Ingrijirea copilului - Baita

Evaluat de cititori:

Multe mame au teama de baia copilului. Nu este o sarcina usoara sa manevrezi in apa un copil care se misca si protesteaza, mai ales intr-o perioada cand de-abia va acomodati unul cu celalalt. Si totusi, vei deveni repede stapana pe situatie. Cand incepi: Desi probabil ca nou-nascutul a fost imbaiat in maternitate, nu este o necesitate igienica sa-i faci baie. Daca toate lucrurile folosite la copil sunt spalate si uscate cu grija, poti sa-i faci baie dupa o saptamana de la nastere. Unul dintre motivele pentru acest lucru este faptul ca bontul ombilical (buricul) nu s-a uscat inca si nu s-a detasat. Bontul ombilical trebuie curatat si uscat cu grija pentru a evita infectia. Vei primi sfaturi practice de ingrijire a buricului de la asistenta de ocrotire. In perioada de adaptare la viata extrauterina este foarte important sa asigurati copilului caldura si comfort. De aceea, cand dezbraci copilul pentru baie, ai grija ca temperatura din camera sa fie adecvata. Rutina precoce: Fata, mainile, gatul, subtioarele si toata aria gatului trebuie spalate si uscate cu grija in fiecare zi. In plus, este nevoie de curatarea ocazionala a unor arii: spalarea fetei si a mainilor copilului ori de cate ori este nevoie pentru a fi curat si a se simti bine, precum si spalarea si uscarea zonei scutecelor dupa fiecare schimbat. Inainte de a incepe, pregateste tot ce iti trebuie, sa le ai la indemana. Asta include sapun pentru sugari, sau solutie lichida pentru baie, vata, betisoare speciale de curatat in urechi, prosoape, crema pentru copii, pudra, scutece si imbracaminte curata. Ai nevoie si de containere pentru rufele murdare si scutecele folosite. Pielea copilului este foarte sensibila, mai ales in zona ochilor, narilor, gurii, urechilor; de aceea este foarte important sa nu imprastii infectia dintr-un loc in altul in timpul spalatului. Este mai bine sa ai vase separate: unul pentru spalarea fetei si a portiunii de sus a corpului si altul pentru zona scutecelor. Foloseste bucati de vata separate pentru curatarea fiecarui ochi in parte sau pentru alte zone. Cand verifici temperatura apei cu cotul, apa trebuie sa fie confortabil de calda, dar nu fierbinte. Nu dezbraca copilul deodata. Scoate-i hainele pe rand, atat cat este necesar pentru fiecare etapa. Spala mai intai fata copilului si tamponeaz-o cu blandete. Scoate-I pieptarasul si spala zona gatului si zona de sub brate. Cand stergi copilul, acorda o mare atentie pliurilor si cutelor. Pune-I un pieptaras curat si infasa partea de sus a corpului intr-un prosop curat. Trebuie sa speli si sa stergi cu grija mainile copilului, acordand o atentie deosebita cutelor din palma. Cand este nevoie sa-I tai unghiile, o poti face cand copilul doarme; tine ferm mana copilului si foloseste o forfecuta curba. Spala partea de jos a corpului zona scutecelor, incepand din fata. Acorda o mare atentie cutelor din zona genitala. Nu este necesar sa speli sub zona preputului la baieti sau in interiorul labiilor la fetite, deoarece poti favoriza o infectie. Intoarce copilul cu fata in jos si spala fesele.

Deoarece aceasta zona este intr-un permanent contact cu urina si fecalele, are nevoie de o ingrijire speciala. La sfarsit aplica o crema protectoare pe aceasta zona. E timpul sa incepeti baia! Principala diferenta intre metoda descrisa mai sus si baia generala este faptul ca, pentru baie, trebuie sa dezbraci complet copilu si sa-l scufunzi in apa. Temperatura din camera este foarte importanta, desi baile de la inceput nu trebuie sa fie mai mult de o rapida scufundare in apa, pentru a evita racirea. Temperatura din camera trebuie sa fie de cel putin 22 grade ; de asemenea ai grija sa nu fie curent. Temperatura din camera de dormit a copilului trebuie sa fie mai joasa aprox. 18-20 grd. C. Siguranta copilului in timpul baii reprezinta o prioritate! Verifica daca copilul nu poate veni in contact cu apa fierbinte si daca nu este prea aproape de o sursa de caldura. Pune intai apa rece in cadita si amesteca bine apa rece cu cea calda. Verifica temperatura apei cu cotul. Daca ai termometru de baie, acesta trebuie sa indice 35-37 grd. C. Apa nu trebuie sa fie mai adanca de 10 cm.. Nu lasa niciodata copilul singur in baie. Tine minte ca un sugar se poate inneca in numai cativa centimetri de apa. De aceea verifica inainte de baie daca ai la indemana tot ce iti trebuie. In timpul baii copilului nu raspunde la telefon sau la usa! Baia copilului: Multi parinti se indoiesc ca vor reusi sa imbaieze copilul. Secretul sta in modul in care il tii, astfel incat el sa nu-ti poata scapa din mana. Ai grija sa-l scfunzi in apa foarte incet si sa nu-I intre apa in urechi. Urmeaza aceste recomandari: 1 verifica temperatura apei. Infasoara copilul intr-un prosop lasandu-I numai capul afara. 2 Incepe prin a spala capul copilului, folosind un sampon special pentru bebelusi. Tine copilul deasupra caditei, cu fata in sus, bine sprijinit pe bratul tau stang si sustine-I capul cu mana. Spala, clateste si sterge-I parul. 3 Desfasaza-l incet din prosop pentru a-l pune in baie. Sprijina spatele si capul copilului, tine-l ferm de brat. Cu mana libera tine-I picioarele si lasa-l usurel in cada cu apa. 4 Spala-l cu sapun de copii, folosind un burete sau o bucata de material, sprijinindu-l permanent de bratul tau 5 Clateste pielea copilului sprijinindu-l in acelasi mod. Scoate copilul din apa si sterge-l cu grija. Ingrijirea pielii corpului si a capului: Baia reprezinta cel mai bun prilej sa observi daca copilul are ceva pe piele si sa tratezi problemele minore. Trebuie sa stergi cu mare grija zona cutelor de la gat, de sub brat, aria genitala. Daca observi roseata sau inflamatie, pune crema de copii. Daca folosesti pudra, pune-o in cantitate mica si uniform repartizata. Atentie: Pudra dauneaza daca este inhalata de copil! Baia devine o distractie: Pe masura ce copilul creste si se obisnuieste cu baia de fiecare zi, situatia se va schimba foarte mult.

In loc sa planga cand este pus in baie, va incepe sa protesteze cand este scos din apa. Cei mai multi copii descopera bucuria de a stropi si de a lovi apa, inte sase saptamani si trei luni. Pana la varsta la care poate sta singur in sezut (sapte-opt luni), copilul trebuie sprijinit pe brat pe tot parcursul baii. Baia mare Dupa varsta de sase luni, copilul poate deja sa se bucure de libertatea pe care I-o ofera cada parintilor. Dar asta necesita mai multa grija din partea ta. Va trebui sa folosesti un covor cauciucat de baie, facut special sa se fixeze pe fundul cazii; reduci astfel riscul de alunecare a copilului. La inceput este bine sa nu pui prea multa apa, sa nu depaseasca 10 cm. in adancime. Cu cat copilul creste si poate sta singur in sezut, si apoi se poate ridica si in picioare, cresc si riscurile de alunecare si vatamare in timpul baii. (editor: Cristina Dinu)

Despre somnul bebelusilor

Evaluat de cititori:

Unii copii dorm cate opt ore in continuu inca de la bun inceput, in timp ce altii se trezesc de nenumarate ori pe noapte. Cum e normal? Cat de mult doarme copilul? Imediat dupa nastere, bebelusul e pentru scurta vreme treaz, apoi cade intr-un somn de cateva ore bune, caci experienta nasterii a fost si pentru el foarte obositoare. In primele zile el e treaz cam o ora pe zi, aceasta perioada crescand la trei ore pana la sfarsitul plinei luni de viata. De asemenea, incepand de la o luna copilul va reusi sa doarma mai mult timp fara pauza. Incepand de la noua luni, copilul va dormi ceva mai putin, ii sint de obicei suficiente doua reprize de somn pe zi, una in jurul orei 10, una pe la 2 dupa-amiaza. Este important ca mersul la culcare sa fie un ritual. Faceti mereu aceleasi lucruri in aceeasi ordine, si povestiti-i ce faceti si ce urmeaza, asa incat sa nu fie luat prin surprindere cand vine ora somnului. Majoritatea copiilor pana la doi ani dorm cate un pic in timpul zilei, dar sint si unii care deja de la un an nu mai vor deloc sa doarma la pranz. Daca uneori micutul dvs. refuza categoric sa adoarma, nu insistati! Probabil si-a facut deja portia de somn. Somnul si hrana La inceput, copilul se trezeste de fiecare data plangand pentru ca ii este foame. El vrea doar sa suga si apoi sa se cufunde repede la loc intr-un somn adanc. Suptul este pentru un nou-nascut o treaba foarte dificila, asa ca se poate intampla ca bebelusul dumneavoastra sa adoarma la loc inainte de a termina. Stimulati-l delicat sa se trezeasca, de exemplu jucandu-va putin cu sfarcul in gurita lui. Daca aveti noroc de un copil care doarme toata noaptea fara sa se trezeasca, tratati cu atentie

problema hranitului. Pana la sase luni, o distanta intre mese mai mare de 10 ore este nesanatoasa, pentru ca nivelul zaharului scade prea mult. Daca alaptati, faceti-o des, caci laptele natural este mai usor digerabil decat cel artificial, deci copilului i se va face foame mai repede. Hranitul natural are si avantajul ca bebelusul adoarme satisfacut si linistit dupa ce primeste la sanul mamei, odata cu laptele, o doza considerabila de siguranta si dragoste. Daca bebelusul nu doarme bine dupa ce a supt, cauza poate fi ceva ce ati mancat, de exemplu cafea sau ciocolata. Aceste substante excitante trec direct in lapte. Nu-i dati copilului sa bea in pat lapte sau suc de fructe. Daca vrea neaparat sa bea ceva, dati-i cel mai bine o sticluta cu un pic de apa (si luati-o dupa ce a adormit). Visele Nou-nascutul se trezeste de obicei la intervale regulate pentru ca o mare parte a somnului sau este inca de tip activ - asa numita faza REM (Rapid Eye Movement), in care se produc visele si miscarile inconstiente. Aflat in aceasta faza, copilul scanceste sau se misca prin somn, iar la sfarsitul ei se poate sa se trezeasca pentru cateva clipe. Cu timpul, faza de somn normal devine din ce in ce mai lunga si faza REM se scurteaza, iar copilul va dormi mai linistit si perioade mai lungi fara pauza. De la zece luni copilul incepe sa viseze cu adevarat, pentru ca subconstientul incepe sa prelucreze in somn experientele din timpul zilei.Trebuie sa stim ca lucrurile care pentru noi par absolut normale pot produce o impresie foarte puternica asupra copilasului, caci entru el aproape totul e nou.De aceea rasul si plansul in somn, aparent fara motiv, sint urmari normale ale unei zile (prea) incarcate.Incercati sa-i creati o ambianta linstita si relaxata inainte de a-l duce la culcare. Copilul are nevoie sa se simta protejat Reactionati imediat la plansul copilului. Daca il lasati sa se linisteasca singur, va plange pana oboseste si va adormi agitat; se va calma insa mult mai repede daca il luati in brate, il leganati si ii cantati sau vorbiti. Nu va fie frica sa-l luati chiar cu dvs. in pat. Dormitul impreuna ii da un sentiment de siguranta, iar caldura corpului parintelui il linisteste. Aceasta este foarte convenabil si pentru hranit - nu trebuie sa va ridicati din pat pentru a merge la el, iar daca incepe sa planga, sinteti acolo aproape si il puteti linisti repede, inainte de a se trezi de tot. Pe la patru luni, apar primii dintisori, inca un motiv de neliniste in somn. Bebelusul se trezeste plangand, pentru ca e deranjat de ce se intampla in gurita lui. Durerea dureaza cam doua zile pentru fiecare dinte si se poate ameliora cu paracetamol pentru copii. In jurul varstei de sase luni, apare teama de a fi lasat singur. Pentru a-l ajuta sa capete incredere, incercati sa-i aratati copilului ca sinteti mereu prin preajma si ca va intoarceti repede de fiecare data cand plecati. Cand il lasati in supravegherea altcuiva, nu dispareti brusc, ci luati-va linistit ramas-bun, vorbiti-i si asigurati-l ca va intoarceti imediat. Pentru supraveghere folositi daca se poate intotdeauna aceeasi persoana si mariti treptat perioada in care copilul e singur cu ea, dindu-i astfel timp sa faca cunostinta si sa se obisnuiasca. Dupa cateva dati, el se va simti in siguranta, caci va invata ca mama si tata nu au de gand sa-l paraseasca. Cum sa-l pacalim sa adoarma Si asa intr-un sfarsit, dupa ore de leganat, cantat, jucat, hranit.. micutul a adormit. Va ridicati cu multa grija din fotoliu si, ce bine!, doarme in continuare. Il duceti la patut si va pregatiti sa-l asezati,

cand deodata capsorul se misca dintr-o parte in alta si copilul incepe brusc sa planga tare si clar, de parca n-ar fi fost nici o clipa adormit! ..ce sa mai faceti?! va vine si dvs. sa plangeti. Trebuie s-o luati de la capat, dar nu mai aveti nici o idee! Poate ca va sint de ajutor cateva sfaturi: 8 pastrati cat mai scurta distanta pana la patut, asa incat sa nu va fie prea greu sa o parcurgeti cu copilul adormit in brate. Cautatul drumului in intuneric, incercand sa evitati cu miscari acrobatice jucarii si mobile care scartaie, va conduce repede si sigur la o noua repriza de plans. plasati din vreme in patut o perna care sa incalzeasca locul copilului. Caci cine ar vrea sa schimbe bratele calde ale mamei cu un pat rece?

10 lasati copilul din brate foarte incet, in asa fel incat contactul cu corpul dvs. sa nu se intrerupa brusc. Puneti in patut si un ursulet de plus pe care l-ati tinut in brate o vreme pentru a-i da mirosul dvs.; aceasta ii va inspira copilului un sentiment de siguranta. 11 inganati-i incetisor un cantec de leagan inainte de a-l lasa singur. Ambianta optima Asigurati-va ca bebelusul se simte bine in locul in care doarme. Unora dintre copii li se pare foarte infricosator sa stea intr-un pat mare. Ei se simt in siguranta numai intr-un leagan micut, si eventual infasati. Pentru ca micutul dvs. sa doarma confortabil si in siguranta: 12 nu il inveliti cu plapuma. Aceasta nu permite o aerisire suficienta si poate incalzi copilul prea tare.In plus, exista pericolul de a fi trasa din greseala peste cap.

13 folositi in schimb un saculet de dormit potrivit ca marime, care va proteja copilul fara sa il stanjeneasca. Daca vi se pare insuficient, ii puteti pune deasupra si o paturica subtire, pe care nu o ridicati in nici un caz mai sus de umeri. 14 nu-i puneti perna sub cap. 15 este recomandat sa culcati sugarul foarte mic pe o parte si sa schimbati partea pe care sta dupa fiecare masa. Astfel preveniti deformarea capsorului. Dupa o saptamana-doua, cel mai bine e sa doarma cu fata in sus. Statisticile arata ca dormitul pe burta prezinta un risc ridicat de sufocare.

16 temperatura optima pentru camera copilului este 17 grade. (atentie parinti romani! - e prea
cald la voi in casa!) 17 salteluta trebuie sa fie groasa de cel putin 8 centimetri, nu prea moale si sa se potriveasca perfect in patut, adica fara spatii goale la margine. 18 distanta dintre zabrelele de la patut este bine sa fie intre 6 si 7,5 centimetri - mai mult de atat e periculos, deoarece copilul isi poate prinde capsorul intre gratii. 19 este recomandat sa folositi un cearsaf de bumbac 20 pastrati camera bine aerisita si fara nici o urma de fum. 21 folositi suzeta - daca e cazul. Aceasta il va face pe bebelus sa respire pe nas si nu pe gurita, ceea ce reduce considerabil riscul de accidente. 22 Daca, din cauza unei raceli, copilul doarme cu gurita deschisa, incercati sa o inchideti usor impingand in sus barbita.

in fine, nu obositi copilul cu drumuri prea lungi sau multe vizite.

Cu bebelusul in concediu: vara

Evaluat de cititori:

Vara si-a facut de mult timp simtita prezenta, iar zilele caniculare ne duc pe toti cu gandul la malul marii sau la aerul ozonat al muntilor. Multi dintre noi am planuit deja unde vom petrece concediul si asteptam nerabdatori ziua plecarii. Peste cateva zile sau saptamani, nu e niciodata prea devreme sa intocmim o lista amanuntita cu cele necesare petrecerii unui concediu fara probleme. Iar cel mai important dintre toate este desigur, siguranta si confortul celui mic. Mai sensibili si mai greu adaptabili, copiii mici au nevoie sa pastreze, pe cat posibil ritmul cu care sunt obisnuiti. Asa incat,asigurati-va din timp ca puteti respecta orele de somn si de masa ale bebelusului . Fiind mamica unei fetite de trei ani , voi incerca sa va dau cateva sfaturi pentru a evita micile neplaceri ce pot aparea in timpul concediului, in cazul in care veti omite unele lucruri, aparent lipsite de importanta. Nu pretind ca sunt atoatestiutoare asa ca, daca aveti alte sfaturi si idei pentru petrecerea unui concediu perfect, le puteti adauga celor de mai jos. 23 Pentru a evita orice neplacere,procurati-va din timp biletele la hotel si asigurati-va ca agentia turistica la care ati apelat este de incredere... 24 In cazul in care optati pentru o gazda,ar fi de preferat ca aceasta sa fie o cunostinta mai veche si de incredere. 25 Daca sunteti genul romantic si doriti sa va petreceti concediul in camping, trebuie sa faceti in asa fel incat sa va asigurati strictul de confort - un cort in care sa nu ploua, saltele in stare buna sau paturi pliante. Evident, patul sau salteaua cea mai buna o va ocupa cel mic.

26 Din bagaje nu trebuie sa lipseasca: cerealele sau biscuitii preferati ai celui mic, precum si
laptele praf, in cantitati suficiente pe durata intregului sejur. 27 Borcanele cu mancare pentru copii, cu termenul de valabilitate. Daca nu ati mai folosit niciodata astfel de preparate, nu este insa indicat sa o faceti acum. Incercati in schimb sa preparati piureurile cu care cel mic este obisnuit, sa le portionati in borcanele mici, pe care le veti inchide ermetic sub vid (in bain-marie). De foarte mare ajutor vor fi preparatele instant din cereale cu legume sau fructe. Sunt usor de preparat si foarte bine tolerate de copii. 28 Scutecele pe care le folositi, s-ar putea sa nu le gasiti si in statiunea unde va veti petrece concediul, de aceea este bine sa luati cu dvs. un numar suficient de scutece-pentru a nu risca un eritem fesier in cazul schimbarii marcii scutecelor. Nu uitati nici de servetelele umede. 29 Daca bebe are o suzeta, luati una identica de rezerva. 30 Un biberon in plus, este de asemenea necesar, precum si o solutie de sterilizare pentru biberoane, tetine etc. 31 Folositi la prepararea laptelui,a ceaiului si a piureurilor doar apa plata imbuteliata. (fiti siguri ca e veritabilia!)

32 Pentru plaja aveti nevoie de o crema sau lotiune pentru copii cu factor de protectie cel
putin 15(ceea ce inseamna ca doar o raza din 15 ajunge pe piele in interval de 15 minute

de plaja). EVITATI expunerea copilului in soarele dintre ora 11 dimineata pina la 16.00. In acest interval soarele este mult prea puternic pentru pielea copilasului - indiferent de crema protectoare pe care i-o aplicati pe piele. 33 Bonete de soare si bluzite albe care nu atrag razele soarelui, umbrela de soare, colac de salvare cu chilotei (cele prin care copilul isi poate introduce piciorusele) sau, daca este ceva mai mare-o vesta gomflabila de calitate. Nu uitati!chiar daca copilul este dotat cu aceste vestute sau colaci,nu trebuie lasat nici o clipa singur in apa . 34 Nu in ultimul rand, va trebui sa aveti la dvs. o mini-trusa de prim-ajutor din care sa nu lipseasca: Solutie pe baza de paracetamol impotriva febrei sau durerilor dintilor, plasturi, bandaje, crema antiseptica, un medicament pentru deranjamente stomacale (Smecta de exemlpu), o crema pe baza de hidrocortizon (pentru inflamatii si mancarimi), spray sau crema impotriva muscaturilor de insecte (se aplica doar preventiv-Johnson are o intreaga gama de astfel de produse ),un termometru. Luati doar medicamente pe care le-ati mai administrat copilului(sub prescriptia medicului). 35 Este bine sa aveti in agenda dvs. si numarul de telefon al medicului pediatru, care va cunoaste copilul. 36 Nu uitati in nici un caz, de jucariile preferate ale copilului (ursuletul sau paturica de care copilul s-a atasat), precum si altele mai noi: galetuse, lopatele si forme pentru nisip. 37 Pentru a avea un concediu nu doar placut, ci si odihnitor, ar fi bine sa nu uitati din "bagaje" si o bunicuta iubitoare, care v-ar mai scapa de griji si v-ar lasa timp si pentru o plimbare la rasaritul soarelui,pe tarmul marii,doar VOI DOI. Inarmati cu acest adevarat arsenal de lupta, grijile si problemele nu-si vor mai face aparitia in aceasta vacanta, astfel incat va veti putea bucura in voie de zilele minunate de vara,alaturi de cel mai mic membru al familiei. Va doresc un concediu placut si lipsit de griji. Editor: Ortansa Nohra
--------------------- De la membrii comunitatii www.desprecopii.com ------------------Desi acest subiect a mai fost abordat pe forum, hai sa iti spun ce imi mai amintesc din experientele cu copia mea fidela. A fost la mare inca din primul an de viata, dar ma voi referi la ce-a de-a doua "expeditie", ca atunci avea 1 an si 10 luni - deci datele sint mai aproape de ceea ce iti doresti. 1. Problema: mincarea. In primul rind, asteapta-te ca o perioada de timp de ordinul zilelor sa nu prea manince, evident, slabind. Nu te speria, va recupera rapid. Pe de alta parte, e de rezolvat ce, cum si unde va minca. Din multiple motive, dupa mine, deplasarea la o unitate de ... alimentatie publica e cam exclusa. Eu ma duceam si luam de acolo ce mi se parea mai curat (chiar comenzi speciale, cu mici shpagi catre sectorul bucatarie), plus fructe, iaurtele, etc.. 2. Plaja: in RO, plina de ce vrei si ce nu vrei, de la cioburi, dejectii, capace de bere ruginite, etc. Ergo, alege un loc si curata-l cit de cit. Ochii pe copil ca pe butelie. Atentie la ciini, joaca cu alti copii - uneori simt o placere nebuna sa isi arunce cu nisip in ochi. Atentie la jocuri de plaja cu mingea, sau in caz de vint puternic, umbrele care o iau razne pe traictorii incontrolabile. Trebuie suficiente mijloace de captat atentia (jucarele) folosite insa treptat. Daca maninca sau bea pe plaja, e de rezolvat problema nisipului de pe minute, tetina, etc. 3. Perioada de timp: dimineata devreme si dupa amiaza tirziu - cel putin unul din voi (ca parinti ma refer) va trebui sa se sacrifice. 4. MAREA: al meu cel putin e fascinat de ea, gata sa stea acolo la nesfirsit, si a capatat destul de repede si "tupeu", sustinut fiind insa de un colacel fain, extrem de rezistent si de vizibil, prevazut cu un, hai sa ii spun maieu, pe care il purta. Atentie la: valuri, jocuri acvatice, oameni entuziasmati care se arunca prin apa, barci, hidrobiciclete, etc. 5. Provizii: teoretic, oriunde gasesti orice - totusi e bine sa iti iei (daca ai cum) cele oricum necesare: medicamente curente, pampers, alimente care rezista si stii ca ii plac. Vei avea destul de multe altele cu care sa-

ti ocupi timpul decit sa bati farmaciile, ca sa nu mai vorbim de preturi. 6. Amintiri: nu uita un aparat de fotografiat - e superior camerei, dupa mine, pentru ca nu trebuie sa ai atita grija, e mai mic, e mai robust. 7. Jucarii: nu lua de acasa ceea ce clar vei gasi acolo: (lopetici, galetus, etc.). Oricum va trebui sa cumperi diverse :-), desi e bine sa transformi fiecare astfel de drum intr-un eveniment. Just in case, nu uita ca, in general, ceea ce cumperi va trebui adus acasa - deci, nu alege lucruri foarte voluminoase. 8. Imbracaminte: nu foarte multa, oricum nu o va purta decit putin, si e de preferat sa le speli rapid la fata locului - pina dimineata vor fi uscate. Nu uita ca pe litoralul RO, cu exceptia lunii iulie, serile sint destul de racoroase. Concluzie: e o experienta unica pentru copil si pentru voi, e minunat. Puiului meu cel putin ii place extraordinar, am fost sa vedem barci, pescarusi, navoade, pescari, scoici - ce mai o alta lume.

