Ana, pe Glanetasu, pe Baciu si toate neamurile lor cunoscute si necunoscute... n loc de apropiere, mai rau se nraira si se despartira hotarti sa nu mai renceapa convorbirile, ceeace, fireste, nu-i mpiedica sa se ntlneasca iar peste cteva zile si iar sa se certe fara rezultat... Deoarece, tot ciorovaindu-se, intrasera n postul mare, Vasile Baciu se gndi ca cununia nu se poate face n nici un caz pna dupa Paste, se lasa mai greu spre a cstiga timp pentru a gasi mijlocul de a-si nsela ginerele. Dar nici Ion nu se grabea deloc si se prapadi de rs cnd Vasile vru totusi sa-l sperie ca nu-i mai da pe Ana... Apoi, cu doua saptamni naintea sarbatorilor, se nvoira ntr-o jumatate de ceas, nct si flacaul se mira ct sa facut Baciu de ngaduitor. Primi sa-i dea zestre toate pamaturile si amndoua casele, cernd doar sa fie scrise, dupa cununie, pe numele amndurora. Deocamdata, dupa cununie, Ana se va muta la Glanetasu, mpreuna cu o pereche de boi, un cal, o vaca cu vitel, o scroafa cu sapte purcei, un car nou si altele mai marunte ce se cuvin unei mirese si neveste tinere. n aceeasi zi se dusera la notar pentru nstiintarile legale si pe urma la preot sa faca strigarile de cuviinta asa fel ca nunta sa se serbeze chiar a doua Dumineca dupa Paste... Din clipa aceasta Vasile Baciu trai ntr-o zbuciumare parca el ar fi fost mirele. Toata ziua nu-si gasea locul si nu mai stia cum sa-si ascunda nerabdarea. De teama sa nu scape vre-o vorba tradatoare, nu mai dadea pe la Avrum, dar bea mai mult ca de obicei acasa. Acum i se parea ca vremea trece prea anevoie sil rodea frica sa nu-i strice cineva sau ceva socotelile... Dupa ntrevederea cu preotul romn, Titu se simtea alt om, mai luminat, mai curat. Se gndi mult la viata lui de pna atunci si o gasi stearpa si rusinoasa. Parca umblase prin lume cu ochii nchisi, de nu vazuse nimic. Placerea lui de-a vorbi ungureste i se parea acum nespus de caraghioasa. Ce folos ca mzgalise poezii, cnd sufletul lui fusese ntelenit de nesimtire? Ce folos ca citea tot ce-i cadea n mna, mpuindu-si mintea cu gndurile altora, 174 daca nu cautase sa stie ce se petrece n jurul lui? Ce sa mai nchipuiesti drame si tragedii pentru glorie, cnd n fata ta se desfasoara tragedia unui popor ntreg, mai dureroasa n mutenia ei dect orice nascociri romantice? - Menirea mea este sa traiesc n mijlocul neamului vitregit de soarta, sa-i alin suferintele, sa-i simt durerile, sa fiu sprijinul lui! si zicea dnsul cu mndrie n clipele de nsufletire.

Seara statea tolanit pe canapeaua ce-i slujea drept pat, nu aprindea lumina si facea zeci de planuri de viitor, care de care mai napraznice. Se vedea cnd cu faclia n mna, n fruntea unei multimi imense de tarani, calauzindu-i spre lupta de dezrobire, cnd ratacitor din sat n sat mngind jelaniile oamenilor napastuiti, nvatndu-i cum sa-si usureze traiul si attnd n sufletele lor focul nadejdei de mai bine, cnd n capul unui grup de soldati cu steagul tricolor flfind n vnt... si zugravea n minte chinurile ce le va ndura vitejeste pentru poporul lui si foarte deseori se visa n fundul unei temnite, legat n lanturi si totusi fericit n inima, simtindu-se martir care prin jertfa sa trebuie sa smulga izbnda tuturor... Si nchipuirile acestea i umpleau fiinta de placeri sufletesti nebanuite... In lumina zilei nsa zmbea de visurile ndraznete ca de niste aiurari bolnave si-si zicea ca, n locul lor, ar fi mai frumos sa faptuiasca acuma ceva. Toate planurile si hotarrile nu fac doi bani daca ramn nemplinite. l rodea nevoia de a porni ndata si se necajea ca nu stie ce ar putea face, parca sub aripile sufletului i-ar atrna picioare de plumb... Avu o bucurie cnd i dadu prin gnd sa rupa orice relatii cu toti ungurii si sa nu mai vorbeasca dect romneste. Si fiindca la cancelarie trebuia sa scrie ungureste hrtiile oficiale, l cuprinse scrba de slujba ceo facea... Totusi pe Roza Lang n-o uita si chiar se gndea cum ar putea-o aseza si pe ea n cadrul vietii lui noui, fara sa-si ncurce nazuintele. i era rusine nsa cnd si amintea ca i-a declarat dragoste n ungureste si ca ntia lui iubire patimasa e o unguroaica. Se consola doar zicndu-si ca nu-i imposibil ca Roza sa fie ovreica, precum e si Lang, iar atunci n-ar mai sta nici o piedica n fata amorului lor, stiut fiind ca ovreii nu prea cunosc sentimentul national... Deoarece trecuse cteva saptamni de cnd se despartise de ea, acuma n-o mai dorea cu atta nversunare, dar era sigur ca, daca ar revedea-o, ar iubi-o mai nebuneste. De aceea hotar ca iubirea aceasta nu se contrazice deloc cu planurile lui si ca, n general, ura niciodata nu poate cuprinde pe femeile asupritorilor. Spre a fi cu totul linistit, facu legamnt ca o va nvata si pe ea romneste... Acuma, dupa ce credea ca si-a tras o noua linie calauzitoare n viata, notarul Friedman i era indiferent. n inima lui l privea de la o naltime foarte 175 mare si-l considera mai putin ca pe un bustean de carne. Rau i parea doar ca notarul nu pricepea schimbarea lui. Daca ar fi priceput, i-ar fi facut imputari, ceeace l-ar fi bucurat. Prinse nsa simpatie de vajnicul student care se nfuria ca Titu nu mai vrea sa vorbeasca deloc ungureste si care nu-l mai scotea din

sovinist si agitator. Avea remuscari ca n-a cautat pna acuma sa cunoasca macar din carti Romnia, tara spre care se ndreapta azi toate gndurile lui naripate. Era nenorocit ca nu-si poate procura nici cel putin cteva vederi din paradisul romnesc, cum o botezase dnsul ntr-o discutie cu notarul. Gasea criminali pe toti dascalii romni care nu sunt n stare sa nfrunte oprelistele guvernului unguresc si sa nvete pe elevi a respira aerul patriei lor adevarate. Fiindca Friedman umblase si chiar statuse ani de zile n Romnia, Titu l zgndarea mereu sa-i mai spuna ce e pe-acolo, fara nsa sa se arate ca el nu prea stie bine nici pe harta cum e tara. De obicei suferea auzind povestirile notarului, care nu obosea zugravindu-i tarani storsi de saracie alaturi de boieri ce nici nu-si cunosc numarul mosiilor, sate mai mizerabile ca niste colonii de robi alaturi de orase otravite de lux si desfru, clacasi ce se zvrcolesc n bezna, surtucari carora li-e rusine sa vorbeasca romneste si se falesc sporovaind frantuzeste, ciocoi spilcuiti care nu cunosc nici Dumnezeu nici legi... - D-ta vezi Romnia cu ochi unguresti - zicea totdeauna Titu, ncercnd sa-i opreasca ocarile. - Asa crezi?... Daca vei trece vreodata pe acolo, ai sa-ti aduci aminte de mine si vei recunoaste ca n-am exagerat... Dvoastra, cei fanatici de-aici, nici nu va puteti nchipui ce nseamna Romnia. Eu, sa am puterea n mna, v-as aduna pe toti si v-as trimite pe socoteala statului sa stati macar un an n paradisul d-tale. Sunt sigur ca v-as vindeca de iredentism. Caci, domnule, afla ca cei de dincolo nici nu vor sa auda de dvoastra! - Asta-i culmea! sari Titu. - Nu vor sa auda, domnule, si cei mai multi chiar va urasc, fiindca i-ati plictisit cu martirii d-voastra! Dealtfel transilvanenii au pe-acolo o porecla foarte caracteristica. Cnd i zici d-ta frate el ti zice boanghina! Fireste, Titu nu credea nici o vorba din ce-i povestea de rau notarul, ci si nchipuia tocmai contrarul. Iar daca Friedman scapa din ntmplare si cte un cuvnt mai bun, Titu se mndrea ca si cnd lauda l-ar fi privit direct pe dnsul. Zi cu zi simtea nsa ca locul lui nu este aici, ntr-un cuib unguresc, mai ales ca e silit sa ndeplineasca o slujba nenorocita, ndreptata tocmai mpotriva celor saraci si napastuiti. Lipsa lui de zel nu scapa notarului care, n 176 urma ctorva neglijente, i pofti sa faca mai putina politica si mai multa treaba, altminteri va fi nevoit sa-si caute un

practicant mai harnic. Aproape de Paste, Friedman i ceru cu energie sa nceapa ndata punerea sechestrului la cei n restanta cu plata darilor, explicndu-i ca din pricina taraganelilor lui s-a ales cu un avertisment fulgerator, el, notar batrn si constiincios. Titu, jignit, porni prin sat, umbla toata ziua si seara se ntoarse cu un car de zaloage, adunate nsa numai de la unguri. Cnd afla aceasta Friedman, se rosi de mnie si-i declara, de-abia stapnindu-se: - D-ta vrei sa ma amesteci n ncurcaturi politice, mi se pare... Asa nu mai merge, regret... Trebuie sa ne despartim! - Constiinta mea e curata, n orice caz! raspunse Titu cu o demnitate nsotita de un zmbet modest. n aceeasi seara notarul i facu socoteala, i plati patruzeci si cinci de coroane, iar a treia zi, fiind Joi si avnd treburi n Armadia, l duse si pe Titu pna la Beraria Rahova, de unde l luase odinioara... Macedon Cercetasu, ndata ce iesi din biserica, aduse nvatatorului Herdelea stirea ca popa umbla sa mpace pe Ion cu Vasile Baciu si ca chiar i-a chemat la dnsul acasa pentru dupa amiazi sa-i puie fata-n fata. Herdelea nu zise nimica, dar n sufletul lui se amar. Purtarea lui Belciug i se parea revoltatoare. Cauta adica sa momeasca pe Ion ca sa-i faca lui snge rau? Sau poate astfel vrea sa rasplateasca flacaului vreo infamie savrsita fata de binefacatorul sau?... i veni n minte imputarea lui Ion si acum ntelese de unde vine nerecunostinta lui: Belciug... Va sa zica popa l-a ademenit sa ma tradeze... Iata pna unde merge murdaria unui carturar! Se solidarizeaza cu un taran mpotriva mea... Dealtfel de cnd l oprise judecatorul naintea liceului si mai ales de cnd s-a ntmplat obraznicia lui Ion, nvatatorul era aproape sigur ca primejdia l paste rau din pricina jalbei nenorocite. Blestema n ascuns ceasul care l-a facut sa se nduioseze de necazul flacaului ticalos. Toata nadejdea i fusese n ancheta despre care-i spusese Ghita Pop. Daca judecatorul va fi gasit ct de putin vinovat, atunci Herdelea e salvat. Desi licarirea aceasta era att de vagax ca si lui i se parea himerica. Cnd nsa, dupa iesirea lui Ion, a alergat n Armadia si a aflat de la Ghita Pop ca ancheta a trecut si a stabilit impartialitatea judecatorului, dndu-i toata dreptatea pentru felul cum a 177 procedat, nvatatorul a nceput sa se astepte la orice. Copistul nu a fost n stare sa-i spuna prea multe amanunte, caci cercetarea s-a facut n taina, ca sa nu zdruncine autoritatea justitiei; dar atta tot a putut afla Herdelea ca, printre cei dinti, au fost ascultati Belciug, Ion si Simion Lungu.... Cum nici

unul dintr-nsii nu i-a suflat lui nici o vorba despre ce s-a petrecut, nseamna ca trebuie sa se' fi petrecut ceva rau pentru dnsul. Poate ca, daca ar fi vrut ntr-adevar sa stie, Ion i-ar fi marturisit tot fara nconjur. Dar Herdelea, n realitate, nu dorea siguranta. Mai voia sa creada ca pna n cele din urma se vor ndrepta toate n bine. Curiozitatea l atta, iar frica l oprea. nchidea ochii si cauta sa amne cel putin lovitura, daca n-o poate ocoli, caci raul nu soseste nici odata prea trziu... Si asa, n loc sa cerceteze la obrsie unde ar fi putut gasi tot ce-l rodea, batea deseori drumul Armadiei, iscodind mereu pe Ghita Pop de la care stia ca nu poate culege nimic sigur. Umblnd zadarnic pe la Ghita Pop, ntr-o dupa amiaza frumoasa, notarul Stoessel din Jidovita l striga pe fereastra sa-i dea o citatie sosita de vreo trei zile si pe care n-a avut ocazia sa i-o trimita acasa. Herdelea ngalbeni. - S-a spart buba! si zise dnsul, ncredintat ca citatia e n legatura cu afacerea judecatorului. Mai uluit fu nsa vaznd ca e vorba de o noua ncurcatura. Era prt sa plateasca o suma nsemnata firmei Bernstein din Bistrita de la care cumparase acum trei ani mobila de salon n rate lunare de cte douazeci de coroane. Herdelea nu fusese de parere sa-si mai ngreuieze leafa cu asemenea datorii zadarnice, mai ales ca avea regulat retineri pentru avansuri si alte ncurcaturi pe urma carora creditorii ncasau ce li se cuvenea direct de la perceptie. El zisese ca, precum au stat fara salon attia ani de zile, ar mai putea sta pna se vor mai usura putin. Dar fetele atta l-au cicalit, nct a trebuit sa recunoasca n cele din urma ca au dreptate si ca e nevoie de o odaie mai draguta unde sa poata primi pe viitorii petitori... Vreo doi ani de zile a si platit ratele la vreme, caci Laura, de frica sa nu ramna iar fara salon, nu lasase niciodata sa se adune mai mult de doua-trei si se ducea chiar ea sa puna banii la posta. De cnd a intervenit nsa bobota maritisului, Laura nu s-a mai interesat, iar batrnul, avnd destule alte cheltuieli urgente, si zicea ca jidanul poate sa mai astepte, si ascundea somatiile ce-i veneau n fiece luna tot mai amenintatoare, ca sa nu le vaza fetele si sa-si aprinza paie n cap. Pe urma, dupa ce se adunara multe rate, si gasi scuza ca nu poate plati o suma asa de mare si ca va aranja lucrurile dupa nunta Laurei, cnd va mai scapa de greutati... Acuma iata ca firma a pierdut rabdarea si-i cere sa achite 178 imediat att ratele din urma, ct si pe cele viitoare, conform contractului, adica peste trei sute de coroane. - Trei sute de coroane! murmura Herdelea cu un zmbet desperat. Si tocmai azi, n preajma nuntii!

Pna acasa cumpani bine toata nenorocirea. Ca nu poate plati acuma, asemenea suma, era sigur. Va sa zica trebuie sa se sileasca mai ales sa cstige timp pna dupa nunta fetii. De aici are sa porneasca cu socotelile... nti si nti n-are sa arate acasa citatia si nici sa pomeneasca despre judecata, spre a evita certurile, lacramile, blestemele si spaima familiei. Toate are sa le descurce el linistit, fara zvcniri zgomotoase. Din nefericire termenul judecatii e nainte de Paste. Asta-i mai greu. Dar fiindca tot nu poate plati si nici alta aparare, afara de saracie, n-are, de ce s-ar mai duce la judecata? Sa mai dea ochi cu judecatorul si astfel sa mai dezlantuie poate si cealalta ncurcatura? Pe omul suparat nu-i bine sa-l zgndaresti... Deci nu se va duce deloc la judecata. Lasa sa-l condamne. Polita tot nu cunoaste amnari. Pe urma se va nvoi el cu avocatul firmei cumva, poate acoperind cheltuielile de judecata si relund ratele... Pna atunci trec sarbatorile, trece nunta Laurei si se mai simplifica lucrurile... Intra acasa vesel, ca si cnd ar fi cstigat la loterie. Desi citatia l ardea n buzunar, lua pe dascalita de mijloc, o nvrti de cteva ori tinereste si o pupa zdravan pe amndoi obrajii, strnind rsul fetelor si indignarea d-nei Herdelea care, smulgndu-se din bratele lui, l ocar: - Ho, nebunule!.... Nu ti-i rusine, om batrn si fara minte, macar de copiii astia care te vad si te judeca!... Cum neplacerile nu vin niciodata singure, n preziua judecatii, pe nserate, tocmai cnd se asteptau mai putin si chiar vorbeau de ct se jertfeste bietul baiat ntr-o slujba ingrata pentru ambitiile unui poet, iata ca se deschide usa si apare nsusi Titu, zmbitor, aducnd si posta din Jidovita mpreuna cu o circulara prin care Herdelea era nstiintat ca inspectorul Cernatony, protectorul lui, a trecut la pensie si ca, pna la numirea titularului, a fost nsarcinat subinspectorul Horvat sa-i tina locul. - Se vede ca s-au ngramadit numai pe capul meu toate nenorocirile! se gndi Herdelea posomort. Titu ponegri din rasputeri pe jidanul din Gargalau care umbla sa-l faca unealta lui ntru apasarea romnilor din comuna si se declara fericit c-a scapat teafar din cuibul acela de straini unde la fiecare pas trebuia sa ndure jigniri n sentimentele lui cele mai sfinte. Dascalita si fetele l laudara ca bine a facut de n-a mai stat n serviciul unui renegat nesimtitor. nvatatorul ntelegea nsa numai atta ca tnarul a fost concediat si a ramas iar fara pine, 179 ceeace nsemna o greutate mai mult pe capul lui caruntit de necazuri, tocmai acum cnd grijile au nceput sa-l copleseasca

mai aprig. Mai dureroasa era totusi stirea despre retragerea batrnului Cernatony, caci ridica la orizont amenintarea ntregii lui cariere dascalesti. Cernatony a fost om de suflet si i-a trecut multe cu vederea; Horvat, urmasul lui, nsa e un ungur furios care si pna acuma a ncercat sa-i faca zile fripte, vesnic nemultumit ca copiii din Pripas nu vorbesc ungureste... Anevoie a putut nchide ochii Herdelea n noaptea aceea. Grijile l napadeau ca niste stafii fioroase, l nconjurau si-l chinuiau. Somnul sanatos al celorlalti parca i marea suferinta. Cumplit e sa-ti porti singur crucea, fara macar sa te poti mngia mpartasind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt asa de aproape si totusi nu pricep nimic... Poate nici odata povara vietii n-a simtit-o mai apasatoare si viitorul mai ntunecat... Dimineata porni spre Armadia, nu ca sa se prezinte la proces, ci sa fie pe acolo, sa afle cel putin ce se urzeste mpotriva lui. Titu l nsoti pna n Jidovita, unde se opri sa zica buna ziua cunoscutilor si prietenilor pe care nu i-a vazut de aproape doua luni, dndu-i ntlnire la prnz la Beraria Rahova. nvatatorul se nvrti prin Armadia, nerabdator, intra la Banca Somesana, trecu pe la doctorul Filipoiu, care avea sa fie nasul Laurei si cu care mai vorbira despre amanuntele nuntii. Titu n-avu noroc sa gaseasca pe Roza Lang si astfel sosi curnd si el n Armadia; i veni nenorocita idee sa faca o vizita Lucretiei Dragu si fu primit foarte rece, deoarecare d-soara era acuma n vorba serioasa cu profesorul Oprea. Mai hoinari prin trgusor, suparat din pricina Lucretiei, si spre amiaza, nemaiavnd ce face, se ndrepta spre berarie, unde gasi pe tatal sau la o masa,singur, cu o bere dinainte, mohort. Tnarul ncepu sa-i bata capul cu pataniile lui din Gargalu si sa-i declame patetic despre menirea lui, despre planurile lui si despre revelatia ce a avut-o n fata primejdiei unguresti. Herdelea tacu multa vreme abatut, apoi vaznd ca Titu nu mai nceteaza, l ntrerupse cu o imputare dureroasa: - Tu parca traiesti n alta lume, dragul tatii!... Tu alergi dupa visuri si nu bagi de seama ca realitatea ne sugruma, gata gata sa ne doboare!... Titu ramase o clipa cu gura cascata si nesimtind amaraciunea din vorbele batrnului, urma cu un gest larg, maret: - D-ta niciodata n-ai nteles avnturile generoase!... Si n gnd mai adaoga: Nu degeaba sunt unii oameni prin Armadia care spun ca tata e cam renegat... Cam au ei dreptate, cum se vede! - Dar nici tu n-ai nteles greutatile noastre, cu toate ca acuma esti om n toata firea si ar trebui sa fii ct de ct sprijinul meu si al familiei - zise Herdelea cu aceeasi dojana n glas.

180 - Ce nseamna grijile noastre marunte fata de nevoile cele mari ale neamului! striga Titu cu gura plina. Nu e romn, tata, cel ce pune interesele personale mai presus de cele obstesti! nvatatorul zmbi trist si, n vreme ce tnarul si dezvolta teoriile nationale, se gndi ca tot asa a fost odinioara si dnsul, de mult pna ce n-a stiut ce sunt sarcinile vietii, pna ce nu a dat piept cu lumea. Desteptarea a fost crncena. Visurile s-au spulberat mai repede ca nchipuirea si n locul lor s-a pomenit cu lupte istovitoare pentru ziua de mine. Si, vorbind parca cu sine nsusi sau cu amintirea trecutului ndepartat, rosti domol: - Ce bine ar fi daca viata s-ar potrivi cu visurile, daca omul ar putea trai din visuri!... n berarie era putina lume. Doar ctiva profesori, care scapasera mai de vreme de la liceu, si vreo doi functionari de la Banca Somesana. Toti ntrebara pe Herdelea cnd e nunta domnisoarei Laura si nu-l scoteau din socrule si din felicitari zgomotoase. - Atta multumire as fi avut si eu, si acuma iata-o necata ntrun potop de nenorociri! se gndea nvatatorul cautnd sa raspunda ct mai vesel. Se vede ca asa mi-a fost mie scris, sa nu am n viata nici o bucurie deplina! n prag se ivi deodata judecatorul, ntovarasit de un avocat ungur din Bistrita, reprezentantul casei Bernstein. Cum i zari, Herdelea tresari, se facu ca ceara si, fara sa vrea, batu n masa cu paharul gol, murmurnd: - Chelner, plata! -Mai stai, tata, ce Dumnezeu, ca doar nu arde! zise Titu surprins ca tatal sau vrea sa plece tocmai cnd ncepe sa vie lumea mai buna. Judecatorul si roti privirea prin sala, vazu pe Herdelea si avu un gest de neplacere pe care acesta l prinse, desi numai cu coada ochiului. Pe urma se aseza la o masa aproape, tocmai n fata nvatatorului, continund a se ntretine cu avocatul care nu se sinchisea de nimeni, cufundat cum era sa-i explice ceva. Herdelea nu ndraznea sa ridice ochii, dar simtea ca privirea judecatorului l sfledereste. Nemaiputnd-o suferi, si lua inima n dinti si se uita drept n ochii vrajmasi, plecnd apoi iar capul n semn de salutare. Judecatorul nu raspunse, ci-l masura cu aceeasi cautatura rece... Si pe cnd dnsul se perpelea astfel, Titu, cu glas mai scazut, i sporovaia de poporul nostru, de idealul suprem, de chemarea imperioasa... Vorbele lui rasunau n urechile batrnului ca un bzit obositor. Peste cteva minute judecatorul puse usor mna pe bratul avocatului, ca sa-l ntrerupa, si apoi i zise brusc lui Herdelea,

cu o voce moale dar pe-att mai patrunzatoare: - Stii ca stiu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot! 181 - Cum? ntreba nvatatorul naucit de spaima. - Ia, te rog, nu te mai preface! Din capul locului am banuit ca numai opera d-tale poate sa fie... Ei, acuma stiu ca nu m-am nselat n banuiala mea... Fireste, nu face nimic. Eu te onoram cu prietenia mea, pe cnd d-ta ma calomniai la minister si umblai sa-mi zdrobesti cariera. A, desigur nu face nimic... Dar nu nteleg de ce ai fost las si m-ai mintit cnd te-am ntrebat deunazi? Atta curaj puteai sa ai si d-ta!... - Domnule judecator, trebuie sa stiti... va rog... O explicatie sincera, negresit ca va... Caci nu se poate astfel sa... Va rog foarte mult! blbi Herdelea foarte umil gndindu-se sa se apropie cu scaunul de masa judecatorului si sa-i ceara iertare; dar limba deabia i se mai misca de frica si sub asprimea privirei n care simtea un clocot de ura. - Lasa, lasa, nu te mai osteni! Explicatiile ai sa le dai tribunalului... Sper ca nu te astepti sa fii crutat, cum nici d-ta nu m-ai crutat pe mine? Sper! zise judecatorul cu un rs ciudat si punnd iar mna pe bratul avocatului ca sa-si urmeze vorba../ Titu ascultase uluit obrazniciile judecatorului si se rusina vaznd umilinta si groaza tatalui sau. - Ce-i, ce s-a ntmplat? ntreba de mai multe ori, tragndu-l de mneca, fara a primi vreun raspuns, caci batrnul ramasese cu ochii tinta la judecator, asteptnd parca sa-i mai ntlneasca privirea, sa-l mai roage, sa-i arate toata deznadejdea si teama, si sa-l mblnzeasca. Judecatorul nsa nu-l mai lua n seama, ca si cnd pentru dnsul nici n-ar mai fi existat un Herdelea. n schimb, dupa un rastimp, se ntoarse avocatul si-i spuse grabit, negustoreste: - A, domnul Herdelea!... Nici nu te vazusem... Avem ceva de vorbit mpreuna... De ce n-ai venit azi la proces? nvatatorul si croi n minte un raspuns, dar, pna sa deschida el gura, avocatul si reluase convorbirea cu judecatorul, mai aprinsa. Herdelea simti o moliciune mare n tot corpul, iar vederea i se tulbura nct i se paru ca e apucat ntr-un vrtej ametitor din care zadarnic se zbate sa se desprinda. Auzea ca prin vis ntrebarile lui Titu, curioase si nerabdatoare, ce este, ce este? si n acelasi timp vorbele avocatului, topite ntr-o uruiala ntrerupta din cnd n cnd de glasul judecatorului, att de cunoscut si att de ngrozitor. Clatina mereu din cap cu o nfatisare desperata si cu niste ochi arsi de ntrebarea: Ce vreti cu mine? Ce vreti? Ce vreti? Vrtejul nsa vuia nencetat

n creierii lui... ntr-un trziu apoi uruitul vorbelor avocatului nceta, judecatorul disparu si lumea parca reintra n fagasul ei obisnuit. Pe ferestrele mari, n odaia plina de miros de mncari si bauturi, bateau fsii largi de lumina alba prima182 varateca, nseninndu-i sufletul. Acuma toate mesele erau ocupate. n aerul cald se ciocneau crmpeie de convorbiri, rsete zgomotoase, strigate flamnde si znganiri de farfurii si de tacmuri... Si la masa lui, lnga Titu, se aseza avocatul ungur cu o figura nepasatoare care nsa voia sa para ngrijorata si compatimitoare. - Judecatorul e foarte suparat... Ai intrat n belea mare cu dnsul... Si e o fire cinoasa care nu iarta! Att Herdelea, ct si Titu ncercara sa vorbeasca, dar avocatul, grabit, nu le dadu ragaz, ci continua ndata cu alta voce: - Pe urma de ce n-ai venit la proces, domnule?... Foarte rau! Foarte rau! Poate c-am fi cazut la nvoiala cu mai putine cheltuieli... Acuma, ca sa nu zici ca-s om fara suflet si ca fug de o ntelegere cinstita, desi sentinta o am n geanta, totusi ti propun sa... Sa-i sechestreze mobila, sa fixeze un termen de licitatie - toate numai de forma, ca sa fie asigurata casa Bernstein ca nu va pierde banii ce i se cuvin de drept. Pe urma la licitatie se va prezenta numai el, avocatul, va cumpara n numele firmei toata mobila pe pretul ce-i mai datoreaza Herdelea, fara a ridica nsa nimic din casa, iar nvatatorul va iscali o polita noua pentru toata suma mpreuna cu cheltuielile de proces si de licitatie. - Ei, si ca sa vezi ce inima am, iaca, stabilim ziua sechestrului pentru dupa Paste, Joi, sa faci si d-ta sarbatorile n tihna. Eu tot mai am Joi si alte afaceri n Armadia, asa ca te pot scuti de cheltuiala calatoriei mele... Termenul licitatiei 3 vom fixa atunci. Asa! Aide, da mna! Ne-am nteles, va sa zica... As mai zabovi, dar dupa prnz, la cinci, am o licitatie mare n Bistrita, de la care nu pot lipsi... Va sa zica Joi dupa Paste, pe la noua dimineata... Din partea mea poti fi linistit! Macar de-ar fi capcaunul de judecator om de nteles ca mine... Ei, la revedere pe Joi!... Dnsul e fiul d-tale? mi pare foarte bine!... La revedere!... Herdelea nici nu apucase sa deschida gura. Dealtfel nici n-ar fi avut ce zice, caci era doar la discretia avocatului care, daca voia, l putea face de rusine tocmai n ajunul nuntii Laurei, vnzndu-i cu toba tot din casa. - Lasa ca-i bine cum a zis ungurul - vorbi Titu vaznd descurajarea tatalui sau si ntelegnd acuma zbuciumarile lui.

Se pare un om cumsecade... Cum 3 cheama, tata? - Cum, tu nu-l cunosti pe Lendvay? zise Herdelea, adaogand apoi cu o teama aproape copilareasca: Sechestru, licitatie... vai de capul meu! Ce-o sa zica ma-ta? Ce-o sa zica Laura? - Adica, cum, ce-o sa zica? striga tnarul nflacarat. Dar nu lear fi rusine sa mai zica ceva... Pentru cine ai d-ta necazurile astea acuma, daca nu pentru 183 ele?... Ori crezi ca-s asa de proaste sa nu priceapa nici atta? Ma mir ca te mai gndesti la ele... Apoi parca cine stie ce lucru mare-i un sechestru si o licitatie de forma! Ca doar ti-a spus si de zece ori ca sunt numai de forma... Mergnd spre casa cu Titu, nvatatorul si mai usura inima povestindu-i ce ntorsatura a luat plngerea lui Ion si ca desigur chiar Ion l-a prt ca i-a facut-o. - E o canalie si Ion, fireste! zise Titu din ce n ce mai nsufletit, caci n afacerea aceasta el nu vedea dect ca tatal sau e un martir al iubirei taranului romn. Dar ce are a face, tata! Trebuie sa fii mndru ca suferi fiindca ai aparat pe un romn, chiar daca romnul s-a ntmplat sa fie un misel... E o fapta superba! - Dar tu nu-ti nchipui ce urmari grele poate sa aiba! gemu batrnul putin mai mbarbatat, gndindu-se la cuvintele judecatorului despre calomnie si tribunal. - Cu ct vor fi mai grele, cu att te vei ridica mai sus n stima tuturor! zise tnarul invidios ca nu este el n locul nvatatorului, sa se poate lauda pretutindeni cu sacrificiile lui pentru cauza neamului... Dascalita si fetele, auzind de sechestru si de licitatie, se asternura pe bocete si vaete ca rusinea aceasta nemaipomenita are sa prapadeasca norocul Laurei, fiindca Pintea are sa afle si sa-i ntoarca spatele... Ca sa arate ct sunt de convinse ca asa are sa fie, fetele nici nu mai continuara n ziua aceea lucrul la trusou, lasnd n masina de cusut un cearceaf de plapoma aproape ispravit, cu sumedenie de ajururi si dantele si cu monogramul ei brodat frumos ntr-un colt. Titu se sili toata dupa amiaza si toata seara sa le explice ca sunt proaste daca nu vor sau nu pot sa nteleaga ca e vorba numai de o forma. Femeile nsa nu admiteau nici o lamurire si Laura nu se linisti dect zicndu-si ca ea nu va mai fi aici sa-i crape obrajii de rusine cnd vor veni cu toba sa pngareasca salonasul n care si-a tesut ea visurile ei de fata... Fireste ca, n asemenea atmosfera, nici Herdelea si nici Titu nu mai ndraznira sa le mai puna n curent si cu amenintarile judecatorului, desi tnarul se laudase ca are sa le spuna tot din fir n par...

Avnd acuma un suflet cu care putea vorbi de temerile ce-l apasau, nvatatorul se simti mai nviorat si mai usurat. Pna una alta nsa trebuia sa vaza mai deaproape de scoala, caci se putea lesne ntmpla sa-i pice o vizita a subinspectorului care, dupa retragerea lui Cernatony, se va arata desigur si mai zelos ca n trecut, n nadejdea ca o sa fie numit el inspector. De aceea mai citea, nu lipsea de la scoala, ca sa fie pregatit pentru orice mprejurare. Rvna aceasta dealtfel i facea bine risipindu-i putin gndurile mohorte... 184 '., ntr-adevar, n ultima zi nainte de vacantele Pastelor, se opri o caleasca falnica n fata scoalei. Era subinspectorul Horvat care nadins venise asa de trziu si pe neasteptate. Statu n clasa vre-o doua ore, cercetnd tot, ascultnd pe toti copiii, ncurcndu-i numai pe ungureste si strmbndu-se urt daca nu-l ntelegeau... n sfrsit iscali jurnalul-program si spuse lui Herdelea, ncruntat: - Ar fi bine sa te ocupi mai mult si mai serios... ti recomand chiar sa te ocupi, daca nu vrei sa ne certam!... Trasura pleca cu dnsul n goana, vrnd sa inspecteze n aceeasi zi si scoalele din Jidovita si din Armadia... Herdelea, cu palaria n mna, si facu cruce cnd nu-l mai vazu, mur-murnd necajit: - O, bata-te mnia lui Dumnezeu, ca acru mai esti! Ofta, dadu drumul copiilor si porni spre casa cu capul n pamnt. - Asta-i rasplata dupa treizeci de ani de munca! se gndi dnsul abatut. Numai cinci ani... numai cinci ani sa-mi mai ajute Dumnezeu! Pe urma ai dracului sa fie toti inspectorii din lume... Din pensioara mea voi trai si eu omeneste cu baba, ca pna atunci poate sa se aseze si copiii, daca o vrea Atotputernicul... El care-si batea joc de dascalita pentru ca bolborosea mereu rugaciuni, acuma, cnd nevoile si neplacerile se tineau de dnsul ca scaiul de oaie, si punea toata nadejdea n puterea cereasca si-si ntarea inima naltndu-si cugetul fierbinte si umilit spre Dumnezeu... Seara, dupa cina, pe cnd Herdelea povestea amanuntit vizita subinspectorului, se pomenira n casa cu Ion, cu o nfatisare foarte fericita, raspndind parca numai bucurie n jurul lui. Familia nvatatorului ramase traznita de ndrazneala aceasta. Titu, ncetul cu ncetul, spusese totusi surorilor lui si apoi mamei cum a tradat Ion pe Herdelea si ca urmarea poate sa fie o mare nenorocire. Aceasta, precum si purtarea flacaului n vremea din urma, facuse ca acuma sa fie privit drept cel mai

netrebnic om din sat. Astfel fara a-i raspunde la buna-seara, dascalita, tremurnd de mnie si scaparnd scntei din ochi, se napusti asupra lui: - Gros obraz ai, beciznicule, daca, dupa ticalosiile pe care le-ai facut nvatatorului, mai ndraznesti sa ne treci pragul!... Ion nsa nu se sfii deloc si zise linistit si supus, dar cu aceeasi fata multumita: 185 - Acu iertati-ma!... Zau, doamna, iertati-ma!... - Apoi da, acuma sa te iertam dupa ce ti-ai batut joc de noi cum ti-a placut! striga d-na Herdelea. Ct te-am ajutat noi si te-am ogoit, nu-i vrednic capul tau. Iar drept multumire te-ai dus si ne-ai vndut ca Iuda!... - Ce-a fost a trecut - vorbi flacaul iarasi mai cald. A trecut... toate au trecut... Cte-am patit si-am patimit eu, numai Dumnezeu le stie... am gresit, vad bine dar... - Greseala ta nsa poate sa ma bage pe mine n temnita si sami pierd tot rodul muncii de treizeci de ani! l ntrerupse nvatatorul care, mai moale ca toti, se si mblnzise putin. - Ai sa vezi d-ta cum oi ndrepta eu tot ce-am stricat... Nu-ti fie frica, domnule nvatator! Am sa stau eu n temnita orict, un an, zece, dar d-tale n-are sa ti se sminteasca nici un fir de par! Credeti-ma si pe mine astadata!... Ca azi sunt si eu fericit, domnule nvatator! Acu am pamnt, am de toate... Acu numai sanatate sa-mi dea Domnul!... - Sa-ti fie de bine! murmura Herdelea iar mai rece, amintindu-si ca nvoiala dintre Ion si Vasile s-a facut n urma interventiei lui Belciug. Flacaul ntoarse ochii pe rnd spre Fiecare din casa, parc-ar fi cerut ajutor, dar toti taceau ntunecati. Dupa o pauza ncurcata, tot el trebui sa renceapa: - Apoi uite de ce-am venit acu, domnule nvatator si doamna!... Am venit sa va spun ca nu ma misc de-aici pna nu-mi fagaduiti ca ma cununati d-voastra!... Toata familia protesta ntr-un singur glas, desi toti fura miscati de rugamintea ticalosului. Titu, care, pna aici se facuse ca citeste spre a nu fi nevoit sa vada pe tradatorul lor, acuma ridica putin nasul, se uita la dnsul si se mira ct era de schimbat la fata. Parea mai smead si mai hotart. Pielea i se lipea si lucea pe umerii obrajilor, iar n ochi avea o lumina mndra de biruitor... Herdelea se codi ndelung ca nasitul nseamna cheltuiala mare, ca tocmai si el are sarcini multe cu nunta domnisoarei, ca de ce nu-l cununa popa... Dar Ion se jura ca mai bine strica toata

nvoiala, dect sa se gndeasca la alti nasi, l ncredinta ca nu trebuie sa cheltuiasca nici un ban si n sfrsit starui att de mult si att de calduros nct nvatatorul fu nevoit sa primeasca: - Bine, Ioane, bine... S-o facem si pe asta ca multe am mai facut noi pentru tine si de putina recunostinta am avut parte... Dar poate de-acu ncolo sa fim mai norocosi! Ion, plecnd, saruta mna, nti domnului s-apoi doamnei, ceea ce ndemna pe dascalita sa zica mai potolita: - E mare ticalos, dar cel putin are inima buna, saracu! 186 Titu iar patea ca odinioara: umbla dupa Roza si n-o putea ntlni. Doar ca azi parca nu mai era att de nerabdator ca atunci. Acuma avea o emotie stranie care-l facea sa nu se prapadeasca cu firea pentru a o vedea. Dorea chiar s-o nemereasca, de s-ar putea, ntr-o clipa cnd sa fie si Lang acasa, sau oricine, numai sa nu fie ndata singuri. A doua zi dupa vizita subinspectorului, Titu porni din nou spre Jidovita si batu la usa n fata careia i tremurase inima de fericire de attea ori. Gasi pe Roza singura, plngnd, ntr-un capot murdar de stamba, cu parul vlvoi... - Asta sa fie femeia pe care am iubit-o cu atta patima acum deabia doua luni? se gndi dnsul sarutndu-i mna foarte jenat. Statu ncurcat cteva clipe, iar femeia plnse mai cu foc parca, revar-sndu-si durerea n fata lui, ar fi cautat sa-i trezeasca mai multa compatimire. Titu nsa nu vedea dect o schimonosire a gurii pe care a sarutat-o, si-si zicea ntr-una uluit: - Si ce frumoasa mi se parea atunci!... Apoi d-na Lang i spuse printre siroaie de lacrimi ca ea e cea mai nenorocita fiinta pe lume fiindca, dupa toate celelalte, acuma a ramas si pe drumuri. Subinspectorul Horvat a sosit ieri din senin si, ducndu-se la scoala, n-a gasit acolo pe Lang care sforaia acasa, deoarece venise dimineata de la un chef din Armadia. A trimis dupa el si l-a asteptat aproape un ceas pna ce l-a desteptat ea si l-a momit sa se mbrace si sa plece la datorie. Dar cum l-a vazut subinspectorul l-a si mirosit ca-i beat si nici nu l-a mai lasat sa intre n clasa, ci l-a izgonit spunndu-i sa se considere suspendat si sa se bucure daca nu va propune ministerului sa-l ndeparteze pentru totdeauna din nvatamnt. - Ce-o sa ne facem acuma! urla Roza frngndu-si minile. Unde sa ne ducem? Si bietul Lang... bietul Lang! D-ta stii ce suflet nobil are si ct e de bun!... N-a zis nimic, nu s-a plns nimanui, dar eu vad cum sufera... O, Doamne, Doamne! Spune

d-ta daca asta e dreptate!... Ii zicea d-ta si Titu simtea ca asa se cuvenea si parca se bucura ca lucrurile au luat ntorsatura aceasta. Ii spuse cteva cuvinte banale de ncurajare si vorbind se gndea: - A murit o femeie!... S-a stins o iubire n sufletul meu... Sau poate ca nici n-a fost iubire? De-ar fi fost adevarata, moartea ei m-ar durea... Nu, nu, n-a fost iubire... Un foc de paie... N-am iubit-o si nu m-a iubit, si cu toate acestea ne-am strns n brate, ne-am jurat credinta, ne-am mintit... Ridicol! Ridicol! Ridicol! Ii venea chiar sa-i trnteasca si ei cuvntul acesta drept mngiere. Numai Lang i scapa din situatia care i se parea mai mult plicticoasa dect trista. Lang era beat si zmbea ca un filozof care a gasit taina fericirii: - Ai auzit ce mi-a facut magarul?... Ha, ha, si crede el ca m-a turtit pe mine!... El pe mine!... Ce idiot!... Bah, un hot, o canalie, un mizerabil... Gata! Nu-i pot face onoarea nici sa-l njur!... Rozico, mai e cumva vre-un strop de rachiu? Aide, dane cte-un paharel!... Vivat, Titule! Traiasca victimele, jos calaii!... Cnd spuse Titu acasa ce a patit Lang, d-na Herdelea zise cu adnc dispret: - El ca el, vai de zilele lui... Dar ea-i o blestemata fara pereche... Daca a fost ea n stare sa se tie pna si cu practicantul notarului... Ti-e si scrba! Titu se rosi ca si cnd i-ar fi sfichiuit obrajii cu un biciu de foc. - Va sa zica n vreme ce eu o purtam n suflet si n visuri, ea... n ziua cnd veni avocatul Lendvay cu sechestrul, fetele si d-na Herdelea, ca sa nu fie nevoite a vedea asemenea umilinta, plecara n Armadia la dna Filipoiu sa se sfatuiasca asupra ultimelor amanunte privitoare la nunta Laurei si sa iea de la tipografie invitatiile tiparite pe hrtie sidefata, sa le trimita din vreme tuturor. Avocatul, de altfel, ispravi toata afacerea n cteva minute, nct Titu se omor de rs seara, cnd femeile se napoiara din Armadia frnte de oboseala... nfrigurarea nuntii stapnea de acuma toata casa... Rochia de mireasa era gata. O lucrase nsasi Laura si o facuse o minunatie. ncercnd-o ultima oara, nainte de-a o pune n dulap pna-n clipa cea mare, toata familia a izbucnit n aplauze de admiratie, att era Laura de frumoasa ntr-nsa... Tot salonul era alandala de rufele mirosind a nou, de rochiile si hainele mprastiate pe toate mobilele si prin toate colturile... Cu trei zile nainte sosi George Pintea si trase la hotel n Armadia, dar stnd de dimineata pna seara n Pripas, neclintit de lnga Laura. Amndoi erau foarte miscati si vorbeau cu o placere amestecata cu groaza de ceremoniile care le vor da

dreptul sa nu-si mai ascunda iubirea n fata nimanui. 188 Laura slabise putin, dar asa i sedea mult mai bine, ndeosebi cu ochii vesnic umezi si stralucitori de o nerabdare nelamurita. Acuma toate ndoielile i se parea c-au parasit-o si se simtea multumita vaznd pe Pintea alaturi de ea. Ii tremura inima ca sub o mngiere blnda. - Mi-e drag! se gndea dnsa nduiosata. Saracutul! Si cum nu-l puteam suferi odinioara!... Mare neroada am fost!... Ghighi, bagnd de seama ca-i face placere, i repeta ntr-una ca o invidiaza. - Spui adevarat, Ghighito?... Crezi tu ca voi fi fericita? - O, ct as vrea sa fiu n locul tau! mintea Ghighi care, n sufletul ei, nu ntelegea cum poate sa iea o fata frumoasa si rara ca Laura pe un omulet ce nu stie nici macar sa danseze ca lumea. Pintea era foarte galant si aducea mereu mai ales bomboane fiindca Laura le mpartea cu el, dupa ce musca din fiecare cu gurita ei, nct ndragostitul mire se jura ca n-a mai gustat niciodata asemenea bunatati. In ajunul nuntii nsa George veni cu niste daruri care i uimira pe toti: un inel cu un briliant mpresurat de rubine ca niste vrfuri de ace de foc, cercei de aur cu stropi de diamante, si un colan de platina cu o cruciulita de aur avnd la fiecare capat cte-o steluta de smaragd. - Pupa-l! striga nvatatorul vaznd bogatiile acestea stralucitoare, iar cum Laura, zapacita de bucurie, statea tintuita locului, o lua de mna si i facu vnt n bratele mirelui, ndemnd-o cu nsufletire: Pupa-l, Lauro n-auzi?... Pupa-l!... n dimineata cununiei sosira parintii lui George si fratii lui mai mici, Marcu si Vasile. Ceilalti fiind mprastiati prea departe prin lume, n-au putut veni, dar toti au trimis telegrame de felicitari pe care Balan de la posta din Armadia, avea grija sa le transmita ndata la Pripas prin curieri speciali. Amndoi fratii mirelui ndragira pe Laura, dar facura curte Ghighitei, nct ea i gasea mult mai draguti ca pe George. n fata cuscrilor, care de altminteri nu venisera cu mna goala, Herdelea oferi tinerilor din partea batrnilor un serviciu de cafea cu lapte, modest si frumos. Tot atunci Titu darui lui George o tabachera de piele de crocodil, cumparata din banii lui. - Eu va dau ceva ce n-o sa va dea nimeni, caci toti se gndesc numai la mireasa... Ei bine eu m-am gndit la mire, fiinca mi-e mai drag ca mireasa! vorbi dnsul mngind pe Laura. Ghighi se porni pe plns vaznd ca numai ea n-are ce sa le ofere, pna ce noul ei curtezan si cumnat Marcu i spuse ca,

dimpotriva, ea poate sa le daruiasca lucrul cel mai de pret si anume cte o sarutare miresei si mirelui, 189 sau daca i-e rusine, poate sa le dea pe amndoua miresei care nsa sa fie obligata a transmite una mirelui... In Jidovita notarul Stoessel primi pe distinsii nuntasi cu toate onorurile, oficiind mai patetic formele cununiei civile. La sfrsit si ngadui sa tie si un mic discurs n care spunea ca e fericit ca avut cinstea sa mpreune cu articole de lege doua inimi att de tinere si pline de sperante. Cununia fiind ntr-o Dumineca, biserica cu doua turnuri din Armadia se umplu de oameni care nu se mai saturau laudnd frumusetea si gingasia Laurei, dar si nfatisarea simpatica a lui George. Rochia miresei strni entuziasmul cunoscatoarelor. Toate prietenele ei erau n par, mpreuna cu mamele invidioase, dar mai miscate pareau Elvira Filipoiu si Lenica Spataru, fiind si domnisoare de onoare. Sase preoti, ntre ei si Belciug pe care Herdelea l poftise nadins ca sa nu mai observe si Armadienii nentelegerile lor, n frunte cu protopopul batrn, le binecuvntara legatura, iar corul studentilor cnta parca mai miscator ca ntotdeauna. Cnd protopopul le puse ntrebarea solemna, mirele raspunse cu un glas falnic de rasuna biserica; mireasa nsa rosti un da att de mititel si de timid, parca i-ar fi fost rusine sa n-o auda lumea, n clipa aceea d-na Herdelea nu se mai putu stapni si izbucni ntr-un hohot de plns, ceea ce nduiosa pe toti si facu chiar pe Laura sa lacrimeze putin, ca sa se adevereasca vorba ca nu-i mireasa care sa nu boceasca. Nunta fu serbata la Beraria Rahova, n sala de la etaj pe care berarul o mpodobise feeric si unde se aduna toata domnimea din Armadia si mprejurimi. Mireasa zabovi putin pna se schimba ntr-o eleganta toaleta de calatorie, culoare cafenie, si o palarioara foarte dragalasa, caci era hotart ca, ndata dupa cununie, tinerii casatoriti sa plece spre parohia lui George, dar cu un nconjur care sa dureze cel putin o saptamna, saptamna de miere... Aici primira felicitarile zgomotoase n cursul carora Laura se rosi pna-n vrful nasului, deoarece domnii mai ndrazneti i doreau ndeosebi odrasle numeroase. La masa de abia atinsera mncarile si bauturile; muzica faimosului Goghi din Bistrita nsa le sporea amndurora emotia... Apoi George sopti ceva Laurei si amndoi se ridicara. Lautarii intonara un mars nuptial care-i petrecu pna jos n strada unde-i astepta cea mai buna trasura din Armadia, sa-i duca la Bistrita, iar de acolo sa-si continue calatoria cu trenul. D-na Herdelea mbratisa lung pe Laura nmuindu-se reciproc de

lacrimi. Fiindca Ghighi plnsese cte putin toata ziua, acuma izbuti s-o sarute fara bocete, desi tremura de durere. Despartirile tinura vreun sfert de ceas, urmnd la rnd Herdelea si Titu, apoi familia Pintea de Laura, apoi familia 190 Herdelea de George, apoi George de parintii si fratii lui... Si tot timpul tiganii cntau marsul nuptial, pe cnd sus, n ferestre, invitatii priveau curiosi si miscati, iar jos, n strada o multime de lume casca gura si asculta muzica... \ n sfrsit mirii se suira n trasura si vizitiul dadu bici cailor. Batiste multe \ flfira n vnt, noui valuri de lacrami se, revarsara... - Drum bun!... Sa ne scrieti!... De pretutindeni!... Negresit!... Adio!... Trasura se departa si se micsora repede. ntr-nsa o batista mica alba flutura neobosita ca o aripa speriata. Pe urma soseaua nghiti si trasura si batista... Rudele se ntoarsera la mosafiri. ncepura toasturile, urmara glumele si veselia pna ce deodata muzica ataca un vals lin, leganat, care ademeni tineretul... Mndru si nduiosat, Herdelea umbla mereu de ici-colo, ciocnind cu unii, zmbind cu altii, cautnd sa vaza pe toti multumiti. El era azi omul cel mai fericit de pe pamnt. Ziua de mine cine stie ce-o mai aduce. Grijile si necazurile sunt vesnice, pe cnd fericirea e att de nestatornica... n vremea aceasta nsa trasura cu tinerii casatoriti alerga grabita, trecu iute prin Jidovita si se ndrepta spre Pripas. Laura sedea buimacita, cu ochii drept nainte, nendraznind sa se uite la barbatul ei. Inima i se topea ntr-o tristete nelamurita. Vedea cum ramn n urma rpele, livezile, lanurile, padurile, dealurile care au fost martorii tineretii ei, care i-au fost att de dragi si pe care i paraseste acuma poate pentru totdeauna. Tot hotarul se legana si parca-i zicea adio, mut si totusi ntelegator... George i se parea mai strain ca oricnd si se mira cum pleaca ea alaturi de un strain ntr-o lume straina si necunoscuta, lasnd aici lumea care o iubea si pe care o iubea. Prin minte i fulgera ntrebarea nfricosata: Cine-i strainul acesta? n Pripas opri trasura n fata casei parintesti. Cobor si facu ctiva pasi n ograda, privind nsetata peretii albi cu ferestrele speriate si coperisul crpit ici-colo cu sindrila noua, ca si cnd ar fi vrut sa duca cu sine macar cladirea n lumea ochilor. Cinele casei se gudura la picioarele ei si-i linse vrful pantofilor, parca ar fi simtit ca pleaca departe aceea care nu uita niciodata sa-i arunce de mncare. Laura l mngie ca pe un prieten si sopti cu genele nlacrimate: - Adio, Hector, adio... Acuma plec... Apoi trasura porni nainte. Peste cteva clipe casa nu se mai

vedea. n porti taranii cunoscuti se uitau mirati dupa domnisoara care se duce cine stie unde, scoteau palaria si rosteau urari pe care ea nu le auzea... n dealul de unde drumul coboara spre Sascuta, Laura ntoarse capul sa mai vaza odata satul ei mprastiat ntre dealuri, ascuns sub o pnza stravezie de fum albastriu. Apoi si ndrepta privirile numai nainte... Soseaua alba, serpuitoare se zvrcolea sub picioarele cailor... 191 Ochii Laurei erau plini de lacrami si sufletul ei att de ncarcat nct i venea sa strige ajutor sau sa sara jos din trasura care o smulgea din lumea tineretei... Atunci nsa simti cum i cuprinde mijlocul un brat ocrotitor si atingerea aceasta i se paru blnda ca o alinare si ca o tovarasie n singuratatea ce o nconjura. ntoarse fata spre George n ochii caruia vazu limpede iubirea vie ce-i risipi deodata toate ndoielile. Pe buzele ei nflori un zmbet n vreme ce lacramile aninate n gene i picurau pe obrajii mbujorati. - Te iubesc! murmura barbatul, strngndu-i mai puternic mijlocul. Cuvntul rascoli adnc sufletul Laurei. Se lipi de umarul lui George, dndu-si seama acuma ca vorba lui e n stare sa-i farmece o lume noua, tot att de draga si poate mai buna dect aceea care a ramas n urma. Si buzele ei raspunsera ncrezatoare: -T e Iubesc! Din clipa cnd Vasile Baciu, n fata petitoarelor, i fagaduise tot, Ion fu cuprins de o adevarata betie de fericire si de ncredere. Era att de plin de sine nsusi nct se gndea numai la pamnturile lui, planuia cum sa le munceasca mai bine, cum sa lazuiasca un petec de padure, si habar nu mai avea nici de Vasile si mai ales de Ana, parca ea n-ar fi tinut de zestre... Doar cnd i pomenea numele cineva, si aducea aminte ca si ea mai este pe lume, si se ncrunta usor... n schimb Ana nu se gndea dect la dnsul. Uitate erau rusinea si bataile si suferintele. Ea nu stia nici de planuri, nici de viclesuguri... Sufletului ei, dornic de iubire, astepta mplinirea visului ca o mntuire si gura ei soptea numele lui cu aceeasi nerabdare placuta ca si n noptile bune de odinioara... Nunta tinu trei zile, dupa obicei... Smbata porni tot alaiul, n carute, la notar, n Jidovita. n frunte calaretii pocneau mereu din pistoale, pe cnd n caruta nti lautarii si frngeau degetele cntnd si totusi nu se auzea dect grohaitul gordunei. Apoi venea o caruta cu mirii si cu drustele, apoi o

brisca cu nasii avnd pe obraji gravitatea ceruta de mprejurari, apoi alta caruta cu parintii mirilor si cteva fete mai spalate, n mijlocul carora Zenobia era cea mai zgomotoasa, apoi altele ncarcate cu flacai si fete ce chiuiau si se zbenghiuiau. Deabia acuma ntelese Ion ca, mpreuna cu pamntul, trebuie sa primeasca si pe Ana si ca, fara ea, n-ar fi dobndit niciodata averea. Nu mai 192 schimbase cu ea nici o vorba de cteva luni. I se parea o straina si nu-i venea sa creada ca n pntecele ei se plamadeste o fiinta din sngele lui... O privea si se mira c-a putut el saruta si mbratisa pe fata aceasta uscata, cu ochii pierduti n cap de plns, pe obrajii galbejiti cu pete cenusii, si care, mpo-potonata cum era astazi, parea si mai urta. n aceeasi vreme genunchii, lui atingeau genunchii Floricai, pe care Ana si-o alesese drusca ca pe Margareta lui Cosma Ciocanas. Florica era aprinsa n obraji, cu buzele rosii, umede si pline, cu ochii albastri si limpezi ca cerul de vara si avea n toata nfatisarea o veselie sanatoasa pe care se silea si nu izbutea s-o ascunda. Ion si aduse aminte cum a strns-o n brate asta-toamna si mai nainte, ct i-a fost de draga si cum ia fagaduit c-o va lua de nevasta. i era rusine ca acuma se nsoara cu alta, si de rusine l bufnea un rs prostesc si nu-si putea lua ochii de la Florica. Privirea lui staruitoare pe Florica o zapacea si o facea sa vorbeasca mereu, foarte grabita si aproape nfricosata, ba cu mireasa care lacrima de fericire, ba cu Margareta care era bosumflata, ca totdeauna cnd se marita vre-o fata din sat, deoarece si zicea ca mirele ar fi luato pe ea, daca nu l-ar fi momit altele... Dupa ce i nsemna n registru si le citi pe ungureste cele cuvenite, notarul arunca ochii spre burta miresei, zmbi si zise neoficial: - Vad ca v-ati grabit... Nu face nimic, sa fie cu noroc!... Ion rse cu pofta, ca si ceilalti barbati, dar ndata si lua seama si, parndu-i-se ca notarul a vrut sa-si bata joc de urtenia Anei, se uita repede la Florica ce statea cu ochii n pamnt, stapnindu-se anevoie sa nu izbucneasca ntr-un rs zburdalnic. Cobornd din cancelarie si pe cnd n curte trozneau pistoalele, Ion se gndi deodata: - Adica ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amndoi n lume, sa scap de pocitania asta? Dat tot att de repede i venira n minte pamnturile si adaoga n sine cu dispret:

- Si sa ramn tot calic... pentru o muiere!... Apoi sa nu ma trazneasca Dumnezeu din senin? Belciug, nadajduind mereu ntr-un dar mare pentru biserica cea noua, facu o slujba frumoasa ca la domni, desi faptul ca cununau sotii Herdelea i cam ciuntise ncrederea. Lui Ion i se paru ca si popa s-a uitat batjocoritor la Ana, ceea ce iar i rascoli n inima dragostea cu Florica. Ospatul era la socrul cel mic. Cteva vedre de rachiu ndulcit naltara curnd veselia oaspetilor. Urarile si chiuiturile se ncrucisau si se ciocneau n aerul ngrosat de mirosuri grele. Vasile Baciu se mbata cel dintiu, 193 ncntat ca i s-a mplinit planul, strignd ntr-una ginerelui sau cu un glas ciudat $i tragnd siret cu ochiul: - Lasa ca-ti dau eu tie pamnt. N-ai grija... ti dau, ti dau!... Starostele nuntii, Macedon Cercetasu, vorbea numai n versuri, cum sade bine unui staroste istet, amestecnd nsa n toate nepretuitele lui comenzi militaresti... n casa, n tinda, n ograda jucatorii asudau, lautarii si alungau oboseala cu rachiu. Bucatareasa mare, mama Floricai, suflecata pna-n genunchi si cu un linguroi urias n mna, umbla printre mesele ncarcate, laudndu-si mncarile si chiuind la ntrecere cu Zenobia care, de mndra ca e soacra mare, se mbatase tun. Nasii venira la ospat mpreuna cu Titu si Ghighi, si vorbira mult de Laura cu fruntasii ce-i nconjurau, ciocnind totusi n sanatatea mirilor si spunnd tuturor ca tinerii sunt foarte potriviti si o sa traiasca bine... Pe la miezul noptii urma sa joace pe bani mireasa. FiindcaAna, cusarcina ei, s-ar fi ostenit prea tare, i tinu locul drusca nti, adica Florica. Mirele o nvrti de cteva ori voiniceste si apoi arunca un zlot de argint n strachina nflorita. Herdelea scoase o hrtie de douazeci de coroane, dar puse pe Titu sa joace. Pe urma venira toti oaspetii, pe rnd, daruind fiecare dupa cum l lasa inima si punga... n vremea aceasta Ana sedea pe lavita, rusinata ca n-a putut juca ea, geloasa putin ca Ion ar fi strns pe Florica mai tare ca ceilalti si totusi multumita, plutind parca ntr-un nor de fericire att de mare ca se simtea rasplatita pentru toate suferintele. Cnd se ispravi jocul miresei, Briceag ncepu o Ardeleana piparata, n care se amestecara batrnii cu tinerii. Ion juca iar cu Florica si, n valmasagul asurzitor, se pomeni curnd aproape de usa, unde era mai ntuneric. Nu deschise gura nici unul din ei; fata chiar nici nu ndraznea sa-l priveasca n ochi; el nsa fierbea si-si nclestase degetele n soldurile ei pline, uitnd de tot pe Ana, nchipuindu-si ca Florica e mireasa lui...

Deodata apoi i sopti ragusit, cu ochii nflacarati: - Numai tu mi-esti draga n lume, Florico, auzi tu?... Auzi?... O strnse salbatec la piept, crsnind din dinti nct fata se spaimnta si se uita disperata mprejur... n aceeasi clipa Ana tresari ca muscata de vipera. Simti ca nadejdile ei de fericire se risipesc si ca ea se pravale iar furtunos n aceeasi viata nenorocita. Se porni brusc pe un plns amar care sa-i alunge presimtirile 194 nemiloase... Cine iea nsa n seama lacramile unei mirese?... Ion, asezndu-se mai trziu lnga ea, i zise nepasator: - Acu ce mi te mai bocesti? Ca doar nu mergi la spnzuratoare... - Norocul meu, norocul meu! murmura Ana mai ndurerata. - Oare ct s-o fi strns? ntreba apoi Ion ncet, fara sa se mai sinqhiseasca de plnsul ei, uitndu-se lacom la farfuria cu banii pe care nasul i numara a doua oara, ca sa nu se ntmple vreo greseala... Ziua a treia ospatul se muta la socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmata de atta amar de vite si galite ca de abia ncapeau n ograda Glanetasului... Vasile Baciu era vesel ca si cnd ar fi scapat de o grija mare. Se uita batjocoritor la Ion, care se umfla n pene simtindu-se biruitor, si-si zicea mereu mai multumit: - Stai, melenasule, stai sa vezi tu cine-i Vasile Baciu!... 195 CAPITOLUL VII VASILE - Cnd mariti o fata e parca ti-ar arde casa! ofta Herdelea ncheind socotelile nuntii. Acu numai sa fie cuminte si fericita!... Casa parea pustie fara Laura. Toti vorbeau mereu de ea, ghiceau pe unde o fi ajuns si ce-o fi facnd, iar dascalita si Ghighi lacramau cnd dadeau peste vreun lucrusor ramas de la dnsa... Viata nsa si relua chiar de-a doua zi mersul ei obisnuit, nepasatoare nici de dureri si nici de bucurii. O scrisoare recomandata de la avocatul Lenday vesti data licitatiei de care avea groaza d-na Herdelea orict i explica Titu ca e o simpla formalitate. nvatatorul, ngrijorat n taina ca si nevasta-sa si doritor de compatimire si ncurajari care sa-i risipeasca temerile, cauta si gasi un prilej sa povesteasca si lui Belciug toata ncurcatura. Desi staruia ntre dnsii raceala, amndoi se prefaceau ca nu stiu nimic, iar Herdelea tragea nadejdea acum sa-l nduioseze si sa netezeasca drumul spre.o mpacare adevarata, din ce n ce mai nfricosat sa nu-i faca vreo pozna

cu locul casei. Belciug se mira, l compatimi cu o plpire stranie n ochi si pe urma i spuse ca va veni si dnsul la licitatie sa-i dea o mna de ajutor, daca va fi nevoie. nvatatorul era multumit ca l-a mblnzit si astfel l va ndupleca mai lesne de-acuma sa faca actul de donatiune a locului, cum i fagaduise cnd s-a apucat sa-si cladeasca ncrezator casa. Totusi nu ndrazni sa se 196 spovedeasca nevestei sale care ramnea neclintita n antipatia ei fata de pamatuful viclean. Dealtfel ndata interveni taraboiul cu nunta lui Ion, aruncnd iar valul uitarii vremelnice peste necazurile zilei.. n Vinerea fixata, avocatul sosi de dimineata, dar se opri numai o clipa, sa comunice nvatatorului ca, avnd o afacere urgenta n Armadia, sa-l astepte nspre amiazi, la ntoarcere, pentru descurcarea formalitatii... Acuma Herdelea se vazu nevoit sa spuna si familiei, cu multe nconjururi si menajamente, ca Belciug, pentru orice eventualitate, are sa vie la licitatie... Dascalita ntelese numaidect ca nu poate fi la mijloc lucru curat. - Ai sa vezi, barbate, ca pamatuful umbla dupa vreo potlogarie! zise ea catranindu-se. Ai sa vezi! Pe cine nu sufera inima mea, sa stii ca-i suflet de cine! nvatatorul se ncurca, ndruga protestari timide ca doar n- o fi nici el asa de hapsn, ca-i popa si ar fi rusine... Acestea nsa ntarira mai mult nencrederea d-nei Herdelea, nct, desi facuse planul sa se duca cu Ghighi prin sat sa tocmeasca doua femei pentru sapatul gradinii si una la rufe, se razgndi si ramase acasa. - Baremi sa fiu aici si eu, ca tu, ct esti de papa-lapte, ai fi n stare sa nchizi ochii la toate nerusinarile! Belciug zarise trecnd trasura avocatului, se grabise, dar ajunse totusi prea trziu. Nepricepnd, intra n casa zmbitor. Herdelea i explica lucrurile foarte zapacit, tragnd mereu cu ochiul spre dascalita care bufnea fara sa fi raspuns macar la binetele dulcege ale preotului. Spre a ocoli o ciocnire primejdioasa, nvatatorul se aseza cu Belciug n cerdac la taifas, pna se va ntoarce ungurul. Era o zi de primavara minunata, cu miresme de flori de cmp n aer, cu un cer ca o oglinda fermecata. Peste drum, Hristosul de tinichea statea ncremenit pe cruce, cu ochii plecati, ca si cnd ar fi simtit ca durerea lui nu se potrivea cu pofta mare de viata ce respira din toti porii firei redesteptate. Preotul se gndea mereu c-ar fi mai bine sa plece, si cu toate acestea sedea parca l-ar fi tintuit pe scaun. Vorbea, dar glasul amndurora suna att de rece ca nu se puteau privi n ochi. Ca

sa-l mai ncalzeasca, Belciug aduse vorba de Laura si de familia Pintea cu care i placea lui Herdelea sa se faleasca. - Tu trebuie sa fi cunoscut pe batrnul Pintea mai demult, ca doar ai fost nvatator n Lechinta odinioara? ncepu preotul. - Apoi stai, frate Ioane - zise Herdelea ntr-adevar nseninat - ca n lumea asta sunt mai multe Lechinte. A mea a fost un satulet nenorocit prin fundul Vaii Diugului, iar a cuscrului e un orasel n toata forma... 197 n vremea aceasta d-na Herdelea si Ghighi, n salon, revoltate, njurau si blestemau pe Belciug, asteptnd sa vie Titu care se repezise cu noaptea n cap pna-n Armadia sa ridice de la perceptie un avans pe leafa nvatatorului, deoarece ramasesera fara un gologan n casa. Avocatul nsa sosi mai curnd, nsotit de un copist batrn, de la judecatorie, foarte plictisit ca va trebui sa se ntoarca pe jos n Armadia. Ungurul urca sprinten n cerdac, ncepnd vorba din ulita: - Norocul mi iese-n cale pretutindeni... Am ispravit mai repede dect banuiam, asa ca acuma sper sa fiu acasa n Bistrita la vremea prnzului. Nevasta-mea tine grozav la ora mesei si e ncntata cnd mncam mpreuna. Iata un mijloc ieftin de-a ferici o femeie! D-na Herdelea cu Ghighi, auzindu-l, iesira din salon. Lendvay, foarte reverentios, le ntmpina cu complimente la care nsa, fiind spuse pe ungureste, dascalita nu raspunse, ci se multumi sa strnga din buze, cu o nfatisare jignita, nct Herdelea se grabi sa observe, ca sa nu se supere avocatul: - Nevasta-mea nu stie ungureste... - Aa? Se poate? Si cu toate astea ziarele d-voastra tipa ca din gura de sarpe ca sunteti asupriti, terorizati, ungurizati... Interesant!... Ei bine, crezi d-ta ca n Germania sau n Franta sar tolera un nvatator al statului a carui sotie sa nu cunoasca limba oficiala? Nu ti-o spun ca o imputare, caci pentru mine politica nu exista. Raspundeam nsa unui coleg romn care adineaori, n Armadia, se plngea ca de pe-acuma au nceput presiunile si samavolniciile fata de sarmanii romni n vederea alegerii de deputat... HahaL. Foarte curios... Vorbea foarte repede, rotindu-si ochii ca un uliu, spre a nu-si neglija ntre timp afacerile. Lui Belciug i se paru ca avocatul vrea sa-l loveasca si pe dnsul, si raspunse romneste, umflndu-si gusa: - Altele sunt mprejurarile n Germania si aiurea, domnule avocat!... Noi aici suntem o natiune bastinasa, despuiata de drepturi si mpovarata numai de datorii... - Cine-i domnul? ntreba Lendvay mirat si atins ca i s-a raspuns

romneste. Ce zice? Ce zice? adaoga apoi, desi ntelesese foarte bine. Herdelea, nfricosat sa nu se nvenineze lucrurile pe spinarea lui, cauta si izbuti sa schimbe vorba, si conduse pe Lendvay n odaia nti unde erau doua paturi lnga perete, o masa de sufragerie, o canapea de lemn, toate vechi si hodorogite. - Aici n-avem nimic de seama, nu-i asa? zise avocatul trecnd, fara sa se opreasca, ntr-o odaita ngusta si lunguiata, cu o fereastra spre ulita si un geam spre gradina. Va sa zica sa ncepem aici!... ncepem, stimate domn! 198 striga catre copistul care se aseza ursuz la biroul lui Herdelea si scoase dintr-o geanta roasa niste hrtii. Din mobila mpricinata, aici se afla o masa lacuita, cu picoarele strun-guite, acoperita cu o fata tricolora, lucrata de nsasi d-na Herdelea pe cnd era fata, si un pat frumos, perechea celui din salon n care dormisera fetele. Pna sa-si aranjeze copistul hrtiile, avocatul se uita banuitor la Belciug care zmbea blajin si speriat putin de privirile dusmanoase ale dascalitei din odaia dinti. - Amator, amator? ntreba deodata Lendvay ironic. - Si prieten! murmura preotul. , - Desigur, prieten care cumpara ce poate de la prietenii n nevoie! facu avocatul dispretuitor, i apoi, ntorcndu-se spre copist: Ei, merge? - Gata... Va sa" zica avem... - mormai functionarul ntrebator. - Masa si patul - sfrsi Herdelea putin ragusit si cu ochii la Lendvay ca si cnd i-ar astepta aprobarea. - Una masa de nuc, douazeci si trei coroane! citi copistul n hrtoagele lui, cu glas mai raspicat. Da cineva mai mult? - Dauazeci si patru! zise avocatul, facndu-i semn sa scrie. Belciug nsa se apropie de masa, ridica fata, o pipai si apoi rosti candid: - Douazeci si sase! Toate privirile l izbira ca niste sageti, iar d-na Herdelea, n celalta odaie, bolborosi ceva, rosindu-se. Lendvay, dupa o clipa de sovaire, striga: - Treizeci! - Treizeci si doua! zise preotul cu ochii lipiti pe masa. - Depuneti banii imediat, nu-i asa? bufni acuma avocatul ntartat. - Da, da, fireste - facu Belciug scotnd portofelul din reverenda botita. - Atunci eu renunt! spuse Lendvay strngnd din umeri, cu o privire nedumerita spre Herdelea care, uluit si spaimntat, avea fata strmbata de un surs amar...

Preotul statu pna la capat, ca o amenintare, pipaind si ciocanind toate mobilele, dar fara sa se mai amestece. Cnd se sfrsi, avocatul puse pe Herdelea sa iscaleasca politele si plati copistului diurna cuvenita. - Cel putin de-aci nainte sa fii exact cu ratele, domnule Herdelea! zise strngndu-i mna. E pacat de cheltueli, desi partea leului o bag eu n buzunar... Ei, la revedere! Buna ziua, doamna si-mi pare rau ca nu stiu romneste! rse apoi catre nvatatoreasa care, ntepnd cu o privire furioasa pe Belciug, raspunse: - Mai bine sa nu stii romneste si sa fii om de treaba! 199 - Ce zice, ce zice? ntreba avocatul pe Herdelea iesind nsa fara sa mai astepte talmacirea. n cerdac preotul se desparti de nvatator zicndu-i ncet: - Apoi mine o sa viu sa-mi iau masa, Zaharie... - S-o iai?... S-o iai... da, da - blbi Herdelea. - Vad ca doamna-i suparata foc, dar n-am nici eu ncotro, ca tocmai mi lipsea o masa ca asta! Ei, servus, Zaharie! Iesind n ulita ochii lui ntlnira chipul lui Hristos pe cruce care acuma se zvrcolea plngator. Belciug se nchina si trecu cu pasi masurati, cu privirea n jos ca totdeauna, si cu o multumire adnca n suflet ca n sfrsit a putut da o lectie buna si meritata Herdelenilor... Deabia acuma se revolta si nvatatorul, dar totusi fara.a mai spune n casa ca Belciug vrea sa ridice ntr-adevar masa. Dealtfel credea ca popa umbla doar sa-l sperie, fiindca nu se poate sa mearga asa de departe cu nerusinarea. A doua zi nsa, pe cnd el era la scoala, iar Titu nca n pat, batu la usa Belciug. D-na Herdelea deschise si vazu la spatele preotului un tigan batrn, barbos, cu palaria n mna. - Pentru masa! murmura Belciug aratnd spre tigan. - Bine... bine., poftim! bolborosi dascalita perplexa. ncepu sa goleasca sertarul mesei, aproape fara sa-si dea seama ce face. Numai minile i tremurau, ncolo parca i fulgerase toata judecata... Cnd nsa dadu sa puie la loc sertarul gol, si reveni brusc si, ca trezita din vis, ntreba pe Belciug: - Ce vrei sa faci d-ta cu masa? Preotul statea razimat de uscior, zmbind nevinovat. - Apoi asa m-am nteles cu Zaharia - zise dnsul domol. Dna Herdelea sovai. Se facu o tacere scurta. Belciug ridica privirea, vazu pe dascalita apropiindu-se cu ochi stralucitori, si ndata si pierdu zmbetul. - Cum s-ar zice, vii sa-mi furi lucrusoarele din casa? striga deodata d-na Herdelea. Sa iesi afara de-aici, hotule, c-altfel ti

sucesc gtul! Afara, tica-losule!... Nu ti-e rusine obrazului sa-ti fie! Asa-s popii, porcule?... Esi, esi!... Afara!... Dascalita racnea ca scoasa din minti, cautnd cu ochii ceva sa sparga capul omului care vrea sa-i fure mobila. Belciug, spaimntat, iesi afara fara sa spuna o vorba. Atunci femeia zari matura si se repezi cu ea n ceardac unde tiganul statea nedumerit. Fiindca preotul nu-i era la ndemna, croi pe tigan, tipnd: - Mars!... Afara de-aici, tlharilor!,.. 200 Tiganul o zbughi pe poarta n vreme ce d-na Herdelea striga ntruna, amenintnd cu matura pe preotul ce pasea grabit: - Mutule!... Am sa te nvat eu omenie daca n-ai nvatat la tatal tau! Pamatufule! Pamatufule! Zenobia, peste drum, auzind galagia iesi n prag si ntreba: - Da ce-i, doamna! Ce-i cu domnul parinte? - Sa se bage dracu-n pielea lui de hot!, zise dascalita cu ochii rosii de mnie, dar totusi, mai racorita... Doua saptamni, dupa nunta, multumirea stapni trufasa n sufletul lui Ion. Se simtea omul cel mai fericit din lume. n fiecare seara tinea sfat cu Glanetasu, cu Zenobia si cu Ana. Ce sa cumpere din banii strnsi la nunta? Un juncan? Ar fi bine, caci, mpreuna cu vitelul ntarcat adus n zestre de Ana, peste doi-trei ani ar face o pereche de boi... Ion nsa ar fi vrut mult sa cumpere pereche calului, daca s-ar ajunge banii... n aceeasi vreme i-ar mai fi placut sa pastreze si ceva gologani la chimir ca sa aiba la ndemna de s-ar ivi cumva pamnt bun de vnzare, sa-si mareasca mai mult mosia si gospodaria... Sfaturile acestea l naltau si-l ncntau, mai ales ca toti bateau n struna lui si-l linguseau ca pe un stapn... Dealtfel si fata de sateni cauta sa-si arate greutatea pe care i-o dadea simtamntul bogatiei. Pe ulita umbla cu pasi mai rari si cu genunchii ndoiti. Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic numai de pamnt si de avere. I se parea ca chiar casele si gradinile l priveau acuma altfel, mai supuse si mai zmbitoare. Toata firea se mbracase n haine de sarbatoare parca nadins pentru a praznui biruinta lui. O primavara mai frumoasa ca totdeauna se statoria pe hotare. Copacii nmuguriti, verdeata ce rasarea zi cu zi mai vie ca un vestmnt fermecat cobort sa acopere goliciunea neagra si galbuie a pamntului batrn, padurile care se ncoronau cu frunzisuri noui, mirosul aspru, mbatator si nviorator de glie, plutind mereu n vazduh ca respiratia sanatoasa a unui urias desteptat dintr-un somn greu - toate mprastiau voiciune n suflete, tinerete noua si o noua pofta de viata. Dimineata plugurile scrtiau trecnd pe ulita, urcau coastele naclaite si apoi brazdau ziua ntreaga ogoarele

batute de rugina iernii. Pe alocuri vitele se cazneau sa pasca ntile firicele de iarba si, mncndu-le, le curgeau balele de placere... 201 Ion iesea deseori n hotar sa-si desfete sufletul n privelistea pamnturilor lui. I se umflau narile sorbind aburii primaverii si privea brazdele lucitoare cu o dragoste patimasa, mormaind mndru de multumire: - Acuma avem si noi pamnt, slava Domnului, numai sanatos sa fiu sa-l muncesc!... Nu se grabea nsa cu aratul si semanatul de primavara... si facuse socoteala ca nu va putea lucra singur attea locuri, ci va trebui sa tocmeasca ajutoare, iar oamenii sunt mai ieftini pe la sfrsitul muncilor. Fiindca mai avea ragaz o saptamna doua, se gndi sa ispraveasca mai ntiu cu socrul sau, sa faca hrtiile de ntabulare pe numele lui, cum se nvoisera... Ii spuse si Anei ca Smbata seara vor merge mpreuna la Vasile Baciu ca sa iea ntelegere pentru Dumineca. Femeia aproba mai dinainte tot ce zicea el. Nu pricepea dnsa planurile lui si nici nu cauta sa le priceapa. Era multumita ca poate trai lnga omul iubit si numai nalucirea mbratisarii cu Florica, la nunta, o rodea n fundul inimii, fara nsa a ndrazni sa-si marturiseasca temerea. Vaznd-o plecata si supusa, Ion se mira cum poate fi asa si-i era parca mai urta ca nainte. Noaptea, n pat, simtea o raceala alaturi de ea, iar soaptele ei dragostoase l suparau ca si respiratia ei obosita de femeie nsarcinata. O rabda totusi si nici n-o bruftuluia, dndu-si seama ca numai printr-nsa s-a ridicat din saracie. n inima i rasarea nsa deseori Florica, nnebunindu-i sngele... Joi se dusera cu totii la blci n Armadia sa cumpere juncanul, iar Vineri horobai pe-acasa, mai mult ca sa piarda vremea. Vasile Baciu i primi nepasator, stiind bine de ce vine Ion. l lasa sa vorbeasca si numai cnd Ion pomeni de ntabulare, sari fript, se nfurie, scuipa si apoi striga: - Cum, ginere, apoi tu vrei nadins sa ma lasi pe mine pe drumuri? - Pe care drumuri, socrule? Nu ne-am tocmit asa? ntreba Ion cu ochii ct pumnul, simtind deodata ca o izbitura drept n frunte. - Ne-am tocmit, vezi bine, daca mi-ai pus mna-n beregata. Dar tu nu te gndesti ca nu-i drept? Apoi daca ti-oi da eu tie si pamnturile si casele amndoua, mie ce-mi mai ramne si din ce sa traiesc? Ori ai avea pofta sa ma vezi intrnd sluga la batrnete? - Ba sa stai la noi fara munca si cazna, sa-ti mai odihnesti

ciolanele, ca te-ai trudit destul - blbi ginerele nabusit. C-asa ne-a fost vorba... - Adica sa-ti fiu eu sluga tie? Ai? racni iar Baciu sculndu-se cu o privire vicleana si batjocoritoare. - De ce sluga? 202 - Mai Ioane, eu stiu una si buna ca ce-i n mna nu-i minciuna! facu Vasile Baciu apasat. Nu zic ca nu-ti dau. ti dau, dupa moartea mea. Atunci o sa faceti voi ce stiti. Ca nici n groapa nu mi-oi duce averea si nici altora n-oi lasa-o... Ct traiesc nsa nu scriu nimic pe numele vostru! Asa!... - Nimic, nimic? sopti Ion, nspaimntat. - Nimic, baiete. Ori tu n-auzi bine?... Dar, ca sa nu zici ca-mi hranesti tu fata ori ca ti-am dat-o goala pusca, macar ca nu tiam dat-o eu, ci ai luat-o tu cu viclenie, te las sa-ti alegi cinci locuri care-ti plac, si sa bagi plugul n ele chiar mine, daca vrei. Luati-le, munciti-le, sunt ale voastre. De scris nsa nu le scriu. Lasa sa ramie pe numele meu, ca nu cer de mncare. Eu unul n-am sa va scot din folosinta lor, cum te-ai falit tu, ca ai sa ma scoti pe mine... Alege-le! Cinci!... Am trei holde cu gru de toamna. Poti sa le alegi semanate gata. Nu ma supar. Ori altele... Cum ti place tie... Cinci! Sa nu zica nimeni ca fata lui Vasile Baciu s-a maritat ca o tiganca... - Daca ti-i asa vorba, socrule, bine... Sa vedem ce-or mai zice si altii! raspunse acum Ion mai linistit si cu amenintare n glas. - Sa vedem, cum nu... Da sa vedem ce-ar zice oamenii si de mine, daca mi-as lasa eu batrnetele pe mna ta!... S-apoi cine ma poate sili sa-ti dau, daca nu vreau, ori sa ma scoata din averea mea?... Hehe, Ionica! Credeai c-ai sa ma nvrtesti tu pe mine! Nu te-ai gasit, copile, hehe! - Bine, socrule, bine!... Noroc bun! zise Ion strngnd din umeri prostit. - Noroc, noroc, ginere!... Si ramnem asa: cinci, auzi? striga Baciu batjocoritor. Mi-a venit si mie rndul, ca tu m-ai frecat destul... Ion iesi, urmat de Ana, care nu rostise nici o vorba si pe care nici n-o luasera n seama potrivnicii. Barbatul pasea greu, tacut, nct femeia nu ndraznea sa se apropie... Roza Lang lasase o dra de tristete n sufletul lui Titu. ncerca s-o ascunda sau s-o nabuse, dar simtea ca totusi se ntinde mereu, staruitor, ca apa n pamntul nisipos. Nu se dumerea cum putuse o iubire att de furtunoasa sa sfrseasca att de neasteptat si de urt. Aventura aceasta, cum i zicea dnsul cu mndria tnarului care ncepe sa aiba un trecut, parca-i rupsese un val de pe ochi. Un crmpei de realitate cruda patrunsese n inima lui plina de nchipuiri trandafirii. l

cuprinsese ncetul cu ncetul un dezgust 203 de viata, ca si cnd nu i-ar mai putea suporta povara. Lumea i se parea lipsita de farmec. In minte i ncoltea din ce n ce mai des ntrebarea: - Ce sunt eu?... De ce traiesc? Si drept raspuns i se ivea n fata o pnza nemarginita ntesata de semne de ntrebare ce nu gaseau n sufletul lui dect un gol chinuitor. si dadea seama ca trebuie sa aiba o tinta hotarta n viata si se ngrozea neputnd descoperi nici un sprijin n jurul lui. Se uita n urma si nu vedea nimic, iar naintea lui se nfatisa acelasi nimic rece si nfiorator. - Asa sa mi se depene oare toata viata?... Atunci ce rost mai am n lume? si zicea desnadajduit, seara mai ales, n patul din salon, unde se mutase el de cnd s-a maritat Laura, fiindca Ghighi se temea sa doarma singura. Toate zilele hoinarea prin Jidovita si prin Armadia, creznd sa-si alunge din suflet nelinistea. Dar ntrebarile l nsoteau pretutindeni, tot mai nesaturate, n fata lor i se pareau copilarii si versurile lui si pozele de poet, si iubirea lui ucisa de gelozie, si nflacararea lui nationala... Peste acestea se ridicau mereu zbuciumarile: - Unde merg? Unde vreau s-ajung si de unde vin? Ca sa poata raspunde se gndi sa citeasca, sa nvete si sa afle din carti ce nu gasea singur. - n mintea mea e un haos... Numai haosul arunca la suprafata ntrebari dureroase. Cteva saptamni se cufunda n carti. Tatal sau avea, din vremile de demult, o biblioteca foarte mica n care se ratacisera cteva volume de stiinta de teologie, de pedagogie. Titu se repezi la ele cu att mai multa lacomie cu ct pna acuma le ocolise. Mai aduna si de prin Armadia, de pe la prieteni, ce se nemeri... Le sorbi grabit, ca si cnd ar fi cautat leacul unei boli necunoscute, dar simti curnd ca haosul n loc sa se limpezeasca, crestea mai mare. n mijlocul framntarilor singura raza de mngiere i era credinta ca el este cel dinti om chinuit de asemenea gnduri. n cele din urma nsa o oboseala stranie l lua n stapnire. n inima nu-i mai ramasese dect o nemarginita parere de rau: - De ce nu-i aici Roza, indiferent daca ar fi s-o mpart cu practicantul de la Stoessel? Apoi parca si creierii i se oprira n loc, coplesiti de o apa stravezie din care tsneau raspunsuri ca niste flacari mici, izbavitoare: - Adica ce-mi pasa mie de unde vin si ce-o fi mine? E nerozie

sa te perpelesti cu ntrebari fara sfrsit... Unde te duce viata, acolo trebuie sa mergi si ce-ti porunceste ea, trebuie sa faci! Numai nebunii umbla sa-i stavileasca mersul, s-o abata din calea ei, sa se mpotriveasca vointei celei 204 mari care e una si milioane de milioane, care e oarba si totusi urmareste o tinta sigura, necunoscuta de infima pricepere omeneasca... Vointa cea mare, sunt eu, precum e si vaca lui Ion sau cinele nostru, ori viermele ce se aseaza singur sub talpa mea ca sa-l strivesc, sau chiar bolovanul pe care-l izbesti cu piciorul, precum tot ce este si cerul, si ceea ce este dincolo de cer si de stele, si dincolo de acest dincolo, mereu, pna-n nesfrsitul nesfrsitului... Atunci? Viata singura stie ce vrea sau poate pentru ca nu stie nici ea, mi se pare mie ca stie... Unde merge ea e bine, caci merge tot nainte, pestej>rapastii, peste munti, mereu nainte... Cine cade din carul vietei e pierdut... nainte! nainte! nainte!... Se bucura parc-ar fi gasit piatra filosofala. Zambi de ntristarile lui zbuciumate. Acuma le ntelese obrsia. - Atta neliniste pentru ca Roza Lang a plecat si mai ales pentru ca, n lipsa mea, s-a consolat cu cine a putut!... Si din pricina asta credeam ca mi-am zdruncinat rostul vietii!... n aceeasi noapte scrise o poezie care i se paru cea mai frumoasa din tot ce-a facut pna atunci. O dragoste noua de viata i mpodobea sufletul. Nu se mai plictisea prin Armadia. II interesau si-i placea toate, parca s-ar fi sculat dupa o boala grea. Schimba priviri amoroase cu gstele de odinioara. Vorbea iar cu entuziasm de romnii oropsiti, de planurile lui marete... ndeosebi spunea deseori, cu superioritate, ca o sentinta fara apel: - Daca n-ar fi necunoscutul n lume, viata omului n-ar mai avea nici un farmec!... Dealtfel, n vremea aceasta, n Armadia se ntmplase un eveniment extraordinar: murise Ion Ciocan, deputatul circumscriptiei. Ciocan fusese multi ani directorul liceului romnesc, cochetase cu ungurii, le facuse concesii introducnd, mai ales pe usa din dos, limba ungureasca n program, iar n schimb crmuirea l rasplatise cu un mandat de deputat. Se alegea totdeauna sub firma independenta, dar era dintre independentii care sunt cei mai vajnici Sprijinitori ai tuturor guvernelor. Independenta i-a mai cstigat pe urma catedra de literatura romna la Universitatea din Budapesta si i-a pastrat reprezentanta Armadiei n parlament pna a nchis ochii. Fusese om tacut, ursuz si deci nu tulburase multa apa n Capitala. Rautaciosii povesteau cu mare lux de amanunte cum,

n cincisprezece ani, Ciocan o singura data a cascat gura, cnd, ramnnd deschise doua usi, ar fi strigat nervos: Usa domnilor, ca trage ngrozitor aici! pentru care improvizatie oratorica toata Camera l-ar fi aplaudat frenetic. Prin testament ntreaga 205 avere si-a mpartit-o ntre liceul din Armadia si Astra din Sibiu, caci sotia i murise de ctiva ani, iar alte rude nu avusese, afara de doi frati tarani, morti si ei mai de mult. Pe scaunul lui Ciocan se ncingea o lupta crncena ntre doi candidati: Victor Grofsoru, avocat foarte cautat din Armadia, sustinut de toata rom-nimea, si bancherul Bela Beck, svab ungurizat din Budapesta, care se auzise ca vrea sa cheltuiasca chiar o suta de mii de coroane si, fiind guvernamental, mai avea la dispozitie, cu o discretie eficace, concursul autoritatilor mari si mici. n Armadia fierberea crestea zi cu zi. La Beraria Rahova discutiile si pronosticurile nu se mai sfrseau. Grofsoru desfasura o activitate strasnica, secondat fireste de toti intelectualii, care-si luasera nsarcinarea de agenti electorali. Izbnda ar fi fost asigurata daca s-ar fi putut rupe voturile ovreilor din Jidovita, presupunnd ca preotii si nvatatorii si vor face cu totii datoria. Titu, vindecat, se avnta cu trup cu suflet n valmasagul luptei. De dimineata pna seara era n Armadia, agitndu-se, discutnd, mereu mbujorat de entuziasm. Care nu-i fu nsa mndria si mirarea cnd, ntr-o zi, la berarie, Victor Grofsoru veni glont la dnsul, cu mna ntinsa: - Poete, dragule, vreau sa-ti cer un serviciu!... Pentru d-ta e nimic, pentru cauza noastra e colosal! Fiindca beraria era plina de lume ce-l privea ca pe un erou, Titu se simti n culmea fericirii si striga nflacarat: - Domnule deputat, cere-mi orice! Pentru cauza mi dau bucuros si viata! - Bravo! Uite omul! zise candidatul, cuprinzndu-l prieteneste de mijloc. Dar ceea ce vreau nu-ti pot spune aici... Trebuie sa vii pe la mine, sa-mi faci onoarea si placerea!... Deci spune-mi repede: cnd? Nu-ti nchipuiesti ct mi sunt de mpartite toate minutele!... - Imediat... sau dupa prnz... E bine? facu Titu, deodata grav, vazndu-se parca initiat n secretele zeilor. - Perfect! Atunci azi dupa prnz, draga poete!... Grofsoru, ca toti care-l sprijineau era convins ca, ndata ce va ajunge el n parlamentul de pe malurile Dunarii, poporul romnesc va fi liber si scapat de orice griji. - Daca ma aleg eu, vom putea respira toti, vom avea aer

romnesc! spusese dnsul din capul locului, nct fraza aceasta devenise lozinca lui electorala. 206 Titu se nfiinta exact la ntlnire si asculta introducerea avocatului cu ochii lucitori de admiratie, aruncnd numai din cnd n cnd cte o aprobare ntovarasita de domnule deputat care pe candidat l magulea. - Ne lipsesc ovreii din Jidovita, poete! Fara de ei suntem pierduti! sfrsi Grofsoru, oftnd cu o figura ntrebatoare si ntristata brusc. Tnarul nu vru sa auda de asemenea oportunism. Succesul trebuie sa fie curat romnesc, nepatat de nici un ajutor strain: - Vom goli satele de oameni si-i vom aduce pe toti la urna, sa dovedim lumii ntregi vointa noastra, porunca noastra! - Da, da, dar n satele noastre sunt putini cu drept de vot, pe cnd ovreii sunt toti alegatori! observa avocatul care, chiar n vrtejul visurilor nationale, nu uita realitatea. Apoi si complecta gndul: pentru a ne asigura voturile din Jidovita, e nevoie de concursul lui Herdelea care e iubit de toti ovreii. Daca Herdelea ar vrea sa faca putina propaganda ovreiasca, ar fi imposibil sa nu izbutim! - Stiu, stiu n ce situatie gingasa se afla tatal d-tale - se grabi Grofsoru sa adaoge, ca si cnd s-ar fi asteptat la vre-o obiectie a lui Titu. El, ca nvatator al statului, trebuie sa urle cu lupii, vorba ceea.. Dar cu dibacia lui, n mod discret... Ce zici, poete?... n mod foarte discret? - Pe fata, domnule deputat! striga Titu aproape indignat. n chestia aceasta nu pot exista rezerve si compromisuri. nainte de a fi nvatator, tata e romn!... - Da, negresit, romn... Cine se ndoieste?... Dar greutati sunt, si eu le nteleg si le apreciez... Totusi, cu bunavointa, s-ar putea nlatura piedecile, stii, discret, foarte discret... n asemenea mprejurari discretia are mare importanta. Guvernul conteaza pe ovrei si e sigur ca-i are n mna. Noi trebuie sa lucram cu multa prudenta, altfel se pot ivi noui rezistente... Vezi, n Pripas e mai usor. Acolo suntem ntre noi. Belciug lucreaza, d-ta i vei da o mna de ajutor la nevoie, iar tatal d-tale n-are sa ni se puna de-a curmezisul... Nu-i asa?... Dar n Jidovita e delicat, e greu, e... e... Din Armadia pna-n Pripas, de obicei, Titu facea jumatate ceas pe jos. Acum n mai putin de un sfert fu acasa. Alerga sa spuna mai curnd ce cinste mare au hotart tatalui sau fruntasii miscarii nationale. - Tata, iata clipa cnd poti dovedi lumii ntregi ca esti adevarat romn! racni dnsul din usa, speriind pe toti cu fata-i aprinsa de entuziasm si de oboseala.

207 Herdelea, n fundul sufletului, se bucura ca un copil chiar numai nchi-puindu-si ca Armadia ar putea trimite la Budapesta un deputat romn, dar romn adevarat, pe fata, nu ca Ciocan desi Ciocan i facuse lui pe ici pe colea mici servicii, Dumnezeu sa-l ierte. Totusi se ferea sa-si arate sentimentele, de frica sa nu-l prasca cineva... Apoi acuma, tocmai pe cnd Titu vorbea mai cu foc, si aduse aminte, nu putea sti de ce si cum, de ultima vizita a subinspectorului si de amenintarile lui ascunse... - Eu cred ca cel mai bun lucru ar fi sa nu se amestece deloc, nici ntr-un fel, nici ntr-altul - rosti d-na Herdelea serioasa si cu putin dispret n glas. Dnsul e om batrn si trebuie sa-si vaza de necazurile lui, iar nu de nebuniile celor buiestri. Parca mare isprava o sa faca si Grofsoru... i stim noi ct le plateste pielea!... Daca pe urma ungurii vor prinde pizma pe dnsul si se va pomeni fara slujba, crezi c-o sa-i dea Grofsoru ceva? Titu sari revoltat de atta egoism: - Adica cum! Pentru o leafa mizerabila, ungurii au pus lacat pe sufletul omului?... Lasitatea asta ar nsemna tradare nationala, ar nsemna sa-si dea singur certificat de renegat!... Cu ungurii traim noi aici, ori cu romnii?... Crezi ca vom mai scoate noi capul n lume, daca nu vom face nici macar atta pentru cauza romneasca? ; Ghighi mpartasea din inima parerile fratelui ei, mai cu seama gndindu-se ca nu va mai avea cavaleri la baluri si poate nici petitori mai trziu. - Ba n loc sa umbli dupa cai verzi, mai bine ti-ai cauta si tu vreun post pe undeva, ca esti ct muntele si vezi bine cte greutati avem pe cap! zise d-na Herdelea suparndu-se. - Apoi d-ta numai atta stii, mama, greutati si iar greutati! mormi tnarul oparit. - Atta da, ca eu am minte! se nfurie dascalita. Practicant de notar nu-ti place sa fii, nvatator nu-ti place, dar la mncare te mbulzesti! Apoi asa-i usor sa ai fumuri! Mai pune osul si tu, dragul mamii, ca cu lenevia ai sa rami de rsul lumii! Numai Herdelea tacea. Cu cotul razimat pe coltul mesei, cu capul n palma, se uita n nestire la ghiata din piciorul stng. Lumina lampii atrnata de grinda i cadea drept n crestet, pe parul alb-argintiu... i venea mereu sa ofteze si se stapnea. Si, n vreme ce d-na Herdelea se hartuia cu Titu, i se perinda n gnd toata viata lui alcatuita aproape numai din umilinte, sperante vesnic spulberate, necazuri necurmate, viata ntreaga care si-a batut mereu 208

joc de dnsul, impunndu-i mereu compromisuri, din pricina careia niciodata nu si-a putut asculta glasul sufletului, viata care i-a ngramadit n inima amaraciunea otravitoare... Doua lacrami se zvrcoleau n ochii lui blnzi, plecati - regretul unei vieti cheltuite ntr-o truda sisifiana... - Oh, oh! suspina dnsul n sfrsit, cnd se facu o clipa tacere n casa. Cumplita-i viata, cumplita-i zau!... Viclesugul lui Vasile Baciu cazuse att de neasteptat pe capul lui Ion, ca n seara aceea s-a culcat tacut si a dormit ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Dumineca dimineata nsa, iesind din casa si aruncndu-si ochii pe cmp, si aduse aminte de vorbele socrului sau, si-l patrunse un fior de groaza, caci n minte i rasari ndata gndul ca toata truda lui a fost zadarnica, de vreme ce a ramas tot fara pamnt... Se aseza pe prispa, cutropit deodata de mnie, de frica, de nedumerire, de deznadejde... nti si zise c-ar fi trebuit sa-l bata mar pe Baciu, sa-l nvete cinste. Pe urma recunoscu ca nici cu mnia, nici cu bataia nu va putea face nimic n mprejurarea aceasta. Vina este numai a lui nsusi, fiindca n ultimul moment si-a pierdut mintile de bucurie si s-a cununat nainte de-a vedea hrtiile date la cartile funduare... ntorcndu-se de la biserica si gasindu-l tot pe prispa si abatut, Zenobia banui ceva rau si, ca sa-i deschida gura, ntreba: - Dar tu ce stai asa, neprimenit, n loc sa dai o raita prin sat, dupa lucratori, ca azi-mine numai pamntul tau o sa ramie nearat! - Adica d-tale ce-ti pasa? Ca de dat, slava Domnului, mi-ai dat numai saracia si necazul, tsni Ion ursuz. - Apoi ce sa-ti mai dam noi, ca doar socru-tau ti-a dat de-ajuns - zise Zenobia cu ochii de vulpe. - Cum sa nu-mi dea, vezi bine ca mi-a dat - mormai omul amart. Nu vezi d-ta ca m-am si grbovit de ct mi-a dat? Zenobia nu-l mai slabi pna nu afla tot si apoi izbucni n afurisenii care se ntetira cnd Ana aparu n ograda, speriata de gura ei. n vreme ce soacra si blestema nora mai cu foc, n sufletul lui Ion patrunse o fsie luminoasa: 209 prin Ana trebuie sa-si ndrepte gresala. Deocamdata nu stia cum si n ce fel, dar simtea ca numai ea poate sa-l scape. - Si urta, si calica!... Bine ai nimerit-o, dragul mamii! striga Zenobia n gura mare. - Ho, cotoroanto, ho! racni Ion deodata la ma-sa. Ce te vri ca musca-n baligar? Potracani stiti sa fiti, dar sarac m-ati lasat, ai?... Ea-i de vina?... Ce-i ea de vina?... Apoi atunci de ce te rastesti la dnsa?... Piei d-aici ca uite-acu

vezi pe dracu! Ana se uita la barbatul ei cu o dragoste de cine huiduit si ochii i se umplura de lacrami, simtindu-se vinovata fata de dnsul fiindca n gnd l-a banuit cu Florica, pe cnd el e att de bun si o iubeste att de mult ca bruftuluieste chiar pe mama lui pentru ea. Lacramile i curgeau calde, mngetoare, dar fata ei toata zmbea de o fericire mare, mai ales ca Ion veni la ea si-i zise blnd: - Ia nu mai plnge, Anuto... Tu n ochii mei sa te uiti si ncolo sa nu-ti pese de nimeni!... Seara, n pat, Ion i se jelui apoi cu deamanuntul, i spuse ca ea ar putea sa-l nduplece pe Vasile cu blndete sa fie om cumsecade si sa le dea ce le-a fagaduit fata de attia martori. Femeia se simtea magulita de ncrederea lui, dar gndindu-se la bataile suferite de la tatal-sau, n-avea sperante sa-l poata nmuia. Cnd nsa barbatul o nvata cum sa-i vorbeasca, credinta lui o cuceri si pe ea, si se jura ca se va duce chiar mine dimineata si de buna seama nu se va ntoarce cu mna goala... Ana pleca ntr-adevar cum se crapa de ziua. ncrederea i crescu cnd, ajunsa n ulita, nevasta lui Macedon Cercetasu i iesi n cale cu o donita plina de apa. Vasile Baciu tocmai njuga boii sa porneasca la plug. Vazndusi fata, o ntmpina nepasator: - Da ce, te-a alungat? - Cum sa ma alunge, taica? se mira nevasta, ncepnd sa-i povesteasca ce vnt o aduce, dupa nvatamintele lui Ion. Baciu se holba la ea o clipa, ca un taur care vede rosu, se arunca si-i nchise gura cu o droaie de pumni, urlnd: - V-ati pus acu amndoi sa ma jefuiti si sa ma lasati cersetor?... Apoi stai ca am eu leac de pielea ta, rapandulo, stai!... 210 Pna ce se nvrti dnsul sa apuce biciul s-o croiasca, Ana o lua la sanatoasa fara sa fi avut vreme sa tipe ori sa plnga de durere, desi obrazul stng i se rosise, iar din nas i curgea un fir de snge. De-abia cnd se apropie de-acasa si mai veni n fire si se ntreba: Ce-a mai fost si asta?... Avai de mine!... Ion o astepta n ograda, cu inima arsa de nerabdare. O zari de departe venind cu pasi iuti si stergndu-si mereu nasul cu mnecile camasii. - M-a batut, Ionica, nici nu m-a lasat sa-i spun nimic! Uite cum m-a umplut de snge! bolborosi nevasta parca i-ar fi cerut lui s-o razbune. Barbatul nsa simti deodata o apasare grozava n ceafa. Se uita

la Ana cu ochii goi si reci, ca si cnd ar fi vazut o aratare vrajmasa. Pe pometele obrajilor pielea statea sa plesneasca, iar pe tmple i se umflara vinele ca niste lipitori satule. Mintea lui speriata i striga ca toata nenorocirea i se trage numai din femeia aceasta cu buza de sus murdara de snge si cu privirea de-o umilinta attatoare. Bratele si pulpele i zvcneau fara voie n vreme ce unghiile i taiau pielea groasa si aspra n podul palmelor. - Asta s-a nteles cu tatal ei sa ma nsele! i fulgera prin creieri, si gndul l duru att de rau parca l-ar fi izbit cu parul n moalele capului. Atunci, cu o pofta nenfrnata, ridica mna si o lovi greu peste obrazul drept, si apoi cu dosul palmei, repede, peste obrazul stng. Durerea stoarse din pieptul femeii un tipat att de ascutit ca Ion auzi cum zanganesc geamurile casei. O mai trazni nsa si peste ochii ce-l priveau cu spaima, dar care chiar spaimntati si pastrasera o licarire de bunatate... Ana cazu pe prispa, ametita si leganndu-si corpul din mijloc n sus ca sa-si aline suferinta. - Si tu ma zdrobesti Ionica? gemu dnsa. Nu ti-e mila nici tie de mine?... Ion scuipa spre ea, racorit, si intra n casa, caci de peste drum venea ntr-un suflet nevasta lui Macedon, pe cnd n cerdac la Herdelea parca iesise cineva sa vada ce se ntmpla? Ana suspina si, suspinnd, pntecele mare i se zbatea ca o mustrare. Naframa i alunecase din cap, parul i se nclcise si pieptul i se frngea de plns. In inima nchipuirile ei de fericire se topeau ntr-un noian de amaraciune din care rasarea numai ntrebarea ngrozita: - Doamne, ce ti-am gresit de ma pedepsesti asa de rau? Nevasta Iui Macedon Cercetasu se aseza lnga ea, i ndrepta basmaua pe cap, o mngie pe obrajii udati de lacrami si-i zise cu mila, cautnd s-o ostoiasca: - Taci, draga lelii! Taci si rabda, ca femeia trebuie sa sufere, dac-asa a lasat-o Dumnezeu... Taci mulcom, taci!... 211 I Glasul ei era att de blnd ca sufletul Anei se ncalzi putin. Apoi si ascunse fata n poala femeii si plnse mai usurata, murmurnd nsa ntr-una, ca si n seara nuntii: - Norocul meu, norocul meu!... Pna sa convinga pe tatal-sau, Titu nu vru sa stea cu minile n sn si porni din casa-n casa, ndemnnd pe taranii, alegatori sau nealegatori, sa mearga cu totii la o ntrunire n Armadia, unde Victor Grofsoru avea sa-si lamureasca programul. Fiindca alegerea de deputat se apropia, prin sat umblau acuma mai

des patrule de jandarmi spre a prentmpina tulburarile si agitatiile mpotriva statului. Titu nu se'sinchisea de dnsii. Dorea chiar un conflict sau poate o arestare, nchipuindu-si ca astfel va dovedi lumii ntregi barbaria stapnirii unguresti si va contribui mai eficace la izbnda candidatului romn. Vorbea taranilor de jugul unguresc, de datoria nationala, de limba stramoseasca, se izbea nsa mereu de aceleasi raspunsuri: - Bine, domnisorule, asa o fi... Dar n-avem pamnt si darile-s multe si grele... nti se supara de atta nepricepere. Pe urma totusi le dadu dreptate. - Adevarat! Pe ei i strivesc sarcinile vietii si eu le bat capul cu fraze! Nici macar sperante nu le aduc!... Apoi fireste, daca eu nsumi nu stiu bine ce vrem! El banuia ce vrea, dar dorintele lui nu se potriveau cu ale batrnilor. El cu ctiva studenti si profesori mai tineri visau unirea grabnica a tuturor romnilor. Nu se gndeau daca se poate ori nu se poate. Ei se uitau fermecati spre Romnia, asteptnd de-acolo mntuirea. n fata lor nsa stateau mai toti fruntasii recunoscuti, ntre care nsusi Grofsoru, care spuneau ca acestea sunt idei primejdioase, ca prin asemenea vorbe goale, bune numai pentru discutii de berarie, se poate compromite toata lupta. - Mijloacele noastre trebuie sa fie legale! i spuse Grofsoru. Numai prin legalitate se obtin lucruri trainice! Politica serioasa nu se poate ntemeia pe aventuri, ci pe realitate!... ce ascunde viitorul, nu se stie... n suflet putem nutri orice sperante, dar visurile nu trebuiesc amestecate n lupta politica!... Titu sa zapaci si fu cuprins de o sovaire din care deabia cu sfortari se putu smulge. Se cobor iar ntre tarani, si, cu toata oprelistea batrnilor, le vorbi de fratii nostri, de stapnirea romneasca ce va veni n curnd. Si tresari 212 de bucurie cnd Stefan Hotnog, bogatas din sat, n loc de tnguirile obisnuite, raspunse acuma n numele tuturor, ridicndu-si chimirul pe burta: - Sa te auda Dumnezeu, domnisorule! - Oportunismul si lasitatea ucid avnturile! se gndi Titu multumit. Cu jumatati de idealuri nu poti lupta si nici nu poti fi nteles de nimeni!... Stradaniile lui Titu au ramas totusi zadarnice, deoarece ntrunirea, ndata ce s-a anuntat oficial, a fost oprita de catre prefectul judetului n urma raportului solgabiraului Chitu care se temea de tulburari. Tocmai cnd Titu veni pleostit cu vestea aceasta din Armadia, batrnul Herdelea primi citatie de la tribunal n procesul ce-l

pornise judecatorul pentru ultragiu. Desi, ntre timp, ungurul se mutase din Armadia ntr-un orasel din Ungaria, fiindca - cum spusese dnsul la plecare - nu se putea aclimatiza n atmosfera nepatriotica de-aici, sarcina lui Herdelea se agravase, caci acuzatia judecatorului s-a parut att de ntemeiata procurorului, nct si-a nsusit-o din oficiu si deci procesul trebuia sa continue negresit, chiar daca partea civila s-ar fi retras. Herdelea striga pe Ion, care de asemenea primise citatie, vrnd sa se sfatuiasca mpreuna cum sa abata nenorocirea ce-i ameninta deaproape. Ion nsa, n bobota necazurilor lui cu socru-sau, cauta mereu sa se plnga ce a patit si cum a fost nselat, iar de procesul, care-l durea pe nvatator, parca nici nui pasa. - Aveti sa vedeti ca beciznicul asta are sa ma bage n temnita si sa ne nenoroceasca pe toti! zise nvatatorul pe urma dobort de ngrijorare. Tineti minte ce v-am spus eu azi! Ion e fatalitatea noastra... El se ciorovaieste cu Vasile Baciu pentru niste zdrente de pamnt si nici nu vrea sa stie n ce pozna m-a nfundat!... Titu, vaznd spaima batrnului si ca sa mai schimbe vorba, gasi ntelept sa povesteasca pe un ton de gluma, cum azi, ntlnindu-se n Armadia cu Belciug, i-a spus ca e foarte suparat si ca nu va lasa fara raspuns insultele d-nei Herdelea, pentru care va trebui sa dea seama n fata justitiei... Efectul povestirei lui nsa fu tocmai contrar celui asteptat de dnsul, strnind o cearta care nu se ispravi pna noaptea trziu. -Apoi da, ca atta-mi mai lipsea, sa umblu acuma pe la judecati si pentru dumneaei, ca n-am eu destule necazuri - zise nvatatorul amart.Mai bine-l lasai dracului si tu, n loc sa-mi mai aprinzi paie-n cap si cu el!... D-na Herdelea se nfurie repede, facu pe sotul ei mamaliga nesarata, pentru ca ar fi n stare sa se lase calcat n picioare de toate natafletele din lume, si declara mereu ca ea prefera sa plateasca orice amenda si chiar sa stea la puscarie, dect sa rabde mojiciile pamatufului... Ziua urmatoare aduse nsa o nadejde buna sub chipul unei scrisori de la subinspectorul Horvat care-l invita colegial pe Herdelea sa-si puna n cum213 pana toata influenta pentru alegerea desavrsitului patriot ce este candidatul de deputat Beck. Am toata ncrederea n patriotismul d-tale ncercat si fii sigur ca oboseala d-tale va fi apreciata cum se cuvine, sfrsea subinspec-torul. Mai ales sfrsitul i se parea nvatatorului plin de mari fagaduinte. - Uite ce om de treaba, bietul subinspector! striga dnsul

nviorat. Ei, degeaba, sa nu judeci niciodata pe nimeni dupa aparente!... Iata barbatul care-mi place si mie!... Bravo! Bravo!... ndata si nsemna pe toti alegatorii din Pripas n numar de unsprezece, si chibzui ndelung pe cei care ar vota cum i va sfatui dnsul. Apoi si freca minile cu ncredere: - Vezi, Dumnezeu ti trimite ajutorul cnd nici nu te astepti! Titu aflnd seara planurile tatalui sau, sari pna n tavan de indignare si striga de nenumarate ori tradare si rusine. Dar Herdelea ramase neclintit. - Pentru mofturi n-am sa-mi las cu batrnelele pe drumuri... Ai vazut tu ce-mi scrie subinspectorul?... Citeste bine! Poftim! zise aruncndu-i mndru scrisoarea. Tnarul nu vru sa citeasca nimic si facu juramnt ca va lupta din rasputeri mpotriva acestei tradari nemaiauzite. Herdelea se ntrista ca feciorul lui se gndeste mai mult la strainii de la care nu va avea niciodata nimic, dect la dnsul, a carui soarta atrna de bunavointa celor mari si puternici. - Nu-ti nchipui tu ca Horvat, daca-i vom mplini dorinta, poate sa-mi fie de mult folos? N-ai vazut citatia de ieri si nu stii ca ma paste afurisitul de judecator? O vorba a subinspectorului cntareste greu la tribunal. Cnd va spune subinspectorul prezidentului ca uite-asa si asa, Herdelea e omul meu, adica al nostru, crezi ca prezidentul are sa mai crcneasca? Asa se lucreaza n lume, baiete... ntelegi ori nu ntelegi? - Nu vreau sa nteleg nimic! raspunse Titu cu att mai ndrjit cu cl socotelile acestea i se pareau si lui cuminti. - Atunci sa-ti fie rusine obrazului, ca esti cal batrn si ai putea ntelege atta lucru! striga Herdelea adnc jignit. Rusine sa-ti fie, magarule! n seara zilei cnd Ion batuse ntia oara pe Ana, pica n casa, deabia trndu-se, Dumitru Moarcas, o ruda ndepartata de-a Zenobici, cernd adapost pna s-o ndura Dumnezeu sa-l strnga din lume. Zenobia, 214 aflndu-se n toane bune pentru ca feciorul si-a mustruluit nevasta, l primi fara a se burzului, multumindu-se doar sa-l descoase putin: - Da ce-ai patit, bade Dumitre? De ce nu stai la Paraschiva, ca-i bine acolo? - Parca de bine fuge omul - murmura Moarcas, mototolindu-se pe vatra. Era un mosneag trecut de sasezeci, pipernicit si prapadit de sa-l sufli de pe picioare. Nu mai avea nici un dinte n gura si vorbea greu, scuipnd n toate partile. n tinerete a fost barbat frumos si cu stare si se bateau fetele dupa dnsul, dar, n loc sa se nsoare

si sa se potoleasca, i-a placut sa zboare ca albina, din floare-n floare, nct multi oameni si-au ciomagit muierile din pricina lui, caci de el nu ndrazneau sa se lege, fiind voinic si iute ca un lup. Carausia i-a fost mai draga dect pamntul si tot carausia i-a mncat capul, ntr-o noapte, venind de la Dej, o ceata de laesi a tabart pe dnsul, l-au stlcit si i-au furat caii. A zacut vre-o doi ani si-a ramas beteag de picioare. Boala i-a nghitit averea. Ramas numai cu casuta si gradina, s-a aciuit pe lnga Paraschiva care era vaduva tnara si rvnea mai mult la casa lui, creznd ca nu mai are de trait cine stie ct. Dumitru nsa se ncapatna sa nu moara si o duse douazeci si doi de ani asa prapadit cum a scapat, nct Paraschiva a avut vreme sa se obisnuiasca cu slabiciunile lui. S-au nteles ei totusi destul de bine pna acum cteva luni cnd Dumitru s-a apucat si a vndut lui Avrum casa si gradina, fara stirea Paraschivei. Degeaba i-a dat o suta de zloti de argint, femeia nu s-a multumit. Ea era convinsa ca a luat mai mult si a ascuns banii undeva sau la cineva. Si cum Dumitru nu mai putea sa aiba zile multe, Paraschiva se nfuria ca banii vor ajunge n mna altora, iar ea, care l-a ngrijit attia ani, se va alege cu nimica. Fiindca Avrum nu voia sa-i spuie lamurit ct i-a dat, Paraschiva se puse pe mosneag, nti cu sudalmile, apoi cu bataia, pna ce n sfrsit azi l-a izgonit sa nici nu-l mai vada... Batrnul povesti ce-a patit cu Paraschiva, dar fara s-o ocarasca, ba chiar cu o mare parere de rau ca a fost nevoit sa plece de la ea si sa moara poate prin case straine. - Apoi lasa c-ai trait destul - i zise Zenobia drept mngiere. Ion, mbufnat cum ramasese toata ziua dupa ce pleznise pe Ana, nu zise nimic ci se uita doar uneori cu ura la noul mncau care-i cade n spinare din senin. Credea totusi ca Dumitru se va ntoarce acasa mine-poimine, stiindu-se ca nu poate trai fara Paraschiva, singura femeie - se zice - pe care a iubit-o el cu adevarat si care, de aceea, l-a si nvrtit cum i-a placut. Dealtfel gndurile lui erau att de fripte de grija pamnturilor, nct tot restul lumii i se parea ca nu face un ban gaurit. Se nfuria cnd vedea pe Ana care, pe ct 215 fericita. l alinta att de staruitor ca, n cele din urma, se minuna ct de blnda si ademenitoare i se nfatiseaza, ca un liman unde nu mai sunt nici dureri si nici nadejdi... Deodata nsa simti o zvcnire n pntece, trezind-o din aiurare. - Cum se misca, sarmanul! si zise dnsa uitndu-si toate necazurile si ntelegnd ca trebuie sa traiasca, fiindca ntr- nsa o fiinta noua bate la poarta vietii. A doua zi Ion se mulcomi. i paru rau ca s-a facut de rsul lumii si ca s-a hartuit cu socrul sau tocmai n casa nvatatorului, desi

era convins ca Herdelea s-a dat de partea dusmanilor lui. Trecu drumul, la Macedon Cercetasu, si aduse acasa pe Ana, dar fara sa auda macar povetele Floarei ca sa fie mai milos cu biata femeie, ca mine-poimine i soseste ceasul si cine stie ce se poate ntmpla daca o huiduiesc toti si n-o cruta putin... Apoi fu cuprins de desperare. Simtea un gol dureros n cap, care totusi voia nencetat parca sa-i sparga teasta. Numai buzele i sosaiau ntr-una. - Nu-i bine asa... Nu-i bine... nu-i bine... Se ducea prin Jidovita, se mbata si se ntorcea mai posomort... Dupa o saptamna ploioasa si murdara, care-l tinuse mai mult n casa, rasari o zi aurita, calda, stralucitoare, cum nu se pomenesc dect n tinuturile muntoase n dricul primaverii. Iesind n ograda, Ion se opri ca traznit si, fara sa vrea, sorbi lacom mirosul de verdeata, salbatec si umed, ce plutea n vazduh, ca si cnd peste noapte tot pamntul s-ar fi spalat cu apa fermecata, att se nfatisa de mndru n verdele deschis pe care stropii de roua licareau n toate culorile curcubeului, ca niste diamante presarate nadins de o mna nevazuta. Privelistea aceasta l zgudui ca dintr-un somn greu si-i umplu deodata creierii de gnduri... Si porni, luminat, spre casa preotului Belciug, mpins de o ncredere mare. Numai popa poate sa-i arate calea, precum tot dnsul l-a dat pe brazda si odinioara. Dar acest odinioara era asa de departat, parca ar fi trecut ani si ani de zile, desi deabia ieri se mplinisera cinci saptamni de la nunta... Belciug privea din cerdac cum adapa caii vizitiul, un taran somnoros si plin de baliga pe haine. - Ce mai veste-poveste, Ioane? zise dnsul vazndu-l intrnd pe portita, cu palaria n mna. 218 - Apoi mai mult rau dect bine, domnule parinte - raspunse Ion vrnd sa zmbeasca dar izbutind numai sa se strmbe si sa-si arate dintii galbeni, ca un cine care mrie neputincios. - Am auzit... De, baiete, daca uitati pe Dumnezeu, cum sa nu va pedepseasca? mormai Belciug putin nnourat si intrnd n casa urmat de Ion... Dumnezeu nsemna acuma n Pripas biserica cea noua si preotul simtea mna Cerului n nentelegerile dintre ginerele si socrul care nici nu s-au gndit macar sa daruiasca ceva pentru lacasul Domnului. Milostivenia cereasca i se arata dealtminteri preotului n toate chipurile. Boclucul lui Herdelea cu judecatorul era o pedeapsa grabnica si cuvenita pentru ca a uneltit mpotriva slujitorului lui Dumnezeu. Mai astepta nsa manifestarea mniei divine fata

de d-na Herdelea, care l-a ocart pe dnsul, si apoi o lovitura deosebita pentru Herdelea fiindca chiar ieri a aflat ca umbla sa-i smulga ctiva alegatori n favoarea candidatului de deputat ungur, desi stia bine ca el doreste sa arunce un bloc, mic dar solid, n cumpana reprezentantului romn. Rasplata tuturor neplacerilor o gasea nsa mai ales n hotarrea de a ncepe, nca n vara aceasta, lucrarile noii biserici. Cazuse la nvoiala cu un arhitect din Bistrita, care avea gata un plan foarte frumos. Arhitectul trebuia sa soseasca n curnd si, cu materialul adunat, sa aseze temelia. Pna la toamna zidurile vor fi ridicate, iar n toamna viitoare ntregul locas va putea fi sfintit cu toata solemnitatea. Belciug se gndea de pe acuma Ia programul sfintirei si inima lui bolnavicioasa tremura de bucurie. Dar, deoarece tot mai lipsea putin din suma prevazuta la cheltuielile cladirii, stradaniile lui nu erau sfrsite. De aceea nu pierdea credinta ca, pna la urma, si Ion va deschide punga si deci se sili sa-l cstige prin bunavointa. - Acuma spune, Ioane, ce te doare! murmura dnsul aseznduse, batndu-si genunchii cu palmele si privind drept n ochii lui Ion, pe care-l lasase n picioare. Ion se spovedi prelung, cu glas nfundat, cu ochii n pamnt, iar preotul l asculta cu bagare de seama si fara sa-l ntrerupa. Apoi cnd ispravi, Belciug se scula, se plimba de cteva ori de ici-colo cu pasi mari, uitndu-se odata cu mirare n odaita de culcare unde patul era nca tot nefacut, si nsfrsit se opri lnga masa, se razima de dunga cu palmele ncrucisate la spate si vorbi privind mereu ntr-un colt al tavanului: - Stiu eu ce sa te sfatuiesc?... Greu... Prea greu... Numai un avocat te-ar putea lumina bine... Dar cu raul si cu bataile nu se mpaca oamenii niciodata, asta-i de cnd lumea. Dumnezeu a lasat judecatorilor mpartirea dreptatii pamntesti... Am patit si eu deunazi, stii bine, ca m-a ocart dascalita tiganeste. Puteam sa ma apuc de bataie?... Nimeni sa nu-si faca singur 219 dreptate... N-am zis nimic si nu m-am nfuriat... Dreptatea-i de la Dumnezeu... M-am plns si eu n Armadia la judecatorie si, daca-i bine si drept sa fiu hulit de pomana, hulit sa ramn... Tu nsa vei face cum crezi de cuviinta. Numai atta sa stii: pumnul nu-i dreptate... ntreaba un avocat, roaga-l sa te nvete si fa cum te-o ndrepta el... Eu n-am nici o putere... Ion pleca multumit. Bine-a zis popa: legea sa hotarasca... Ajuns acasa, . chema pe Ana si-i vorbi foarte blnd: - Tu trebuie sa te duci la tatal tau, Anuto, ca eu nu te mai pot tinea, vezi bine si tu, ca-s sarac si abia ne trm si noi zilele... Dumnealui are destula avere... Acu, ca m-a nselat, nu-i nimic. Dumnezeu din cer vede si judeca. Dar eu trebuie sa ma

gndesc la pielea mea. Cu minile-n sn n-oi sta de buna seama, poti sa-i spui!... Pe urma o duse de mna pna la poarta si nchise poarta dupa ea... Ana se mai uita napoi, dar el nu mai ntoarse capul. - Are dreptate... toti au dreptate - sopti femeia podidita de plns. Numai eu n-am nici un rost n lume... 220 CAPITOLUL VIII COPILUL Cu ct se apropia alegerea de deputat, cu att Herdelea, tatal si fiul, se ciorovaiau mai mult, ca si cnd toate necazurile si toate nadejdile, ba chiar nsasi soarta lor ar fi atrnat de izbnda romnului sau a ungurului. Batrnul, care purta n suflet groaza procesului cu judecatorul, credea din ce n ce mai tare ca, contribuind la alegerea candidatului guvernamental, va scapa teafar din ce-l ameninta. Se gndea n taina ca, n preajma judecatii, va ruga pe ocrotitorii sai, subinspectorul si deputatul, sa puna o vorba buna pentru dnsul acolo unde trebuie. Vazndu-l cu asemenea sprijinitori, judecatorul va trebui sa se mblnzeasca, iar tribunalul sa nceteze urmarirea... Si, fiindca n cele din urma Titu rdea nencrezator de sperantele lui, Herdelea zicea convins: - Cine rde la urma, rde mai bine, baiete! Dascalita, desi nu putea suferi neamul unguresc, ramase totusi neclintita n parerea ei ca, mai presus de orice, omul trebuie sa aiba grije de pielea lui. Dealtfel ea si cu Ghighi nu se sinchiseau atta de mofturile alegerii, ct se framntau ca, n afara de cteva carti postale ilustrate, n-aveau nca nici o scrisoare de la Laura, macar ca acuma se mplineau aproape doua luni de la nunta. si faceau fel de fel de nchipuiri, cautau explicatii care sa le potoleasca nelinistea, dar care mai mult le ntristau... 221 Titu se mistuia si se chinuia de nsufletire. Dorea cu atta nversunare izbnda lui Grofsoru, ca l durea chiar numai gndul ca ar putea cadea, ncepea aproape sa urasca pe tatal sau, mai ales pentru ca punea vesnic nainte interesul personal. - Daca nu vrei sa facem nici o jertfa, cum crezi c-o sa triumfam vreodata? striga dnsul desperat, crsnind din dinti si smulgndu-si parul. Egoismul acesta, de care se izbea dealtminteri pretutindeni, l hotar sa se gndeasca sa plece, oriunde, n lume, ncredintat ca aiurea oamenii vor fi mai voiosi sa se sacrifice pe altarul unei idei. Desi striga ntr-una ca activitatea e mama succesului, continua sa petreaca zilele prin Armadia, la Beraria Rahova sau

la Grivita, unde, mpreuna cu alti tineri entuziasti, se mbatau cu vorbe mari, visau nchipuind planuri ndraznete si puneau la cale soarta poporului. Fiind siguri de succes, i umflau mereu proportiile. Li se parea ca alegerea lui Grofsoru va revolutiona nu numai tara, ci toata Europa. Stiau dinainte discursurile zdrobitoare cu care Grofsoru va ului Parlamentul si vedeau limpede clipa cnd Ardealul se va ridica brusc n picioare si va cadea, ca un copil pierdut si regasit, n bratele Romniei, cnd cei oropsiti de attea veacuri si vor lua locul ce li se cuvine ntre popoare, ca niste urmasi vrednici ai stapnilor lumii... Dupa asemenea naripari, intrnd seara n atmosfera mbcsita de realitate de-acasa, Titu simtea ca se pravale din naltimi si se zvrcolea neputincios. -Trebuie sa plec de-aici, altfel am sa ma nabus! si zicea dupa ce se certa cu tatal sau care nu voia nici sa-i mai asculte argumentele. Cu toata sila ce i-o facea slujba de subnotar, si gasi singur un loc n Lusca si, ntr-o seara, aproape de alegere, n urma unei discutii mai violente, declara ca are sa se duca ndata ce va afla rezultatul luptei, fiindca s-a saturat de viata aceasta fara nici un ideal, mnjita numai de noroiul maruntisurilor zilnice. Declaratia voia sa fie o razbunare mpotriva tatalui sau, care nsa se bucura auzindu-l si-l felicita chiar ca ncepe sa se cuminteasca... n ajunul alegerii trecura prin Pripas doua companii de honvezi care aveau sa dea o mna de ajutor jandarmilor concentrati din tot judetul spre a pastra ordinea. - Uite ce sustineti d-voastra, cei cu prudenta! zise Titu catre Herdelea, aratndu-i soldatii ce deabia-si trau picioarele obosite. Drept argumente ne dati baionete! n sfrsit ziua cea mare rasari frumoasa... Armadia fierbea ca un stup n ceasul cnd roieste. Toata lumea era stapnita de nfrigurare. Din sus si din jos soseau mereu cete de tarani, cu preotii si nvatatorii n frunte, unii 222 pedestri, plini de praf si de sudori, altii n carute, toti veseli si strignd mereu traiasca... De la biserica cu doua turnuri, de-a curmezisul pietii, pna la primarie, unde era biroul electoral, n dreapta si n stnga strazii se ntinsesera cordoane de jandarmi cu baioneta la arma, cu penele de cocos agitate n palarii, rastindu-se la multimea ce se nghesuia la spatele lor, racnind deseori napoi si amenintnd cu pustile. In mijlocul pietii, lnga crucea ngradita cu uluci, un grup de elevi de liceu din clasele superioare, ncadrati de

ctiva profesori tineri si de studenti ndrazneti, cntau Desteapta-te Romne, ntrerupndu-se din cnd n cnd ca sa strige n cor: Traiasca deputatul Victor Grofsoru! Grupul ajungea pna la cordonul de jandarmi; cei din fata aplaudau pe alegatorii romni si huiduiau pe ovreii si ungurii care se ndreptau spre primarie. Aici, chiar n spatele unui jandarm voinic, cu mustati mari si sclipitoare de pomada, statea si Titu, rosu de entuziasm si ragusit de ct a cntat si a racnit. Toata piata gemea de tarani nealegatori, adusi nadins sa manifesteze, urlnd traiasca sau rusine... Belciug veni mai devreme, urmat de vre-o douazeci de Pripaseni, dar n fata bisericii un ofiter de jandarmi trimise n dosul cordonului pe cei ce n-aveau carti de alegator, nct preotul defila numai cu sase insi nspre localul de vot, zmbind amar la multimea care-l aplauda. Titu striga nsufletit bravo, Belciug, iar popa i raspunse magulit si trist: - Nu-i vina mea ca suntem numai attia, stii bine!... Soarele ardea. Caldura crestea nencetat. Oamenii, osteniti ct au stat n picioare, asudau, se ndrjeau, se mbulzeau spre cordoanele de jandarmi fara sa stie de ce, iar jandarmii se strmbau, racneau si izbeau ici-colo cu patul pustii, njurnd... Pe la amiazi Grofsoru, nsotit de ctiva prieteni, trecu pe strada, spre biserica, sa-l vaza multimea. nsufletirea izbucni ca o flacara dintr-un jaratec peste care ai turnat ulei. Cntecele, uralele, tipetele se topeau ntr-un zgomot napraznic. Lumea se napusti peste cordoane sa-l vaza mai bine. Uraa!... Traiasca Victor Grofsoru!... Jos renegatii!... Jandarmii se zbateau, nvrtind armele, sa stapneasca valurile de oameni. Unul, cuprins de mnie fiindca norodul nu-l lua n seama, mpunse cu baioneta n multime, ntepnd pe un taran batrn, care tocmai se lupta sa iasa din vltoare si care deodata ncepu sa se vaete. - Rusine!... Huo!... Jos cu ei! urla gloata repezindu-se mai drza asupra cordonului. - napoi!... napoi! tipau jandarmii lovind cu arma n cei care se avntau peste linia oprita. 223 Grofsoru, care tocmai vazuse cum a mpuns jandarmul, se repezi la taranul ranit si-l mbratisa furtunos, n vreme ce multimea vuia de entuziasm si multi ntrebau: Ce este? Ce s-a ntmplat? Apoi, revenind n mijlocul strazii, si scoase palaria, si sterse naduseala si ncepu cu glas vibrator: - Cetateni! A curs sngele nevinovat! Teroarea... Nu izbuti sa continue, caci un ofiter de jandarmi l opri scurt, declarndu-i ca nu e voie sa atte lumea. Grofsoru se ciondani un rastimp cu ofiterul, protestnd cu gesturi largi, pe cnd

partizanii l sprijineau staruitor: - Traiasca!... Traiasca!... n clipele acestea sosi n piata Herdelea, urmat de cinci alegatori, cu fata luminata de un zmbet sfios, uitndu-se putin speriat n dreapta si n stnga. Ctiva strigara traiasca, dar ndata un glas gros racni: Rusine! Renegatii!... Jos! si repede toti izbucnira n huiduieli, iar printre baionetele lucitoare pumni nclestati se scuturau amenintatori. Herdelea, nfricosat, simti un tremur n genunchi, dar zmbetul nu-i disparu de pe buze, ca si cnd ar fi fost vopsit... Grupul de liceeni porni sa cnte batjocoritor Vesnica pomenire, cu glasuri ascutite si false de mascarada, n timp ce altii urlau nencetat rusine. Titu, cuprins deodata de o mila mare, se piti la spatele jandarmului, uitndu-se ngrijorat dupa tatal sau mbatrnit prea nainte de vreme, a carui fata acuma era alba nct deabia i se mai vedeau mustatile mici si carunte. - Renegatule!... Rusine!... Tradatorule! Jos! tipau zeci de voci n jurul lui Titu care ridica minile, coplesit de emotie, parc-ar fi vrut sa opreasca ocarile necrutatoare. Grofsoru, care nu mai ispravea discutia cu ofiterul, cum zari pe Herdelea, se ntoarse si-l apostrofa indignat: - mi pare rau, domnule Herdelea, ca tocmai d-ta... nvatatorul se opri fara sa poata scoate o vorba. Ofiterul nsa interveni: - Pardon!... Va rog sa nu terorizati pe alegatori! Aici nu se permite nici o presiune! zise punndu-se ntre Grofsoru si Herdelea si apoi adaognd catre acesta: nainte, nainte, domnilor!... - Protestez mpotriva acestei noui ncalcari de lege! striga Grofsoru, deschiznd o noua ciorovaiala cu ofiterul. n fata primariei solgabiraul Chitu strnse mna lui Herdelea sil prezinta unui domn scurt si gros, cu ochelari de aur si cu o mustata galbena rara: - Domnule candidat, iata unul din prietenii nostri!... mi dati voie? Candidatul dadu mna nvatatorului, zicndu-i masinal: - mi pare foarte bine... Voi fi totdeauna la dispozitia d-tale... Totdeauna... 224 Herdelea, nviorat, primi cuvintele ungurului ca o usurare, si intra n biroul notarului unde, la o masa lunga, sedea un judecator de la tribunalul din Bistrita, uscat, cu nasul foarte subtire, cu niste ochi mici, rautaciosi si cu un creion n mna. nvatatorul l cunostea. Alaturi alti doi, tot de la tribunal, scriau voturile n formulare tiparite. Odaia era plina de oameni care masurau pe alegatori cu priviri banuitoare.