Diareea la bebelus

Evaluat de cititori:

In ultimile 5 zile copilul meu a avut in jur de 4 scaune in timp ce pana acum avea unul singur pe zi. Eu cred ca are diaree. Ce trebuie sa fac? Scaunul copilului - la diaree - este extrem de asemanator cu cel al adultului cand este deranjat la stomac, deci puteti recunoaste diareea cu usurinta. Scaunul unui bebelus este de obicei moale, mai ales in prima luna a vietii. Un bebelus de 2 saptamani poate avea chiar si 10 scaune moi pe saptamana si sa fie perfect sanatos. Deci nu trebuie sa va ingrijorati foarte repede. Cu toate acestea, un bebe de 4 luni care are mai mult de 4 scaune pe zi va poate da de gandit! Asadar sunt sanse mari ca acest bebe sa aiba diaree. Semne distincte (simptome) Urmariti cu atentie frecventa scaunelor. Fiecare bebe are frecventa sa proprie cu modificari minore de-a lungul timpului. O schimbare brusca de-a lungul catorva zile poate sa va semnaleze aparitia diareei. Daca copilul are mai multe scaune decat numarul meselor trebuie sa va dea de gandit! De asemenea puteti urmari fluiditatea scaunului, in sensul ca daca devine din ce in ce mai fluid pe parcursul catorva zile exista sansa diareei. Copilul bolnav, lipsa poftei de mancare, febra, curgerea nasului pot fi si ele datorate diareei. Diareea la copiii mici poate fi cauzata de o schimbare in alimentatie, sau in alimentatia mamei in cazul alaptarii. De asemenea diareea apare in urma unei infectii, a unor antibiotice, sau in cazul unor boli. Una din posibilele cauze fiind chiar aparitia dintilor. In fiecare an, peste 1 miliard de copii au diaree. In 990 de milioane de cazuri diareea se rezolva de la sine in cateva zile sau saptamani. Din pacate insa mai mult de 3 milioane de copii mor anual din cauza diareei dintre care 400-500 de mii in Statele Unite! Principala grije in cazul diareei este posibilitatea deshidratarii, adica pierderea lichidului din corpul uman. De aceea tratamentul diareei are ca tinta principala prevenirea deshidratarii. Majoritatea cazurilor de diaree pot fi tratate cu usurinta acasa si fara a se folosi metode speciale. Daca copilul este inca alaptat, nu opriti alaptatul! Desi alaptatul in sine poate fi chiar cauza diareei, continuarea alaptatului va ajuta la vindecarea ei si de asemenea va preveni deshidratarea. In cazul in care bebelusul da semne de sete chiar si dupa terminarea sedintei de alaptare, ii puteti administra solutii orale pentru hidratare (intrebati la farmacie despre acestea). Daca bebelusul este hranit pe baza de lapte praf sau lapte artificial, puteti sa incercati, pana la trecerea diareei o varianta pe baza de soia. Produsele pe baza de soia contin fibra si Isomil DF care ajuta la stoparea diareei. Si in acest caz se pot folosi la nevoie solutii de hidratare. Daca copilul este suficient de mare pentru a manca mai "solid", atunci puteti folosi pe perioada diareei morcovi, cartofi, orez, cereale, banane sau chiar pasta de mere. Toate acestea vor combate

diareea. De evitat sunt fructele ca piersici, pere, caise, prune, care trebuie evitate pana la o saptamana dupa terminarea diareei. Daca diareea dureaza de mai mult de o saptamana, daca este insotita de febra de mai mult de 72 de ore, daca copilul refuza lichidele si pare deshidratat (gura uscata, plans fara lacrimi etc.), contactati de urgenta medicul de familie sau pediatrul dumneavoastra. Grabitiva sa mergeti la doctor in cazul diareei la un nou nascut mai tanar de 2 luni. Tot la doctor trebuie sa mergeti daca observati prezenta sangelui in scaun, daca bebelusul a avut mai mult de 8 scaune in ultimele 8 ore sau daca vomita foarte des in 24 de ore. Am vorbit pana acum de scaun. Unul din lucrurile extrem de importante ce nu trebuie insa omise este funduletul bebelusului. Cu cat fecalele traverseaza mai rapid intestinele cu atat numarul de enzime (folosite de digestie) prezente in scaun este mai mare. Aceste enzime provoaca o iritatie a pielii in jurul anusului care poate fi extrem de puternica in cazul pielii extrem de sensibile a bebelusului. Deci nu va zgarciti la scutece si schimbati bebelusul imediat! Stergeti-l cu grije, folosind batiste umede si administrati creme de protectie chiar daca iritatia inca nu a aparut. Cand un copil are diaree, parinti sunt in general ocupati cu numarul si aspectul fecalelor. Doctorii urmaresc insa nivelul de deshidratare. Acest lucru este mult mai important si trebuie si dumneavoastra sa il puneti pe prima pozitie in topul prioritatilor. Pentru bebelus insa, ceea mai stringenta grija/neplacere este iritatia de la fundulet.

Combaterea respiratiei sterno-claviculare la copilul prescolar

Asa cum am promis, incepem cu copilul prescolar din gradinitele de copii. Aceasta in intentia de a perpetua predispozitiile biologice innascute: coloana vertebrala si respiratia corecta, cu cordonare reflexogena si autocontrolabila. Spunem ca principala noastra intentie este prevenirea si combaterea respiratiei sterno-claviculare, insuficienta si daunatoare atit copilului, cit si adultului. In imaginile fotografiate la o gradinita de copii pe care le prezentam cititorului, se exemplifica pozitiile de baza, practicate spontan de copilul de 0-2-3 ani cu raspunsuri fiziologice corecte privind: 1) coloana vertebrala, respectiv 2) functia latero-diafragmatica si 3) pelvianala. Suportul aplicatiei corecte al acestor practici spontane este astfel indicat tuturor copiilor si adultilor, in partea initiala a programelor de exercitii a lucrarii de fata. Aceste pozitii, statice, sint de altfel identice cu cele folosite ca tehnici de relaxare-refacere intre diverse alte pozitii mai mult sau mai putin pretentioase din programele de asane yoga. Atragem insa riguros atentia asupra executarii perfecte a acestor pozitii deoarece se impune favorizarea unor simetrii corporale cu raspunsuri izometrice musculare, reflexogene, ale cordonarii complexe neuromusculare, neuropsihice, neuroendocrine si bioelectrodermale, sinergetice. Toate acestea cu contributie esentiala in combaterea respiratiei frecvente de tip sterno-clavicular, obisnuita, incepind cu virstele scolare si ajungind astfel pina la adinci batrineti, cu sensibilitate astfel marita la diverse imbolnaviri. Vom reveni asupra acestui punct de vedere care ne apartine. In acelasi timp, se impune in mod absolut constientizat de practicantul adult, anihilarea unor antagonisme intre musculatura folosita in respiratia cu virfurile plaminilor, cea mai frecventa, nefiziologica, flosita in lume si cea cu bazele plaminilor, calmanta si satisfacatoare pentru acoperirea necesitatilor respiratorii cotidiene, specifica metodei

noastre. Deci, dupa rezolvarea cu prioritate a antagonismelor functionale respiratorii, urmeaza rezolvarea problemelor incluse in capitolele destinate prevenirii si combaterii diverselor efecte ale supraeforturilor psihofizice sau ale patologiilor de care ne ocupam in lucrare. De altfel, literatura citeaza 150 de boli datorate insuficientei respiratorii, latente sau manifeste. Pozitii de autocontrol corect respirator In imaginile din figuri prezentam modelul tehnicilor destinate readaptarii copilului de 5-6 ani sau scolarului si, bineinteles, adultului. Scopul: - perpetuarea mecanismelor izometrice ale musculaturii auxiliare ale diafragmului cu predominanta laterala a acestuia. Vom arata pe parcurs si originea acestor izometrii naturale pregatite inca din stadiul fatului din abdomenul matern. Aceste modele alterneaza starea de relaxare respiratorie cu cea de revigorare cardiorespiratorie din programele multifunctionale ale metodei noastre. Exemplele concrete verificate prin rezultate pozitive sanogene in conditii de laborator justifica afirmatiile noastre observate la un numar semnificativ de peste 2.500 de subiecti de diverse virste. Reguli generale: - Prma actiune a atentiei se indreapta spre executarea perfecta a pozitiei cu simetrii perfecte, geometrice. - A doua actiune a atentiei: autocontrolul sau controlul miscarilor specifice izometrice, spontan-reflexogene, ale musculaturii specifice metodei. - A treia actiune a atentiei: mentinerea starii de relaxare generala musculara si cardiorespiratorie, fara modificari de culoare faciala, a gitului si a urechilor. De asemenea, cu caile respiratorii superioare, inclusiv nazale intr-o perfecta liniste. Pozitia Copil dormind Simetriile corporale: Asezat in decubit ventral (pe abdomen) usor spre dreapta, pe obrazul drept, cu bratul intins linga trunchi, cu degetele moi, relaxate, cu bratul sting flectat, cu cotul tractionind in jos spre sold cu laba miinii relaxata, cu degetele moi, usor indoite, cu piciorul sting cu genunchiul flectat, asezat pe sol. Trebuie sa se produca si santuirea zonei vertebrale dintre omoplati, D5, D6, D7, D8. Autocontrolul miscarilor musculare respiratorii izometrice: In cazul copiilor sub 10-11 ani, mama sau pedagoga va palpa miscarile spontane ale flancurilor latero-abdominale (partea moale a taliei). Adultul va simti aceste miscari

izometrice. Acestea se produc cu dilatarea spontana a taliei in fiecare inspir si se va micsora perimetrul respectiv in fiecare inspir. De obicei, se produce spontan si rarirea ritmului respectiv respirator si implicit cel cardiac. Starea de relaxare a cailor respiratorii superioare Intrucit se practica o pozitie de repaos, necesarul de oxigen nu implica eforturi speciale aspiratorii. Cantitatea de oxigen este relativ redusa, dar ajunge in toate zonele pulmonare, inclusiv si mai ales la alveolele pulmonare de la bazele si marginile plaminilor, prin caile respiratorii integral relaxate si cu volum marit, astfel incit senzatia este de intrare si iesire a aerului ca pe fereastra, fara efort nazal aspirator special al acestor cai aeriene. Atentie: se controleaza senzatia de mirosire a aerului in timpul dilatarii taliei in inspir. In acest moment, are loc coborirea diafragmului cu predominanta zonelor boltilor laterale ale acestuia, urmat de ridicarea acestor bolti in momentul expirului cu impuls profund abdominal, pelvianal si presarea plaminilor concomitent cu evacuarea bioxidului de carbon. De aceea, functiile cardiorespiratorii sint, de asemenea, avantajate. Acest moment pozitional este caracterizat ca o tehnica de relaxare cardiorespiratorie. Durata: exercitiul de autocontrol respirator incepe dupa asezarea corecta a pozitiei cind se numara, in gind, 8-12 respiratii (inspir-expir latero-abdominal, spontan, cu flancurle abdominale) deci cu miscari lente ale taliei. Este un exercitiu universal pentru orice situatie sau patologie. Este necesara autoobservarea corecta a izometriilor latero-abdomeno-diafragmatice. Le controlam si pe celelate componente izometrice, pe rind, pentru a clarifica mai bine autocontrolul. Apoi le vom controla pe toate simultan, in alte pozitii. Impunem obligatia de a incepe orice antrenament cu aceasta pozitie, care este deosebit de eficienta si ca pozitie in timpul somnului nocturn. Atentionam, cel putin pentru inceput, asupra evitarii oricarui efort nazal, aspirator. De peste doua mii de ani, hindusii recomanda relaxarea foselor nazale ca fiind un remediu pentru eficientizarea circulatiei energiei universale prana. Ei verifica autocontrolul respirator cu o luminare aprinsa la 2-3 cm distanta de nari, a carei flacara nu trebuie sa se miste. Nu cerem asemenea performante, dar indicatia are totusi valoarea ei practica. Aspiratia oricit de putin fortata cu fosele nazale produce o diminuare a volumului nazal si, simultan, al cailor respiratorii inferioare. Este una din cauzele respiratiei inalte si fortate toracic practicata la ora actuala in lume, metoda constientizata sau neconstientizata cu efecte nocive atit asupra aparatului respirator, cit si asupra altor aparate functionale. De aceea, chiar din primele lectii, deprindem subiectii cu respiratia rece-cald, prin autocontrolul senzatiei de mai rece a narilor in momentul fiecarui inspir spontan si senzatiei de mai cald a narilor in momentul fiecarui expir spontan, care se realizeaza corect intr-o stare de liniste a efortului inspirator, cu rol fiziologic; conform legilor fizicii patrunde spontan oriunde gaseste vid. Tehnica rece-cald intra in categoria utila ca refacere dupa diverse exercitii revigorante, mai ales in pozitii in picioare si cu atit mai mult in cazurile cu tulburari diverse respiratorii sau

cardiace. Pozitia Crocodil Simetriile corporale In decubit ventral (pe abdomen, cu fata in jos). Membrele inferioare apropiate si intinse, cu calciiele si degetele apropiate. Obrazul drept pe saltea sau cu capul sprijinit pe frunte, dupa caz. Ambele brate cu coatele flectate, lipite de trunchi, tranctionind viguros umerii in jos, cu labele etanse pe sol, usor departate de umeri, segmentele brat-cot formind fiecare cite un ax perfect paralel intre ele, exact ca o linie geometrica dreapta. Aceasta simetrie va asigura santuirea omoplatilor in dreptul vertebrelor D5, D6, D7 si, D8, de importanta vitala in anihilarea miscarilor pectorale, nefiziologice, in respiratia cotidiana. Simetriile corporale In decubit ventral (pe abdomen, cu fata in jos). Membrele inferioare apropiate si intinse, cu calciiele si degetele apropiate. Obrazul drept pe saltea sau cu capul sprijinit pe frunte, dupa caz. Ambele brate cu coatele flectate, lipite de trunchi, tractionind viguros umerii in jos, cu labele etanse pe sol, usor departate de umeri, segmentele brat-cot formind fiecare cite un ax perfect paralel intre ele, exact ca o linie geometrica dreapta. Aceasta simetrie va asigura santuirea omoplatilor in dreptul vertebrelor D5, D6, D7 si D8, de importanta vitala in anihilarea miscarilor pectorale sternale, nefiziologice, in respiratia cotidiana. Autocontrolul miscarilor musculare respiratorii izometrice Aici tehnica autocontrolului este similara celei efectuate in exercitiul precedent, cu miinile cuiva sau senzorial, dar adauga si alte componente controlate in doi timpi. Timpul I: dupa executarea corecta a pozitionarii, se lasa libertatea miscarilor respiratorii spontane latero-diafragmatice, respectiv dilatarea taliei in inspir si micsorarea taliei in expir, dar se observa si dilatarea in sens antero-posterior, prin contractia zonei musculare suprapuse pe zona renala, a marilor oblici, ceea ce incita si la miscari ale muschilor oblici abdominali ce vor fi controlati ca activi in alte pozitii. Durata: 8-12 respiratii numarate in gind. Acest timp reprezinta pentru noi o respiratie libera controlata. Timpul II: este caracterizat ca un moment de revigorare a acelorasi mecanisme musculare atit in inspir, cit si in expir, dar cu un aport marit de oxigen si cu o eliminare crescuta de CO2. Deci, aici atit inspirul, cit mai ales expirul, sint viguros activizate. Cum realizam aceste functii revigorante fara efort cardiac sau nervos marit, adica in regim de repaus cardiac si nervos? De data aceasta, dilatarea taliei si a zonei musculare din zona renala se face voit, conditionata de pozitia corect executata. Simultan, se are in vedere si senzatia de intrare spontana a aerului prin nari, mirosind aerul, fara aspiratie fortata. Urmeaza o oprire de citeva secunde a miscarii inspiratorii cu talia dilatata. Apoi se face expiratia activizata, folosind simultan contractia, stringerea fesierilor si usoara excavare a zonei inghinale, concomitent cu pronuntarea continua, prelungita, a consoanei siflante S: Sss Gura este

deschisa in forma de zimbet larg, cu dintii bine descoperiti, mai ales ai maxilarului superior, in timpul expirului. Durata: 5-6 respiratii numarate in gind. Dupa executarea succesiva a celor doi timpi, se reia exercitiul cu introducerea unor faze suplimentare in timpul II. De exemplu timpul doi se executa astfel: -l inspiratie - 4 timpi de cite o secunda fiecare (se numara in gind 1, 2, 3, 4); - expiratia activizata cu sisiiala prelungita, cu fesierii contractati si zona inghinala usor excavata - 4 timpi; - oprirea respiratiei - 2 timpi, cu fesierii si zona inghinala incordata. Dupa executia in aceasta varianta a timpului II urmeaza 1-2 respiratii libere, controlate latero-abdominal. Se pot practica si alte ritmuri superioare ca de exemplu: 6-3-6-3, cu aceleasi conditii de executie ca la primul ritm. De asemenea in aceleasi conditii se poate practica ritmul 8-4-8-4. Conditia esentiala este evitarea efortului nazal si muscular toracic, sau chiar lateroabdominal, ca si obligatia de a intercala intre aceste executii (cu ritm), respiratii libere controlate, deci fara sisiiala si fara ritm. Trecerea la ritmuri nu se face decit daca acestea nu necesita vreun efort in executie. Pozitia Pestele mic Rugam cititorul sa respecte asimilarea notiunilor de baza practice in ordinea descrisa. Deci, dupa contactul cu primele doua pozitii de baza, cu referiri asupra autocontrolului si constientizarii mecanismelor musculare auxiliare ale diafragmului, parcurgem inca trei sau patru pozitii de baza de reeducare cardio-respiratorie. Vom perfectiona pe rind observarea acestor mecanisme si apoi si totalitatea lor. Aceasta varianta de decubit dorsal, obisnuita la copilul sugar desfasat, dezvolta capacitatea toracica si relaxarea respiratorie. Acestea datorita pozitiei miinilor (toracele se bombeaza fara contractie pectorala, costisitoare), iar pozitia picioarelor favorizeaza supletea abdominala si miscarile diafragmatice. Il recomandam ca exercitiu intermediar de linistire respiratorie, precum si in cazuri cu hemoptizie. Cu fata in sus, la orizontala, labele picioarelor talpa la talpa, cu genunchii departati si indoiti, cu bratele asezate peste cap. Aici se controleaza numai in stare de relaxare respiratorie cu abdomenul care se misca spontan, ritmic, linistit. Se dilata usor in momentul inspirului si se micsoreaza la fiecare expir etc. Aceasta in timp ce se controleaza senzatia de mai rece pe virful narilor, cind intra aerul si de mai cald, cind iese aerul. Se observa excavarea abdomenului cu miscari elastice si toracele bombat, datorita asezarii

in aceasta pozitie a membrelor inferioare si a celor superioare. Rezulta deci o scadere a volumului abdominal si o crestere a celui toracic in conditii de relaxare fara miscari respiratorii pectorale, in stare de repaus a zonelor sterno-claviculare, daunatoare. Se realizeaza si observarea posturii corecte, spontane a omoplatilor, componenta foarte importanta in actul respirator corect. Pozitia Cu fata in sus Cu genunchii apropiati, cu talpile pe sol, bratele pe linga corp, foarte bine intinse sau cu miinile pe talie cu coatele indoite. Este o pozitie de revigorare respiratorie la care se vor adauga, dupa 5-6 sedinte practice, ritmuri diverse respiratorii si alte elemente de bioenergetica respiratorie. Se constientizeaza asezarea corecta a zonei dorso-lombare (renale) favorizata de pozitia membrelor inferioare. Acest mecanism indreapta curbura din zona vertebrala renala, mai mult sau mai putin accentuata, anormala la cele mai multe persoane. De aceea, corectarea favorizeaza miscarile viguroase ale zonei dorso-lombare latero-abdominale si imprima un caracter calmant al zonei de activitate a plexului nervos solar cu efecte asupra organelor de digestie si asupra glandelor suprarenale, diminuind capacitatea de excitabilitate nociva a acestor glande in diverse cazuri. Executarea necesita atentie marita asupra unor detalii ca: extensia permanenta a coatelor si umerilor corect asezati pe saltea, cu palmele si zona renala perfect lipite pe sol, capul cu simetrie nas-barbie-stern-ombilic, barbia relaxata. Cum lordozarea lombara si cervicala apare prematur chiar si la copii scolari, prezenta contractiilor nefiziologice in aceste zone produce impedimente in functiile cardiorespiratorii pe care, mai ales la inceput, le usuram plasind cite un sul din prosop sub fiecare lordoza (cervicala si dorso-lombara). Autocontrolul posturii corecte este sinergic cu miscarile revigorante ale musculaturii din zona renala si cea laterala a taliei, flancurile abdominale. Acestea se efectueaza voit. Se face dilatarea taliei simtind si apasarea pe saltea a zonei musculare din zona renala (marii oblici), in inspir si micsorarea acestui perimetru, in expir. Dar expirul este declansat de contractii pelvianale insotite de sisiiala, eventual suflare cu virful limbii. In aceste conditii, se excaveaza zona subombilicala o data cu contractia fesierilor realizata voit. Practica este simpla, dar, fiind neobisnuita, pare curioasa pentru incepatori. In yoga, poarta denumirea de shitali sau sarpele. Tehnica se refera la momentul in care sarpele, aflat in fata unui adversar, isi arata incarcatura energetica inainte de atac, sisiind, marindu-si astfel capacitatea bioenergetica. Vom reveni cu detalii teoretice la capitolul cu privire la tehnica fono-expiratorie. Noi deprindem subiectii cu aceasta tehnica prin incordarea, stringerea fesierilor, chiar si a coapselor, simultan cu usoara excavare a zonei inghinale (subombilical), ceea ce declanseaza sinergetismul cu perineul, sfincterelor anale, urinare si musculatura organului genital, cu miscari ponderate, dar active. Acest sinergetism se manifesta implicit si cu boltile laterale diafragmatice. Este si un mod de revigorare a acestor zone care lenevesc organismul in cazul unui abdomen inert sau ptozat (slabit, cazut). In special la tinerele fete

care sufera de tulburari dureroase ale ciclului menstrual aceasta indica o lenevie a circulatiei in zona, printr-o lenevire a intregului abdomen. Despre complexitatea efectelor respective, benefice, vom mai vorbi referitor la maternitate si la Asvini Mudra, tehnica hindusa pelvianala. In aceasta pozitie se controleaza aceleasi mecanisme musculare dorso-lombare si lateroabdominale care au fost controlate in pozitia crocodil. Ritmul respirator aplicat va fi diferit de cel folosit in pozitia Crocodil si anume: - inspiratie - 4 timpi; - oprirea respiratiei - 4 timpi, cu mentinerea dilatarii taliei; - expiratie - 8 timpi, cu sisiiala; -oprirea respiratiei - 4 timpi. Dupa 2-3 repetari se practica respiratia libera controlata, cu mecanisme latero-abdominale. Cu alte cuvinte, se poate asemana acest ritm cu o respiratie frecventa, obisnuita efectuata insa cu bazele plaminilor. In functie de capacitatea respiratorie a fiecaruia se poate creste valoarea acestor ritmuri la 5-5-10-5, 6-6-12-6, 7-7-14-7 etc. Specificam ca executia trebuie sa fie facuta relaxat, fara efort. Putem trece la un ritm superior numai daca la sfirsitul momentului expirator cu sisiiala, avem senzatia ca mai avem rezerve de aer. Pozitia Ciinelui Pozitia Ciinelui sau Marea relaxare cardiorespiratorie necesita un autocontrol riguros al pozitionarii pentru a declansa in mod spontan linistirea unor functii simultan respiratorii, cardiovasculare, neurovegetative si bioelectromagnetice. O asemenea pozitionare indica urmatoarele linii de simetrie: intre degetele mari ale miinilor este cuprinsa latimea umerilor, coatele sint intinse si paralele, nu rasucite, coloana vertebrala paralela cu salteaua sau cu solul, abdomenul usor retractat, omoplatii santuiti intre ei, umerii usor inapoi, genunchii apropiati, labele picioarelor cu unghiile pe saltea, gitul normal, corect, relaxat, o linie dreapta din virful capului pina la coccis (in partea inferioara a coloanei vertebrale). Dupa asezarea corecta, apar miscari abia perceptibile inghinal: dilatare in inspir si retragere silentioasa in expir. Idem pe marginile taliei, flancurile abdominale. Este folosita si ca pozitie de trecere spre ortostatic. Este tipica copilului mic. Noi impunem insa reguli de geometrizare a simetriilor pozitiei pentru a obtine efectele de relaxare respiratorie si cardiaca scontate. Ca simetrie, ne referim la axul corect vertex-coccis si paralelismele dintre brate si coapse. Ca efecte, observam instaurarea unor mecanisme infinitezimale respiratorii, cu miscari abia perceptibile inghinale, in inspir-expir concomitent cu cele latero-dorso-abominale, de asemenea, abia perceptibile. Efecte benefice: Corecteaza antagonismele dintre sistemul nervos vegetativ simpatic si cel