Herdelea se apropie de masa cu palaria n mna, cu zmbetul pe fata. Judecatorul, presedintele comisiunii electorale, l privi ntrebator. - Votez pe domnul candidat Beck! zise nvatatorul rezimnduse cu minile de dunga mesei si uitndu-se n ochii judecatorului parc-ar fi vrut sa-l roage sa-l tina minte si sa-l apere cnd va veni la proces. Cei cu formularele i nsemnara numele, iar presedintele rosti, indiferent si obosit: - Altul? nvatatorul se dadu putin la o parte, sa faca loc tovarasilor sai. - Tot din Pripas - murmura dnsul catre judecatorul care parea ca nu-l aude, ci se scarpina dupa ureche cu creionul si se uita la cei ce scriau voturile... La sase seara comisiunea declara ales pe candidatul Bela Beck, cu o majoritate de cinci voturi. Rezultatul se ,raspndi pe afara, prin multimea obosita care-l primi cu strigate de indignare si cu cntece nationale. Piata totusi se goli curnd. Crciumile nsa se umplura, adapostind pna noaptea trziu comentariile aprinse, felicitarile, amenintarile. Herdelea povesti acasa ncntat cum i-a strns mna deputatul si cum i-a fagaduit sprijinul pentru orice mprejurare, cum i-a zmbit judecatorul ncretind fruntea ca sa-si ntipareasca n creieri numele lui. - De acu nu mai am nici o grije cu procesul... De-acu pot dormi linistit! zise dnsul cu mndrie. Vezi acuma ce nseamna sa stii sa te porti cu oamenii? adaoga apoi biruitor catre Titu. - Am vazut... am vazut! sopti tnarul istovit. Auzindu-l si vazndu-l nsa si amintea racnetele multimii n piata, cnd a trecut Herdelea, paloarea lui de atunci, si mila aceea dureroasa ce-o simtise si care i-a ramas n inima parca mai adnca. Era trist si abatut ca si cnd ar fi pierdut orice nadejde n lume. - Iata de ce atrna nfaptuirea ideii! se gndea dnsul. Cinci voturi! Adica tocmai voturile tatii... ca sa-si usureze procesul! Daca nu era procesul, triumfa ideea... Si baremi procesul de-ar iesi bine!... Iata ce hotareste soarta unui popor: un fir de tina... Si totusi ideea nu poate muri! Ideea e sufletul omului... 225 I Profitnd ca notarul din Lusca era n Armadia, cu alegerea, a doua zi pleca. - Dac-as mai sta mult aici, ar trebui sa ma scufund de tot n noroiul realitatii! si zise Titu despartindu-se.

- M-a alungat, tata - sopti Ana att de ncet ca nici ea nsasi nusi auzi bine glasul cu groaza ncuibata n ochi, asteptndu-se so zdrobeasca. Vasile Baciu prnzea. Avu o tresarire, vaznd-o galbena si trasa, cu burta la gura. Mai sorbi din lapte odata, mbuca o coaja de malai, pe urma se uita lung la Ana si raspunse molfaind: - Bine... Stai aici ca ai unde... Vezi ca eu ma duc pna n Zahata, ca am niste oameni la sapa... Sa ici seama pe acasa... Vorbea att de linistit ca femeia se zapaci, creznd ca n-a auzit bine si nu ndrazni sa se aseze pna nu-l vazu plecnd aevea cu carul... Baciu stia ca Ion are s-o izgoneasca dar nu-i pasa. Lasa sa vie fata, nu-i nimic. Acuma, ca-i maritala n lege, poate sedea si acasa. Mai bine asa, dect sa se plece el n fata tlharului si sai dea mosia. La urma tot va trebui sa vie barbatul si s-o ia, multumindu-se cu ce-o capata, caci n-are ncotro. Acu e vorba de rabdare. Care o rabda mai lung, ramne deasupra. Iar dnsul poate astepta orict, ca nu-l doare... Ana era umilita si tacuta ca un cine. Nu crcnea naintea batrnului si doar uneori l privea rugatoare cu ochii ei scufundati n cap si vesnic rosii. Zilele i se pareau nesfrsite n asteptarea omului pe care inima ei l dorea cu att mai mult ca suferise greu pentru dnsul. Ion, chiar n ziua cnd o alungase, se dusese n Armadia la Victor Grofsoru, de care stia ca-i avocat strasnic, mai tare ca multi din Bistrita. Avocatul era foarte ncurcat atunci cu alegerea de deputat si, aflnd ca Ion nu-i alegator, vru sa-l amne pentru alta data. Ion nsa, ncapatnat, nu s-a lasat pna nu i-a povestit cu deamanuntul toata buba. Mirosind ceva mai de pret, Grofsoru ntreba mai nti: - Martori ai? - Am, domnule avocat, cum sa n-am... Am pe...- se grabi taranul, nsirndu-i pe toti cei ce au fost la tocmeala si care auzisera fagaduielile socrului sau. 226 Avocatul se nsarcina sa-i scoata toate pamnturile, dar i ceru nainte jumatate din onorar. Dupa ce Ion numara banii, Grofsoru i nchise ntr-o casa de fier, l sfatui sa aduca napoi pe Ana, ca sa nu poata spune Vasile Baciu c-a alungat-o, dar sa potriveasca lucrurile astfel nct sa nu se bage de seama ca are nevoie de ea... Ion si facu cruce de multumire. Daca i-a luat avocatul banii, nseamna ca trebuie sa cstige. Ana are sa se ntoarca ea singura... Numai cnd trecura doua saptamni ncepu sa intre la griji sa nu cumva sa se primejduiasca procesul din pricina

femeii care nu vine acasa... Cnd afla Vasile Baciu ca Ion l-a tras n judecata, se ntuneca. i era frica de judecati deoarece nu mai avusese nici o data si vazuse la altii ca procesele nghit zadarnic mosiile oamenilor. ncepura ndoielile. Sa nu se ntmple ceva si sa piarda tot. Avocatii cte suruburi nu nvrtesc. Te baga n temnita cu dreptatea n mna. La urma urmelor poate ca tot mai bine ar fi sa-i arunce cinelui jumatate locurile si casuta cea veche, sa scape de o grije... Se uita mai chiors la Ana si ar fi fost bucuros sa-i gaseasca vre-o pricina s-o goneasca napoi, la tlharul pe care si l-a ales ea si de care acuma nu mai stie cum sa se scuture... n Dumineca a treia, Vasile Baciu, ca s-o poata alunga, se hotar sa se mbete. Dupa amiaza crciuma era plina, ca deobicei. Avrum, negru de suparare din pricina unei afaceri cu notarul, servea totusi rachiul mai prompt chiar dect alte dati. Vasile n-apuca sa se afume bine si se pomeni cu Toma Bulbuc lnga dnsul, foarte vesel si multumit ca pusese temelia casei de piatra ce o cladea pentru George pe care avea de gnd sa-l nsoare la iarna. Din vorba n vorba Baciu se plnse ct de rau a nemerit-o cu maritisul fetei, cum sta acuma acasa la dnsul parca nici n-ar avea barbat... Toma clatina din cap si apoi ntreba binevoitor: - De ce nu va mpacati voi, Vasile?... Oamenii trebuie sa se nvoiasca... - Da cu cine sa te mpaci, omule? facu Baciu, trntind paharul pe masa si povestind iarasi ce-a patit cu ginerele si cum vrea sa-l lase pe drumuri, cersetor. Atunci intra si Ion n crciuma. Venea nadins, stiind ca e si socrul sau, sa ncerce o apropiere, daca s-ar putea, ca s-si ia acasa nevasta. Se aseza nsa la alta masa, strignd cu un oftat: - Jupne!... Mai jupne!... Da-mi si mie o leaca de stropseala!... Pna sa vie Avrum cu rachiul, Toma se ntoarse repede: - Ia vino ncoace, Ioane! Vino, vino, ca nu te mannca nimeni... Ion trecu greoi Ia masa lor, rostind ca din gura altuia: - Noroc bun, socrule... 227 - Ce socrule, ma! sari Vasile, jumatate glumet, jumatate furios. Eu sa-ti zic tie socrule, ca vad ca nevasta-ta-i mai mult la mine dect la tine! - Vina mea-i? facu Ion, ndoindu-se de spinare ca un caraghios. - Eu as zice sa va mpacati ca oamenii de treaba, sa nu va mai faceti de rsul lumii! vorbi acum Toma, tragnd cu ochiul nti unuia, pe urma celuilalt. Ca zau asa!... Ia sezi, Ioane, sezi colea!...

Ion se aseza, asternnd pe o banca o batista rosie cu flori verzi, ca sa nu-si murdareasca hainele. Toma puse ndata la cale tocmeala. Altadata s-ar fi aprins, s-ar fi njurat, ar fi ragusit tipnd; acuma amndoi erau linistiti, chibzuiti si reci ca doi negustori patiti si nselati. Vasile sfrsi mbiindu-i jumatate locurile si casa cealalta, pe care poate sa le scrie oricnd pe numele lor, sa nu mai fie nentelegere. Ion raspunse ca mai bine sa hotarasca judecata, daca nu vrea sa-i dea ce s-au nteles cnd a luat fata; totusi Ana poate sa vie acasa oricnd, caci el cu ea n-are nimic... Toma i ndemna sa mai lase fiecare cte ceva si-i sili sa dea mna. - Bine, asa sa fie cum ziceti - mormai Ion cu ochii aprinsi. Dar procesu-i proces... Acu, deocamdata fie dupa voia d-voastra, dar judecata sa-mi dea dreptul meu deplin! Daca d-ta mi dai de buna voie ct zici, ne-om judeca pe mai putin! Vasile Baciu nu vru sa auda de proces si se supara. Toma nsa l facu sa dea mna a doua oara, zicnd blajin: - Lasa, lasa cum zice el, ca-i mai tnar si mai fara minte! Lasa... Pna la judecata mai trece vreme si cine stie ce-o mai aduce Dumnezeu!... Baura aldamasul mpreuna pna pe noptat. Ion pleca acasa cu Ana de mna. Era beat, dar nu-si arata totusi multumirea. Doar n suflet se bucura c-a spart ghiata. A doua zi dimineata Vasile Baciu veni, dupa cum se ntelesesera, si se dusera n Jidovita, la notar, sa le faca hrtiile de ntabulare. - Da sa scrii acolo, domnule notar, ca procesul merge nainte! zise Ion ca o amenintare. Vasile Baciu ncerca sa raspunda, dar Ion se scula n picioare: - mi trebuie tot pamntul, socrule, stii bine... Tot pamntul!... Dupa plecarea lui Titu, casa Herdelea se linisti. nvatatorul se mai lauda din cnd n cnd cu lovitura lui de la alegerea de deputat, dar d-na Herdelea si Ghighi se gndeau tot mai mult la Laura. Ca sa se mngie, dascalita, ndata 228 ce ispravea lucrul, se aseza n salonas si citea rugaciuni, singura, cu glas tare, din carticica rupta, zdrentuita pe care i-o daruise odinioara, de mult, unchiul ei Simion Munteanu... ntr-o seara, tocmai aproape de cina, Hector ncepu sa latre n ograda, portita scrti prelung, n cerdac se auzira pasi grei si apoi un ciocanit n usa. -Scrisoare de la Laura! sari Ghighi aprinsa si batnd din palme, n vreme ce Herdelea zise gros: Intra! Era ntr-adevar straja Cosma Ciocanas si aducea posta din Jidovita: o scrisoare pentru Herdelea, vre-o doua pentru sateni de la feciorii ostasi, apoi cteva ziare ale lui Belciug.

nvatatorul citi toate adresele, dadu scrisoarea Ghighitei si vru sa opreasca gazeta popii. - Nu pot, domnule nvatator, zau nu pot - blbi straja rusinat. Mi-a poruncit domnul parinte sa nu mai las la d-voastra nici o gazeta ca altminteri ma probozeste n biserica... - Bine, Cosma, sa fii sanatos! raspunse Herdelea rcait de curiozitate. Sezi putin si te odihneste, ca pna atunci vad eu repede ce mai spune n ele... De la alegerea de deputat Belciug rupsese orice legatura cu Herdelea; nu-si mai vorbeau, nu se salutau, erau ca niste straini. Prin Armadia mai erau multi care l ocarau, ndeosebi nsa Victor Grofsoru care spunea pretutindeni ca numai din pricina renegatului din Pripas o circumscriptie romneasca a trimis n Parlament un deputat ungur... Pna sa rasfoiasca Herdelea ziarele, dascalita ncerca sa citeasca scrisoarea de la Laura, mpreuna cu Ghighi care, nerabdatoare, se silea sa urmareasca si ea rndurile marunte, cu litere ascutite si drepte. Dar emotia lor era asa de mare ca nu izbutira sa descifreze nimic. - Ia dati-o-ncoace! zise Herdelea dupa ce si astmparase setea gazetei si expediase pe Cosma. - Da, da, citeste-o d-ta tare! striga Ghighi. nvatatorul si puse ochelarii, se scula n picioare, ntinse scrisoarea lnga lampa atrnata de grinda si citi rar, apasat, batrneste, cu glasul tremurat putin pe alocuri: Mult iubitii si doritii nostri! Nu m-as mira sa credeti ca cine stie ce ni s-a ntmplat de nu v-am scris pe ndelete de cnd ne-am despartit, n, fata Rahovei si cu lacrami n ochi. Eu nsami ma ntreb cum am putut fi att de neglijenta, caci dragostea mea pentru d-voastra nu s-a micsorat, desi s-a mpartit. Numai punndu-va n situatia noastra, ne veti ntelege si ne veti ierta. Sper nsa ca ati primit multele carti postale ce vi le-am trimis de pretutindeni pe unde am umblat? Pna sa ne ncropim gospodaria noastra 229 mica si draguta, am tot amnat scrisul, ca sa va pot povesti din fir n par viata noua n care am intrat. n sfrsit iata-ma mai sloboda... Nimeni nu-si poate nchipui cart amar mi strngea inima n clipa cnd am pornit la drum. mi sngera sufletul si nici nu puteam plnge macar, caci George ar fi nteles poate gresit lacramile mele... Totusi calatoria din Ar-madia pna aici mi va ramnea vesnic neuitata si placuta. George a fost asa de bun ca repede mi s-a risipit tristetea si mi-a cstigat, mai mult dect iubirea, ncrederea...

Am stat doua zile n Bistrita, fiindca eu m-am mbolnavit usor si George n-a vrut sa ne urcam n tren pna ce nu voi fi zdravana de tot. Ct a fost George al meu de delicat si de nobil, nici nam cuvinte sa va spun. (Nu v-as scrie complimentele acestea, daca n-as fi sigura ca el nu le va afla nici-odata;altfel ar fi n stare sa-si ia nasul la purtare dragul meu drag!) A doua seara; nviorata si gatita cu rochia cea albastra ca cerul, care George zice ca-mi sade admirabil, am cinat la Gewerbeverein. A fost o minune. Cnta muzica militara. Era lume imensa si eleganta. Si George era asa de dragut si de vesel. Ma sfiam putin, fiindca mereu mi saruta minile peste masa, desi pe de alta parte, stiam ca acuma avem dreptul sa ne iubim fara zgarda, cum spune mereu George... n sfrsit am petrecut splendid si ne-a costat aproape douazeci de coroane, caci George cheltuia nebuneste, zicnd nencetat ca numai o saptamna de miere e n viata. Mie nsa mi era frica sa nu ajungem fara bani n Vireagul nostru si sa ramnem de rsul lumii. Miercuri am plecat din Bistrita hotarti sa nu ne mai oprim deloc pna-n Satmar. Totusi n Dej iar am poposit o noapte si o zi. George era neastmparat si voia sa-mi arate toate orasele pe unde trecem, ca sa avem amintiri comune de pretutindeni. Si la Gherla am stat o zi si am vizitat Episcopia, ntlnind chiar si pe Prea Sfintitul nostru Episcop care a glumit cu noi si ne-a binecuvntat. Mi-a placut mult Clujul, oras mare si frumos, dar mi s-a parut straniu ca n-am auzit nici o vorba romneasca. Am fost gazduiti la sora lui George care-i maritata cu un avocat de seama, Victor Grozea; trebuie sa va aduceti aminte, ca ne-a vorbit de Ludovica, la logodna noastra, socrul meu. Am fost si la teatrul unguresc unde se juca nu mai tiu minte ce comedie. N-am putut nsa rde deloc, nti ca nu pricepeam mai nimic din ce sporovaiau pe scena, si apoi mai ales pentru ca era a treia seara de cnd ne oprisem n Cluj si George tocmai mi marturisise ca drumul nostru nici nu trece pe aici si ca m-a adus numai ca sa ma distreze pe mine si sa-mi faca placere. Am plns si l-am certat ca m-a nselat astfel si cu deosebire ca a cheltuit attia bani de nici nu ndraznesc sa va spun, ca v-ati spaimnta. De aceea n-am putut rde 230 la comedia ungureasca. George nsa zice ca n-am rs fiindca era prea proasta. La urma urmelor poate sa aiba si el dreptate... Si asa a trebuit sa ne ntoarcem iar pe la Dej, sa mai petrecem acolo o noapte si pe urma sa o luam la miaza-noapte, spre Stmar. Adevarat nsa ca nici nu ne-am mai clintit din tren pna la Stmar, unde ne asteptau de multisor bagajele si lazile mele si mai multe ale lui George. n oras doar ca ne-am odihnit

cteva ceasuri si ndata am pornit la Vireag cu trasurile ce ni le trimisese notarul caruia George i telegrafiase din Dej ca sosim. Pe aici e numai ses si iar ses, ct vezi cu ochii, neted ca-n palma, cu lanuri nesfrsite de gru. Soarele frige napraznic, iar nourii de praf dupa carute ramn n vazduh parca le-ar fi lene sa se mai scoboare pe pamnt... O fi frumos cui i place. Mie nsa mi-i dor mereu de dealurile noastre de la Pripas, de muntii nostri albastri si mareti!... Vireagul e sat romnesc, dar numai cu numele. Oamenii spun, ce-i drept, ca-s romni, dar o spun pe ungureste, caci alta limba nu pricep. Te si doare inima cnd i auzi. De altfel sunt harnici, saritori, crestini buni. Nu-i de mirare ca si-au uitat graiul stramosesc bietii oameni, caci Vireagul e tocmai n marginea neamului romnesc. Dincolo nu mai gasesti dect unguri si iar unguri, cu izmene largi ca poalele tarancelor noastre si cu niste tichiute de palarii n cap de-ti vine sa rzi. Ghighi s-ar omor de rs pna s-ar obisnui cu dnsii... Notarul de aici e ungur si, fireste, n-are de unde sa stie romneste. Chiar si nvatatorul vorbeste foarte stricat, desi scoala e confesionala, sustinuta din banii bisericii. George i-a facut ndata imputari, dar dnsul s-a scuzat ca aici asa-i obiceiul, ca si raposatul preot numai ungureste vorbea, ba ne-a mai asigurat ca si noi va trebui sa ne dam pe brazda. Atunci George s-a legatuit ca, orice s-ar ntmpla, nu se va abate de la ndatoririle nationale si i-a spus nvatatorului ca trebuie sa ne silim sa readucem la matca pe sarmanii rataciti; a vorbit att de miscator George al meu ca nvatatorul a plns, precum am plns si eu... nvatatorul e vaduv, iar notarul are o nevasta batrna si artagoasa cu care n-am sa ma pot mprieteni niciodata. E mai bine, caci astfel, singura, voi putea fi mai de folos barbatului meu n marea opera de redesteptare a acestor romni nenorociti. Am nceput sa cunosc putin si eu viata, sa nteleg ct este de apasatoare. Ne-am asezat frumos casa. Am cumparat o mobila foarte draguta, din Satmar, cam ca aceea din salonasul nostru. Suntem multumiti si fericiti, si ne rugam lui Dumnezeu sa ne miluiasca tot asa si pe viitor. Ne gndim cu drag ca poate la anul vom avea un baietel. Eu cred mult ca vom avea si chiar am nceput sa-i pregatesc scufitele... 231 I -Tulai! O fi apucat-o durerile facerii! striga Zenobia, ndreptndu-se de spinare, cu secera ntr-o mna si n cealalta cu un snop de spice, si uitndu-sc spre marul paduret. Da, da... asa-i cum zic! Uite-o cum se mai zvrcoleste! -Afurisita muiere! bombani Ion, fara macar sa se ntoarca. Stie ca-i soseste ceasul si vine sa fete pe cmp! Bata-i Dumnezeu

socotelile ei de toanta! - Taci, Ioane, ca tc-o trazni Dumnezeu din senin ca pe popa din Runc! murmura Glanetasu cu glasul necat de mila. - D-apoi c-asa-i - facu barbatul, totusi mai blnd. Zenobia alerga la Ana care se zbatea si se legana, cu fata n sus, cu minile pe pntece ca si cnd ar fi vrut sa nabuse vlvataia napraznica ce o ardea. Prin umbra subtire a marului lumina alba pndea tremurndu-si petele stravezii pe corpul chinuit al femeii. - Da ce-i, Ano?... Vai de mine, ca si tu, zau... Nu puteai sedea acasa dac-ai simtit ca te ncearca durerile? zise Zenobia miloasa, ngenunchind lnga ea si cautnd sa-i aline suferinta. Ca mai toate batrnele de la sate, Zenobia se pricepea la mosit, fara sa-l fi nvatat. i desfacu betele, i scoase zadiile si-i freca usor pntecele de sus n jos. Gemetele Anei se ascuteau n ssituri prelungi, iar buzele-i uscate sopteau n rastimpuri: - Soacra, soacra, mor... Moor!... MoorL. - Taci ca nu mori, maica, taci, taci... Mai rabda si taci ca uite acu scapi! Barbatii secerau nainte. Glanetasul tresarea la fie ce tipat al Anei; Ion hrsia mai aprig tragnd nsa mereu cu urechea si mormaind mnios ca sa-si alunge mila ce i se furisa ncetinel n inima. - Of, saracuta, saracuta! se cutremura batrnul auzind deodata un racnet mai patrunzator. - Ei, asa-i soarta femeii! zise Ion vrnd sa para linistit, dar cu glasul nmuiat. Clipele se stingeau anevoie, ca ceasurile de groaza. Caldura parca clocotea acuma n vazduh. Hotarul nsa era amortit sub sarutarea patimasa a soarelui. Primprejur nici tipenie de om; numai dincolo de sosea, pe lunca dinspre Saracuta furnicau razleti ctiva viermusori albi. Frunzele porumbului sfriau rasucindu-se n arsita, iar spicele holdelor se leganau ametite, ca si cnd ar fi cautat sa se fereasca de atingerea razelor aprinse... Gemetele Anei ncetara, nct bodoganeala Zenobiei se auzea limpede: - Rabda, puica, rabda si taci... nca olecuta... - Te pomenesti ca moare! se gndi deodata Ion. Gndul l spaimnta. Vru sa se scoale, sa alerge la ea, dar pna sa se hotarasca, vazduhul parca se 234 zgudui din temelii de un urlet nfiorator, urmat ndata de niste

tipete subtiri ca oracaiala de broaste speriate sau ca scncetul unui catel strns cu usa. Copilul! zise Ion cu inima oparita, auzind glasul necunoscut care vestea intrarea unei vieti noui n lume. Suspinele Anei se mulcomira, din ce n ce mai usurate, pe cnd tipetele cele noui se nteteau, se ndrjeau tot mai poruncitoare. Deodata Zenobia se apropia n goana, cu minile rosii de snge, cu fata desperata, strignd furioasa: - Foarfece... Dati-mi un briceag ca n-am cu ce taia buricul copilului!... Fuga, fuga!... Smulse custura Glanctasului si se ntoarse grabita sub mar, caci plnsul copilasului i se parea mai necat si-i era frica sa nu se ntmple vre-o nenorocire. Amndoi barbatii stateau nemiscati, n picioare, cu capetele descoperite, cu ochii spre locul unde fiinta noua si cerea dreptul la viata. Amndoi aveau n suflet uimirea si smerenia n fata minunei care se petrece zilnic sub privirea oamenilor si pe care lotusi omul n-a ajuns nca s-o nteleaga n toata maretia ei dumnezeiasca. Glanetasu se nchina cucernic, iar dupa dnsul si Ion, simtindu-se ca si cnd s-ar fi naltat, si facu repede cruce de trei ori... Peste cteva clipe va/ura pe Zenobia cobornd n vale cu copilul n palme. - Ma duc sa-l scald n pru... Mai luati seama de nevasta pna viu! striga ea spre barbati cu fata mbujorata. - Ce-i, mama!... Ce-i? ntreba Ion ntinznd numai gtul ntr-ungest instinctiv spre copilasul care plngea n minile batrnei, scuturnd nervos din piciorusele-i de papusa. - Baietel, baietel! raspunse Zenobia disparnd printre porumbisti, spre Grla Popii ce curgea aproape, la poalele coastei... Ion pasi n nestire lnga nevasta-sa. Alaturi de ea o pata mare negricioasa parca se strmba la barbatul naucit; pamntul nsetat sorbise lacom sngele. Ana se trse anevoie spre trunchiul marului si se razima cu spatele. Era alba si uda de sudori n obraji. In colturile gurii ramasesera doua buburuze de spuma, dar buzele crmpotite si nvinetite se strngeau ntr-un zmbet de fericire. - Mult am suferit, Ionica! murmura femeia blnd. - E baiat! raspunse Ion zapacit, cu ochii holbati la fata ei istovita si totusi stralucitoare de bucurie. - Soacra zice ca seamana cu tine! relua Ana mai ncet, n vreme ce pe obrajii ei tremura un ochi argintiu de lumina, nfrumusetndu-i. 235

n sufletul barbatului tsneau remuscari de abia stapnite. Privirea i se naspri. Vru sa njure si vorbele i se stavilira n gtlejul uscat. Statea stngaci, cu secera n mna, iar sudorile i curgeau de pe tmple pe umerii camasii... Zenobia reveni curnd cu coilasul mototolit n zadia ei dinapoi. - Uite-ti odorul! l vezi ce dolofan e? zise ea descotosmanindu-l si aratndu-l lui Ion. Acu sa va tie Dumnezeu sa-l cresteti mare! Ion se uita lung si aproape nfricosat la omuletul ct un pumn, foarte rosu, cu ochii nchisi din pricina luminii, cu buricul negricios legat cu o ata murdara. ntinse bratele sa-l ia, dar se opri deodata uimit, ntrebnd: - Da oare de ce-o fi avnd cap asa de lungaret? - Nu-i nimic... Asa-i la copiii mici! rse Zenobia apasnd usor teasta moale s-o mai rotunjeasca. - Da-mi-l ncoace, soacra, sa-l vad si eu! zise Ana cu o privire lacoma, ntinznd minile. - Lasa c-o sa te saturi de el, n-ai grije! i raspunse batrna asezndu-i copilul pe brate. Un rastimp statura toti tacuti, ascultnd tipetele speriate ale noului nascut. Glanetasu si stergea mereu naduseala cu mnecile camasii, oftnd si mormaind de emotie... Pe urma mncara grabiti si se apucara iar de lucru, lasnd pe Ana cu copilasul, sa se odihneasca pna diseara ca sa poata merge acasa... Ion se posomori, fara sa nteleaga de ce. Gndurile i se zbateau n minte, ncurcate ca ntr-o plasa. Plnsul copilului sau l suparau si-l bucurau n acelasi timp. Simtea o mndrie ca odrasla lui racneste asa de poruncitor, dar apoi ndata i se lamurea ca de-acuma, prin fiinta aceasta gngava, e nlantuit pentru totdeauna de Ana. Atunci se nfuria si i se nfatisa n suflet chipul Floricai, rumen, ademenitor, care l chema si apoi se stingea brusc, ca o speranta pierduta fara scapare. n locul ei i tiuia n urechi scncetul amenintator, staruitor, n care se amestecau mereu ostoirile Anei, molatece, dragastoase: - Ssss... Taci cu mama, puiul mamii, taci, taci... Ssss... Ssss... n Lusca, sat mare si bogat, cu pasuni grase si vite multe, Titu sosi amart profund, ntocmai ca n vremea cnd i se zdrobise n inima Roza Lang. Se arata el vesel n lume, dar sufletul i era ranit de nu mai stia cum sa-l vindece. 236 Fu primit bine de toti surtucarii comunei, toti romni si care auzisera ca-i poet. Notarul Cntareanu avea locuinta n cladirea mare si veche a primariei si pregatise pentru Titu o odaita buna, cu intrare

separata, mpodobita dragut de nsasi domnisoara Eugenia, care-l cunostea de pe la balurile si seratele din Armadia. D-na Cntareanu, o femeie scunda, grasa, cu obrajii negri si cu falcile atrnate ca niste pungi, i dadu din prima zi sa nteleaga ca i-ar placea sa-l aiba ginere, daca s-ar hotar sa faca cursul de notar ca sa vie n locul batrnului care, surd de-o ureche si lenes, ofta mereu dupa pensie, mai ales ca nu era n stare sa nvete ungureste si se temea sa nu-si piarza slujba. Eugenia, isteata si cocheta, i placea lui Titu, totusi planurile notaresei i se pareau caraghioase. i venea sa rda singur gndindu-se ca el poate fi privit candidat de nsuratoare, el care de abia se straduieste sa-si deschida o prtie serioasa n viata... Titu se ferea nsa acuma de oameni ca sa poata trai numai cu visurile lui. Simtea o nevoie mare de singuratate, sa-si macine amaraciunea. Cntareanu se minuna vazndu-l att de harnic la munca si lasa bucuros n seama lui toata cancelaria. Si Titu, de dimineata pna seara, mplinea slujba pe care o ura, nemiscat de la birou, fara a raspunde ciripirilor si trcoalelor domnisoarei Eugenia. Tocmai peste o saptamna facu cunostinta cu nvatatoarea Virginia Gherman, care venise la cancelarie ntr-o afacere scolara. Auzise de ea nainte de a sosi n Lusca. Se vorbea pretutindeni ca e o fata foarte cuminte si devotata nvatamntului. Nimeni n-a vazut-o niciodata la vreun bal sau la vreo petrecere... Era de vreo douazeci si cinci de ani. Se mbraca totdeauna simplu, dar ori ce haina i sedea bine. Avea niste ochi mari visatori si o gura mica cu un zmbet fermecator. - Ct esti de frumoasa! i zise Titu, cucerit ndata de dragalasia ei si nsotind-o pna-n ulita. - Nu-mi plac complimentele, domnule Herdelea, mai ales cele banale! raspunse nvatatoarea, ntepata. Credeam ca d-ta esti mai... Titu i saruta mna respectuos, ccrndu-i parca iertare. Dar Virgina pleca indiferenta, fara sa se arate impresionata de izbucnirea lui... ntlnirea aceasta puse capat mhnirilor sufletesti ale lui Titu. Se gndi mult la Virginia Gherman, la sursul ei dulce si totug rece, la ochii ei lucitori si totusi potoliti. Se bucura aflnd ca sunt prietene bune cu Eugenia si ca vine deseori n familia notarului. Iar peste cteva zile, cnd Eugenia i spuse ca se duce la nvatatoare, Titu se oferi s-o ntovaraseasca. 237 Virginia Gherman avea doua odai, mobilate dupa gustul ei, cu multe scoarte lucrate de mna ei, cu multe maruntisuri de arta adunate de ea, si cu o biblioteca n care se mndreau numai

carti romnesti, colectii de reviste, toate legate frumos, cu inscriptii si initiale aurite. In fata casei o gradinita de flori, ngradita cu uluci subtiri, si sub ferestre o banca pe care statea seara nvatatoarea visatoare. Se mprietenira curnd. Cu ct o cunostea mai bine, cu att Titu se simtea mai acasa n Lusca. Virginia i marturisi rosind ca, n orele libere, ncearca si ea sa faureasca stihuri. Le citira mpreuna si Titu se scandaliza auzind ca a batut cu ele la poarta tuturor revistelor, zadarnic. Ea nsa se mngia si aproape se falea ca nu e nteleasa... Se bucura nsa ca cel putin poetul i apreciaza modestele cntece. Cnd apoi Titu, mai trziu i destainui framntarile visurilor lui, nvatatoarea dragalasa dadu trist din cap, semn ca aceleasi zbuciumari sunt si n sufletul ei. n serile cu luna Titu se ducea glont la Virginia Gherman si, pe banca din gradinita adormita, si depanau mpreuna nadejdile n asteptarea zilei cnd romnii vor fi stapni pe pamntul stramosilor, cnd toata lumea va crede ca dnsii, cnd... Vorbele i mbatau pe amndoi... - Ce fiinta extraordinara! si zicea Titu ntorcndu-se acasa. Daca nazuintele noastre au patruns pna n sufletul femeilor alese, nfaptuirea e aproape! Intra n casa cu pasi de lup, ca sa nu destepte pe Cntareanu care dormea vara cu ferestrele deschise. n odaita lui apoi continua visurile cu ochii mari, lacrimati. Pe geamurile date la perete luna argintie l ncuraja. Se zbuciuma ca si cnd chiar mine ar astepta izbndirea finala... O zugravea de pe acuma si nchipuirea l ducea pe aripi furtunoase... Iata-l n Cluj, unde a fost o singura data cu ctiva ani n urma. Pretutindeni numai grai romnesc... Si ce grai! Parca toata lumea vorbeste ca-n tara, mai dulce ca inginerul Vasile Popa din Vararea, care a colindat Romnia ntreaga... Firmele magazinelor, strazile, scolile, autoritatile... tot, tot e romnesc... Statuia lui Matei Corvinul zmbeste catre trecatori si le zice: Asa^i c-a venit ceasul dreptatii?... Si soldatii... cu caciuli... ntocmai cum auzise el ca sunt dorobantii... Judecatorul, care a fost att de obraznic cu Herdelea n Armadia, scoate palaria pna la pamnt dinaintea lui... Titu vrea sa fie marinimos, sa-i arate ca stapnii romni sunt nobili si iertatori... i ntinde mna... Dar valul l goneste mereu nainte... Uite-l n Sibiu, n Brasov, n Oradea-Mare, n Arad, n Timisoara!... Steaguri tricolore flfie marete pe toate palatele din bas-muri... Jandarmii cu penele de cocos s-au topit... Dar ce-i asta? Plutonierul, seful postului de jandarmi din Lusca, vine tantos spre dnsul, cu o caciula 238

neagra de dorobant pe o ureche, cu cocarda tricolora n frunte... Titu si aduce aminte cum umbla odinioara plutonierul sa se mprieteneasca si cum s-a obraznicit pe urma cnd a vazut ca un poet mic romn nu se njoseste sa dea mna cu un jandarm ungur. Unde-ti sunt penele de cocos, cinstitule? l ntreaba acuma cu mndrie. Ce pene? Ce cocos? se roseste plutonierul. Eu sunt romn! Nu ma cunosti? Romn am fost totdeauna, dar viata-i grea si slujba... Renegatule! striga Titu indignat. Atunci plutonierul se nfurie, ncepe sa njure pe ungureste si-i zvrle cocarda tricolora n obraz. Tnarul, scandalizat, se repede orbeste sa-i puna mna n gt... Piciorul nsa i aluneca si cade gramada... > - Ce-i cu mine? Aiurez? se ntreba Titu scuturndu-se deodata si sarind n picioare. Luna rdea pe fereastra deschisa. Pe ulita glasuri aspre se apropiau trufase. Titu paseste la geam. Razele i albesc fata. Doua siluele negre trec bocanind. Baionetele strafulgera n lumina, penele de cocos se clatina trufase, cu sclipiri de argint. - Oooh... patrula de jandarmi! blbi Titu ndurerai parca i-ar fi rupi o bucata din inima, si adaoga trntind fereastra: Visuri... visuri... Totusi aceleasi visuri l cuprindeau ndata iar n mrejele lor si dnsul nu li se mai putea mpotrivi. Ele l adormeau, ele l desteptau si-l dezmierdau apoi toata ziua, ndreptndu-i pasii mereu spre Virginia Gherman, singura fiinta care i ntelegea deplin nazuintele si asteptarile... - Poate c-o iubesc? se gndi dnsul ntr-o zi cnd l chinuia mai tare dorinta de-a o vedea. nti se spaimnta, parca s-ar fi prins singur asupra unei fapte rele. Dar apoi se linisti. Iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, la sfrsit, ti lasa un gol n suflet. si reamintea pe Roza. De abia acuma si da seama bine ct de falsi au fost amndoi. Rvneau mbratisari, numai mbratisari. Toate vorbele umflate, cautate, numai acolo tinteau... Pe cnd Virginia parca nici n-ar fi femeie frumoasa. De-ar fi urta, sentimentele lui n-ar fi mai putin vii. Asta este prietenia. Adevarata prietenie, ntemeiata pe o comunitate de idealuri... Ca un doctor, care observa o boala asupra lui nsusi, Titu si compara bataile inimrrde astazi cu ceea ce a simtit cnd a fost ndragostit de Ro?a Lang sau de Lucretia Dragu. Si conchidea mndru ca aici nu poate fi vorba de o iubire, ca toate iubirile, ci de un sentiment mult superior, zicndu-si ncntat: - Nu exista pe lume nimic mai pretios ca prietenia adevarata ntre un barbat si o femeie! 239 Astfel, cnd ntr-o buna zi, Eugenia, mncata de o gelozie

ascunsa, l nvinui c-a venit n Lusca numai pentru ca iubeste pe Virginia Gherman, Titu raspunse cu superioritate: - O, nu... nu e iubire, domnisoara! E mai mult dect iubire... E prietenie izvorta din aceleasi nazuinti altruiste! Si se supara ca Eugenia zmbi mhnita si necrezatoare... n ziua de Sf. Petru au botezat copilul si l-au numit Petre. Si au facut veselie mare de s-a mbatat pna si Dumitru Moarcas... Pe urma nsa toate au reintrat n fagasul lor. Nici o saptamna n-apuca sa treaca, si Ion gasi pricina sa-si snopeasca iar nevasta... Fericirea ce umpluse sufletul Anei durerile nasterii se stinse repede ca aburii n vnt. Acum trebui sa-si dea seama n sfrsit ca Ion o uraste si deodata se mira cum n-a nteles-o pana azi? Daca nici copilasul nu l-a mbunat, ce sa mai nadajduiasca? Se uita n urma si se spaimnta ct a fost de oarba. De ce s-a mai agatat de el, cnd el numai zestrea i-o cerea? A nselat-o de cum s-a apropiat de ea. I-a simtit slabiciunea si a urmarit-o ca un lup hain. si aduce aminte ct i vorbea de dulce la hora cnd umbla sa-i suceasca mintea... Prefacatorie a fost dulceata, precum prefacatorie a fost pna si mbratisarea lui cea dinti, n culcusul ei de pe cuptor, pna ce a lasat-o nsarcinata... pna ce i-a mncat norocul si toata viata... Acuma degeaba s-ar mai cai. Acuma e prea trziu... Simtamntul ca ea e de prisos n lume ncepea s-o urmareasca pretutindeni. De mult o batea capul c-ar fi mai bine sa nu mai fie, dar speranta copilului i oprise pna azi pornirile, ndemnnd-o sa rabde. Mai cauta azi mngere n dragostea de mama, dar n-o gasea deplina nici aici. Cnd se ntreba de ce mai traieste, valuri-valuri de gnduri negre o copleseau, din care numai gngavelile blnde ale copilasului ce se adapa la pieptul ei, o mai smulgeau cte un rastimp. n curnd nsa si dragalasiile lui i se parura un ndemn plin de durere, facnd-o sa-si zica desperata: - Baremi de ne-ar strnge Dumnezeu pe amndoi deodata!... Totusi necunoscutul mortii o ngrozea fara sa-si dea seama. Privelistea satului, cu hotarul ncarcat de rod, cu padurile tainice, cu casutele mprastiate ca niste jucarii printre pomii gradinilor parca-i spuneau ca toate chinurile vietii sunt de o mie de ori mai usor de ndurat ca taina nfricosatoare 240 a beznei n care te arunca durerea mortii. Vointa ei sovaia n fata portii de arama, zavorta cu mistere, care a nghitit attea milioane de vieti, fara ca omul sa fi izbutit a arunca dincolo macar o privire fugara...

Vremea nsa trecea nepasatoare peste framntarile ei. Vara se sfrsea si lucrul cmpului se mbulzea. Cu leaganul n spinare, suia zilnic dealurile, carnd de mncare muncitorilor, rasplatita mereu cu ocari si batai... Apoi Dumineca nti din Septemvre, dis-de-dimineata, Ana, dupa ce mulse vaca si tocmai cnd strecora laptele n oalele de prins, auzi din tinda, unde era, glasul lui Macedon Cercetasu, sugrumat de spaima: - Domnule nvatator, fa bine si osteneste nitel ca s-a spnzurat Avrum!... - Nu mai spune! rasuna raspunsul nvatatorului care se spala n cerdac, cum avea obiceiul. - S-a spnzurat, s-a spnzurat! repeta Macedon parca mai speriat. Femeia se cutremura, simtind un fior ciudat n spinare nct i raci inima. Ion plecase adineaori n sat... Deodata, suflecata si neprimenita cum se gasea, porni fugind spre crciuma ca si cnd ar fi fost vorba de ceva unde ea nu putea sa lipseasca n ruptul capului. n poarta ograzii lui Avrum vazu de departe un crd de oameni care se mbulzeau, dadeau din mini si ntindeau gturile. Ajunse gfind si cauta sa-si faca loc prin multime, sa vaza mortul. Se izbi nsa de Ion care o ntmpina mnios: - Da tu ce-ti mai bagi nasul? N-ai de lucru acasa? Ia sa te carabanesti de-aci, toanta dracului! Ana nici nu-l lua n seama. Se prelinse ca o soprla prin valmasagul de lume si se pomeni ndata n ograda... Poarta surii era deschisa larg. O caruta de-un cal, cu rotile pline de noroi uscat, ncremenise lnga un perete,cu oistile ridicate drept n sus. De cellalt perete era rezimata o scara, cu picioarele ntinse pna la inima carutii, iar cu vrful ngropat adnc n fnul nou si foarte mirositor care atrna din gura podetului si se nalta pna n capriori. n latul facut dintr-un capastru vechiu, legat de al saptelea fustei, atrna Avrum, cu obrajii rosii-sfecla, cu barba galbena zbrlita, cu parul ciufulit si lipit pe fruntea si tmplele lucitoare de sudori, ntors cu fata spre ograda, privind parca necajit cu ochii iesiti din orbite spre oamenii ce se gramadeau n poarta sa-l vada, nendraznind sa se apropie. Gura i se strmbase n coltul drept, iar limba, crmpotita ntre dinti, era vrstata cu dungulite alburii. - nca nu-i mort!... Unde-i Rifca?... Sariti de-i taieti streangul! racni Trifon Tataru frngndu-si minile, dar fara sa se miste. - Ia taci, omule, ca-i rece! rasunara cteva glasuri ostoitoare. 241 ntr-un semicerc de vre-o cinci pasi, locul n jurul lui Avrum ramasese gol. Pe jos, sfarmaturi de fn si de paie, gainati de

gste si palaria spnzuratului, cu fundul nafara, aratnd captuseala lucioasa de soioasa... Ana tremura ntre oistele carutei si nu-si putea lua ochii de la Avrum. Nu mai vazuse niciodata om mort, att de aproape. Nu simtea nici groaza, nici mila, ci doar o dorinta apriga de a citi pe fata lui taina care o mpiedeca pe dnsa. Se mira cum i-a ramas neclintita pe ceafa tichiuta de catifea neagra, si mai ales ca picioarele i atrnau pe pamnt, cu genunchii ndoiti, iar cu mna stnga se tinea de scara, si numai dreapta se ntindea cu degetele resfirate, parca umblnd sa se agate de ceva... -Faceti loc!... Hai, dati-valaoparte! izbucnira deodata mai multe glasuri, pe cnd o mna grea facu vnt Anei aproape s-o trnteasca n bratele spnzuratului. - Da cum de nu i-a taiat nimeni funia? Ca doar nu-i cine, ce Dumnezeu! striga Herdelea, zbatndu-se printre oameni cu fata palida. nvatatorul se duse drept la scara, pipai pieptul lui Avrum si ndata striga poruncitor: - E cald!... Iute!... Taie tu, TrifoneL. Tineti-lbine sa nu se pravaleasca!... Ctiva tarani, ncurajati, se repezira mprejurul lui Herdelea si,.peste un minut, Ana vazu capatul capastrului balabaninduse usor ca o limba de ceasornic. Femeia nu mai pricepea ce se ntmpla, caci mortul nu se mai zarea dintre oameni. De abia ntr-un trziu deslusi, uimita, ca doi flacai, ndemnati de Herdelea, miscau picioarele si bratele spnzuratului parc-ar fi vrut sa-l nvieze. Si ea se gndi cu tristete: - Ce l-or mai fi necajind degeaba? Dac-a murit, baremi sa se odihneasca omul!... Taranii glumeau si rdeau de ncercarile nvatatorului care, dupa un rastimp, zise suparat: - Parca nici nu sunteti crestini, mai oameni! L-ati lasat sa moara n fata voastra n loc sa-i fi taiat ndata funia!... S-a prapadit numai de groaza mortii, ca doar picioarele-i ajungeau pe pamnt... Bietul Avrum!... - Apoi cnd ti-e scris sa mori, mori si din senin, c-asa a lasat Dumnezeu! striga primarul Florea Tancu, uitndu-se semet la ceilalti, ca si cnd el ar fi fost sigur ca Dumnezeu nu-l va lasa sa moara niciodata. Toata lumea se nghesui acuma n jurul nvatatorului care

trebuie sa stie de ce s-a spnzurat Avrum. Mortul ramase uitat sub scara, cu fata n sus, cu picioarele spre poarta, cu un genunchiu ridicat si cu camasa descheiata la piept, privind cu ochii reci spre podul surii, nepasator de-acuma de toate. 242 ! George Bulbuc, mai curios ca toti, mbulzindu-se mereu, calca pe gheata noroioasa a spnzuratului, se sperie, si facu cruce si, zicndu-si ca-i semn rau, iesi n ulita... n sfrsit Herdelea trebui sa povesteasca pe ndelete ce stia. Notarul Stoessel ncurcase pe Avrum sa cumpere mpreuna Padurea Domneasca din hotarul Jidovitei. Afacerea parea buna deoarece notarul spunea ca gasise un musteriu caruia sa-i revnza ndata contractul cu un cstig mare, nct ei n-au sa scoata nici un ban din punga, ci doar sa iscaleasca si sa ia diferenta. Dupa ce au iscalit nsa, Stoessel a nceput sa o lase mai domol. Musteriul cu cstigul se evaporase. n schimb data cnd ei trebuiau sa depuna pretul padurii se apropia. Cu cine vorbea Avrum, i spunea ritos ca afacerea e nenorocita, ca toata padurea nu face nici a cincea parte din ct au cumparato... Astfel ovreiul vedea ngrozit ca va fi nevoit sa-si vnda tot si sa ramna n sapa de lemn spre a putea plati. De vre-o doua saptamni era ntr-un hal de desperare nemaipomenit. Ieri, Smbata, a fost la sinagoga n Jidovita, unde toti batrnii i-au spus ca Stoessel l-a ruinat nadins. Avrum s-a dus la notar, a nceput sa racneasca, nct la urma Stoessel l-a dat afara n pumni, strigndu-i: Du-te si te spnzura daca esti prost! A venit din Jidovita nverzit. Herdelea a vorbit cu dnsul, caci tocmai avea sa-i plateasca contul pe luna August. L-a mngiat, i-a spus sa aiba ncredere... Zadarnic. Avrum o tinea lant ca, dect sa-si piarza pamnturile si averea pentru care a muncit cu atta truda si dect sa ajunga iar gol cum a fost cnd a venit n Pripas acum cincisprezece ani, cu caruta cu zdrente, mai bine se spnzura. Herdelea, fireste, nu credea ca vorbeste serios si-l ndemna sa aiba rabdare ca nu se stie ce poate aduce ziua de mine. Am sa ma spnzur! Am sa ma spnzur! raspundea nsa Avrum necontenit... Si s-a tinut de cuvnt... - Cnd ti vine ceasul, te duci la moarte cum te-ai duce la nunta! murmura straja Cosma Ciocanas, nchinndu-se cucernic. Ana asculta nfrigurata povestirea nvatatorului, dar mai ales vorbele strajei o zguduira. Se uita deodata la mortul parasit si n minte i rasari ca o lumina gndul: - Ce iute moare omul cnd i soseste ceasul!... Cu doua saptamni nainte de sorocul procesului de la tribunal,

Herdelea munci o noapte ntreaga sa faca doua scrisori frumoase, una subinspectorului Horvat, iar alta deputatului Bela Beck, istorisindu-le pacostea cu judecatorul 243 si rugndu-i sa puna o vorba buna unde cred dnsii ca trebuieste, fagaduind n acelasi timp ca-si va mplini si pe viitor, cu un devotament ndoit, datoriile patriotice. Era foarte linistit si sigur ca scapa. Astepta raspunsurile rabdator, fara grija. Pentru orice eventualitate tocmise si avocat, fireste ungur, ca sa faca impresie mai buna, pe Lendvay, cel cu sechestrul si licitatia. Peste o saptamna, n locul raspunsurilor nadajduite, primi o nstiintare de la avocat, ca s-a interesat deaproape, afacerea pare destul de grava si ar fi bine sa puna pe cineva sa mblnzeasca pe presedintele tribunalului. - Mare pisicher ungurul! zmbi Herdclea citind scrisoarea lui Lendvay si ntelegndu-i ndoielile. Umbla sa ma mulga de bani ct o putea mai bine! Hehe, avocatul tot avocat... Sapte piei tiar jupui... Siguranta i era de otel. Cnd nu-i veni nici un raspuns de la protectorii lui pna n ajunul procesului, si zise multumit ca trebuie sa fi vorbit amndoi cu presedintele, altfel desigur l-ar fi prevenit sa-si caute de necazuri cum va sti. Se ntelese cu Ion sa mearga mpreuna la Bistrita, cu caruta lui de un cal ce-a capatat-o n zestre. Seara l dascali iarasi ce sa spuna la tribunal, ca sa iasa toate bine. Ion nu se prea sinchisea de grija nvatatorului.Te el l durea procesul cu socrul sau, care ntrzia nsa mereu. Totusi asculta sfaturile lui Herdelea si se jura din cnd n cnd ca are sa stea el n temnita n locul dumnealui, ceea ce pe nvatator l supara, caci i se parea o prevestire rea. Hotarra ca Ion sa declare cum ca n genunchi a rugat pe Herdelea sa-i scrie jalba, si ca Herdelea l-a refuzat de cinci ori. Atunci Ion s-a apucat si a facut-o el singur, cu mna lui, si s-a dus apoi din nou la domnul nvatator sa i-o scrie numai pe ungureste, caci el nu stie, dar Herdelea nici asa n-a vrut. n sfrsit, fiindca nu putea sa ndure n ruptul capului nedreptatea de-a fi pedepsit fara de vina, ntr-o seara a venit la Herdelea cu o sticla de rachiu tare ca spirtul si au nchinat si au baut pna ce nvatatorul s-a ametit bine; atunci apoi iar a scos jalba si a cazut n genunchi si l-a rugat cu lacrami n ochi sa i-o faca pe ungureste. Astfel Herdelea amagit de bautura si fara sa-si dea seama, i-a tradus plngerea catre domnul ministru, neavnd nsa nici atta vina ct e negru sub unghie.

- Ca doar chiar asa este, Ioane, nu? zise Herdelea, la sfrsit, cu o privire blnda si rugatoare. - Asa-i, asa-i! aproba Ion, dnd din cap. Ce-i drept, e drept. Mar bate si Dumnezeu sa zic altmintrelea... t Pornira n miez de noapte ca sa soseasca din vreme n Bistrita. Calul lui Ion alerga binisor, desi era istovit de munca cmpului. Cnd rasari soarele, 244 urcau tocmai Dealul Dumitrei, la pas. Ion mergea pe jos, pe lnga caruta, povestind cu Herdelea despre necazurile lui cu Vasile Baciu si cu Ana, linistiti, parca ar fi si uitat de tribunal... Deodata o brisca sprintena i ajunse din urma suind panta n trap buiestru de-i sfriau rotile. Era preotul Belciug, citat ca martor n procesul nvatatorului. Ion si scoase palaria, respectuos, dar preotul se uita n alta parte, mbondorit pna peste cap ntr-o blana de vulpe. Brisca disparu curnd la cotitura cea mare din vrful dealului. - Rau om! murmura Herdelea acuma, simtind deodata ca ncrederea si siguranta i se clatina putin n suflet. Ion nu raspunse. Amndoi tacura apoi multa vreme. Calul se opintea, iutea pasii cte o postata buna, pe urma se oprea singur sa rasufle, pornind iarasi singur nainte. Taranul, pe marginea soselei, mergea cu pasi masurati, nvrtea biciul deasupra capului si ndemna calul din cnd n cnd cu cte un hi, cinos,hi!, dar fara sa se mai uite la nvatatorul care, cu un zmbet nghetat pe buze, clipea des din ochi, cuprins de o nedumerire apasatoare. Parca un nour de ntristare s-ar fi cobort peste dnsii, amutndu-i si uluindu-i... Din vrful dealului se deschidea o priveliste mareata. Valea Bistritei, ocrotita subt o pnza fina de ceata argintie, se destepta din somn n mngierile calde ale soarelui tomnatec. Jos, n fata, razimat pe o spinare de padure cu frunze verzi si ruginii, orasul batrn parea plapnd ca o jucarie de copii, iar turnul bisericii sasesti un paznic urias si ursuz, mbracat n straie stravechi, cenusii, mncate de vreme. - Uite Bistrita! zise Herdelea nviorat, ntinznd bratul. - Bun pamnt. Si bine muncit! adaoga Ion rotindu-si privirea peste cuprinsul vaii bogate care parea o gradina imensa fermecata. n racoarea diminetii nemarginirea firii se nfatisa mai coplesitoare si patrundea adnc n sufletul nvatatorului. n fata lumii mari ce se ntindea n ochii lui, se simti att de mic ca-l cuprinse o neliniste dureroasa. Ce nseamna el, cu temerile si sperantele lui, cu toata viata lui n vrtejul ametitor al vietii celei mari? Nici ct un fir de nisip pe care ntmplarea l arunca

de ici-colo. - Dumnezeu are grije si de pasarile cerului si de nisipul marii se gndi dnsul vrnd sa-si mngie turburarea si cautnd din ochi, n noianul de case din vale, cladirea tribunalului. Acolo se hotareste soarta viermilor! ofta apoi gasindu-l tocmai ntre biserica romneasca si cea saseasca. - Uite, finule, uite colo-i tribunalul! l vezi? striga aratnd cu degetul o casa greoaie, cu doua etaje si cu ferestre mici ca niste ochi vicleni. Si de-acuma, cu ct se apropiau de oras, cu att ncrederea i se topea. Sufletul i tremura si totusi pe buze i flutura un zmbet umil, nflorit parca 245 de mustatile-i albe, retezate. n coltul ochilor i licarea cte-un bob de lacrime, care se clatinau, dar nu se rostogoleau pe obrajii ncrustati cu multe cute marunte si subtiri ca niste desenuri maestrite... Gndurile i alergau prin creieri, neobosite, mereu mai grabite. Se mira cum a putut crede ca va scapa teafar din asemenea bocluc? Si, cu toate acestea, nu-si facea imputari si nu-i parea rau ca a nadajduit. Ce-ar fi omul daca nu l-ar ajuta nadejdea n viata? - Mi se pare, Ioane, ca o patim urt de tot astazi! zise Herdelea cnd trecura vama de la intrarea orasului, cu un glas glumet, dar care astepta o mngiere. - Acu, ce-o vrea Dumnezeu! rse Ion gros si nepasator. Pe coridoarele ntunecoase si ntortochiate ale tribunalului valuri de oameni forfoteau, grabiti, vorbind tare, sau soptind tainic, plngnd si rznd, ngrijorat fiecare de durerea lui si nesimtitor de suferinta celorlalti... Egoismul omenesc nicairi nu se rasfata mai sfidator ca n fata dreptatii. Tarani, oraseni, batrni, tineri, femei si chiar copii alergau, se opreau, se certau, se rugau... Si toate glasurile se adunau ntr-un zgomot monoton, apasator, ntrerupt n rastimpuri de cte^un tipat ascutit de clopotel care chema pricinasii n salile de judecata... In mijlocul lumii framntate nsa avocatii, cu gentile umflate de acte, paseau siguri, mndri, ca niste bondari ntr-un musuroi de furnici speriate... Herdelea se opri ametit n valmasagul de oameni, nfricosat cai fuge pamntul de sub picioare. Din norocire dadu curnd cu ochii de avocatul Lendvay care, zarindu-l, se apropie strignd: - Abine ca sosisi!... Buna ziua!... Esti al saselea... Scapam repede... Curaj! Cred ca iesim bine!... Ai pus pe cineva sa vorbeasca cu prezidentul? Speranta profesionala din vorbele avocatului l umplu deodata de o noua ncredere. ndata se simti iar om de seama, de a

carui soarta atrna mersul lumii. De aci ncolo parca nu mai vedea pe nimeni pe coridor, ca si ceilalti. Vorbea tare cu Ion, rdea si se supara ca nu-i vine rndul mai degraba... , n sala de sedinta se ntari si mai mult vaznd la dreapta presedintelui tocmai pe magistratul care fusese la alegerea de deputat din Armadia. Trecu mai n fata si nu se ostoi pna ce nu-si ncrucisa privirea cu judecatorul care, descoperindu-l, avu parca un zmbet n ochi. nsusi presedintele, desi nu-l cunostea, se uita la dnsul de cteva ori si privirea lui parca-i spuse: Fii linistit! E bine! N-ai frica! n tot timpul procesului nu-si mai pierdu stapnirea nici o clipa. Vorbi ungureste mai bine ca oricnd, explicnd amanuntit ct e de nevinovat si adaognd mereu ca el e bun patriot. Judecatorul reclamant nefiind de fata, Herdelea era sigur ca na venit nadins, ca^sa nu-l apese. Procurorul parea 246 nversunat, dar Herdelea, chiar n asprimea lui, simtea multa bunavointa. Belciug a fost marinimos, declarnd sus si tare ca nu stie nimic de plngerea mpricinata. Se vede ct de colo ca ocrotitorii mei si-au facut datoria cu vrf si ndesat, saracii! si zise Herdelea n vreme ce Lendvay perora cu foc si cu gesturi largi. De altfel toata afacerea n-a tinut mai mult de o jumatate de ceas. Pe urma presedintele s-a sfatuit putin cu magistratul din dreapta, s-a sculat n picioare si, n numele regelui, a anuntat ca Ion Pop-Glanetasu este condamnat la o luna nchisoare si o suta de coroane amenda, iar Zaharia Herdelea, nvatator n Pripas, la opt zile nchisoare si cincizeci coroane amenda. Herdelea a ascultat zmbind mereu si numai dupa ce si-a auzit osnda s-a uitat mprejur parc-ar fi vrut sa ntrebe pe toti: ce-i asta? - Facem apel, nu-i asa? i Sopti avocatul. - Negresit... apel... fireste - blbi Herdelea cu aceeasi nedumerire pe fata. n coriddr nsa, n mijlocul multimii zgomotoase, l prididi deodata o slabiciune grea. Trebui sa se aseze pe o banca, lnga o femeie batrna care plngea cu sughituri. I se parea ca toata lumea se clatina si-i era frica sa nu se prabuseasca tribunalul peste dnsul. Auzea nsa foarte lamurit plnsul femeii si, pe cnd se ntreba de ce-o fi plngnd, auzi si glasul lui Ion, care se tinea dupa dnsul ca un cine, dar nu putea ntelege ce spune. - Nu-i nimic... apel... desigur... ce nedreptate - raspunse totusi lui Ion, fara sa-si dea seama ce zice si fara sa-si auda vocea. Apoi se scula anevoie, cutremurndu-se si agatndu-se de umarul taranului.