parasimpatic: relaxeaza caile respiratorii superioare si mai ales bronhiile (inferioare). De aceea, este foarte favorabila combaterii crizelor de astm sau a tahicardiei. Este interesant ca efortul nazal este extrem de redus, iar miscarile abdominale respiratorii controlabile in zona inghinala si la talie sint extrem de mici, infinitezimale. Practicantul ar putea sta astfel ore intregi daca nu ar simti efortul articulatiilor miinii, dar fara sa simta nevoia de o incarcare marita cu aer respirator. Pozitie de trecere spre ortostatic este tipica copilului mic. Noi impunem insa reguli de geometrizare a simetriilor pozitiei pentru a obtine efectele asupra relaxarii respiratorii neuro-vegetative si cardiace scontate. Combate cresterea frecventei respiratorii, a tensiunii arteriale si a pulsului. Este utila mai ales adultilor. Copilului mic, mersul in patru labe ii dezvolta musculatura membrelor inferioare si superioare, musculatura coloanei vertebrale si a centurii scapulo-humerale, adica previne aparitia respiratiei sterno-claviculare. Aceleasi avantaje pot obtine si adultii. Pozitia Fatului Este similara pozitiei fatului (in unele momente) din abdomenul matern. Se pot observa miscarile spontane din zona taliei, lateral abdominala, zona renala, zona lombara, inghinala si pelvianala, toate sinergetice in exercitiile respiratorii. Este practicata in mediul monahal, mai ales de calugarite. Are efecte linistitoare si in cazul copiilor si tinerilor. Produce o buna irigare a faciesului, a gitului, a tiroidei si a fruntii. Cei care rosesc usor la fata, sufera de hipertensiune arteriala sau se afla dupa un accident vascular cerebral nu vor sta in aceasta pozitie mai mult de 30 de secunde, la inceput, sau vor practica varianta din figura b. Aceasta pentru a evita viteza eventual marita a singelui spre cap. Ca si pozitia Ciinelui, poate servi ca pregatire sau refacere dupa unele exercitii. Durata fiecareia dintre pozitiile exemplificate este de 30-40 de secunde, cu atentia focalizata spre detaliile posturale corecte, asupra linistii respiratiei nazale si asupra miscarilor musculare izometrice respiratorii, ca miscari ale musculaturii auxiliare a diafragmului. Se impune alternanta dintre pozitiile de relaxare respiratorie si de revigorare. Asemenea raspunsuri naturale fiziologice justifica faptul ca atit Ciinele, cit si Fatul produc revirimente sanogene. Calmeaza accesele de tuse, starile de sufocare astmatica, favorizeaza drenajul cailor bronsice bolnave si linistesc functia cardio-respiratorie, calmeaza starile tahicardiace. La o persoana de 84 de ani, externata anii acestia din spital, unde facuse tratament antiasmatic, ajunsa acasa, crizele nu conteneau. A practicat de trei ori pe zi asemenea pozitii si dupa doua saptamini si-a recapatat echilibrul respirator, ziua si noaptea, spre surpriza si bucuria familiei, care se pregatea de inmormintare. Este indicat ca pozitiile sa se succeada obligatoriu intr-un mod anume: Copil dormind, Crocodil, Pestele mic, Cu fata in sus, Ciinele, Fatul. Observam alternanta intre tehnicile de relaxare respiratorie si de revigorare respiratorie riguros respectata. Cei care supravegheaza desfasurarea antrenamentelor trebuie sa observe atent si

modificarile de culoare sau de temperatura a miinilor, nasului, faciesului, urechilor si decolteului; culoarea normala trebuie sa fie usor roza. Paloarea sau congestionarea indica dereglari cardio-vasculare sau tiroidiene. Se va recurge la relaxarea psiho-fizica, in asemenea cazuri, pentru corectare. In loc de concluzie In pozitia fatului apar spontan miscari izometrice musculare, de tip abdominal complet. Adica, se manifesta toate grupele musculare, atit posterioare, cit si anterioare, deci lombare, fesiere si abdominale, de sub coaste pina in zona pelviana. Aceasta este respiratia corecta, abdominala, deosebita de practica miscarilor cu umflarea si dezumflarea fortata a zonei ombilicale. Prin aceasta se explica si eficienta respiratiei specifica copilului mic, adaptat inca din stadiul intrauterin la viitoarele sale reactii respiratorii. Adultii vor respecta riguros pozitionarea corecta corporala: micul bazin usor retractat, centura scapulo-humerala (umeri-omoplati) corecta, de asemenea coatele si degetele miinilor corecte ca si labele picioarelor, respectiv linia de simetrie nas, barbie, ombilic. In pozitia crocodil se incepe cu respiratie libera controlata latero-abdominala, laterolombara (vezi controlul efectuat cu palma pe zona renala si pe zona fesierilor in cazul expiratiei activizate cu sisiiala). In cazul aplicarii ritmului respirator se incepe cu dozajul cel mai mic, mai ales de persoanele cu tulburari cardio-vasculare, adica 4 timpi inspir, 2 timpi oprirea respiratiei, care se face in stare de dilatare a miscarilor folosite lateralabdominal in inspir, aceasta manevra este urmata de 4 timpi expir activizat cu sisiiala si 2 timpi oprirea expiratiei activizate. Se intercaleaza apoi respiratia libera controlata in acelasi stil ca in respiratia cu ritm, dar fara ritm, fara oprire si fara sisiiala. Se poate trece apoi la ritmul 6-3-6-3 sau 8-4-8-4 sau 10-5-10-5 dupa caz. Durata si valoarea fiecarui timp este de o secunda, ceea ce se masoara ca si cind am pronuntat ritmic in gind 22, 22, 22 etc. De observat ca in timpul opririi respiratiei nu se produc contractii laringiene. Cu fata in sus: se controleaza senzorial mecanismele musculare practicate latero-lombar si fesier ca la crocodil. Aici ritmul poate incepe cu 4 inspir, 4 oprire, 8 expir cu sisiiala, 4 oprire. Se trece treptat la ritmuri superioare: 5-5-10-5 apoi 6-6-12-6 s.a.m.d.

Copilul in lumea televizorului si computerelor

1) Din partea editorilor 2) Introducere 3) "Puiul" electronic 4) Frica de lume

5) "De ce sunt atat de cruzi ?" 6) "Educatorul" copiilor nostri 7) Copiilor le place sa imite 8) Periculos pentru sanatate ! 9) Pervertirea moralitatii 10) Idolul casei 11) Computerul "in sine" 12) Jocurile pe computer 13) Impatimirea 14) Ce se intampla cu sufletul ? 15) "Daca as fi vrajitor..." 16) Visatori 17) Realitatea fictiva ("virtuala") 18) Demonii 19) Cum pune gandul stapanire pe suflet 20) De unde vin gandurile si cum sa ne luptam cu ele 21) Putem apara copilul 22) Antidotul 23) Educarea bunelor deprinderi 24) Educarea simturilor 25) Totusi, ce este de facut cu televizorul si computerul ?... 26) Educarea sufletului 27) Exemplul parintilor 28) Incheiere 1) Din partea editorilor In anii din urma a aparut o literatura ortodoxa care demasca efectul negativ al televizorului si jocurilor pe calculator. Aceasta carte este dedicata unui singur, insa extrem de important aspect al acestei probleme: influenta sus-numitelor inventii asupra sufletului copilului. Autorul cartii, preot ortodox, remarcand raspandirea dereglarilor psihice si decaderea moralitatii la copiii societatii contemporane, pune acest fapt in legatura cu influenta negativa a mediului urban "tehnicizat". Bazandu-se pe literatura patristica, pe materiale din periodice si pe o serie de lucrari ortodoxe si folosind, de asemenea, exemple din literatura clasica rusa, el explica modul in care lumea inconjuratoare provoaca sufletului de copil emotii negative, cultiva in el fantezia sterila si patimile ucigatoare de suflet. Autorul arata ca acele stari sufletesti particulare, ce pregatesc terenul pentru dezvoltarea patimilor, impatimirea legata de jocurile pe calculator, "reincarnarea" prin imaginatie in eroii de televiziune sau din jocurile pe calculator, cufundarea pasiva in vartejul gandurilor, toate aceste stari nu sunt un produs al civilizatiei moderne, ci erau bine cunoscute cu sute de ani in urma si au fost descrise de catre Sfintii Parinti, care le califica drept "pacatoase". In carte exista si un "program pozitiv" sui generis: autorul, urmand traditiei Sfintilor Parinti, ne propune asa-numitele "antidoturi", pe care parintii, folosindu-le, vor putea, daca nu distruge, macar amortiza influentele ucigatoare de suflet ale lumii. Nadajduim ca aceasta carte va afla ecou in randul cititorilor, ca se va arata necesara si folositoare in fiecare familie ortodoxa. 2) Introducere Lumea contemporana il starneste pe copil catre pacat la fiecare pas. De-abia reuseste copilul sa iasa din starea de frageda pruncie, ca din toate partile il pandesc deja inrauririle ucigatoare de

suflet. La aceasta contribuie cateodata si parintii "iubitori"; mai inainte de toate, prin aceea ca nu-si educa fiul sau fiica potrivit severelor principii ale comportamentului crestin, ci atata inclinatiile pacatoase ale firii lor, le stimuleaza dezvoltarea in directia pacatului. Sunt satisfacute toate capriciile posibile ale micutului: el capata alte si alte not jucarii, jocuri, distractii si amuzamente. Un asemenea copil nu stie ce este infranarea; el traieste calauzindu-se dupa o singura porunca: "eu vreau". Si iata ca astfel pruncul creste potrivit zicalei ruse "parintilor ocara si neamului rusine". Un asemenea om si la varsta adulta se inconjoara de "jucarii", distractii si comoditati; el nu poate sa se opuna patimilor si se cufunda din ce in ce mai adanc in abisul pacatului. lar jucariile din ziua de azi - si cele pentru copii, si cele pentru aduiti - sunt infinit de variate. Cei ce le fabrica folosesc ultimele realizari ale electronicii. Pentru ce ? Ca sa-l distreze pe "consumator" intr-un mod nou, inedit. lar "a-l distra" inseamna a-l distrage de la o atitudine serioasa, responsabila fata de viata, a-l abate de pe calea cea stramta, calea mantuitoare, si a-l trage spre pieire, pe calea cea batatorita a jocurilor si distractiilor. 3) 'Puiul' electronic Se spune ca scolarii japonezi sunt innebuniti dupa o noua jucarie electronica. Este vorba de asanumitul "ceas-ou", programat sa imite un organism viu. Cu timpul, daca il "ingrijesti" cum trebuie, din "ou" trebuie sa "iasa" un "pui", care, la randul lui, are nevoie de ingrijire: o serie de operatiuni computerizate ii asigura "existenta". Jucaria trebuie "hranita" la timp, trebuie "facut curat dupa ea", dimensiunile sale mici ii permit copilului sa nu se desparta de ea nici un minut. Daca toate operatiunile sunt indeplinite la timp si in mod corect, "puiul" "traieste", "creste", amintindu-i stapanului de existenta sa prin "piuit". Daca acesta uita de el sau face o greseala, "puiul" poate sa se "imbolnaveasca" si chiar sa "moara". Pesemne ca aceasta "noutate" va aparea si la copiii rusi. Ea va inlocui jucariile-insotitor gen "cubul lui Rubik" sau jocurile electronice de buzunar. Poate ca deja se joaca cu ea copiii "noilor rusi" *. Ciudata jucarie. Un fleac inofensiv, o bagatela, un breloc intra cu omul in relatii complexe de interdependenta si aproape iubire. Un mecanism artificial, lipsit de viata, devine parca un partener de joc autonom al omului, acesta avand suflet nemuritor ! Aceasta este, desigur, pura iluzie, inchipuire, dar tocmai aceasta este esenta jocului. * Este vorba de clasa celor care au facut averi consider- abile, din afaceri mai mult sau mai putin curate, dupa caderea comunismului. (n. tr.) Cum de a fost indragit pana-ntr-atata de copii ? Explicatia "oficiala" este urmatoarea: ea a inlocuit cainele sau pisica, acestea nemaifiind acceptate intr-o familie japoneza a zilei de azi; dar ea nu reprezinta oare si un fel de simbol al copilariei din ziua de azi, al instrainarii, al singuratatii copilului de la oras, plasat in lumea lipsita de suflet a masinilor si care cauta in aceasta lume o mangaiere si un prieten ?... 4) Frica de lume Rupt de natura vie, copilul orasului contemporan traieste intr-o lume a masinilor, unde pulseaza, scanteiaza si te orbesc luminile artificiale si ecranele, unde se schimba caleidoscopic imaginile electronice; unde duduie automobilele; unde urla sistemele de semnalizare sonora; unde piuie computerele; unde totul in jur suna, zumzaie, bubuie, suiera; unde radioul si televizorul zi si noapte vorbesc, canta, urla, ameninta cu glasuri omenesti, "traiesc" alaturi de oameni si ii sorb in viata lor artificiala si fara de Dumnezeu.

Copilul, desigur, se adapteaza la lume, cum spun savantii, dar ce alternative are ? Adaptandu-se, el percepe insa lumea ca pe ceva dusmanos si infricosator. Psihologii care se ocupa in mod special de aceasta problema au elaborat un test. Copilului (elev in scoala primara) i se dau o carioca rosie si una neagra si i se propune sa coloreze trei cercuri. Primul cerc simbolizeaza "clasa" din scoala, cel de al doilea simbolizeaza "spatiul de joaca" si cel de-al treilea simbolizeaza "orasul" (sau "lumea"). Culoarea rosie semnifica predominanta binelui, culoarea neagra cea a raului. Cu patru ani in urma (lucrarea este scrisa in 1997 - n. tr.), pe toate desenele culoarea rosie era mult mai bine reprezentata. Chiar daca "clasa" mai era vazuta si in "negru", "lumea" aparea totusi buna; iar in ziua de azi, aproape toti copiii (opt copii din zece) vad "orasul/lumea" in negru, rau, amenintator. Tocmai prin acest fapt explica medicii cresterea proportiei de dereglari psihice la copii. Ei spun ca au aparut o multime de copii nevrotici, care traiesc intr-o stare de teroare cvasi-permanenta. Aceasta frica este numita "frica obsesiva". Vor zice unii: pai bine, copiii s-au temut intotdeauna, de intuneric, de pilda: pare-se ca in noi preexista o cunoastere subconstienta a faptului ca intunericul este raul, iadul, taramul demonilor, iar lumina este binele, Dumnezeu. Copiii se tem si de moarte, ca de o taina necunoscuta si infricosatoare. Psihologii insa vorbesc anume despre frica obsesiva, de masa, inaintea lumii inconjuratoare. Consecinte si simptome medicale ale acesteia sunt: envrezisul, defectele de vorbire, ticurile nervoase. Ei au constatat, oricum, ca aceasta nevroza afecteaza nu doar copiii din familii "defavorizate"; copiii "noilor rusi" sunt afectati de ea chiar in mai mare masura. Sociologii considera ca acest fapt este legat de criminalitatea "business"-ului contemporan: copilul unui om de afaceri aude deosebit de frecvent convorbiri legate de crime, torturi, rapiri de copii. Oricum, informatiile de natura sa trezeasca groaza nu-i ocolesc nici pe colegii lui de generatie din familii obisnuite. Dezvoltandu-se, devenind constanta, aceasta frica il face pe copil pasiv, timorat, nehotarat sau, dimpotriva, agresiv. Cateodata, ambele aspecte se asociaza, conform imaginii despre lume care se formeaza la copil. Astfel, jocul preferat al unui baietel de sase ani, vesnic panicat, timid, era urmatorul: zile intregi, facand pe politistul, tortura pe scaunul electric un Mickey Mouse din plus. Inaintea copilului apare problema: daca e sa incerci sa birui frica, ei bine, cum s-o faci ? Raspunsul cel mai la indemana este foarte simplu - sa devii tu insuti fioros. 5) "De ce sunt atat de cruzi ?" Dupa cum scriu ziarele, in Rusia sunt astazi circa 100.000 de copii asociati in grupari criminale de sine statatoare. Zeci de copii au devenit ucigasi. Crimele nemotivate, stranii, savarsite de catre grupe de copii de 10-12 ani, poarta amprenta unei deosebite cruzimi, a unei veritabile ferocitati. Printre micii criminali se afla si copii care provin din familii foarte instarite, obisnuiti sa nu duca lipsa de nimic. Aceste date dau marturie despre extrem de profunda pervertire morala a intregii noastre societati. Daca mai adaugam la ele si deprecierea fizica a scolarului din ziua de azi (potrivit statisticilor, el este ceva mai slab si cantareste cu 5 kg mai putin decat cel de aceeasi varsta cu zece ani in urma), dereglarile psihice si profunda sa pervertire ni se infatiseaza infricosatorul tablou al viitorului Rusiei. Parintii se mahnesc adesea, vorbind despre fiul sau fiica lor: "Cat e de crud(a) cu noi! Cat e de nesimtitor si nepasator fata de suferinta noastra, de viata noastra!" Sentimentui caracterului exceptional, irepetabil, al fiecarei personalitati umane este, in mod vizibil,

dintru inceput sadit in firea noastra. Reactia copilului curat, nepervertit, la suferinta straina este intotdeauna vie si profunda. La fel se intampla si in ce priveste moartea. Copilul doreste ca toti sa aiba parte de bine si de bucurie. Cine nu stie cat de neplacute sunt pentru el povestile cu sfarsit nefericit! Insusi gandul ca cineva a suferit si n-a primit, in cele din urma, mangaiere (o mangaiere pe masura intelegerii constiintei copilului) starneste un adanc cutremur in sufletul lui. De aceea, oamenii cu experienta in predarea din cadrul scolilor de duminica * stiu ca nu trebuie povestite copiilor nici vietile mucenicilor-patimitori si cu atat mai mult nu trebuie descrise amanuntele patimirilor lor - mai bine li se povesteste despre drepti, sfinti, ostasi, stareti, facatori de minuni. * In Rusia, religia nefiind materie de invatamant, exista pe langa biserici asa-numitele "scoli de duminica", in cadrul carora se face educatie religioasa pentru copii. (n. tr.) O fetita de cinci ani, crescuta pe langa biserica (fiind fiica de prescurareasa), a auzit pentru prima oara viata lui Alexie, omul lui Dumnezeu: cum a murit si zacea in sicriu, iar parintii abia atunci au aflat ca acel sarac, acea sluga era iubitui lor fiu pe care il pierdusera !... Dar fata nu intelegea ceva. Ea a refuzat sa accepte un asemenea sfarsit si intreba cu insistenta, la modul afirmativ: "Dar mama si tatal lui l-au luat din sicriu ?" Intr-adevar, de vreme ce l-au gasit, cum sa-l lase iar singur ? Acum inchipuiti-va ca acestei fetite sau alteia, sau unui baietel oarecare i se va povesti in fiecare zi despre omoruri, torturi, razboaie cosmice si totodata i se vor arata aceste lucruri - se va mai pastra oare simtirea infiorata a valorii si irepetabilitatii absolute a vietii fiecarui om ? Nu, ci mai degraba isi va insusi ideea (care se formeaza o data cu sentimentul fricii obsesive) ca viata omeneasca nu reprezinta nimic, ca omul este o gaza care poate fi strivita sau un robot care poate fi "scos din priza". Copilul se va deprinde sa accepte moartea ca pe un lucru cumplit, Insa de domeniul cotidianului. Dupa aceasta, insa, nu mai avem de ce sa ne miram ca nu-l mai misca oboseala mamei, sau durerea de cap a tatei, sau neputinta batraneasca a bunicii. 6) "Educatorul" copiilor nostri Unde poate vedea copilul vremii noastre si crime, si violuri, si cadavre ciopartite ? Unde afia el ce este un "sadic" sau un "pervers" ? Unde, in fine, poate vedea un mort iesind din groapa, Un monstru cumplit, un demon ? Desigur, la televizor. Aceste scene si acesti eroi umplu "thriller"-urile americane cu care - in pofida firavului protest al parintilor, sau in lipsa lor, sau impreuna cu ei - se delecteaza adolescentii rusi. Apanajul fratilor si surorilor mai mici sunt, inca, "desenele animate". Cateva generatii de copii au crescut cu "desene animate". Pentru unii, desenul preferat era "Floarea purpurie" (ceva in genul "Frumoasa si Bestia" - n. tr.), pentru altii "Ceburaska" (in spiritui lui "Miaunel si Balanel" - n. tr.). Copiii din ziua de azi se uita la "desene animate" care seamana cu niste filme de razboi. Intr-un articol pedagogic se face o comparatie interesanta intre niste vechi eroi ai "desenelor animate" si alti eroi, actuali: este vorba de testoasele ninja si de Ceburaska si prietenii sai. Daca Ceburaska seamana cu un copil simpatic si naiv, testoasele sunt mai degraba niste "baieti duri" care, facand ordine si reinstaurand dreptatea, "caftesc" la adversari in dreapta si in stanga - ei evoca nu o ceata de copii, ci o banda de tineri. Daca strengariile lui Ceburaska si ale prietenilor sai, chiar ei insisi apartin unei lumi luminoase si calde, testoasele traiesc si actioneaza intr-o cu totul alta lume, intunecata si cumplita, unde "gasca" eroilor se opune armatelor de partizani ai raului... Nu incape discutie: "cunostinta" cu asemenea personaje il ajuta pe copil sa se "adapteze" mai repede si sa intre in lumea eroilor din filmele de razboi si a "thriller"-urilor "pentru aduiti": maniaci asasini, supermani zburatori si vampiri.

Vampirii (un film de "desene animate" se numeste chiar "Micul vampir"), monstrii, stafiile, vizitatorii din cosmos (in realitate, demoni) intra de pe "micile ecrane" in constiinta sarmanilor nostri copii, care adesea nu este protejata de nimic. Abundenta terifiantului toceste, in cele din urma, sensibilitatea si, ca urmare, copilul insusi vrea de-acum sa guste senzatii noi, mai tari. Tocmai acesta este modul in care actioneaza in om patima: ea cere hrana noua, are nevoie de tot mai mult si mat mult. Si iata ca pe adolescent nu-l mai sperie si nu-l mai misca deacum maruntaiele scoase si cadavrele ciopartite. Totui incepe prin dezvoltarea, in stadiul "desenelor animate", a unei nevroze persistente: caci copilul, spre deosebire de adult, inca nu distinge precis artificialul de realitate. El reactioneaza in mod sincer si violent la imaginea teatrala - de desen animat - cinematqgrafica, nerecunoscand defel caracterul conventional al acesteia. Nu intamplator, atunci cand sunt anchetati parintii de catre medicii psihiatri cu privire la principala cauza a panicilor copilului, acestia scriu: "Desenele animate". 7) Copiilor le place sa imite Prescolarii si scolarii mici fac cunostinta cu viata intr-un mod foarte activ. Specialistii in psihologie infantila spun ca copiii de aceasta varsta traiesc nu una, ci cateva vieti: si pe cea proprie, si pe cea a eroilor din povesti si din "desenele animate" din acelea care afla rasunet in sufletul impresionabil al copilului. Astfel, ei tind spre o traire maximala a evenimentelor. Foarte mult depinde aici de educatori si mai inainte de toate de parinti. De ei depinde pe cine si in ce privinta vor imita copiii lor. Oare va fi "Micul vampir", sau Mickey Mouse, ori, mai tarziu, extraterestrul-superman ? Desigur, este atragator sa devii puternic, un om de care se tem toti, in stare sa faca ce altii nu pot face - de pilda, sa pluteasca liber, ca o pasare, deasupra pamantului, sa dea foc lucrurilor cu privirea !... Cum sa nu... Un baiat din Moscova iubea "desenele animate". Inchipuirea lui a fost aprinsa de catre un serial de "desene animate" despre ursuletii-gummy: acesti ursuleti puteau face sarituri dibace si inalte prin copaci, pe case s.a.m.d. La inceput, baietelul sarea prin apartament: "Sunt un ursulet-gummy ! Sunt un ursulet-gummy !" Si iata ca s-a suit, o data, impreuna cu alti copii, pe acoperisul unui bloc de saisprezece etaje. Copiii isi faceau de cap. Deodata, baietelului nostru i-a trecut prin cap ca ar putea, la fel ca ursuletii indragiti, sa sara pe acoperisul vecin: doar ei faceau exact la fel. Cativa pasi pana la margine si... De aici reiese ca a dezvolta imaginatia copiiilor aratandu-le supereroi este un lucru foarte periculos. Dar vai, nici aceasta intamplare tragica nu-i va face pe parintii copiilor mici sa scoata cablul televizorului din priza. 8) Periculos pentru sanatate! Pe langa toate cele aratate mai sus, "micul ecran", inaintea caruia familiile din ziua de azi isi petrec aproape in intregime timpul liber, aduce prejudicii neindoielnice sanatatii fizice si psihice a copiilor. Specialistii in psihiatrie si psihologie infantila presupun ca principalele boli ale copiilor secolului XXI vor fi cauzate de televiziune si computere. leromonahul Anatolie (Berestov), doctor in stiinte medicale, explica detaliat modul in care televizorul dauneaza sanatatii copiilor.

In primul rand, cinescopul produce o iradiere care conduce la dereglari neuro-somatice in organismul copilului: in urma acestei iradieri, sistemul nervos al acestuia se epuizeaza rapid. In al doilea rand, sederea prelungita in fata ecranului de televizor (ca si in fata computerului sau chiar a cartii, daca copilul stie deja sa citeasca) conduce la tulburari astenonevrotice: din pricina sedentarismului se deregleaza functionarea intestinului, din organism se elimina defectuos produsii de catabolism (toxinele rezultate din metabohsmul organismului - n. tr.), si copiii se imbolnavesc frecvent. Cel mai mult ies in evidenta insa tulburarile psiho-emotionale legate de actiunea informationala a televiziunii asupra organismului copilului. S-a observat ca la copiii obisnuiti sa stea la televizor le slabeste memoria; ei asimileaza mai greu, nu se pot concentra la ore; sufera de insomnie; devin agitati, irascibili, suparaciosi. Se inrautatesc si relatiile cu parintii, mdeosebi daca acestia Ie cer sa se desprinda de televizor. Acest lucru nu trebuie sa ne mire, caci televiziunea inrobeste sufletul, manifesta o actiune hipnotica. Nu numai copilul, ci si adultul, care are un psihic mai putemic si mai rezistent, este incapabil sa se opuna acestei actiuni, chiar daca el recepteaza in mod critic ceea ce vede. Televiziunea codifica prin diverse mijioace, voluntar sau involuntar, comportamentul copilului sau adolescentului - il determina sa traiasca dupa legile lumii ecranului. 9) Pervertirea moralitatii Parintele Anatolie da marturie, in calitate de medic, despre cazuri de infarcte si crize de hipertensiune survenite in fata "micului ecran": oameni inaintati in varsta incearca o mare tensiune emotionala urmarind intamplarile de pe ecran: traiesc cu adevarat o viata straina. Copilul, asa cum am spus deja, delimiteaza cu greu imaginarul de realitate. Lui ii este si mai usor decat adultului sa se scufunde in lumea iluziei; si intrucat aceasta viata este mult mai interesanta si mai bogata in intamplari decat viata sa proprie, cea de zi cu zi, el prefera viata imaginarului. In fata ecranului, el pierde simtul realitatii si se cufunda intr-o stare stranie de somnambulism, care aminteste betia. Dupa cum graieste zicatoarea ruseasca, "cel beat si cel adormit nu gandesc gandul lor". Dar al cui ?... Viata televizorului, in care copilul traieste sentimente atat de putemice, i se pare acestuia mai "adevarata" decat cea autentica. Revenind, in mod obligat, din lumea iluziei, el isi vede existenta in culori cenusii si plicticoase, iar apropiatii sai i se par neinsemnati si jalnici. Nici chiar adolescentul nu intelege de ce il atrage atat de mult televizorul, de ce ii place sa priveasca filme despre violenta si desfrau. In viata, totui este insipid - acolo totul este plin de senzatii tari. Principalul insa este ca atunci cand privesti esti transportat - acolo, unde tot ce e rau, tot ce e ascuns in suflet, toate patimile ascunse, refulate sau nestiute, capata hrana si spatiu de desfasurare. "Gadiland" aceste patimi, televiziunea favorizeaza pervertirea copilului. Aratandu-i violenta chiar si in "desenele animate", infatisandu-i scene de desfrau, cruzime sau viata de placeri, televiziunea trezeste in sufletui copilului patimile maniei, desfranarii, invidiei, lacomiei. Filmele de actiune il invata sa-l dispretuiasca pe cel slab, il forteaza sa adopte nu numai un anumit mod de viata, ci si o atitudine fata de oameni, obraznica si lipsita de jena, incompatibila cu modestia retinuta si, cu atat mai mult, cu smerenia crestina. Eroii de pe ecran fumeaza si beau atat de "fain" si de semet, ii trag pe sfoara cu atata dibacie pe adversari, se bat cu atata neinfricare, imbratiseaza femei atat de frumoase, gonesc cu atata viteza in masini de lux ! Si codul este acceptat de bietul suflet. El va cauta si in viata reala satisfacerea patimii iesite la iveala. Si ce-l mai poate opri ?... 10) Idolul casei

Este dureros faptul ca oamenii au devenit dependenti psihologic de televizor. Deschizi si trec, la prima vedere, intristarea si plictiseala. De aceea, daca televizorul se strica deodata, este o catastrofa: se asterne o liniste neobisnuita, inspaimantatoare si iese la iveala faptul ca membrii familiei sunt despartiti sufleteste. De-acum insa, pentru aceasta eventualitate, stau, aproape in fiecare casa, cate doua-trei televizoare: se strica unul, dam drumul la altul. Exista familii in care televizorul este deschis in zorii zilei si toata viata se scurge "in umbra lui": dupa serial vin stirile, dupa aceea nu stiu ce emisiuni despre "probleme la ordinea zilei", programe "de autor", apoi iar stiri, alt serial, nu stiu ce show, "Roata norocului", filmul de actiune si uite ca a trecut ziua... Copilul este de fata, absorbind in sufletul sau receptiv hrana antiduhovniceasca pe care i-o indeasa pe gat idolul casei. Folosind aceasta hrana fara discernamant, telespectatorii isi pierd treptat individualitatea, se niveleaza, se depersonalizeaza. Dupa expresia unui oarecare sociolog, gratie televiziunii se formeaza un nou tip antropologic, cu un nivel intelectual si moral scazut. De obicei, copiii sunt profund atrasi de televizor in familiile in care sufera de aceasta patima adultii. In aceste familii, televizorul devine adevaratul stapan al casei, autoritatea suprema, cel mai drag membru al familiei "domnul Televizor" (asa se numeste un articol consacrat lui in ziarul ,,Moscova ortodoxa"). Acest idol contemporan ocupa locul de cinste in "coltul frumos" * si, atunci cand toti membrii familiei se aduna in jurul lui ca la rugaciunea de seara, urzeste o iluzie a tihnei si iubirii reciproce. * Astfel este numit in Rusia, in mod traditional, coltul cu icoane. Intentia ironic-amara a autorului este evidenta. (n. tr.) In anii din urma, "domnul Televizor" a inceput sa fie concurat in activitatea de inrobire a sufletelor de copii de catre "domnul Computer". 11) Computerul "in sine" Multi credinciosi, mai ales din generatia carunta, nutresc fata de orice computer o groaza superstitioasa: unii socotesc aceasta "masina inteligenta" un fel de instrument al lui Antihrist, altii afirma ca in el "e cuibarit dracul" si ca locuinta in care se afla un computer e spurcata. Chiar si un computer scos din functiune li se pare de spaima. Acesti oameni sunt categoric impotriva oricarei intrebuintari a computerului, mai cu seama pentru nevoile Bisericii... Computerul este, insa, doar o masina, un obiect, "lucru de maini omenesti"; si, ca din orice lucru, se poate face din el un idol - cum si este, de altfel, pentru unii programatori. De asemenea, ca si alte produse ale progresului tehnic, nu este in sine nici bun, nici rau. Bun sau rau il poate face vointa omului - depinde de modul in care folosim aceasta inventie complexa. Meditand asupra acestui fapt, preotul Serghei Maruk, autor al unui articol despre computere din revista "Cuvantul ortodox", remarca in mod just ca si cu un instrument atat de simplu si folositor asa cum este lopata se poate omori un om. In zilele noastre, pare-se, deja nu ne mai putem descurca fara a intrebuinta computerul ca instrument practic in toate sferele vietii sociale; si nu avem unde fugi de acest fapt - vremea merge inainte, si astazi, de pilda, bibliotecile din intreaga lume trec, deja, la intrebuintarea computerelor in locul cataloagelor - altfel ne-am ineca in marea hartiilor. Si cartile sunt editate cu ajutorul computerelor - altfel, munca de editare ar fi de cateva ori mai inceata... Si totusi, ar fi de dorit copiilor sa se tina mai departe de aceste "masini inteligente". Influenta lor vatamatoare asupra sanatatii fizice a omului nu sufera indoiala, si nici un fel de ecrane protectoare

nu sunt in stare sa apere complet de iradierea vatamatoare. Nu degeaba s-au stabilit in toata lumea norme de timp pentru lucrul pe computer. Medicii stiu bine ca toti "computeristii" au un nivel net scazut al leucocitelor in sange - este afectata, adica, functia de aparare a organismului, scade rezistenta la imbolnaviri. Un medic moscovit cu douazeci si cinci de ani de experienta in munca sa a realizat o serie de experimente cu ajutorul unui sistem terapeutico-diagnostic bazat pe "metoda Foil" pentru a elucida modul in care obiectele inconjuratoare influenteaza starea fizica a omului. Materialist convins, el a aflat lucruri uluitoare: s-a aratat ca apa sfintita si untdelemnul de maslu normalizeaza indicatorii organelor bolnave. Apoi, in conditiile unei "tovarasii" prelungite cu computerul scade puternic imunitatea, lasand organismul lipsit de aparare, in special in fata afectiunilor oncologice si a altor "boli ale secolului". Fiul acestui medic, adolescent, pasionat de jocurile pe computer, convinganduse de acest fapt in urma experimentelor, s-a lasat de "jocul cu moartea". Acest lucru il povesteste tatal sau. Insa pe langa vatamarea pricinuita sanatatii trupesti, computerul poate vatama si sufletui omului mai ales pe cel de copil. Este bine cand copilul creste intr-o familie ortodoxa, imbisericita, cand sufletul lui este aparat de ingradirea Bisericii, de tainele ei, de rugaciunea ei de Maica... Dar daca nu ? Daca unui suflet joaca pe computer nu-i pricinuieste o vatamare insemnata, pentru altul ea poate reprezenta o doza de otrava mica, dar mortala. 12) Jocurile pe computer Computerul nu este doar un instrument ajutator in diversele ramuri ale activitatii umane; pe el ne putem si juca. Multe jocuri copilaresti: "X si O", "vaporase", "leapsa", "hotii si vardistii" si altele asemenea pot fi, pare-se, "transpuse" in "creierul" computerului si copilul se poate juca fara a sari, fara a alerga, fara hartie si creion - doar apasand pe butoane si urmarind desfasurarea jocului pe ecran. Aici nu este nevoie de tovarasi dejoaca, tovaras-partener este masina, computerul adica: te joci pe el, in el si cu el. Cu doi-trei ani in urma, multi scolari moscoviti erau nedespartiti de niste cutii plate: jocurile electronice de buzunar. Intrand in orice vagon de metrou puteai zari printre pasageri un copil, stand jos sau in picioare, cufundat in joc si nebagand in seama nimic din jur. Sfarsitui partidei - pierdere sau castig - nu insemna ca jucaria era varata in buzunar. Jocul continua, intrucat jucatorul era, neindoielnic, stapanit de patima. Se zice ca unii copii, prin antrenament neintrerupt acasa, la scoala, pe drum, au ajuns la un inalt nivel de maiestrie in aceste gen de joc si aproape ca nu mai pierdeau. Jocurile pentru computerul mare, de birou, sunt si mai atractive. Tentativele parintilor de a-si smulge fiul sau fiica de la joc se soldeaza adesea cu scandaluri cumplite, crize de isterie, convulsii iata puterea impatimirii. A-l desprinde pe copil de televizor tot este mat usor: si cel mai oribil, mai dezgustator film, tot are un sfarsit. Jocul pe computer insa poate continua la infinit: pierzand, vrei sa castigi; iar castigand sa obtii un rezultat si mai bun. Spre deosebire de "simplutele" jocuri de buzunar, cele "adevarate" sunt foarte diverse. Mat mult, conform spuselor specialistilor, la fiecare doi ani programele lor sunt imbunatatite (si pot fi imbunatatite la nesfarsit), iar pretul ramane acelasi, in vreme ce jocurile vechi se ieftinesc considerabil. Si-ti da mana sa nu te joci ? Jocurile electronice complicate, mai ales cele create pe principiul "vanatorii" sau "luptei", ii absorb pana intr-atat pe adolescenti, incat acestia uita de orice pe lume. Un cunoscut savant si publicist ortodox, V. Trostnivcov, compara, in articolul "Monstrii pentru cei mici", jocurile pe computer cu niste "narcotice pentru copii": in vechea Rusie, tarancile fara minte bagau in gura copilasilor carpe cu zeama de mac; copilul, sugand narcoticul, dormea linistit, iar mama putea sa se ocupe de gospodarie. Acum, medicina stie clar ca un asemenea fapt nu are

cum sa nu se reflecte asupra viitorului copilului. "Insa si mai amarnice repercusiuni - scrie V. Trostnicov - vor avea asupra lui monstrii electronici care-l implica in rafuielile lor." 13) Impatimirea Impatimirea este o stare a sufletului, care il face pe acesta o adevarata jucarie a patimilor. Se produce o completa vlaguire a sufletului, desi jucatorului (sau celor care il observa) i se pare uneori ca este concentrat si calm. Aceasta stare infricosatoare si primejdioasa poate prinde in ghearele ei pe oricine isi ingaduie sa se delecteze jucandu-se. Dostoievski, in romanul "Jucatorul", realizeaza portretul, uimitor prin veridicitatea sa, al unei femei batrane, in varsta de saptezeci si cinci de ani, cuprinsa de patima jocului: aceasta patima "elibereaza" patimile care dormitau in ea, pare-se, dinainte - mai intai de toate mania si lacomia. lata despre ce este vorba: o boieroaica moscovita, cu un picior in groapa, tintuita de fotoliul de invalid, calatoreste intr-o statiune balneara nemteasca. I se arata cazinoul in care se joaca la "ruleta". La inceput, batrana ii urmareste curioasa pe jucatori, apoi mizeaza si ea. Mizeaza pe "zero" pierde. Iarasi mizeaza si iarasi pierde. Inca o data "zero" si bila trece iarasi de caroul fatal... Dar iata, in sfarsit, iese si "zero" - a castigat! Batrana intra intr-o stare de puternica agitatie. "Doamne, intarziem ! Acum invart ruleta ! Mizeaza, mizeaza ! se agita batrana. Nu te lalai, mai repede ! isi iesi ea din fire, imbrancindu-ma din toate puterile. - Dar pe ce sa mizez, bunico ? - Pe zero, pe zero ! Iarasi pe zero ! Mizeaza cat mai mult! Cati bani avem cu totul ? Saptezeci de galbeni ? N-are rost sa-i crutam: mizeaza cate doua- zeci de galbeni o data. - Veniti-va in fire, bunico ! Cateodata nu iese zero si de cate doua sute de ori la rand ! Va asigur ca o sa pierdeti tot capitalul. - Minti, minti ! Mizeaza ! Uite ca suna acul! Stiu eu ce fac - batrana ajunsese sa tremure de frenezie. (...) - Le jeu est fait! (Jocul este facut!) striga crupierul. Roata se invarti si iesi treisprezece. Pierduseram ! - Iar ! Iar ! Iar ! Mizeaza iar ! - tipa batrana. De acum nu m-am mai impotrivit si, strangand din umeri, am mizat inca douazeci de galbeni. Roata se invarti indelung. Batrana pur si simplu tremura urmarind roata. "Nu cumva crede ca o sa castige din nou zero ?", am gandit eu, privind-o cu nedumerire. Pe fata ei stralucea incredintarea nestramutata ca va castiga, dimpreuna cu asteptarea ferma ca acum, acum, se va auzi strigatul: zero ! Bila se opri intr-un carou. - Zero ! striga crupierul. - Vezi ! ! ! se intoarse catre mine, triumfand frenetic, batrana." Se intelege ca acesta a fost doar inceputul. Demonul jocului, atatandu-si jertfa, si-a batut joc de ea. Cum era de asteptat, batrana, dupa un castig consistent, a continuat sa joace pana ce a pierdut intreaga avere, banii pe care contau rudele ei. Aceasta este patima. Daca jocul nu are miza in bani, miza tot exista: locul unei patimi - lacomia este luat de alta patima - trufia. Aceasta dicteaza "dorinta de victorie" - chiar daca joci cu masina.

Orice fel de joc de noroc - la fel si jocurile pe computer - atata laturile intunecate ale firii noastre pacatoase. Asadar, ce se petrece cu sufletul de copil, cand este cuprins de patima jocului, daca nici un om batran, cu experienta vietii, nu poate sa se opuna acestei patimi ? Atunci cand copilul se lupta cu monstrii de pe ecran, sau pur si simplu "impusca rate", el este cuprins de o emotie puternica ce ii rascoleste intreaga fiinta. In el prinde viata tot ce este mai rau; starea lui se apropie de cea a unui posedat. Jocul pe computer, cu impatimirea pe care o naste, cu imprevizibilitatea sa, cu hazardul care domneste in el, reprezinta - conform justei observatii a aceluiasi V. Trostnivcov - o ocupatie tipic infernala, demonica. "Asadar, pentru ce loc isi pregatesc copiii acei parinti care Ie cumpara jocuri electronice ?" isi incheie el, printr-o intrebare retorica, studiul. 14) Ce se intampla cu sufletul ? Un baietel inteligent, rosu in obraji, sta la birou. Muscandu-si buza si tinandu-si degetele pe tastatura complexei masinarii, el nu-si desprinde privirea incordata de pe ecranul pe care misuna imagini marunte. Baietelul este prins de joc. Este in casa, nu afara. lar pe ecran nu este nimic ingrozitor sau indecent. Adultilor le convine situatia. Ei pot chiar sa vina din cinci in cinci minute si sa-si priveasca fiul: nu vad insa decat exteriorul, trupul. Dar ce se intampla in acest timp cu sufletul ? El petrece departe de Dumnezeu, de parinti, de viata cea adevarata. Este stapanit de minciuna si patimi. Traieste intr-o lume inexistenta - in nimic. Emotiile sale atat de profunde s-au iscat pe un loc pustiu. Se produce, in general, acelasi lucru ca la vizionarea unui tele- sau videofilm. Exista totusi o deosebire de principiu. Specificul jocului pe computer face din om nu un spectator pasiv, ci o persoana care intervine in mod activ. Si acesta traieste, actioneaza, nu in lumea noastra, ci in alta iluzorie. lar lumea aceasta se conformeaza unor legi primitive si nemiloase, carora jucatorul este obligat sa li se supuna. El ia hotarari prestabilite de catre programator. Potrivit convingerii parintelui Serghei Maruk, autor al unui articol despre computere, astfel este realizata programarea in constiinta copilului a anumitor deprinderi si stereotipuri comportamentale. Ce anume introduc jocurile pe computer in constiinta copilului ? O conceptie despre lume lipsita de Dumnezeu. In primul rand, aceste jocuri presupun o atitudine pozitiva (aproape familiara) fata de lumea demonilor - lume populata de monstrii "extraterestri", de vampiri, de roboti ucigasi si alte dracii. Prin insusi acest fapt este incalcata bariera pe care Dumnezeu a oranduit-o intre om si duhurile cazute. Unele jocuri (de pilda "Star Wars" si altele) au un caracter demonic manifest. In al doilea rand, jocurile ii invata pe copii sa traiasca dupa legile acestei lumi demonice, unde "invinge" cel mai puternic, cel mai viclean, cel mai necrutator. Personalitatea umana inceteaza sa mai insemne ceva in aceasta lume; ea este receptata nu ca semen, nu ca si chip al lui Dumnezeu, ci ca "adversar potential" sau "material de constructie". Anumite jocuri "de inteligenta" (de pilda, "Civilisation") le dau jucatorilor posibilitatea de a-si dezvolta o nemarginita sete de putere de a instaura (tot in aceasta lume iluzorie) o noua ordine mondiala, pregatindu-le astfel constiinta pentru venirea lui Antihrist. Autorii cartii "Lupta cu fiara" definesc jocurile pe computer ca "magie tehnotronica" comuniune cu duhurile rele prin mijiocirea tehnicii computerizate. Nu este de mirare ca pana si cele mai inofensive, aparent, dintre aceste jocuri distrug pe neobservate psihicul, duc la imbolnaviri

nervoase si chiar la indracire. 15) "Daca as fi vrajitor..." Sloganul potrivit caruia jocurile pe computer ar dezvolta intelectul constituie un mit de mult timp spulberat in literatura medicala si in cea religioasa ortodoxa. Conform justei observatii a lui V. Trostnivcov, aceste jocuri il plaseaza pe copil intr-o lume puternic simplificata, condusa dupa cateva reguli exacte, in timp ce in stiinta si in orice activitata umana "vie" este necesara nu o panoplie de algoritmi, ci intuitie creatoare. Se considera ca jocurile pe computer dezvolta imaginatia. In privinta acestui lucru nu este greu sa cadem de acord. Dar ce bine aduce el ? O imaginatie bogata este socotita insusire a unui suflet inzestrat. Educatorii o stimuleaza si o dezvolta in fel si chip. Un bunic inteligent povestea cu indignare ca, la orele de istorie, micutul sau nepot dimpreuna cu ceilaiti copii sunt pusi sa se joace de-a oamenii primitivi - sa-i imite, alergand prin clasa, dand din maini si scotand sunete nearticulate, ca animalele... Copiii, desigur, erau foarte multumiti... In unele scoli au fost introduse "pauze" pentru meditatie. Copiii sunt pusi in mod constant sa isi inchipuie si sa reprezinte ceva. Si daca "meditatia" este un produs al atractiei generale din ultimii ani catre ocultism, tema de toti stiuta "daca as fi vrajitor" este dezvoltata, de treizeci-patruzeci de ani, de o generatie dupa alta de scolari. Copiilor din familii ortodoxe nu Ie vine usor in scolile din ziua de azi. Ei trebuie sa fie neclintiti si plini de barbatie pentru a rezista multimii ispitelor. Astfel, o fetita ortodoxa de noua ani a scris in compunerea despre , "vrajitor" urmatoarele cuvinte: "Eu cred in Dumnezeu. N-am vrut si nu vreau sa fiu vrajitor, fiindca aceasta este un pacat..." Oare este bine sa-si inchipuie cineva ca este vrajitor, stapan al lumii, al oamenilor si al stihiilor ? Sau superman puternic, care restabileste dreptatea si pedepseste pe raufacatori ? Sau frumoasa care si-a intalnit printul ?... In feluritele intorsaturi ale jocului imaginatiei ies la iveala si se dezvolta felurite patimi - asta-i tot. Nu are importanta nici macar ce ne imaginam. Sfintii Parinti invata ca nu este de folos sa ne inchipuim nici macar privelisti inalte si sfinte. Ei interzic cu desavarsire orice slabiciune fata de visare. Pentru firea cazuta, visarea este insa atat de placuta ! Visarea o atrage prin subconstient sa se abandoneze fara rezerve in torentul patimilor, sa se "odihneasca", sa "uite", sa "viseze"... Si in aceasta visare strecoara, vai, pacatul tot ce doreste. Sa nu credem ca omul copil sau adult s-a deprins sa iasa din lumea trezviei si a simtirii realitatii in lumea iluziilor doar de ieri-alaltaieri, o data cu aparitia televiziunii si a computerelor. Nu, el a stiut sa faca asta dintotdeauna: cu atat mai bine cu cat s-a aflat mai departe de aripile Bisericii. 16) Visatorii "...El se gandea cat de bine ar fi fost sa traiasca impreuna cu prietenul pe malul unui oarecare rau; apoi, peste acel rau i se construieste in inchipuire un pod, pe urma o casa uriasa cu un balcon atat de inalt ca de acolo se poate vedea chiar Moscova; si acolo bea seara ceai in aer liber, meditand la oarecare lucruri placute. Apoi, visa ca merge impreuna cu Cicikov in societate, in trasuri luxoase, si