- Am ispravit, Ioane... Hai sa mergem! murmura dnsul ragusit. Atunci se pomeni iar cu avocatul Lendvay, care-i vorbi repede, prefacndu-se suparat si vrnd sa-l ncurajeze: - Nu fii deloc nelinistit, domnule Herdelea! Deloc! Fii sigur ca la apel rami numai cu amenda. Bine c-a fost cum a fost. mi era frica de mai mult. Presedintele asta e un ticalos fara suflet... Trebuie sa te astepti nsa ca sentinta, desi neexecutorie, sa fie comunicata autoritatii d-tale superioare, adica inspectorului. Asta nseamna ca vei fi suspendat din slujba. Dar fireste, provizoriu. Pna la judecarea apelului... Asa ca sa n-ai nici o grija, o sa fie bine, caci numai sfrsitul conteaza totdeauna... De, ce sa faci? Greutatile pentru oameni sunt... 247 - Da, da... nimic... fara grija... Suspendat! bolborosi Herdelea trndu-si picioarele de plumb spre iesire. n strada surdea trist soarele de toamna. Dupa galagia din coridoarele tribunalului, ulita parea tacuta si pustie, iar trasurile rare parca duceau morti, numai morti... - Haidem acasa, Ioane!... Suspendat! Vezi? Suspendat! zise dnsul simtind deodata pe obraji doua siroaie fierbinti, usturatoare. Lacramile i se prelingeau prin mustata carunta. Un strop i picura pe buzele uscate, nmu-indu-le ca un balsam sarat. Ion se uita ncurcat la Herdelea. Voia sa-i vorbeasca si nu stia ce. Se scarpina n cap, njura, bodoganea neputincios. - Suspendat... Suspendat... - mormaia mereu nvatatorul si cuvntul acesta rasuna att de jalnic ca Ion, desi nu-l ntelegea, nclesta pumnii si ameninta furios cladirea greoaie, cu doua etaje si cu ferestre mici ca niste ochi vicleni... 0 CAPITOLUL IX SARUTAREA 248 - Nu le-ar ajuta Dumnezeu si Maica Precista! Bata-i mnia si urgia cerului, cum te-au batjocorit ei pe tine! blestema d-na Herdelea cnd afla osnda. - Vai de mine ce-o sa zica lumea ca tata va sedea n temnita ca si Laurent din Brgau! Cum sa mai scot eu capul n lume, Doamne! se vaita Ghighi, sigura ca la serata din Octomvre vor ocoli-o toti dansatorii. nvatatorul ncerca dintru nti sa se arate nepasator si sa se faleasca chiar ca are sa nvete el pe domnii de la tribunal cum se mparte dreptatea... Dar subt zmbetele lui silite, n privirea lui trista, ca si n toata nfatisarea lui umilita si ndurerata se vedea o nfricosare att de stapnitoare ca nsasi d-na

Herdelea, ct era de procleta la suparare, l cruta instinctiv, varsndu-si focul numai asupra celor ce au judecat asa de ticalos n Bistrita. - Te pomenesti ca ma mai suspenda si din slujba! gemu Herdelea, dar deabia a treia zi. Asta ar pune capac tuturor mrsaviilor! -O sa ajungem pe drumuri, vad eu bine ca acolo o s-ajungem, din pricina unui taranoi misel caruia i-ai facut numai bine! izbucni mai revoltata dascalita, mpartindu-si de acuma afuriseniile ntre Ion si ungurii de la tribunal... 249 Vestea condamnarii lui Herdelea s-a raspndit ca pacatul prin Armadia si de-acolo mai departe, prin toate satele dimprejur. Multi l compatimeau, dar mai multi spuneau n gura mare: - Iata cum bate Dumnezeu pe renegati!... V-aduceti aminte cum a umblat contra lui Grofsoru, la alegere? Acum uite rasplata ungurilor! Sa-i fie de nvatatura!... Cnd l vazura nsa prin Armadia, adus putin de spinare, cu parul mai alb, cu ochii blnzi si sfiosi, catnd un locsor unde sa munceasca daca s-ar ntmpla sa fie suspendat, chiar si Grofsoru i strnse mna iertator si ntrebndu-l ce mai face Titu... Herdelea nu mai nadajduia acum nimic bun. Era sigur ca va fi suspendat si ca nici de nchisoare nu va scapa. Se obisnui cu gndul acesta, cum se obisnuieste omul cu orice durere n viata. Numai ceea ce va urma dupa acestea l ngrozea si-l gonea pe drumuri nencetat ntru dibuirea unui adapost de vreme rea. n asteptarea suspendarii si venind mereu acasa cu mna goala, cu sufletul amart de umilinte, cauta sa fie vesel si ncrezator; povestea cu amanunte ct de bine l-a primit cutare si cutare, cum i-a oferit tot sprijinul si ct e de sigur ca toata nenorocirea aceasta e spre binele lui. Ceasuri ntregi se sfatuia cu dascalita cum ar fi mai potrivit sa faca: sa se mute n Armadia, sa intre la cutare avocat sau n cutare biurou, ori sa ramna pe loc pna i se va ridica suspendarea, ceea ce nu poate dainui mai mult de doua, maximum trei saptamni, n cazul cel mai rau, o luna de zile. Dar pe cnd d-na Herdelea se nsufletea cu ncredere, inima lui se zbatea ca o bucata de carne vie pe tocator, gndindu-se cum a batut pna acuma zadarnic la toate usile... ntr-una din zilele acestea sosi pe neasteptate Laura, singura, caci Pintea nu putea lipsi nici un ceas din Vireag, fiind tocmai vremea nceperii anului scolar pe care voia sa-l inaugureze cu mare pompa romneasca.

- M-am repezit pentru o saptamna...mi era dor de toti! zise Laura dupa 'ce schimba cuvenitele mbratisari si lacrami cu fiecare n parte. Din primele ei cuvinte nsa simtira toti ca Laura nu mai este cea de odinioara. Mai era ea buna, blnda la vorba, dar fara a mai fi pasionata de micile nevoi si preocupari care cimenteaza si nvedereaza unirea familiei. Stirea despre rezultatul procesului n-a miscat-o att de mult ct se temeau ei. nainte ar fi jelit si s-ar fi chinuit saptamni n sir; acuma clipi doar din gene de cteva ori. - Greu va fi daca te va suspenda, tata... Eu ti-am spus, ada-ti aminte, de multe ori, sa nu te tot amesteci n treburile altora si sa-ti vezi mai bine de necazurile d-tale... Acuma, ce-o sa se aleaga de casa asta, bunul Dumnezeu 250 stie! zise ea cu un glas att de rece nct Herdelea se simti mai rusinat ca n fata unui strain si nici nu-i mai raspunse. De altfel ea ncepu ndata sa vorbeasca de George, laundndul pna n cer, de greutatile lor, de planurile si sperantele lor... Cnd si aduse iar aminte ca-i n Pripas, la parintii ei, cauta pricina lui Herdelea pentru ca n-a votat pe Grofsoru, spunnd ca si George a aflat-o si e suparat ca socrul sau e un renegat. Ba mai trziu, aprinzndu-se mai rau de indignare, gasi ca bine i-au facut ungurii de l-au osndit si c-asa trebuie sa pateasca toti renegatii... Herdelea avu o clipa de mnie, dar si-o stapni repede. Asa-s copiii cnd cresc mari si se nstraineaza. Parca el n-a fost asa? S-a dus la nmormntarea tatalui sau, dar nu s-a deranjat niciodata sa-l vada ct a zacut, sapte saptamni. Si doar era numai colea, al patrulea sat. Pe ma-sa, de cte ori vine pe aici, o cinsteste cu rachiu dulce. ncolo parca nici n-ar fi. Grijile si dragostea le pastreaza cu zgrcenie pentru caminul lui. Atunci ce sa se mire ca pe Laura n-o mai dor durerile lui? Asta-i viata. E trista. Cine sa-i schimbe rostul? Viata trece peste cei batrni, peste cei slabi. Viata e a celor tineri si puternici. Egoismul e temelia vietii... Laura era nsarcinata si se lauda ca are sarcina grea. Strmba mereu din nas, se vaita ca-i vine rau si cerea povete d-nei Herdelea cum sa se pregateasca pentru nastere... Ghighi se sfia n fata ei si-si potolea anevoie avnturile zburdalnice. - Mult te-ai schimbat - i zise cu o foarte usoara imputare n glas. - Da, simt si eu - raspunse Laura cu mndrie neascunsa. N-as mai putea trai acuma cum am trait nainte. Ma si mir cum am putut trai aici, fara a cunoaste pe George atta vreme! - Si cnd te gndesti ca nici nu-l iubeai si ca tata si mama

aproape te bateau sa nu-l respingi! - Fiindca aveam gargauni n cap si-n inima... ' - Dar Aurel? ntreba Ghighi deodata. - Copilarii de care rdem deseori cu George - zmbi Laura. O, mult m-am schimbat, bine spuneai tu. Fata nici nu traieste pna se marita. De aceea trebuiesc strpite fumurile din mintea fetelor... Altceva e viata! adaoga ea cu o nsufletire subita, cu minile ncrucisate pe pntecele ce i se rotunjea usor subt capotul de lna, rosu si cu broderii negre. Si copilul! murmura apoi. Copilul! Parca de-abia acuma am si eu o tinta n lume! Se duse o singura data n Armadia sa vaza familia Filipoiu, nasii ei. Pe urma, de-a treia zi, ncepu sa se plictiseasca si sa-i fie dor de George. A cincea zi se carabani, lund si pe Ghighi, ca sa fie alaturi de ea cnd i va veni ceasul. Ghighi umplu de plns trei batiste la plecare. Laura nsa nici nu mai lacrima... 251 Batrnii rasuflara usurati cnd au vazut-o dusa. - Nu mai e a noastra, am pierdut-o! zise Herdelea ramas singur cu baba lui. - Asa-s copiii cei rai si nesimtitori - mormai dascalita, strivind ntre gene doua lacrami de amar. n vatra ssiau lemnele verzi puse ca sa tina focul. De afara, pe geamurile ude, strabatea lumina cenusie, ploioasa, aducnd n casa privelist ea cmpului zgribulit si plesuvit, a satului oplosit sub pavaza bolbocirilor de fum albastriu. Ceasornicul, agatat n perete subt portretul mparatului, tacanea aspru, aproape amenintator. Herdelea, pe canapeaua veche, se uita gnditor pe fereastra, cu pipa stinsa n coltul gurii. Dascalita, lnga cuptor, pe un scaun cu speteaza nalta, cu bratele strnse pe piept, asculta dusa vjitul vntului de toamna. Si amndoi parca auzeau cum trece vremea peste ei, fara a se putea mpotrivi, cutremurndu-se doar uneori ca si cnd ar fi frig n odaie. Urta vreme! sopti ntr-un trziu nvatatorul domol, nfricosat parca sa nu destepte sau sa nu tulbure zgomotul surd si nendurat al unei masini ce nu se opreste niciodata. Glasul lui nsa paru d-nei Herdelea att de dulce nct zmbi. Locul negru al unui dinte pierdut acum doi ani o nfrumuseta n ochii nvatatorului care-i raspunse tot cu un surs blnd, resemnat. Si zmbetele lor, unite, nveselira ndata casa raspndind prin toate colturile o caldura nvioratoare. Se pomenira vorbind de lucruri vechi, uitate, din tineretea lor. Prezentul, cu nevoile si desertaciunile lui, se topi ca un vis urt n vraja

amintirilor... Herdelea se apropie de vatra, si dogor minile la foc, mngia obrajii zbrciti ai femeii lui, o saruta usor pe frunte si zise oftnd: - Ei, babuco, babuco, tot noi batrnii... , Un ciocanit aspru n usa facu pe Herdelea sa sara fript, ca un ndragostit surprins de mama iubitei... n odaia plina de caldura trecutului intra, ca o vijelie care striveste tot n cale, Ion Glanetasu cu vestea c-a primit sentinta... Ion cerea mereu nvatatorului sa-l ndrepte cum sa faca sa ia asupra lui cele opt zile de nchisoare. El era mpacat si nu-i pasa de condamnare. Se bucura chiar c-a scapat de o grije si se va putea tine numai de necazul lui cu Vasile Baciu. Fiindca se fixase ziua nfatisarii lor la judecata, Ion ncepea sa aiba visuri urte: ba ca s-a batut cu socrul sau si a ramas dedesubt, ba ca 252 Grofsoru l-a parasit si a trecut de partea lui Vasile, ba ca Ana a cerut despartenia sl s-a mutat la tatal ei, cu copil cu tot, lasndu-l pe el cu buzele umflate... Mai ales cel cu Ana i se nfipse n cap ca un surub. Iar cnd Herdelea i spuse c-ar fi rau daca Ana s-ar desparti de dnsul, si schimba purtarea fata de ea, trecnd deodata de la batai la mngieri si rasfaturi, nct si vecinii se ntrebara: ce-o mai fi planuind feciorul Glanetasului? Pe Ana nsa dragostea lui n-o mai putea ncalzi. ntre dnsii parca se ridicase un zid de piatra asa de nalt ca nici o mna omeneasca nu l-ar mai fi putut darma. Acuma era patrunsa pna-n maduva oaselor ca ea nu e dect o unealta n minile barbatului n care-si pusese toata iubirea si chiar viata. Constiinta aceasta o facea nepasatoare. Traia, dar fara nici o nadejde, privind viata ca o povara. Muncea din greu, nencetat, ca o masina stricata care se nvrteste singura, duduie si se mistuie pna ce ntr-o clipa neasteptata se sfarma zgomotos... Era sfrsitul toamnei, cu lapovite friguroase, cu fulguiri de zapada din ce n ce mai dese. Zenobia pierdea vremea prin sat, pe la femei, brfindu-si nora ori pe alti oameni de treaba. Glanetasu si petrecea veacul pe la crciuma, mai cu seama de cnd a murit Avrum, caci ovreica i dadea rachiul pe datorie. Ion, din pricina hartei lui cu Vasile Baciu, mai mult se gasea pe drumuri dect acasa. Astfel Ana ramnea mereu singura, cu copilasul care era rau, si cu Dumitru Moarcas, care-i mai dadea cte o mna de ajutor si se plngea ca Paraschiva nu-l cheama acasa si ca va pieri printre straini. Cu Dumitru se nvoiau. Nu schimbau nici trei vorbe toata ziua. Batrnul era ursuz, boscorodea singur, vrajmasea gainile si le hsia de zeci de ori din

tinda n ograda. Iubea nsa patimas copilul si-l legana si-l giugiulea ca o doica. Ba de cteva ori ct p-aci sa se bata cu Ana ca sa-l lase sa-l nfese dnsul. De altfel, de cnd se adapostise n casa Glanetasului, slabise mai tare, tusea si mocnea ca un taciune gata sa se stinga. ntr-o zi nsa Dumitru prinse atta chef de taifas, ca Ana nu mai stia cum sa se cotoroseasca de el. - Ce-i, vjule, de-ti umbla gura ca o moara stricata? i zise nevasta n cele din urma, scaldnd copilasul. Ia seama ca nu-i a bine. Ti-o fi venit ceasul mortii... - Mi-o fi venit, de ce nu? rnji batrnul la picioarele albiei, gdilnd cu degetul talpile copilului care glgia multumit, cu ochii nchisi, n apa caldicica. Las sa-mi vie ca am trait destul... - Ia mai lasa-n pace copilul, mosule, si da-te la o parte ca tot te stropesc! Dumitru se aseza pe lavita, tacu si apoi se porni sa-i povesteasca din fir n par patania lui cu tiganii, pe care-i placea mult s-o povesteasca oricui l 253 asculta. Ana nu-l lua n seama, dar aceasta nu-l mpiedica sa-i mai spuie si alte ntmplari din viata lui, rznd copilareste, parca, istorisind, s-ar fi rentors aevea n tineretea-i vesela si fara griji. Dupa amiazi, cu toate mpotrivirile Anei care se necajea ca o ncurca n casa de nu-si poate vedea de treburi, i trazni prin cap sa se rada. Atrna o oglinjoara, patata de muste nca de azi-vara, de bumbul cercevelei de la fereastra, lua apa calda ntr-un blid, l puse binisor pe lavita; agata cureaua de la cioareci n ttna geamului si petrecu prelung briciul ruginit, ncer-cndu-l n cteva rnduri pe niste fire de par smulse de dupa ureche. Pe urma, cu sapunul ce-l ntrebuinta Ana la scalda copilului, si mngia usor barba si ncepu sa se frece aprig prin parul aspru si rar ca tepusele... Si toata vremea gura i toraia verzi si uscate cu atta voiosie ca mai trziu si Ana se nsenina si, dnd tta copilului, ntoarsa cu spatele spre el, se ntinse la vorba. - Acu ce te mai tot razi si d-ta, ca doar esti batrn si nu mai umbli dupa fete - l ntrerupse femeia cu mila. i - Eu nu mai umblu, dar dupa mine umbla una... una cu o coasa mai ascutita ca briciul asta... Umbla si umbla, si numai un semn asteapta ca sa faca hrs! si sa ma duca drept n fata lui Dumnezeu, sa ma judece cum si ce am dres n lumea pamnteasca - mormai Dumitru putin ciudat, ca un dascal care citeste la prohod. - Si nu ti-e frica de moarte, mosule? ntreba Ana ntorcnd fata spre el.

- De ce sa-mi fie frica, fata mosului?... Omul traieste ca sa moara. Si cum traieste, asa moare. Daca traieste rau, moarteai buna si blnda ca o sarutare de fata mare. Daca traieste bine, ehehe, atunci si moartea-i rea si coasa nu taie si te chinuieste si te suceste mai dihai ca-n pntecele iadului... - Avai, cum vorbesti - facu nevasta asezndu-se pe marginea patului si legannd copilul adormit. Seninatatea cu care vorbea Dumitru despre moarte, o nedumerea. Satul trebuie sa fie de viata cine e att de pregatit de moarte. Pe ea gndul mortii si azi o mai spaimnta si-i amintea pe Avrum, n sura, cu fata-n sus, parasit si chinuit chiar dupa ce a trecut n lumea cealalta. - Te doare rau cnd mori? ntreba ea iarasi, cu ochii mari. Dumitru si clabucea mereu barba. Acum se opri si se uita lung la Ana. - Nu stiu - raspunse apoi ridicnd din umeri. Poate ca nu doare... - Dar cnd te nasti, de ce suferi? - Cnd te nasti?... Da cine stie daca suferi? Apoi asa nu stie nici omul cnd moare. Numai Dumnezeu stie! murmura batrnul sculndu-se n picioare si ncepnd sa-si rada falca stnga ncetinel, caci i tremura tare mna. 254 Ana ramase gnditoare, cu minile n poala. I se pareau att de stranii s totusi att de adevarate vorbele mosului, nct i era rusine ca pna azi de abia l-a luat n seama. n odaie nu se mai auzea dect hrjitul briciului si ssitul focului n vatra... n tinda porni deodata sa cotcodaceasca o gaina mnioasa. Ana tresari, se gndi ca are sa se trezeasca copilul, apoi c-ar trebui sa vaza cte oua s-au adunat n cuibar, pe urma c-ar fi bine sa mearga sa dea drumul gainei, caci usa tinzii e nchisa. Dar nu se misca din loc. Cu ochii pironiti n spatele mosneagului, asculta scrtitul briciului si-i placea zgomotul acesta asa de mult ca ndata nu mai auzi nici gaina, nici vntul care zgltia ferestrele, nici picurii de ploaie care pliceau n geamuri... Dumitru se ntinse brusc din sale si se ntoarse spre ea cu fata jumatate rasa, jumatate umflata de clabuci albi. - Anuto, Anuto... mor! blbi dnsul lasndu-se pe lavita, cu briciul deschis ca o furca n degetele dreptei si cu un surs blnd n privire. Femeia sari nauca n picioare, fara sa nteleaga bine. - Lumnare... - sopti mai ncet mosneagul. Gura i ramase deschisa, neputndu-si sfrsi gndul. Ana i vazu toti dintii de deasupra si gingiile goale dedesubt, strnse parca ntr-un rs nepasator. - Mosule... vai de mine! bolborosi nevasta zapacita si

fulgerndu-i prin minte: Zice ca moare si parca rde!... Apoi deodata fugi afara, n ograda, n ploaia batuta de vnt, lasnd usile deschise larg si frngndu-si minile, se porni sa tipe desperata: - Tulai!... Sariti!... Tulai!... Moare!... Tulai!... Gaina zbucni afara din tinda, cotcodacind speriata, si se repezi tocmai n vrful gunoiului din dosul casei... Floarea lui Macedon Cercetasu, de peste drum, auzi tipetele Anei si veni ndata creznd ca iar a batut-o Ion. - Moare... moare badea Dumitru! striga Ana mai potolita putin la apropierea unui suflet omenesc. Gasira pe Dumitru rece, rostogolit jos de pe lavita. Mna dreapta cu briciul o tinea n sus parca, n clipa cnd a cazut, sa ferit sa nu se taie. n ochii holbati, cu lumina nghetata, ramasese nscrisa o dorinta mare, iar pe buzele ntredeschise parca mai flutura soapta lumnare... Floarea se cutremura, se nchina si zise: - Aprinde fuga o lumnare!... Doamne fereste! A murit ca un pagn, fara lumnare!... Pna aprinse Ana o lumnarica de ceara, cealalta se cazni sa-l ridice pe lavita. Nu izbuti. - E greu ca bolovanul, Doamne iarta-ma! murmura ea facndusi cruce. 255 Peste cteva clipe sosi si soacra primarului, din vecini. i luara briciul din mna ntepenita si apoi, toate trei, l asezara pe lavita, cu lumnarea aprinsa la capati. Macedon Cercetasu, picnd mai trziu, se grabi sa rada obrazul pe care mortul nu mai apucase sa si-l rada singur. Pe urma ncetul cu ncetul casa se umplu de femei si barbati. Tocmai cnd se sfatuiau cu totii cum sa-l scalde si sa-l mbrace, navali Paraschiva, o femeie c-o fata ce parca mereu rdea, desi vesnic era mnioasa si trntea si rabufnea ca un voinic. - Va sa zica-i adevarat c-a murit, ai? zise ea nghesuindu-se printre oameni. Nu degeaba i-am spus eu c-o sa-l trazneasca Dumnezeu, nu, nu! Uite-l, ca s-a prapadit ca cersetorii, de ncurca lumea si dupa moarte!... Dar oare cum o sa-l duc eu de-aici, pacatele mele! n fata mortului ncepu sa boceasca foarte jalnic, fara lacrami ca sa arate lumii durerea ei mare. Boci astfel cteva minute, frecndu-si ochii cu pumnii pna-i rosi, si strmbndu-se ca o maimuta indignata. Apoi deodata se opri, ofta cu pofta si zise n gura mare: - Vai de mine ce-am mai plns!... Uf! M-a apucat si durerea de inima!... Si pe urma ndata pasi lnga mort si-l cauta prin buzunarele pieptarului

de oaie. Gasi basica de tutun de care atrna scobitoarea pentru luleaua ce se ascundea n cellalt buzunar. Ridica pieptarul si deschise chimirul, dar nu-si putu vr mna. l descinse ncet, puse serparul pe masa si, scormonin-du-l bine, dadu peste un bilet de cinci zloti, nvelit ntr-o" hrtie botita. Rasturna chimirul, l ntoarse pe dos si, nemaidescoprind nimic, sari tipnd: - Uitati-va, oameni buni, cum si-a batut joc de mine care l-am strns de pe drumuri si l-am spalat si l-am ngrijit ca pe-un om de omenie!... Uitati-va! Cinci zloti! Vedeti?... A vndut jidovului bunatatea de casuta, a bautbanisorii si eu am ramas cu cinci zloti pentru toata truda mea cea mare!... - Taci, lele Paraschiva, ca-i pacat... Paraschiva se aprinse mai avan si, zarind pe Ana, se napusti la ea: - Sa tac, ai?... Sa lac, ca voua ce va pasa, daca i-ati luat ce-a fost mai bun!... Nu va satura Dumnezeu, de rvniti si la saracia altora, dare-ar Dumnezeu sa va ngropati cu ce i-ati luat!... Ana rosi si nu putu raspunde, ndrjind mai rau pe Paraschiva care racni: - Mi-ati furat banisorii, tlharilor! Mi-ati mncat sudoarea batrnetii, nu v-ajute Maica Domnului si... Intra Ion, venind din Armadia, necajit, caci Grofsoru l gonise sii spuse sa nu mai calce pe la dnsul pna-n ziua procesului; pe drum aflase c-a murit Dumitru si se suparase mai tare gndindu-se ca va trebui sa cheltuiasca cu nmormntarea. Paraschiva deschise gura sa-l ocarasca si pe dnsul. 256 - Iesi afara, beciznico! mri Ion scurt, apucnd-o de spate si repezind-o tocmai n usa. Paraschiva se opri si n tinda, si-n ograda, si-n ulita, si se racori afurisinIdu-l n toate chipurile, dar n sfrsit se carabani, nnodnd bancnota n coltul naframei si punnd-o bine n sn, multumita totusi c-a putut salva macar atta si ca i-a njurat cum se cuvine. Ion nnegri de necaz aflnd ca Paraschiva a gasit cinci zloti n chimirul mortului si era mai sa plezneasca pe Ana c-aJasat-o sa-i sterpeleasca. Dar Ana nu se mai sinchisea de amenintarile lui. n urechile ei rasunau vorbele mosneagului si-n ochi pastra numai nfatisarea lui senina si multumita din clipa mortii... Iarna veni brusc ca o furtuna. Tot pamntul se albi ntr-o singura noapte. Pe urma dadu un ger cumplit de priau gardurile nghetnd, iar focul n vetre troznea si scuipa scntei... Zapada cadea mereu, cnd n fulgi grei, lenesi care ntunecau vazduhul, cnd n bobite marunte, aspre, vltorite

de viscole napraznice... Cnd ningea mai vrajmas, pe la prnzul cel mic, Vasile Baciu, mbracat cu cojocul alb de oaie, cu caciula alba de miel nfundata pna pe ochi, iesi din casa, hotart sa sfrseasca cu Ion. n viata lui, desi era om aproape de cincizeci de ani, n-a umblat pe la judecati; s-acuma poimine are nfatisare cu ginere-sau. S-a tinut, s-a mpotrivit, ca doar-doar l va nmuia. Cu ct se apropia nsa sorocul, cu att frica i se ncuiba n inima. S-ajunga el la batrnete sa-l mannce procesele si avocatii! I se parea o rusine nesuferita. Numai derbedeii bat drumurile judecatoriilor. Mai bine sa-si dea si sufletul din oase dect sa mai mearga asa nainte... Se opri n poarta Glanetasului si, oftnd odata greu, striga: - Mai Ioane!... Ioaneee!... Acasa esti?... Nu-i raspunse nimeni. De sub coperisul de paie care gemea de povara zapezii de doua palme, de sub stresinile tivite cu turturi sclipitori de ghiata si prin crapaturile usii nchise rabufnea un fum vnat ce se mprastia repede n suerele viscolului. Trecu un rastimp bun. Apoi n usa tinzii se ivi Ion cu capul gol, ntrebnd: - Cine-i? 257 - Eu, eu - facu repede Vasile. Ia hai cu mine, Ioane, pna-n Jidovita! adaoga pe urma, dupa o scurta sovaire, cu un glas parca vorbele l necau. Ion statu cteva clipe nedumerit. - Da ce-i n Jidovita? grai dnsul, privindu-l banuitor. - Vii ori nu vii? se rasti atunci Baciu peltic din pricina mustatilor nghetate. Ca n-am vreme acum sa ma sfadesc cu tine... - Bine, socrule, stai ca viu! raspunse Ion disparnd un minut, n vreme ce batrnul se ntepeni n mijlocul drumului, razimat n batul ce nici nu se vedea de sub cojoc. - Hai ca-s gata! murmura ginerele, revenind cu sumanul ntre umeri. - Hai! Se masurara o clipa cu priviri dusmanoase. Apoi pornira vajnic, ca doi oameni care se duc ntr-o batalie pe viata si pe moarte. Ninsoarea aspra i pleznea peste obraji, i ntepa n ochi, iar vntul le ssia n urechi, amenintator. Mergeau alaturi, cu pasi ntinsi, pndindu-se cu coada ochiului parca s-ar fi temut unul de altul. Zapada scrsnea mnioasa sub opincile lor. Hotarul ntreg era alb ca un giulgiu curat; numai ici-colo cte-un pom paduret nnegrit de frig si frngea trupul cernd ajutor... Cismeaua Mortului se facuse o ncolacitura de ghiata peste care o vinisoara verzuie de apa se prelingea totusi nfruntnd gerul. Padurea Domneasca, gtuita de omat, cu copacii

desfrunziti, goi si subtiri, plngea si gemea implornd parca mila celor doi barbati ce mergeau suflnd greu, tacuti, cu fetele napadite de promoroaca... Ion ghicise ca socrul sau cauta o nvoiala si se gndea mereu sa nu-l biruie cu vre-un nou viclesug. Ar fi vrut sa-l descoase, dar ngrijorarea nu-i dadea ragaz sa gaseasca cuvintele potrivite... Apoi Vasile Baciu tacea si uneori mormaia ca un urs scormonit din somn. Acum lui i parea rau ca s-a pornit sa-si dea averea de buna voie si, apropiindu-se de Jidovita, l batea gndul tot mai staruitor sa se ntoarca acasa si sa lase sa hotarasca judecata. Vntul sufla din fata si-l zgltaia parca nadins si-l ndemna sa-si ia seama pna mai e vreme. Sosira la ultima cotitura de drum. Se iveau coperisurilc ncarcate de zapada si mai ales casa cea dinti pe mna dreapta, nalta, cu ferestre mari, cu peretii galbeni. Era casa notarului si cancelaria comunala. Vasile Baciu simti o strngere crunta n inima si se opri brusc. Din hornul nalt, subtire, acoperit, se ridica un nour de fum gros si negricios pe care nici viscolul nu-l putea mprastia, ci trebuia sa-l nvrteasca mai nti si apoi sa-l trnteasca, uluit, pe coasta de mesteacani ce pornea piezis chiar din spatele casei. Vasile 258 sufla pe nari, se uita furis la Ion care-l ntrecuse cu vre-o doi pasi, fara sa bage de seama ca s-a oprit, si porni iar nainte bombanind furios. Cnd sa intre n Jidovita, ginerele ntreba cu glas foarte ragusit: - Da unde ne ducem, socrule? Vasile Baciu mai facu ctiva pasi, fara a-i raspunde, si pe urma coti n curtea cancelariei, urmat de Ion. Urcara scarile de piatra scuturndu-si opincile. n coridorul larg vntul adunase un noian de omat. La usa cu geam Vasile se opri. Vru sa ridice mna sa apese clanta, si parca mna-i era moarta ori clanta aprinsa. si scoase caciula si o batu pe genunchi. Se linisti si deschise totusi. Intrara n biuroul practicantului, care servea si drept cancelarie pentru tarani; n odaia notarului nu se primeau dect domnii si fruntasii satelor ce tineau de circumscriptie. Ramasera amndoi lnga usa, scuturndu-se ntr-una de zapada. n biurou era numai practicantul Hornstein, ncovoiat peste un registru n care scria cu o gravitate solemna si cu obisnuita-i tremurare din cap, si straja din Saracuta, lnga soba de teracota, ncalzindu-se cnd n spate cnd n fata. - Trebuia sa va scuturati afara, nu sa umpleti cancelaria de omat! mormai practicantul ntr-un trziu, strmbnd mndru din nas si fara a ridica ochii din registru. Vasile Baciu vru sa vorbeasca, dar nu stia cum sa nceapa,

ncurcat mai rau de dojana functionarului. Taceau toti. Se auzea scrtitul chinuit al penitei practicantului si bzitul unei mustemari, trezita din somnu-i de iarna, care zbura speriata de pe un perete pe altul, negasindu-si locul. - Ce poftesti? vorbi Hornstein dupa o pauza lunga, mngind cu tamponul si privind cu admiratie ceea ce scrisese. Pe urma ntoarse pagina cu bagare de seama si o netezi cu palma. Capul i tremura mereu, buza de jos, mai groasa si scoasa n afara, se subtie o clipa, muscata de niste dinti foarte albi, n vreme ce, dupa ureche, tocul ameninta ntocmai ca o sulita gata sa strapunga. Iute, iute, ca eu n-am vreme sa astept pna diseara! Trebuia sa va socotiti de afara ce vreti! i grabi practicantul, lund tocul de la ureche si potrivindu-l ntre degete. - Domnul notar nu-i acasa? ntreba Vasile cu o licarire de nadejde ca poate lipseste notarul si astfel nu va mai da nimic. - Domnul notar are de lucru... Puteti sa-mi spuneti si mie ce vreti - zise Hornstein, jignit ca taranii mai ntreaba de notar, desi l vad aci pe dnsul care cunoaste lucrarile de birou tot asa de bine ca si Stoessel. . 259 Se facu iar tacere. Vasile Baciu se muta de pe un picior pe cellalt, muncit de gndul sa iasa afara, sa lase toate balta, ntmple-se ce s-o ntmpla. Totusi zise pe urma: - Am face un contract, domnisorule... asa... un contract... - Bine. Stati jos! pufni practicantul suparat. Du-te, mai straja, cheama pe domnul! Spune-i ca-i un contract! Auzi?... Se asezara pe o banca, unul lnga altul. Si amndoi se uitau gnditori la Hornstein, a carui penita scrtia parca mai aspru, pe cnd musca bzia acuma multumita, lipita pe soba calda, ca o pata de cerneala pe o coala ministeriala. - Ce contract vrei Vasile? zise notarul intrnd repede, cu palaria moale pe ceafa, frecndu-si minile si trecnd drept la soba sa se ncalzeasca. Iar vrei sa mai dai ceva ginerelui? adaoga apoi cu un zmbet, vaznd si pe Ion. Stoessel era un barbat de vre-o treizeci si cinci de ani, cu ochii mici, negri si vioi, care se nvrteau sireti n orbite, cu nasul gros si cu urechi mari. Avea totdeauna o vorba buna sau o gluma pe buze si de aceea taranii l iubeau macar ca era ovreiu. Vasile si Ion se sculasera n picioare. Zmbetul notarului alungase parca deodata toata mohoreala din inima lui Vasile. Vorbi deschis, cu fata nseninata, ca si cnd ar fi fost vorba de un bilet de vite. - Apoi ce sa facem, domnule notar? Trebuie sa ne nvoim, casa-s vremurile... Ce sa mai cheltuim cu judecati, cu drumuri...

- Da, da, prea bine - aproba Stoessel scotnd palaria si asezndu-se pe un scaun n fata practicantului care scria netulburat. - Acu eu am mbatrnit si cine stie cte zile m-o mai tine Dumnezeu... Am muncit destul si m-am trudit. Acu-i rndul tineretului... Noi am ispravit cu lumea... Nu zic bine? - Bine, bine! - Asa ca m-am gndit sa le mai dau si ce mi-a mai ramas, sa stiu cel putin ca am dat tot si nu mai am nici o grija - sfrsi Vasile cu un surs trist, privind drept n ochii notarului. - Am nteles... Si cte locuri sunt? - Apoi opt ar mai fi, domnule notar! interveni brusc Ion. E porumbistea cea mare din Lunci, apoi patru delnicioare cu ovaz n Zahata si apoi trei holde de primavara n hotarul Sascutii... Dar mai e si casa, si... - Iaca, dnsul le stie mai bine ca mine - zise batrnul cu acelasi zmbet trist, dar cu glasul mai aspru. 260 - Da tu din ce-o sa traiesti? ntreba notarul scobindu-se n dinti cu unghia lunga si ngrijita de la degetul mic. - Oi trai si eu cum o vrea Dumnezeu - murmura Vasile cobornd ochii n pamnt. - Asta-i ceva problematic... Opreste-ti si tu baremi folosinta pna la moarte... Ce-i n mna, nu-i minciuna! zise Stoessel acuma serios. - Apoi doar nici noi nu suntem pagni, domnule notar - sari Ion, dar, ntlnind ochii batjocoritori ai notarului, se opri scurt parca i-ar fi retezat glasul c-un fir de ata. - Tot, tot... sa se ispraveasca! zise iar Vasile nabusit. Stoessel ceru practicantului formularele trebuincioase, puse pe Ion sa iscaleasca pentru el si pentru Ana, iar Vasile, nestiind carte, apasa cu degetul pe cruce. - De buna voie, Vasile? mai ntreba notarul nsemnnd ntr-un carnet. - De buna voie, vezi-bine ca de buna voie! zise Baciu nfuriat deodata si deabea stapnindu-se. - Asa... Peste cteva zile e gata - ncheie Stoessel frecndu-si minile. Apoi, batnd pe Vasile pe umar, adauga glumet: Si uite-asa, ai venit aci om bogat, si acuma pleci cersetor! Haha!... Amndoi taranii se ntunecara. Gluma notarului i izbise drept n inima. Iesira si se abatura la crciuma Zimalei. Mai ales Vasile simtea o sete usturatoare, care-i rascolea sngele... Crciuma era goala, caci afara vifornita fierbea mai mnioasa. Baura un rastimp tacuti, Ion apoi, vazndu-l tot nepotolit, ncepu sa-i spuie sa n-aiba nici o grija ca vor trai mpreuna ca-n

rai. Vasile asculta multa vreme, iscodindu-l nsa nencetat. n ochii ginerelui biruinta stralucea att de attatoare ca n curnd Vasile o simti patrunzn-du-i n creieri si clatinndu-i temeliile. - Tlharule, tlharule, m-ai lasat pe drumuri! izbucni deodata Vasile Baciu, otravit de furie, si-si nfipse minile n gtul ginerelui. Ion, linistit parca ar fi asteptat demult atacul, se smulse din strnsoarea batrnului s-apoi i trnti numai un pumn n piept, dar att de zdravan ca l dobor de pe scaun. - Mi-ai furat pamntul, hotule! M-ai omort, hotule! urla Vasile furios si neputincios, tavalindu-se pe podelele murdare. nfierbntat de multumire, Ion plati si pleca acasa prin viscol, nepasator. Batrnul nsa se aseza la bautura, amart de moarte, povesti Zimalei ce a patit cu lllftrul si sfrsi jalnic: - Am ramas cersetor... 261 I Fiindca suspendarea ntrzia, n sufletul lui Herdelea se furisa ncetul cu ncetul iar o raza de ncredere. Optimismul omului nu e n stare sa-l strpeasca nici o cruzime a vietii. Se gndea ca desigur subinspectorul Horvat, primind nstiintarea tribunalului, si-a adus aminte de serviciile patriotice ale lui si a pus la dosar chestia suspendarii pna la pronuntarea apelului care l va spala de orice vina... -t Cu att mai mare i fu uimirea si durerea cnd, pe la sfrsitul lui Noemvre, i se aduse nstiintarea oficiala ca, n urma deciziunii tribunalului, este suspendat din serviciu pe timp nelimitat si ca domnul Nicolae Zagreanu l va nlocui cu ncepere de la nti Decemvre. - Ei, nu-i nimic... Parca nu ma asteptam? zise Herdelea ngalbenit si tremurnd. Eram doar sigur... Ma mir c-a ntrziat atta... Dascalita plnse amarnic. Ea avea presimtirea ca au sa moara de foame, acuma la batrnete. Se mngiau numai ca nu sunt acasa copiii, care desigur s-ar topi si de rusine. Herdelea, ca so linisteasca, minti ca chiar mine, daca vrea, poate sa ia o slujba de avocat sau oriunde. Apoi se racorira njurnd pe Zagreanu, parca numai el ar fi pricina nenorocirii lor. l cunosteau. Era baiatul unui taran-caraus din Armadia, absolvent al scoalei normale de stat din Deva. l lauda toata lumea, caci avusese bursa de la stat si iesise totdeauna ntiul n clasa. Se zicea ca-l protejeaza mult subinspectorul, caruia i-a fost recomandat special de catre directorul scoalei normale, si i-a fagaduit sa-l propuna ministerului n cel dinti loc vacant, deoarece taranul nu voia sa se nstraineze de judetul lui. l

cunosteau si fetele. ncercase chiar sa faca curte Ghighitei si-i trimisese de la Deva cteva ilustrate. A doua zi Herdelea se repezi n Armadia sa caute neaparat o slujba. Seara se ntoarse acasa vesel, cu un teanc de hrtii la subtioara. i daduse Stoessel sa-i faca niste contracte ramase n urma. - Vezi, baba, ca nu ne lasa Dumnezeu? striga nvatatorul nsufletit. Foarte de treaba notarul... El singur mi-a oferit cnd a vazut c-am fost suspendat... S-apoi sa mai zica lumea ca ovreii nu-s oameni de inima! Dintr-attia romni gnditu-s-a vre-unul la mine? La nti Decemvre dimineata, Zagreanu batu la usa. Venea sa ia scoala n primire. D-na Herdelea l masura cu o privire att de dojenitoare, ca tnarul se ncurca, si ceru mii de scuze, ca el nu-i de vina si-i pare foarte rau, dar... Era de abia de douazeci si doi de ani, subtirel, cu obraji de fata, putin palizi, cu ochi albastr.} sfiosi si cu o frunte deschisa, cuminte... Nu-l pofti 262 nimeni sa seaza. Tocmai fiindca parea simpatic, dascalita l ur mai mult, zicndu-si ca, dupa ce a scos pe Herdelea din pine, acuma se mai si preface... Herdelea, ca un coleg mai batrn, ncerca sa glumeasca cu dnsul, desi n suflet era zdrobit. Numai de clipa cnd va trebui sa se desparta de scoala, i-a fost frica. Si iata c-a sosit si clipa aceea... Pornira mpreuna spre scoala. De ce se apropiau, de aceea Herdelea parea mai vesel si de aceea inima lui gemea mai sfsiata. Spunea rznd ct se bucura ca mai scapa putin de povara scoalei, dupa ce si-a tocit plamnii treizeci si attia de ani cu attea sute de copii nebunateci, si n gnd si zicea ca nici o meserie nu-i mai frumoasa pe pamnt ca aceea de-a desteleni mintea tinerelor vlastare omenesti... Cnd intrara n scoala galagia zburdalnica amuti si copiii sarira n picioare. Herdelea i cuprinse pe toti sasezeci ntr-o privire duioasa, parca toti ar fi fost trup din trupul lui. Apoi, ntr-o tacere ntrerupta doar de cte-o soapta speriata sau de vreun rs nfundat, Herdelea predete tnarului cheia dulapului cu biblioteca si arhiva scoalei. Si, n vreme ce Zagreanu rasfoi prin condici, batrnul, cu inima strnsa, si mai arunca ochii la copiii nedumeriti, la peretii mpodobiti cu tabele colorate, la bancile murdare si crestate de minile strengarilor care au trecut prin ele, la masina de socotit, pna si la ulcica albastra de baut apa, asezata pe cofita cu capac n dosul tablei de scris... si petrecu mna prin paru-i argintiu. Trebui sa faca sfortari sa nu-l podideasca lacramile... Pe urma si lua palaria si dadu mna cu Zagreanu care striga sever, pe ungureste:

- Sculati! Mergnd spre usa nu mai avu puterea sa se uite la copii. Zagreanu l nsoti n capul gol, pna afara... Herdelea ramase singur n curtea scoalei. Auzi zgomotul sederii elevilor. n ulita se opri iar, cu ochii la harabaia cea lunga si alba pe care a crezut-o a lui si n care a lasat mai mult de cincisprezece ani din viata lui... Glasul ascutit, poruncitor al noului nvatator rasuna acuma ntr-nsa, stergnd urmele straduintelor lui... Nu se mai putu stapni. Lacramile i ardeau obrajii... Cteva zile parca avu o piatra pe suflet. Mai cu seama dimineata, cnd clopotul chema copiii la scoala, l cuprindea un dor chinuitor. Statea n fereastra, cu privirea spre locul unde era scoala, si i se parea ca aude sosind copiii veseli, galagiosi, si-i vede batndu-se cu cocolosi de zapada, cu obrajii mbujorati... Apoi deodata se cutremura. Pe ulita trecea grabit Zagreanu, cu palaria pe ochi, venind din Armadia^ de-acasa, cu un pachetel n mna, merindea pentru dejun. Tnarul nvatator se uita foarte ngrijorat la casa batrnilor, sa-i salute respectuos daca ar zari pe cineva. Herdelea nsa se 263 Grofsoru simti toata emotia acestui suflet muncit si bun, si fu cuprins de compatimire adevarata. i apuca mna dreapta si i-o strnse calduros cu amndoua minile. Apoi l batu frateste pe umar, soptindu-i nduiosat: - Curaj! Curaj!... Romnul nu piere!... Pna-n Pripas alerga mai mult dect merse, ca s-ajunga mai repede, sa spuna babei" lui vestea cea buna. Si pe drum vorbi lui Ion numai despre Grofsoru cu atta nsufletire parc-ar fi vorbit despre Dumnezeu. - Nu exista n toata Europa alt om ca Grofsoru, auzi tu Ioane? i striga dupa fiecare replica. D-na Herdelea l puse sa-i povesteasca de cinci ori din fir n par tot, tot: ce i-a vorbit, cum i-a fagaduit, cum era mbracat... Apoi plnse cu hohot de bucurie si numaidect zise o rugaciune speciala, pe care si-o mai amintea din copilarie, pentru oamenii binefacatori, implornd fierbinte pe Atotputernicul sa-i harazeasca lui Grofsoru sanatate, noroc si mplinirea tuturor dorintelor. - Si tocmai pe omul asta l-am combatut eu la alegere, de dragul unor unguroi blestemati!... mi vine sa ma izbesc cu capul de toti peretii! se vaita nvatatorul, ros de remuscari. - Mare prost ai fost, barbate, asa este! zise dascalita stergndu-si gura cu dosul minei. N-ai vrut tu sa ma asculti pe mine... Dar Dumnezeu a auzit rugaciunile mele si nu ne-a lasat...

Viata i se parea un vis lui Titu n Lusca de cnd se apropiase de Virginia Gherman. Cu nimeni nu se ntelesese nca att de bine, nici cu prietenii din Armadia, nici chir cu surorile lui, cum se ntelegea cu nvatatoarea aceasta desteapta si ncntatoare. Fata notarului Cntareanu l plictisea fiindca era geloasa, dovedind astfel ca nu e n stare sa aprecieze o legatura ideala dintre doua suflete cinstite... Pe la nceputul toamnei, ntr-un amurg, alergnd nsufletit la Virginia, Titu gasi n casa pe plutonierul de jandarmi. Ramase uimit. Ce cauta plutonierul ungur la o romnca att de mndra? Seful postului de jandarmi ncercase din prima zi sa se mprieteneasca cu dnsul, dar el se ferise ca de foc. Prietenia cu un jandarm ungur i se parea cea mai mare rusine... S-acuma iata-l la Virginia Gherman, tovarasa lui de visuri, la fiinta care-i mpartaseste nazuintele!... nvatatoarea rosi si zise ungureste: 266 - Nu va cunoasteti? - Ba foarte bine - raspunse ungurul ntinznd mna lui Titu. Plutonierul nsa mai statu doar cteva minute si apoi pleca, sarutnd degetele, foarte reverentios, Virginiei Gherman. Titu, care nici nu deschisese gura, izbucni ndata ce se nchise usa: - D-ta primesti n casa pe calaul nostru? - E un om cumsecade... De ce exagerezi? Fiindca-i ungur? raspunse nvatatoarea atinsa. - D-ta... vorbesti asa? - Fugi ca esti ridicol - se indigna Virginia. Visurile noastre sunt una, iar oamenii sunt alta. Cunoaste toata lumea sentimentele mele, dar asta nu nseamna ca nu vad realitatea... Titu facu o ncercare timida de a-i lamuri ca nepotrivirea dintre sentimentele si faptele omului e o crima fata de ideal, dar trebui sa se dea batut repede, nvatatoarea cadea din ce n ce mai jos n sufletul lui. - O deceptie mai mult! si zise dnsul ntorcndu-se acasa ca un soldat nvins ntr-o batalie hotartoare. Se pare ca viata toata e un sir lung de nentrerupte deziluzii, o lupta crncena ntre vis si realitate... Domnisoara Eugenia, vazndu-l indispus si aflnd pricina, i spuse rznd ironic: - D-ta esti att de ndragostit de Virginia ca trebuie sa fii singurul om din sat care nu stie ca plutonierul i face curte, si nca dinaintea d-tale... Toata noaptea o petrecu pe gnduri, cu ochii deschisi, cautnd

sa-si patrunda sufletul. si zicea ngrozit ca, daca ar iubi-o, daca ar fi adevarat ce crede fata notarului si ce cred poate si altii, atunci s-ar fi lafait attea luni ntr-o minciuna respingatoare, murdarindu-si pna si visurile lui... Atunci poate ca nici visurile nu-i sunt sincere, sau nu sunt mai sincere ca ale nvatatoarei care le potriveste prea lesne cu prietenia ungurului?... Durerea ce o simtea i se parea izvorta din gelozie, ca si odinioara cnd, din pricina Rozei Lang, a crezut ca s-a darmat lumea... Si totusi, cum s-o fi iubit daca niciodata n-a dorit aevea nici macar s-o mbratiseze?... Ori poate tocmai aici e greseala? El i vorbea de nazuintele neamului, pe cnd ea rvnea iubire... Da, da!... Si deodata vaza ct a fost de nepriceput. El n-a iubit-o, dar ea l-a iubit. Si, fiindca el umbla prin stele, ea s-a ntlnit cu ungurul pe pamnt... Se potoli chiar de-a doua zi. Se ntlni cu Virginia Gherman si rosi ca un vinovat. Ar fi vrut sa-i spuna o vorba dragalasa, dar nu izbuti, ca si cnd s-ar fi rupt firul ce-i lega mpreuna... Era o straina pentru dnsul si nici baremi nu-i parea rau. 267 - Uite dovada ca n-am iubit-o si n-am fost mincinos fata de mine nsumi! se gndi dnsul multumit... Apoi vrtejul vietii l smulse brusc si pe el din lumea nchipuirilor si-l zvrli n mijlocul realitatii. ntr-o dimineata, intrnd n cancelarie, o gasi plina de tarani furiosi care nconjurau pe vreo zece sasi din Paunis si-i njurau din rasputeri. n ulita o cireada de boi grasi parca asteptau un verdict... In cteva cuvinte primarul i povesti ce s-a ntmplat. Luscanii sunt n conflict cu sasii din Paunis din pricina imasului. De cincizeci de ani se judeca si tot n-au ajuns la o hotarre definitiva. Asta-primavara Paunisenii au dobndit o sentinta n favoarea lor, dar Luscanii au atacat-o, caci ei au folosinta imasului din mosi stramosi... Acuma sasii au intrat cu boii n imasul buclucas, c-ar fi al lor. Luscanii au adus n sat toata cireada si vor sa amendeze pe sasi pentru ca au patruns pe mosia lor... Titu, ntrebat, spuse ca dreptatea e de partea romnilor si astfel sasii, dupa o ciorovaila nversunata de doua ceasuri, plecara bodoganind si amenintnd, nsotiti de huiduielile Luscanilor care se bateau cu pumnii n piept ca nu vor da drumul boilor... Peste vre-un sfert de ora nsa Paunisenii revenira mpreuna cu plutonierul de jandarmi. Se ncinse o noua discutie de alte doua ceasuri, caci ungurul dadea dreptate sasilor. n cele din urma Titu, suparat ca tocmai plutonierul l combate, i zise ntepat: - Nu nteleg ce te amesteci d-ta? D-ta n-ai dreptul sa judeci n asemenea pricini!

- Cum, cum? sari jandarmul nfuriat. - N-ai dreptul si nu e de competinta d-tale! repeta Titu rece. - Sunt dator sa pastrez ordinea, domnule! striga plutonierul. Iar d-ta esti dator sa respecti ordinea, altfel voi face rapoartele de cuviinta ca sa fii pus la locul d-tale!... n curnd sasii plecara cu boii, ceea ce n Lusca strni o fierbere mare. Si, peste cteva zile, primaria primi stirea ca cineva a mpuscat un bou sasesc pe imasul cu pricina. n aceeasi noapte plutonierul facu sumedenie de perchezitii prin casele oamenilor mai galagiosi, cautnd arme. Fiindca nu gasi, se nfurie, batu crunt pe doi-trei tarani, la ntmplare, si n sfrsit aresta pe Vasile Lupu, om voinic si ndraznet, care statea n capul satului dinspre Paunis si care, pe vremea cnd s-a petrecut pozna, nu fusese acasa. Dupa interogatoriile si bataile obisnuite, l trimise sub escorta la parchetul din Bistrita... Pe urma ncepu goana dupa dovezi. ntr-o odaie goala de la cancelarie defilau pe rnd banuitii. Titu i vedea intrnd, auzea racnetele plutonierului, apoi zgomotul de lovituri grele, gemete nfundate... A treia zi, tnarul nu se mai putu stapni, navali nlauntru: - Ceea ce faci d-ta e revoltatori De ce schingiuiesti oamenii? 268 - Ce te priveste? se strmba plutonierul sfidator. - Nu pot suferi nedreptatea! striga Titu. N-am vazut de cnd sunt atta brutalitate fara rost... - Da?... Acuma nteleg fierberea satenilor! facu jandarmul. Acuma stiu de unde porneste attarea. Foarte bine. Am luat nota. Dar aici sunt n exercitiul functiunii si te poftesc sa parasesti odaia imediat! Peste o saptamna veni n Lusca un locotenent de jandarmi, chemat de raportut plutonierului, ca n comuna a izbucnit o razvratire care ameninta sa ia proportii. Ofiterul sosi la opt dimineata, iar la noua Titu se pomeni cu un jandarm care-l poftea ndata la cazarma. - D-ta esti agitatorul? l ntmpina locotenentul. Titu auzea ntia oara imputarea pentru care au suferit attia oameni n Transilvania. Se simti deodata mndru si puternic. De cnd tot viseaza el sa faca o jertfa pentru ideea cel,stapneste? Acuma e momentul... Zmbi batjocoritor si nu raspunse. - Te poftesc sa raspunzi! se rosi ofiterul sarind n picioare. Ce nseamna indolenta aceasta? - Care indolenta? ntreba Titu foarte calm. - Esti obligat sa raspunzi la ntrebarile ce ti le pun, altminteri... - Altminteri? repeta tnarul cu acelasi surs nepasator. - Te voi da n judecata, ai nteles? Te voi baga la puscarie!... Nu

permit sa zmbesti cnd ti vorbesc eu si sa ma iei peste picior! Nu permit! urla locotenentul asudnd de mnie. - Domnule ofiter, vad ca ai fost rau informat - zise Titu mereu linistit. Altfel ai sti ca nu sunt surd, ci, dimpotriva, aud prea bine. Furia locotenentului se ndoi. Casca gura sa njure, facu doi pasi spre Titu, se opri, se ntoarse si batu cu pumnul n masa... Apoi se aseza brusc pe scaun si, cu un glas nabusit, zise: - Domnule... Te rog... ia loc!... - Multumesc! raspunse Titu serios, seznd pe sofaua din fata biroului. - Da... da... adica... - murmura locotenentul fara sa-l priveasca. n raportul acesta d-ta esti desemnat ca instigatorul tulburarilor de-aci... Te rog sa spui ce ai de spus! - Cu placere, domnule locotenent! vorbi Titu blnd si respectuos, raspunznd astfel schimbarii de ton a ofiterului care tot mai mormaia, cu nasul n hrtiile de pe masa. Dar, nainte de-a spune ceva, da-mi voie sa ntreb despre ce tulburari e vorba? - Tulburarile din comuna Lusca... Ori nu suntem aici n Lusca? 269 - Eu nu stiu sa fi fost vreo tulburare aici, domnule locotenent, desi, prin modesta-mi slujba, stiu tot ce se ntmpla n sat. - Raportul e precis, domnule... - Raportul da, desigur. De ce nu vrei sa vezi nsa daca raportul e si adevarat? - Crezi ca e mincinos? - Nu stiu, domnule locotenent, caci nu-l cunosc. Dar tulburari, n Lusca...? Tulburare ar fi ceva asemanator cu revolta, nesupunerea, dezordinea... Cnd jandarmii bat si tortureaza zeci de oameni de toate vrstele, dintr-un simplu exces de zel sau dintr-o trista pornire de-a descoperi cu orice pret dovezi, complici sau agitatori - nseamna oare aceasta tulburare? Locotenentul potolit, l privi acum cu ochi mari. i zise deodata aproape amical: - Vorbesti foarte bine ungureste? - Da, cnd nu pot vorbi romneste - raspunse Titu plecnd capul. Ofiterul l mai privi cteva clipe, apoi se ridica, se plimba de doua ori n odaie si se aseza lnga Titu pe sofa, ntrebnd cu glas domol: - De ce esti d-ta indignat, domnule? Ce nemultumire ai? - Ma doare nedreptatea! zise Titu adnc, din radacinile inimii. Locotenentul zmbi si-l batu pe umar. - Domnule, domnule, tnar esti si neframntat de viata. Te

ncnta vorbele ca si cnd ar fi realitati... Dar bine, vorbele sunt numai vorbe. Vorbele tocmai ascund fata realitatii. E copilarie sa cladesti ceva pe vorbe... Nedreptate, dreptate!... Nu vezi d-ta ca astea-s numai vorbe, fara nici un cuprins pozitiv?... Si pentru asemenea lucruri goale ma silesti pe mine sa mzgalesc coli ntregi de procese-verbale, rapoarte, prostii... Iti spun prieteneste ca-mi pare rau! Mai ales ca vorbesti asa de frumos ungureste... Cnd esti inteligent si vorbesti bine ungureste, ce nevoie ai sa te amesteci n daravere care nu te privesc? Jandarmii au fost salbatici, au maltratat ctiva tarani admis. Cred ce spui d-ta, desi rapoartele de colo m-ar obliga sa nu te cred... Ei bine, ce-ti pasa d-tale de nimicurile astea? De ce nu-ti ntrebuintezi desteptaciunea pentru lucruri folositoare?... Dar asa sunteti d-voastra degeaba. Si pe urma tipati, va plngeti de nedreptate, dejug, de asuprire... Crezi dta ca dreptatea e buna la ceva? Nu observi d-ta ca dreptatea trebuie sa fie totdeauna a celui ce o mparte, altfel s-ar duce dracului orice stapnire, orice ordine... N-am eu dreptate, spune? - Ai, de vreme ce reprezinti stapnirea - zmbi trist Titu. La despartire locotenentul i strnse mna spre mirarea plutonierului care si facuse pregatirile sa-l gazduiasca la arest cel putin o noapte... 270 Trecu o saptamna si satul si relua nfatisarea obisnuita parca nu s-ar fi ntmplat nimic. Oamenii batuti salutau mai cu respect pe plutonierul care pasea tantos pe ulita, ca un cocos biruitor. - Cine stie? Poate ca ntr-adevar are dreptate locotenentul - si zicea umil Titu, vazndu-l si simtind ca se duce la Virginia Gherman. Un taran batrn, dintre cei snopiti de jandarmi, cu mustata alba pleostita si cu niste ochi caprui cuminti, venind ntr-o zi la cancelarie si povestind ct a patimit, sfrsi totusi cu o clipire drza: - E, domnisorule... ne-au zdrobit ei, ne-au chinuit, au dat dreptate sasilor, dar imasul tot al nostru a ramas si azi nu mai calca picior de Paunisan pe pamntul nostru! Lui Titu i veni deodata sa-l mbratiseze. ncapatnarea ce-o simtea n glasul taranului parca-l nalta si-n acelasi timp i adncea picioarele n pamnt ca niste radacini pe care nici o putere nu le poate nimici. - Aici e nadejdea! se gndi Titu. Nici eu, nici Virginia, nici Grofsoru, nici unul n-avem radacini adevarate si nu suntem n stare sa ne ndrjim si sa suferim. Pe noi vnturile ne arunca de ici-colo. De-aceea tot ce facem e papuserie. Numai ei stiu

sa se jertfeasca pentru pamnt, caci numai ei simt ca pamntul e temelia... Din clipa aceea nsa se simti fara rost si strain n Lusca. Ce mai cauta el printre luptatorii acestia tacuti, neobositi? Aici nu e loc pentru visatori. Nici aici, nici n Pripas, nicairi n toata mprejurimea... n batalie e nevoie numai de oameni oteliti. Ceilalti sunt amenintati sa traiasca din compromisuri, sa-si rupa ncetul cu ncetul cte-o bucatica din suflet ca sa se potriveasca nevoilor zilnice... Si deodata dorinta de a pleca n tara i rasari poruncitoare. Acolo e locul lui... Teama de necunoscut, care-i strnsese inima pna acum, cnd se gndea sa treaca dincolo de Carpati, i disparuse... - Am sa plec n Romnia, domnisoara - spuse n aceeasi zi Eugeniei. Curnd, foarte curnd o sa plec... Doar sa-mi strng ceva banisori de drum... De-aci ncolo trai numai cu speranta aceasta, mngind-o si mpodobind-o zi cu zi. si facu socoteli de cti bani i trebuie, si nu mai cheltui nimic, punndu-si la o parte toata lefsoara ce o primea de la Cntareanu. Astfel se apropie Craciunul... Numarndu-si economiile vazu nsa ca nici n trei ani nu va putea aduna aici suma trebuincioasa. Atunci, aflnd ca n Magura a fost ales notar Alexe Caldarar, un prieten al lui din liceu, i scrise cteva rnduri. Raspunsul veni prompt: conditii incomparabil mai bune ca n Lucsa. nainte nsa de-a trece n Magura, l lovi dorul sa se duca pe-acasa. Nenorocirile tatalui sau le cunostea si simtea nevoia sa le mparteasca macar cu vorba. n ziua plecarii din Lusca domnisoara Eugenia i spuse ca Virginia 271 Gherman s-a logodit cu plutonierul de jandarmi. Titu se duse totusi la dnsa sa-si ia ramas bun. Si, felicitnd-o cu glas banal, se gndi: - Cine stie? Daca n-as pleca, poate ca m-as nsura n cele din urma si eu cu o unguroaica... Titu sosi acasa tocmai cnd batrnii i simteau nevoia ca sa le dea o solutie ntr-o chestie pe care o dezbateau de mult fara a putea cadea la nvoiala. Herdelea avea sa nceapa slujba la Grofsoru la nti Ianuarie. Dar cum sa mearga dnsul din Pripas pna-n Armadia, n fiecare zi, fie ger, fie ninsoare, fie vreme buna, sa stea acolo pna dupa amiazi trziu si sa se ntoarca iar acasa? Negresit, Zagreanu asa facea, dar Zagreanu e un baetandru de douazeci si doi de ani, pe cnd Herdelea a batut cincizeci si alergatura aceasta l-ar dobor, n cteva luni, de tot. Sa se mute singur n Armadia si sa lase pe dascalita singura n Pripas, ar nsemna cheltuiala dubla. Daca s-ar muta cu totul n Armadia, cum ar ramne casa aici? Pamatuful" poate ca

numai att asteapta, ca sa puna mna pe ea, fiindca Herdelea s-a ncrezut n cuvntul si prietenia lui, si a cladit-o pe loc strain. - Ce mare chibzuiala! zise Titu ndata. Nu mai sta pe gnduri deloc, ci du-te chiar astazi la Belciug, arata-i mprejurarile si cere-i sa faceti hrtiile trebuincioase! Nu-mi nchipuiesc sa fie att de hain sa te refuze tocmai acum cnd esti la aman... Herdelea se codi putin, ca nu mai vorbesc mpreuna de-atta vreme, ca n-are sa faca nici o isprava, ca mai bine ar merge Titu pe care-l iubeste ponihosul... Dascalita nsa tabar cu gura asupra lui si trebui sa-si ia inima n dinti sa porneasca... Belciug traia acuma ntr-o bucurie continua. Temelia noii biserici o pusese asta-primavara, precum nadajduise. n cursul verii s-au ridicat peretii si turnul, iar pna sa dea ploile de toamna s-a pus si acoperisul de tinichea lucitoare. Visul vietii lui se mplinea vaznd cu ochii. Era o izbnda mare, datorita numai straduintelor lui neobosite. Multumirea nemarginita parca-l nzdravenise si trupeste: mai facuse putina carne, obrajii i se mai colorasera... De Herdeleni nsa nu mai voia sa auda. i stersese din suflet, ca si cnd nu i-ar fi cunoscut niciodata. Doar trecnd pe dinaintea casei i se reaprindea ura, amintindu-si cum l-au jignit. Mai astepta procesul pentru insulta, care 272 sa pedepseasca si pe dascalita, caci pe Herdelea mna lui Dumnezeu l-a ajuns cum nu se poate mai rau. Se mira si se nfurie cnd i batu nvatatorul la usa, dar l primi totusi cu zmbetu-i obisnuit, zicndu-i cucernic: - Ce-i Zaharie? Ai mai venit pe la mine? - Bine, Ioane, bine, tot bine - raspunse Herdelea rusinat. Vorbira nti de noul nvatator pe care Belciug l lauda mult, desi nu-i placea fiindca nu era atat de cuviincios cum s-ar fi cazut sa fie un tinerel fara nici un merit deosebit, afara ca a nvatat ceva carte. Cnd Herdelea pomeni de casa, popa tacu, puse ochii n pamnt si-si manca unghiile cteva minute. - De ce te pripesti, Zaharie? zise pe urma tot blnd. Mai e vreme... Parca fugim noi din Pripas? - Nu-i lucru mare si pe mine ma scapi de o grija... - Daca ar atrna numai de vointa mea, n-as sovai, Zaharie, vezi tu bine... Dar locul e al bisericii, stii. Pot eu sa mpart averea bisericii? - Tu sa vrei, Ioane, ca biserica... - Mai ngaduie, Zaharie, mai ai rabdare!... Ce-ti pasa tie, daca eu nu zic nimic si nchid ochii? facu Belciug cu o privire n care Herdelea citea o amenintare ascunsa. Nu ma pot obliga... mi-e peste putinta, frate Zaharie!

Se despartira tot zmbind, dar cu mai multa ura n suflet. Preotul si zicea ca mai bine daruieste locul oricarui tigan, dect sa ramna n stapnirea familiei dusmanilor lui ticalosi. Herdelea ar fi fost n stare sa-i dea cu parul n cap omului care umbla sa-i fure rodul muncii lui de ani de zile... Boboteaza risipi orice nadejde de apropiere. Familia Herdelea astepta sa vie Belciug cu crucea si cu Iordanul, dupa datina crestineasca. Preotul, ncepnd din cellalt capat al satului, ajunse dupa amiaza n Ulita Mare. l vazura intrnd la primarul Florea Tancu, apoi la Glanetasu, apoi ocolind casa nvatatorului si ndepartndu-se iar... - Uite ca nu vine la noi - murmura d-na Herdelea speriata nti. O indignare fara margini se ncinse n casa nvatatorului. - Asta-i nemaipomenit! se cruci Titu. Un preot cumsecade nici n-ar visa asemenea murdarie!... - Acuma nsa nu-l mai iert! se legatui Herdelea furios. Nu-l iert nici mort! Chiar azi am sa-l reclam la episcopie... n toiul verii are sa vie cu crucea afurisitul!... De minunea lumii am sa-l fac!... 273 nvatatorul se aseza ndata sa scrie plngerea. Ochelarii i tremurau pe nas de mnie. D-na Herdelea si Titu ocarau cu nversunare. - Lasati-l pe mna mea! striga Herdelea de la masa de scris. Ne-a facut el pocinogul, dar si eu am sa-l joc sa ma pomeneasca... Si sa pofteasca sa se atinga de casa, ca-i arat eu lui cine-s eu! Sa pofteasca mortaciunea! nchid, pun lacate si sigilii, si sa ndrazneasca sa intre n lipsa noastra, sa ndrazneasca! Porcul si cinele de pamatuf!... - Uite viata! se gndi Titu vaznd necazurile ce se gramadeau pe capul tatalui sau, gata sa-l striveasca. Groaznica-i viata si nenduratoare! Parca de abia azi ntelegea aevea chinurile si zbuciumarile marunte care, amestecate, nsirate si neasteptate, alcatuisera totdeauna rostul parintilor lui-n lume. ncrederea lor, vesnic noua si nezdruncinata, i se parea eroica si totusi l umplea de mila. Lupta aceasta umila, spinoasa, necontenita si fara nici o tinta, cu aceleasi pocnituri si aceleasi sperante, l spaimnta. Se gndea ce-ar fi daca, ntr-o buna zi, tatal sau ar vedea deodata limpede, ar patrunde zadarnicia sfortarilor lui istovitoare? Se desparti ndurerat, sarutndu-le mna cu evlavie ca unor pastori neprihaniti. Iar ei erau multumiti ca feciorul porneste serios pe calea vietii. Pleca spre Magura cu caruta lui Ion, o caruta noua, cu doi cai buni, primiti de curnd de la socrul sau. Pe drum, Ion i povesti

cu mare mndrie cum a biruit pe Vasile Baciu. - Daca nu m-ai fi nvatat d-ta domnisorule, ramneam mai rau ca tiganii! sfrsi taranul ntorcnd capul spre Titu cu o privire recunoscatoare. - Adica cum te-am nvatat eu? facu tnarul uimit. - Vai de mine, mi se pare ca d-ta ai uitat de tot? zise Ion. Nu tii minte cnd mi-ai spus, ehe, acu-s doi ani aproape, ca trebuie sa silesc pe badea Vasile sa-mi dea pe Ana? Titu tresari. Niciodata nu se gndise ca o vorba aruncata la ntmplare poate strni o ntorsatura n viata unui om. Purtarea lui Ion fata de Ana si Vasile Baciu i se paruse urta si nenteleasa. - Dar socrul tau?... l lasasi sarac? ntreba dnsul, simtindu-se complicele tuturor nesabuintelor lui. 274 - Tot pamntul e al meu, domnisorule! rnji Ion cu o multumire patimasa. Ct pamnt!... Numai sa-mi dea Dumnezeu sanatate sa-l stapnesc, ca-i al meu!... Patima din glasul lui nfiora pe Titu. ndrjirea, egoismul si cruzimea cu care omul acesta a urmarit o tinta, fara sa se uite n dreapta sau n stnga, l nfricosau, dar l si miscau. Se gndi la sovairile lui din vremea aceasta, la zigzagurile neputincioase, la alergarile lui dupa teluri deabia ntrezarite, si se simti mic n fata taranului care a mers drept nainte, trecnd nepasator peste toate piedicile, luptnd neobosit, mpins de o patima mare. El se framnta cu dorinte nelamurite, faureste planuri peste puterile lui, traieste cu visuri fermecate, si alaturi de dnsul viata nainteaza vijelios. Un simtamnt de slabiciune i strnse inima. - Numai o pasiune puternica, unica, nezdruncinata da pret adevarat vietii! murmura dnsul ntristat si dndu-si seama ca el n-a fost n stare sa urmareasca fara preget o singura tinta. Vremea se dezmortea. Iarna, istovita ca o baba rautacioasa, se zgrcea mereu, simtind apropierea primaverii din ce n ce mai dezmierdatoare. Haina de zapada se zdrentuia dezvelind trupul negru al cmpurilor... Ion deabia asteptase zilele acestea. Acuma, stapn al tuturor pamnturilor, rvnea sa le vaza, sa le mngie ca pe niste ibovnice credincioase. Ascunse sub troenele de omat, degeaba le cercetase. Dragostea lui avea nevoie de inima mosiei. Dorea sa simta lutul sub picioare, sa i se agate de opinci, sa-i soarba mirosul, sa-si umple ochii de culoarea lui mbatatoare... Esi singur, cu mna goala, n straie de sarbatoare, ntr-o Luni. Sui drept n Lunci, unde era porumbistea cea mai mare si mai buna, pe spinarea dealului... Cu ct se apropia, cu att vedea mai bine cum s-a dezbracat de zapada locul ca o fata frumoasa

care si-ar fi lepadat camasa aratndu-si corpul gol, ispititor... Sufletul i era patruns de fericire. Parca nu mai rvnea nimic si nici nu mai era nimic n lume afara de fericirea lui. Pamntul se nchina n fata lui, tot pamntul... i tot era al lui, numai al lui acuma... Se opri n mijlocul delnitei. Lutul negru, lipicios i tintuia picioarele, ngreunndu-le, atragndu-l ca bratele unei iubite patimase. i rdeau ochii, iar fata toata i era scaldata ntr-o sudoare calda de patima. l cuprinse o 275 pofta salbateca sa mbratiseze huma, sa o crmpoteasca n sarutari. ntinse minile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede. Mirosul acru, proaspat si roditor i aprindea sngele. Se apleca, lua n mini un bulgare si-l sfarma ntre degete cu o placere nfricosata. Minile i ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul, frecndu-si palmele. Apoi ncet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa n genunchi, si cobor fruntea si-si lipi buzele cu voluptate pe pamntul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor... Se ridica deodata rusinat si se uita mprejur sa nu-l fi vazut cineva. Fata nsa i zmbea de o placere nesfrsita. si ncrucisa bratele pe piept si-si linse buzele simtind nencetat atingerea rece si dulceata amara a pamntului. Satul, n vale, departe, parea, un cuib de pasari ascuns n vagauna de frica uliului. Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, n lupte grele, o ceata de balauri ngrozitori. si nfipse mai bine picioarele n pamnt, ca si cnd ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvrcoliri ale unui dusman dobort. Si pamntul parca se clatina, se nchina n fata lui... CAPITOLUL X STREANGUL 276 Herdelea gasi o locuinta buna si ieftina n Armadia, cu cerdac si cu gradinita, n casa lui Ghita Pop, scriitorul de la judecatorie, si astfel ndata dupa Boboteaza se mutara cu tot calabalcul, seara ca sa nu mai vaza strainii toate boarfele", cum zicea dascalita. Casuta lor din Pripas ramase goala si parasita ca un sarman cadavru necunoscut... Pna se obisnuira putin, se visau mereu n Pripas si se ntristau destep-tndu-se ntr-o odaie straina. Li-e erau mai dragi taranii din Pripas care se abateau pe la dnsii cnd veneau prin Armadia. i ntrebau nesatiosi de noutatile de-acasa si ascultau cu pasiune: ca feciorul cel mai mare al lui Trifon Tataru, care sa ntors asta toamna din catanie, umbla sa se nsoare, ca George al lui Toma Bulbuc s-a si logodit cu Florica vadanei lui

Maxim Oprea, ca copilul lui Stefan Ilina si-a scrntit piciorul pe lunecusul de la poarta, ca dascalul cel nou pune pe copii sa vorbeasca numai ungureste si-i snopeste rau daca-i aude romneste, asa ca bietii de ei stau ca mieii prin ograda scoalei ca nu pot vorbi... Chiar si d-na Herdelea, careia nu-i placea sa se coboare ntre prostime, acuma i primea cu inima deschisa ca pe niste neamuri scumpe, rdea cu ei, i poftea sa seaza pe scaunele cele bune, nu se uita ca-i murdaresc scoartele cu opincile lor naclaite de noroaie, se plngea 277 si ocara Armadia si pe cei ce au silit-o sa-si paraseasca ea odihna si linistea din Pripas... Herdelea avea cam mult de lucru, dar muncea bucuros caci, n afara de leafa, Grofsoru i trecea si unele venituri mai mici, nct nu se pomenea zi sa nu soseasca stralucitor de la birou sa arunce pe masa banii cstigati, strignd cu mndrie: - Na, babuca!... Esti multumita? Multumirea lor cea mare nsa era Grofsoru. Herdelea nu mai contenea cu remuscarile ca s-a purtat att de rau cu cel mai bun om din lume. De altfel si Grofsoru l ndragi aievea, mai ales convingndu-se ca e un muncitor priceput si harnic. Uneori nsa, mai n gluma, mai n serios, tot i zicea renegatule", ca o imputare pentru trecut. - Lasa, domnule avocat, ca mai sunt alegeri! Nu mori d-ta pna nu te facem deputat! raspundea Herdelea cu cainta si fagaduinta. Grofsoru atunci zmbea magulit caci ntr-adevar astepta mult alegerile viitoare. Era altminteri suflet milos. Nenorocirea nvatatorului, dupa ce l cunoscu mai bine, l misca adnc. ncepu sa povesteasca tuturor patania lui, nflorita, mpodobita, nationalizata. Herdelea deveni curnd martirul", inimosul aparator al taranilor", victima razbunarii unguresti". Multi l opreau pe strada, i strngeau mna puternic si-i popteau: - Am auzit, mi-a spus Grofsoru ce-ai tras... Of, cinii, cinii!... Se bucura el, dar totusi clatina trist din cap, caci toate acestea nu-l mpiedicau de-a fi suspendat din nvatamnt, de a fi nevoit sa-si lase n voia soartei casuta lui, de a munci din greu pentru o bucatica de pine si de a-si vedea primejduita linistea batrnetelor... Cnd sosi noul termen de judecata cu Belciug, Herdelea vru sa iea iarasi un certificat medical precum ca prta d-na Herdelea e bolnava si nu se poate prezenta. Grofsoru nsa, caruia i povestise si nerusinarea de la Boboteaza, l sfatui dimpotriva, strignd: - Lasa-l sa ne judecam, sa ti-l scutur de sa te tie minte!

Si, ntr-adevar, Grofsoru l suci si-l nvrti pna ce Belciug facu fete-fete, nghitind n sec, iar n cele din urma declara singur ca-si retrage plngerea. Apoi cnd avocatul arata pe reclamant ca o fire razbunatoare care, n ciuda obligatiilor sale preotesti, nu s-a dus cu sfnta cruce n casa unor buni crestini, pentru care fapta de alfel va trebui sa dea socoteala autoritatilor bisericesti competente, d-na Herdelea se aprinse att de mult ca nu se putu stapni sa nu murmure chiar n fata judecatii: - Pamatuful! 278 Grofsoru ndemna apoi pe Herdelea sa n-aiba grija nici n privinta sentintei de la tribunal. Se nsarcineaza el sa-l scoata ca lamura. Suspendarea e un moft. Ba e si onoare sa fi suspendat pentru ndeplinirea unei obligatii nationale, cum este apararea taranului oropsit. A avut noroc judecatorul ca s-a transferat, altminteri o patea urt de tot pna la sfrsit, caci prea a fost ticalos si voise s-o iea razna, ungureste. Si fiindca Herdelea, ca omul patit, se ndoia si nu credea, Grofsoru se nfuria, se jura si striga ca sa-i taie mustatile daca n-are sa-l faca achitat de orice pedeapsa". nsemnatatea acestei promisiuni lua proportii stiindu-se n toata Armadia ca Grofsoru tinea la mustata mai mult dect la lumina ochilor, ca n fiecare zi venea acasa la dnsul barbierul sa i le spele, sa i le unga cu pomaduri, sa i le frizeze si sa le rasuceasca... La vreo luna dupa ce se stabilira n Armadia, sosi si Ghighi din Vireag, de la Laura care nascuse o fetita. Ghighi se nduiosa putin c-a ramas pustie casuta din Pripas, dar apoi se mpaca repede. Aici si vedea zilnic prietenele de sindrofie, se ducea pe la ele, veneau ele pe la ea; de asemenea tinerii Armadiei o puteau vedea mai des, o nconjurau, o complimentau, i mai dadeau cte-o serenada... La serata dansanta de la sfrsitul lui Februarie se duse mpreuna cu batrnii si petrecu admirabil. Zagreanu i dadu trcoale toata vremea si, macar ca la nceput ea a fost rece cu dnsul, ca unul care e vinovat n nenorocirea familiei, n cele din urma se convinse ca e baiat cult, asezat, dragut si cavaler, ceea ce recunoscu si d-na Herdelea... De cnd sosi Ghighi ncepu dealtfel si Zagreanu sa vina mai deseori pe la Herdelea sa-i ceara sfaturi si ndrumari n chestiuni de scoala si, fireste,la sfrsit, nu uita sa mai stea de vorba si cu domnisoara, devenind foarte melancolic si suspinnd n rastimpuri. Dealtfel Ghighi, ct statuse la sora ei, se schimbase, se facuse adevarata fata mare, desi nca n-avea douazeci de ani. Crescuse, se mplinise, pierduse copilaria si-si pastrase veselia comunicativa. Ochii ei albastri nsa luceau mai puternic si parca ascundeau dorinte nelamurite... Povestea batrnilor cu

mare nsufletire viata fericita si armonioasa ce o duce Laura cu Pintea. n patru luni si jumatate nu i-a auzit niciodata certnduse, nici baremi nen-voindu-se. George e delicat, iar Laura nu-i iese din vorba, si a ajuns sa-i ghiceasca si gndurile. Fetita le-a botezat-o protopopul din Baia-Mare; i-au zis Maria, dupa numele d-nei Herdelea. La vara au sa vie negresit prin Armadia, ca pe urma sa mearga cu totii la bai n Sngeorz unde e vorba sa soseasca si rudele din Romnia... 279 Mndru si multumit ca orice nvingator, Ion simtea totusi un gol ciudat n suflet. Se gndea si planuia cum sa-si munceasca mosia, si n aceeasi vreme inima i umbla parca aiurea, cercetnd, adulmecnd, nelinistita... Apoi, cnd prinse de veste ca se marita Florica vadanei lui Maxim cu George Bulbuc, l zgudui un fior de durere. - Cum se marita si de ce? si zise furios, ca si cnd cineva i-ar fi furat cea mai buna si mai mare delnita de pamnt. n.valmasagul goanei dupa mosie nu se mai sinchisise de nimeni si de nimic n lume. I se paruse ca nici nu se poate ntmpla altceva si ca tot satul trebuie sa stea n loc, sa ia parte sau cel putin sa priveasca la lupta lui cumplita. Acuma se mira si se mnia vaznd ca oamenii si-au catat de nevoile lor precum si-a catat el de-ale lui, ca lumea si-a urmat mersul ei parca el nici n-ar fi fost!... Se cutremura ca desteptat dintr-un vis. si aduse aminte ct i-a fost de draga odinioara Florica si nu pricepea de ce vrea dnsa sa se marite cu altul, cnd el e aici si o iubeste ca si atunci? si reamintea cum i-a spus, n noaptea nuntii, ca tot ea i-e draga s-apoi totusi nu s-a mai gndit pe urma la ea, ca si cnd ar fi nghitit-o pamntul... Pareri de rau i rodeau inima. i trecea prin creieri sa alerge la Florica, sa-i spuna ca tot draga i-a ramas si sa-i porunceasca sa nu se marite... Dar se dezmeticea rusinat. Om nsurat, cu copil, l-ar huidui lumea si l-ar alunga Florica... Ei, daca n-ar fi Ana... Drustile si colacarii venira sa-i cheme la nunta si el fagadui bucuros ca vor merge de buna seama... nsuratoarea feciorului lui Toma cu o fata saraca lipita strnise de altminteri vlva n Pripas. Mai ales tocmai calicii l ocarau ca ia o calica si spuneau n gura mare ca George are sa pape repede averea batrnului. Toma auzea zvonurile si raspundea nentrebat: - Eu nu ma bag, nu ma amestec... Parca eu am sa traiesc cu ea? Eu i-am spus totdeauna: Dragul tatii, fa ce vrei si ce-ti cere inima. Ca noi la avere nu ne uitam, c-avem, slava Domnului, si nu suntem muritori de foame... Daca-i place lui fata si i-e draga, sa fie sanatosi. Ca dect sa traesti cu o ciuma-n casa,

mai bine sa te arunci n Somes cu capul n jos... George nu-si mai ncapea n piele de mndrie. Avea multumirea, ce-l magulea grozav, ca a cucerit pe Florica, si nsuratoarea i se parea ncoronarea unei biruinti nemaipomenite. 280 De cnd se cununase Ion Glanetasu cu Ana, el ramasese fruntea flacailor, ceea ce-l rasplatise putin pentru nfrngerea ce o suferise atunci. Desi ar fi fost vremea sa se nsoare si dnsul, nu se putea hotar. Tatal sau l zorea, iar el amna mereu ca sa se bucure n tihna de placerea de-a fi calauza tineretului n bine si n rau, la petreceri si la batai. Dealtfel spunea cu fala ca nici o fata din sat nu-i destul de vrednica de dnsul. Fara sa-si dea seama, vorbea chiar adevarat. Caci ca sa-i placa lui vreuna, trebuia nti sa vaza ca place si altuia si ca, lund-o, pricinuieste necaz cuiva... Toamna trecuta nsa George primise o lovitura n mndria lui de cap al tinerimei. Atunci se ntorsese de la oaste Nicolae Tataru, feciorul lui Trifon, voinic, aspru la nfatisare si blnd la inima. Era baiat cu nvatatura: umblase doi ani la liceul din Armadia si nu continuase fiindca repetase de doua ori clasa a doua. Din scoala ramase totusi cu dragostea de carte si, cnd a crescut mai mare, s-a abonat la Foaia Poporului", saptamnala, din care citea Dumineca, pe prispa, parintilor si vecinilor dornici de a afla ce se mai petrece prin lume. In armata a naintat sergent si se falea ca i-ar fi propus nsusi capitanul sa se reangajeze. Venise mai dezghetat din catanie, vorbind mai raspicat, parc-ar fi comandat mereu, umblnd ca bradul si avnd mereu pe limba cte-una&o si cte-un mars sau mic, prin care uimea pe flacaii si chiar pe barbatii din sat. Macedon Cercetasu l mbratisa n fiecare Dumineca la crciuma si se plngea ca feciorul lui a fugit de trei ori de la ostire de-l face de rsul lumii... Cu toate acestea Nicolae era asezat, potolit si se gndea sa se nsoare cat mai curnd, deoarece cei de vrsta lui aveau si copii. Dar, pentru ca avea vreo sase frati mai mici ca dnsul, cauta o fata cu zestre, la care sa se poata muta, ca sa-si usureze parintii. Pna sa gaseasca ce dorea, se tinea de Florica vadanii lui Maxim cu care-ti era mai mare dragul sa te arati la hora, fiind frumoasa si desteapta, desi ca degetul de golasa... George simti curnd ca i se ntuneca steaua din pricina lui Nicolae. Si atunci, ca sa-i dea o lovitura zdravana, vazndu-l ca umbla cu Florica si zvonindu-se chiar c-ar fi vorba s-o iea de nevasta, se hotar repede, o peti si facu ndata tocmeala, vesel ca i-a suflat-o...

Florica se topea de fericire. Nu nadajduise ea niciodata norocul s-o iea feciorul unui bocotan" ca Toma Bulbuc. Cum mplinise douazeci de ani si, afara de niste boarfe, zestre n-aducea, s-ar fi agatat bucuroasa de oricine, numai sa se vada la casa ei... Nunta se facu n casa cea noua a lui George, zidita anume pentru dnsul. Trei popi slujira la biserica, iar Toma nu s-a lasat pna nu i-a oprit pe toti si la ospat, izbutind chiar sa mbete leuca pe cel din Saracuta cu bere, caci cumparase nadins trei butoaie pentru fetele spalate. Nas mare a fost Stoessel 281 care, ca notar, desi ovreiu, i se paruse tot ce se poate mai distins. Stoessel a venit cu brisca lui cea noua, galbena, mpreuna cu notareasa si cu toti copiii, si a stat toata noaptea, iar n talgerul miresei a svrlit o hrtie de o suta coroane, nu ca popa din Saracuta care a pus un biet zlot de argint si nca vaitndu-se ca biserica lui e cea mai saraca de pe valea Somesului... George era foarte vesel si mndru, si se uita din cnd n cnd la Nicolae Tataru sa-l surprinda ct e de suparat. Rotindu-si nsa privirea la oaspetii prea cinstiti, ntlni deodata ochii lui Ion Glanetasu nfipti ca niste lipitori n Florica. Ochii acestia drji, aprinsi si tulburi l spaimntara si parca i spusera ca dintr-nsii porneste primejdia. ncerca sa se bucure ca Ion i rvneste pe Florica si vru sa simta o razbunare pentru cele ce a trebuit sa nghita dnsul odinioara din pricina lui. Dar nu izbuti sa-si mprastie teama nici dnd de dusca un pahar de rachiu. Numai ntorcndu-se la Florica se mai linisti putin, caci ea sedea cu ochii plecati si plnsi, cum se cuvine unei mirese, si doar pe buzele subtiate si rosii i juca un zmbet de placere. Se gndi sa nu se mai sinchiseasca de Ion si totusi ndata se pomeni iar pndindu-l. Si Ion nu-si lua ochii de la mireasa, ca si cnd i s-ar fi lipit de ea ntr-o sarutare att de patimasa ca nici o putere din lume sa nu-i mai poata desparti... Alaturi de el, George descoperi ntr-un trziu pe Ana, galbejita si uscata la obraji, seznd ca pe ghimpi si surznd rusinata. Ea ntlnind privirea mirelui, spuse ceva la ureche lui Ion care, fara a ntoarce capul, mri aratndu-si dintii, ca un dulau gata sa muste. Zmbetul pe fata femeii se sterse o clipa, pentru a reveni nsa ndata mai nghetat. Ana simtise de la nceputul ospatului ca Ion pofteste pe Florica. Odinioara s-ar fi prapadit de durere; acuma numai o rusine crncena i ardea sufletul, ca toti oaspetii o vad batjocorita... Si, ncetul cu ncetul, rusinea se schimba ntr-o gheata nabusitoare. I se parea ca toata lumea, cu tot ce e ntr-nsa, se scufunda n niste ape tulburi, att de murdare nct scrba singura pluteste deasupra ei ca o iazma otravitoare. nchidea

ochii si totusi vedea nencetat apa spre care o mpingea o mna grea, ca spre un liman care spala urmele si parerile de rau... n zori, mergnd acasa, cu picioarele de plumb, cu cizmele noua plngnd pe zapada nasprita de ger, un frig nfricosator i ngheta inima. Ion pasea rar, suflnd pe nari ca un taur lacom, cu capul n vnt pe care caciula statea tantosa ca o creasta neagra de cocos. Mergea parca pe ea nici n-ar cunoaste-o, fara sa-i arunce o privire... Amaraciunea o sugruma. Se pomeni zicndu-i tare, fara voia ei, nct se minuna singura auzindu-si glasul: - Am sa ma omor, Ioane! 282 Barbatul nu se uita la ea. Se nfurie nsa deodata ca si cnd l-ar fi trezit dintr-un vis dulce. - Da omoara-te dracului ca poate asa am sa scap de tine! mormai dnsul nepasator, scotnd pe gura si pe nas fuioare albe de aburi, ca un balaur ntartat. Ana se cutremura. Se opri o clipa sa rasufle. Pamntul se nvrtea si se legana, ca zguduit brusc din temelii. Si parca apa tulbure, gretoasa de adineaori se ntindea peste tot, amenintnd s-o smulga si pe ea, s-o arunce n vrtejuri fara fund. ntinse minile cautnd un reazam care s-o apere de cutropire. Vru sa strige ajutor si buzele ei soptira desperate: - Am sa ma omor... Dar nici nu-si mai recunoscu glasul... - A$ fi putut cstiga si mi-ar fi venit usor s-o pedepsesc chiar cu temnita... Dar cum sa-mi pun eu mintea cu o muiere? Ajunge c-am speriat-o bine de tot, sa se nvete minte - si zise preotul Belciug dupa procesul lui cu d-na Herdelea, observnd ca nu e furios, desi a iesit nfrnt. Dealtfel, de cnd s-au mutat Herdelenii n Armadia, mnia lui mpotriva lor parca scazuse, facnd loc unei lncezeli pe care nu putea s-o nteleaga. Pna atunci toate nenorocirile nvatatorului i se parusera bine meritate si se simtise mndru c-a contribuit si dnsul la strnirea lor, adaognd, ca o culme egala cu excomunicarea, refuzul lui de-a intra cu sfnta cruce n casa unde s-au urzit ticalosiile mpotriva slujitorului Domnului. Acuma nsa ncepea sa-si dea seama ca nentelegerile dintre ei au pornit din desertaciuni marunte, aproape copilaresti, si-si zicea ca pedeapsa a fost poate prea mare pentru greselile savrsite. - Poate c-am fost prea aspru, dar lectia o meritau - se mngia dnsul n noptile lungi de iarna, cnd se zvrcolea fara somn n asternut. si amintea serile placute de-acum ctiva ani. Herdelea venea

si jucau durac sau sedeau de vorba pna trziu, ca niste frati. Alteori se ducea el la Herdelea si jucau loton'cu toata familia, pna dupa miezul noptii, pe nuci, sorbind cu pofta numeroase ceaiuri cu mult rom. Cnd s-a ntors din Cluj dupa operatia de rinichi, fiind slabit si avnd mare nevoie de mncare mai buna, d-na Herdelea trimitea n fiecare zi pe Ghighi, care era mititica, cu supa de gaina si cte alte bunatati... 283 Amintirile bune i le ntunecau nsa, nu uneltirile de mai trziu ale Her-delenilor, ci nvatatorul cel nou pe care Belciug a ajuns foarte repede sa-l numeasca n sinea lui baiatul viclean si renegat al unui taran de treaba"... Preotul vorbise numai de vreo cteva ori cu Zagreanu, dar l si catalogase. Tinerelul zmbise parca ar fi vrut sa-l ia de sus... Cu Herdelea facuse Belciug o ntelegere sa-si adune ntr-o singura dupa-amiaza toate orele de religie, iar cnd n-avea vreme, sa lasa pe cte un baiat mai marisor sa citeasca din Catechism si sa pazeasca linistea n clasa. n cea dinti Miercuri dupa prnz, venind la scoala, Belciug gasi la masa pe Zagreanu, cu ceasornicul dinainte, ntmpinndu-l cu ai ntrziat binisor, domnule parinte". Ba mai statu n spinarea lui toata vremea, ascultnd cum face lectia, ca un controlor. Preotul se supara, nverzi, asuda, se gndi mereu sa-l iea de guler si sa-l scoata afara, dar se stapni si doar la plecare nu-i dadu mna. Peste cteva saptamni, avnd o ntrevedere cu arhitectul noii biserici, Belciug uita de ora de religie. Spre seara se pomeni acasa cu Zagreanu care-l ruga politicos sa nu mai lipseasca... Cnd mai afla apoi ca veneticul vrea cu orice pret sa sileasca pe copii sa vorbeasca numai ungureste si ca pune la gloaba grea pe parintii care nu-si pot trimite odraslele la scoala, preotul ncepu sa regrete pe Herdelea. Totusi Zagreanu si Herdelea nu-l preocupau dect n unele ceasuri de plictiseala, caci altminteri traia niste vremuri fericite. In Ulita Mare, pe locul cel mai frumos din sat, aproape de casa lui, zidurile noii biserici asteptau doar primavara ca sa renceapa lucrul, sa se nfaptuiasca deplin visul lui. Pna atunci avea dese ntlniri, sfaturi si chiar certuri cu arhitectul, un om ncapatnat, cu o barba lunga, stufoasa, care voia sa stie mai bine ca dnsul cum sa mpodobeasca iconostasul si interiorul sfntului lacas... Ca o minune cereasca, tocmai n clipele de greu zbucium, venise la dnsul o deputatie de tarani din Sascuta sa cumpere bisericuta veche, s-o mute la ei. Belciug se cutremura de mndrie, caci astfel dobndea mai mult dect i trebuia spre a acoperi toate cheltuielile cladirii celei noui. - Mult m-am straduit si Dumnezeu nu m-a lasat! murmura el

nchinndu-se cucernic. O, daca toti ar face ct mine, daca fiecare ar face macar atta, cum s-ar nalta neamul nostru n lume si n fata Atotputernicului! Belciug era romn nflacarat, dar fara parada si nervnind mariri. mi fac datoria n cuibul meu", si zicea cu o modestie bisericeasca n care dormea poate si o parere de rau. Sentimentele nsa si le pastra mai mult n suflet, ferindu-se sa aiba ciocniri cu stapnirea. Numai la petreceri si dadea drumul uneori, desi a doua zi se caia ca n-a pus lacat gurii, cum scrie dealtfel si n cartile sfinte. 284 Pna a nceput cladirea bisericii, avusese obiceiul sa spuna ca, dupa ce o va vedea sfintita, va muri bucuros. Acuma si mai deschidea un termen: sa-i dea Dumnezeu zile sa poata vedea si dnsul Romnia, mama visurilor noastre", pe urma va muri mpacat. n asteptarea mortii nsa se cntarea de cteori umbla prin Armadia si, cnd se plngea ca n-are sa mai traiasca mult, se supara daca i bateai n struna. n schimb se nsenina cnd i se spunea ca e rezistent si ca are sa nmormnteze tot satul pna sa-i vie lui rndul. Atunci si mngia barba sbr^ita si ofta cu ochii spre cer: - Sperante desarte, vai, prea desarte! Viitorul e n mna lui Dumnezeu... Noi sa vedem prezentul!... Prezentul lui erau socotelile bisericii cu arhitectul, grijile gospodariei, slujba bisericeasca, Zagreanu, Herdelea, satenii... Se necaji cnd si dadu seama ca prea a nceput sa se gndeasca la Herdelea si sa ntrezareasca chiar putinta de mpacare, daca ar avea norocul sa se mai rentoarca n Pripas... - Atta mi-ar lipsi acuma - se mnie cautnd sa-si mprastie gndurile acestea. Asta-mi lipseste, vezi d-ta... Parca de mpacari mi arde mie azi... Numai dorinta de a strnge banii de drum l nviora pe Titu n Magura. Deaceea muncea din rasputeri, silindu-se sa-si grabeasca plecarea... Dealtminteri nici n-ar fi putut face altceva n satul acesta aruncat pe o vale strmta, n creierii muntilor, cu casele razlete pe coaste. Cu Caldararu a vazut repede ca n-ar fi chip sa lege nici un fel de ntelegere sufleteasca. Au fost ei tovarasi de banca n liceul din Armadia, dar de-atunci nu s-au prea vazut pna acuma cnd Caldararu era notar, nsurat, nstarit, iar Titu un visator cu capul plin si cu buzunarele goale... Apoi Caldararu se schimbase de nerecunoscut. Mititel, voia sa para grav si serios, ca sa-l respecte taranii, ntrebuinta sumedenie de pomazi ca sa-i creasca mustatile si era nenorocit ca, fiind spn, deabia avea ici-colo cte-o tepusa. si scotea burta nafara si, pentruca din fire ramnea cam supt, si facea vesta

si pantalonii largi n bru ca sa para mai gros si pntecos. Ochii mici, vii, negri i se nvrteau n orbite ca la veverita.. Vorbea tare si apasat si se ferea ca de foc sa rda n fata oamenilor. Era nsurat de curnd cu fata subprimarului din sat, taran bogat care pusese umarul pentru alegerea lui Caldararu, desi rivalii lui, mai batrni, fusesera sustinuti de nsusi solgabiraul Chitu. Toata familia socrului sau l 285 privea ca pe un fenomen rar si l lauda pretutindeni, speriinduse mai ales ca e numai de douzaci si sase de ani si e notar...", parca mai trziu ar fi fost menit sa ajunga cel putin fispan... Titu i spuse din prima zi ca vrea sa plece n Romnia si ca a venit aci numai sa-si adune cheltuiala de calatorie. Caldararu tinu ndata sa-l pova-tuiasca sa nu faca prostia de a pleca nicaieri, ci sa stea la dnsul, sa cstige 0 practica buna, apoi sa-si dea examenele ce-i mai lipsesc si sa se nscrie la cursul de notari de pe lnga Universitate. i preamari apoi profesiunea de notar comunal, neuitnd a se da drept pilda pe sine nsusi care a ajuns asa de bine prin munca si staruinta. Titu se simti micsorat ca prietenul sau vrea sa-i pozeze n ocrotitor, dar nu-i facu imputare, ci si nteti doar hotarrea de-a pleca mai repede... n sufletul lui zbuciumarile se linistira sub privegherea sperantei. Din clipa cnd dorinta vaga de-a trece dincolo s-a transformat n pasiune, viata 1 s-a usurat, ascunzndu-si parca toate maruntisurile urte. Visurile care pna ieri clocoteau ntr-nsul, cautnd sa izbucneasca neaparat si sa schimbe realitatea, sa cucereasca pe toti si sa-i faca sa tresalte la fel, acuma stateau sfioase n coltul cel mai cald al inimii lui, ca astmparate de un farmec atotputernic. Acolo le mngia n clipele de reculegere, le rasfata si le ferea cu grija de ochii lumii nentelegatoare. Si astfel, nazuintele lui i se pareau mai pretioase si mai dragi, ca o comoara nestimata... Odata Caldararu, vazndu-l retras si ursuz, vru sa-l descoase. Titu i raspunse verde: - Ce sa pricepi tu? Ce ideal sa nutresti tu? Te-ai nsurat, esti notar, ce-ti mai lipseste? Copii? Ai sa faci, ca doar nu-i asa mare lucru... Pe urma? Idealul tau, draga, e sa fii apreciat de domnul solgabirau. De-aceea nu scapi nici o Smbata fara sa-i trimiti daruri, de-aceea te ndoiesti pna la pamnt cnd l vezi, de-aceea te iscalesti Kaldarar", de-aceea pui pe nevasta-ta sa nvete ungureste si ai fi n stare sa nveti ungureste si pe bietul tatal-tau... - Te rog, te rog - se umfla notarul. Eu sunt om cumsecade... - De ce te superi?... Apoi parca eu ce-ti spun? Tocmai pentru ca

esti prea cumsecade, faci ce faci. Si poate ca bine faci... Dar daca eu nu sunt n stare sa fiu ca tine si ca miile de altii ca tine? Nu sunt dragul meu, si nu pot... Si, vezi, de aceea eu nam ce cauta nici aici, nici n alt judet, nicaieri n tara asta, ci trebuie sa-mi iau lumea n cap... 286 Dupa aceasta si altele, Caldararu se cai ca s-a ncurcat cu un asa zapacit care nu stie sa-l stimeze. I-ar fi cautat vreo vina si s-ar fi cotorisit de dnsul, dar Titu muncea ct sapte si-i ducea n spinare toata cancelaria, nct n-ar fi fost usor sa-l nlocuiasca... Spre primavara Titu primi o scrisoare de la Laura care-l umplu de bucurie. Ii spunea n scrisoare ca la vara vor veni la Sngeorz negresit si rudele din Romnia ale lui George. Se simti acuma att de aproape de fericire nct i venea sa ntinda mna s-o strnga n brate... De la nunta lui George Bulbuc, n fiinta Anei se statori o sila grea pentru tot ce o nconjura. Zilele i se pareau nesfrsite si tulburi, asemenea apei care o ispitise atunci si al carei miros nabusitor i ramasese n nari, ca o ispita. Simtea mereu ca-i lipseste ceva si rvnea din ce n ce mai mult o liniste mare. Se oprea deseori pierduta, cu bratele moarte, cu ochii aiurea, fara sa vaza si fara sa auza. Zenobia, cnd o surprindea asa, o ocara ca doarme pe picioare si ca pute locul de lene pe unde trece... Nici o bucurie nu mai gasea n lume. Copilul ncepea a ganguri si semana att de bine cu Ion nct ea, care azi se ngrozea de barbatul ei, i ocolea privirea de frica sa nu vada nr-nsa ochii din noaptea ospatului, cei ce-au patruns ca niste sageti aprinse n carnea celeilalte femei. Apoi si Petrisor era rau, plngea mult, pna nvinetea, iar cnd i dadea tta n gura musca sfrcul cu gingiile parc-ar fi vrut sa se razbune ca ma-sa n-a sarit mai curnd. Mngindu-l si hranindu-l, Ana si zicea de multe ori: - Numai Ion e pricina... si simtea inima seaca si goala ca o punga zvrlita ntr-o margine de drum de un trecator nepasator. ncetul cu ncetul si mintea i se stinse, parca toate cutiutele s-ar fi desertat spre a lasa locul slobod numai pentru doua chipuri tot mai mari, deslusite, care i se plimbau de ici colo, greoaie, apasatoare si dureroase, silindu-i sufletul sa se mpace cu ele si chiar sa le ndrageasca: Avrum si Dumitru. Si amndoi se aratau vesnic asa cum i vazuse ultima oara: ovreiul cu streangul de gt, cu parul umed de sudoare, cu genunchii ndoiti sub scara din sura, iar mosneagul cu briciul deschis ca un compas si ridicat sus ca sa nu se taie, si cu o falca alba de spuma de sapun.

Chipurile acestea o spaimntau si i strneau o ntrebare pe care n-o putea mbraca n cuvinte si nici macar n-o putea lamuri bine. Vedea doar limpede ca oamenii, care au 287 trait si au suferit ca si dnsa, au pastrat n ochii reci atta liniste si mpacare nct i era parca necaz ca nu poate dobndi si ea nepasarea lor alinata... Cnd se desprimavara, Ana si facu obiceiul de-a se duce n fiecare zi pe la tatal ei, pe-acasa. Nu-si dadea seama de ce se duce si n-o ntreba nimeni. Ion era bucuros ca nu-i mai zbiara copilul n creieri si ca nu mai e nevoit s-o vada vesnic bosumflata, ca o prevestire de rau... Vasile Baciu rareori schimba cte-o vorba cu dnsa; o afurisea nsa ca din pricina ei a trebuit sa ajunga averea lui pe minile unui tlhar care azimine poate sa-l scoata din casa... De la Glanetasu pna la tatal ei, o postata bunisoara, Ana, cu copilul n brate, mergea ca o naluca, fara sa se uite n dreapta ori n stnga, trecnd pe lnga oameni fara sa dea binete si bolborosind cine stie ce... Cei ce o ntlneau si faceau cruce; prin sat se soptea ca s-a smintit la minte sarmana femeie, iar unii mai milosi ocarau pe Ion si pe Vasile c-au batut-o pna au naucit-o de tot... Ea intra n casa, se nvrtea putin, ca si cnd ar fi cautat ceva pierdut demult, apoi se aseza pe o lavita, si alapta copilul, muta, cu ochii n gol, pe urma deodata se scula si pleca precum venise... Odata nsa, mergnd spre casa parinteasca, un glas blbit si hodorogit o trezi din aiureala: - Ana!... Ana!... Stai... vino-ncoa!... Femeia se opri speriata. Savista-Oloaga, n poarta ograzii lui Trifon Tataru, i facea semne desperate cu mna. Ziua era calda, alintata de soare. Noroiul pe ulita se sbicise. Ramurile pomilor, spalate de rugina iernii, si nverzeau mugurii... Ana se mira vaznd pe Savista. - Aici esti? o ntreba. - Aici... Venit dinadins pentru tine... Sa-ti spun - clefai oloaga rnjind, dar cu privirea mnioasa si dnd din mini parc-ar fi vrut sa se ridice n picioarele ei subtiri si corcite. Nevasta stia ca Florica, de cnd s-a maritat, luase pe Savista la dnsa. Ba auzise cum George s-ar fi laudat catre oameni ca oloaga are sa-i poarte noroc n casa; asta drept raspuns celor ce, voind sa-si bata joc, spuneau ca Florica n-are zestre, afara daca n-o strnge pe Savista ca sa-i cerseasca pomana trecatorilor... - De ce s-o fi ntors oloaga napoi la Trifon Tataru? se gndi Ana apropiindu-se. Savista i spuse ceva cascnd gura ct o sura, gfind si

silindu-se n acelasi timp sa-si mulcomeasca glasul sa n-o auda cumva cineva, desi nu se zarea tipenie de om prinprejur si numai n santul de peste drum scormonea 288 grohaind un mascur legat de-un picior cu sfoara de un par din gard. Ana asculta si nu pricepu nimic. - Mai rar, Savisto - murmura ea rugatoare. Oloaga rosti rar doua vorbe, dar apoi urma mai repede si mai blbit. Din ce n ce nsa i lucea mai aprig privirea si n colturile gurii i clabuceau spume galbui. - Nu vie Ion... Pozna mare... Florica nu... George omoara - urla dnsa foarte iute, amenintnd cu pumnii si nvrtind n orbite ochii aproape albi de holbati. Apoi deodata Ana pleca, lasnd pe Savista cu gura plina, zvrcolindu-se n lamuriri aprinse. n urechile Anei patrunse Ion, Florica, George" din care ntelese deajuns. Oloaga nsa se nfurie mai rau vaznd-o ca se departeaza, si racni dupa ea scuturnd pumnii: - Si pe tine omoara, trfo... Tu lasi pe Ion... Facu o sfortare mare sa se repeaza n urma Anei, dar picioarele betege i ramasera tintuite pe loc si doar cu fata se pleca pnan pamnt, tipnd mai gros: - Ion vrea Florica... George omoara... Toti, toti, toti!... Ana nu mai auzea dect: Ion, Florica, George... Si merse ca alta data, drept nainte, pna la casa n care a copilarit. Tatal ei nu era acasa. Lua cheia de sub grinda, unde stia ca o ascundea, deschise usa si se aseza pe lavita. Copilul se scncea. II legana putin n brate, apoi i acoperi gura cu tta... si simtea capul greu ca plumbul. n nestire strngea la piept copilasul care tocaia lacom. Se uita mirata prin casa parc-ar fi vazut-o ntaia sau ultima oara. Nimic nu era schimbat. Patul, masa, lavitele, scaunele, dulapul cu vase, donita de apa, lampa spnzurata n tavan... Toate ca totdeauna. Numai cuptorul parea mai negru, cu gura-i mare, fara fund... Privind cuptorul, o sageata i trecu prin minte si deodata parca s-ar fi ntors napoi pe o cale spinoasa... Parca e ntunerec bezna... Lespedea rece i gdila talpa cum se suie pe cuptor si inima-i bate sa-i sparga coastele... Se urca ncet sa nu-i fsie camasa, sa nu destepte pe tatal ei care sforaie beat n pat... n culcus e cald... O mna bjbie, i atinge glezna usor si ea stie ca e mna lui Ion, caruia i prie oasele suind si lungindu-se lnga ea... Si inima-i bate mereu... Cum i bate!... Apoi deodata se cutremura si, dezmeticindu-se, si aduse aminte, fara sa-si dea seama de ce, ca n curnd dupa nunta, Ion s-a mprietenit ca un frate de cruce cu George, ca merge deseori pe la dnsii, ca vesnic se sfatuiesc mpreuna, la

crciuma beau mpreuna, umbla si prin Jidovita mpreuna... De 289 unde stie ea toate acestea? Habar n-are, dar stie sigur... i-a spus cineva... Chiar Ion a spus-o acasa Zenobei, laudndu-se si laudnd pe George... Si atunci i se paru ca gura cuptorului se casca mai mare si se apropie de ea. Copilasul scapase sfrcul snului si scncea... Ana se scula brusc, ncuia usa, puse cheia bine. Din spate simti amenintarea gurii uriase, flamnde, nct nu mai ndrazni sa se uite napoi... Savista era tot unde o lasase. Trecnd prin fata ei, o vazu cum scuipa si o auzi cum racneste mai avan: - Omoara George toti... Rusine... Hu... Huo!... Ana nsa se grabea ca si cnd ar astepta-o cineva acasa. Opincile ei plescaiau pe ulita uscata si soarele o frigea n spinare... Cnd intra n ograda, portita scrti att de jalnic ca-i zgria inima. Ion cioplea la o oiste, cu mnecile suflecate, hcind de cte ori izbea cu toporul; se opri o clipa, se uita dupa ea si lucirea ochilor i se potoli vaznd-o, parca s-ar fi ntrerupt, din vedenia celeilalte. Ana nsa trecu pe lnga el fara a ntoarce capul. Usa tinzii era deschisa neagra; pe pragul de sus se prelingea o perdea de fum albastru. n casa, pe pat, se odihnea Glanetasu, cu fata-n tavan, cu gura cascata, horcaind. La vatra Zenobia sufla n foc cu ochii rosii si umflati; zarindu- si nora, o lua ndata la ocari, dar nencetnd de-a scormoni taciunii si dea sufla: - Ai nceput sa forfotesti toata ziulica prin sat, tu nevasta... fuuu... ffff... fff... si colea-s toate balta... ff.. Parc-ai fi din tigani, nu din oameni de omenie... Vad ca nu mai ai... fffuuff... nici un pic de rusine... fff... nici obraz... Femeia auzea vorbele si nu le pricepea rostul. Toate i se pareau ca prin vis. Statu putin n mijlocul casei. Copilasul gngurea. Pe urma, ca si cnd si-ar fi adus aminte, aseza copilul cu bagare de seama la picioarele Glane-tasului, l mbondori bine n crpe si-l nchina de trei ori... Facnd aceasta parca iar uita ce vruse si iar ramase pierduta, cu ochii ntrebatori... Apoi tresari si iesi brusc n tinda, unde cotrobai prin toate ungherele, foarte amarta ca nu gasea ce cauta. Porni n ograda si-n prag o lovi drept n fata lumina vie a soarelui primavaratec, silind-o sa clipeasca aiurita din ochi. Cu obrajii galbeni, supti, cu nasul subtiat, cu barba ascutita, parea nsasi desperarea. i venea sasi frnga minile si nu putea... Un gnd nou i rasari n creieri si fugi drept n grajd... Acolo, pna sa se obisnuiasca cu ntunerecul, bjbi putin. Apoi vazu pe Joiana, vaca ei de zestre, cu spinarea osoasa si cu

soldurile largi, iesite afara ca doua lopeti, parca vesnic ar fi fost flamnda, si cu ugerul atrnndu-i pna aproape de pamnt. Joiana se uita la ea cu ochii mari, linistiti si melancolici, ca si cnd ar ntreba-o: ce vrea? Ana i mngie soldul, dar Joiana, nemul290 tumita, ntoarse capul si-si vr botul n ramasitele de ogriji, suflnd puternic pe nari spre a mprastia praful din fundul ieslelor... Alaturi rumega Dumana lui Ion, iar mai departe, tot pe mna dreapta, doi cai slabuti nechezau cu nadejde. n stnga erau boii, culcati, somnorosi... Ana nsa ntrzia mereu. Se oprea, uitnd ce cauta, si pornea iar doi pasi, reamintindu-si. Ajunse la cotetul unde tinuse vitelul pe care Ion l-a vndut ca sa plateasca avocatului. Pe un stlp, ntr-un cui de lemn, atrna streangul nou-nout, cu care lega vitelul cand l alegea la muls. Lundu-l si ntinzndu-l n mini, zmbi cuprinsa de o bucurie mare. Pe urma se uita mprejur. Tavanul era foarte jos, aproape sa-l atingi cu degetele, si se odihnea pe grinzi groase, necioplite. Trecu capatul streangului pe dupa cea dinti dinspre usa, lnga Joiana, si l lega cu un nod ntreit. Largi bine latul din cellalt capat si-i dadu drumul, privind cum se leagana de ici-colo, din ce n ce mai usor. Privind asa i aparu n minte din senin Avrum si se mira ca spnzuratul n-o mai spaimnta, ci parca zmbea straniu ca o chemare. - O, Doamne fereste, ca si eu... - murmura Ana ntorcndu-se si facnd un pas, hotarta sa iasa din ntunericul nabusitor. Printr-o crapatura a usii patrundea o dunga de raze galbene n care jucau si se ntreceau mii de firisoare n toate culorile. De afara auzi izbiturile de topor ale lui Ion si un ciripit zgomotos si certaret de vrabii multe. Vru sa mai faca un pas si deodata vazu limpede n dunga de lumina pe Dumitru cu briciul n mna, tremurnd ca si cnd i-ar face semne... Speriata, se uita napoi. Streangul nu se mai misca; statea drept, ntins parca de o greutate mare. Cand se gndi de" ce-o fi ntins, deslusi n lat capul lui Avrum, cu un rnjet care o nfurie... ncet, tacticos, si scoase naframa si o puse pe parul ce despartea pe Joiana de Dumuna. Se duse apoi furioasa sub streangul care-i venea pna la ochi. Se ntinse n vrful picioarelor, prinse latul cu amndoua minile si-si vr capul. Se cazni mult sa-si potriveasca funia pe gtul gol, tinnd cu o mna streangul si cu cealalta latul. Picioarele o dureau de ct statuse ncordata; simtea ca e aproape sa-i amorteasca... nchise ochii si ncerca sa nu se mai tina cu minile de funie. De altfel nici nu mai putea de picioare; i se zgrceau genunchii. Latul o strngea din ce n ce mai tare. N-o durea, dar i se parea

ca tot nu l-a potrivit bine si-i era necaz ca s-a pripit. Simti o gdilitura nct trebui sa caste gura si ochii. Deodata i trecu prin minte ca acuma are sa moara, se ngrozi si vru sa se ntinda sa atinga pamntul, sa fuga de moarte. Dar degeaba misca picioarele, caci nu gasea nici un sprijin. Atunci se spaimnta si o cuprinse o nnecaciune arzatoare. Limba i se umfla, i umplu gura, nct trebui s-o scoata afara... Apoi un fior o furnica prin tot corpul. 291 Simti o placere grozava, ametitoare, ca si cnd un ibovnic mult asteptat ar fi mbratisat-o cu o salbaticie ucigatoare. ncerca sa tipe, dar nu izbuti dect sa horcaie de doua ori nabusit... Se molesi, lasndu-se sa atrne n voie. Ca o fulgerare i mai trecu prin creieri noaptea, cuptorul, durerea, placerea... Pe urma toate se nclcira... Ochii holbati nu mai vedeau nimic. Doar limba crestea mereu, sfidatoare si batjocoritoare, ca o razbunare pentru tacerea la care a fost osndita toata viata... Joiana, nemaisimtind nici o miscare, ntoarse capul si se uita nedumerita. Dadu din coada si atinse cu motul de par poalele Anei. Si fiindca Ana ramase teapana, Joiana si nfunda limba verzuie, apasat, nti ntr-o nara, apoi n cealalta, si porni sa rumege domol, plictisita... Deabia ntr-un trziu se auzi glasul mnios al Zenobiei: -Ano!... Mai Ano!... Vai mnca-te-ar relele, puturoasa si netrebnica! Ca toata ziulica bate ulitele si copilul mi-l lasa pe cap sa-mi urle si sa ma asurzeasca... Ano! Fire-ai a dracului cu cine mi te-a facut nora! Vedea-te-as moarta sa te vad, nerusinato si... - Mi se pare c-am vazut-o intrnd n grajd - mormai Ion fara sa se opreasca din cioplit. Ia vezi c-o fi adormit acolo!... Zenobia se repezi si deschise larg usa grajdului. Lumina navali vesela nlauntru. In aceeasi clipa nsa femeia sari la o parte, ngrozita si tipnd ca din gura de sarpe: - Tuulai!... Ajutor!... Sariti!... Ionica!... S-a spnzurat Ana!... Vai de mine si de mine, tulai!... S-a spnzurat!... 292 CAPITOLUL XI BLESTEMUL Cnd vazu Ion pe Ana moarta, simti parca o lovitura de ciocan n moalele capului. Statu n fata spnzuratei, uluit, strngndusi gura cu palma, si o durere necurmata l apasa pe creieri, ca un bolovan. Acuma si aduse aminte amenintarea ei din noaptea nuntii lui George cu Florica. Mila stranie, alcatuita din groaza si mirare, ce te cuprinde instinctiv n fata mortii, l zgudui o clipa. Dar pe urma, obisnuindu-se putin cu fata schimonosita cumplit a femeii, l munci ntrebarea cum a putut el trai aproape un an n acelasi pat cu ea si sfrsi zicndu-si ca

bine a facut ca s-a omort... Dupa un rastimp nsa se rasti la Zenobia, aproape fara sa-si dea seama. - Unde-i copilul, mama?... Vezi de copil!... Ia du-te la copil!... Grija de copil i umplu toata mintea si nici nu-l mai parasi... Vasile Baciu veni spre seara, gasind pe Ana asezata pe masa, scaldata, mbracata, cu minile ncrucisate. Se uita lung la ea, nghiti un nod ce i se urcase n piept si apoi schimba cteva vorbe cu Ion, dar fara sa se priveasca n ochi. Zenobia nsa i povesti amanuntit cum a venit Ana din sat, cum a pus copilul pe pat, cum a iesit afara, cum nici n-ar fi dat peste dnsa daca nu plngea copilasul... La prohod se aduna mai tot salul, nct oamenii umpleau si ulita. Praporii fluturau alene n adierea de primavara care ducea departe mirosul de tamie 293 si aducea n schimb valuri de miros dulce de flori de mar. Cteo femeie izbucnea n plns din cnd n cnd, iar preotul Belciug mormaia pe nas cntecele de nmormntare si scutura mereu cadelnita. Ion ngenunchia deoparte, Vasile de cealalta parte a cosciugului, amndoi cu capetele goale, plecate, ca niste vinovati. Zenobia, n genunchi, tinea copilul n brate, leganndu-l ca sa nu se scnceasca, si se uita mprejur parca s-ar fi mndrit cu frumusetea ngropaciunii. Glanetasu, zdrobit, cu obrajii n palme, plngea cu sughituri, bolborosind dureros: Draga tatii... Draga tatii... Ion asculta ca prin vis cntecele popii si raspunsurile dascalului. Gndurile lui rataceau n zigzaguri stranii, sarind de la Ana la copil, apoi la Vasile Baciu, iar la moarta din sicriul de brad nvalit cu zabranicul aspru, si pe urma deodata la Florica, revenind la copilul din bratele Zenobiei. Si de cte ori i venea n minte copilul avea o tresarire de spaima nenteleasa. Pe cnd preotul citea o rugaciune lunga, si aduse aminte ca, nainte de-a scoate din casa cosciugul, au sosit aci George cu Florica, cu fetele triste, si i-au spus ca asa a vrut Dumnezeu, dar omul sa fie tare, ca toate trec pe lumea asta... Privirea nevestei l pironise ntr-una, posomorta si doritoare si plina de imputari, dar totusi parca rasfrngnd asupra lui o dragoste mare, deabia stapnita. Lui i-a fost frica sa nu bage de seama George si a plecat ochii... iar acuma simtea privirea aceea n creieri, i se plimba n nchipuire tot mai stapnitoare, coplesindu-i inima de o amaraciune din care totusi ncolteste repede o nadejde noua... Pe la sfrsitul prohodului, ridicnd ochii, ntlni, peste cosciug, privirea lui Vasile Baciu care-l sflederea cine stie de cnd. Ion ngalbeni, ncerca sa plece iar capul si nu mai putu. Privirea

socrului sau era ca a unui sarpe urias ce-si ameteste prada nainte de a o nghiti. In ochii lui nsa Ion citi mai ales o ntrebare, nti ntunecoasa^ s-apoi ndata limpede ca lumina zilei: - Unde-s pamnturile?... In pamnt se duc toate pamnturile. Atunci deodata si dadu seama de ce se gndeste el atta la copil. Adica prin moartea Anei ar pierde tot si degeaba s-ar fi luptat, daca n-ar fi copilul... Adica numai n sufletul copilului tine averea lui, numai ct tine sufletul copilului tine si mosia... Vru sa se uite spre Zenobia cu copilul^ar privirea lui Vasile nu-i dadea drumul, si ncepu sa-l friga si sa-l sfsiie, caci ntr-nsa se vedea pe sine nsusi ca ntr-o oglinda: galben, speriat, tremurnd de frica amenintarii... Iar socrul sau parca avea fata unsa cu un zmbet batjocoritor de biruinta. Pna s-a cobort n groapa sicriul Anei, ochii lui Vasile Baciu lau urmarit nenduratori, izgonindu-i din suflet privirea Floricai, facndu-l sa uite tot, chiar prohodul nsusi, afara de copilul de care atrna parca toata soarta lui... 294 ntorcndu-se de la cimitir smulse copilul de la Zenobia ca cuprins de teama sa nu i-l rapeasca cineva. II strnse la piept, acoperindu-l cu bratele-i osoase. Petrisor se scncea, iar el l ogoia ca o doica iscusita, gndindu-se mereu ca duce n brate tot pamntul cstigat cu staruinti si zbuciumari att de ndelungate... Oamenii, care pna acuma l ocarau si spuneau ca din pricina lui s-a spnzurat Ana, vazndu-l cu copilul, se nduiosara si-si zisera ca nu poate fi vinovat el de moartea femeii. - Ia seama, ginere, sa nu cada bolnav nepotul! mormai n urechea lui un ;las rautacios, cnd cotira n Ulita Mare. Ion se cutremura si ascunse copilul sub suman, parc-ar fi cautat sa-l apere ie privirea lui Vasile Baciu... Apoi, dupa pomeni, se sfatui multa vreme cu ma-sa ce sa faca cu copilul i cum sa-l ngrijeasca. Si se mai linisti cnd Zenobia l ncredinta ca baietelul ; destul de marisor, ca tot era sa-l ntarce azi-mine, ca mannca de toate, ja are sa creasca ct muntele, numai zile sa aiba de la Dumnezeu, si ca nici a-o sa bage de seama pna s-o pomeni cu el mare si bun de trimis cu vitele S imas... - Ia seama, mama - zise Ion totusi, ragusit. Ia bine seama, ca mi se pare i Petrisor e cam plapnd. - Avai de mine, omule, da nu-l vezi ctu-i de roscovan si de voinic? - Bine, bine... Dar daca se mbolnaveste si moare, Doamne fereste, apoi i stii ca n-ai trai cu mine!... Copilasul asta-i viata

mea, mama!... - Proclet mai iesti, Ionica, si salhui, zau asa! protesta batrna. - Eu atta-ti spun, ca sa nu zici ca nu ti-am spus... ca ochii din cap sa mi-l ngrijesti si sa mi-l ocrotesti. - Da ce-i cu tine, mai baiete? Parca cobesti a rau, Doamne iarta-ma - se nchina Zenobia, gndindu-se ca mult mai trebuie sa-si fi iubit nevasta Ion, "nacar ca nu s-a aratat, daca se prapadeste asa cu firea din pricina plodui ei. - Romnul, cnd e bun din fire, e ca prietenul meu Herdelea! striga }rofsoru cu att mai des cu ct termenul apelului se apropia si Herdelea 'evenea tot mai mohort si mai nencrezator. Sorocul era hotart pentru mijlocul lui Aprilie, la Curtea de Apel din rrgul-Murasului. Herdelea numara zilele ca scolarii la venirea vacantelor, 295 dar el, de ce scadeau, de aceea se ntrista mai mult, muncit de presimtirea ca i-e scris lui sa fie nfierat si sa-sipiarza pensia pentru care a muncit ca robul peste treizeci de ani. Si azi nici macar nadejde adevarata nu mai putea nutri, cu toate asigurarile zgomotoase ale lui Grofsoru, caci si nadejdea l-a nselat att de crncen rndul trecut... Grofsoru i fagaduia n fiece zi si se jura ca se va duce la Curte si nici nu se va ntoarce fara achitare deplina. n sfrsit, ca sa-i dea o dovada desavrsita de ct l iubeste si-l stimeaza, cu vreo trei saptamni nainte de termenul procesului, bau brudersaft cu dnsul la Beraria Rahova, de fata fiind toata domnimea din Armadia, pupndu-l si pe urma strigndu-i triumfator: - Acuma mi-esti frate, betivule, si daca mai ndraznesti sa te ndoiesti si sa-mi ratacesti cu mutra-ti plngatoare, apoi sa stii ca esti de pozna cu mine!... Toti aplaudara gestul, iar cei ce nca nu se tutuiau cu Herdelea, urmara pilda avocatului, ncepnd cu directorul liceului si sfrsind cu contopistul de la notarul public... In ziua aceea Herdelea se simti ntr-adevar fericit, se si mbata zdravan, nct dascalita trebui sa-i puie prosoape ude la cap si sa-l ocarasca toata noaptea... Dar a doua zi tristetea i reveni aceeasi, ca o umbra ce nu te paraseste dect pna cnd stai n ntunerec. Se gndea mult la Ion si la jalba lui. Daca, Ion si-a vazut de ale lui, s-a si mbogatit... Pentru Ion jalba a fost uri accident usor, din care scapi teafar si mai bucuros de viata. Cei pasa lui ca va sedea la racoare o luna de zile. Poate e si

multumit ca astfel are prilejul sa-si odihneasca putin ciolanele... Pe cnd pentru dnsul jalba a fost o lovitura grea care i-a schimbat brusc linia vietii. Un lucru de nimic cum hotareste soarta omului, cum i ravaseste tot mersul vietii! Piatra mica rastoarna carul mare... Un fir de nisip care s-a clintit din loc si a pravalit stnca ntreaga... Si parca totdeauna lucrurile marunte si nensemnate pricinuiesc prabusirile grele, ca si cnd omul, mndru si ncrezator n puterile lui, ar fi o jucarie si poate mai putin n mna unei tainice si nfricosatoare fiinte stapnitoare... Tocmai cu cteva zile nainte de mplinirea soartei, Herdelea se pomeni iar cu Ion care venea cu vestea mortii Anei si cu rugamintea sa-i faca ceva sa-si poata ispasi osnda n nchisoarea judecatoriei din Armadia, ca sa nu se mai departeze pe la Bistrita. - Sa-ti fac, Ioane, cum sa nu-ti fac - zise nvatatorul amart, rozndu-si unghiile ca sa-si stapneasca pornirea. Ca ti-am mai facut si altadata, si vezi bine pe unde am ajuns, vezi, pe drumuri, om batrn... Dar sa-ti fac, fireste... 296 Ion se uita drept n ochii lui, cu o emotie sincera n toata nfatisarea, ca si cnd cuvintele lui Herdelea i-ar fi atins n suflet o coarda care n-a vibrat de mult. - Sunt ticalos, nasule - rosti apoi dnsul molcom. Suntem rai si prosti( vai de pacatele noastre... M-a batut Dumnezeu, mai rau nu se poate... Ti-am gresit, vad bine... Dar Dumnezeu ajuta pe omul bun... Dumnezeu are sa te mngie pentru greseala mea... - Ma mir cum m-am luat eu dupa natngiile tale, Ioane? Trebuia sa te dau pe usa afara, nu sa ma potrivesc tie - murmura nvatatorul, nduiosat si cu ochii umezi. - Asa-i omul cnd i iea Dumnezeu mintea - facu Ion cu alt glas, mai aspru, n care se simtea parerea de rau ca s-a lasat o clipa nvins de slabiciune pentru grijile altuia. Da d-ta sa-mi faci acuma o jalba frumoasa, cum zic, ca-ti platesc, nasule... Herdelea i facu petitia cuvenita. Vorbele schimbate cu omul care i-a pricinuit toata nenorocirea de azi, i sadira n inima un bob de ncredere. si zicea pe omul bun l ajuta Dumnezeu, si gasea parca mngiere. Avea nsa si remuscari ca, n nerozia si zadarnicia lui, de multe ori si-a batut joc de cele sfinte. Si deaci ncolo, seara, ntins n pat, dupa ce stingea lampa, cu fata-n sus si cu minile mpreunate pe piept, se ruga n gnd fierbinte sa-i ierte Dumnezeu ratacirile si sa-l scape si acuma, ca totdeauna, din impasul n care l-a aruncat propria-i vina... Grofsoru avea sa plece singur la Trgul-Murasului, la judecarea apelului. Herdelea trebuia sa ramna la cancelarie, acasa, caci

nu e obligat sa se prezinte si ar cheltui bani multi zadarnic... Desi, plecnd din Armadia la amiazi, seara ajungea la tinta, sau facut mari pregatiri de drum. D-na Grofsoru, o femeie draguta, grasuna, gospodina, umplu un cufar numai cu merinde, ca sa aiba omul n tren ce sa mannce. D-na Herdelea, cu care se mprietenise bine, i-a fost de mult ajutor. Chiar ideea merindei de la dascalita pornise si fuse gasita minunata... La plecare erau de fata amndoua familiile, n care intrau cei cinci copii ai avocatului. Se varsara lacrami abondente, numai Grofsoru se tinu tare si porunci lui Herdelea sa fie absolut linistit si sa aiba ncredere n el si n Dumnezeu. Nevasta avocatului, dascalita si Ghighi hotarsera n taina sa ajuneze toata ziua procesului... Seara, familia Herdelea statu pna trziu, laudnd pe Grofsorenii care-s niste oameni cum nu s-au vazut mai de inima, si dra-maluind fel de fel de nadejdi. Cnd se culcara, n ntunerec se auzi limpede sosaitul buzelor tuturor trei rugndu-se din inima sa binecuvnteze Atotputernicul ziua de mine si s-o ntoarca spre binele celor napastuiti- Chiar 297 n aceeasi vreme murmura si d-na Grofsoru un Tatal Nostru pentru bietul crestin, dupa ce pusese pe toti cinci copiii n genunchi sa zica o rugaciune anume pentru mos Herdelea... Fara sa stie de planul femeilor, nvatatorul si propuse si el sa ajune n ziua cea mai grea din viata lui. Se trezi n zorii zorilor si nu mai putu adormi de grija si de emotie. Ca sa-i treaca vremea vru sa-si aprinda luleaua, dar si aduse aminte la timp ca nu te poti spurca cu tamia dracului cnd jertfesti o zi lui Dumnezeu. Se perpeli n pat, framntat numai de presimtiri rele. Pleca mai curnd la cancelarie si nici acolo nu gasi liniste. La prnz nici nu se duse acasa, spre supararea d-nei Herdelea care l astepta cu masa ca de obicei... n sfrsit pe seara veni o telegrama. Herdelea, singur n biurou, o rupse si o citi tare nct l auzi si factorul: Achitat - Ura! Batrnul ofta odata din fundul sufletului, ca si cnd i s-ar fi ridicat brusc o piatra de moara, si apoi ndata se porni pe un plns cu hohote; postasul, care astepta un mic bacsis, o sterse repede n vrful picioarelor. Dupa ce se racori cu lacramile, Herdelea trecu la dna Grofsoru, locuinta avocatului fiind n aceeasi casa. D-na Grofsoru, ncercnd sa rda, se pomeni deasemenea plngnd de bucurie. Mai vru sa-si laude putin barbatul, pe care-l iubea mult, desi el era cam strengar, dar Herdelea nu avea rabdare. Simtea nevoia sa comunice tuturor cunoscutilor si necunoscutilor vestea minunata. La berarie prietenii l felicitara si-l mbratisara, ndemnndu-l apoi sa stropeasca cu o bautura zdravana asemenea izbnda stralucita, nct i trebui o sfortare

titanica sa refuze, voind sa-si respecte deplin ajunarea... Sosi acasa pe nnoptat, obosit mort de bucurie. D-na Herdelea l primi bosumflata ca n-a venit la masa, dar cnd vazu telegrama, ncepu sa se boceasca, dimpreuna cu Ghighi, de rasuna casa, parc-ar fi murit cine stie ce ruda scumpa. Cu mare greu izbuti nvatatorul sa le ostoiasca, spre nenorocirea lui, caci dascalita l lua la zor: de ce n-a poftit la prnz si a facut-o sa strice attea bucate degeaba? Nici chiar cnd i marturisi ca ajunat, d-na Herdelea nu se mpaca de tot, ci doar n sufletul ei se simti multumita ca si pagnul s-a ntors la Dumnezeu... Se culcara acuma devreme. n casa stapnea o fericire mare. Si totusi Herdelea parca niciodata n-a avut noapte mai alba. i era foame si mai ales l chinuia meteahna tutunului. Se nvrti ceasuri peste ceasuri n patul fierbinte, cu genele mai grele ca plumbul... si nu era chip sa adoarma. Deabia spre ziua l birui somnul binefacator si att de adnc ca dimineata trebui sa-l scuture de doua ori dascalita pna sa-l destepte ca sa nu ntrzie tocmai acuma cnd avocatul nu-i acasa si toata cancelaria e n seama lui... La amiazi facura cu totii o plimbare pna-n Jidovita, sa astepte pe Grofsoru... Copiii auzira cei dinti clopoteii cailor. Trasura se opri si avocatul 298 sari jos stralucitor. nainte de a-si saruta nevasta, se repezi la Herdelea si, mbratisndu-l furtunos, i zise: - Ai vazut, renegatule, ce poate face un romn?... Apoi de acuma sa mai poftesti sa nu crezi cnd ti fagaduiesc eu ceva!... Un copist pirpiriu lua din mna lui Ion hrtia prin care tribunalul i ngaduia sa-si faca pedeapsa de o luna la nchisoarea judecatoriei din Armadia, o suci, o nvrti, cauta prin dosare, se uita la dnsul clatinnd din cap dojenitor, apoi scrise ceva ntrun registru prafuit, i dadu un bilet galben si-l trimise n fundul gangului, unde vezi o tablita neagra cu chei multe... Din gang Ion se pomeni deodata n curtea nchisorii. O recunoscu numai dect, nu degeaba a vazut-o doar asa de bine odinioara, cnd a avut pozna cu Simion Lungu. Strngerea de inima de atunci i ngalbeni fata si acuma... Curtea strmta era pustie. Pardoseala de piatra, tocita, rasfrngea lucirea soarelui... Ferestrele cu zabrele ncrucisate scnteiau n bataia razelor calde. ntr-un geam, un cap tuns, cu barba nnegrita de tepi nerase demult, statea nemiscat, parca ochii, singuri vii, sar fi mbatat sorbind lumina zilei. Ion se cutremura usor si-si facu cruce, ridicnd apoi privirea spre cerul albastru pe care ici colo albea cte-un nouras ncremenit n vazduhul limpede... Batu la usa cu chei multe si dinlauntru auzi un glas aspru, gros,

mnios. Intra ncet, strecurndu-se, parca sa nu faca zgomot. n odaita luminoasa vazu pe paznicul de odinioara, care-l ntmpina cu un dispret fulgerator, n vreme ce altul, seznd la o mescioara, ntinse mna dupa biletul galben, ca unul ce stie ca aici nimeni nu vine fara asemenea hrtie. - Numero cinci! mormai cel ce i ceruse biletul, pe romneste, ca sa nteleaga si Ion despre ce e vorba. Paznicul cellalt i lua briceagul, chimirul si traista cu merinde ce i-o pregatise ma-sa, sborsindu-se: - Aici nu mannca nimeni extra, bre! Ion vru sa-si apere mai ales merindea, gndindu-se c-ar fi pacat sa se strice ori sa-i mannce paznicii attea bunatati dar o teama ciudata l strngea de beregata si nu putu scoate nici un cuvnt. Urma ca un miel pe paznicul ursuz care-l vr ntr-o celula strmta si-i porunci sa pastreze curatenie si sa nu faca galagie. Apoi ramase singur ntre patru ziduri goale si auzi cheia ntorcndu-se n broasca de doua ori cu un scrtit strepezitor. , 299 Statu cteva clipe uluit, uitndu-se mprejur. Inima i batea ca si cnd nu si-ar fi gasit locul. Apoi ncepu sa umble de colo pna colo, tot mai repede, ca o fiara prinda n cusca, cu ochii nsa mereu la fereastra prin care nu vedea dect o palma de cer foarte departat... Dupa un rastimp nsa se potoli brusc si rusinat de atta tulburare. - Ei, parca nu stiam eu c-asa trebuie sa fie!... Acu ce-o vrea Dumnezeu! si zise dnsul oprindu-se n mijlocul celulei. si mpaturi cu bagare de seama sumanul, l potrivi pe dusumea n coltul de lnga usa si se lungi jos. Se simtea trudit ca si cnd ar fi tras la jug. nchise ochii si adormi bustean... Pe la amiazi se destepa n racnetele paznicului care-l zgndarea n coasta cu vrful cizmei. - Sus, he! Sus, cine! Aici nu se doarme, bre! Aici se lucreaza!... Fu trimis, mpreuna cu alti trei osnditi, sa taie lemne acasa la domnul judecator... De-a doua zi se obisnui. Era multumit. O ducea bine: mncare avea, somn destul, munca mai mult pentru fata... Totusi i se facu dor de-acasa si ndeosebi ncepu sa-l cuprinda grija de copil. Toata noaptea se visa n Pripas, dar niciodata acasa cu copilul, ci totdeauna la George, primprejurul Floricai. i era

necaz si abia astepta ziua de Joi, cnd trebuia sa vie Zenobia cu vesti si cu demncare. - Ce face baiatul? o ntreba dnsul rastit si banuitor. - Face bine ca-i sanatos - raspunse ma-sa, vesnic nempacata ca se prapadeste atta cu firea din pricina strpiturii celeia, iar azi adnc suparata, fiindca paznicul n-o lasase sa se apropie de Ion cu merindea... Ct era treaz, toate zilele numai la Petrisor se gndea. Aici avea atta vreme sa-si depene nchipuirile nct parca-si storcea creierii. Dar cu ct se zbuciuma mai mult, cu atta nasteau mai grele ntrebari la care nici nu ndraznea sa raspunda. Deseori auzea limpede glasul socrului sau de la nmormntarea Anei, iar privirea lui o avea rhereu n suflet ca un spin. - Ct sunt eu aici, poate sa mi-l omoare, ca sa-mi ia pamnturile! i trazni deodata prin minte ca o lovitura de cutit. Deatunci zidurile l nabusira si zilele trecura mai anevoie. i venea sa se repeaza la zabrelele groase din ferestre, sa le smulga si sa alerge acasa la copil, sa-l apere... Noaptea nsa visurile l purtau numai pe la Florica. Se vedea cu saptamni n' urma, nainte de moartea Anei, ducndu-se pe la George, vorbind de mosie, de munca, planuind lucruri de care dnsul nici nu se sinchisea... Se ducea mereu, desi ura pe George ca pe un tlhar care i-a rapit cea mai 300 scumpa comoara... Se ducea fiindca numai asa putea sta aproape de comoara lui... Nu schimba o vorba cu ea, nici macar o privire, si totusi se simtea fericit si vesel... Nu stia ce vrea, nici nu se ntreba nimic. Se multumea s-o stie aproape si nadajduia... De cnd s-a stins Ana, s-a dus mai rar... dar cu mai multa nadejde ascunsa n inima... Si acuma, ca nu poate merge si nici nu vrea sa se gndeasca la ea, tot ea i stapneste visurile... Cnd se trezea din somn, Ion simtea totdeauna o mngiere peste care nsa lumina zilei arunca iarasi pnza grijilor de copil... n doua saptamni gndurile si visurile l slabira ca un ogar. Fata i se ngalbeni, fruntea i se zbrci de gnduri. Numai n ochi i ardea parca mai multa patima si hotarre... Peste vreo zece zile Herdelea primi telegrafic ordinul de la inspectoratul din Bistrita sa-si reia imediat serviciul la scoala din Pripas. Totodata era ncunostiintat ca s-au trimis cuvenitele adrese la perceptia din Armadia sa-i plateasca leafa ce i-a fost retinuta pe timpul suspendarii.