acolo ii farmeca pe toti cu purtarile lor alese; iar Suveranul insusi, afland de minunata lor prietenie, ii face generali"... Da, este Manilov din "Suflete moarte". Tipul clasic de visator. Portret al unui suflet bolnav, stapanit de patimile slavei desarte si trandaviei. Gogol arata cu mare maiestrie felul in care imaginatia lui neinfranata de nimic construieste singura, sub ochii nostri, o lume paruta, iluzorie. Si iata inca un visator inveterat, patimas, care deja nu mai poate trai in lumea reala. Este vorba de eroul "Noptilor albe" ale lui Dostoievski. Exemplul lui ne poate ajuta sa intelegem multe lucruri. Visarea ia nastere in chipul unui "sentiment obscur", unei "dorinte ademenitoare". Daca realitatea nu o impiedica (prin vreun zgomot ori vreo vizita), inchipuirea incepe sa lucreze: "Un nou vis - o noua fericire ! O noua doza de otrava subtila, voluptuoasa !" Sufletul cade intr-o stare ciudata de epuizare, lipsita de repaos - stare asemanatoare cu a drogatilor. El devine jucaria patimilor - a slavei desarte si a patimii dezmierdarii (voluptatii). Visatorul lui Dostoievski isi imagineaza ca este poet incununat de slava, participand eroic la evenimentele celebre ale istoriei, amant fericit, sarutandu-si cu pasiune iubita. El confunda lumea imaginata cu cea reala; in cea dintai traieste cu adevarat, in cea de-a doua doar exista. Trairile sale sunt insa atat de intense, incat tocmai viata imaginata i se pare autentica. Si iata ca respiratia i se intretaie, pulsul i se accelereaza, "din ochi ii tasnesc lacrimi", "obraji palizi, umeziti... ard..." ; Cat de cumplita este aceasta stare ! Cat de putin seamana ea cu starea de luare-aminte intru trezvie, de concentrare, de liniste si pace sufleteasca, proprie nevoitorilor ortodocsi ! 17) Realitatea fictiva ("virtuala") Citirea de romane favorizeaza jocul autonom al imaginatiei. Fara aceasta hrana, imaginatia se epuizeaza. Si mai puternic actioneaza asupra imaginatiei, mai ales la copii, receptarea prin auz. Cine nu cunoaste atractia copiilor fata de "povestile infricosatoare", pe care le-ar asculta la nesfarsit, tremurand de groaza ! lata descris felul in care batrana doica povesteste astfel de istorii unui baietel care inca nu stie sa citeasca (Iliusa Oblomov, din faimosul roman al lui Goncearov): "Copilul, cuprins de o groaza necunoscuta, se lipi de ea cu lacrimi in ochii. Fie ca era vorba de morti care se sculau in miez de noapte din morminte, sau de jertfe care se chinuiau in robia vreunui monstru, sau de ursul cu picior de lemn... perii copilului se zbarleau pe cap de groaza; inchipuirea de copil acum ingheta, acum se aprindea; el incerca o stare chinuitoare, de o durere dulce; nervii se intindeau ca niste strune." Rezultatul delectarii cu istorii de groaza este urmatorul: "Inchipuirea baiatului fu populata de spectre infioratoare; teama si intristarea pusera stapanire pentru mult timp, poate pentru totdeauna, pe sufletul lui. El se uita cu mahnire imprejur, vazand in viata numai rau si nenorocire"... Si mai puternic rascoleste sufletul receptarea prin imagini a terifiantului (prin televizor); etapa urmatoare este participarea la intamplarile imaginate. Cum este posibil acest lucru ? In vis ? Nu numai. In jocurile pe calculator ? Da. Imaginati-va ca visatorului i se da posibilitatea sa vada si sa simta cu adevarat, cu toate organele de simt, lucrurile la care viseaza. Nu este nevoie decat sa se conecteze la un anumit senzor ca sa devina una cu masina si sa aleaga butonul. Vrei sa simti o teroare care-ti ingheata sufletul, sa te ascunzi de monstri etc. ? Apasa pe butonul "groaza". Vrei "sa iubesti si sa fii iubit" ? Apasa pe "dragoste" sau "sex". Vrei sa iei parte la evenimente istorice ? La care ? Poftim: "Cruciadele", "Noaptea Sfantului Bartolomeu", "Waterloo" ?... Vrei sa fii "dumnezeu" ? Apasa pe buton si... Tocmai aici duce noua distractie pe computer - "realitatea virtuala". Cu ajutorul ei, visatorul poate

experimenta orice trairi, care-i sunt inaccesibile sau interzise in viata reala. De ce sa te lupti cu patimile, cand este asa de usor si placut sa li te supui ? De ce sa refuzi o delectare accesibila si "inofensiva" ?... In curand, la "realitatea virtuala" vor avea acces si copiii nostri. Aceasta constitute un pericol inspaimantator pentru suflet. In cartea "Numarul fiarei", ieromonahul Anatolie (Berestov) da urmatoarele date: "Potrivit aprecierii savantilor japonezi, catre anul 2 000, volumul vanzarilor de noi tehnologii legate de lumea realitatilor virtuale va atinge valoarea de 10 trilioane de yeni, fapt care va atrage dupa sine o veritabila revolutie, similara cu cea nucleara, cosmica, informationala, sexuala." Se poate presupune ca noua delectare ameninta cu pieirea duhovniceasca o parte insemnata a omenirii. Ea il cufunda in mod absolut pe om in lumea desfatarilor si patimilor. Mai mult, ea ofera creatorilor de programe posibilitatea de a dirija pe deplin psihicul omului, de a-i programa comportamentul, modul de viata, gandirea. Cine va profita de aceasta posibilitate ?... 18) Demonii Bineinteles, va profita in primul rand vrajmasul neamului omenesc - diavolul. El utilizeaza pentru scopurile sale nu numai "realitatea virtuala", ci si oricare descoperiri tehnice: de pilda, televizorul si computerul, starnind in sufletul omului adult sau copil patimile care dormitau, indemnandu-l sa pacatuiasca cu gandul, lucru cu nimic mai bun decat pacatul cu cuvantul sau cu fapta. Totusi, nu masinile sunt vinovate ca noi pacatuim cu gandul. Cain a savarsit pacatul uciderii de frate, insa mai inainte pacatuise cu gandul - l-a zavistuit pe Abel cel drept. (Facerea 4, 5) Ce cale a trebuit sa strabata gandul pizmasului pentru a ajunge la hotararea de a-si ucide fratele ? Si ce premerge pizmei, care este deja un pacat ? Si este oare cu putinta sa oprim gandul care a inceput deja sa se miste pe calea pierzarii, care duce de la cugetarea intamplatoare pana la hotararea de a pacatui cu fapta ? La aceste intrebari ne raspund Sfintii Parinti din vechime, care ne-au lasat o invatatura amanuntita despre ganduri. Fie ca muncim, fie ca mergem pe strada, fie ca stam in casa, daca in acest timp mintea noastra petrece in nelucrare inseamna ca se indeletniceste cu gandurile. Acestea manjesc constiinta cu inchipuiri, imagini, amintiri nefolositoare, desarte, chiar vatamatoare si pacatoase. Acestea impiedica gandirea sa urmeze un curs corect, nu ne lasa sa meditam si sa ne rugam in tihna... Daca nu ne tinem mintea in frau, mai ales capacitatea ei imaginativa, gandurile pun stapanire pe ea cu desavarsire, si omul inceteaza sa ia aminte la lu- crurile cu care se indeletniceste sufletul sau. In acest mod traiesc foarte multi oameni. Intre timp, potrivit cuvintelor Prea Cuviosului Isihie al lerusalimului, "demonii obisnuiesc sa vorbeasca cu sufletul prin ganduri, ascunzandu-se in spatele acestora, si il invata la rau". lar noi ne dam de buna vote in stapanirea puterii demonice care ne manjeste si ne pangareste constiinta, inima, pentru a pune stapanire in chip desavarsit pe vointa noastra. 19) Cum pune gandul stapanire pe suflet La inceput, in minte apare momeala - o oarecare inchipuire sau gand, care vine in minte in mod independent de vointa omului. Not putem sa nu ne oprim atentia asupra acestui gand - el va disparea, fiind inlocuit de altul. Daca insa ingaduim mintii sa staruie asupra gandului sau inchipuirii care a batut la usa ei (Sfintii Parinti numesc acest lucru "a cerceta gandul"), atunci are loc impreunarea cu gandul. Se intampla ca omul, cercetand gandul si hotarand ca este pacatos, sa il respinga, intrebuintand o anumita incordare a vointei. El poate insa consimti sa primeasca gandul care a aparut, sa se

invoiasca cu el, lucru care reprezinta deja un pacat evident cu gandul. Noi pacatuim cu gandul tocmai in acea etapa cand inca putem respinge gandul, si totusi il primim. Unul dintre Sfintii Parinti a spus: "Nu poti impiedica pasarea sa zboare, dar poti sa o impiedici sa-si faca siesi cuib acolo ori dincoace." Dar hai sa zicem ca pasarea si-a facut cuib: omul a ales pacatul. Ce se intampla in continuare ? Dupa aceasta, gandul pune stapanire pe inima noastra, ca si cum ar robi-o - acest stadiu este numit de altfel al inrobirii sufletului. Se intampla ca mintea, atrasa de gandurile cele viclene, ca o corabioara in voia vanturilor si a valurilor, deja sa nu-si mai poata veni in fire. Gandul care a pus stapanire pe sufletul nostru, s-a inradacinat in el si a devenit pentru el ca o deprindere, se numeste patima. Patima este intretinuta de noi ganduri aduse de vrajmasul si hranita de imaginatia noastra. O astfel de viata care urmeaza patimilor duce la pieirea sufletului. De aceasta stare ne putem izbavi doar pe calea unei pocainte profunde si sincere... 19) De unde vin gandurile si cum sa ne luptam cu ele Sfintii Parinti raspund: gandurile vin de la diavol, de la firea cazuta si de la lume. Dostoievski, marele psiholog, a zugravit adesea oameni aflati sub stapanirea gandurilor. De pilda, in romanul "Adolescentul" exista un episod curios. Unul dintre eroi, Versilov, observa in sine o dedublare interioara. "Ca si cum ar sta langa tine un ralter ego_", povesteste el celor apropiati. "Tu esti intelept si chibzuit, dar celalalt vrea neaparat sa faca langa tine vreo absurditate (...) si deodata bagi de seama ca tu insuti vrei sa faci acelasi lucru (...) oarecum, vrei fara sa vrei." In continuare, el recunoaste ca in timp ce vorbea a inceput sa-l sacaie gandul ca daca ar lua vechea icoana a familiei si "ar da cu ea de soba, chiar de coltul acela", ea s-ar despica in doua. Versilov isi continua monologul, face cunoscuta hotararea sa de a porni in calatorie si deodata sare, inhata icoana si o sfarama de coltul sobei ! "Fata lui palida se inrosise cu totul, aproape se impurpurase, si fiecare trasatura de pe chipul sau incepuse sa tremure." Este limpede ca intr-un asemenea caz gandul este insuflat de demon - pana intr-atat este de salbatic, urat, inexplicabil. Vechii nevoitori, pustnicii, al caror trup era smerit prin postirea de multi ani si lipsa contactelor cu lumea exterioara, aveau de infruntat cel mai adesea gandurile demonice. Gandurile vin si de la firea cazuta. De pilda, omul deprins sa-si rasfete pantecele este biruit adesea de dorinta de mancaruri si bauturi gustoase. In fine, oamenii din lume sunt supusi cel mai adesea atacului gandurilor de la lumea inconjuratoare. Spre deosebire de pustnici, noi primim tot timpul impresii din exterior: vedem ceva, auzim ceva, simtim ceva... lar pentru ca gandul sa apara nu trebuie prea mult; el vine pe neasteptate, pe negandite, ramane sau pleaca, schimbandu-se cu altui, si tot asa la nesfarsit. Folosind o comparatie patristica, ne putem reprezenta acest fenomen prin urmatorul tablou: Prin ferestrele deschise ale unei camere intra si ies pasari, astfel incat necontenit se aude galagie si falfait de aripi. Multe dintre pasari raman in camera si isi fac cuib in ea, astfel incat ramane foarte putin loc liber. In cuiburi tipa puii, totui e murdar de gainat, intunecat, zgomotos si infricosator... Daca aceasta camera este imaginea sufletului nostru, care sunt "ferestrele" prin care intra in ea impresiile din lumea exterioara ? Sfintii Parinti numesc simturile - vazul, auzul, mirosul, pipaitui, gustul - ferestre ale sufletului, prin

care acesta comunica cu lumea exterioara. "Prin ele - se spune in cartea rRazboiul nevazut_ sufletul iese in afara, gusta din lucrurile care cad sub cercarea fiecarui simt, se desfateaza si din inmanuncherea lor isi alcatuieste un cerc de dezmierdari si placeri." Asadar, prin "ferestrele" simturilor, in sufletul omenesc intra si cate o imagine necuviincioasa, si cate un cantecel obsedant, si indeobste tot felul de intipariri (impresii) pacatoase. Acestea se cheama in-tipar-iri, tocmai pentru ca nu trec fara sa lase urmari: tot ce vedem, auzim, simtim, lasa in suflet o amprenta. Aceste amprente se acumuleaza in memorie, pervertesc imaginatia, dau o "hrana aducatoare de moarte" visarii, prefac inima omului intr-un vas spurcat a toata necuratia. Din pricina ca "ferestrele sufletului" nostru sunt deschise cu credulitate in fata lumii inconjuratoare, ca nu stim sa ne infranam curiozitatea si nu luam aminte la noi insine, mintea noastra este ocupata mai mereu de ganduri. Am spus mai sus ca este indispensabila o anumita sfortare a vointei pentru a ne izbavi de gandul care incearca sa ne robeasca sufletul. Ce fel de sfortare este aceasta ? Cum sa nu gandesti, cand oamenii gandesc ? Cum sa nu-ti amintesti si sa nu visezi, cand oamenii isi amintesc, isi inchipuie si viseaza ? Ne putem interzice acest lucru ? Nu putem izgoni gandul decat inlocuindu-l cu altul. Este de dorit, fireste, ca acesta sa fie inalt si sfant. Daca exista obiceiul meditatiei evlavioase, atunci inchipuirea nu este un obstacol, ci un bine. Astfel, pe Sfantul Ignatie Briancianinov, vederea unui arbore despuiat de frunze, iarna, il "mangaie cu nadejdea innoirii sufletului"... Exista insa si ganduri obisnuite, cu care nu este pacat daca ne ocupam in timpul liber. Astfel, Sfintii Parinti au poruncit sa cugetam la lucruri concrete: cum sa cladim o casa, sa facem o soba, sa coasem o haina, sa pregatim de mancare s.a.m.d. Un mijioc verificat de lupta cu gindurile este descoperirea lor - destainuirea acestor ganduri tainice unui povatuitor duhovnicesc incercat. Sfintii Parinti au scris multe despre folosul descoperirii gandurilor, care-si pierd astfel puterea vatamatoare. In manastiri (de pilda, la Optina) era obiceiul descoperirii zilnice a gandurilor inaintea batranilor duhovnicesti. Mirenii care duc viata de trezvie si iau aminte la starea lor launtrica isi descopera gandurile duhovnicului la spovedanie. Se considera ca nu e necesar sa marturisim toate gandurile care ne vin in minte, nici nu este cu putinta (ele vin si pleaca cu miile), trebuie descoperite acelea care ne urmaresc cu o deosebita insistenta, mai ales daca le primim (lucru despre care am vorbit in capitolul anterior)... 20) Putem apara copilul ? Intr-o biserica din Moscova tocmai s-a terminat slujba. Un baietel de sapte ani, care ajuta la slujba in altar, sta langa pangar si discuta serios, interesat, cu un tovaras de varsta sa. Despre ce ? Poate ca isi indeamna prietenul sa calce mai des pe la biserica ? Sau ii explica felul in care este construita biserica ?... Vai: el povesteste despre nu stiu ce biorobot special - nu jucarie, nu erou de "desene animate". Cu toate acestea, in casa baietelului nu exista televizor, parintii lui sunt credinciosi, oameni imbisericiti, niciodata nu i-ar cumpara vreo jucarie "infricosatoare". De unde are atata experienta si atractie in privinta unui lucru pe care apropiatii se straduie din rasputeri sa il excluda din viata lui ? Inseamna ca a vazut la colegi, la scoala, pe afara, s-a interesat... In lumea de azi este greu sa-ti pazesti sufletul neintinat. Scriitorul V. Krupin scrie: "Mergi pe strada, ridici ochii: toata strada este plina cu reclame de desfrau si imbogatire rapida; deschizi televizorul in el sunt demonii care propovaduiesc violenta si inchinarea la vitelul de aur; deschizi ziarul: barfe, vulgaritati, scandaluri, amoruri. Ce sa facem ?..."

Sfintii Parinti ne dau la aceasta intrebare un raspuns complet: trezvie si infranare. Atunci cand Prea Cuviosul Ioan Colov a fost intrebat cum alunga el gandurile, acesta a raspuns: "Eu ma aseman unui om ce sade sub un copac inalt si vede ca se apropie de el multime de fiare si de serpi; daca nu poate sa Ie stea impotriva, se urca in copac si se mantuieste. Asa si eu, linistindu-ma in chilia mea, vad gandurile rele care se scoala asupra mea; atunci cand nu pot sa Ie stau impotriva, alerg la Dumnezeu prin rugaciune si ma mantuiesc." Intelegand ca "materialul" pentru gandurile pacatoase ni-l furnizeaza, mai inainte de toate, lumea cazuta, sfintii nevoitori stiau sa zavorasca ferestrele sufletului, ferindu-le de impresii intamplatoare. In Pateric este o istorisire pilduitoare despre un pustnic care a fost silit, la chemarea episcopului, sa mearga intr-o cetate mare. Dupa ce s-a intors, fratii l-au intrebat: "Cum e cetatea ?" El a raspuns: "In afara de episcop, n-am vazut acolo pe nimeni" si, vazand nedumerirea fratilor, a lamurit: "M-am silit sa nu ma uit la nimeni." Tocmai asa, in duhul Sfintilor Parinti, rezolva problema apararii sufletului si V. Krupin: "Ce sa facem ? Desigur, sa ne straduim sa nu ne uitam la televizor, sa nu citim ziare, sa privim reclama ca pe o pata colorata pe garduri sau cladiri si sa ne rugam..." Desigur, acest sfat este adresat in primul rand adultilor. Dar copiii ? Putem, in ziua de azi, sa izolam copilul inocent de draciile care ne inconjoara din toate partile ? Foarte greu. Chiar daca il retragem din scoala si il educam acasa (lucru care este departe de a fi accesibil tuturor), parintii nu-l vor pazi astfel de multimea impresiilor vatamatoare. Ce este de facut ? Sa-i povestim copilului despre modul in care actioneaza gandul ? Despre patimi ? Sa-l chemam la nevointa trezviei ? Sa-l punem sa mearga pe strada cu ochii lasati in jos, ca un monah ?... 21) Antidotul Acum, slava Domnului, exista literatura pedagogica crestina, si parintii se pot familiariza cu principiile acestei pedagogii. Ne vom opri asupra unei singure probleme, careia ii este dedicata, de altfel, cartea noastra: cum poate fi ajutat copilul sa isi pastreze sanatatea fizica si psihica in lumea contemporana tehnologizata ? Cum poate fi prevenita actiunea impresiilor care otravesc sufletul, fara a face din copil un "mos", fara a-l lipsi de jocurile copilariei si de alte placeri ? Cum, in fine, sa-l crestem asa incat sa devina un om sanatos sufleteste, moralmente, fara a-i transforma viata intr-o serie de interdictii ? Substanta care opreste actiunea otravii sau ajuta organismul sa lupte impotriva ei se numeste antidot. Ce bine ar fi sa-i administram copilului un asemenea antidot care sa-l ajute sa respinga tot ce este vatamator de suflet, iar noi sa scapam de grija ! In capitolul despre simturi am spus ca putem izgoni gandul, inlocuindu-l cu altul. Daca sufletul copilului este otravit de impresii vatamatoare, nu Ie putem oare inlatura sau atenua prin alte impresii folositoare ? Astfel de impresii bune, folositoare de suflet, pot constitui acel antidot sufletesc pe care-l cauta parintii contemporani. Specialistii in psihologia copilului au remarcat de multa vreme ca acesta este mai mult emotiv decat logic; el isi aminteste sentimentele, nu faptele: si impresia unei intamplari adesea neinsemnate ii ramane uneori imprimata in memorie pentru toata viata. Numeroase evenimente petrecute cu mult timp in urma ne raman in memorie numai pentru ca au fost insotite de o puternica miscare a sufletului: fie ca am fost socati de ceva, sau profund raniti, fie ca, dimpotriva, am intalnit intelegere si dragoste acolo unde nu ne asteptam. Iar impresiile bune primite in casa parinteasca, prin comuniunea cu parintii, sunt pentru noi o mare comoara.

Asadar, sa inlaturam impresiile vatamatoare prin altele, bune si folositoare de suflet. Sa cautam pentru copiii nostri antidoturi bune. 22) Educarea bunelor deprinderi De ce, in vreme ce un scolar se invoieste cu bucurie sa incerce "gustul" fumatului si bauturii, altul refuza fara nici un regret ? De unde apar fetele in prezenta carora prietenii si prietenele nu indraznesc sa spuna lucruri urate ? De ce intr-o gasca vesela de adolescenti se gaseste cate unul care sa se uite la ceas, avand grija sa ajunga la timp acasa ? Este evident ca acesti copii au fost educati sa se comporte in acest fel. Fie de frica pedepsei parintesti, fie din deprinderea ascultarii si infranarii, ei pot sa se abata de la rau. Calea educarii bunelor deprinderi este, fara indoiala, preferabila. In literatura patristica exista o comparatie graitoare: "Deprinderile dobandite in copilarie sunt asemenea cu slovele sapate in scoarta copacului tanar: acestea cresc impreuna cu el, se maresc si devin adesea chiar o parte a lui." S-a scris mult despre folosul adus de bunele deprinderi. "Obisnuinta este o a doua natura", graieste zicatoarea. Exista si o alta vorba inteleapta: "Trandavia este maica tuturor relelor." Este foarte bine daca micutui este deprins, din frageda copilarie, sa nu petreaca in nelucrare. Aceasta naste si obiceiul de a sta ceasuri intregi la televizor, si impatimirea de jocurile pe computer, chiar si visarea. De aceea, este bine daca parintii pot, atunci cand copiii nu sunt la scoala, sa le umple timpul cu ocupatii utile si interesante. De pilda, rucodelia (lucrul manual). Noi intrebuintam acest cuvant in sensul sau larg, asa cum este folosit el in literatura patristica. Rucodelia (lucrul de mana, lucrul manual) reprezinta un efort fizic, proportional cu puterile fiecaruia, ce are ca scop folosul sufletesc. lar scopul consta, mai inainte de toate, in izbavirea de trandavie si nelucrare, despre a caror nocivitate am vorbit deja. Indeletnicirea cu o "rucodelie" simpla si monotona (cum ar fi impletirea de cosuri sau funii si lucrarea gradinii de zarzavat) ajuta vechilor nevoitori sa-si adune mintea, nu-i lasa sa se imprastie de ganduri si sa petreaca in rugaciune neincetata. Si nu numai celor vechi. Prin anii 1950, intr-una din manastirile rusesti se nevoia un monah care in timpul liber (cand nu era la ascultare sau la slujbe) cosea si desfacea la loc cearceaful de plapuma... El eraun adevarat nevoitor si rugator. Pentru noi, oamenii obisnuiti, indeletnicirea lui poate parea un mod lipsit de sens de petrecere a timpului; poate ca unora Ie va smulge un zambet ironic. Din acest exemplu, putin cam socant pentru cei ca noi, se vede insa limpede ca principalul in "rucodelie" nu este rezultatul exterior. "Rucodelia" nu este o "munca" (intelegand prin aceasta ceea ce facem pentru a castiga painea cea de toate zilele), intrucat scopul ei este nu folosul trupesc, ci acela sufletesc. In "rucodelie" este important nu atat rezultatul exterior, cat cel interior. Spunem aceasta pentru ca, pazindu-i pe cei mici de trandavia cea pierzatoare si stricatoare, trebuie sa-i deprindem tocmai cu "rucodelia"; si sunt multe lucruri in gospodarie pe care parintii nu le lasa in seama copiilor tocmai pentru ca au in vedere rezultatul exterior. "Mai bine fac singura !", spune mama, cateodata, cu un oftat, strangand in urma baietelului jucariile imprastiate sau nelasandu-si fetita sa spele vasele. Intr-adevar, este mai usor (si mai de calitate !) sa faca adultui aceste lucruri, dar pentru copil este mai util invers. Desigur, adevaratul scop al "rucodeliei" trebuie sa fie cunoscut doar parintilor - copiii trebuie sa fie convinsi ca efortul lor este necesar in familie, ca ei ajuta cu adevarat. Dupa cum ne arata experienta a numeroase familii, copiii mici ajuta cu placere mamei la bucatarie. mai ales la gatit, si mai ales daca se gateste ceva special, gustos, festiv. Pe copii - fapt