- Dumnezeu te bate si tot Dumnezeu te mngie - zise nvatatorul att de coplesit de fericire ca bau doua sticle de bere la Rahova si mai duse si acasa un litru de vin pe care sa-l fiarba baba cu zahar si scortisoare spre a sarbatori n familie cum se cuvine ziua aceasta nu mai putin mare ca ziua cnd a scapat de amenintarea osndei. D-na Herdelea se supara nitel, cum era obiceiul ei, l ocar ca-i betiv, dar apoi totusi fierse si puse vinul pentru dupa cina, facndu-l asa de bun ca Herdelea vru sa sileasca si pe Ghighi sa bea baremi un paharel, ceea ce ea fireste refuza cu indignare, deoarece nu se cade unei fete sa-si pngareasca gurita... . mbatati de bucurie si, n ce priveste pe Herdelea, de vin, dupa masa tinura un lung consiliu de familie. Suma de bani ce le pica pleasca, se ntelesera repede, cu toate roselile domnisoarei Ghighi, s-o ntrebuinteze pentru trusoul ei de mireasa de care nimeni nu stie cnd poate fi nevoie. Pe urma veni iar pe tapet chestia dezbatuta odinioara, n mprejurari triste: sa se mute oare napoi n Pripas, sau sa ramie cu casa aici si numai Herdelea sa mearga dimineata si sa se ntoarca seara, ca si Zagreanu? D-na Herdelea, care avea slabiciunea casutei, sustinu un rastimp ca trebuie sa se mute, argumentnd ndeosebi cu teama ca nu cumva pamatuful de Belciug, de 301 necaz ca au iesit triumfatori din toate ncercarile, sa le faca tocmai acuma pocinogul cu locul... Herdelea, desi de acord n principiu, se gndea ca ar fi bine sa poata vedea si de scoala, dar sa-si pastreze si leafa de la Grofsoru, nvoindu-se cu dnsul sa-i lucreze dupa amiazi sau seara. Ar fi pacat sa scape din mna o leafa si alte venituri frumoase, caci n-ar strica sa se gndeasca si la zestrea Ghighitei. Fata cu zestre e de doua ori mai cautata. Laura a trecut ca si catelul prin apa, fiindca a nemerit un baiat cum rar se gasesc. Dar unde se poate sti norocul Ghighitei? Fata se supara si, fireste, se jura ca nu se va marita niciodata... Atta fu deajuns ca sa se naspreasca tonul sfatului. D-na Herdelea sari numaidect s-o nvinovateasca vehement ca si ea umbla cu fumuri ca Laura, dnd drept pilda faptul ca nu ia n seama ndeajuns pe Zagreanu, care-i baiat eminent si pare a o iubi, ci se tine de alte mofturi, parca ea ar fi cea fata de solgabirau. Ghighi protesta, lacrima, si astupa urechile sa nu-i auda cum i pomeneau de Laura care vezi ce bine e asezata daca ne-a ascultat pe noi. -Dar venit-a sa ma ceara? striga Ghighi n cele din urma, desperata. Ori ati vrea sa-l petesc eu pe dumnealui, fire-ar al

dracului! Ideea c-ar putea peti ea pe Zagreanu i se paru att de caraghioasa ca-i trecu dintr-odata supararea si pufni de rs, ceeace facu si pe d-na Herdelea sa zmbeasca... Astfel consiliul se sfrsi n veselie, desi fara a fi luat vreo hotarre. Deocamdata ramase ca nvatatorul sa se duca singur n Pripas, ca si Zagreanu. Pe urma va vorbi cu Grofsoru si pe urma se va mai vedea ce-i de facut... Singura Ghighi se culca mai tulburata. Ea nca nu se gndise serios la Zagreanu. Ii era simpatic, adevarat, dar sa se marite cu el? Adormi zicndu-si: - Ciudati mai sunt si batrnii! Ei numaidect la maritis se gndesc... In noaptea aceea visa pe Zagreanu si rse prin somn asa de tare ca d-na Herdelea se destepta si se nchina... Herdelea, pentru reluarea scoalei n primire, se rasese si se dichisise ca un petitor. Porni mai de dimineata, agale, ducndusi n mna legaturica cu merindea pentru amiazi... nsasi vremea parca voia sa sarbatoreasca ntoarcerea lui triumfala. O zi minunata de Mai, cu soare blajin, mngietor. Soseaua spre Pripas era alba laptoasa n umbra Padurii Domnesti care-si fremata domol si fermecator ctecu-i de dimineata, lundu-se la ntrecere cu mierlele ce sburataceau prin holdele si porumbistile fragede... Cu ct se apropia de sat, cu att inima si emotia i cresteau nvatatorului. ntlnea tarani care mergeau la lucru, care-i zmbeau si carora le raspundea zmbind. 302 Sub Rpele Dracului se ntlni cu Toma Bulbuc, se opri si-i povesti cum nu l-a lasat Dumnezeu. Toma clatina din cap si se bucura din ochi, zicndu-i: - Sa ni te tie Dumnezeu, domnule nvatator, caci esti de-al nostru si ne stim mai bine necazurile!... Se mai opri cu Trifon Tataru, cu primarul Florea Tancu, cu straja Cosma Ciocanas, povestindu-le tuturor izbnda cu aceeasi mndrie naiva... Cnd intra n sat, se uita la ceas. A sosit prea devreme. - Am venit binisor de tot - se gndi dnsul cu o fericire nemarginita pe fata. Lasa, nu face nimic! Ca tot vreau sa vad ce face si casuta noastra, saraca... Bine ca luai cheile! Casa, cu cele doua ferestre mici dinspre hotar, parca-l privea cu drag. - Ei, saracuta! Cum a stat ea pustie atta amar de vreme! murmura Herdelea nduiosat. Ehe, mai mult de cinci luni... Nu-i

gluma! n ograda buruienile crescusera n voie. Gradina, nengrijita, se salba-tacea. Sub stresini se mpnzise droaie de paianjeni, iar tencuiala pe pereti ncepuse sa plezneasca pe ici-colo... Cheia se nvrti greu n broasca. Dinlauntru ii izbi n fata un aer greu, zapusit... Odaile goale rasunau trist de zgomotul pasilor nvatatorului care se opri n fiecare, cercetnd si suspinnd. - Ar fi trebuit s-o mai aerisim, s-o mai ngrijim, dar cnd omul e necajit, nu se mai gndeste la nimic- si zise Herdelea iesind n cerdac si rasfatndu-si ochii n privelistea satului nvestmntat n floare si verdeata. Batrnul Glanetasu, din ograda lui, i zise respectuos buna dimineata, ridicnd tacticos palaria, ca si alta data, Zenobia, iesind cu nepotelul care urla din rasputeri, ncepu sa blagosloveasca pe domnul nvatator, ca bine l-a adus Dumnezeu, ca vai rau a fost fara om nvatat n sat, ca popa-i tot cu biserica lui... Herdelea le povesti si lor cum a primit porunca prin telegraf sa vie ndata la scoala fiindca nimeni nu stie ca dnsul sa nvete pe copii ce trebuie... Macedon Cercetasu si apoi alti vecini se apropiara pe rnd, ascultnd glasul lui cu gura cascata de mirare si multumire, caci toti se plngeau de nvatatorul cel tnar c-ar fi luat-o razna... - Ei, dar Ion pe unde-i, Alexandre? ntreba Herdelea pe Glanetasu. - Apoi d-ta nu stii? se amesteca Zenobia, dnd la o parte pe barbatul ei. Ca doar d-ta i-ai facut rugarea sa-l lase sa sada n Armadia... - O sa-i ajute Dumnezeu si lui - zise si Glanetasu, ca sa nu ramie de rusine ca i-a astupat muierea gura. - Asa-i, Alexandre. Temnitele-s pentru oameni - raspunse nvatatorul dnd din cap. Numai sanatos sa fie si ca mine-i aici! Acuma sosi si Zagreanu din Armadia, tantosei, nvrtind n dreapta umbrela de ploaie de care nu se despartea niciodata, urmnd astfel 303 deaproape traditia dascaleasca de-a nu pleca de acasa fara umbrela cum nu pleaca soldatul fara baioneta. Tnarul saluta zmbitor pe Herdelea si vru sa treaca nainte spre scoala. - Asteapta-ma, colega, sa mergem mpreuna, c-avem acelasi drum! l opri Herdelea jovial. - Cu placere, domnule colega! raspunse Zagreanu politicos. - Tot trebuie sa-mi dai n primire scoala - adaoga Herdelea cobornd n ulita, n vreme ce taranii ascultau tacuti convorbirea domnilor.

- Da? zise tnarul rosindu-se deodata pna-n vrful urechilor. Nu stiam nimic... Eu n-am fost... nstiintat... Blbia foarte ncurcat. Si mai ales se rusina n fata taranilor care acuma zmbeau batjocoritori. - Ieri mi-a venit ordinul... Telegrafic... Daca te vedeam prin Armadia, te preveneam! zise Herdelea scotnd telegrama si aratndu-i-o cu cruzimea biruitorului. Uite colega! E iscalit chiar de inspectorul cel nou... - Da... da... desigur... mergem... Predau... cum nu... murmura Zagreanu neputndu-si veni n fire de emotie. Ma mir nsa ca pe mine nu m-a hstiintat... Ce are a face. Probabil c-o sa-mi vie pe cale oficiala. Nu-i nimic, ma rog... - Negresit, fireste, trebuie sa-ti vie - aproba batrnul cu superioritate. La scoala, copiii avura bucurie n ochi vaznd ca intra Herdelea care-i si trimise n curte sa se joace pna ce ia dnsul n primire averea statului. Pe urma, dupa ce pleca Zagreanu, ncepu lectiile cu atta pasiune si emotie, ca si cnd ar fi fost pentru ntia oara n fata unei clase. Deschise usa, sa intre aerul proaspat, nviorator al primaverii. Si copiii nepriceputi ascultau si raspundeau usurati, parca n locul tatalui vitreg s-ar fi rentors tatal lor cel bun si adevarat... n pauza de la amiazi Herdelea, vrnd sa-l vaza ntreg satul, porni pe ulita din dos, schimbnd cte-o vorba la fiece ograda, si iesi n capatul dinspre Sascuta. Belciug era n cerdacul casei sale, cu hainele patate de var si de tencuiala, caci adineaori venise si el de la biserica noua unde zidarii lucrau de zor. - Noroc, Ioane! Voinic, sanatos? i striga Herdelea cu glas cald, prietenesc. - Multumesc lui Dumnezeu, Zaharie! Ma mai trasc si eu cum pot -raspunse preotul zmbind si apropiindu-se de portita. - Stii ca mi-am luat iar scoala n seama - zise nvatatorul cu o mndrie pe care nici nu ncerca s-o ascunda. - Bine ca te-ai ntors, Zaharie, slava Domnului! Ca Zagreanu era o primejdie pentru toti! murmura Belciug serios i sincer. si strnsera mna, dar nu-si zisera nimic. Herdelea si urma calea spre casa, unde voia sa-si mannce merindea, iar Belciug se uita dupa el o clipa gnditor... Cnd i dadura drumul din nchisoare, Ion parc-ar fi scapat din pusca. i batea inima, strnsa-n cleste de presimtirile rele. - Baremi de n-ar fi copilul - se gndea mereu, alergnd pe soseaua dintre Jidovita si Pripas. Intrnd pe poarta nsa auzi chiar plnsul ragusit si slabit al copilului.

- Uite... uite... Asa ma bate Dumnezeu din senin! Petrisqr, culcat pe spate, de-a curmezisul patului, gemea cu ochii nchisi lacrimati. n rastimpuri ridica mnusitele, le apropia si le tremura parca s-ar fi caznit sa-si smulga o durere mare... Zenobia, la vatra, alegea carbuni aprinsi, tocmai vrnd sa-i descnte de deochi; Glanetasu nsa, mai ntristat, sedea pe marginea patului, sosaind: - Taci cu mosul, taci, taci, taci! Ion si arunca tot calabalcul pe lavita si pasi lnga pat. - S-a dus, degeaba, s-a ispravit! zise dnsul uitndu-se o clipa n fata supta si bolnava a copilului. - Acu lasa ca n-o mai fi nimic... Pesemne l-a deochiat cineva, ca oameni rai sunt destui! raspunse Zenobia, de la vatra, suflnd n jaratec. Glasul ei linistit schimba deodata groaza lui Ion ntr-o furie napraznica. I se paru ca ma-sa nadins vrea sa-i ucida copilul. Se ntoarse la ea ca un nebun, i puse mna n par si ncepu sai care la pumni cu sete, racnind: - mi omori copilul, ai?... ntr-adins... mi l-ai omort!... De spaima, dintru-nti Zenobia nici nu se gndi sa se vaite, ci se facu ghem, hcind sub lovituri. Trebui sa sara Glanetasu, so scape din minile feciorului lund astfel si dnsul cteva ghionturi n nvalmaseala. - Tulai ca m-a omort tlharul! zbiera acuma Zenobia zbughind-o afara n ograda, cu parul vlvoi. Tulai, oameni!... Tulai... si potrivi naframa pe cap si apoi se ntoarse iar n casa, blestemnd vajnic pe Ion care, racorit, se asezase la masa, cu ochii la copil, fara sa auda altceva afara de plnsul neputincios ce-l sfsia ca niste mpunsaturi de pumnal... Zenobia, cautnd totusi sa-l mbuneze, urma pregatirile de desctec n care dealtfel era mare mestera. Aduse de la fntna o cofita de apa, lua o 305 ulcica plina si o aseza pe vatra. Apoi cu clestele n mna stnga apuca un carbune si-l slobozi n apa nenceputa, facnd ndata, cu un cutit ce-l avea n dreapta, semnul crucii n ulcica, murmurnd noua. Puse alt carbune, facu alta cruce si numara opt. Si asa mereu pna ajunse cu numaratoarea la unu. Jarul sfria ascutit si batrna sopti, tragnd cu ochiul spre Ion. - Avai de mine ce rau l-a mai deochiat cineva, plezni-i-ar ochii sa-i plezneasca! n picioare si batnd mereu cruci n apa cu cutitul, rosti pe urma domol, taraganat, abia nteles: - Prea Sfnta Maica-Precista, de-i deochiat Petrisor cu unu,

dedeochiu cu doi; de-i deochiat cu doi, dedeochiu cu trei; de-i deochiat cu trei, dedeochiu cu patru; de-i deochiat cu patru, dedeochiu cu cinci; de-i deochiat cu cinci, dedeochiu cu sese; de-i deochiat cu sese, dedeochiu cu septe; de-i deochiat cu septe, dedeochiu cu opt; de-i deochiat cu opt, dedeochiu cu noua, cu minile mele cu-amndoua! Petrisor sa saie, sa rasaie, ca aurul strecorat, ca argintul luminat!... Si de-i deochiat de ochi caprii, si de-i deochiat de ochi negri si de-i deochiat de ochi mierii - descntecul din gura mea, leacul de la Dumnezeu!... Picura cu vrful cutitului ctiva stropi de apa descntata n gura deschisa a copilului, apoi si nmuie degetele n ulcica si-i facu trei cruci pe frunte, trei pe barbie, trei pe piept si cte trei n fiecare talpa... Si ndata Petrisor nceta de-a mai plnge. Gemu nsa greu, cu ochii mari, speriati parca de o vedenie urta. - Toti carbunii au picat la fund - mormai Zenobia varsnd dintro data apa din ulcica pe ttna usii. A fost deochiat baietasul, dare-ar Dumnezeu sa fie sub pamnt de trei stnjeni ochii care nu lasa-n pace sufletele nevinovate! Ion ramase nemiscat pe lavita, cu cotul pe masa si nici nu se atinse de mncarea ce i-o puse dinainte ma-sa. Capul i fierbea de gnduri negre... ntr-un trziu, aruncndu-si ochii pe fereastra, vazu trecnd pe Herdelea. Sari n picioare parca l-ar fi oparit. - Dumnezeu mi l-a trimis! si zise dnsul repezindu-se n ograda, cu capul gol, ca un zanatec. Herdelea l zari si se opri bucuros, ntrebnd: - Cnd ai scapat, Ioane?... Bine ca ti-a ajutat Dumnezeu... Iaca, si eu ma ntorsei la slujba... Tocmai de la scoala viu, c-am dat drumul copiilor de prnz... 306 - mi moare baietelul, domnule nvatator - gemu Ion n loc de orice raspuns. Mi se prapadeste, nasule... Si daca moare, ce salege de mine? Ce ma fac? - Ce sa moara?... Asa se mbolnavesc copiii... - Moare, moare, nasule, simt ca moare - starui taranul cu atta convingere ca Herdelea si pierdu zmbetul de pe buze. - Atunci cheama doctorul, finule! - Degeaba-i, nasule... Ce sa faca doftorul daca-i mna lui Dumnezeu la mijloc? ofta Ion uitndu-se drept n ochii nvatatorului cu o privire stinsa de spaima. Asta-i pedeapsa mea, nasule... Asta-i... Nu ti-am spus eu deunazi? - Rau - facu Herdelea gnditor. Daca-i asa, e rau. - S-aou eu ramn iar pe drumuri, nasule, asa-i?... toate pamnturile se ntorc napoi de unde au venit, asa-i? ntreba

taranul atrnndu-si ochii pe buzele nvatatorului n asteptarea unei dezmintiri mntuitoare. - De... Bine nu-i, nici vorba - zise Herdelea ncet, sovaind. Dar nici tocmai asa de rau nu-i, cum te temi tu... Ca doar esti tatal copilului si n caz de moarte, Doamne fereste, tu esti, tata e mostenitorul... Cel putin asa cred eu... - Dar socrul? Vasile Baciu? se holba Ion nencrezator. - Apoi de... si el ar putea zice multe... Ca ce a dat, pentru fata lui a dat... Dac-a murit fata si ar muri si copilul, te pomenesti co sa ceara sa-i napoiezi averea... De, stiu eu?... Dar mai bine sa cauti sa va ntelegeti, ca vezi bine cum umbla judecatile, numai cu ponoase... Ion ramase totusi multumit. Daca-i vorba de nvoiala, apoi nseamna ca nu-i poate lua nimeni nimic fara lupta... n casa Petrisor plngea iar, mai dureros. Dar lui Ion nu i se parea asa de sfsietor plnsul ca adineaori... A doua zi veni Vasile Baciu care auzise ca copilul trage sa moara. Ion i pndi toate miscarile. Vasile nsa era linistit; l mngie putin si sfatui pe Zenobia sa puna pe pntecele umflat al bolnavului tarte caldicele muiate n lapte dulce de la o vaca cu ntiul vitel. Numai la plecare spuse lui Ion. - Nu trebuia sa-l ntarcati asa de micut... Acu daca moare, ce te faci? Avea n privire ceva iscoditor. Ion nsa raspunse napasator: - Ce sa fac, socrule? O sa-l ngropam... Daca nu i-a dat Dumnezeu zile, putem noi sa-i dam? Vasile Baciu tusi putin, parc-ar fi vrut sa zica ceva si s-ar fi razgndit. - Apoi pace buna! murmura dnsul scurt, iesind. Ion ncepu de acuma sa se gndeasca la nmormntare, socotind ct va trebui sa cheltuiasca si hotarnd sa-l aseze lnga Ana, ca-i loc mai frumos si mai larg... 307 Apoi Petrisor se topi ceas cu ceas. A patra zi nu mai avu plns, ci doar un horcait aspru, ca si cnd tragi cu ferestraul ntr-un lemn prea tare... Atunci Ion aduse din Armadia pe doctorul Filipoiu. Cnd sosi nsa cu doctorul, gasi copilul rece. Vazndu-i burta umflata si vnata ca o toba, Filipoiu strnse din umeri: - L-ati otravit cu cine stie ce bazaconii de mncari. Daca ma chemati pna a nu se umfla poate ca-l scapam... Dupa nmormntare Vasile Baciu, ntunecat si posomort, veni ndata la Ion care l astepta: - Acu ginere, sa ne ntelegem omeneste - zise dnsul fara mult nconjur. Ana a murit, copilul a murit... Dumnezeu sa-i ierte, ca-n mna lui ni-i soarta si viata... Zestre ti-am dat destula, Ioane. Si cta nu ti-am dat,

mi-ai luat-o tu < cu puterea, c-asa ai vrut... Ai vazut ca n-am zis nimic si ti-am dat tot. Ca doar copilului meu i dadeam... Nu graiesc bine, Ioane? Ion tacu, cu ochii n alta parte. Vasile Baciu urma, tot linistit: - Bine... Dar acuma, daca a murit si Ana si copilul, cuvine-se ca ce-a fost al lor sa se ntoarca napoi la mine. AsaTi legea si omenia... De aceea am venit, sa n-avem pe urma sfada si ocara... - Da de ce sa se ntoarca la d-ta ce-i al meu, socrule? zise Ion rece. Ce-i al meu, de ce sa nu ramie tot al meu? - Ce-i al tau, al tau sa ramie. Mie sa-mi ntorci numai ce-i al meu... Sa-mi ntorci pamntul... - Nu-ti mai strica gura degeaba, socrule, zau-asa, ca doar esti om batrn! rse deodata Ion, ntrerupndu-l. Pe Vasile Baciu rsul l nfurie. Se stapni nsa si raspunse cu glasul mereu potolit, dar putin mai gros: - Eu am vrut sa ma nvoiesc cu tine, ca cu un om de omenie. Dar nu... Vad ca esti tot cum te-am stiut. Hot ai fost, hot ai ramas. Nu degeaba nu-i nici o saptamna de cnd ai scapat din temnita... - Asa-i, socrule, asa-i iar cum zici d-ta - rse Ion rautacios. Mai bine sa-mi zici d-ta mie ca-s hot, dect sa-ti zic eu d-tale. Mai bine! - Nu-i nimic - se scula Vasile. Daca tu nu vrei sa ntelegi de vorba buna, ai sa ntelegi de rau... N-am umblat cu judecati de cnd sunt, dar acu nu te mai iert de-as sti de bine ca-mi vnd si camasa de pe mine!... Ion rse mereu, nsotindu-l pna-n ograda. Dar cnd ramase singur, simti ca ndrjirea stapnita a batrnului i-a cam clatinat ncrederea... 308 Herdelea raporta din vreme inspectorului, dupa cum se cerea, ca examenul de sfrsitul anului se va tine n Pripas n a doua Dumineca din Iunie Desi felicitase ntr-o scrisoare respectuoasa pe Horvat cu prilejul naintarii lui ca inspector, Herdelea avea totusi o frica de examenul de-acuma cum n-a avut niciodata. Prinsese de veste ca noul inspector se duce sa supravegheze examenele la scolile unde i se parea ca nu s-au facut destule progrese n limba statului, si astfel era sigur ca are sa vie si n Pripas. si aducea aminte de inspectia de-acum un an, de avertismentul de-atunci, si-si zicea ngrijorat: - Scurta-i fericirea n viata omului... Ct fusese suspendat dnsul, Zagreanu, avnd alta metoda, mai mult ncurcase copiii. n mai putin de doua luni deci ar fi trebuit sa macine materia pentru un an. si pusese el tot

sufletul sa vre n mintile tinere ct mai multe cuvinte unguresti. Venea la scoala de cnd se facea ziua si statea pna nsera, numai sa iasa bine, sa poata multumi pe domnul inspector... Ba mai tremura si pentru Belciug care, nvrtinduse toata vremea cu biserica cea noua, nu dadea pe la lectiile de religie. - Ia seama, frate Ioane, ca vine inspectorul la examen si o patim urt! i spunea Herdelea glumet, dar muncit n suflet de griji. - Parca nu mai pot eu de inspectorul vostru... Daca-ai vedea tu ce trag cu zidarii de la biserica, nici nu mi-ai mai pomeni de inspector, zau Zaharie! Nu se iubeau, dar nici nu se mai dusmaneau. Nu se cautau, dar nici nu se mai ocoleau si, cnd se ntlneau, schimbau cte-o vorba doua, despre treburile oficiale, ferindu-se totusi de-a lungi conversatia si mai ales de a aduce pe tapet ceva din daraverele lor trecute... Smbata, n ajunul examenului, Herdelea iesi cu toti copiii la padure, aduse verdeata si flori, si mpodobi scoala cu ghirlande. Sosi acasa n Armadia trziu dupa amiazi frnt de oboseala, deabia trndu-si picioarele. Tocmai se plngea dascalitei ct a muncit, cnd n fata casei se opri o trasura si Ghighi navali n odaie, speriata: -Tata, tata!... Inspectorul!... Herdelea si uita deodata orice oboseala si se repezi afara. - O, bata-l Dumnezeu, ca nu te mai lasa nici sa rasufli! mormai d-na Herdelea. Peste doua-trei minute nsa nvatatorul intra n casa cu inspectorul. 309 - Te-am cautat n Pripas... Nu stiam ca nu stai acolo... Eu, spun drept, nu-mi pot nchipui o scoala buna condusa de un nvatator din alta comuna... Dar n sfrsit, o sa vedem mine... Herdelea mormai ceva nenteles. Cnd era miscat si ncurcat, vorbea foarte prost ungureste. Trase un scaun inspectorului, stergndu-l cu batista ca sa nu fie cumva murdar. - Multumesc - zise Horvat acrit de schimonoselile limbii oficiale n gura unui nvatator al statului. Multumesc!... Voiam numai sa te anunt ca am venit nadins pentru examenul d-tale... Stiu de rndul trecut ca n-ai prea stralucit i vreau sa vad ct progres ai facut... Acuma nsa as vrea sa gasesc pe aici un hotel sau asa ceva pentru noaptea asta... - Avem doua, domnule inspector, dar mai bine e la beraria Rahova... Curat si ieftin! se grabi Herdelea sa-l lamureasca n nadejdea sa scape mai curnd de dnsul. Dascalita ramase netulburata pe canapea, lnga fereastra,

crpind niste pantaloni de-ai barbatului, ca sa nu-si mai strice hainele cele bune la cancelaria lui Grofsoru, unde avea de gnd sa-si reia serviciul mai temeinic ndata dupa examene^Ghighi nedezbarata de spaima, statea cu buzele uitate ntr-un zmbet timid si nu-si putea lua ochii de la inspectorul care, n orice casa de nvatator, e privit ca un idol nfricosator. - Familia d-tale? ntreba Horvat. - Da, da - zise Herdelea frecndu-si minile cu respect. Mai avem o fata, care nsa e maritata, cu ajutorul lui Dumnezeu... Si un fecior... deasemenea nu-i acasa... - Cu gospodaria, doamna, nu-i asa? se adresa inspectorul dascalitei cu o galanterie impunatoare. Foarte frumos! Gospodaria e cea mai frumoasa podoaba a femeii! - Eu nu vorbesc ungureste - zise d-na Herdelea, fara macar sa ridice nasul din lucru, cu o liniste care pe barbatul ei l ngrozi. - Cum?... Nu-nteleg! se mira inspectorul. - Pricep eu ce ziceti, dar nu vreau sa vorbesc ungureste! Nu-mi place mie sa ma strmb trancanind ntr-o limba straina, cnd nici n-am nevoie! sfrsi dascalita cu o superioritate zdrobitoare si strngnd din buze parca numai gndul c-ar putea vorbi ungureste i strepezeste dintii. Inspectorul Horvat nu ntelese tot ce cuvntase d-na Herdelea. Vedea nsa ca femeia aceasta, sotia unui nvatator al statului, nu stie ungureste. Si era adnc indignat. Se mai ntoarse spre Ghighi cu un zmbet disperat: - Poate ca nici domnisoara nu vorbeste? ' < 310 - Niciodata... nu... n-am vorbit! raspunse Ghighi speriata c-o ia si pe ea la zor si schimonosind cuvintele unguresti att de ngrozitor, ca inspectorul se cutremura de durere. - A... da, da... D-voastra desigur nu vorbiti ungureste n familie? ntreba Horvat acuma pe Herdelea. - Nu... adica... ar fi greu... Femeile n-au de unde sa... ma rog... Baiatul nsa vorbeste mai abitir ca un ungur... Da... A uimit toata Armadia cum stie de bine - murmura nvatatorul sfrsind cu un suspin. Inspectorul pleca stavilindu-si n gt revolta. Dupa ce se sui n trasura nsa, spuse foarte grav lui Herdelea: - Asta-i nemaiauzit, domnule! Daca nu poti fi nteles cu limba noastra nici n casa unui nvatator care trebuie sa fie un propovaduitor sincer, atunci cum sa progreseze nvatamntul ungar? Cum, domnule?... Ce-am vazut la d-ta m-a uimit si m-a ntristat... n orice caz m-ai facut sa fiu foarte curios de examenul de mine...

D-na Herdelea si Ghighi avura ce ocar toata seara pe socotela inspectorului; nvatatorul nsa tacu, nu-si prea gasi culcus n pat, iar a doua zi mergnd n Pripas, se nchina si bolborosi toate rugaciunile cte si le aduse aminte... Cnd batu ora opt, inspectorul intra n clasa, naintea lui Belciug care veni deabia pe la noua, cu urmele de zid pe haine. Examenul fu o tortura pentru nvatator si elevi. Horvat se amesteca nlr-una, ncurca ntrebarile si, de ndata ce un copil gresea, ncrunta din sprncene si se uita triumfator la Herdelea. Ba de cteva ori zise tare: - Cum sa stie, daca nu cunosc limba!... Nici unul nu vorbeste cum se cade ungureste! Toti se blbie, se strmba... Scandal!... Herdelea ncepu sa se scuze ca copiii nu pot sti perfect limba de vreme ce n-o vorbesc acasa si ca, dealtfel, rezultatele nu sunt cum ar putea fi din pricina ca el a fost nlocuit luni de zile cu un tnar care venise cu obiceiuri noi... Dar, fiindca inspectorul nici nu voia sa-l asculte, se resemna mai n urma, si recapata sngele rece si nu se mai sinchisi de dnsul, examinnd parc-ar fi singur cu scolarii, gndindu-se doar mereu: - Acu fie ce-o vrea Dumnezeu din cer! Acolo-i toata nadejdea!... La sfrsit veni rndul preotului, cu religia. Copiii, nviorati, raspundeau limpede si cu glas tare, ca si cnd deabia si-ar fi stapnit bucuria ca li-e ngaduit sa rosteasca vorba pe care o pricep. - As dori sa-mi spuna un elev pe ungureste Tatal Nostru! zise Horvat la sfrsit, nemultumit ca nu mai auzea limba statului. Belciug, parca n-ar fi nteles bine, ntreba mirat: 311 I - Poftim? - Zic c-as dori s-aud Tatal Nostru n ungureste, conform planului de nvatamnt! repeta inspectorul deodata mai sever. - Asta nu se poate! raspunse preotul, hotart si scurt, mbujorndu-se de mndrie. - Cum nu se poate? zise inspectorul jignit de tonul raspunsului. - Nu se poate - vorbi Belciug cu o francheta care-l nalta pentru ca elevii nu stiu rugaciunile pe ungureste, pentru ca eu i-am nvatat n limba lor materna, pentru ca nici eu nu le stiu pe ungureste, caci pe mine nu m-a nvatat nimeni sa le zic pe ungureste, cum n-am sa nvat nici eu pe nimeni!... - Ma surprinde si culoarea, si ntelesul cuvintelor d-tale, parinte! zise inspectorul Horvat grav. Legea prevede ca, n

scolile statului, religia sa se predea paralel n limba materna a elevilor si n limba oficiala ungara. Va sa zica cer minimul posibil cnd ma multumesc cu Tatal Nostru. Ma rog, team convins? - Domnule inspector, eu unul prefer sa nu mai predau religia n scoala aceasta dect sa-mi pngaresc constiinta si sa zapacesc sentimentele credinciosilor mei! Orice sa-mi cereti, domnule, dar asta nu! Macar credinta sa ne ramna neatinsa! Macar atta drept s-avem si noi n tara asta, n care ne-am nascut si s-au nascut parintii nostri si parintii parintilor nostri!... - Observ nsa ca limbajul d-tale nu se prea deosebeste de cel al agitatorilor care strnesc zzania ntre natiunea ungara unitara si ungurii de buze romne? rosti inspectorul aspru, ncheindu-si haina ca sa-si sporeasca autoritatea. Tin sa te previn, parinte, ca statul nu da ajutoare celor ce lucreaza mpotriva intereselor patriotice! - Daca respectul credintei mele stramosesti si mplinirea cinstita a datoriei mele de preot nseamna agitatie, domnule inspector, primesc bucuros orice urmari! Dar de la ceea ce cred ca este datoria mea, nu ma voi abate n nici un caz! declara Belciug att de energic ca Herdelea se facu mititel de admiratie si de frica. - Bine... Foarte bine... Iau nota... Probabil ca din pricina aceasta nu progreseaza scoala de-aici deloc... Foarte probabil!... Prea bine!... Voi lua masurile de cuviinta, negresit - murmura inspectorul nghitindu-si mnia ca sa nu dea spectacol n fata scolarilor; apoi, ntorcndu-se brusc la Herdelea, urma: D-ta trebuie sa fii cam obosit, nu? Se vede ca esti obosit!... Cti ani de serviciu ai? - Treizeci si doi - blbi nvatatorul spaimntat. - Da? Treizeci si... A, e destul! Te sfatuiesc sa ceri ndata sa te scoatem la pensie!... Ta sfatuiesc mult! Vei avea o pensie frumoasa si te vei putea 312 odihni, caci ai mare nevoie de odihna... Va sa zica sa-mi trimiti petitia! Din partea mea vei avea tot concursul, sa fie rezolvata ct mai grabnic!... Belciug ramase cu Herdelea n curtea scolii dupa plecarea inspectorului, amndoi descoperiti, n soarele vesel si fierbinte. Din clasa glasurile copiilor, dezghetate de frica prin care au trecut, veneau molcom si topite ntr-un zumzet de albine harnice... Stateau tacuti, gnditori si tulburati. Apoi deodata privirile lor se ntlnira si fiecare citi n fata celuilalt aceeasi zbuciumare. - E greu de tot, Ioane! S-au pus pe capul nostru sa ne doboare!

zise Herdelea trist si nehotart. , - Nici pe Dumnezeu nu ni-l cruta, pagnii!... Vor sa ne ucida sufletul, nu le ajunge ca ne-au ncatusat limba! murmura Belciug cu o ndrjire adnca si stapnita. Tacura iar. Primejdia parca-i mprejmuia tot mai strns, apropiindu-i si nduiosndu-i. Ochii lor se ndulcira privindu-se. Si n acelasi timp inimile lor se umpleau de iubirea care nfrateste pe ostasi n fata dusmanului. - Si noi suntem vinovati, Zaharie! zise preotul cu glas care iarta si cere iertare. - Greseala iertare asteapta - adaoga nvatatorul. si strnsera minile ca si cnd ar fi facut un legamnt... Peste vreo doua saptamni, dupa examen, Ghighi, stnd n gradinita din fata casei, vazu o trasura prafoasa apropiindu-se, care i se paru cunoscuta. Dar numai cnd se opri, ncepu sa tipe de bucurie copilaroasa: - Laura!... Pintea!... Mama, a venit Laura!... Alerga la trasura, se saruta de nenumarate ori cu Laura, rznd, plngnd si ciripind nencetat: - Nici nu ne-ati telegrafiat ca sositi... - Am vrut sa va facem surpriza.,. - Te-ai mai ngrasat, Laura scumpa... Si ce bine-ti sade asa! - Tu te-ai facut iar mai frumoasa... -Ei, destul, destul! striga Pintea glumet. Mai treci de ma saruta si pe mine! Herdelea iesi fara haina, cum era, si mbratisa nti pe George, n vreme ce, n urma lui, dascalita cu lacrami n ochi si cu rsul pe buze,- murmura zapacita de emotie: 313 - O, dragii de ei... Li-o fi foame si noi n-avem nimic gata... Daca stiam, taiam vre-o doi pui... Dragii mamii dragi!... O servitoare dolofana cobor tacticos din trasura cu fetita Laurei n brate. Speriata de galagie, copila ncepu sa plnga. Ma-sa se repezi: - Da-o ncoace, Ilona! Vru sa o ia, dar Ghighi sari sa i-o dea ei. n bratele ei nsa fetita plnse mai tare. - Nu te cunoaste, Ghighito, de-aceea plnge zise Laura, mndra. Sa vezi nsa pe noi cum ne cunoaste si cum rde! Ti-e mai mare dragul. - Da-mi-o mie, ca eu sunt obisnuita cu copiii! facu d-na Herdelea lund pe micuta Maria de la Ghighi si ogoind-o: Taci cu mama tna, taci, draga mamitii scumpa si dulce... Fetita se linisti ntr-adevar, spre admiratia tuturor. Herdelea profita de ocazie si-i pofti n casa, comandnd militareste: - nainte... mars! n casa!... Ati trancanit destul n ulita!...

n casa urmara noi lacrami si mai ales se ncinse o vorbarie care nu se sfrsi pna la miezul noptii. Laura povestea minunatii despre Pintea, Pintea despre Laura si amndoi despre odorul lor; Herdelea zugravi pe inspectorul care a fost ticalos la examen, dar fara a spune ca i-a cerut sa iasa la pensie; dascalita si Ghighi ntretinura pe Laura cu noutatile din Armadia, ntrebare cea mai de seama era logodna Lucretiei Dragu cu profesorul Oprea... ntre timp nsa d-na Herdelea gasi destula vreme sa doboare trei pui mari n onoarea dragilor mosafiri si sa le serveasca la amiazi un papricas cum n-au pomenit ei nici la Bistrita... Dupa masa nsa George strni o furtuna cnd spuse ca chiar mine vor sa plece cu totii mai departe, la Sngeorz. - Nu se poate! Trebuie sa stati si la noi baremi o saptamna! protesta Herdelea adaognd apoi cald: Ca doar si noi vrem sa ne falim putin cu voi la Armadienii astia, ce Dumnezeu! - La ntoarcere, la ntoarcere! zise Pintea nenduplecat. Acuma nu-i vreme! Ceilalti ne asteapta n Sngeorz de o saptamna! - Care ceilalti? Laura lamuri ca ceilalti sunt Alexandru, fratele lui George, profesor n Romnia, la Giurgiu, care a venit mpreuna cu Gogu Ionescu, sotul Eugeniei... - Si Ionel, alt frate, contabilul din Cernauti - o complecta Pintea. Suntem attia frati si surori ca numai tata stie pe dinafara ntreg pomelnicul!... Dealtfel, aduceti-va aminte, vi l-a nsirat odinioara pe ndelete... 314 - Au luat Vila Mara si o sa petrecem placut toti mpreuna - mai zise Laura. Numai sa nu uitam sa telegrafiem lui Titu sa vie si el neaparat, desi eu i-am scris... dar ca sa stie c-am sosit... n sfrsit se nvoira si spre seara Herdelea cu George tocmira doua trasuri pentru a doua zi, pna la Sngeorz. Calatoria fu vesela, cu opriri scurte prin toate satele, pe la cunoscuti si prieteni. Valea Somesului se strmta mereu, soseaua se pitula pe sub stnci si rpe tot mai piezise, iar rul nsusi glgia din ce n ce mai mnios... Ulita bailor coteste din soseaua cea mare n mijlocul Sngeorzului, comuna bogata si nesfrsit de lunga. Un pru gures roade necurmat drumul ce urca usor, printre case taranesti, pna ajunge la baile asezate ntr-un cazan mpresurat de dealuri mpadurite. Vile cochete sunt risipite si ascunse printre brazi batrni, n jurul unui dmb ca o tidva uriasa, n vrful caruia chioscul alb pare o tichiuta de clown. La picioarele dmbului, vazndu-se de departe, dintr-un perete taiat n piatra, Izvorul Tamaduirii bolboceste prin guri numeroase, adunndu-si borvizul ntr-un canal aramiu care-l duce n cladirea scaldelor, n fata izvorului e o terasa

prunduita, de unde pornesc zeci de carari, pazite de brazi, spre vilele si casutele dimprejur. La o margine a terasei nsa un hotel-restaurant nou parca stapneste si ispiteste toata lumea... Sosira pe la sfintitul soarelui n fata Vilei Mara care albea cu ferestrele deschise. George striga din ulita: - Oaspeti primiti, oameni buni? Un capsor frumos de femeie se ivi ntr-o fereastra, dar disparu ndata cu un tipat nabusit: - George... A venit George! ntr-un antreu larg, putin ntunecos, se ntlnira toate rudele si se cunos-cura. Voiau sa para veseli, dar totusi toti erau stnjeniti. nsusi George nu se simtea prea la larg cu neamurile din Romnia; fusese aproape copil cnd vazuse ultima oara pe Alexandru si chiar Eugenia se schimbase mult n trei ani. Ca sa scape mai usor, George cauta sa glumeasca si sa adaoge la numele fiecaruia cte-o codita hazlie; ba la sfrsit, se nvrti si ntr-un picior, strignd: - Ei, mai sunt rude de recomandat? Ca mi s-a urt de cnd nu mai ispravesc!... Vorbele acestea li se parura att de sugubete ca toti izbucnira n rsete care mai sparsera ghiata putin. Atunci interveni Atena, solia lui Alexandru, 315 o femeie nalta, uscativa, cu trasaturi fine si cam reci, dar cu voce foarte calda si simpatica: - Bine, Georgel, se poate sa uiti tocmai pe nepotii tai?... Veniti aci, copii!... Poftiti mostenitorii nostri dragi!... Alecu, Ionica, Zoe!... Toti Herdelenii se aruncara asupra copiilor, nabusindu-i n sarutari. Mai ales dascalita, care se simtea oparita n fata attor necunoscuti, gasi o adevarata salvare n copii si se retrase cu ei ntr-un colt ca sa-i mngie... ncetul cu ncetul nsa raceala se topi. Alexandru era un barbat blnd, cu ochi dulci si barbison negru, si se mprieteni curnd cu Herdelea, vorbind de scoala si de unguri. Gogu Ionescu era mai batrn, aproape de vrsta lui Herdelea, dar fiindca nevasta sa era prea tnara,umbla spilcuit, mbracat dupa ultima moda, se radea n fiecare zi si nu purta mustati; vorbea n fraze alese, parca fiece cuvnt al lui ar fi fost pentru Monitorul Oficial, desi la Camera nu deschidea gura niciodata, fiind mameluc guvernamental. Laura si Ghighi nu mai conteneau cu frumusetea Eugeniei care, ntr-adevar, avea ochi mari foarte albastri si mngietori, cu gene lungi si dese, care, cnd clipeau, parca oftau, cu o gura ct o cireasa coapta, vesnic surzatoare, cu obrajii catifelati care n-aveau nevoie de

dresuri, cu talia mladioasa, trasa prin inel, cu o rochie simpla si totusi de o eleganta ademenitoare... Fireste ca si Eugenia descoperea mereu noi calitati Laurei si Ghighitei, cernd din cnd n cnd si parerea sotului ei: -Elle estravissante, Gogule, n'est-cepas? Gogu aproba foarte politicos, desi el era att de ncntat de nevasta-sa, pe care o luase fara zestre si numai pentru frumusetea ei, nct toate femeile din lume i se pareau mai mult sau mai putin slute. George umbla de la un grup la altul, stralucitor de multumire, azvrlind cte o vorba si n sfrsit statorindu-se lnga d-na Herdelea care se mai ncalzise putin discutnd de greutatile casnice cu Atena, ea nsasi mare gospodina si mama iubitoare... In valmasagul prezintarilor uitasera pe fetita Laurei. Cu att mai mult fu purtata din mna n mna, rasfatata si sarutata, pna ce micuta gasi de cuviinta sa-si ude scutecele tocmai n bratele Eugeniei, spre marea veselie a tuturor. - Bine ca nu ti-a patat rochia! striga Ghighi. - E semn bun pentru o nevasta tnara! glumi Herdelea. 316 - A, stii ca a sosit si Ionel - zise Alexandru catre George, cnd se mai potoli zgomotul. Noi l-am gasit aici. Zice c-a venit de vre-o zece zile. Dar crezi ca poti face ceva cu ursul cela? Nici macar nu vrea sa stea cu noi. Are odaie la hotel si toata ziua bate dealurile si padurile... n sfrsit Atena, ca gazda, puse capat taifasurilor: -Acuma haideti toti n camerele voastre!... Si ntr-o jumatate de ora sa fiti gata, ca mergem sa ne plimbam nitel cu muzica, iar pe urma vom lua masa la restaurant!... Ei, la revedere! n curnd! Peste cteva minute toti se gateau si n toate odaile se schimbau pareri despre noile cunostinte. Toti erau ncntati, afara de Gogu, care nu putea uita rochia d-nei Herdelea, croita dupa moda de-acum douazeci de ani, si care se simtea jignit, desi nu voia sa se arate, ca strainii acestia nu-l respecta ndeajuns... n amurgul nasprit de mirosuri de brad si de rasina, muzica lautarilor rasuna alinatoare. Pe terasa si pe cararile dimprejur furnica o lume voioasa pe care valsurile si romantele o fermecau. La Izvorul Tamaduirii era mbulzeala de pahare, iar prin nserarea brazilor soaptele de dragoste se ntreceau si se stingeau n aerul ce nviora inimile... ntr-o poenita ascunsa grupul de neamuri dadu ntmplator peste Ionel, seznd pe o banca, cu tigara n coltul gurii, nepasator si linistit. Muzica si zgomotul lumii deabia ajungeau aci ca o adiere blnda. l silira

sa mearga sa mannce mpreuna. - De ce nu ma lasati pe mine n pace? zise Ionel, urnindu-se anevoie. Mie nu-mi place galagia si lumea... In ntunerecul nstelat restaurantul stralucea de lumina. Terasa mai toata era acuma acoperita de mese, iar n parfumul brazilor se amestecau mirosuri de mncari si bauturi. - Uite Ungureanul striga George tocmai cnd erau aproape de masa ce li se rezervase, oprindu-se. Ce faci pe aici, prietene? Aurel vazu pe Laura n mijlocul celorlalti, si scoase palaria si zise ncurcat: - Buna seara, stimata doamna!... Laura raspunse dnd din cap serios, urmndu-si calea, fara nici o tresarire. Doar cnd se aseza la masa se gndi zmbind ca odinioara a putut simpatiza pe baietoiul asta... 317 Erau pe la mijlocul cinei cnd deodata aparu Titu pe terasa. Se uita mprejur putin jenat, apoi vaznd masa cea mare, veni drept si saluta parca pe toti i-ar fi cunoscut de cnd lumea. - Am primit trziu telegrama si deabia adineaori am putut sosi! Laura, care nu-l mai vazuse de la cununie, l mbratisa plngnd si murmurnd cu drag: - Titule! Titule! Sotii Herdelea se simtira mai mndri, observnd ca feciorul lor a facut impresie buna asupra noilor neamuri. - Aici, aici, lnga mine, ca mie-mi sunt mai dragi poetii! striga Alexandru dndu-si scaunul mai la o parte. La dreapta lui Titu sedea Eugenia care-l privea curioasa. Titu i saruta mna inelata si parfumata, si asezndu-se i zise: - Superba sora are George, iar eu ncntatoare cumnatica! - Opreste, tinere, avntul! rse Alexandru. Sa nu te apuci sa-i faci curte ca barbatu-sau e gelos ca un harap! Gogu, de peste masa, zmbi cu o nepasare cautata, n vreme ce ceilalti rsera cu pofta. Eugenia nsa se rosi putin si raspunse: - Cu toate astea mi place sa mi se faca curte! - Aha! aha! striga iar Alexandru. Care va sa zica o invitatie n toata forma?... Gogule, sa fii cu ochii n patru ca tnarul e primejdios!... Rsul si buna dispozitie domni toata seara... Titu fu gazduit, fireste, tot n Vila Mara. Se scula nsa mai de dimineata ca toti, sa se poata plimba si sa-si racoreasca creierii nfierbntati de emotiile ce i le-au strnit oamenii din tara unde nazuia si el. Se simtea fericit si-i suna mereu n urechi mai ales graiul lor grabit si dulce. Dndu-si seama ca Alexandru l simpatiza, voia sa cstige si prietenia lui Gogu care, fiind

deputat, l va putea ajuta mai lesne cnd va ajunge si dnsul n Romnia. Apoi Eugenia l fermecase asa nct o si visase, dar acum trebuia s-si astmpere admiratia zicndu-si ca nu-i timpul sa se tie de naluciri... La izvor se ntlni cu Ionel Pintea care bea foarte cumpatat, dintr-o ceasca, borviz cu lapte n care nmuia chifla. - Asta-i cura mea - zise Ionel zmbind silit. Pornira mpreuna printr-o padure de molifti desi Ionel nu era prea ncntat, caci petrecea mai bine singur. Titu totusi se agata de dnsul, dornic sa afle ce-i n Bucovina, fiind ntiul om de-acolo cu care putea vorbi. 318 ntrebarile lui staruitoare nsa pe Ion Pintea l plictisira, nct n cele din urma i spuse raspicat: - D-ta vrei sa ma faci sa vorbesc de lucruri care pe mine nu ma intereseaza sau cel putin nu ma pasioneaza. Eu azi sunt un simplu contabil coplesit de munca, si care n-am nici vreme si nici pofta sa ma amestec n zzaniile politice. Orice politica mie indiferenta... Prostiile astea, iarta-ma ca zic asa, le-am facut pe cnd eram prin liceu si nu le-am mai luat cu mine n viata, sa mi-o mpovarez... Si pe urma, mai cu seama la noi n Bucovina, politica nseamna numai cearta, hartuiala, scandal, murdarie... mai mare rusinea! Suntem putini si totusi dezbinati n attea partide si bisericute, nct nimeni nu se gndeste la interesul general, ci toti se gndesc numai la ambitiile lor marunte... A, mi-e si scrba!... Eu cred ca libertatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copt s-o aiba. De aceea d-voastra aici sunteti mai fericiti, orict va plngeti si va burzuluiti... Asa este, domnule! Aici ungurii, nerozi, va scie, va persecuta, va ngenunchiaza - adevarat. Asta-i norocul dvoastra, caci asta va face drzi, solidari si puternici. n clipa cnd vi s-ar da libertatea, ati face si d-voastra ceeace se face la noi... Ungurii sunt prosti si va ntaresc vrnd sa va slabeasca. V-ar distuge nsa ndata ce v-ar dezlega lanturile!... Titu ramase cu gura cascata, fara sa mai poata raspunde. - Ei, acuma ai aflat? sfrsi Ionel acru. Adevarul e totdeauna dureros... Titu murmura ceva, mai merse ctiva pasi, apoi deodata i zise buna ziua si se desparti tulburat. - Nu se poate... Vorbe... Astea-s aiurelile unui ursuz! se gndi dnsul, simtindu-se totusi obosit ca dupa o noapte nedormita. - nca unul care-i cu mintea plina de fumuri! murmura Ionel singur, bucuros c-a scapat de un tovaras prea gures. Titu fu posomort toata ziua, parca de cele ce i-a spus Ionel atrna fericirea lui ntreaga. si aminti fiece cuvnt si-l dureau ca o mare nenorocire. Laura i si sopti cnd gasi un prilej:

- Ce ai, draga Titule? Nu fii uricios! E vorba de viitorul tau. George a vorbit cu Alexandru despre tine si despre dorintele tale... Ia seama sa nu-i indispui pe toti! Dupa prnz, stnd cu totii de vorba ntr-un chiosc, la umbra, Herdelea povesti amanuntit rudelor cte a patit. Voind sa-si pregateasca mai frumos iesirea la pensie, o ntoarse pe coarda nationala, aratndu-le cum toate i se 319 trag din faptul ca a luat apararea unui biet taran romn fata de samavolnicia unui magistrat ungur, apoi staruind mai ales asupra examenului cnd inspectorul i-a cerut sa nu mai lase pe copii sa crcneasca pe romneste, si sfrsind melancolic: - Dar dect sa-mi unguresc sufletul la batrnete si sa-mi vnd constiinta, mai bine s-ajung salahor muritor de foame!... Mai bine!... De aceea ma si bate capul sa ies la pensie curnd, curnd. Rudele din tara fierbeau de indignare. Chiar si Gogu se ncalzi si, cnd Herdelea spuse ca, de-ar fi mai tnar, s-ar duce si el n Romnia ca Titu, numai sa scape de urgia stapnirii unguresti, - se repezi nsufletit la Titu, si-i strnse mna: - Bravo, tinere! Vino la noi, la libertate!... De ce-ai sta si d-ta ntre barbarii acestia cutropitori de constiinte!... Titu se nsenina mai cu seama ca Gogu i oferi ndata sa traga la dnsii n Bucuresti, adaognd: - La noi poti sta toata ziua, sa mannci si sa faci poezii cte-ti place! - Sa vii negresit la noi! O sa-mi faci mare placere! spuse si Eugenia privindu-l cochet si convinsa ca melancolia de azi a tnarului a fost din pricina ei. Alexandru l pofti sa mai mearga si pe la dnsul, prin Giurgiu, daca i se va ur la Bucuresti. - Sa vii numai, ca n-ai sa rami pe drumuri n Romnia! sfrsi Atena. - Cu attea protectii mari, ministru trebuie sa ajungi, Titule! striga Herdelea uitndu-si grija lui de multumirea ca-si vede feciorul fericit. ntr-una din zilele urmatoare Gogu si Alexandru, vorbind de Titu, socotira ca ar fi poate si mai nimerit sa-i gaseasca vreun temei oarecare, ca sa nu se simta jenat stnd degeaba. Si hotarra ndata sa-l adaposteasca la un ziar; Gogu, ca deputat, are sa-i faca loc baremi la jurnalul partidului. - O,da, la o gazeta! zise Titu stralucind de bucurie, cnd afla. Asa ceva visam eu... Tocmai asa ceva... Perspectivele trandafirii i stersera din creieri raspunsul lui Ionel ce-l ntunecase un rastimp. Cu privirea la tinta care lucea mai aproape, viata i se parea plina de comori...

Dealtfel Gogu prinse dragoste multa pentru tnarul cu ochii aprinsi de-o lumina stranie si naltatoare, cum i zicea. Umblau mult mpreuna, discutnd politica nationala si uneori chiar literatura romneasca desi acasa 320 Gogu se mndrea ca n-a citit n viata lui dect numai frantuzeste. Si alaturi de Titu, deputatul se simtea cuprins de nflacarare: - Trebuie sa mai aveti rabdare, sa mai luptati, sa mai rezistati! Va veni si mntuirea! Trebuie sa vie!... Credeti ca pe noi, dincolo, nu ne doare viata voastra de suferinte?... Voi sunteti speranta noastra, precum noi trebuie sa fim speranta voastra!... - De ce nu faceti macar un gest ca sa ne ncurajati? ntreba Titu pe care gndul acesta l framntase mult. - Va dorim n adncul inimii noastre, dar gura trebuie sa fie muta! zise deputatul romn grav. O, politica!... Ce stupid lucru e politica n lume!... Ion auzi curnd ca Vasile Baciu a umblat pe la un avocat din Bistrita si ca l-ar fi tocmit sa-i scoata toate pamnturile de la ginere-sau. Se spaimnta mai ales simtindu-se slabit n ndrjirea lui de cnd i-a murit si copilul. Desi vedea primejdia, gndurile nu-i mai erau ndreptate numai asupra ei, ci hoinareau neputincioase ba ncoace, ba ncolo. si zicea ca nare sa dea nici un petec de loc, s-apoi ndata iarasi ca n-ar fi rau sa cada la o nvoiala cu Vasile, sa-i astupe gura... n schimb inima i batea mereu mai nerabdatoare, framntata de un dor nabusit prea multa vreme care azi statea sa izbucneasca. Cnd i venea n minte Florica, uita de toate, chiar si de socrusau, ntocmai precum odinioara a uitat-o pe ea din pricina pamntului... A doua zi dupa ce afla cum a fost Vasile Baciu la avocat, vazu pe Florica trecnd cu demncare la oameni, sprintena, zmbitoare si dndu-i binete parca l-ar fi chemat la dnsa: - Ce mai faci, Ionica!... Noroc bun! - Noroc bun! mormai el ngrozindu-sc cum i se scurg ochii dupa ea. n aceeasi seara, venind de la cmp, se opri n poarta lui George sa-l ntrebe ce sa faca cu socru-sau? Dar n vreme ce George i spunea si-l nvata ce credea, dnsul vedea numai pe Florica, n tinda, nvrtindu-se la vatra, pregatind cina, si deabia se stapnea sa nu se repeada la ea, s-o cuprinda n brate si s-o duca de aici, sa n-o mai atinga nimeni, nici sa nu io rvneasca... Ziua urmatoare se gndi sa se duca iar la George, dar nu mai ndrazni de frica sa nu-i vaza n ochi patima. Si, fiindca totusi

trebuia baremi s-o vaza, 321 alerga ca un smintit pna ce stirici la care holda secera Florica si-si facu drum prin apropiere si o zari... Se mira si se afurisea ca a lasat-o sa se marite cu altul si ca na luat-o el, s-apo se mngia singur zicndu-si: - Mie mi-a fost scrisa Florica, degeaba... ncerca sa se smulga din latul ce-l strngea tot mai tare si sa-si ntoarca toate gndurile la mosia lui amenintata de ndrjirea lui Vasile. Dar cnd se mustra c-o sa-si piarda averea pentru o muiere blestemata, cum se mustrase si altadata, acuma i se adaoga n creieri, nechemata, ntrebarea: ce folos de pamnturi, daca cine ti-e drag pe lume nu-i al tau? Si pe urma gndurile se nlantuiau. Baremi de ar fi trait copilul, sa stie si dnsul pentru cine munceste si se sfarma. Dar asa, cui ar ramne mosia lui, daca l-ar strnge Dumnezeu ntr-o buna zi, caci omu-i trecator ca adierea vntului... Din pricina alergaturilor zadarnice ramasese n urma cu munca pamntului. Toata lumea ispravise seceratul, dar el mai avea nca doua holde n picioare. Numai dupa o cearta mare cu masa, se urni sa trimita pe Glanetasu cu trei lucratoare la locul cel mai mare, iar delnita de lnga drumul cel vechiu s-o doboare dnsul. Era ntr-o Joi. De unde muncea Ion se vedea drumul pe care treceau nencetat femei cu cosuri si dasage, mergnd la blciul saptamnal n Ar-madia. Marul paduret, sub care nascuse anul trecut Ana, era ncarcat de rod si facea o umbra groasa, desi o porumbiste verde l acoperea pna-n ramuri. Ion lucra cu o voie buna cum nu mai avusese de mult ca si cnd ar fi presimtit o bucurie navalnica. Se uita rareori spre drum, ca sa nu-l tie de vorba nimeni. Dealtfel pe la prnzul cel mic nu mai trecea pui de om... ncepu sa lege snopi si, cnd ispravi si-i aseza n picioare, si arunca ochii spre Pripas. Atunci vazu departe o femeie, venind grabit, cu niste dasagi pe umar. Tresari si privi mprejur, bucuros ca e singur ct e hotarul de mare. - Florica! murmura dnsul apoi cu ochii spre femeia care se apropia mereu. O sorbea cu ct se apropia si i se parea din ce n ce mai frumoasa. Florica avea o naframa alba n cap, legata strengareste. l zari si ea mirata si cuprinsa de o strngere de inima. Dar nu-si pierdu firea si, cnd ajunse n dreptul lui, striga zmbitoare: - Am sa sosesc la spartul trgului, Ionica!... De, omul cu multe griji anevoie iese din casa!...