binecunoscut - nu-i poti desprinde de la aluat. Fetele pot fi deprinse cu "rucodelii" femeiesti: cusut, brodat (la inceput pentru papusi), mai apoi la tricotat. Baietelul poate fi pus la treburi de tamplarie pe langa gospodarie. Dorinta de a ajuta adultilor este o dorinta foarte valoroasa si ea trebuie stimulata pe toate caile. Si prajiturile pe care le-a copt fetita pentru prima oara n-au decat sa fie grosolane si rele la gust, iar scaunelul facut de baietel n-are decat sa fie mai putin reusit decat daca ar fi fost mesterit de tata: acestea nu trebuie sa constitute motive pentru a-i expedia pe copii: "Las' ca facem noi mai bine !" In unele familii, mamele cultiva impreuna cu copiii (chiar si in conditii de apartament) plante decorative sau comestibile. Cei care au fericita posibilitate de a-l scoate pe copii vara din oras (la vila, la tara) ii repartizeaza acestuia un mic razor in gradina pentru ca el, cultivand in mod independent pamantul, sa invete a se purta in chip serios si responsabil cu lumea zidita de Dumnezeu. Este foarte important ca fiecare copii sa aiba in familie indatorirea sa permanenta: o ascultare, cum se spune in manastiri. Aceasta poate fi pentru cei mai mici indatorirea de a-si strange jucariile; mai tarziu, cand copilul este mai mare, sa-si faca patul; si mai tarziu sa aspire in apartament, sa ude florile, sa cumpere la timp paine pentru familie s.a.m.d. Aceste indatoriri, fireste, nu trebuie sa fie excesiv de multe - mai bine una, dar indeplinita cu strictete. In familiile cu multi copii, pe umerii celor mai mari poate fi pusa raspunderea de a se ingriji de cei mai mici. Si iarasi este mai bine daca acest lucru este realizat nu sub forma de "insarcinari disparate", ci ca ascultare constanta, nestramutata: plimbarea de fiecare zi cu fratiorul sau surioara, sau indeletnicirea, seara de seara, cu o oarecare "rucodelie"... Copiilor mai mari li se poate da, de exemplu, sarcina de a-si lua fratii mai mici de la "gradinita", ori (daca acestia sunt deja scolari) de a verifica daca si-au facut temele s.a.m.d. In unele familii ortodoxe, copiilor le este incredintata in intregime intretinerea animalelor de casa pesti, sau pisica, sau caine. Se intampla ca adolescentul sa refuze sa-si piarda vremea dupa terminarea orelor si sa se grabeasca acasa, pentru ca acolo il asteapta cainele, pe care nimeni, daca nu vine el, nu il va scoate la plimbare. Desigur, toti membrii familiei nu trebuie sa vada in animalele de casa niste jucarii pe care, dupa ce te-ai distrat cu ele, poti sa le arunci, fiindca nu-ti mai trebuie, ci niste zidiri ale lui Dumnezeu incredintate ingrijirii noastre. 23) Educarea simturilor Vorbind despre mijioacele prin care putem apara simturile copilului de impresiile vatamatoare, vrem sa incepem cu natura. Aceasta constitute un minunat antidot impotriva influentei "civilizatiei masiniste", care otraveste trupul si sufletul. Si sufletul de copil se poate umple de impresiile bune capatate in urma contactului cu natura. In vremea plimbarii, mama va atrage atentia copilului asupra curgerii anotimpurilor. Ea ii va arata cum cad toamna frunzele in parc, cum zapada acopera pamantul iarna, cu cata veselie renaste parcul primavara. Desavarsirea formei si albeata curata a zapezii, puterea cu care nazuieste spre viata firul de iarba sau mugurele primavaratic si multe, multe alte bogatii ale naturii vii - totul poate sa-i procure copilului bucurie si sa-l educe, invatandu-l sa-L cunoasca in zidire pe Ziditor. Raul care curge tihnit, paraul limpede, norii si stelele de pe cer, fertilitatea pamantului... Viata insectelor, a pasarilor... Observarea vietii naturii, stiintele naturale constituie o ocupatie care nu doar ca nu este pacatoasa, ci poate fi evlavioasa si folositoare. Multi dintre nevoitorii pentru dreapta-credinta (de pilda, Sfantul Teofan Zavoratul) recomandau mirenilor sa dea de citit propriilor copii in loc de romane carti de stiinte naturale, ca fiind instructive si indemnand la eviavie fata de Ziditorul. Natura predispune la meditatii inalte, duhovnicesti. Sfantul Ignatie Briancianinov are o minunata

meditatie pe aceasta tema, "Livada in vreme de iarna", unde numeste natura "carte data spre citire lui Adam celui intai zidit", care "cuprinde in sine cuvintele Duhului, asemenea Dumnezeiestilor Scripturi". Astfel, in livada inzapezita putem deprinde "invatatura despre invierea mortilor" - numai sa stim privi... Parintii - mai ales de prescolari, oricat ar fi de ocupati, nu trebuie sa-si crute puterile si timpul in ce priveste plimbarile impreuna cu copiii. Lasand deoparte posibilitatea de "a lua aer", plimbarea reprezinta un contact cu copilul, realizat in conditii placute si interesante. Varsta sub sapte ani este "vremea de aur" pentru educarea sufletului, cand copilul este inca deschis fata de aduiti si crede cu multa usurinta spusele lor. Lectiile de viata primite de la parinti in cursul unor asemenea plimbari raman, de regula, intiparite in memorie pentru toata viata. Este important si faptul ca prin contactul cu natura copiii invata sa-si cunoasca si sa-si iubeasca Patria. Sub ochii nostri are loc ceea ce s-ar putea numi americanizarea fortata a intregii noastre vieti la nivel social si moral. Copiii contemporani incep sa se rusineze de faptul ca sunt rusi si privesc cu invidie catre Occident. Parintii ortodocsi nu dau, uneori, acestei probleme atentia cuvenita, considerand ca educatia patriotica este o reminiscenta a epocii comuniste. Lucrurile nu stau insa asa. Sfantul Ioan de Kronstadt, cu sufletul patruns de durere pentru Rusia aflata in deriva, graia in anul 1907 tntr-o predica: "Amintiti-va ca Patria pamanteasca, dimpreuna cu Biserica ei, este pridvorul Patriei Ceresti. De aceea, iubiti-o fierbinte si fiti gata sa va puneti sufletul pentru ea, ca sa mosteniti dincolo viata vesnica." Cum poate fi insuflata copilului mic dragostea fata de Patria pamanteasca ? Prin dragostea fata de Biserica Ortodoxa, fata de natura Patriei, de istoria Patriei. Se poate incepe putin cate putin. Se stie ca micutilor Ie place sa se joace. Ei - dupa cum considera specialistii in pedagogie, jucanduse, invata sa cunoasca lumea si se elibereaza de tensiunea emotionala. Pronuntandu-se impotriva jocurilor pe calculator, psihologii, medicii, preotii nu sunt contra jocului ca atare - ei sunt contra unui anumit gen de jocuri, care submineaza sanatatea copilului si ii influenteaza in mod negativ intelectul si psihicul. Pentru copil, jocurile sunt intr-adevar indispensabile - insa jocurile de miscare in aer liber: "leapsa", "de-a v-ati ascunselea", "ratele si vanatorii", "hotii si vardistii"... Si jucariile bune. Jucariile au suferit mari schimbari in ultimii ani - acest lucru este observat de catre toti parintii. Papusile s-au schimbat: in locul papusii-"fiice", papusa eu aspect de copil, fetitelor li se ofera "Barbie", papusa cu aspect de femeie formata, cu un intreg arsenal cosmetic si garderoba la moda. Mamele baga de seama cu neliniste ca prin Barbie, Cindy si alte asemenea, fetitelor li se propune un model de urmat. Jucariile favorite ale baieteilor sunt masinutele si soldateii. Acestia din urma au fost, mai nou, inlocuiti de catre fiinte fantastice americane si japoneze: "supermani", "roboti", "testoase ninja" eroi din filmele de "desene animate". Unele dintre ele sunt atat de terifiante (coiful cu coarne, mana-cleste, expresia bestiala a chipului), ca pe ambalaj este tiparit in engleza urmatorul avertisment: "Pentru copii nu mai mici de cinci ani!" Este foarte important cu ce fel de jucarii se joaca fiii nostri: caci jucariile le umplu lumea interioara. Preotul Artemie Vladimirov spunea intr-una din convorbirile sale cu parintii si cu copiii: "Arata-mi, copile, jucariile tale; spune-mi pe care dintre ele Ie numesti prieteni, si mi se va descoperi o buna parte din viitorul tau. Daca tovarasii tai sunt rtestoase_ americane lipsite de mila e una, si daca sunt bravi husari, infanteristi, calareti pe cai albi este altceva." Se pare ca si jucariile il invata pe copil sa isi iubeasca Patria. Fireste, este lesne de observat ca "testoasele" si alte fapturi asemenea lor se vand la orice chiosc, la orice colt, in vreme ce soldateii de moda veche... ia-i de unde nu-s ! Acesta este un motiv pentru a incerca sa captivam mintea copilului cu povestiri despre luptele ostirii binecredincioase, despre barbatia si marinimia ostasului ortodox, despre marile capetenii crestine...

Citirea cartilor de istorie despre viata si petrecerea evlaviosilor nostri stramosi, a domnitorilor binecredinciosi, a eroilor si nevoitorilor ortodocsi va ajuta educarea dragostei de Patrie in copil. Pe primul loc, se intelege, vor fi vietile sfintilor nostri, ale nevoitorilor bunei-cinstiri. Astfel, copilul va capata treptat notiunea Patriei adevarate, a Patriei vii. Aceasta notiune poate constitui, la timpul ei, un antidot impotriva dorintei de "dolce vita" dupa model occidental. Un antidot bun contra vulgaritatii "culturii de masa" ("soap operas", filme de groaza si de actiune, show-uri muzicale si jocuri), contra vatamatoarei muzici "rock", poate deveni pentru copiii nostri adevarata arta de inalta clasa. Nu este vorba numai de arta bisericeasca. Desigur, este foarte bine daca micutul asculta din frageda copilarie numai cantari duhovnicesti, vede numai icoane si i se citeste numai literatura aghiografica. S-au observat insa ca o astfel de educatie "sub clopot de sticla" poate, cu vremea, sasi arate un revers neplacut: contrastul dintre lumea in care traieste copilul si realitatea inconjuratoare se poate dovedi prea mare. Nimerind in mediul scolar sau al tovarasilor de joaca si reprezentand o oaie neagra printre copiii de varsta sa, copilul se va simti frustrat si se va revolta impotriva parintilor, apoi si impotriva Bisericii... Fara indoiala, merita sa-i familiarizam pe copii cu cele mai valoroase mostre ale artei lumesti, pentru a educa in ei gustul estetic. Despre folosul pe care il aduce sufletului aceasta arta intr-o anumita etapa de formare a personalitatii au vorbit staretii Optinei, Daca se pune problema ce carti sa citeasca micutul, este bine ca acestea sa nu fie numai carti de povesti. Cate comori sunt in poezia pentru maturi a secolului al XIX-lea, pe deplin accesibile receptarii si invatarii pe dinafara de catre copii ! Copilul sa fie familiarizat cu cadentele versului nostru clasic, sa invete a pricepe imaginile poetice. Si cate teme interesante pentru discutiile cu copiii nu ofera poezia ! Fericiti sunt copiii din acele familii in care exista obiceiul ca toti sa se adune laolalta si sa citeasca felurite carti bune cu glas tare. Timpul pe care il pierd adultii cu aceasta indeletnicire este compensat de uriasul folos pe care ea il aduce copilului si intregii familii. Pentru aceste lecturi sunt potrivite numeroase productii ale literaturii clasice universale. De pilda, in Familia Imperiala (este vorba de familia tarului - n. tr.) erau alese, in vederea acestor lucrari coleclive, nu doar bucati din Sfanta Scriptura - se citea si din Dickens, si din Walter Scott, si din Turgheniev... Tablourile cu teme biblice si istorice, peisajele, tablourile de gen pot fi analizate impreuna cu copiii nu doar in galeriile de arta, ci si rasfoind albumele de arta. Iar principalul il constituie muzica clasica serioasa. Copilul trebuie deprins cu ea din primii ani de viata; astfel, ea va deveni mai tarziu cel mai bun antidot contra muzicii "pop" si "rock". Adolescentii care frecventeaza salile de concert recepteaza orice "metale" cu mult calm, lasandu-se foarte putin atrasi de ele - cel mult in semn de protest, daca parintii exagereaza cu educatia "clasica". As vrea sa-i sfatuiesc pe toti parintii sa-si dea copiii sa invete muzica de la o varsta frageda: fie sa cante la un instrument, fie sa cante intr-un cor. Coruri de copii exista acum pe langa multe scoli de duminica *. lar adevarata educatie muzicala, studiile facute in scoala de muzica, mai sunt utile si prin aceea ca li ocupa copilului mult timp, izbavindu-l de nelucrarea (trandavia) cea vatamatoare. Elevul scolii de muzica nu are timp de jocuri pe computer: in afara de lectii si plimbari, trebuie sa mai mearga si "la muzica", studiind suplimentar si acasa. Familiarizarea cu arta adevarata il face pe copil si mai selectiv cu privire la programele TV. * Din pacate, afirmatia aceasta este valabila doar pentru Rusia. (n. tr.) 24) Totusi, ce este de facut cu televizorul si computerul ?...

Vai, trebuie sa luam ca premisa acest fapt: televiziunea a intrat deja in viata copilului contemporan. A nu avea televizor in casa inseamna a fi prea diferit de norma general acceptata. Cat sunt de pregatiti pentru aceasta parintii ? Si inteleg ei oare ca in acest fel copiii lor se afla rupti de tovarasii lor de varsta ? Oare toti sunt in stare sa faca fata acestui fapt ? Sau calea aceasta este doar pentru cei mai sto- ici si curajosi parinti ? In orice caz insa, toti parintii trebuie sa se straduie a reduce "contactul" copilului cu televizorul la minim (pentru pastrarea sanatatii fizice) si sa-l faca strict selectiv (pentru pastrarea sanatatii sufletesti). S-a observat ca insisi copiii prefera ca in loc sa se uite in mod pasiv la televizor sa se ocupe cu alte in-deletniciri interesante care consuma timp si energie atunci cand au la indemana asemenea indeletniciri. De aceea, parintii prescolarilor n-ar trebui sa-si precupeteasca fortele jucandu-se cu copiii lor. Mai tarziu, pe primul plan va trece o alta sarcina - selectarea judicioasa a emisiunilor TV. Aceasta preocupare - vizionarea programelor TV, luand in considerare prejudiciile aduse sanatatii copilului de catre iradiere, trebuie sa aiba un rost precis. Nu este nevoie de mari eforturi pentru a intinde mana si a da drumul la televizor. De ce insa face asta omul (adult sau copil) ? Iata ceea ce este important. Masinal, din obisnuinta ? Din lipsa de altceva ? Pentru a se "deconecta", a uita de sine inaintea ecranului ? Spre a crea un fundal pentru alte preocupari ?... Nu, aceste motive nu pot fi considerate de catre parinti ca intemeiate si trebuie respinse ferm, folosindu-se autoritatea parinteasca. Dar nu exista oare emisiuni TV folositoare ? Nu exista emisiuni stiintifice care dezvolta intelectul, starnesc apetitul pentru cunoastere si gandire autonoma ?... Emisiunile de popularizare a stiintei, care se ocupa de istorie, de arta, de stiintele naturii, nu numai ca nu dauneaza adolescentului, ci ii aduc si un anumit folos. Acelasi lucru se poate spune si cu privire la unele filme artistice si, desigur, la emisiunile religioase ortodoxe care au aparut in ultimii ani. Parintii trebuie doar sa selecteze aceste emisiuni, si sa Ie selecteze cu rigurozitate. Astfel, intr-o familie ortodoxa, tatal deschide in seara zilei de duminica, impreuna cu fiica sa, programul TV pe saptamana urmatoare si, inarmandu-se cu o carioca, aleg impreuna emisiunile pe care le vor viziona. Daca ies prea multe, se face o selectie si mat stricta, avand ca baza o "limita" de timp determinata... Poate ca aceasta experienta li se potriveste si altora ?... Este foarte important ca televizorul sa fie deschis numai pentru a se viziona ceva anume, nu pentru a se pierde vremea in fata lui. Te uiti la ceva si inchizi imediat, fara a te lasa atras sa vizionezi si emisiunea urmatoare. Acesta este lucrul principal. Parintii intelepti stiu sa puna si televizorul in slujba familiei. Pentru ei, el nu mai este "domnul Televizor", ci un umil ajutator. Imaginea vizuala este cea mai vie, cea care ramane cel mai usor in memorie. Limbajul vizual al artei cinematografice penetreaza pana in sufletul copilului. De aceea, este important ce se rosteste prin acest "limbaj". Putem doar adauga ca interdictia parinteasca (daca cel mic vrea foarte mult sa vada o anumita emisiune, iar parintii stiu ca aceasta nu se cuvine defel) trebuie sa fie motivata fie si prin cele spuse despre televizor in cartea noastra. In orice caz, sarcina parintilor este sa explice intr-un mod accesibil copilului necajit ca nimic nu este pentru suflet lipsit de urmari si sa-l ajute a distinge ceea ce este rau de ceea ce este bun. Nu trebuie sa fugim ingroziti nici de computer. Aici pot fi facute aceleasi recomandari ca si in privinta televizorului: limitarea stricta a timpului consacrat folosirii calculatorului si o atitudine judicioasa. In secolul computerizarii generale, cand computerele se afla chiar si in manastirile ortodoxe, a-l tine pe copil intr-o izolare artificiala fata de ele inseamna a complica pentru el viata "adulta" care ii sta in fata, studiile si, poate, activitatea profesionala. Oare merita sa-l retragem pe

copil din scoala numai pentru ca acolo se deschide o clasa de informatica ? Asadar, pentru ca el, avand acces la "masina inteligenta", sa nu se lase prins de patima jocurilor, au de jucat un rol si parintii, care sunt datori sa-i explice cu autoritate cum stau lucrurile: ca computerul nu este o jucarie, ci un instrument destinat activitatilor folositoare, si trebuie sa slujeasca la lucruri bune, nu spre vatamarea omului. 25) Educarea sufletului Asadar, sa-l ajute pe copil a-si pastra sanatatea trupeasca si sufleteasca in lumea masinilor poate doar un sistem de aparare interioara. Construirea lui trebuie sa devina sarcina principala a parintilor contemporani care tin la binele copilului lor. Mat inainte de toate, datoria lor sfanta este sa-i dea o orientare corecta in viata. Astfel, nici un fel de teleeroi nu vor deveni idolii sai si impresiile vatamatoare din lumea cazuta nu vor putea sa se joace in voie cu sufletul lui. Pentru oamenii credinciosi, ortodocsi, singura orientare infailibila se intemeiaza pe poruncile lui Hristos. Numai bazandu-se pe acestea poate omul sa aprecieze in mod corect, duhovnicesc, tot ce se petrece cu el. Altminteri, acoperit de valurile propriilor patimi, nevazand in viata sa nici un sens mai inalt, el se ineaca in marea vietii, cufundandu-se din ce in ce mai mult in abisul pacatului. Copilul provenit dintr-o familie ortodoxa primeste o educatie crestina corecta si impresii bune, folositoare de suflet, in primul si in primul rand in Biserica. Aici exista momente cruciale: alegerea corecta si la momentui potrivit a unui duhovnic pentru copil, problema posturilor si multe altele. Sa ne oprim asupra catorva dintre ele. De pilda, cum sa facem interesanta si plina de bucurie viata copilului, fara a apela la televizor, jocuri electronice, "McDonald's"-uri si altele ca acestea ? Cum sa o umplem de continut duhovnicesc, fara a lipsi copilul de jocurile si recreerile cuvenite lui ?... De parinti depinde sa arate copiilor (nu cu vorba, ci cu fapta) cum poti sa te bucuri de viata fiind ortodox. Trebuie ca micul scolar sa aiba ceva interesant de contrapus distractiilor tovarasilor sai de varsta, fara a invidia pe cei care au vazut toate filmele de "desene animate". Este bine daca el, discutand cu camarazii sai despre felul in care a petrecut duminica, sa poata spune: "Iar noi am mers ieri undeva si am vazut ceva." Acest ,,ceva" poate fi, de pilda, o manastire... Pasind in adolescenta, copilul se ciocneste in mod inevitabil de tentatia vietii usoare si placute, "urmand patimilor", asupra lui navaleste propaganda neinfranarii si dezmatului. De aceea, este bine daca sufletul lui a fost intarit din timp de imaginea unui alt mod de viata: acel despre care s-a spus: "Stramta e poarta si ingusta e calea ce duce la viata, si putini sunt cei care o afla pe ea." (Matei 7, 14) Pentru copilul ortodox este foarte util sa cunoasca nu numai parohia sa si preotul sau, ci sa mearga si prin manastirile care renasc acum in orase si sate. Acest lucru nu numai ca ii va largi orizontul ci va favoriza si dezvoltarea sa duhovniceasca. Intrand pe portile manastirii, copilul trece un fel de granita. Lucrul acesta este vizibil mai ales in manastirile din orase: adineauri erai pe strada galagioasa, care-ti lasa impresia unui fel de haos, a unei nebunii colective si iata ca inaintea ta sta o alta lume, care traieste dupa alte legi: o icoana "sui generis" a Imparatiei Cerurilor. Ei bine, aratati-i copilului aceasta icoana. A-l duce pe copil in curtea manastirii, a-i explica mai inainte regulile de comportament din manastire, a-i arata monahii care slujesc si indeplinesc felurite ascultari, a-l duce la un ieromonah pentru a lua blagoslovenie - toate acestea se pot face inca din frageda pruncie a copilului. Pe drum, mama sau tatal ii poate povesti copilului ca monahii nu traiesc ca toata lumea, nu sunt din lume: ei au parasit lumea spre a sluji

numai lui Dumnezeu. Copiii mai mari vor fi interesati de istoria manastirii; ei pot fi dusi in excursie. Stramosii nostri indrageau foarte mult aceasta modalitate evlavioasa de recreere familiala (dupa desertaciunea vietii de zi cu zi) pelerinajul la manastiri. Pentru copii, aceste pelerinaje reprezinta si niste calatorii atractive, cu pregatiri minutioase etc... Multi dintre ei isi aduc aminte de aceste pelerinaje pentru tot restui vietii. Desigur, dintr-o serie de motive, ele nu pot fi intreprinse des, dar cu atat mai serioasa si mat interesanta va fi pregatirea in vederea lor, cu atat mai profund se vor intipari ele in memoria copilului. In multe manastiri exista case de oaspeti fara plata, pentru pelerini, unde se poate ramane cateva zile si muncii in folosul Sfantului locas. Adultii pot merge acolo insotiti de fiii adolescenti. Manastirile din orase au, indeobste, schituri in afara oraselor, gospodarii-anexe, unde ajutorul pelerinilor este primit cu bucurie. Manastirile ortodoxe, cu sfintele lor odoare, cu izvoarele facatoare de minuni, cu slavitul lor trecut istoric, sunt, de asemenea, un chip al adevaratei, viei Patrii. Manastirea este un loc unde se face simtita suflarea unei alte vieti. Acelasi lucru, desi intr-un mod putin diferit, poate fi simtit de copil si intr-un cimitir ortodox... Am vorbit, deja, despre faptul ca, gratie "culturii de consum", in constiinta copilului se incuibeaza o conceptie despre viata si moarte foarte superficiala, complet straina de viziunea ortodoxa asupra lumii. Cum sa educi copilul, asa incat sa nu existe in el nici teroarea inaintea mortii, nici obisnuinta cu moartea pe care i-o insufla cele ce se vad in ziua de azi ? Aici este de mare ajutor o indeletnicire evlavioasa si folositoare de suflet ca vizitarea cimitirului. Despre utilitatea vizitarii cimitirelor au scris Sfintii Parinti. Pedagogii ortodocsi contemporani impartasesc pe deplin aceasta parere si in ceea ce-i priveste pe copii: si pentru ei este folositor sa mearga la cimitir. Mai inainte de toate la mormintele celor apropiati. Aici este locul cel mai bun pentru a sta de vorba cu copilul despre moarte: printre morminte si cruci. Toate meditatiile asupra desertaciunii desfatarilor lumesti, care suna putin cam abstract in imprejurari obisnuite, sunt receptate altfel aici. In cimitir, unici- tatea si irepetabilitatea fiecarei persoane umane, precum si pretui vietii daruite de Dumnezeu se fac simtite altfel. Este bine daca cei mici ajuta mamei sa curete mormintele celor apropiati, sa sadeasca flori de primavara, sa aprinda o lumanare inaintea crucii si - lucrul principal - daca se vor deprinde sa se roage pentru odihna sufletelor celor raposati, precum si a celorlaiti crestini ortodocsi inmormantati acolo. Exista un obicei eviavios - a merge in mod special pentru a te ruga la mormantul unui drept care inca nu a fost proslavit de Biserica, dar este cinstit de catre poporul credincios. In cimitir sta de fata viata vesnica. Este un loc care predispune in mod deosebit la convorbiri duhovnicesti. Aici se intaresc legaturile familiale, se reinnoada lantul vremurilor si generatiilor. Vorbind despre lecturile in familie, inca nu am vorbit despre ceea ce este esential: citirea Evangheliei copiilor. Acest obicei bun, fara de care este de neconceput o educatie crestina corecta, a existat dintotdeauna si exista si acum in multe familii ortodoxe. Parintii contemporani citesc Evanghelia copiilor - cel mai adesea atunci cand acestia sunt bolnavi ori inainte de culcare, atunci cand sufletul de copil este mai receptiv si este distras mai putin de preocuparile lumesti. Partea trupeasca a omului se smereste si se potoleste in timpul bolii; inainte de culcare, atunci cand copilul este deja intins in pat, desertaciunea din timpul zilei se retrage, iar copilul simte mai multa nevoie de contact cu mama sau cu tata.