Ion ar fi vrut s-i raspunda si limba parca i se ntelenise. Florica nsa nu se opri. i atunci l apuca o frica cumplita ca nici acuma, desi ar avea prilej 322 bun, nu e n stare sa-i vorbeasca, sa-si desarte sufletul... Pasi spre drumul pustiu si izbucni aproape disperat: - Unde fugi asa, Florico?... mai stai o leaca, stai ca am sa-ti spun ceva... Si vino mai ncoace ca doar n-o sa piara trgul... Femeia parc-ar fi asteptat chemarea. Se ntoarse din cale si veni spre dnsul, cu fata aprinsa, dar zicnd molatic: - Vai de mine... numai sa nu ma tii mult de vorba, Ioane, ca ma omoara George... Iar cnd fu lnga Ion, adaoga mai ncet: -Ma duceam sa vnd niste pere oarzane, ca ne trebuiesc bani... Si George nu ma lasa nici sa... Ion o privea tacut si simtindu-se jignit ca ea vorbeste de George. Nevasta, ridicnd ochii ei albastri ntrebatori si adncindu-i n ochii lui tulburati, ntelese, si curma gndul si murmura gingas: - Ce vrei, Ionica?... Barbatul zise, cu dintii strnsi, nfricosat parca sa nu-i zboare spre dnsa tot sufletul nnebunit de patima: - Mai odihneste si tu... De ce nu vrei sa te odihnesti? Privirile lor se mpleteau, fermecate. Florica sopti mai domol: - S-grabita, Ionica... zau asa... Lasa-ma... sa-mi vad de drum... zau asa... Dar n acelasi timp pasea alaturi de Ion, cu umarul lipit de umarul lui. Trecura prin porumbiste si se oprira sub marul paduret unde sumanul barbatului era asternut pe jos, n umbra, ca un culcus pregatit nadins. Se asezara privindu-se n ochii stralucitori de o fericire mult asteptata. Ion vru sa-i impute ca i-a pomenit de George, sufla greu pe nas si deabia putu gfi: - E hei, Florico... - Uf, ce cald mi-e... m-a topit caldura - zise femeia dnd mai la o parte dasagii cu pere. Dar aici e bine ca-i racoare... zau asa... racoare... - Racoare - blbi Ion n nestire peste cteva clipe. Apoi tacura, ascultndu-si bataile inimii. Apoi Ion, brusc ca o fiara, o cuprinse de subtiori si-i musca buzele. Apoi Florica sa lasa pe spate, moale, gemnd... - Tot a mea trebuie sa fii tu! zise barbatul pe urma cnd Florica si lega naframa, gata de plecare. Sa stiu de bine ca fac moarte de om si tot a mea ai sa fii! ^ - Ei, Ionica, multe zice omul! raspunse femeia fara sa^l mai priveasca. Cnd s-a putut, n-ai vrut; cnd vrei tu, nu se mai

poate!... 323 Ion ramase seznd pe suman, cu ochii dupa Florica ce se pierdea prin porumbiste. - Ba se poate! murmura singur, ca o ncurajare. Sa stiu de bine ca... si reteza deodata vorba. Frunzele marului fosneau ca o imputare. Si imputarea i aducea aminte pe Ana. Sari n picioare parca l-ar fi ntepat o vipera. Nu mai ndrazni sa se uite spre marul sub care, acum un an, cealalta i-a nascut copilul. Se duse la secera, fara a ntoarce capul, ca si cnd din spate l-ar fi amenintat o mna nevazuta... Florica se departa pe drum leganndu-se mndra n solduri. Inima lui Ion tresalta de noi fiori, n vreme ce buzele-i soptira drz: - Ba se poate!... Sa stiu de bine ca fac moarte de om!... 324 CAPITOLUL XII GEORGE Precum flacaii se duc pe la fete n fiecare seara, pe viscol ca si pe vreme frumoasa, frnti de munca zilei ca si dupa odihna din sarbatori, tot astfel se ducea acuma Ion pe la George, nesmintit, ca spre un frate bun, cnd sa-i ceara un sfat, cnd sa-i dea el o povata, gasind totdeauna o pricina care sa-i ndreptateasca venirea... Nu se mai sfia de George si uneori schimba cte-o vorba si cu Florica, n treacat, cum se cuvine sa te porti cu orice muiere n casa omului... Iar George se simtea magulit ca vine si se mndrea ca-i cauta sfaturile un barbat destept ca Ion care, prin minte si siretenie, s-a nstarit de unde mai nainte era calic ca soarecele din biserica... Numai Savista-Oloaga, care traia pe lnga casa lui George, bufnea si se burzuluia din ce n ce mai nastrusnic. Fiindca George a strns-o de pe drumuri si glumea uneori cu dnsa si mai ales fiindca nu uita niciodata, cnd aducea rachiu, sa-i dea si ei cte un paharel, Savista l iubea cu o furie salbateca, att de caracteristica estropiatilor, si ar fi fost n stare sa strnga de gt pe oricine pentru dnsul. n schimbul mncarii n-avea alta ndatorire dect sa stea toata ziua pe prispa si sa hsaiasca gainile ca sa nu intre n tinda. Ba Joia, cnd era frumos, George i mai dadea voie sa se trasca pna-n Ulita Mare, sa-si cerseasca si cte ceva gologani, sa aiba si ea banii ei... Cu aceeasi 325 patima ura nsa pe Ion de cnd a simtit ca umbla dupa Florica si ca astfel vrea sa nsele pe George. Se linistise un rastimp, dupa ce ocarse pe Ana, vaznd ca venirile lui Ion s-au oprit

brusc, si fusese chiar mndra ca ea a putut abate o primejdie ce ameninta pe idolul ei. Dar acuma ca Ion venea mai des ca totdeauna, ngrijorarile o zbuciumau si o faceau sa nu mai atipeasca nici n dupa-amiezile cele mai dogortoare. De cum sosea Ion, ea se lipea de prispa ca o broasca, ciulind urechile ca sa nu-i scape nici o vorba, ochii i luceau straniu, ca doua margele de sticla, urmarindu-i fiece miscare si privire, fara a pierde din vedere nici pe Florica n care n-avea nici o ncredere, neuitnd ca odinioara era sa se marite chiar cu Ion, daca el ar fi vrut s-o ia... Se nfuria ca nu putea surprinde nimic la Ion si ca doar Florica se zapacea si se rosea putin, nct oalele i dadeau deseori n foc, umplnd toata casa cu aburi si miros de rntas ars. Plictisita de atta pnda zadarnica, ntr-o zi, fiind numai Florica acasa, avu o izbucnire de furie, urlnd si amenintnd: - Spun tot lui George... Tu esti rapandula... tu... tu... Ce vine Ion? A? Ce-i Ion? Barbat?... PtuiL. TifssL. Scuipa spre Florica, se nvineti de mnie neputincioasa, si smulse smocuri de par din cap si ochii i se umplura de snge racnind: - Rusine!... Rapandula!... Omoara George!... Femeia se sperie nti, creznd c-a dat boala rea peste ea, dar pe urma, ntelegnd unde bate, o huidui. Si oloaga se potoli ndata, parca i-ar fi turnat apa rece n cap. i paru rau ca s-a tradat si, ca s-o dreaga, vru sa arate c-a glumit si ncepu sa rda cu dintii ei lungi si galbeni: - Gluma, fa... Zau... Da-mi ciorba!... Foame... Odata nsa Ion pica pe la prnz, cnd George lipsea. Savista ncremeni pe prispa vazndu-l ca intra n ograda. Si cnd Ion zise nepasator, oprindu-se lnga poarta: - Noroc, noroc, Savisto! Tot voinica?... Da George-i pe-acasa? - Numai Florica acasa! raspunse ea repede, arznd de dor sa-l faca sa se apropie de nevasta, ca sa se adevereasca banuiala ei. Ion statu pe gnduri cteva clipe, s-apoi zise mai ncet, aruncndu-si ochii fulgerator spre tinda: - Aveam cu George o vorba... Pacat ca nu-i si el aici... Si pleca, ntristat, clatinnd din cap, uitndu-se napoi din ulita... Savista fierbea .de bucurie. Era sigura ca Ion venise la Florica, nadins pentru ca o stia singura. Si de-aci ncolo cnd nu era George acasa, nu mai statu lnga usa tinzii, ci tocmai n colt, ascunsa dupa o gramada de coceni de porumb, asteptndu-l sa mai pice. 326 Peste cteva zile Ion ntr-adevar veni iar, tot pe vremea

prnzului. nainte de a deschide portita nsa se uita prin ograda. Oloaga, din ascunzatoare, vedea ca pe ea o cauta. Apoi Ion intra repede si disparu n tinda. Savista se tr ct mai fara zgomot spre usa. Si auzi glasul lui Ion, dragastos, si pe al Floricai, nfricosat. Tremura totusi att de grozav de bucurie ca nu ntelese nimic, desi cei doi n tinda vorbeau destul de tare... Ion iesi curnd, vazu pe Savista si pali. Dar si reveni repede sii zise usor: - Am venit iar si iar n-am dat de George... N-am noroc si pace! Rami sanatoasa, lele Savista! Oloaga nu raspunse; n privirea ei nsa flfia atta ura, ca Ion pleca fara a mai ntoarce capul. Era fericita si deabia astepta sa vie seara, sa-i spuna tot lui George. - Bade... bade!... vino-ncoa! l ntmpina cnd l zari. George, desi ostenit rau, se duse spre ea la gramada de coceni. - Ei? Ce pozna-i cu gainile? o ntreba n gluma. Savista ncepu foarte ncet si rar; dar apoi, cuprinsa de emotie, spumega nct nu mai era chip s-o priceapa nimeni. - Ion?... Ei ce vrea Ion?... A fost aici? o ntrerupse barbatul stergndu-si de pe obraji naduseala framntata de praf. - Ion... fost... Florica... fost... Tlhari... Omoara, omoara! gemu oloaga desperata, podidind-o lacramile si necndu-se de sughituri. - Bine, Savisto, bine... Lasa ca stiu... bine! facu George linistit. Deabia dupa cina, cnd se culca n pat lnga Florica, se gndi mai bine la vorbele Savistei si se cutremura, caci deodata si aminti privirea lui Ion de la nunta, privirea care l-a nspaimntat atunci si pe care totusi a uitat-o. Cum a putut-o uita oare? - Apoi daca-i asa, l omor!... Acu nu-l mai iert... l omor! si zise George hotart, mngind corpul femeii care-i atta sngele. D-na Hetdelea nu voise sa faca cearta n fata oamenilor straini, n Sngeorz, dar cum ajunsera acasa, l lua pe Herdelea la zor: - Nu stiu nebun esti ori nu esti n toate mintile de vorbeai ntruna ca iesi la pensie... Se vede ca ti s-a urt cu binele... Apoi de aceea ne-am caznit si am suferit, ca acuma, dupa ce ai scapat cu fata curata, sa cauti singur saracia? 327 Ghighi era de aceeasi parere, anume ca retragerea ar fi o umilire. Ct priveste ca inspectorul cere sa nvete pe copii numai ungureste, dascalita raspunse prompt, potrivindu-si parerile dupa mprejurari, ca totdeauna: - Ei si? Te ncnti de lingusirile romnilor, parca din vorbe frumoase ai putea mnca? Lumea stie ca suntem romni, dar sovinismul nu-i a buna niciodata. Adica ce-o fi dac-o sa-i nveti ungureste? Lasa-i sa nvete, ca-i bine azi cnd stii o limba

straina, ca vezi bine ca fara ungureasca nici nu te mai poti misca din loc... Daca-s vremurile asa, noi sa le schimbam?... Herdelea nsusi se simtea nenorocit ca trebuie sa se desparta de scoala, dar totusi se rusina sa spuna chiar si acasa ca inspectorul l sileste sa iasa la pensie. Si dealtfel mai spera n sine ca pna-n cele din urma se va mai ntmpla ceva si nu va trebui sa plece. De aceea amna mereu si nu facea petitia. Totusi, pe de alta parte, pentru orice eventualitate, raspndea si prin Armadia stirea ca, fata de persecutiile tot mai crncene ale ungurilor, se gndeste sa-i dea dracului si sa se retraga. Raspunsul i-l dadu Grofsoru, la berarie, n gura mare: - Prietene si frate! Mai bine sa mori dect sa fii calaul copiilor nostri! Si fraza aceasta facu ocolul Armadiei, cstignd simpatii amndurora, si chiar lui Belciug, pe care Herdelea l lua vesnic de martor si care ngalbenea de indignare cnd venea vorba de inspectorul Horvat. Dupa asemenea ncurajari, nvatatorul iar venea acasa hotart sa-si scrie ndata cererea de pensie. Acasa nsa gasea mpotrivirea drza a dascalitei care-i schimba iar planul. D-na Herdelea, sfatuindu-se toata ziua cu Ghighi, descopereau mereu argumente mai temeinice. - Uite pe Zagreanu! Stii bine, ca tu mi-ai spus, ct a fost n Pripas i-a nnebunit cu ungureasca... Si cu toate astea nu-i zice nimeni nimic, ba-l lauda toata lumea si-i prezice viitor mare!... Fiindca asa si este! Herdelea, ncercnd sa profite de simpatiile lor pentru Zagreanu, spuse ca ar fi cuminte sa-i cedeze lui locul din Pripas, fireste daca are intentii serioase cu Ghighi. Pe cnd fata protesta mpotriva acestui plan infernal, declarnd ca i-e urt Zagreanu (n Sngeorz nsa marturisise n taina Laurei ca e baiat foarte dragut, macar ca e numai nvatator), d-na Herdelea zise neclintita: - Lasa, nu te ngriji tu de el. i gaseste lui loc inspectorul, ca stii doar ct l iubeste si-l protejeaza... Prin August, ntr-o dupa-miazi, Zagreanu veni mai miscat ca alte dati, desi Ghighi nici nu era acasa. Herdelea trecu n gradinita cu dnsul, sa stea de vorba. Si tnarul spuse ndata ca soseste tocmai de la Bistrita, si de-aceea 328 e plin de praf. Nici n-a fost nca sa se schimbe. A vazut pe domnul inspector... Apoi nu mai putu continua. Herdelea l privi ntrebator. - Mi-a spus multe - relua Zagreanu mai ncurcat, parca negasind cuvintele potrivite. Mi-a fagaduit... cate-n luna si-n

stele... Mi-a fagaduit... - Te are drag inspectorul - zise Herdelea linistit. E bine sa fii bine cu inspectorul, foarte bine. Numai sa-ti dea o scoala buna, ntr-un sat bun. - Apoi vezi, domnule colega, da, da - blbi tnarul. E greu... Nu stiu cnd s-o putea... Da... Domnul inspector zice ca vrea sa-mi dea Pripasul... - Pripasul? facu Herdelea cu o sageata n inima. - Da... adica... zice ca d-ta n-ai sa mai stai mult, ca-ti trebuie odihna, ca ai servit destul... ca... n sfrsit... Zagreanu nu ndrazni sa-i mai spuie ca inspectorul i-a poruncit sa reaminteasca batrnului nvatator sa trimita imediat cererea de pensie, altfel l va scoate din oficiu, caci n nici un caz nu va mai ngadui sa nceapa tot dnsul noul an scolar... Herdelea ramase pierdut. ntelese ceea ce nu ndraznise sa-i marturiseasca Zagreanu si se simtea dureros rusinat. - Adevarat, foarte adevarat - murmura apoi cu glasul tremurat. Am servit destul, prea destul... N-am sa mai stau... Nu, nu, fie linistit inspectorul! Fii si d-ta linistit... n aceeasi seara, dupa ce se culca d-na Herdelea si Ghighi, el se aseza la birou si scrise pna trziu de tot. Strica multe coli de hrtie si toate le uda cu lacrimi. nchipuirea ca de-acuma paraseste pentru totdeauna scoala lui, iubirea lui, i sfsia inima. Cnd i-a venit suspendarea, a plecat cu o scnteie de nadejde de ntoarcere; azi pleaca fara nici o nadejde. De azi ncolo nu mai e nvatator... - S-a sfrsit, s-a sfrsit - soptea dnsul frnt, ca femeia cnd trebuie sa-si dea seama ca a mbatrnit. 3, Vasile Baciu fusese la trei avocati n Bistrita si toti trei i spusesera la fel: legea zice ca copilul mosteneste pe tata si tata mosteneste pe copil. Asta nseamna ca sa nu-si mai toceasca opincile n zadar. Cu toate acestea el ameninta mereu pe Ion cu judecata nadajduind sa-l sperie, cum s-a speriat si dnsul odinioara. Sufletul lui nsa era toropit de amaraciune si se revolta mpotriva legii care ngaduie ca un tlhar sa vie sa-i ademeneasca fata, sa-i 329 smulga mosia si pe urma, dupa ce baga n groapa femeia, sa ramna cu pamnturile si averea luata cu japca... Gndindu-se mereu la nedreptatea lumii, a>unse la banuiala si apoi la convingerea ca Ion a omort pe Ana, nadins ca sa-i ramna mosia si sa se poata nsura a doua oara. Oamenii, carora le mpartasea credinta aceasta, credeau sau nu credeau, dar toti pizmuiau pe Ion ca s-a ales cu atta pamnt pe urma Anei... De suparare si de necaz, Vasile Baciu se asternu mai rau pe

bautura... Nemaistiind ncotro s-o apuce, ntr-o dimineata se duse la popa Belciug si i se plnse. Preotul, cumpanind si chibzuind, avu o idee cucernica si zise att: - Bine... Am sa va chem pe amndoi... Si Dumineca urmatoare Belciug chema pe Vasile si pe Ion, mpreuna cu mai multi fruntasi ai satului. - Oamenii de omenie trebuie sa se nvoiasca! vorbi preotul frecndu-si minile. Sa cautam si noi, cu totii dimpreuna, o nvoiala omeneasca! Asa-i bine si asa-i frumos!... Ion, linistit, ridica glasul: - Eu nu-s nici cine, nici fara suflet, domnule parinte... Nu-s, martor mi-e Dumnezeu! n casa l las sa seada ct o trai, macar ca-i a mea dupa lege si poate mi-ar face trebuinta. Dar l las, ca-s om si nu strng pe nimeni de gt... Trei locuri a vrut, trei le-a arat, le-a semanat, le-a cules. Puteam sa i le iau ca-s ale mele. Nevoie de ele n-are, ca bucatele n loc sa le mannce, le vinde si le bea... Dar, zic, lasa-l sa aiba si sa bea, c-a muncit destul si suparari l-au ars destule... Apoi acu, vedeti si dvoastra, oameni buni, daca-l las eu sa traiasca, dumnealui nu vrea sa ma lase pe mine sa traiesc!... Vasile Baciu, aprins ca omul fara dreptatea legii, sari cu raspunsul: - Adica cu ce drept sa-mi iei tu averea mea? Cum sa-ti ramie tie pamnturile mele?... Ca fata mi-ai omort-o, copilul ti l-ai omort?... Cu ce drept?... Vinele i se umflau pe tmple ca niste rme. Dar vremea trecea, vorbele cadeau si nvoiala nu se apropia. Atunci Belciug gasi clipa binevenita sa intervie. si drese glasul si rosti grav, ca la predica: - Oameni buni si drept-credinciosi, dreptatea-i vesnic cu doua taisuri, ca palosul n mna ostasului viteaz... Dreptate are Ion, caci legile lumii spun ca averea copilului se cuvine parintelui care l-a zamislit si l-a crescut. Dreptate are si Vasile, caci dupa moartea fetei lui si a copilului ei, cuveni s-ar ca mosia sa se ntoarca la cel care a agonisit-o... Acuma mie, paznicul sufletesc al 330 vostru, dragi mi sunteti amndoi deopotriva si dornic as fi sa dobnditi deopotriva fericirea pe pamnt ca si n ceruri, dimpreuna cu fetele luminate cu care ne-am silit, ct am putut, sa va mpacam cum e mai bine. Drzi si nenduplecati sunteti nsa ca doua sabii ce nu ncap ntr-o teaca. De aceea iata ce am socotit eu ascultndu-va: stapniti amndoi ce cuprindeti n ziua de azi, tu, Vasile, casa si locurile pe care ti le lasa, iar tu, Ioane, averea care ti-a harazit-o mila cereasca. Dar iarasi

socot ca drept n-ar fi sa ajunga mosia n mini straine. Viata omului e ca floarea cmpului. Azi e, mine nu-i... Poate ca azimine, Ioane, ai sa te nsori, sa ai copii, dar poate, Doamne fereste, sa-si nchizi ochii cnd ai crede ca esti mai voinic... Apoi, asa, n-ar fi pacat de Dumnezeu sa ramna averea ta cui nici nu te-ai astepta?... S-atunci as crede c-ar fi ntelept si frumos sa va legatuiti amndoi sa lasati ce stapniti sfintei biserici n cazul cnd, Doamne pazeste, v-ati prapadi fara mostenitori directi, adica fara copii... Facnd astfel, ntariti puterea Domnului pe pamnt ca si Domnul sa va primeasca sufletele n ceruri n vecii vecilor! Preotul tacu brusc, cobornd ochii n jos, asteptnd parca efectul cuvntarii sale asupra celor de fata. Apoi cnd ntelese ca toti sunt de parerea lui, se retrase n odaita de culcare, lasndu-i sa convinga si pe cei doi pricinasi. Dupa multa vorbarie fruntasii izbutira sa-i faca sa-si dea mna... Belciug reveni atunci cu o declaratie scrisa. Vaznd hrtia, Ion mai sovai o clipa, dar totusi iscali, gndindu-se ca asta-i un moft fara valoare, deoarece dnsul are sa se nsoare curnd si sa faca copii care sa-l mosteneasca. Vasile se bucura ca, daca nu se ntoarce la dnsul, mosia baremi nu se va risipi nici printre neamurile Glanetasului. - Asa! zise preotul mpaturind frumos actul. De pe amvon am sa dau de stire satului ntreg hotarrea voastra crestineasca... Dumnezeu sa va binecuvnteze! Vasile Baciu pe urma se opri la crciuma, se mbata si se batu cu straja Cosma Ciocanas. Ion nsa se duse drept la George, sai povesteasca ce-a facut. Si pe drum se gndi numai la viitoarea lui nevasta... Titu socotea sa treaca granita cu trei sute de coroane. Suma aceasta o avea, dar i mai trebuia si ceva maruntis care sa-i ajunga pna la trecere. Pna ce nu cunoscuse pe rudele din Romnia, se nfiorase gndindu-se ca porneste in lume cu trei sute de coroane; acuma mergea la sigur, ca si cnd ar fi plecat 331 din Pripas n Lusca ori n Magura... Maruntisul nsa l ncurca, fiindca oricum se silea, nu sporea si-i ameninta rotunjimea celor trei sutare... Salvarea i veni sub forma unei idei, citind ntr-un ziar ca Asociatiunea pentru cultura si literatura poporului romn va tine adunarea generala la Sibiu n luna Septembrie... Deoarece, pe cnd citea, vazu pe masa Tribuna Bistritei, un ziar saptamnal local, se gndi deodata: ce-ar fi sa se duca dnsul ca reprezentant al ziarului la serbarile Astrei? Ar fi mai nti ca ar face economii de cheltuieli, si al doilea ca ar cunoaste dintro data toata inteligenta romneasca din Ardeal, nainte de a-

l parasi, cine stie pentru cta vreme... Tribuna Bistritei dealtfel i reprodusese poezii din Familia, cu osanalele cuvenite despre distinsul poet al Vaii Somesului... Se aseza ndata si scrise cteva rnduri bine simtite directorului gazetei, un avocat fara clientela si mare nationalist, cerndu-i un bilet de legitimatie si banii de cheltuiala trebuinciosi. Raspunsul directorului sosi peste trei zile, aducndu-i biletul de legitimatie, dar si vestea trista ca ziarul de-abia-si traste viata de la o saptamna la alta si ca prin urmare distinsul poet ar face o fapta nobila romneasca reprezentndu-l, daca se poate, pe propria-i cheltuiala... ntre timp Titu, nchipuindu-si cum va fi nconjurat si rasfatat dnsul la Sibiu, ca omul care e glasul unui ntreg tinut de romni, se nsufletise att de mult de ideea de a reprezenta Tribuna Bistritei, nct nici nu se mai sinchisi ca nu a primit bani si ca deci socotelile lui ramneau tot ncurcate cu maruntisul... Cu o saptamna nainte de plecare veni acasa spre a se pregati n tihna si a-si lua ramas bun de la toti cunoscutii, caci omul stie cnd porneste, dar numai Dumnezeu stie cnd se ntoarce. Caldararu, la despartire, l-a mbratisat si n-a uitat sa-i spuna ca tot mai e timp sa se razgndeasca, si Titu i-a multumit zmbind pentru povata... In Armadia toata lumea stia ca Titu vrea sa plece n Romnia si toti se mirau de ndrazneala lui. Cnd se afla nsa ca va lua parte si la serbarile Astrei, la care singur profesorul Spataru a putut merge odata, demult, si mai ales ca se duce ca reprezentant al Tribunei, multi l invidiara si-l felicitara. D-na Herdelea plngea spalndu-i si calcndu-i rufele, iar Ghighi i facea n fiecare zi geamantanul spre a-l desface a doua zi ca sa-l faca mai bine si mai frumos, sa nu rda de ei fratii din Romnia. Seara Herdelea tatal si fiul se sfatuiau serios. Deoarece Titu, avnd nca ncurcaturi cu recrutarea, nu putea obtine pasaport pentru strainatate, Herdelea i explica cum sa-si faca rost la Sibiu de un simplu bilet de trecere; odata ajuns dincolo nu-i mai 332 trebuie nici un pasaport... ntre altele nsa batrnul i marturisi ca a si expediat cererea de pensie, iar Titu l aproba din toata inima, ba se nsarcina sa comunice stirea si d-nei Herdelea; o facu ntr-adevar cu atta iscusinta ca dascalita multumi lui Dumnezeu ca n sfrsit Zaharia a ascultat povetele ei ntelepte. Drept recunostinta ca l-a scapat astfel dintr-un impas greu, Herdelea duse a doua seara pe Titu la Beraria Rahova, ca sa se ntlneasca acolo cu toti domnii din Armadia si sa-si ia adio cum se cuvine. La Beraria Rahova se improviza o adevarata serbare, cu chef si

cu lacrimi, ntrebarile, urarile, felicitarile zbrniau n urechile tnarului ndraznet. Herdelea i ceru biletul de la gazeta, sa-l arate tuturor si mai ales lui Chita Pop, copistul de la judecatorie, care nu voia sa creada ca Titu este aevea reprezentantul Tribunei la adunarea Astrei. Profesorul Spataru tinu si un discurs, culminnd n fraza ca Titu trebuie sa fie veriga de unire ntre fratii de dincoace si de dincolo de Carpati. La miezul noptii nsufletirea fu asa de mare nct toti cntara Desteapta-te Romne. Solgabiraul Chitu, fiind si el miscat, nchise ochii, nevrnd sa strice buna dispozitie a societatii, mai ales ca Titu nu trebuia sa plece cu impresii urte despre slujbasii Ungariei... Pna la sfrsit se ametira bine cu totii. Herdelea, de suparare, bau atta ca Titu abia l duse acasa, unde dascalita i ocar bine n gnd, dar fara a deschide gura, spre a nu-si strica somnul... Cu ct se apropia ziua, cu att Titu era mai tulburat. Se simtea fericit si totusi glasul i tremura. Niciodata casa parinteasca nu i se paruse mai calda. I se strngea inima gndindu-se ca deacum va trai ntre oameni pe care nu i-a mai vazut, ntr-o lume necunoscuta n care cine stie ce-l asteapta? Se duse pe la familiile prietene sa le zica ramas bun. La Dragu gasi pe Lucretia mpreuna cu Oprea, azi sotul ei. Felicitndu-i si aduse aminte iubirea lui, versurile n care se chinuise sa eternizeze ochii ei verzi. Acuma iat-o asezata, cu viata croita drept, fara cotituri deosebite, ca a tuturor oamenilor cuminti... Pe cnd el se arunca n valurile lumii ca ntr-o mare fara margini... In ajunul plecarii, dupa amiazi, facu o plimbare pna-n Pripas, sa mai vaza casuta unde a copilarit si sa se desparta de Belciug, care-i cam acru si cam viclean, dar tot om de treaba, cum i spusese tatal sau, ndemnndu-l sa nu cumva sa nu mearga pe la dnsul... Preotul l saruta si-l blagoslovi cu lacrimi n ochi, fagaduindu-i ca-l va cerceta negresit la Bucuresti, deoarece spera sa mearga si el foarte curnd, peste un an sau doi. l nsoti apoi sa-i 333 arate biserica cea noua, gata, buna de sfintit. l plimba prin toate colturile se suira mpreuna n turn, la ceas, si-i zise cu multa duiosie: - Foarte rau mi pare ca nu esti aici la sfintirea care va fi peste vre-o doua saptamni!... Facem o sfintire minunata. Va veni si episcopul... O sa fie < adevarata sarbatoare nationala!... , Titu i promise ca-i va trimite carti postale cu vederi din Romnia si ma ales din Bucuresti, care trebuie sa fie o minunatie... Belciug l mai petrecu pe urma pna n dreptul crciumei si-l

mai mbra tisa odata ca un frate... Casa lui Herdelea din Pripas era mereu goala si trista. Titu o privi p dinafara, amintindu-si fara sa vrea crmpeie de fericire traita aici si nepre tuita la vremea ei. Urcnd n cerdac, se pomeni cu Ion. - Am auzit ca vrei sa pleci departe, domnisorule? - Ma duc si eu sa ma asez n lume! raspunse Titu serios. Anii trec si omi trebuie sa faca ceva n viata, altfel nu-i vrednic sa traiasca... Nu-i asa? - Asa-i, domnisorule, vezi bine ca-i asa! zise Ion. Apoi sa te duc Dumnezeu sanatos si sa-ti daruiasca noroc pe unde-i umbla, cai fost tare d omenie! i - Sa traiesti si tu, Ioane! Tie de-altminteri ti-a ajutat Dumnezeu si te-i nstarit frumos... Pacat numai ca n-ai avut parte de Ana si de copil... - Apoi ce sa facem? facu taranul rece. Asa a vrut Dumnezeu... - Ei, s-acuma ce mai ai de gnd, Ioane? Ca doar n-ai sa rami vaduv toa i viata, ca doar esti tnar... - Asa-i, asa-i, vezi bine! mormai Ion ntunecndu-se. Titu coborse spre dnsul si se rezima de stlpul portii, cu palaria ] 3 ceafa. n asfintit soarele se mnia si mprosca cu raze aprinse. Umb a Magurii Cocorilor se ntindea peste sat pna la picioarele crucii de a marginea drumului, pe care Hristos statea neclintit ca un martor mut ti tuturor tainelor. Ion se uita lung la domnisorul care i se parea ca se schimba e mult de cnd nu l-a mai vazut. Voia sa-i ceara o nvatatura, ca si odinioai i, si i era frica sa nu-l ocarasca. - M-am zbatut si m-am framntat sa ies la liman - ncepu iar Ion dup; o tacere apasata. Si nu mi-a dat Dumnezeu nici o bucurie... - Dar pamntul? ntreba Titu, privindu-l cercetator. - Pamntul... de... pamntul... Bun e pamntul si drag mai ti-e cnd c al tau... Dar daca n-ai pentru cine sa-l muncesti, parca... zau asa... 334 - Trebuie sa te nsori, Ioane! - Asa-i, chiar asa-i, domnisorule - murmura taranul cu ochii stinsi. Dar dect sa te nsori cu oricine... Am patit-o odata, domnisorule... Tacu, asteptnd parca o ntrebare sau o aprobare. Cum nsa Titu nu zise nimic, urma din ce n ce mai vioi: ' - Acu d-tale pot sa-ti spun, ca mi-esti mai bun ca un parinte si m-ai nvatat numai bine... Pot... Si nu stiu cum sa-ti spun, domnisorule? Ca d-ta pleci departe si poate nici n-ai sa mai auzi de mine si de necazurile noastre... O, Doamne... Mare-i lumea!... Cnd crede omul c-a nimerit mai bine, atunci ia

seama ca-i tot de unde a pornit... Uite-asa-i, domnisorule! Asa ma muncesc si ma caznesc, si nu stiu ce sa fac, cum sa fac?... 4 Azi, cnd ai avere, ce-ti trebuie sa te mai perpelesti? Nici prea hapsn sa nu fie omul, ca lacomia strica omenia. Pamnt ai destul... - Destul nu-i niciodata, domnisorule... Dar pe cine vreau eu sa iau, nu se poate. Si pe alta nu pot s-o iau... - Pe cine vrei? - Pe Florica! zise Ion cu o lucire aspra n privire. - Care-i maritata cu George-a-Tomii? -Aia! - De, Ioane, se vede ca Dumnezeu ti-a dat c-o mna mosie si tia luat cu cealalta mintea! vorbi Titu. Ct e satul de mare nu gasesti tu dect pe nevasta lui George? - Nu-mi trebuie alta, domnisorule! scrsni Ion deodata furios si cu o hotarre salbatica n ochii sticlitori. - Hm - facu Titu aproape nfricosat de glasul lui. De... nu-ti trebuie... - D-ta ce ma nveti sa fac? urma Ion iarasi mai blnd si rugator. - Nimic... Sa te astmperi! - Dar daca nu pot? - Atunci fa ce stii! - Nu stiu nimic! blbi Ion zvrcolindu-se ntre mnie si neputinta. - Nici eu... Dar atta totusi pot sa-ti spun: astmpara-te! Pe Ion raspunsurile lui Titu l umpleau de fiere. Destainuia ntia oara framntarea lui cuiva si, n loc de ncurajare, gasea mpotrivire. l ustura inima ca nu poate scapa de nehotarre. Si totusi patima lui crescuse att de puternica, nct simtea bine ca are sa-l mistuie daca nu va nimeri calea spre potolirea ei. - Trebuie, domnisorule, trebuie! gemu dnsul stapnindu-si focul. 335 Titu, spaimntat de ndrjirea ce i-o citea n fata, tresari. Si repede i dadu mna, zicndu-i: - Rami sanatos Ionica!.., Si astmpara-te, asculta-ma pe mine!... Ion mormai ceva si ramase n mijlocul drumului, uitndu-se dupa el pna coti la Rpele Dracului. Apoi scuipa cu scrba, biguind: - Lasa ca stiu eu ce-i de facut... Titu petrecu seara la Grofsoru, mpreuna cu parintii si sora-sa. Si a dou zi porni cu trasura la Monor, de unde avea sa ia trenul spre Sibiu... Din clipa cnd Savista i-a deschis ochii, George parca s-ar fi trezit dintr-un somn adnc. Acuma ntelegea de ce i tot da Ion trcoale, de ce-i cere sfaturi si-i vine mereu prin casa. Adica

pentru Florica. Cu toate acestea si de atunci ncolo l-a primit. Vorbea si rdea cu dnsul nct toata lumea ar fi jurat ca sunt prietenii cei mai buni. l ura si rvnea sa-l prinda, sa se rafuiasca. i era frica si lui de rafuiala dorita si totusi o cauta. Pleca linistit de-acasa, caci Savista era o paznica nepretuita si-i raporta n fiecare seara fiece pas al nevestei... Ion nsusi simtise demult vrajmasia Savistei si deseori i venea s-o sugrume, ca sa-si deschida drumul la Florica. Ura nsa numai pe George, din ce n ce mai rau, fiindca numai din pricina lui nu e sloboda femeia. Daca n-ar fi luat-o el, poate ca ea l-ar fi asteptat si azi n-ar mai trebui sa se zbuciume si sa nu stie cum sa se apropie de dnsa... Chiar n ziua cnd Titu pleca din Armadia, Ion, aflnd ca George nu-i acasa, nspre amiazi se repezi la Florica, nadajduind sa-i mai poata vorbi macar o clipa ntre patru ochi. Savista, pe prispa, l zari de departe si, nemaiputndu-se tr la locul ei de pnda dupa gramada de coceni, se rezima ndata de perete, nchise ochii, deschise gura si ncepu sa sforaie usor parca ar dormi dusa. Ion intra n ograda, o vazu si o striga pe nume. Oloaga nsa nu raspunse. Atunci Ion se apropie si-i zise iar, mai ncet, cu inima tremurnd de bucurie, vrnd s-o ncerce daca doarme aevea: - Savisto! 336 Oloaga nsa sforaia nemiscata, desi vreo trei muste i se plimbau pe obrajii scoflciti si asudati, pe gingiile alburii, pe dintii lungi si galbeni. - Doarme, slava Domnului! murmura Ion, trecnd n vrful picioarelor n tinda. Savista si ascuti urechile. N-auzi dect soapte si apoi glasul Floricai, ndemnndu-l sa plece: - Savista doarme ca iepurele, ia seama... Oloaga fierbea de multumire c-a gasit, fara sa vrea, mijlocul de a-i prinde de-a binelea. Dar, fiindca de-afara nu auzea bine ce vorbesc ei nauntru, nu mai iesi pe prispa, ci de azi nainte se ghemui ntr-un colt n tinda, pazind de-acolo sa nu treaca gainile pragul. Motaia toata ziua si deseori sforaia. Florica, cu grija casei, nici nu baga de seama ca Savista si-a schimbat locul. Doar cnd a auzit-o horcaind s-a gndit ca poate sa fie bolnava, si a ntrebat-o: - Ce te doare pe tine Savisto, de te-ai nmuiat asa? Oloaga se prefacu. Se freca la ochi cu pumnii, parca de-abia sar trezi, si blodogori mohorta: - Nimic. Somn, somn... Florica clatina din cap, dar n-o mai descusu, socotind c-o fi

mbatrnit si de aceea o apuca moleseala mai des... Trecura cteva zile. Ion nu se mai arata. Savista clocotea de nerabdare... Apoi Vineri seara George, sfatuindu-se cu Florica, i spuse ca Dumineca noaptea va pleca cu tatal sau la Padurea Fulgerata, sa aduca cte-un car de lemne nainte de a-i napadi caratul bucatelor de pe hotar. Si tocmai a doua zi veni iar Ion. Savista sforaia dusa n ungherul ei. Ion, care n-o zarise n ograda, se sperie vaznd-o aici: - Noroc, Florico... Dar ce-i cu Savista? zise dnsul ncet, cu glasul tremurat. - Apoi asa face de o vreme ncoace... O fi bolnava... Stie Dumnezeu... Da sezi, mai sezi la noi, Ioane! - Multumesc, c-am tot sezut! raspunse Ion uitndu-se iar la Savista si apoi adaognd: Da George nu-i pe-aici? - Nu-i, ca-i la porumb cu lucratorii... -Mhm... 337 - Numai Duminecile de-l mai prinzi pe-acasa acu, daca ne-a mbulzit . munca... Da poate nici Dumineca sa nu fie... ca tocmai Dumineca seara vrea sa plece la padure... Ion se cutremura parca l-ar fi zgltit deodata o mna napraznica. Sngele i se aprinse n inima ca ntr-un ibric pus pe jaratec. O privi cu ochi att de mari nct i se parea c-o vede sub marul paduret, n bratele lui, si-i simte carnea fierbinte. Florica nu se uita la dnsul ca si cnd ar fi ghicit la ce se gndeste. Si Ion sopti aspru, poruncitor: - Dumineca, dupa ce pleaca dnsul, sa stii ca vin!... Auzi tu? Femeia tacu. - Sa iesi n ograda! Auzi?... Negresit sa iesi, altfel... Florica tacea mereu. - De-atunci n-am mai schimbat o vorba ca oamenii... Si nu mai pot... - Daca afla George, ne omoara! zise Florica foarte ncet, fara al privi. Ion scrsni nct pe femeie o trecu un fior. - Sa iesi, Florico!... Sa nu faci cumva sa nu iesi, ca... n clipa aceea amndoi ntoarsera privirile deodata la Savista care horcaia cu gura cascata si nghitea din cnd n cnd. O privira nfricosati, cu o presimtire urta, care nsa trecu repede ca o nalucire. - Doarme, doarme - murmura Florica. Savista respira greu. Sudorile i curgeau siroaie pe tmple, pe obraji. Roi de muste bziau mprejurul ei... Titu nu se mai satura privind pamntul Ardealului care fugea, se ndoia, ramnea n urma, se ntindea departe, se apropia iarasi... Si trenul trecea trufas pe lnga satele romnesti, pe

unele spintecndu-le chiar ca un tiran nendurator, si doar pe alocuri se oprea cte-o clipa, nsemnndu-si oprirea cu vorbe aspre unguresti care zoreau sau huiduiau vesnic pe taranii drumeti sau slujitori. Pretutindeni aceiasi tarani, umili, voinici, rabdatori: pe soselele albe, alaturi de care silitoare, pe cmpiile galbene, rascolite de bratele lor si udate de sudoarea lor, prin satele sarace, stoarse de vlaga. Unde era munca, erau numai ei. Pe urma veneau garile mari, anticamerele oraselor, si taranii 338 nu se mai zareau. n schimb apareau surtucari grabiti, galagiosi, nerabdatori, vorbind poruncilor numai n grai strain. - Noi muncim ca sa benchetuiasca ei! se gndea Titu necat de o revolta din ce n ce mai mare. Asta-i ilustratia nedreptatii si oropsirii noastre... n Armadia strSinii deabia se observau n multimea mare romneasca. Dar orasele acestea parca-i luau un val de pe ochi, ca si odinioara n Gargalau cocioabele de pe la margini. I se pareau niste cuiburi uriase de trntori dusmani care nghit, vesnic nesaturati, rodul muncii milioanelor de robi dimprejur... La Cluj schimba trenul. Deabia izbuti sa se catare ntr-un vagon ticsit de oameni, sa-si aseze geamantanul pe coridor. Atta vorba ungureasca i nnegrea sufletul. Se simtea parca s-ar fi oprit deodata ntr-o mocirla. - O, ce bine-i ca plec... Cel putin nu voi fi nevoit sa vad si sa aud mereu lucrurile astea revoltatoare!... n aceeasi vreme nsa i era rusine ca fuge din lupta. si zicea ca cinstit ar fi sa stea n vrtejul ciocnirii, iar nu sa lase pe miile celea de umili n ghiarele hraparete, fara aparare si fara nadejde... Dar ndata ce se uita mprejur, curajul i pierea si ntelegea ca razboiul acesta nesfrsit cere voinici vnjosi, drzi, nempacati, care lupta fara a-si da seama, nencetat. Taranii din Lusca... cei ce sufera batai, umilinte, temnite, si nu se nmoaie... Se .nnopta. Trenul gonea uruind. Nouri de scntei se mprastiau n rastimpuri peste ogoarele negre, licarind n vazduh ca o ploaie de stele cazatoare... Titu, pierdut n gnduri, privea n ntuneric, rezemat cu fruntea de cerceveaua ferestrei deschise. Curentul amestecat cu fum i vlvoia parul... n vagon oamenii se linistisera. Ramasese singur n coridor cu cteva cufere. l cuprinse foamea si-si aduse aminte c-ar fi trebuit sa mannce la Cluj, dar l-a zapacit valmasagul de lume si de zgomot. Scoase din geamantan merindea ce i-o pusese acasa. Pe cnd se lupta cu un picior de gaina fripta, conductorul, care ispravise controlul biletelor, veni sa se mai odihneasca putin si, vazndu-l mncnd, i zise pofta buna

pe ungureste. Titu nsa raspunse ursuz: - Nu stiu ungureste!... Atunci conductorul se uita mprejur si, nemaifiind nimeni, murmura: - Si io-s romn, domnule!... Titu se nsenina deodata. i oferi o bucata de friptura, zicnd ntr-una: - Esti romn... esti romn... poftim... esti romn... 339 Si conductorul i povesti ca se cheama Stefan Popa, dar ca si-a schimbat numele n Pap Istvan, fiindca asa i-au cerut cnd l-au pus n serviciu, ca e nsurat cu o unguroaica si are opt copii, ca joaca si el cum cnta cei mari, altfel ar ramne pe drumuri... - Adica acela care vrea sa iasa din robia de la tara, trebuie sa-si robeasca sufletul la oras, sa devie la rndul lui o primejdie pentru robii care l-au nascut! se gndi Titu cnd ramase iar singur. Cel ce se departeaza de satul lui, trebuie sa cada n mrejele lor... Adormi pe geamantan, istovit mai mult de gnduri dect de oboseala... l destepta un junghi n spinare. Soarele tocmai stralucea ntristat. Si trenul huruia mereu, mereu... Pe peronul garii din Sibiu astepta un grup de domni cu bratare tricolore, care se mprastiara pe la usile vagoanelor; erau organizatorii nsarcinati cu primirea oaspetilor din toate tinuturile romnesti... Tilu sari jos si se cruci vaznd cta lume care vorbeste romneste cobora din trenul n care dnsul se simtise att de strain. Si totusi n tren nu vorbisera romneste! De ce n-o fi vorbit nimeni n tren romneste?... Acuma toti se mbratisau, se chemau, nct Titu se sfia ca el, n mijlocul attor romni, nu cunoaste pe nimeni. Vru sa se apropie de un organizator, cnd deodata auzi un glas tare: - Herdelea Titu!... Herdelea!... Se uita nedumerit si vazu pe cel care-i striga numele: un domn bine facut, rosu la obraz, cu ochelari de aur, ras de mustati. - Aici! striga Titu putin ragusit de mirare. Eu sunt Titu Herdelea! Domnul se repezi la dnsul foarte prietenos, ntinzndu-i amndoua minile: - Bine ca te gasii, domnule!... Nu ma cunosti... Pintea... Doctor Virgil Pintea!... Mi-a scris fratele meu ca vii la Astra, dar nu mia scris cnd sosesti. Ei bine, ca sa nu te scap, de doua zile pndesc toate trenurile, tipnd ca un nebun: Titu Herdelea... In sfrsit, bine c-ai venit!... - Aa, fratele lui George? murmura Titu. Da, vezi, le scrisesem, dar nu m-am gndit ca o sa te nstiinteze. Nu-ti nchipui ce bine-mi pare ca...

- Da, fratele lui George... Suntem attia frati ca nu exista colt de pamnt romnesc unde sa nu fie ratacit unul-doi. Aici, de pilda, suntem chiar doi... -Doi? - Doi, draga. De asta-primavara. E si Liviu, capitanul. Militar teribil, de la statul-major. Mine-poimine l vedem gheneral... Da-i ciufut rau. Nu stiu 340 cui seamana. Ne face neamul de rs. Nici nu s-arata printre noi. Vesnic numai ca militarii lui cu nasul n carti si-n harti... Am sa te duc totusi sa-l cunosti. Dar sa-l iei cum este. Virgil Pintea era bun de gura si vesel si vioi ca un copil. Toata lumea din Sibiu l cunostea si-l iubea, fiind un medic priceput si dezinteresat, si un romn inimos. Gazdui pe Titu la dnsul. Avea un apartament placut, ntr-un cartier frumos. Dadu musafirului dormitorul, ramnnd ca el sa se culce n birou pe un divan. Dupa ce Titu se primeni, iesi mpreuna cu Pintea care l prezenta, la cafenea, tuturor, ca pe un poet plin de fagaduinti si reprezentant al Tribunei Bistritei. II primira cu obisnuita simpatie ocazionala. Unii si adusera aminte de niste versuri ale lui Titu din Familia. Mai ales nsa Barbu Luca, un tnar slabut si mititel, el nsusi poet si redactor la un ziar din Sibiu, se mprieteni cu Titu si se oferi sa-i fie calauza credincioasa si nepartinitoare. Mai trziu Titu lega cunostinta si cu capitanul Pintea, care statea ntr-o odaie simpla si aproape saracacioasa, pe lnga comandamentul corpului de armata unde avea serviciu. II gasira ntre harti, sabii, tunici si cizme, cu pijama scurta, la birou, cu un teanc de acte n fata, pe care le nchise cu cheia n sertar, fiind secrete militare. Liviu Pintea era om nalt, cu fruntea lata, cu parul rar, ochii albastri otel si pielea bronzata. - ti aduc pe cumnatul nostru - zise Virgil intrnd. Te previn nsa ca Titu e poet romn si deci sa nu-i bati capul cu ideile tale renegate, sa-l silesti sa se supere!... Capitanul zmbi si strnse englezeste mna lui Titu, zicnd politicos: - Daca-i poet, nseamna numaidect ca-i si iredentist?... De altfel sa nu iei n seama clevetirile fratelui meu... Sunt romn si eu, dar mai nainte de a fi romn, sunt ofiter si servitor al Majestatii Sale mparatului. Ca atare, fireste, nu pot admite nazuintele celor de teapa dumnealui, care trag mereu cu ochiul spre Bucuresti si spre Romnia. n mintea mea asa cevfo nu se cheama politica nationala, ci tradare de tara... Vorbea foarte linistit, avnd n voce energia omului care, dupa framntari grele, si-a stabilit o linie de conduita n viata si o

apara cu o convingere rece, hotarta. Titu l asculta uimit. El nca nu ntlnise pna azi un adversar cumpatat, cu argumente sigure, care nu se sperie de fraze. Se simti ndata ntr-o inferioritate suparatoare. Obisnuit sa raspunda la contraziceri cu vorbe pe care, desi izvorau dintr-un sentiment nversunat, nu le putea strnge 341 ntr-o ordine de bataie logica - nu ndrazni multa vreme nici sa deschida gura. Din norocire Virgil cunostea prea bine ideile fratelui sau si le rasturna cu usurinta, doborndu-i si acuma dovezile cele mai grele prin cte o gluma aruncata ca o piedica grotesca ntre picioarele unui luptator netemut. Statura mpreuna vre-un ceas. La sfrsit si Titu se ntrema si puse capitanului ntrebarea: - D-ta adica nu doresti unirea noastra a tuturor? - O, asta deocamdata e utopie! - Ce nseamna la d-ta deocamdata? - Ei, cteva secole, sa zicem... n orice caz ct timp puterea noastra militara e vie si viguroasa, zvrcolirile iredentiste ramn simple visuri utopiste. - Dar daca ar veni un razboi? > - Razboiul n-ar putea realiza visurile d-voastra. Se stie doar ca Romnia e aliata noastra. Deci... - Aliantele nsa nu sunt eterne! - Vrei sa zici ca Romnia s-ar putea ntoarce mpotriva noastra? zmbi capitanul. Gresita socoteala. Foarte gresita. Pe care Romnia nici nu va face-o niciodata, caci toate interesele ei o silesc sa fie alaturi de noi. O silesc! Accentuez special: o silesc! - Dar daca totusi n-ar fi cum crezi? Ce-ai face atunci d-ta? - Curioasa ntrebare! zise Liviu devenind grav. Mi-as face, evident, datoria. Se mai poate discuta aceasta? Dar nici prin gnd nu mi-ar trece vreodata sa sovaiesc macar o clipire n fata unui dusman al mparatului, oricine ar fi dusmanul! - Fratii nostri... - Aici nu ncape fratie. Cnd fratele ti-e dusman si vrea sa-ti rapeasca tie casa ta si ograda ta ca sa si le mareasca pe ale sale, ei bine, i dai la cap ca si altui dusman si nici nu-ti mai pasa ca ti-a fost cndva frate! Virgil ascultase zmbind dialogul dintre Titu si Liviu. El facuse demult aceleasi ntrebari si primise aceleasi raspunsuri, desi i demonstrase subrezenia temeliei lor. Dar, fiindca stia ca pe capitan l scie si-l tulbura totdeauna asemenea discutie, Virgil era bucuros ca Titu l ncolteste. - Lasa-l, dragul meu, ca n-o scoti la capat cu dnsul! striga n cele din urma medicul rznd, deoarece vedea ca Titu se posomoreste. E renegat de

342 tot... E pierdut pentru noi... Are sa se schimbe nsa cnd l vom face gheneral n Romnia-Mare. Liviu Pintea zmbi dispretuitor: - Cred c-ar fi fost mai placut sa fi vorbit de altceva... - Da, despre Radetzky sau de cucerirea Bosniei - zise Virgil raznd. - Mi-ar fi facut multa placere sa cunosc si eu operele cumnatului nostru - continua capitanul, fara sa asculte gluma fratelui sau, ntorcndu-se spre Titu. Nu vorbesc romneste att de bine ct as dori, fiindca am stat numai ntre straini si nam avut ocazie sa vorbesc limba mea natala, dar citesc cu drag, cnd am ragaz, carti romnesti. n general nsa ma intereseaza romanele si nu pot suferi poeziile... - Atunci tocmai ai nimerit-o! striga medicul. Caci Titu scrie numai poezii... - Ce-are a face? Cel mult n-am sa-l citesc... Desi convorbirea fusese tinuta tot timpul ntr-un ton de intimitate prieteneasca, totusi Titu iesi plouat din locuinta capitanului Liviu Pintea. Argumentele ofiterului se razboiau n sufletul lui cu convingerile sale entuziaste si-i nteteau n creieri ntrebarea nfricosatoare: dar dac-o fi avnd capitanul dreptate? Din fericire Virgil nu-i dadu vreme sa se zbuciume si-i zise serios: - Vazusi cte baliverne salasluiesc ntr-un spirit strmt de militar?... Primejdia asta ne ameninta nsa pe toti, daca nu ne vom apara din rasputeri sufletele de invazia straina!... Sibiul avea o nfatisare de sarbatoare. Strazile gemeau de lumea romneasca, sosita de pretutindeni: preoti, nvatatori cu nelipsita umbrela subtioara, profesori, avocati, tarani. Cu tot caracterul sau german, orasul parea azi o resedinta romneasca. n marea de romni, strainii disparusera. - Parca miile de robi muncitori si harnici ar fi pus stapnire pe cuiburile trntorilor! se gndea Titu rensufletit la vederea furnicarului de romni. Seara avu loc la Hotel Traian, un banchet de cunostinta. Titu sedea la masa reprezentantilor presei, pe cnd Virgil Pintea, ca unul din fruntasii Astrei, trecuse aproape de batrnul presedinte. ntre gazetarii galagiosi, Titu se simtea strain. Toti se cunosteau, si povesteau pataniile nationale, procesele, articolele, vorbeau de tirajul ziarelor, de deputatii romni de la Budapesta, de guvernul unguresc, de procurori. O lume noua si deschidea tainele n fata tnarului reprezentant al Tribunei Bistritei. Si lumea aceasta l zapacea si-i racea sperantele. n toate vorbele ce le auzea misunau 343

preocuparile marunte, personale, interesate. Nici unul nu rostea un cuvnt despre vreun ideal superior. Fiecare parea ncntat de sine nsusi si ngrijorat vesnic sa se ridice deasupra celorlalti cu orice pret. Vecinul lui din dreapta era Barbu Luca, tnarul poet, care nsa acum deabia se sinchisea de dnsul, si alerga mereu sa ciocneasca ba cu ilustrul asesor consistorial, ba cu magnificenta sa Cutare si, de cteori se ntorcea la locul sau, soptea n treacat lui Titu: - E o canalie ilustrul, dar trebuie sa-i faci curte, caci altfel nu poti trai!... Pe la sfrsitul banchetului, dupa multele discursuri umflate, Titu si simti inima att de mncata de amaraciune, ca-i venea sa plnga cu hohot. - Pretutindeni egoismul, o Doamne! si zicea privind cu ochii rataciti la fetele rosite de bautura, cu rsuri prefacute pe buzele umede. - Titule, Titule! l destepta deodata glasul lui Virgil de la spate. Ia vino ncoace! Ce-i cu d-ta, poete? Ce esti asa de trist cnd toata lumea e vesela? Deabia acasa si dezveli nedumerirea, cu lacrami n ochi, ca un copil nepriceput care a suferit jigniri grele ntia oara cnd a pasit n lumea larga. Virgil Pintea l asculta pe gnduri, dnd din cap ntelegator. - Toti am trecut prin amaraciunile d-tale de acuma - zise dnsul apoi, ca un parinte blnd. Dar viata asa e, dragul meu. Viata e nimicitoarea iluziilor. Numai cel ce-si poate pastra visurile n ciuda cruzimilor vietii, numai acela nu va pierde ncrederea niciodata... Fireste ca spectacolul nu e naltator daca intri n culise sa vezi sforile... Nu te uita nsa la indivizi, caci indivizii sunt marunti, sunt oameni, care totdeauna si cauta rosturile lor. Priveste de departe si atunci ai sa vezi cum se va schimba panorama... Serbarile astea, de pilda! Nu te uita la oameni, la discursurile lor, la conferintele si procesele verbale n care fiecare cauta sa-si arate meritele reale sau nchipuite... Nu! Astea sunt nimicuri. D-ta ncearca sa vezi ansamblul! Si atunci vei simti n toate manifestarile acestea, bune, rele, naltatoare sau josnice, civilizate sau salbatece, vei simti bataia pulsului unui popor care vrea sa traiasca si care se lupta crncen ca sa poata trai... ntr-o batalie numai rezultatul are nsemnatate hotartoare. Ce-mi pasa .mie cum beau si mannca soldatii n vremea razboiului prelung? Istoria nu va sti dect: am biruit sau am fost biruiti... S-apoi iarasi, lupta noastra e o defensiva activa, cum ar zice fratele meu capitanul. Dusmanul ne ataca prin toate mijloacele moderne de cotropire, prin cultura lui, prin scoala lui, prin arta lui, prin banii si prin munca lui... Noi trebuie sa dam din mini ca baremi sa nu ne necam. Att.

344 Daca ne mentinem la suprafata, am izbutit... Tinta este sa nu patrunda dusmanul n cetatea noastra. Ei, si tinta aceasta, cu toate maruntisurile omenesti care pe d-ta te ntristeaza, e cstigata. Asta-i mndria noastra. Si trebuie sa fie si mndria d-tale si a oricui i-e drag aevea neamul!... Trei zile, ct tinura serbarile, Titu lua parte la toate sedintele, conferintele si banchetele festive, linistit, multumit, rasunndui n urechi cuvintele lui Virgil Pintea de cte ori vreun amanunt ncerca sa-l turbure, nsufletirea nsa nu-l mai stapni pna a treia seara, la balul care ncheia solemnitatile... Toate doamnele erau n costume nationale din toate tinuturile, oferind un spectacol ncntator. Si, spre miezul noptii, toate domnitele acestea, frumoase ca znele si gingase ca florile, se prinsera ntr-o hora imensa, fredonnd n cor, cu glasuri dulci, ademenitoare, cuvintele unui cntec popular pe care Virgil Pintea, mbracat taraneste, l cnta din fluier n mijlocul lor... Hora aceasta i se paru lui Titu un simbol al ntregei vieti ardelenesti, legatura ntre multimea cea mare, umila si ostenita, si conducatorii ei, iesiti tot din snul ei si neuitndu-si obrsia. - Traiasca romnii! izbucni deodata Titu nemaiputndu-si stapni emotia. Strigatul fusese n sufletul tuturor, caci ndata toata sala se umplu de glasuri nflacarate. -Traiasca romnii!...Traiasca doamnele romne!...Neamul romnesc!... Politaiul orasului interveni discret pe lnga batrnul presedinte al Asociatiei sa potoleasca entuziasmul primejdios. Glasul presedintelui nsa se pierdu ca o chemare neputincioasa n vrtejul unui uragan zguduitor... In aceeasi noapte Titu vru sa-si scrie articolul pentru Tribuna Bistritei, dar nu izbtufi sa lege nici doua vorbe. Inima i era att de plina de fericire nct mereu trecea n birou la Virgil Pintea, sa-si mpartaseasca impresiile. - Ce minunata-i viata romneasca! zicea ntr-una. Ce mare e neamul nostru! Nu exista n lume popor mai bun, mai harnic, mai mndru, mai puternic... Nu poate sa existe! , n culmea nsufletirii si aduse deodata aminte ca mine trebuie sa plece de-aici, dincolo. Dar si zise cu h-^arre: - Nu mai plec nicaieri! Ram^^aici!... Ar fi o tradare sa plec de aici!... Aici e nevoie de oameni! Aici e nevvjjg mai mare ca oriunde!... Adormi foarte decis, sa se opreascaVft Sibiu, sa intre la vreo gazeta, n sfrsit sa se faca folositor norodului. * 345

A doua zi se destepta frnt de osteneala, pe cnd Virgil Pintea l scutura din rasputeri: - Sus! Sus, lenesule!... E ora zece si trenul n-are sa te astepte pe d-ta, stimate poete, sa-ti mistui n somn impresiile nationale!... Haidem, sa nu ntrziem de la politie, unde trebuie sa-ti scoatem biletul de trecerea frontierei, altfel rami aici... - Cum sa ramn aici? sari Titu, biruindu-si deodata oboseala. Imediat sunt gata! Numai cinci minute!... S-ar putea sa mai ramn aici, odata ce am pornit la drum?... Dincolo e fericirea cea adevarata... Acolo trebuie sa fie! George turba... Dintru-nti i venise sa se napusteasca la Florica si s-o zdrobeasca. Dupa ce a scos-o din saracie si din noroi, dupa ce nu e n stare sa-i faca baremi un copil, acuma umbla sa-l si necinsteasca? Se opri nsa gndindu-se ca Ion e capul tuturor relelor si ca deci cu dnsul trebuie sa se rafuiasca... Al Glanetasului i-a facut destul rau, numai rau, si fara nici o pricina... Toata ziua de Smbata si ascunse mnia parca nici n-ar banui nimica-n lume. Si, fiindca Ion n-a venit pe la ei, seara s-a dus la crciuma unde l-a si ntlnit. Vorbira mai prietenos ca alta data si George i spuse ca mine se va duce la padure, si spunndu-i l privi att de senin nct vazu bine bucuria n ochii lui Ion, care, ca sa-l descoase, ntreba: - Da cnd vrei sa pornesti, George? Glasul lui, tocmai pentru ca voia sa para nepasator, avea o tremurare usoara de multumire pe care George o simti foarte bine. Raspunse linistit: - Apoi cnd o nsera mai bine, ca sa mergem pe racoare... Dumineca dupa amiazi trecu iar pe la crciuma si iar ntlni pe Ion, si iar aduse vorba ca disear trebuie sa plece la padure. Ion era ametit putin de rachiu si chiuia si horea parca toata lumea ar fi fost a lui. n ochii lui stralucea sfidatoare bucuria bucuriilor. Apoi cnd sa iasa George, Ion i ura drum bun si mai ceru o sticla de bautura, sa-si astmpere focul... Pe Florica nsa George degeaba o iscodise. si vedea de treburile ei prin casa, ca totdeauna, nct barbatul se gndi ca poate ea nici nu e vinovata... i pregati merinde n traista si ea nsasi agata traista de loitra... Cnd ncepu sa 346 se ntunece, Toma Bulbuc opri cu carul n ulita, n fata casei. George njugase boii si-l astepta. O sluga de-a lui Toma veni n carul feciorului, sa-i mai tie de urt pe drum. Cnd si facura cruce sa porneasca sluga striga:

- Da topor nu-ti iei, bade George? George tresari. nadis nu luase, gndindu-se c-o sa-i trebuiasca acasa. Sari jos din car si alerga n tinda. Savista, care se trse pe prispa, nepri-cepnd cum poate pleca dnsul cnd ea i-a spus ca are sa vie Ion Glanetasu, bigui plngator: - Nu duce, bade... Stai aci... - Sa nu patesti ceva, George, ca te-ai ntors din cale - murmura si Florica. - Vezi mai bine tu sa nu se ntmple pe-aici vre-o pozna! zise barbatul tare, de frica sa nu auza nevasta cum i bate lui inima. - N-ai nici o grija, ca doar ma cunosti si ma stii! raspunse femeia linistita. Carele se urnira. ntunericul le nghiti curnd, lasnd n urma numai scrtitul rotilor, din ce n ce mai mulcom. Pe bolta vnata stelele se aprindeau pe rnd ca niste luminite fricoase. Peste sat se cobora o ceata plapnda, alburie care parca subtia bezna si o racorea... George tremura n car ca si cnd l-ar fi zgribulit frigurile. De vorbea, i drdiau dintii. Iesisera din sat si suiau pe coasta, printre ogoare tacute pe care claile nnegreau ca tlharii la pnda... Doua zile planuise dnsul ce-o sa spuie tatalui sau cnd va sosi clipa, si acuma nu-i venea nimic n minte. I se parea ca a plecat de acasa de un veac si vedea mereu pe Ion cum se furiseaza n ograda, cum se aseaza n pat lnga Florica... Apoi deodata gemu: - Parca nu mi-e bine... Ma ntorc... O lua drept peste cmp. Auzi cum striga tatal sau ceva, dar nu ntelese nimic. Vru totusi sa raspunda bine, bine, si n-avu glas. Cnd nu mai auzi carele, ncepu sa alerge. Se rostogoli de vre-o doua ori prin santuri, peste haturi. i era cald de se nabusea. Un strop de sudoare i cazu pe mna si-l nfiora parca l-ar fi atins un carbune aprins. Cu ct se apropia, cu att i era mai frica sa n-ajunga prea trziu... Sari gardul porumbistei din dosul casei, iesi n gradinita din fata si de-aci n ograda. Casa dormea nepasatoare si tacuta ca o matahala moarta. Peste drum un cine hamai de doua ori, iar n balta din vale broastele oracaiau urt, ntr-o ntrecere attatoare... Vru nti sa intre buzna, dar se razgndi nainte de a porni spre tinda... Poate ca Ion totusi n-a venit nca, satunci... 347 Batu n usa, usor, cum bat flacaii n geam la fete. Glasul Floricai raspunse ndata, limpede, nedormit: - Cine-i? George tacu... Glasul femeii i zbrnaia n creieri, spunndu-i: - Vezi, nu dormea... l astepta...

Auzi pasii Floricai, desculti, apropiindu-se, ncurcati de fosnetul camasii. Usa se crapa hoteste sa nu faca zgomot. - Tu esti? sopti ea. - Eu, eu - mormai George, intrnd repede. Nevasta, recunoscnd glasul, se dadu la o parte ca pleznita de un bici. Dar, nainte ca George sa-i fi simtit spaima, se reculese si, punnd zavorul, ntreba ngrijorata: - Vai de mine, George, da ce-i de te-ai ntors asa? - Nu prea mi-e bine... Dar lasa, ca nu-i nimic... Culca-te tu! Pna mine-mi trece - zise barbatul ncet, ca si cnd i-ar fi fost teama sa nu destepte pe cineva. Florica vru sa mai ntrebe ceva, dar raspunsul lui soptit si tremurat parca-i pusese un calus n gura. Se urca n pat, se nveli si cauta sa vaza prin ntuneric ce face George. Nu vedea nimic, dar l auzea suflnd greu s-apoi deodata dezbracndu-se grabit. Cnd se ntinse lnga ea, sub cearsaf, un fior i trecu prin spinare, caci George era un sloi de ghiata. - Ce ti-e de te cutremuri asa? ntreba barbatul cu un glas gros si greu ca un dangat de clopot. - Ce sa-mi fie... M-a cuprins frigul cnd ti-am deschis... Vremea parca statea n loc, precum stateau si dnsii nemiscati, oprindu-si respiratia ca sa auda mai bine orice urma de zgomot, ntr-o asteptare amortita. De afara patrundea ca prin puf oracaitul broastelor, ndulcit, ca un cntec de dragoste. Geamurile nsa se stingeau n ntuneric ncetul cu ncetul, aratnd ca vremea totusi trece si ca cerul se nnoureaza treptat- treptat. O stea verzuie, care mai clipea singurateca, disparu deodata, acoperita parca de o perdea neagra, trasa de o mna tainica... Cine stie cta vreme s-a scurs astfel?... Se gndeau acum amndoi, aproape n acelasi timp: - Poate ca nu mai vine... Si pe cnd se gndeau, auzira deodata poarta, scrtind foarte usor, apoi niste pasi care se apropiau de casa, rar, cu mare bagare de seama. Apoi 348 cinele de peste drum hamaind iar de doua ori. Cntecul broastelor se curma scurt ca si cnd arunci un bolovan n apa... George si Florica ncremenira. Peste un minut pasii n ograda se mai apropiara putin. Apoi iar urma tacerea, apasatoare ca o piatra de mormnt... S-apoi tacerea fu clatinata brusc de un fulger orbitor, n lumina caruia si vazura, amndoi, ochii sticlitori de ncordare. n aceeasi clipainsa rasuna un suerat lin ca o chemare veche. Atunci George se ridica n pat si asculta, iar dupa un rastimp sopti stins: - Mi se pare ca e cineva-n ograda?

- Cine sa fie? zise Florica cu un glas gtuit de spaima. - Ma duc sa vad! mormai repede George, sculndu-se si trecnd cu pasi hotarti n tinda. Cnd atinse zavorul, i trazni prin creieri ca nu poate iesi afara cu mna goala. Se gndi sa ia toporul, dar si aduse aminte ca toporul l-a luat n car. Tot atunci si mai aminti ca n coltul tinzii, dupa usa, trebuie sa fie sapa cea noua pe care a cumparat-o Joia trecuta n Armadia si careia numai ieri i-a pus coada. ncet, sa nu se mpiedice de Savista si s-o scoale, pipai n ungher si o gasi... Pe urma deschise usa si pasi pe prispa cu sapa n dreapta. Vru sa izbeasca dar nu vazu nimic de ntuneric... Zise aspru si tare: - Cine-i?... Cine-i? Un vnt rece se porni deodata, desteptat parca de glasul omului, fsind trist prin frunzele pomilor si trntind poarta ograzii care ramasese crapata. Atunci George prinse n marginea gradinitei din fata casei o miscare nevruta, dupa care auzi ndata: -Ssst... ssst... ssst!... George facu ctiva pasi spre gradina, ndrjit. Si ntreba iar, mai apasat: - Cine-i? - Sst... ssst... st! raspunse acuma mai aproape. Cu amndoua minile, George ridica sapa si izbi. Simti ca fierul a patruns n ceva moale si n gnd i rasari ntrebarea: Unde loi fi lovit? Dar numaidect se auzi iarasi, mai ncet si rugator: - Ssst... ssst... George izbi a doua oara. Sapa ssi n aer. Apoi un prit surd, urmat de un zgomot nabusit, ca si cnd se pravalea un sac plin. Mai ales zgomotul acesta nfurie mai crunt pe George. Parca tot ntunericul s-ar fi schimbat 349 dintr-o data ntr-o balta de snge nchegat, care-l asmutea. Lovi a treia oara, fara a-si mai da seama unde... Oracaitul broastelor rencepu brusc, speriat, amenintator, ca o vaicareala vltorita n vazduh de vntul ce sufla mereu mai mnios si mai ntepat. George tresari, ca si cnd deodata si-ar fi revenit n fire, si intra grabnic n tinda, zavornd bine usa si aseznd sapa la locul ei... n casa Florica statea acuma ghemuita de groaza, pe lavita, lnga fereastra. - Ce-ai facut, omule? murmura femeia ntinznd bratele spre dnsul ca o aparare sau ca o rugaciune. - L-am omort! raspunse scurt George.

350 CAPITOLUL XIII SFRSITUL Ion se prabusise sub lovitura a doua care-i crapase teasta. Lovitura urmatoare n-o mai simti, precum nu simtise durere nici la cea dinti... Venise de-a dreptul de la crciuma, ametit nsa mai mult de fericire dect de rachiu, desi bause atta de speriase pe vaduva lui Avrum. Venind, fluera vesel ca pe vremea cnd era holtei si se ducea la fete, nainte de-a fi avut vreun gnd de nsuratoare. Dar sufletul i era asa de plin de bucurie, ca se stapnea sa nu sara sa mbratiseze gardurile pe lnga care trecea si cinii care-l latrau ici-colo. Strecurndu-se n ograda Floricai, trase o njuratura nabusita, fiindca poarta scrtise putin si-i era frica sa nu se trezeasca Savista. Dealtfel se hotarse ca, daca oloaga s-ar destepta si ar crcni, s-o cotonogeasca fara multa vorba. Lasa poarta deschisa nadins ca sa nu mai scrtie cnd va pleca. Toate le potrivise cu mare grija, numai la George nu se gndise deloc, parca nici n-ar fi fost pe lume... Cnd se deschise usa tinzii cu zgomot, i se ncuiba n minte sa faca ssst, tot din pricina Savistei. Dupa pasi nsa cunoscu ca nu e Florica.. Avu o strafulgerare de gelozie: o fi mbratisat altul pe femeia inimei lui... Dar la George nu se gndea... Napuca sa crsneasca din dinti, cnd auzi glasul lui George. Iar glasul acesta l ului att de mult ca i se molesi toata fiinta de 351 parca nici mna nu si-ar mai fi putut-o misca. n creieri totusi i ramase uitat acel ssst, pe care simtea nevoia sa-l rosteasca prosteste, fara voia lui... n aceeasi clipa si dadu seama deodata ca i-a sosit ceasul. Mintea i se lumina, desi gura-i boscorodea ntr-una ssst, tot mai domol si mai nesigur. Astepta loviturile, ngrijorat doar cu ce o sa-l trazneasca? Auzi foarte lamurit vjind n aer ceva, simti o izbitura ascutita n bratul drept, dar fara durere si urmata doar de o fierbinteala ciudata, care parca-i topea creierii, nct ncepu sa-si aminteasca repede, ca ntr-o aiurare, cum se ducea la liceu n Armadia, cum a fugit de la scoala ca sa umble cu vitele pe cmp si sa tina coarnele plugului, apoi dragostea lui dinti cu fata dascalului Simion Butunoi, maritata acum cu unul din Sascuta, apoi dragostea lui sa aiba pamnt mult, si Ana, si copilul, si Florica, si Titu cu toata familia Herdelea si cu cntecele cele frumoase, seara n foisor, si-i parea rau ca toate au fost degeaba si ca pamnturile lui au sa ramie ale nimanui... Vji iar ca o vijelie ngrozitoare ntr-un pustiu fara margini, si ntelese ca iar l loveste... Apoi deodata, ca si cum sufli n lumnare, se facu ntuneric deplin.

Pe urma se trezi ca dintr-un somn greu. Habar n-avea ct statuse n nesimtire si nici ce se ntmplase. Numai cnd si auzi propriile-i gemete, si aduse aminte... Era ud leoarca. Se simtea parca-ar zacea ntr-o balta murdara. O fi sngele meu! se gndi dnsul. Vru sa pipaie, dar nu-si putu clinti mna dreapta. Deabia deschise ochii obositi... Ploua marunt. Picurii i cadeau pe obraji si-l ntepau, caci carnea lui ardea. Vazduhul era cenusiu, ca si cnd se apropie zorile, dar cerul era nabusit de nouri, si ploaia cernea mereu, marunta, rece, unsuroasa... Dureri cumplite i tsneau de pretutindeni si-i clocoteau n cap ametitor. Chiar gemetele i mplntau cutite n piept. Se gndea nsa numai la baltoaca n care se balacea, care-l scrbea si din care .voia sa scape cu orice pret. - Mor ca un cine! i trecu apoi deodata prin mintea aprinsa de desperare. Si ndata ncepu sa se trasca din rasputeri, sprijinindu-se pe mna stnga, n ciuda suferintelor ngrozitoare ce-i sfsiau trupul. Gemea cu gura nclestata si se tara mereu, mereu. Poate un sfert de ceas sa fi tinut sfortarea crncena care-l duse pna sub nucul batrn de lnga gardul dinspre ulita. Mai avea vre-o doi pasi ca sa ajunga la poarta... Sub nuc nsa i se ntuneca iarasi tot... Doar gemetele nabusite se mai zvrcoleau n corpul crmpotit. Apoi ploaia statu. Din pomi si de pe stresini picura din ce n ce mai rar. Nourii se mprastiau. Cerul albastrea proaspat, spalat... O vaca mugi undeva prelung, puternic, nct cinii, desteptati din atipeala, pornira deodata n tot satul sa latre speriati. Cucuriguri vioaie $i raspundeau cu nversunare... 352 Oamenii ieseau prin ograzi, frecndu-si somnul din ochi sau ntinzndu-si oasele. Pe ulita cea mare ncepeau a urui carele pornite la cmp... Paraschiva raposatului Dumitru Moarcas trecu cea dinti pe dinaintea casei lui George, desculta, zgribulita, leopaind grabita prin noroiul moale si rece, strngndu-si naframa la gt si pe gura. Un horcait greu o opri, ca traznita. Se nchina de spaima, dar totusi se apropie de gard si, printre nuiele vazu pe Ion plin de snge... ncepu sa tipe parc-ar fi calcat-o tlharii: - Sariti!... Tuuulai!... Sariti!... Florica iesi ndata n usa, n camasa, nepieptanata... Asa veghiase toata noaptea, pe lavita, ascultnd gemetele nfioratoare din ograda, asteptndu-i parca rndul n fiece minut, cu ochii tinta la George care, pe urma, se asezase pe dunga patului, sufla aspru, tresarea uneori si poate ca faurea ceva n mintea Iui nfierbntata... Era alba la fata ca varul stins si picioarele-i tremurau si deabia o tineau. Vazu baltoaca de

snge, lnga gradinita, aproape de prispa, apoi dra rosiateca, spalacita, ce se ntindea pna sub nuc, unde Ion zacea ca o gramada de carne... Lumea se nvrtea cu ea, dar n-avea putere sa stoarca nici un glas si nici o lacrima. Ramase pe prispa, ca o stafie surprinsa de lumina zilei... Ograda se umplu repede de oameni care se minunau, strigau, se nchinau, njurau, pe cnd, printre picioarele lor, copiii cu parul ciufulit se mbulzeau curiosi, cercetnd sngele ca niste copoi nestruniti. n curnd sosi si primarul Florea Tancu, sfatos ca se gaseste n treaba oficiala, racni sa se dea la o parte toata lumea, se uita la mort cu gravitate, fara sa-si faca cruce ca ceilalti oameni, si declara solemn ca nimeni n-are voie sa se apropie pna ce nu vine notarul. Porunci apoi strajei Cosma Ciocanas sa iea un cal din grajdul lui George si sa plece n goana spre Jidovita... , < Vremea trecea. Cerul se limpezi de tot si soarele ncepu sa zbiceasca umezeala... Fiindca mustele bziau tot mai obraznice, primarul ceru o velinta sa acopere cadavrul. Florica aduse un cearceaf nou si alb ca floarea. Atunci iesi afara si George, slabit la fata, cu ochii rataciti n fundul capului. Zarindu-l, lumea care pna aci se interesase numai de mort, se gndi si la ucigas. Florea Tancu ntreba simplu: - Tu l-ai omort? Si George nu raspunse, dar pleca fruntea-n pamnt... Glanetasu veni mai trziu, alergnd, mpreuna cu Zenobia care bocea si afurisea de rasuna tot satul... Spre prnz n sfrsii sosi notarul Stoesscl cu judecatorul cel nou din Armadia, cu medicul circumscriptiei si cu doi jandarmi. Paraschiva spuse 353 judecatorului cum a auzit pe Ion horcaind, dar doctorul, care se uitase la cadavru, rse ironic, zicnd: - Palavre, muiere!... Dupa asemenea lovituri, nenorocitul n-a mai horcait dect cel mult n fata lui Dumnezeu, cnd i-a citit sentinta prin care i-a hotart lacasul n rai sau iad, dupa cum sa purtat aici pe pamnt!... Medicul, ntre doua vrste, ovrei, vorbind romneste ca un romn, avea slabiciunea glumelor si calambururilor, chiar n momente neprielnice. Deoarece Paraschiva se jura pe toti sfintii din calendar c-a auzit horcaitul, doctorul se grabi sa reconstituie crima stiintificeste: mortul a fost trt de cineva, probabil de ucigasul nsusi, de la prispa pna aproape de poarta, spre a induce n eroare justitia... Judecatorul i ntrerupse explicatiile, adresndu-se primarului: - Se stie cine l-a omort? - Eu l-am omort! pasi George hotart n fata judecatorului.

- Cum l-ai omort? - Cu sapa... - Si de ce? - Pentru ca venise la nevasta-mea si... - Destul! l opri judecatorul, adaugnd catre jandarmi: Este arestat! ntre timp doctorul si scosese haina, si sumesese mnecile camasii, iar acuma se apuca sa faca repede autopsia cadavrului. Jandarmii golisera ograda de lume. Numai George ramasese sa priveasca cum taie medicul carnea moarta, si Florica, lnga prispa, nlemnita... Taind si forfecnd, doctorul guraliv arata ranile si explica judecatorului care fuma tigara dupa tigara, spre a-si alunga greata: - Uite asta, domnule judecator, asta a fost cea mai grea... L-a pocnit n crestetul capului, dar osul a fost att de rezistent ca doar a pleznit... Mare minune! Rar caz! Sau poate lovitura n-a fost prea de tot puternica... Orisi-cum e o minune sa dai cuiva n cap cu sapa si teasta sa nu se sparga. Asa ceva numai printre tarani se gaseste... n schimb patru coaste rupte complect... Lovitura mortala si asta, fireste... Poftim cum i-a deschis cosul, mai-mai sa-ti ncapa degetele n rana... Si ce lunga!... Zece... treisprezece centimetri... Ehei, sapa!... Da, si bratu-i zdrobit, dar nu prea rau... Asta n-ar fi avut importanta... se vindeca... cel mult bratul ramnea cu betesug... Desigur nsa ca a fost ultima lovitura, cnd ucigasul a mai pierdut din furie... Apoi, ispravind si spalndu-se pe mini, declara hotart: - A fost un om ca otelul!... Putea sa traiasca o suta de ani!... Judecatorul porunci jandarmilor sa porneasca cu George. Florica acum se dezmetici si strnse repede merinde ntr-o traista pe care barbatul o lua, 354 ntunecat, cu inima chinuita. Apoi George ridica ochii ntristati spre dnsa si-i ntlni ochii mari albastri privindu-l drept cu o imputare si o mila, care nu stia daca sunt pentru el sau pentru cellalt. Avu un nceput de miscare ca si cnd ar fi vrut s-o mbratiseze sau baremi sa-i ntinda mna... Dar se opri, rusinat sa-si deschida sufletul n fata attor oameni ce-i pndeau toate gesturile. Privirea i se mohor iar, si zise poruncitor: - Vezi, Florico, ia seama... Ca eu cine stie cnd m-oi ntoarce... Femeia i raspunse dnd din cap cu resemnare. Vegherea si emotiile i stersesera bujorii din obraji si-i desenasera cearcane vinete sub ochi. Asa nsa parea mai frumoasa, nct George, tulburat,

se ntoarse brusc spre poarta, urmat de jandarmii tacuti. Savista, care toata vremea statuse pitulata pe prispa ca o gaina speriata, izbucni ntr-un scncet prelung: - Bade George... bade, bade, badeee!... George ajunsese n mijlocul ulitii. ntoarse capul, dar ochii lui mngiara pe Florica... Apoi porni cu pasi rari si disparu... - Credinta mea este ca, daca n-ar exista femeia, n-ar mai fi nevoie de justitie criminala! zise judecatorul pe ungureste medicului si notarului, privind cu mare atentie la Florica. Femeia este nceputul tuturor pacatelor! - Si chiar sfrsitul - adaoga doctorul rznd, ncredintat c-a facut un spirit. Notarul Stoessel, ca mai mititel, se grabi sa zmbeasca spre a fi pe placul tuturor, si apoi ntreba respectuos: -Daca doriti, putem face actele la primarie, unde-i mai comod si mai curat... * Propunerea fu primita si se suira cu totii n trasura ce astepta n ulita. Atunci primarul Florea Tancu se apropia cu palaria n mna si ntreba ce sa faca cu mortul. - Sa-l ngropati! striga medicul. Ce ntrebare caraghioasa!... Ei, haidem! Da-i drumul ca ma asteapta clientii acasa... Mortul era acoperit cu cearceaful nsngerat. Un roi de muste zburataceau primprejur... Zenobia navali acuma si ncepu sa-l boceasca hohotind, iar dupa ce se satura de plns, blestema pe George cu pe tot neamul lui, pe Florica, pe doctor si mai ales pe judecatorul care n-a pus jandarmii sa taie n bucatele pe ucigasul batrnelelor ei. Blestemele i le curma numai sosirea Glanetasului cu carul n care fu ridicat cadavrul... Batrnul, cu capul gol, o lua nainte, boii cu carul mortuar dupa el, s-apoi Zenobia, ncurajata de multimea de femei care lacramau nabusit... 355 Florica, n mijlocul ograzii, se uita dupa car, cu ochii mari, ncremeniti. Nu mai putea. Durerea o sugruma. Lacramile i se pornira singure siroaie, arzndu-i obrajii ca hrtia... n Pripas nu se pomenise omucidere de cnd se tinea minte. Acuma oamenii fierbeau si se cruceau. Vestea a alergat degraba n Jidovita, n Armadia, n toate mprejurimile. Si toata lumea compatimea si lauda pe Ion, c-a fost asa s-asa de bun si de harnic... Totusi pe George nu-l ocara nimeni, si-i doreau sa scape usor din pacostea ce-a dat peste dnsul. Numai Vasile Baciu spunea pe ici, pe colo: - Dumnezeu nu bate cu bta. Iaca, mi-a furat pamnturile, sacu l-a saturat Dumnezeu de pamnt!... Toma Bulbuc, tatal lurGeorge, sosi acasa seara, cu carele de lemne. Pe drum aflase nenorocirea si avea remuscari ca nu s-a

ntors si el cnd a vazut ca se ntoarce feciorul. Descusu pe Florica si pe Savista, iar a doua zi, n zori, fu n Armadia. Nu i se dadu voie sa vorbeasca cu George si nici macar sa-l vaza. Un paznic de la temnila nsa i spuse ca, foarte curnd, acuzatul va fi transportat la Bistrita, n nchisoarea tribunalului, deoarece vina lui merge la Curtea cu Jurati. Atunci Toma se repezi la Herdelea, sa-i ceara sfaturi. Familiei nvatatorului i adusese zvonul nca de ieri o femeie din Pripas si Ghighi plnsese toata seara pe bietul Ion, dar erau dornici de amanunte si Toma Bulbuc trebui sa le povesteasca mai nti tot ce stia. Herdelea l sfatui apoi sa ia pe Grofsoru, care-i cel mai strasnic avocat din lume. Se dusera mpreuna la Grofsoru caruia Toma i fagadui toata averea lui, numai sa-i scape baiatul din belea. - Bine ar fi sa ti-l scap cu doi-trei ani, mosule! raspunse avocatul. n orice caz eu voi face ce-mi sta n putinta... Preotul Belciug vazu o milostivire cereasca n ntmplarea aceasta sngeroasa, i parea rau de Ion, dar n aceeasi vreme se bucura ca biserica va cstiga prin moartea lui. Se felicita pentru norocoasa idee ce i-a fost inspirata de Dumnezeu de-a asigura pe seama sfntului locas o avere att de frumoasa... Hotar sa faca o nmormntare deosebit de solemna omului care a lasat de buna voie bisericii tot ce a stapnit n valea plngerilor. Dadu voie ca groapa lui Ion sa fie sapata chiar n curtea noii biserici si fagadui sa-i ridice, 356 pe socoteala sa, o piatra pe mormnt spre a eterniza crestineasca fapta a celui raposat ntru Domnul. La nmormntare se strnse mai tot satul. Sotii Herdelea cu domnisoara Ghighi venira nadins sa nsoteasca la groapa pe Ion care, desi le facuse buclucul cu jalba lui, a fost om saritor si de isprava. De altfel prilejul era bun sa ncerce si o nvoiala cu pamatuful n privinta locului casutei lor... Belciug sluji cum stia el mai frumos si mai miscator. Dar mai ales printr-o cuvntare funebra nduiosa si inimile cele mai mpietrite. Multi oameni si ziceau ca Ion si-a simtit moartea de cnd si-a daruit bisericii averea. Preotul l dadu drept pilda tuturor bunilor crestini: - Biserica este leaganul nostru, unde ne ntoarcem cnd ne-a obosit viata, unde vesnic gasim mngiere si naltare, este scutul neamului nostru credincios si asuprit. Cine daruieste bisericii, daruieste poporului si cine daruieste poporului, preaslaveste pe Dumnezeu. Cta vreme biserica noastra va fi mare si statornica, toate vijeliile si urgiile lumii le vom nfrunta cu tarie... Nici un ochi nu ramase nsa uscat atunci cnd, prin gura preotului, Ion si lua ramas bun de la parinti, de la toti prietenii

si cunoscutii. Iar cnd n sfrsit pomeni pe George, care i-a curmat viata pamnteasca, si-i zise te iert caci n-ai stiut ce faci, tot norodul izbucni ntr-un hohot de plns si Zenobia, naucita de jale, se izbi cu capul de dunga cosciugului nct deabia o potolira cei dimprejur... Pe urma Ion fu cobort n pamntul care i-a fost prea drag, si oamenii au venit pe rnd sa-i arunce cte o mna de lut umed care rabufnea greu si trist pe scndurile odihnei de veci... Glanetasu facu pomeni bogate la care familia Herdelea, mai populara, trebui sa ia parte si chiar sa guste din toate mncarile de sufletul lui Ion. Preotul Belciug, bolnavicios ca totdeauna, a venit doar spre a cinsti amintirea mndrului crestin raposat, dar n-a luat n gura nici macar o picatura de rachiu ndulcit cu secarea... Dupa pomeni, Belciug pofti acasa la dnsul pe Herdelea mpreuna cu stimata doamna si dragalasa domnisoara, sa se mai odihneasca putin nainte de-a pleca la Armadia care, oricum, e o plimbare zdravana pentru niste dame delicate. Fireste ca familia primi invitatia cu placere; doar d-na Herdelea, fiindca nu uita asa de lesne uneltirile oamenilor rai, cam strngea din buze si raspundea n monosilabe preotului care-si nflorea cuvintele cu zmbete bucuroase, parca nici un nor n-ar fi ntunecat vreodata prietenia dintre fruntasii Pripasului. Astfel i veni usor nvatatorului sa aduca vorba de locul cu pricina, iar raspunsul lui Belciug nsenina deodata chiar si pe dascalita. 357 - Negresit, frate Zaharie - zise popa frecndu-si minile. Cum sa nu ne iubim noi romnii unul pe altul? Nu-i destul ca ne mannca inspectorii afurisiti, sa ne mai ciorovaim si noi pentru nimicuri? Facem, Zaharie, cum nu! Sa stii ca Joia viitoare, cnd vin prin Armadia, trec pe la tine si mergem mpreuna sa facem actele cum se cuvine ntre frati... Cnd vorbeau nsa mai n tihna, se pomenira cu Vasile Baciu, ciupit bine de la pomeni, reclamnd preotului pamnturile lui Ion care i se cuvin lui acum dupa orice dreptate omeneasca. Belciug se supara: - Ba sa-ti fie rusine, mai omule, sa mai umbli dupa avere, cnd vad ca ai ajuns de rsul satului cu betiile! Omul mai bea cteodata, nu zic, dar nu ca porcul, cum faci tu!... Folosinta pamnturilor pe care ti le-a lasat raposatul, fie iertat, am sa tio las si eu, daca-i fi om de treaba. Dar daca n-ai sa o slabesti cu crciuma, apoi sa stii ca eu te scot si din casa, Vasile! Asa ca, ori te faci om de omenie, ori de unde nu... Vasile Baciu vru sa-l ntrerupa, ceeace nsa pe Belciug l nfurie att de rau, ca l lua de mna si-l scoase afara: - Hait, hait... aici mic nu-mi trebuie betivi nerusinati!... La

crciuma sa fii obraznic, beciznicule!... Familia Herdelea i mpartasea indignarea. - Asta-i cel mai ticalos din tot satul! zise d-na Herdelea, cea mai revoltata de ndrazneala taranului. Cteva zile pe urma n casa Herdelea numai de Ion si de Belciug se vorbea. D-na Herdelea se nduiosa mai ales amintindu-si cu cta sfintenie o asculta bietul Ion cnd cnta ea seara n pridvor, iar nvatatorul nu mai era suparat de amaraciunea ce i-a pricinuit-o cu jalba raposatul, ba chiar spuse: - Cine stie? Poate ca ne-a fost spre bine, ca de cnd ne-am mutat n Armadia parca toate ne ies n plin!... Belciug devenise omul cel mai de treaba din lume. Dascalita gasea ca, orice s-ar zice, e un preot fara pereche, care nu umbla dupa blestematii, desi e nca destul de tnar si vaduv de attia ani, si ca Pripasenii nici nu merita asemenea popa, caci sunt niste criminali care se ucid unii pe altii ca salbatecii. Iar cnd odata Ghighi, vorbind de dnsul, scapa, fara sa vrea, porecla pamatuful, care avusese atta catare pna atunci, doamna Herdelea o 358 dojeni ca nu-i frumos sa ocarasca o fata cuminte pe un slujitor vrednic al lui Dumnezeu... n acelasi timp Herdelea astepta vesti de la Titu, care trebuia sa fi sosit n Romnia. Citise n Gazeta Transilvaniei, la Grofsoru, darea de seama despre stralucitele serbari de la Sibiu si inima-i sarise din loc de bucurie vaznd, printre reprezentantii presei, si pe Titu Herdelea (Tribuna Bistritei). Umbla cu ziarul n buzunar doua zile si-l arata tuturor prietenilor, dupa ce avusese grija sa sublinieze cu creion rosu numele fiului sau. Totusi, fiindca nu primise nca nici o stire de la el, i era frica sa nu fi patit ceva la trecerea granitei. - Doar l-o feri Dumnezeu de asemenea pacoste! zise dascalita cnd afla ngrijorarea sotului ei. Si apoi e dnsul istet deajuns... - O, Titu e un baiat rar! De-ar fi si altii ca el!... murmura Ghighi oftnd visatoare. Dealtfel Ghighi, de o vreme ncoace, era ntr-o stare sufleteasca ciudata. Aci i venea sa plnga, aci sa rda, fara nici un motiv aparent. Si deoarece mai trziu observa ca mhnirile ei sunt n strnsa legatura cu zilele cnd nu venea Zagreanu sa se consulte cu Herdelea asupra unor foarte nsemnate si interminabile chestiuni pedagogice, fata se rusina ca s-a ndragostit prea mult si ncepu sa declare parintilor ei tot mai deseori ca nu-l poate suferi. Declaratiile acestea apoi fura punctul de plecare al unor controverse zgomotoase, mult asemanatoare celor ce au zguduit casa Herdelea n Pripas, pe

timpul aparitiei lui George Pintea. Atta doar ca nici nvatatorul si nici mai ales d-na Herdelea nu luau pe Ghighi n serios ca odinioara pe Laura... Deprecierea aceasta o enerva pe Ghighi si mai rau si o ntarta mpotriva lui Zagreanu, nct curnd spuse ca mai degraba s-ar marita cu un maturator de strada dect cu dnsul. Degeaba i reamintea Herdelea norocul Laurei. Dar unde scrie ca si ea are sa nimereasca negresit ca sora-sa? Cine poate sa stie ce fel de caracter are Zagreanu? Sub masca lui de baiat model se poate prea bine sa se ascunda un ipocrit sau un om betiv sau alt stricat... S-au mai vazut destule cazuri. Si barem de-ar fi din vreo familie de seama... dar tatal lui e simplu caraus... - Nu-s eu de nasul lui! striga Ghighi cu mndrie. S-apoi stati sa vedem nti cnd va fi numit undeva si pozna asta de Zagreanu! Pna atunci are sa curga apa multa pe Somes... Singur argumentul cu numirea li se parea batrnilor cumpanitor. Herdelea se mira ca nu mai vine nici un raspuns la cererea lui de pensie si-i era chiar frica sa nu se fi razgndit inspectorul. De cnd se obisnuise cu gndul ca e pensionar, era nerabdator sa-si aiba patalamaua la mna. nceputul 359 anului scolar batea la usa si, daca nu se rezolva repede pensionarea lui, nseamna ca iar sa bata drumurile n fiecare zi pna-n Pipas, n loc sa-si vaza de slujba ce o avea la Grofsoru si sa-si ncaseze n tihna, lunar, pensioara cuvenita... Mereu ntreba pe Zagreanu ce mai stie, dar tnarul, mai ngrijorat, nu stia dect ceea ce-i fagaduise inspectorul: ca locul din Pripas e al lui... Deocamdata nsa, fiindca se apropia Joia cnd Belciug avea sa vie sa sfrseasca cu locul casei, sotii Herdelea se sfatuira si se nvoira sa ntabuleze averea lor din Pripas pe numele Ghighitei, pentru orice eventualitate. Nu-i ameninta nici un sechestru sau vre-o alta nenorocire, dar e bine ca fata sa aiba oleaca de zestre, nu ca sarmana Laura. Ei nsisi vor trai cu ce au, iar daca Herdelea nu va mai putea munci la Grofsoru, nu-i nimic, se vor ajunge si din pensioara, ca lor nu le mai trebuie nici fumuri, nici mariri, ci doar ct sa bage n gura si sa-si tie zilele batrne. Preotul Belciug trase cu brisca chiar la dnsii. Era obosit de alergaturile pentru biserica cea noua, dar totusi bucuria i lucea n ochi ca n sfrsit tinta vietii lui e nfaptuita. Povesti cu nsufletire ce pregatiri a facut pentru sfintirea care va avea loc Dumineca, cum a invitat pe episcopul din Gherla si cum episcopul a raspuns ca va veni negresit, cum are siguranta ca toti preotii din judet vor fi de fata, mpreuna cu toata inteligenta romna din Armadia si mprejurimi, ca va fi si o petrecere cu dans unde desigur d-soara Ghighi va avea rolul

principal si ca n sfrsit Pripasul va deveni n ziua aceea un adevarat centru romnesc de nadejdi frumoase... n privinta locului care-l interesa pe Herdelea, preotul venise narmat cu tot ce trebuia spre a se putea face repede toate formele. Plecara mpreuna pe la judecatorie, pe la notarul public, pe la cartile funduare... Pna la amiazi ispravira tot, ba avura vreme sa treaca si la Grofsoru care se nsarcina, gratuit, sa transcrie grabnic averea raposatului Ion Glanetasu pe numele bisericii romne din Pripas... n aceeasi seara si cu nvoirea dascalitei-, Herdelea facu o nstiintare episcopiei cum ca si retrage plngerea mpotriva preotului Belciug, declarnd ca eminentul parinte sufletesc al Pripasului numai dintr-o scapare din vedere, iar nu din rea vointa, n-a venit cu crucea la Boboteaza... Chiar a doua zi sosi apoi si comunicarea inspectorului ca ministerul a binevoit sa-i ncuviinteze trecerea la pensie, multumindu-i pentru serviciile aduse statului. Herdelea tremura citind adresa si se ngmfa de multumirile ministrului. Fireste ca, pna seara, toata Armadia afla regretele guvernului de-a fi pierdut un nvatator att de harnic ca Herdelea si toata lumea se minuna de asemenea distinctiune rara... La Beraria Grivita, unde intra sa bea o bere, Herdelea ntlni pe Zagreanu care tocmai primise si el numirea. 360 - Bravo, urmasule! striga Herdelea, aratndu-i adresa inspectorului. Si-i doresc sa capeti si d-ta, peste treizeci de ani, o hrtoaga ca asta colea! n cinstea acestor vesti, Herdelea ciocni cteva pahare cu Zagreanu, spernd n sinea lui ca tnarul, avnd numirea n buzunar, va deschide vorba despre Ghighi. Zagreanu nsa se posomori de tot, suspina foarte des si nici macar nu se uita n ochii lui Herdelea... - Mi se pare mie ca Zagreanu vostru e cam hotoman! zise Herdelea acasa, povestind mutenia tnarului. -Ei, acuma vedeti c-am avut dreptate! striga Ghighi, cautnd sa para triumfatoare, desi inima i tremura ca varga. nainte de prnz, pe cnd Ghighi si potrivea rochita de bal n care voia sa mearga, a doua zi, la sfintirea bisericii din Pripas, veni Zagreanu, mai gatit ca de obicei si mai grav. - Vrea sa-mi ceara mna - se gndi Ghighi, speriata de rusine si nendraznind sa sufle un cuvnt. Zagreanu ntreba pe d-na Herdelea daca nu-i acasa cumva domnul colega si, aflnd ceea ce stia, se uita la Ghighi, rosi, vru sa plece ndata si n sfrsit i saruta mna si-i zise: - Domnisoara... cred ca veniti la sfintire n Pripas?... - Da... tocmai ma pregatesc sa... - murmura fata.

- Atunci... atunci la revedere n Pripas! blbi Zagreanu zapacit, iesind repede fara a-si lua ramas bun de la d-na Herdelea. - Ori e viclean, ori e fricos - si zise dascalita, clatinnd din cap fara nsa a se supara cum s-ar fi suparat altadata. Baremi de-ar da Dumnezeu sa fie bine... ndata dupa masa Ghighi colinda toate pravaliile ca sa gaseasca niste panglicute fara de care rochia ei n-ar fi avut nici un farmec. Voia sa fie mine cea mai draguta dintre toate fetele, mai ales ca-si zicea n gnd, melancolica Poate ca e ultima mea petrecere de fata!... Trecnd pe la posta, auzi o bataie n geam. Era Balan care-i facea semn sa intre. - Scrisori!... Si una chiar de la Bucuresti! zise Balan cu zmbetul lui blajin P<* o fata rotunda si umeda de sudoare. Adineaori au sosit... Tocmai ma gndeam cum sa vi le trimit mai repede ca stiu ct trebuie s-o asteptati... Poftim, domnisoara, si iarta-ma ca te-am oprit din drum!... 361 - De la Titu! striga Ghighi, apucnd scrisorile si repezindu-se afara, zapacita. Uita panglicutele si nu se opri pna acasa, framntata de bucurie, nvr-tind n mini scrisoarea de la Titu si totusi nedesfacnd-o. ' - Titu! Scrisoare! tipa dnsa aprinsa. - Bravo! Bine c-a dat Dumnezeu! Mi s-a luat o piatra de pe suflet! zise Herdelea, punndu-si ochelarii ca totdeauna cnd citea ceva deosebit. Ei, ia sa vedem ce spune Bucuresteanul nostru!... Citi: Iubitii mei, sunt numai de doua saptamni n Romnia si parcas fi de cnd lumea. O viata noua s-a deschis n fata mea. O fi mai buna, o fi mai rea, cine ar putea spune? Deocamdata ma simt uluit si att de mic ca vesnic mi-e frica sa nu fiu strivit de vrtejul ce ma nconjoara... Multumit aievea sunt numai cnd ma ntorc cu gndul acasa, ntre d-voastra care-mi sunteti cei mai dragi n lumea asta mare si straina... - Saracul! bolborosi dascalita, cu gura punga si ochii umezi. Ce-a fost si ce-am facut la Sibiu, ati citit desigur n gazete. Ar fi trebuit sa scriu si eu ceva pentru Tribuna Bistritei, dar unde am avut ragaz de scris cnd ma frigeau grijile trecerii granitei? - Ba ar fi fost bine sa fi scris, c-ar fi vazut si domnii de pe aici! se ntrerupse Herdelea, privind peste ochelari la dascalita, ca si cnd i-ar fi cerut parerea. - Saracul! sopti d-na Herdelea. Caci usor n-a fost de trecut n Tara, fara pasaport, si daca nu era Virgil Pintea, nu stiu zau cum as fi ajuns la Bucuresti. Nu va puteti nchipui ce om de treaba e Virgil! Dragut, saritor, energic

- o adevarata comoara. Laura poate fi mndra cu asemenea cumnat... - Mi se pare ca scrisoarea cealalta e tocmai de la Laura - zise Ghighi. - Lasa, c-o vedem pe urma, si taceti acuma! facu Herdelea. Virgil a fost salvarea mea. Eu, cnd am vazut cte greutati si primejdii sunt de biruit, era sa renunt de-a mai ncerca. Dealtfel ndragisem Sibiul si ma gndeam sa ma opresc acolo. Virgil nsa nici n-a vrut sa auda de una ca asta. Cum sa te mpotmolesti la jumatatea drumului?... Ne-am dus mpreuna la politaiul orasului, care a refuzat categoric. Acelasi raspuns lam primit si la comandantul politiei de frontiera... n sfrsit primarul, un sas batrn, simpatic, prieten cu Virgil, s-a ndurat de mine, n urma spuselor lui Virgil ca sunt ziarist, ca as vrea sa profit de ocazie sa vad Bucurestii si altele... M-am nchinat cnd m-am vazut cu biletul de trecere n buzunar... Pna la Turnu-Rosu m-a nsotit si Virgil Pinlea. Niciodata n-am fost mai miscat ca njumatatea de ora ct m-am plimbat acolo, pe prundisul garii care 362 parca plngea sub pagii nostri. Ma durea inima si n gnd mi ziceam ntr-una ca n-am sa mai vad poate ct voi trai pamntul Ardealului care mi-e att de drag, mai drag ca orice n lume... Apoi sirena locomotivei a suierat prelung, duios, zguduindu-mi sufletul. M-am mbratisat cu Virgil si-am plns amndoi... -Saracul mamii nstrainat! murmura d-na Herdelea, stergndusi nasul. Pe urma nici nu stiu cum m-am pomenit n Cineni... Romnia! Tara! Doamne-ajuta!... Graiul unguresc disparuse. Pretutindeni si toata lumea romneste: functionarii garii, vamesii, conductorul trenului, calatorii, casele... tot si toti... Pentru mine, obisnuit cu straini la toate autoritatile de seama, schimbarea aceasta a fost o minune. Auzeam si nu credeam, si ma simteam att de fericit ca-mi venea sa mbratisez pe toti oamenii. Dar fericirea nu e nicaieri statornica... Am sosit n Bucuresti noaptea si am tras la hotel. Vroiam sa ma duc a doua zi la rudele care m-au poftit la Sngeorz sa viu la dnsii ca acasa. M-am dus si n-am gasit dect niste slugi obraznice. Boierii nca nu s-au ntors de la bai. Se vede ca de la Sngeorz au mai trecut si aiurea. A treia zi mi-am cautat o odaie mobilata, ieftina, caci hotelul mi-ar fi macinat repede banisorii cu care am ajuns n tara visurilor mele. Apoi din doua n doua zile am trecut pe la casa deputatului si voi mai trece. Sperantele se destrama nsa mereu. Viata-i viata pretutindeni, cu aceleasi desertaciuni, cu aceleasi asteptari si mai ales cu aceeasi fata

spai-mntatoare care reteaza scurt aripele avntului. Visurile sunt tot att de fara pret aici, ca si dincolo. Numai cei ce nu le au, sunt multumiti, caci numai ei stiu sa stoarca placerile vietii... Se poate totusi sa fie din vina mea amaraciunea care ma chinuieste. Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care si-l zugraveste omul n sufletul sau. Raiul unuia poate sa fie iadul altuia. Fericirea e cladita de nchipuirea fiecaruia si fiecare si-o potriveste ca o haina. Poate ca eu sunt croitor prea nendemnatec. Si poate ca, din pricina aceasta, niciodata n-o sa-mi gasesc haina rvnita... Dar, n locul nadejdilor stinse, rasar vesnic altele noi, mai ademenitoare, mai stralucitoare, deschizndu-ti drumuri noi, nazuinti noi. Necunoscutul e singurul ndemn trainic n lume, fiindca ntr-nsul se ascund toate tainele ce dau pret vietii... Si astfel, n asteptarea viitorului, ma mngai cu trecutul. Valmasagul n care am cazut mi ndreapta gndurile tot mai des napoi. Pna sa-mi gasesc un locsor n lumea noua, mi-e dor de cea veche pe care am parasit-o. De aceea va rog sa-mi scrieti des si mult, despre tot ce se petrece la noi, caci toate maruntisurile mi-sunt mai dragi acuma ca atunci cnd traiam n 363 mijlocul lor. Sufletul meu rataceste aici ntr-un desert fara popasuri ca o pasare ce si-a pierdut cuibul... Va sarut pe toti cu multa iubire - Titu. Cnd ispravi Herdelea, ramase o tacere ca ntr-o biserica goala. Deabia trziu dascalita blbi amar: - Vai saracul baiat, cum s-a mai nstrainat!... Of, Doamne, Doamne!... - Ce nstrainat? zise Herdelea, cautnd sa-si ascunda emotia. Asa-i omul cnd pica-n alta tara. Lasa ca se obisnuieste dnsul, ca doar e barbat, nu crpa!... Se ntinsera la vorba toti trei, nct uitara cealalta scrisoare. Dealtfel Laura nu spunea nimic nou afara de vestea ca iar e grea si ca spera, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca un baiat. D-na Herdelea vru sa scrie ea nsasi lui Titu, sa-l mngie, povestindu-i despre toti si toate, si mai cu seama cum s-a prapadit Ion Glanetasu, stiind ct de mult a tinut el odinioara la bietul Ion. Herdelea nsa o facu sa-si amne planul pna dupa sfintirea din Pripas, zicnd: - Cine stie, poate ca si de acolo vom avea de scris ceva... Batrnii schimbara o privire plina de nteles: ceva nsemna Zagreanu. Ghighi auzi si nu protesta, ca de obicei, fie ca nu voia sa se supere dupa scrisoarea lui Titu, fie ca avea si ea oarecare sperante aninate de sfintirea bisericii lui Belciug. Ba

mai trziu spuse enigmatic: - Am sa-i scriu si eu, ca sa stie tot... Dumineca... Satul parc-a ntinerit si s-a primenit n asteptarea zilei mari. E curat si vesel, nu degeaba poruncise preotul ca fiecare om sa mature ulita n fata casei, sa curete ograzile si sa mpodobeasca portile cu verdeata. nsusi Dumnezeu s-a milostivit sa ngaduie o vreme frumoasa, vrnd parca sa rasplateasca astfel stradaniile slujitorului sau. Toata lumea mbracase haine albe de sarbatoare. Soarele de toamna, cumpatat si vested, mprastia lumina calda si placuta... Belciug, frnt de oboseala pregatirilor, nu mai simtea dect o emotie grozava, alcatuita dintr-o multumire fara seaman si o nerabdare din ce n ce mai dureroasa. Fiindca de Smbata seara au nceput a sosi tarani de prin satele mai departate, deabia a nchis ochii toata noaptea. In zorii zorilor apoi a fost n picioare, a dat o raita pe la scoala unde avea sa fie banchetul inteligentei, pe la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea, unde va petrece poporul, pe la biserica noua, sa fie toate n buna ordine. si pipaia mereu 364 inima, parca i-ar fi fost frica sa nu nceteze deodata a mai bate tocmai cnd sa culeaga roadele tuturor silintelor sale... Acuma, dinspre Jidovita si dinspre Sascuta, trasurile uruiau mereu pe Ulita Mare. Calesti frumoase sau hodorogite, nalbite deopotriva de praf, bristi usoare, docare iuti, cupeuri grele aduceau domnimea, pe cnd taranii de pe departe sau mai cu stare veneau n carute acoperite cu scoarte pestrite, jar cei de primprejur, spalati si primeniti, n cete galagioase, pe jos... Crciuma ncepu sa aiba cautare, cu toate oprelistele preotului care ceruse Pripasenilor sa nu ia nimic n gura pna dupa sfnta liturghie. Rifca, vaduva lui Avrum, ajutata de Aizic, avusese grija sa-si umple toate butoaiele cu rachiu, ca nu cumva sa se ispraveasca bautura ntr-o zi asa de mare si cu attia musterii. Taraful lui Goghi din Bistrita sosi n trei carute; n cea din urma se nalta gorduna, falnica si prevestitoare de veselie. Belciug nu uitase sa tocmeasca el nsusi lautari pentru popor; Briceag, mpreuna cu tovarasii sai Holbea si Gavan, nchinau la crciuma n asteptarea nceputului serbarii. Preotul Belciug fu mai fericit cnd picara Herdelenii. - Of, bine ca v-a adus Dumnezeu! suspina dnsul zmbind cu mna la inima. Cta emotie. Of, baremi de-ar merge struna toate! D-na Herdelea si Ghighi fura rugate ndata sa inspecteze mpodobirea bisericii si apoi mai ales pregatirile facute la scoala pentru banchetul dom-nimei. Mncarile erau servite de Berariile Rahova si Grivita din Armadia, dar totusi ochiul femeii

e mai ager ca al celui mai iscusit restaurator din lume... Herdelea nsa trebui sa ramie cu Belciug, sa-i dea ajutor la primirea oaspetilor... Episcopul sosi pe la zece, ntr-un cupeu nchis, tras de patru cai, nconjurat de o ceata de flacai pripaseni, calari, care l asteptasera la podul de peste Somes, dupa ordinele preotului. Cupeul era urmat de vreo zece alte trasuri n care se gasea suita episcopului, alcatuita din nalte fete bisericesti. Doi preoti tineri se repezira sa-i ajute sa coboare din cupeu. Cnd pasi episcopul pe scara, trasura se ndoi, aproape sa se rastoarne. Era bat rn si foarte gras, dar cu o fata blnda, cu niste ochi albastri si limpezi de copil si cu o barba ninsa n care se amestecau parul lung si mustatile galbejite. Avea obrajii roscovani si sufla greu. - Foarte cald - murmura dnsul surznd silit mprejur si ridicnd degetele sa binecuvnteze multimea descoperita. Pe fruntea larga care se pierdea n crestetul plesuv si lucitor, licareau bobite de sudori. Simti ca-i vine sa stranute si se acoperi repede. Avea groaza de guturai si deaceea se ferea vesnic de curent si de raceala. 365 Belciug si facu loc cu coatele prin nghesuiala, soptind ntr-una miscat dati-mi voie, va rog pna ce ajunse cu mare greutate n fata episcopului, Aici tusi usor, ca sa-si alunge emotia din gt, si apoi rosti cele cteva cuvinte de binevenire, pe care le nvatase n fata oglinzii, ncurcndu-se totusi de mai multe ori, ceea ce nsa parca spori solemnitatea clipei. - Bine... bine - gfi episcopul plictisit. Tare frumos... Rvna Sfintiei Tale ma bucura foarte... Preotul... pastorul Domnului... Da... Asa... Dar nainte de-a ncepe programul, as dori sa ma odihnesc putin... Macar zece minute... M-a prapadit calatoria... S-apoi am dormit foarte prost azi-noapte n Ar-madia... Protopopul din Armadia, la care dormise episcopul si care-i facuse un pat mparatesc, pali, dar se facu ca nu aude. Arhiereul intra n casa cu Belciug, ceru apa, se aseza ntr-un jilt si statu neclintit vre-un sfert de ceas, cu ochii truditi nchisi, miscnd doar buzele din cnd n cnd fara glas. Belciug ramase lnga dnsul, tacut si respectuos. Afara nsa lumea porni spre biserica... Cincizeci si doi de preoti, cu episcopul n frunte, slujira sfintirea. Vestmintele batute cu fir umpleau biserica de stralucire. Mirosul de tamie se urca pna-n tavan si se cobora pna-n sufletele care-l sorbeau lacome, mbatate de evlavie. O taina adnca, coplesitoare si placuta framnta toate inimile si mintile. Din clipa cnd trecu pragul bisericii, nfatisarea episcopului se

schimba ca prin farmec. Ochii lui mariti pareau scaldati ntr-o blndete cuceritoare si pe toata fata i plutea un zmbet bun, nevinovat si cucernic ce-i tremura usor barba argintie. Glasul obosit rasuna dulce si lin, patrunznd drept n suflete, mbratisndu-le si naltndu-le n alta lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte parea o cununita de diamante sau o aureola nedespartita. La sfrsit se sui n amvonul strmt, pasind anevoie pe treptele n spirala, gfind foarte tare nct se auzea pna n cor. Linistit si roti privirea peste tot cuprinsul bisericii, mngind parca icoanele noi, tavanul pictat cu stele, din care atrna un cadelabru cu zeci de lumnari albe aprinse, ca o faclie uriasa, altarul daurit, fumul alburiu de tamie serpuind deasupra multimii de oameni care se nghesuiau tacuti, cu fetele rosii asudate, cu ochii mari ridicati spre amvon, amestecati de-a valma, domni n haine negre, tarani cu camasa ca zapada, femei n catrinte pestrite... Apoi, ca un mosneag obosit de anii vietii si ntrezarind fericirea cea mare, vorbi rar, domol, fara nflorituri si fara gesturi, despre Dumnezeu, despre oameni, despre romni, despre scoala si credinta, despre Belciug, despre toate, nemestesugit, ncheind cu o 366 blagoslovire simpla, ca o revarsare a unui duh viu. O tacere lacoma i nghitea cuvintele, picurndu-le n inimile oamenilor ca un balsam atotputernic... D-na Herdelea, care la nceput nu-l putuse suferi, parndu-i-se prea gras si lumesc, din care pricina nici nu se mbulzise sa-i sarute mna, desi asemenea sarutare se zice ca poarta noroc toata viata, - acuma, seznd n strana, avnd la stnga pe Ghighi si la dreapta pe d-na Filipoiu, se mblnzi si simti din ce n ce mai multa simpatie pentru omul batrn att de schimbat la fata, parca ar fi vazut pe Dumnezeu. Cnd se ispravi predica, sopti pocaita d-nei Filipoiu: - Uite-asa mi nchipuiesc ca trebuie sa fi fost si apostolii! Oameni cu slabiciuni n fata oamenilor, si sfinti cuprinsi de duhul sfnt n fata lui Dumnezeu. - Da, da - facu d-na Filipoiu, ntorcndu-se speriata, fara a fi auzit soapta, caci, n vremea ct vorbise episcopul, ea se gndise cu tristete la Elvira ei care n-a avut nca nici un petitor... ndata dupa savrsirea slujbei, episcopul ceru sa i se aduca repede cupeul, sa plece, dornic sa ajunga negresit acasa diseara la patuceanul lui n care sa-si odihneasca oboselile drumului. Belciug deabia l-a putut ndupleca sa guste ceva la iuteala si sa nchine un pahar de vin pentru viitorul parohiei din Pripas... mpreuna cu episcopul plecara fireste si fetele

simandicoase, venite numai ca sa arate ca nu lipsesc de la ceremoniile nationale si religioase... Ceilalti oaspeti nsa rasuflara scapnd de prezenta stnjenitoare a vla-dicei. n cteva minute toata domnimea se gasi la banchet, ntmpinata cu Desteapta-te Romne de catre iscusitul Goghi. Mesele erau ntinse n scoala golita de banci si nfrumusetata cu verdeata. Grofsoru tinu ntiul toast pentru vrednicul preot Belciug, avnd grija sa accentueze la urma ca datoria acestui colt romnesc este sa trimita n viitor deputat romn n Camera de pe malul Dunarei. Si de-aci ncolo toasturile urmara lant doua ceasuri, nct tinerii de ambele sexe, doritori de dans, ncepura sa murmure. Belciug primea felicitarile, multumea tuturor, dadea ordine chelnerilor, neobosit ca si cnd fericirea care-i nflorise obrajii, i-ar fi ndoit si puterile... Ghighi bause o jumatate de pahar de vin rosu, ciocnind mereu cu Zagreanu care se facuse ca racul, i angajase toate dansurile. si dadea ochii peste cap, negasind vorbele care sa-i mbrace gndurile, si desfasura planurile de viitor ce prevedeau negresit si ndeosebi o nevasta draguta, cuminte, culta... ntocmai ca d-ta, stimata domnisoara... - Dansul! Dansul! se auzi n sfrsit tot mai des printre cavalerii nerabdatori, raplatiti cu priviri recunoscatoare de catre domnisoarele sfioase, n 367 buna parte odrasle de preoti, ahtiate dupa dans, deoarece vara aceasta n-a fost nici o petrecere de seama n mprejurimi. n sfrsit Zagreanu ncepu niste tratative misterioase cu Goghi, pe care le ncheie cu o strngere de mna, neuitnd sa aiba n palma o hrtie de zece coroane. Rezulatul fu o Ardeleana zvapaiata care strni un ropot de aplauze tineresti. ntr-o clipire ctiva tarani scoasera afara attea mese nct jumatate scoala se prefacu n sala de dans. Zagreanu, fericit, alerga la Ghighi care rosi de mndrie ca are cinstea de-a deschide balul, pe cnd prietenele ei din Armadia sedeau ngrijorate... D-na Herdelea, tinnd carnetul de dans si evantaiul Ghighitei, si lua cuvenitul loc pe un scaun lnga perete, ntre d-na Filipoiu si dna Grofsoru, dezbatnd greutatile vietii. Vorbind nsa nu scapa din ochi deloc pe Ghighi care dansa ca o zna, se mladia, zmbitoare, primea multe complimente si ciripea cu Zagreanu, ocolindu-i privirile rugatoare... n cealalta jumatate de scoala domnii continuau banchetul si toasturile. Popa din Vararea se chercheli curnd, ca si doctorul Filipoiu si profesorul ' Maiereanu. n cele din urma, cu toata mpotrivirea lui Spataru, tinu un mic discurs si solgabiraul Chitu, subliniind n treacat liberalismul stapnirii care ngaduie bucuroasa propasirea

tuturor popoarelor credincioase patriei. Silvicultorul Madarassy dobndi sarutarea vajnicului Spataru cu un nflacarat traiasca romnii. Herdelea, ntlnind printre preoti multi prieteni din copilarie pe care nu- i vazuse de ani de zile, bau cu fiecare cte-un paharel si povesti tuturor cum, dupa treizeci si doi de ani de zile de slujba, avnd nevoie de odihna binemeritata, a primit multumiri de la nsusi ministrul scoalelor. n acelasi timp nsa lauda catre toti pe Belciug care-i un popa fara pereche si un om cum nu se poate mai de treaba. Belciug de asemenea mpuia urechile tuturor slavind pe Herdelea, prieten nepretuit si romn vrednic de stima obsteasca... Aproape de sfintitul soarelui, preotul propuse lui Herdelea sa mearga putin n mijlocul taranilor, zicnd: - E datoria noastra, Zaharie, sa purtam de grija poporului! - Asa-i, Ioane, asa-i... Prea bine... Dar sa-mi iau si baba! raspunse Herdelea clipind din ochi foarte jovial. D-na Herdelea nu putea sa lase singura pe Ghighi. Atunci si aduse aminte si Zagreanu ca, fiind nvatatorul comunei, arc obligatia sa mearga si dnsul, mai ales ca fara d-soara Ghighi nu face doua parale toata petrecerea. Ghighi era de asemenea bucuroasa sa plece, fiindca Zagreanu devenise iar melancolic, se ncapatnase sa vorbeasca tot mai staruitor de ochii ei si chiar ncepnd de cteva ori sa-i declare Domnisoara, te..., fara nsa a ndrazni sa sfrseasca ...iubesc! Mai gasindu-sc si alti doritori de a vedea petrecerea 368 I poporului, se aduna repede un grup vesel care porni spre casa Todosiei lui Maxim Oprea... Ograda gemea de oameni... Batrnii, cu primarul Florea Tancu n frunte, stateau n poarta deschisa si, privind cum joaca tineretul, vorbeau despre biserica, despre cules si despre darile grele. Toma Bulbuc, mohort, ofta des si deabia arunca uneori cte-un cuvnt, caci gndurile lui erau mereu la George care acuma sedea n temnita din Bistrita, asteptnd judecata curtii cu jurati. Mai la o parte, stingher, batrnul Glanetasu tragea cu urechea, mai umil ca odinioara; moartea lui Ion l caruntise de tot si-i sadise n ochii blnzi o tristete statornica. Straja Cosma Ciocanas fusese nsarcinat de Belciug cu mpartirea celor trei vedre de rachiu gratuit, prevazute n programul pentru sarbatoarea sfintirei noii biserici. si ndeplinea slujba cu atta nepatimire ca bruftului pe unii flacai care voisera sa iea doua portii, iar cu Macedon Cercetasu ajunsese chiar la o usoara si trecatoare paruiala. Tot omul are dreptul la o litra de bautura! Asa-i porunca! Cine nu se satura, sa mai cumpere si de la crciuma! striga

Ciocanas, sfatos, din cnd n cnd, n gura tinzii, unde trona cu o plnie ntr-o mna si-n cealalta cu o masura de tinichea, mprumutate de la vaduva lui Avrum. Lnga prispa s-a strns un plc de barbati mprejurul lui Simion Butunoiu,.care povestea minciuni din batrni, tusind si stranutnd zgomotos. Macedon Cercetasu, traznit rau, umbla de ici colo, comandnd nemteste si dnd din mini spre marea veselie a copiilor care l salutau militareste... Lautarii cntau nvrtita cu foc. Flacaii tropaiau tantosi, iar fetele se rasuceau ca sfrlezele, cu zmbete multumite pe fata. Umbra nucilor batrni de lnga sura se ntindea din ce n ce, subtire, cuprinznd aproape toata ograda... Cnd sosi grupul de domni, jocul se opri brusc, n semn de respect. Toti barbatii se descoperira, iar primarul cu batrnii nconjurara pe Belciug si pe Herdelea, vorbind de solemnitatea sfintirei care a prilejuit atta cinste satului ntreg si ndeosebi preotului. Ilie Onu care, de cnd s-a nsurat si Nicolae Tataru cu fata lui Stefan Hotnog, a ramas capul flacailor, se apropia ndata de Zagreanu si-l pofti sa joace, oferindu-i pe cea mai frumusica fala din Pripas, pe Maria lui Trifon Tataru, pe care si-o ochise dnsul s-o ia de nevasta n Cslcgi. Zagreanu, nedezlipit de Ghighi, refuza zapacit. Atunci Ilie chema pe domnisoara la joc, ceea ce pe d-na Herdelea o umplu de revolta, iar pe Ghighi o facu sa zmbeasca de rusine... n sfrsit primarul, cu consimtamntul preotului, porunci flacailor sa continue jocul, sa vaza si domnii ct sunt de frumoase petrecerile prostimei... 369 Toma Bulbuc izbuti curnd sa iea deoparte pe Herdelea, sa se mai sfatuiasca cu dnsul despre George. Nevasta lui Toma, mai uscata, cu ochii mici veseli mai adnciti n cap si cu glasul mai plngator, veni lnga ei, si frnse minile si se jura ca numai farmecele rele au putut face pe baiatul lor sa cada n asemenea napasta. Herdelea i ncuraja sa aiba deplina ncredere n Grofsoru, caci nu-i avocat ca el nicaieri. - Mi se pare ca pna sa vie acasa George, nevasta-sa o sa-l astepte cu copilas n brate. Zice ca-i grea... O fi, ca asta-i menirea femeii - rosti mai trziu Toma, nseninat putin. Prin sat umbla zvonul ca Florica ar fi ramas nsarcinata cu Ion. Nimeni nu stia de unde a iesit vorba aceasta, dar multi o credeau. Unele babe mai lacome de brfeli ispiteau pe Savista care acum se mutase napoi la Trifon Tataru si cersea iar n Ulita Mare, deoarece Florica o vedea ca sarea-n ochi. Oloaga nsa nu raspundea nimanui, era vesnic acra si mnioasa, nct lumea spunea ca trebuie sa fi intrat n anul mortii... Tocmai cnd se ispravi jocul, veni galagios Vasile Baciu care, dupa ce ncercase zadarnic sa corupa pe Cosma Ciocanas, se

dusese la crciuma sa-si potoleasca mai bine setea. Cum zari pe Belciug, se ntuneca si se ndrepta glont spre dnsul, zicndu-i: - Si asa, domnule parinte, vrei sa-mi iei mosia cu tot dinadinsul? Preotul ncerca sa nu-l bage n seama, ca sa nu-si strice dispozitia. Vasile nsa nu-l slabi si se ndrji tot mai rau. Atunci Belciug, suparat, i zise tare sa auda ntreg norodul: - Ai ajuns rusinea satului, mai Vasile, si tot nu te mai saturi de blestematii?... Pamnt mai mult ti trebuie ca sa poti bea mai mult?... N-ar fi pacat de Dumnezeu sa ncapa n minile tale mosia, s-o prapadesti prin crciumi?... Apoi pamntul nu-i pentru betivi si lenesi, Vasile! Nu, nu! Pamntul asteapta munca si truda, nu lenevie!... Ion, ginere-tau, fie iertat, da, merita mosia, ca-i era draga si punea osul s-o munceasca. Bine te-a cunoscut de n-a vrut n ruptul capului sa o lase s-ajunga iar pe seama ta... Cnd vei vrea sa muncesti omeneste si sa te lasi de betie, atunci sa vii la mine sa mai vorbim! Deocamdata si ct ai e prea mult... Asa!... Pna atunci nsa sa piei din ochii mei, satana afurisita!... Dojana preotului, mai ales fiind stapnita, gasi aprobarea tuturor satenilor. Chiar si Vasile Baciu parca se dezmeteci, caci ndata ncepu sa se nchine, mormaind: - Apoi daca-i asa, am sa fac juramnt n biserica cea noua si nam sa mai iau n gura nici un stop de rachiu, cte zile oi mai trai... 370 Belciug auzi fagaduinta, multumit, dar totusi nu vru sa mai ntinda vorba cu dnsul, ci se ntoarse spre un grup de tarani din Sascuta care venisera la sfintire dornici sa poata muta ct mai degraba biserica cea veche, sa aiba si el bisericuta lor ca toate satele crestine... Fiindca se nsera si mai ales fiindca Herdelea ncepuse sa nchine paharele cu taranii, d-na Herdelea hotar ca, fara a mai trece pe la scoala, unde continua petrecerea domneasca, e vremea sa plece direct acasa, n Armadia. Zadarnice fura staruintele preotului, care deabia acuma voia sa se aseze mai serios la chef cu Herdelea, zadarnice rugamintile lui Zagreanu, care se jura ca lipsa Ghighitei rapeste tot farmecul balului - dna Herdelea ramase nenduplecata. Belciug atunci le oferi brisca lui cea buna, regretnd nsa mereu ca doamna nu binevoieste sa mai zaboveasca baremi un ceas. Ca sa-i arate ca nu-i suparata, d-na Herdelea l pofti sa traga totdeauna la dnsii, cnd va veni n Armadia, ceea ce preotul primi foarte bucuros. - Mare pacat nsa ca nu vom mai lucra de acuma mpreuna,

draga Zaharie! adaoga Belciug cu duiosie n glas. - Ce are a face, Ionica?... N-ai colea pe prietenul Zagreanu, care-i tot de-al nostru!... - As!... Zagreanu!... Noi doi anevoie o sa ne ntelegem mormai Belciug, nnourndu-se. - Lasa ca-i baiat bun, zau e bun - zise Herdelea nvaluind pe Zagreanu ntr-un zmbet de ncredere. - Poate numai dac-ar avea norocul sa-si gaseasca o nevestica buna, romnca verde, uite-asa ca domnisoara Ghighi, poate ca atunci ar pricepe care i-e chemarea n mijlocul nostru! rosti preotul mai grav. Ghighi era sa lesine de rusine. Zagreanu nsa fu cuprins de o ndrazneala extraordinara, nct zise repede: - Daca domnisoara m-ar vrea, eu... eu... - Ma rog, ma rog, asemenea lucruri serioase nu se pun la cale n ulita! l ntrerupse d-na Herdelea cu o blndete neobisnuita. Vino pe la noi, si te primim cu draga inima... Totusi Zagreanu, spre a-si potoli avntul, apuca mna Ghighitei si o saruta prelung. Brisca porni la pas, caci Zagreanu i nsotea pe jos. n fata casei lor din capul satului se oprira putin. Zenobia care sedea posomorta pe prispa veni la trasura, vorbi despre Ion, plnse cu sughituri si n cele din urma afurisi pe George si tot neamul lui Toma. - Bietul Ion! zise d-na Herdelea. Iute s-a mai prapadit... Se vede c-asa i-a fost scris!...