Experienta demonstreaza ca trebuie sa incepem a citi impreuna cu copiii, de la o varsta cat mai frageda, veritabilul text canonic al Noului Testament. Despre acest fapt scrie in cartea "Atunci cand copiii se imbolnavesc" preotul Alexie Craciov. "Uneori - spune el - parintii nu se hotarasc sa le citeasca celor mici Evanghelia rpentru adulti_, le citesc rMica Biblie_. Deja de la varsta de sapte ani, sau chiar mai devreme, copilului i se poate citi textul canonic, pentru ca el sa se deprinda cu hrana duhovniceasca rintegrala_. El nu trebuie hranit cu rmancare artificiala_, ci cu rlapte de mama_." La aceeasi concluzie ajung, pe baza propriei experiente, multi parinti ortodocsi. Mama a doi baietei (A. Sarcolova, autoare a unor eseuri pedagogice publicate in 1996 in revista "Moscova") ne impartaseste observatiile sale. Ea a fost uimita de profunda impresie pe care Cuvantul lui Dumnezeu cel "original", nu adaptat - o produce asupra copiilor sai (de opt si cinci ani): ei recepteaza poruncile lui Dumnezeu, atunci cand li se citeste Evanghelia "adevarata", "ca pe o chemare nemijiocita adresata lor". Aceasta mama ti sfatuieste pe toti parintii: "Evanghelia (nu cea adaptata) poate fi citita in mod selectiv copilului, incepand de la varsta de patru ani. Daca aveti o buna cunoastere a Noului Testament, nu va va fi greu sa alegeti un fragment mic, anticipand prin citirea lui venirea unui mare praznic. Aceste rcitiri_ sunt extrem de importante, intrucat astfel incepe viata crestina constienta, care este nedespartita de Marea Carte." Psihologii spun ca vremea de dinainte de somn, cand copilul este deja intins in pat, este cea mai propice pentru convorbiri "de taina". Unii parinti, dupa o scurta lectura, incep sa discute cu copiii; sa observat, de pilda, ca cei mici raspund cu placere atunci cand li se pun intrebari legate de cele citite, integrand in viata proprie ceea ce tocmai au auzit. 26) Exemplul parintilor Trebuie oare sa mai adaugam ca a-l plasa pe copil, pe terenul ferm al poruncilor crestinesti este un lucru de care sunt in stare numai acei parinti care ei insisi se straduiesc sa traiasca potrivit acestor porunci ?... Spiritului distructiv al epocii noastre parintii ii pot opune pacea si stabilitatea vietii in Biserica si in familie (mica biserica), asa incat copilul mic sa simta: "aici e bine", iar devenind adult sa-si aminteasca: acolo era bine". Precum se stie, adevarurile de credinta nu se demonstreaza teoretic, ci se arata pe viu. Probabil ca unul din cele mai puternice antidoturi fata de impresiile vatamatoare venite de la lume este modelul unor oameni care traiesc "aici si acum", dar in pofida legilor acestei lumi. Cel mai bine este atunci cand acesti oameni sunt parintii. Nu trebuie sa uitam ca cei mici sunt permanent cu ochii pe noi. Copiii observa si imita incontinuu. In ciuda aparentei lor superficialitati, ei observa tot: si felul in care ne purtam in biserica, si felul in care ne rugam acasa, si modul in care ne purtam cu oamenii sau felul in care ne exprimam despre ei, ce ne bucura si ce ne intristeaza. Cu cat inainteaza copilul mai mult in varsta, cu atat ne apreciaza mai critic, cu atat vede mai bine punctele in care vorbele si faptele noastre nu se potrivesc intre ele. El poate aprecia din ce in ce mai bine propriile noastre eforturi de a trai in conformitate cu poruncile lui Dumnezeu. Iata o intrebare importanta: cum sa-i invatam pe copii sa se roage ? Cum sa facem ca rugaciunea sa nu devina pentru ei o obligatie plictisitoare, o "pravila" moarta, pe care trebuie s-o termine cat mai iute de citit ? Multi parinti au inteles ca si aici exista un mijioc educativ de neinlocuit: exemplul propriu. Si au inceput sa se roage in prezenta copiilor, asa incat acestia sa vada si sa auda. Intrucat pe copilul mic nu-l faci sa stea locului si sa asculte - daca are posibilitatea sa se joace, parintii au gasit momentul convenabil: aceeasi vreme dinainte de culcare, cand copiii stau deja

lungiti in pat. Multi copii adorm invaluiti de rugaciunea parintilor. Copiii ii privesc si asculta cu deosebita atentie pe adultii care se roaga, insusindu-si experienta de rugatori a acestora. Staretul schiarhimandrit Gavriil (din manastirea Spaso-Eleazarski) isi amintea cum mama sa il dojenea pentru pozne in copilarie, iar atunci cand poznele se repetau, se scula la rugaciune: "Ingenunchea - povesteste staretul - inaintea sfintelor icoane si incepea sa se planga de mine lui Dumnezeu, rugandu-se cu glas tare: rDoamne, iata ca am cerut de la Tine fiu, dar el isi tot face de cap si nu ma asculta. Ce sa ma mat fac cu el ?... El o sa piara si o sa ma piarda si pe mine... Doamne, nu-l lasa, intelepteste-l, ca sa nu-si mai faca de cap... _ Si tot asa, se ruga cu voce tare, plangea. Iar eu stateam langa ea, potolit, ascultandu-i plangerile. Tare rusine mi-era, dar si mila de mama... "Mamico... Auzi, mamico !... N-am sa mai fac..." ii sopteam cu teama. Iar ea se tot ruga lui Dumnezeu pentru mine. larasi ii fagaduiam ca n-o sa mai fac si degraba incepeam sa ma rog si eu, impreuna cu mama..." As vrea sa adaug numai ca cei mici sunt foarte sensibili la nesinceritate: sa nu dea Dumnezeu ca sa bage de seama copilul ca mama se roaga "de ochii lui", "demonstrativ" ! Urmarea va fi scepticismul si chiar inrairea sa; telul unei astfel de rugaciuni cu voce tare trebuie sa fie doar rugaciunea in sine. 27) Incheiere Un oarecare om in varsta si-a amintit toata viata, pana la adanci batranete, cum parintii lui, pregatindu-l de culcare, puneau pe masa o iconita, cu o candela aprinsa dinaintea ei, ca sa-l apere pe copil impotriva fricii de noapte: si cata bucurie si liniste avea, adormind, de la privelistea icoanei luminate de candela. Cateva astfel de amintiri au, fara indoiala, o actiune binefacatoare asupra sufletului, aparandu-l la vreme de ispita. lar in zilele noastre, copiii au mare nevoie de impresii benefice, folositoare de suflet, pentru ca lumea contemporana literalmente copleseste sufletele copiilor cu impresii terifiante si care indeamna la pacat. De parinti depinde ca impresiile benefice sa atarne mai greu. Amintirea pelerinajelor la manastiri, a plimbarilor facute seara impreuna cu tata, a felului in care mama se ruga la capataiul sau, pot reprezenta pentru adolescent si adult echivalentui acelei candele, izgonind intunericul pacatului. A ocroti sufletul copilului de inrauririle vatamatoare ale acestei lumi nu este un lucru chiar imposibil. Mai inainte de toate, copilul botezat are aparatori chiar mai puternici decat parintii sai: Ingerul pazitor, Sfantul al carui nume il poarta. Si Domnul Insusi, precum este scris, "pazeste pruncii". Nici Maica Domnului nu-i paraseste. Trebuie numai ca micutul sa isi aduca aminte de Aparatorii sai Ceresti si sa se roage lor. De aceea este atat de important sa-i invatam pe copil sa se roage - nu sa "prociteasca" dimineata si seara o adunatura de cuvinte al caror inteles ii scapa, ci sa se roage cu adevarat lui Dumnezeu, adica sa stea de vorba cu El, sa ceara ajutorul si ocrotirea Lui. Exista o povestire a scriitorului crestin contemporan A. Dobrovolski, numita "Kremlin", in care este vorba despre doi baietei, dot frati care s-au ratacit pe aglomeratele strazi ale Moscovei si s-au indepartat din ce in ce mai mult de casa. Ei au fost izbaviti printr-o minune dumnezeiasca - a fost ascultata rugaciunea unuia din copii, care si-a amintit povata bunicii: "Sasa, daca te imbolnavesti, sau daca ratacesti ceva, daca tu insuti te ratacesti sau te sperii roaga-te lui Dumnezeu, si Dumnezeu iti va ajuta." Si iata, amintindu-si aceste cuvinte, copilul speriat mergea pe strada, tinandu-si fratele de mana, si se ruga necontenit: "Doamne, ajuta-ma ! Doamne, du-ma acasa !" Si rugaciunea fierbinte a copilului a fost ascultata: Domnul le-a trimis baietilor o calauza - o sfanta

necunoscuta in chip de monahie batrana, care le-a aratat drumul... Atunci cand ii explicam copilului felul in care lumea cazuta actioneaza asupra sufletului sau, felul in care demonii "vorbesc" cu sufletul prin ganduri si de unde vin gandurile, merita, probabil, sa-i spunem ca nici macar marii nevoitori nu s-au putut impotrivi acestor atacuri ale demonilor cu propriile puteri, ci ei, vazandu-si neputinta, stiau ca "ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu" (Luca 18, 27); se rugau lui Dumnezeu si El ii apara. Toata sarcina lor era sa ia aminte la sine si sa se roage. Aceasta este o lectie si pentru noi. Si pentru copiii nostri, care in ceasul cel greu al ispitei se pot ruga lui Dumnezeu si primi ajutor grabnic. Parintii contemporani nu au posibilitatea de a-si inchide copilul intr-un "turn de fildes", ca astfel sa-l izoleze complet de influentele vatamatoare de suflet ale lumii. Acest lucru ar fi, de altfel, o manifestare destul de nechibzuita a dragostei parintesti. Dragostea cu dreapta-socoteala este smerita si stie ca nu toate stau in puterea ei. In schimb, "ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu". De aceea, datoria fundamentala a parintilor crestini din toate timpurile ramane rugaciunea pentru copii. Tot aceasta constitute baza intregului proces de educatie in familie.

Psihologia copilului

Copilul trebuie inconjurat cu blindete si iubire

Citeodata un singur copil este capabil sa-si aduca parintele la disperare. Dar daca sint doi, trei sau chiar mai multi? Ce atitudine trebuie sa aiba parintii cind copiii raspund obraznic? Cum sa nu-si iasa din fire, atunci cind cei mici nu mai contenesc cu poznele si se incaiera? Desigur, ar fi mult mai simplu sa le tragem citeva palme, sa strigam la ei, sa-i urechem si sa-i pedepsim drastic, pentru a ne impune vointa. Dar oare copiii vor veni in bratele unei mame care ii cearta intruna, striga si-i plesneste la tot pasul? Sau se vor instraina de ea? Copilul si propria-i judecata Este deosebit de important ca un copil sa inteleaga cu propria-i judecata ce este bine si ce nu, de ce nu trebuie sa recurgem mereu la forta, la duritati, ci sa discutam unii cu altii, sa stingem conflictele inainte de a le declansa. Copilul trebuie sa invete de mic sa ii lase si pe ceilalti sa traiasca - toti vor ca si el sa aiba o viata proprie. Intelepciunea populara ne invata ce tie nu-ti place altuia nu-i face. Intr-o buna zi doua surori se certau pentru o coarda. Desigur, mama lor ar fi putut sa le certe, sa le ia coarda si sa le pedepseasca. Ea insa a avut o idee mult mai buna: a transformat cearta fetelor intr-o competitie, astfel incit cea mai puternica sa cistige coarda si sa sara prima, cealalta fiind urmatoarea la rind. Si, dupa ce s-au intrecut in tragerea corzii incolo si incoace, fetitele au obosit si au abandonat amindoua coarda fara sa si-o mai dispute.

Lacrimile copiilor e bine sa ne impresioneze Cind un copil plinge mama trebuie sa lase totul si sa alerge, sa vada ce s-a intimplat. Oricit de mare ar fi necazul sau durerea copilului, daca mama alearga sa vada ce-i cu el sa-l linisteasca, necazul sau durerea va trece imediat. Linga mama cu mingiierile ei vor seca si lacrimile, va trece si durerea. Caldura mingiietoare si vorbele mamei sint leacul care opreste plinsul oricarui copil. De multe ori parintii nu-si alina copiii care pling, ci ii cearta si ii fac de ris, ca sint prea mari ca sa mai plinga. Mai mult, de multe ori copiii sint certati, amenintati si chiar batuti ca sa nu mai plinga degeaba. Aceasta este insa cea mai mare greseala a parintilor: daca nu le este mila de copilul ce varsa lacrimi amare, vor provoca o duritate si asprime sufleteasca, astfel incit copilul va creste si va deveni indiferent in fata lacrimilor altuia. Si in primul rind vor fi insensibili la plinsul batrinei lor mame. Si copiii au rani sufletesti Cind cineva este ranit si merge la medic, desigur este binevenit ajutorul acestuia, care il panseaza si ii da medicamentele necesare pentru a alina durerea si a aduce vindecarea. La fel, cind copilul vine in fuga la mama sau tata, plingind si cautind alinare, el are o rana fizica sau sufleteasca - si cauta ajutorul parintilor. Mama - dar si tata - trebuie sa fie un parinte bun, blind si intelegator. Bunatatea parinteasca este in primul rind absenta rautatii si furiei in tratament aplicat copiilor. Chiar daca trecem printr-o perioada grea - dar cind au lipsit oare greutatile?! - copiii trebuie inconjurati cu dragoste, caldura si blindete. Iar mai tirziu, blindetea si dragostea primita de la parinti se vor intoarce catre ei din partea copiilor pe care i-au crescut cum se cuvine. Linitirea copilului din interior Ai nvat foarte multe n ultimele cteva sptmni despre motivul pentru care lucrurile se ntmpl n felul n care se ntmpl, despre noi modaliti de a percepe i astfel a fi capabil s schimbi acele vechi reacii. Dar exist o parte din tine, creia trebuie s i acordm astzi atenie. Vorbesc despre copilul aflat n interiorul tu. Cu toii pstrm adnc n interiorul nostru, un sine copilresc. Acela este sinele care pentru prima dat a perceput i a descoperit cum s interpreteze lumea. Percepia noastr, descoperirile i interpretrile noastre se modific pe msur ce ne transformm n aduli, dar copilul din interior este nc acolo, uimindu-se,
Premisele nu sunt ntmpltoare.

Sugestie recadrare.

de

explornd i rspunznd. Astzi vom merge napoi s vizitm alturi de Copilul din Interiorul Tu, pe acel copil care s-a ntlnit pentru prima dat cu acele experiene care te preocup pe tine. Aeaz-te confortabil i mergi n transa hipnotic pn la acel nivel al hipnozei care este confortabil pentru tine n acest moment. Foarte bine. Orienteaz-i atenia spre o situaie tipic n care tu (descrii situaia de care este preocupat pacientul). Da, foarte bine. i permite-i acum s reexperimentezi situaia n felul n care ai trit-o. Fii n mod deosebit atent la sentimentele care apar odat cu aceast experien, sentimentele care poate te copleesc nc uneori. Acum, cnd simi degetul meu pe fruntea ta, las mintea ta subcontient s mearg napoi n timp pn la momentul cnd simeai prima dat acele SENTIMENTE. Foarte bine, napoi n timp, pn la momentul cnd simeai prima dat acele sentimente. Te afli acolo, experimentnd acele sentimente. Cred c vei gsi un copil mic acolo, un mic copil care se simte confuz i speriat i poate n suferin i cu tot felul de alte sentimente. Un copil mic care face ct de mult poate pentru a nelege i a face lucrurile corect, dar este att de confuz i att de nefericit da, ai gsit micul copil, foarte bine acel micu copila care are att de mult nevoie de tine, deoarece, vezi, tu eti SINGURUL om care ntr-adevr tie ce anume simte micuul, singurul care ntr-adevr poate nelege i de aceea singurul n care el poate avea ncredere cu adevrat. Linitete-l pe micul copil. mbrieaz-l, mngie-l i linitete-l. Spune-i c este un biat bun, (o fat bun), i c tu TII c este bun i c el ntotdeauna a fcut lucrurile n felul cel mai bun n care le-a putut el face. i las-l s tie acum, ct de mult l respeci tu pentru asta, pentru faptul c a fcut ntotdeauna ct de bine a putut el lucrurile, aa cum tu, TII c el le-a fcut.
Crearea unei puni afective. Completarea punii.

Oportunitate pentru o mai adnc hipnoz cu ocazia acestei experiene.

gsete-te pe tine nsui, ca pe copilul de acolo Confirmri pentru copil. (perivete atent pentru modificri subtile) Nimeni altcineva nu i cunoate sentimentele. ntrirea eului copilului va ntri i eul adultului.

Oamenii gsesc propriile lor moduri de a comunica cu ei nii.

i ntr-un fel nu tiu exact cum ai s faci asta dar tiu c ai s o poi face gsete modalitatea de a-i explica, oricare ar fi nevoile lui de a nelege, astfel nct s se poat simi mai bine. Explic-I te rog c dei el este foarte confuz i nefericit n acest moment, tu TII c n viitor el va fi bine! i tu eti SINGURUL care i poate spune lui asta i singurul pe care el l poate el crede. Exact aa stau lucrurile. Linitete-l, mngie-l i calmeaz-l. i mai las-l s tie c tu ai s i petreci mai mult timp cu el de acum nainte, pentru a-l nelege mai bine. Ai attea s i druieti. Iar EL ARE ATT DE MULTE S I DRUIASC IE are multe daruri pentru tine: creativitatea i bucuria copilriei, spiritul de explorator i mirarea. Avei daruri pe care s vi le facei reciproc. Aa c las-l s tie c te vei ntoarce s l vizitezi. De aceea dac are vreodat nevoie s se viziteze cu tine, va fi suficient s bat la ua subcontientului tu i s te roage s vii. Ceea ce Tu vei observa probabil, este c vei simi dorina de a intra n hipnoz pentru un timp, poate pentru a te vizita cu sinele tu mai tnr. n felul acesta l vei auzi atunci cnd te va chema. Aa c spune-i la revedere acum, fcndu-l s neleag i reasigurndu-l c l vei vizita adesea. Este foarte bine. Apoi, cnd i iei rmas bun, rmi n hipnoz, dar revino la acest moment prezent, (spui data), n biroul meu.

Implic explorri ulterioare. Oportunitate pentru a recapta ceva din entuziasmul tineresc.

Lungimea si Greutatea in primul an de viata

GREUTATEA PANA IN LUNA A PATRA La nastere, bebelusul cantareste intre 3100 si 3800 de grame daca e baietel si intre 2800 si 3760 grame daca e fetita. Baietei In primele 3-4 luni de viata, sugarul adauga la greutate circa 900-1000 de grame lunar, in luna a doua de viata mai mult. Fetite Si la fetite in primele 4 luni cresterea in greutate este, in medie, undeva in jurul valorii de 900 de grame lunar, poate chiar un kg, un kg si 200 g.

LUNGIMEA (inaltimea), in lunile 1, 2, 3 si 4 In prima luna bebelusul va creste pana la 4 centrimetri, chiar 4,6 cm, dar cel putin 2 cm 2,2 cm. In lunile 2 si 3 cate 3 cm in medie, baieteii intre 2,8 - 3,8 cm, iar fetitele intre 2,8 si 3,5 cm In luna a patra cresterea este mai mica, la baietei fiind in jur de 2,6 cm, iar la fetite intre 2,3 si 2,5 cm Sa vedem ce se intampla in perioada urmatoare: Cresterea medie in greutate in lunile urmatoare, pana la 1 an, este de 1,3 kg pe luna si la fetite si la baietei Media de crestere in lungime a bebelusului pana la un an este de 1,5 - 2 cm, poate chiar mai putin Evident, fiecare copil are propria lui dezvoltare iar aceste cifre sunt doar orientative. Copilul trebuie cantarit la intervale de timp regulate, de preferat saptamanal, inainte de masa, dezbracat, la aceeasi ora. Fara sa il stresam pe medic, dar nici sa nu uitam de el, ii vom transmite aceste valori, iar el ne va spune daca totul este in parametri.

Pentru a putea comunica cu bebelusii, descoperiti-le limbajul

Nasterea este o experienta extraordinara. Dar ingrijirea unui bebelus este dificila si epuizanta stiindu-se ca nou-nascutii pling majoritatea timpului. Proaspetelor mamici li se recomanda sa incerce sa desluseasca limbajul copiilor lor, adica plinsetele, inainte de a incerca sa remedieze situatia. Si asta deoarece un bebelus nu plinge niciodata degeaba. Foamea, setea, durerea, frica, tensiunea interioara fac parte din cauzele multiple care-i fac pe bebelusi sa plinga.

Primul mijloc de comunicare al bebelusilor sint plinsetele La virste fragede, plinsetele sint singurul mijloc de care beneficiaza bebelusii pentru a

comunica. Prin acestea, ei indica o indispozitie, o tensiune interioara sau incearca sa va faca sa intelegeti ceea ce doresc. Progresiv, el va intelege ca plingind va va face sa veniti la el si ca veti sti sa gasiti gesturile care sa-l linisteasca. Daca ii raspundeti nou-nascutului cind plinge, veti reusi sa-l invatati sa nu fie capricios, astfel el va incepe sa aiba incredere in dumneavoastra si in lumea pe o descopera incet, incet. In citeva saptamini veti putea diferentia plinsetele sale si veti putea interpreta manifestarile lui. Intelegind daca ii este foame, frig, daca ii este rau sau e obosit veti descoperi un alt limbaj si veti incepe sa va cunoasteti reciproc. Bebelusii nu pling niciodata degeaba Bebelusii nu sint capriciosi. Daca pling, o fac pentru a semnala un disconfort sau nevoia de afectiune. Trebuie deci sa investigati motivele: poate ii este foame (chiar daca nu este ora mesei), sete (aparatele pentru incalzit locuinta fac adesea ca aerul sa fie sec), poate are diverse stari de disconfort (este ud, are nasul infundat), poate il doare ceva, este obosit, ii este frica, este plictisit, are nevoie de compania dumneavoastra, vrea sa fie tinut in brate si multe alte motive. In cazul in care plinge si nu ati depistat cauza, trebuie sa incercati sa-l calmati, sa-i aratati compasiune si sa-i explicati ca nu intelegeti cauza pe care v-o indica, dar ca incercati sa o dibuiti. In scurt timp va veti cunoaste copilul mai bine decit oricine altcineva si veti sti ce prefera pentru a se linisti: mingiieli, suzeta, cintece, masaj etc. Atunci cind nu-l puteti potoli este bine sa-i vorbiti, sa-i spuneti ca-i sinteti alaturi si ca va pare rau ca nu puteti sa-i ameliorati starea. De asemenea, ii prinde bine daca il leganati si-i vorbiti afectuos. Intelegerea plinsetelor se invata Chiar daca bebelusul dumneavoastra nu inceteaza cu plinsetele in scurt timp nu trebuie sa va ginditi vreodata ca sinteti o mama incompetenta, deoarece acest lucru nu se invata de pe o zi pe alta. Apoi este stiut faptul ca toti bebelusii pling si se pare ca o anumita perioada de plins este inevitabila, chiar necesara. Bebelusul trebuie sa se adapteze la noul sau mediu si sa traverseze stadii de dezvoltare care sint insotite inevitabil de conflicte interioare. Nu trebuie sa va invinovatiti pentru ca i se intimpla oricarei proaspete mamici sa nu gaseasca cauza pentru care copilul ei plinge chiar daca a fost schimbat, hranit, a dormit suficient, nu da semne ca ar fi bolnav, iar atunci cind va intindeti sa-l luati in brate, va refuza sau se calmeaza citeodata in timp ce-l tineti in brate si, imediat ce l-ati pus jos, reincepe sa plinga. In aceste situatii, doar puneti-l in patutul lui, spuneti-i ca-l iubiti, ca totul va fi bine, apoi lasati-l sa-si manifeste tensiunea interioara. Totusi, reveniti sa-l vedeti regulat, el trebuind sa-si gaseasca singur modalitatea de a se linisti. Dati dovada de mult, mult calm Plinsetele unui bebelus sint nelinistitoare, adesea stridente si chiar sfisietoare. Fiind in acelasi timp nelinistita si epuizata va va fi greu sa nu va enervati. Dar tineti cont ca nervozitatea nu va ajuta cu nimic, din contra, va inrautati situatia. Copiii sint foarte sensibili la emotiile parintilor. In general, un copil care resimte tensiuni inconjuratoare plinge mult mai mult. De exemplu, un copil a carui mama este obosita tinde sa plinga pentru a o chema si a-i spune nelinistea sa, ceea ce o va crispa si mai mult. Daca va aflati in aceasta situatie este bine sa-l lasati sa plinga citeva minute, timp pentru a va dumiri ce se

poate face, apoi luati-l usor in brate si stringeti-l incet spre inima dumneavoastra astfel incit sa fiti sigura ca va aude bataile inimii. Daca va simtiti epuizata si credeti ca nu mai puteti face fata situatiei, incredintati copilul unei persoane de incredere, timp in care profitati si refaceti-va puterile! De ce pling copiii seara In mod sistematic, multi bebelusi incep sa plinga la sfirsitul zilei. Pentru acest comportament exista mai multe explicatii: - nevoia de exprimare si de descarcare a emotiilor acumulate in timpul zilei; - frica de noapte; - perioada cind parintii sint stresati si obositi, sentimente pe care bebelusul le simte. Astfel de plinsete atunci cind va intoarceti de la serviciu, dupa o zi lunga, si trebuie sa pregatiti masa sint adesea dificil de suportat. Totusi este neaparat nevoie sa va pastrati calmul, pentru ca, cu cit va veti enerva mai tare, cu atit va plinge mai mult. De aceea ii puteti spune ca are nevoie sa se descarce si este singurul mod in care o poate face. Un remediu-miracol nu exista, dar nu va impacientati, caci, cu timpul, plinsetele copilului se vor estompa. Secretul este ca, o data ce ati facut tot posibilul ca sa-l linistiti si nu ati reusit, sa ramineti calma si intelegatoare, mingiindu-l si calmindu-l, spunindu-i ca-l veti iubiti mereu, indiferent de furia si crizele sale. Atentie la temperaturile din casa! In general, exista mereu tendinta de a imbraca prea gros bebelusii, dar ei sint ca si dumneavoastra, atunci cind va este cald si lor le este cald. De aceea, daca dumneavoastra va este bine in pijamale este inutil sa-l imbracati cu doua bluzite, una peste alta. Fiti mereu atenta la copilul dumneavoastra! Asadar, daca el are ceafa umeda inseamna ca-i este cald si trebuie sa-l descoperiti. Trebuie totusi sa-i lasati mereu botoseii in picioare, prentru ca bebelusii au adesea piciorusele reci. In schimb, nou-nascutul se apara mai putin bine de frig decit dumneavoastra, deci, daca va este racoare, nu intirziati sa-l acoperiti mai bine. In cea mai mare parte a cazurilor, bebelusii racesc in timp ce fac baie sau cind stau in curent, de aceea este bine sa puneti in functiune in baie un resou inainte sa-l dezbracati. Temperatura propice in camera lui trebuie sa fie de 19 grade. Cu cit cresc, cu atit pling mai putin Dupa 6 luni, bebelusii pling mai rar si va va fi mai usor sa identificati cauza. Dar, de la aceasta virsta, apar noi cauze care nu existau pina acum. Bebelusii se pot plictisi Un bebelus care a descoperit si a invatat multe lucruri se poate citeodata plictisi. Daca nu vrea sa ramina singur in patutul lui, dati-i tot felul de obiecte sa investigheze. El are nevoie si de companie, de aceea implicati-l in toate actiunile desfasurate de dumneavoastra. Daca

nu poate participa la ele, asezati-l linga dumneavoastra astfel incit sa-l puteti supraveghea, in acest mod veti impusca doi iepuri dintr-o lovitura. Bebelusii pot fi frustrati si furiosi Din punct de vedere fizic si intelectual, capacitatile bebelusilor cresc pe ce zi ce trece. Totusi, sint doua motive care-i provoaca anumite stari: - faptul ca este prea mic pentru a face ceea ce si-ar dori, ceea ce-i provoaca furie; - refuzurile si interdictiile dumneavoastra ii produc frustrare. Copilul dumneavoastra va trebui sa invete treptat sa-si linisteasca furia si sa-si suporte frustrarile. Dumneavoastra ar trebui sa-i limitati restrictiile, sa-l incurajati in tentativele lui si sa nu-l certati pentru curiozitatea sa, bine indreptatita la aceasta virsta. Descoperiti ritmul meselor bebelusului Cel mai des, bebelusii pling de foame. Daca nu-l saturati, plinsetele se transforma in furie, pentru ca foamea reprezinta o adevarata durere pentru un bebelus, de aceea descoperiti-i ritmul in care trebuie sa manince, pentru ca organismul lui nu are un orar fix. Pentru sete se recomanda apa, si nu lapte Cauza din pricina careia bebelusii pling si care este adesea ignorata este setea. Totusi, tendinta de a-l acoperi prea mult si aerul sec din apartamentele incalzite produc in general sete, care trebuie potolita cu un biberon cu apa, si nu cu lapte. Copiii trebuie sa-si elimine tensiunile Dupa o zi plina de activitati, un copil obosit are tendinta de a se zmiorcai. Dupa aceea, aceste plinsete se pot transforma citeodata in iritare, apoi in hohote de ris. Cel mai bine este sa-l lasati citeva momente singur pentru a se descarca de tensiunea acumulata. Pentru orice problema exista o solutie Daca plinsetele copilului sint de scurta durata, repetate si apar deodata, ele denota o indispozitie: asternut ud, poate ii este frig sau cald, este dezbracat si nu-i convine, sta intr-o pozitie inconfortabila. Pentru fiecare problema exista o solutie, de exemplu, daca nu-i place sa stea dezbracat, infasurati-l intr-un prosop cald. Bebelusii pling de durere Cei mici nu stiu inca sa arate cu mina locul care le creeaza durere, dar in aceasta situatie, chiar daca plinsetele lor sint stridente si greu de suportat, este bine sa-l luati in brate si sa incercati sa depistati ceea ce-l deranjeaza si sa-i imbunatatiti starea. Daca pare bolnav este necesar sa chemati medicul. Respectati temerile copilului dumneavoastra In scurt timp, copilul dumneavoastra va sti sa anticipeze si, de exemplu, sa plinga de frica

cind recunoaste medicul care l-a vaccinat cel mai recent. Poate sa aiba si temeri reale, dezvoltindu-si frica fata de persoanele necunoscute, situatie in care se va ascunde in spatele dumneavoastra. In acest caz nu-l bruscati, respectati-i temerile. Astfel va capata incredere in el.

NGRIJIREA, EDUCAREA I SOCIALIZAREA COPILULUI

2. DEZVOLTAREA AFECTIVITII I PERSONALITII COPILULUI

OBIECTIVE A. Intervenie personalizat

ELEMENTE MINIME DE REALIZARE Pentru fiecare copil echipa pluridisciplinar propune i aplic un proiect personal de (re)integrare familial i social, care cuprinde: obiectivele, etapele i activitile concrete; 1 nominalizarea specialitilor care 2 responsabilitilor acestora; momentele de evaluare; 3 rapoartele privind dezvoltarea 4 punctele de vedere. copilului din toate intervin i a

Activitile realizate n cadrul proiectului personal sunt n acord cu: vrsta, istoricul, personalitatea fiecrui copil; Ritmul activitilor este adaptat particularitilor copilului; Pentru o intervenie eficient este necesar o coeren ntre toi profesionitii care lucreaz cu copilul, precum i implicarea n calitate de partener al familiei copilului; Vor fi luate n considerare cu prioritate activitile

specializate de terapie a problemelor psihologice specifice fiecrui copil n dificultate (probleme datorate unor cauze precum: lipsa afectivitii n familie sau n serviciile de ocrotire anterioare, antecedente de abuz sau de neglijare n familie i/sau n afara familiei, drame personale, instituionalizare de lung durat etc). Momentele de evaluare stabilite n proiectul personalizat sunt n primul rnd momente de revizuire i eventual reconstituire a planului de intervenie. B. Promovarea dreptului la identitate i la istorie personal Copilul are dreptul s-i cunoasc istoria, membrii familiei i s fie ajutat s interpreteze propria istorie i situaia actual n care se afl. Se previn i se trateaz complexele de provenien. Se urmrete contientizarea de ctre copil a locului i rolului su ca individ n cadrul colectivitii n care triete, n familie i n societate. Personalul de toate nivelele trebuie s respecte istoria copilului, s nu comenteze sau s nu judece greelile prinilor sau situaia social special a familiei etc. C. Relaie de tip parental ntre educator i copii Dei intervine n calitate de profesionist, nvtorul/ profesorul diriginte al copilului respect n relaia cu acesta valorile de baz ale unei relaii parentale de calitate: Cldur i afeciune; 1 Limite clare i bine precizate; 2 Rspuns imediat la nevoile copilului; 3 Disponibilitate de a rspunde ntrebrilor copilului; 4 Acceptarea greelilor sau pedepsirea lor ntr-un 5 mod constructiv, evitnd orice form de abuz

asupra copilului (btaia, umilirea sau lezarea psihic a copilului sunt absolut interzise); Respectul pentru individ; 6 Deschidere i comunicare; 7 Recunoaterea calitilor i a reuitelor; 8 Confidenialitatea i ncrederea reciproc. 9 nvtorul/profesorul diriginte va avea grij s delimiteze clar rolul su de rolul prinilor, pentru a nu induce o dependen a copilului de instituie i pentru a pregti (re)integrarea acestuia. D. Participarea Se renun la utilizarea termenului de copil asistat activ a (statutul de persoan asistat presupune un rol copilului la pasiv: acestei persoane i se ofer toate condiiile propriul proiect de-a gata). Copilul este antrenat s participe direct la amenajarea i ntreinerea slii de clas, s fac propuneri pentru petrecerea timpului liber, s i exprime opiniile. Opinia copilului este luat n considerare de ctre toate categoriile de personal care intervin n proiectul personalizat: nvtor/profesor diriginte, psiholog, asistent social etc). E. Promovarea bunelor relaii ntre copii Se ine cont de caracteristicile copilului, n ideea de a integra copii cu dificulti mai mari de adaptare n grupuri cu copii fr probleme. Pentru dezvoltarea bunelor relaii ntre copii, activitile educative de grup la nivelul clasei/colii au ca scopuri: 1 dezvoltarea comunicrii i al ntrajutorrii ntre

copii; 2 3 stimularea spiritului de echip; iniierea n practicile democratice.

FAMILIA SI SCOALA PARTENERI IN EDUCAREA SI INDRUMAREA COPILULUI CATRE O PROFESIE

Educatia este un fenomen social de transmitere a experientei de viata a generatiilor adulte si a culturii catre generatiile de copii si tineri, in scopul pregatirii lor pentru integrarea in societate. Factorii institutionali ai educatiei sunt scoala, familia, biserica, armata, s.a.Totul educa:oamenii, lucrurile, fenomenele, dar in primul rand si in cea mai mare masura-oamenii.Intre acestia primul loc il ocupa parintii si educatorii. Scoala este institutia sociala in care se realizeaza educatia organizata a tinerei generatii.Ea este factorul decisiv pentru formarea unui om apt sa contribuie la dezvoltarea societatii, sa ia parte activa la viata, sa fie pregatit pentru munca.Procesul de invatamant este cel care confera scolii rolul decisiv in formarea omului.Misiunea scolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de cerintele vietii sociale.Procesul de educatie din cadrul scolii este indrumat si condus de persoane pregatite in mod special pentru acest lucru.Menirea scolii nu este numai de a inzestra elevii cu un bagaj de cunostinte cat mai mare, ci si de a le stimula calitatea de om.Ora de dirigentie este cea in care ne putem apleca asupra acestei laturi.Tot in aceasta ora, se urmareste valorificarea abilitatilor de interrelationare, de asumare a responsabilitatilor, de cultivare a capacitatii de a lua o decizie corecta,de descoperire a propriilor interese si aspiratii spre formarea scolara si profesionala ulterioara.Scoala a ramas punctul de pornire

al orientarii scolare si profesionale prin actiuni de informare asupra posibilitatilor de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale si a aptitudinilor, de discutare a criteriilor dupa care elevii isi decid viitorul si a ponderii de implicare a parintilor in alegerea scolii si a profesiei pe care copiii lor o vor urma, daca profesia aleasa este cea dorita de copil si daca acesta din urma are disponibilitati intelectuale. Ajungem astfel la un alt factor care contribuie la educarea copiilor si care este familia.Familia exarcita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor.O mare parte despre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie.Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral, estetic, s.a.Ca prim factor educativ, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale ( despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiectele casnice ), familia este cea care ar trebui sa dezvolte spiritul de observatie, memoria si gandirea copiilor.Copilul obtine rezultatele scolare in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare.Parintii trebuie sa asigure copilului cele necesare studiului, trebuie sa-si ajute copilul la invatatura.Acest ajutor insa trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze tema copilului.Cu timpul parintii se vor limita la controlarea temei de acasa si a carnetului de note.Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc:sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa ajunga sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.Tot in familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate.Toate acestea reprezinta de fapt ilustrarea cunoscutei expresii a avea cei 7 ani de-acasa.Un elev fara cei 7 ani de-acasa va crea mereu probleme chiar si ca viitor adult.Aici trebuie reamintit ca, in general, elevii nu primesc in cadrul scolii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influentandu-l in afara scolii.Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la scoala 5-6 ore, de restul timpului fiind responsabila familia elevului.Uneori parintii uita ca trebuie sa faca front comun cu profesorii, deoarece si unii si altii nu doresc decat dezvoltarea armonioasa a elevului, educarea si imbogatirea cunostintelor acestuia. Dezvoltarea personalitatii copilului si a formarii lui in conformitate cu idealul social si cel personal este influentata de diferentele de ordin economic, social, cultural care exista intre familii.Familia insa , in ciuda acestor diferente, prezinta anumite insusiri comune.Conditiile de viata ale copilului sunt influentate de comportamentul parintilor.Familia trebuie sa aiba disciplina ei.Toate problemele vietii se pot rezolva mai usor intr-un

climat de prietenie si de intelegere. Una dintre cele mai importante preocupari ale familiei si un punct comun pe care il are aceasta cu scoala este orientarea scolara si profesionala.Cei mai multi parinti sunt bine intentionati in alegerea unei scoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lui.Dar, de multe ori, buna intentie si buna credinta sunt tocmai sursele greselilor lor deoarece acestea nu tin loc de competenta si de pricepere.Greselile parintilor decurg uneori si din prea marea dragoste pe care o poarta copiilor.Iata cateva dintre ele:
38 Neincrederea in copil.Exista parinti care isi considera copiii mai copii decat sunt in realitate si aleg viitoarea scoala si viitoarea profesie in locul lor,chiar fara a-i consulta.Copiii au insa si ei capacitatea sa aleaga. 39 Copii tratati ca proprietate personala de care parintii dispun dupa bunul lor plac.Argumentul acestor parinti suna cam asa:eu il imbrac, eu il hranesc, eu hotarasc ce sa fie si ce sa nu fie.Personalitatea, sentimentele, aspiratiile si dorintele copiilor nu conteaza in fata parintilor. 40 La polul opus se afla o alta categorie de parinti, a neutrilor.Acestia se complac in situatia de neamestec in treburile copiilor si isi motiveaza atitudinea cam asa:este destul de mare ca sa poata judeca ce facesau :are si mai multa scoala decat mine asa ca ce sa-l mai invat eu?Fara indoiala ca fiul este destul de mare pentru a sti ce e bine si ce e rau, dar fiind fara experienta simte nevoia unui sfat, a unui sprijin.Chiar daca sunt mai putin instruiti decat copiii, parintii au mai multa experienta, au scoala vietii. 41 Exista o categorie de parinti pentru care profesiunea este o problema de ereditate.Ei considera ca odata cu bunurile materiale pe care le lasa mostenire copilului (casa, masina) este firesc sa-i lase si profesiunea.Acesti parinti nu-si pun problema daca fiul sau fiica lor are dragostea, interesul si aptitudinile necesare profesiunii pe care au practicat-o ei, ci pur si simplu il inzestreaza cu ea, obligandu-l sa urmeze scoala sau facultatea pe care au urmat-o ei. 42 Categoria parintilor revansarzi alege pentru copiii lor profesiunea pe care viata i-a impiedicat pe ei sa o practice. 43 Parintii orgoliosi fac din alegerea profesiunii pentru fiul lor o problema de ambitie:vreau sa-i arat lui cutare ca si fiul meu face o facultate.Acesti parinti nu se intreaba daca fiul lor vrea sa faca o facultate, daca are aptitudini pentru profesia aleasa de ei. 44 O categorie de parinti doreste pentru copii o meserie comoda.Ei lupta pentru acest ideal avand uneori ca adversari proprii fii, care vor o meserie pe masura lor. 45 Grija pentru copii ii face pe unii parinti sa doreasca pentru fii o profesiune banoasa si de aceea fac eforturi ca fiii s-o apuce pe drumul unei asemenea profesii.

Toate situatiile de mai-nainte trebuie evitate.De aceea intre familie si scoala trebuie sa existe o permanenta colaborare ce se poate realiza prin vizite reciproce, sedinte si lectorate cu parintii.

In concluzie, trebuie spus ca cei doi factori educativi, scoala si familia, trebuie sa aiba acelasi scop formarea personalitatii umane integrale si armonioase.Pana la cuprinderea intr-o unitate de invatamant, rolul primordial in educatie il are familia.Odata cu inscrierea intr-o unitate de invatamant ponderea se schimba, rolul mai mare il are scoala, dar nici actiunea educativa a familiei nu este de neglijat.Intre actiunile educative ale celor doi factori exista mai degraba un raport de complementaritate decat de rivalitate, actiunea fiecaruia venind s-o completeze pe a celuilalt.

TABAGISMUL
2.1. Consideratii generale
Obiceiul de a fuma este unul din comportamentele cele mai periculoase pe termen lung pentru sntatea tinerilor. Consumul tutunului de ctre tineri este foarte rspndit n toate regiunile din lume si n crestere n trile n curs de dezvoltare; se arat n majoritatea trilor c tabagismul nregistreaz o crestere mai mare la fete dect la bieti, astfel c prevalenta la fete este egal cu cea nregistrat la bieti si chiar o depseste n unele tri. Tinerii ncep s fumeze la o vrst din ce n ce mai precoce (marea majoritate nainte de vrsta de 19 ani, foarte putini tineri dobndesc acest obicei dup aceast vrst).

2.2. Cauzele fumatului

Presiunea grupului Adolescenta este vrsta la care influenta printilor scade considerabil n detrimentul anturajului (cercul de prieteni, clasa). Pentru a fi acceptat de grupul pe care-l consider reprezentativ pentru valorile sale, adolescentul face aproape orice. n anumite contexte presiunea grupului se combin cu sentimentul de mndrie masculin, caracterizat printr-un comportament independent si temerar. Tranzitia scolar si presiunea social Adolescentul trieste o dram: nu mai este copil si nu mai beneficiaz de privilegiile acestei vrste, dar nici adult, desi doreste mult s se bucure de avantajele acestuia. Imitarea modelelor (starurile de cinema, vedetele muzicii moderne, sportivii

de performant) Curiozitatea si nevoia de a experimenta ceva nou Copiii care fumeaz dovedesc c sunt mult mai putin constienti de efectele nocive ale tutunului dect cei nefumtori. Din diferite considerente de ordin sociologic si psihologic este dificil s convingi tinerii de gravitatea problemelor asociate imediat sau pe termen lung cu uzul tigrilor. Aceast dificultate deriv n parte din faptul c anumite moduri de comportamente sunt endemice n perioada adolescentei (experimentare, rzvrtire etc.) Tendinta de "emancipare", de opozitie si protest fat de interdictiile printilor pentru ca ulterior fumatul s devin o "fals necesitate" Exemplul printilor Publicitatea Industria tutunului si-a axat campaniile publicitare asupra tinerilor, mai ales prin sponsorizarea manifestrilor sportive. S-a estimat c pentru a-si mentine beneficiile la acelasi nivel, aceast industrie are nevoie s recruteze anual 2,5 milioane de fumtori noi. Cea mai mare parte dintre ei sunt tineri.

2.3. Riscuri pentru sntate

Nocivitatea fumului de tigar variaz n functie de caracteristicile tutunului si ale hrtiei, precum si de lungimea tigaretei (scurtarea acesteia prin fumat creste concentratia gazelor n faz solubil). Frecventa si gravitatea bolilor produse de fumat este corelat cu numrul tigrilor fumate si cu vrsta la care se ncepe aceast activitate. Fumatul intensiv si prelungit joac un rol determinant n aparitia a numeroase afectiuni mortale sau invalidante la adult, ca de exemplu: cancerul pulmonar, emfizemul si bronsita cronic, ateroscleroza, cardiopatia ischemic. Fetele care utilizeaz anticonceptionale orale au un risc crescut de aparitie a afectiunilor cardiovasculare mai trziu n viat, dac fumeaz. Tutunul are efecte nocive asupra ftului la fetele nsrcinate fumtoare si creste riscul nasterii premature si insuficientei ponderale la nastere. n trile n curs de dezvoltare, unde statusul nutritional al mamei este adesea nesatisfctor, riscul este si mai mare. Mestecarea tutunului provoac afectiuni dentare, gingivale si cancerul cavittii bucale. Un comitet OMS a estimat c n lume, folosirea tutunului este responsabil de peste un milion de decese premature pe an. Cu ct fumatul debuteaz mai devreme, cu att este redus mai mult speranta de viat: cu opt ani dac fumatul debuteaz nainte de 15 ani si numai cu patru ani dac debuteaz la 25 de ani. Pe de alt parte,

persoanele care ncep s fumeze de tineri au dificultti mai mari s renunte.

2.4. Msuri de prevenire si combatere

S-a stabilit c diferite msuri legislative destinate combaterii fumatului pot, asociate cu activitti energice si sustinute de educatie sanitar, s reduc incidenta tabagismului. Multe dintre aceste msuri au un impact ntr-un mod sau altul asupra folosirii tutunului de ctre copii si adolescenti, dar redm n continuare pe acelea care influenteaz direct tabagismul la tineri: Interzicerea vnzrii tutunului minorilor n trile care au interzis vnzarea de tigri tinerilor, vrsta la care se aplic aceast interdictie variaz: n unele tri vrsta a fost fixat la 21 de ani, observndu-se o tendint de reducere la 18 ani; n altele se aplic tinerilor sub 16 ani. Limitarea distribuirii si vnzrii tigrilor Anumite tri au nceput s interzic vnzarea tutunului n locuri susceptibile de a fi frecventate de tineri (chioscuri si magazine situate n apropierea scolilor). O problem deosebit o ridic automatele cu tigri. Interzicerea fumatului n locuri frecventate de tineri n numeroase tri legislatia interzice fumatul n scoli sau n diferite locuri publice, n localuri, contribuind astfel la reducera expunerii minorilor la fumul de tigar n afara cminului.

Interzicerea fumatului n public pentru copii si adolescenti Restrictii impuse publicittii si promovrii vnzrilor tigrilor Se consider c tinerii sunt sensibili la publicitate. Asocierea fumatului cu ideea de reusit, de seductie sau de popularitate poate avea un efect considerabil, si dup prerea multor specialisti, incit la nceperea fumatului. Un studiu privind relatia dintre publicitate si consumul de tigri a concluzionat c publicitatea este una dintre armele cele mai eficiente de care dispune industria tutunului pentru a convinge oamenii s fumeze. Temele dominante ale publicittii n favoarea tigrilor asociaz fumatul cu vigoarea tineretii, o sntate bun, o fizionomie atrgtoare si cu succesul si reusita pe plan individual, social si profesional; mai mult, fumatul ar fi compatibil cu activittile sportive si sntoase. n trile n care publicitatea este interzis (Franta) s-a observat o diminuare a consumului de tigri si o schimbare de atitudine a tinerilor privitor la tutun.

Publicitate negativ fumatului Legislatia privitoare la "publicitatea negativ" cere ca toate pachetele de tigri s aib o etichet de avertizare privind nocivitatea tutunului. De exemplu: "Tutunul duneaz grav snttii".

Promovarea educatiei sanitare privind tabagismul Numeroase tri au adoptat programe nationale de lupt contra tabagismului. Actiunile educative cuprind cursuri obligatorii de igien n scolile publice, campanii audio-vizuale (ex. desene animate cu mesaje antitabac), afise, brosuri, reviste si conferinte pentru tineri. Programele de educatie nu trebuie axate numai pe elevi, ci si asupra profesorilor si printilor pentru a-i face s nteleag consecintele nocivittii tutunului si importanta lor ca modele pentru tineri. Dezantajele campaniilor educative constau n costul mare si eficient doar dup un timp ndelungat. Tinerii reprezint un grup greu de convins de nocivitatea fumatului. Este dificil s motivezi tinerii privitor la riscuri ale cror efecte se fac simtite multi ani mai trziu. Argumentele logice nu sunt suficiente pentru descurajarea tinerilor de a fuma. De aceea trebuie combinate o serie de strategii, iar legislatia poate constitui un mod esential pentru interzicerea fumatului n scoli si locuri publice, interzicerea vnzrii ctre minori etc.

Alte msuri prevzute n textele legislative cuprind: - reglementarea continutului tutunului n substante nocive, - msuri fiscale si economice; a fost demonstrat c prin cresterea taxelor asupra tigrilor nu se obtine nici un efect privind consumul de ctre adulti, dar se poate reduce considerabil numrul de fumtori noi printre tineri.