TIMUR CHI

Curs de Fizica generala

1
Prefata
Prezenta lucrare este destinat studenilor din anul II Navigaie de la Universitatea
Andrei Saguna Constanta, pentru disciplina de Fizic. Ea conine teme legate de
programa de fizic i este dezvoltat n toate compartimentele: terotetic, aplicaii de
calcul, aplicaii practice de laborator.
Un curs de Fizica ar trebui s cuprind capitolele legate de mecanic, fizica
molecular i termodinamic, electricitate i magnetism, optic, fizica atomic i
nuclear, fizica cuantic i fizica solidului. Dintre aceste capitole, n acest curs
universitar ne vom rezuma la studiul pe scurt al legilor mecanicii, incluznd studiul
oscilaiilor i undelor elastice. Vom aborda de asemeni i fenomenele
electromagnetice. Aceste capitole ale fizicii clasice sunt urmate apoi de scurte
introduceri n fizica cuantic i n fizica solidului, deoarece acestea din urma constituie
capitole ale fizicii moderne, cu aplicaii n tehnica naval.
Notiele de curs au fost elaborate dupa ce acest material a fost parcurs, n ultimii ani
universitari, mpreun cu studenii de la Univrsitatea Petrol-Gaze Ploieti i cu cei de la
Facultatea de Navigatie, Transport Maritim i Fluvial, din cadrul Universitii
"Andrei aguna" din Constana. Considerm, de aceea, c temele alese cuprind
noiunile elementare de fizic necesare viitorilor navigatori.
De asemeni cursul a fost recenzat i de lectori de la Universitti care instruiesc
studeni n Navigaie costier i marin, deoarece materia trebuie sa respecte STCW
Cod:A-III/1 i A-III/2 pentru STCW Functions:Marine engineering at the management
level.
Primul capitol cuprinde o introducere n Fizica, avnd scopul de a pregati studentii cu
limbajul, marimile fizice fundamentale si unitatile lor de masura, precum si cu unele
operatii vectoriale.
Capitolul al doilea se refera la teme specifice ale mecanicii clasice, prezentnd
principiile fundamentale si teoremele generale din dinamica punctului material.
n capitolul trei se prezinta diverse tipuri de oscilatii armonice, diferitele metode de
compunere ale oscilatiilor, urmate apoi de o introducere n teoria undelor elastice.
Capitolul al patrulea este dedicat electromagnetismului, prezentnd ntr-o forma
concentrata si cteva teme principiale din teoria macroscopica a undelor
electromagnetice (lumina).
2
n capitolul cinci se realizeaza o trecere n revista a bazelor fizice ale mecanicii
cuantice, adica a acelor experiente ce au condus la formularea mecanicii cuantelor de
energie.
Capitolul sase prezinta teme din fizica solidului, incluznd cateva elemente ale teoriei
benzilor de energie din semiconductori.
3
CUPRINS
1.Introducere in Fizica
1.1.Notiuni fundamentale ale Fizicii
1.2. Operatii vectoriale
2. Mecanica clasica
2.1. Notiumi generale
2.2. Principiile fundamentale ale dinamicii
2.3. Teoreme generale n dinamica punctului material
3. Oscilatii si unde
3.1. Notiuni generale
3.2. Micarea oscilatorie armonica ideala
3.3. Compunerea micarilor oscilatorii armonice
3.3.1. Compunerea oscilatiilor armonice paralele de aceeiasi pulsatie
3.3.2. Compunerea oscilatiilor armonice paralele de frecventa diferita
3.3.3. Compunerea oscilatiilor perpendiculare
3.4.Miscarea oscilatorie amortizata
3.5. Analogie ntre oscilatiile mecanice si cele electromagnetice
3.6. Oscilatii fortate. Rezonanta
3.6.1. Rezonanta
3.6.2.Consideratii energetice ale oscilatiilor fortate
3.7. Unde elastice
3.7.1. Unde armonice unidimensionale
3.7.2. Consideratii energetice asupra propagarii undei
3.7.3. Reflexia si refractia undelor elastice
3.7.4. Unde stationare
3.7.5. Interferenta undelor
3.7.6. Difractia undelor
3.7.7. Polarizarea undelor elastice transversale
4

4. Introducere n electromagnetism
4.1. Cmpul electromagnetic
4.1.1. Actiunea cmpului electromagnetic asupra sarcinilor electrice
4.1.2. Legea conservarii sarcinii electrice
4.2. Electrostatica
4.2.1. Cmpul electric
4.2.2. Fluxul electric
4.2.3. Legea Gauss pentru cmpul electric
4.2.4. Forma locala diferentiala a legii lui Gauss. Prima ecuatie Maxwell
4.2.5. Caracterul potential al cmpului electric. Potentialul electric
4.3. Magnetostatica
4.3.1. Cmpul magnetic
4.3.2. Actiunea cmpului magnetic asupra sarcinilor electrice n miscare
4.3.3. Actiunea cmpului magnetic asupra unui conductor parcurs de
curent electric
4.3.4. Cmpul magnetic creat de curenti electrici
4.3.5. Legea lui Gauss pentru magnetism
4.3.6. Interactiunea dintre doi curentii paraleli
4.3.7. Legea circuitului magnetic
4.3.8.Inductia electromagnetica.Legea Faraday
4.3.9.Energia cmpului magnetic
4.3.10. Curenti de conductie si curenti de deplasare
4.4. Unde electromagnetice
4.4.1. Unde armnonice progresive
4.4.2. Energia undelor electromagnetice
4.4.3. Unde sferice
4.4.4. Teoria electromagnetica macroscopica a luminii
5. Bazele fizice ale mecanicii cuantice
5.1. Efectul fotoelectric
5.2. Efectul Compton
5.3. Radiatia termica
5.3.1. Marimi radiante
5.3.2. Legile radiatiei termice
5
5.4. Experienta Franck-Hertz
5.5. Relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg
5.6. Ipoteza lui Louis de Broglie
6.Elemente de fizica starii solide
6.1. Generalitati
6.2. Semiconductori
6.3. Dispozitive cu semiconductori
Bibliografie
6
Cuvnt de multumire
Ma simt onorat pentru posibilitatea de a le multumi studentilor din anul II Facultatea
de navigatie si Transport Maritim si Fluvial pentru vizualizarea si intelegerea acestui
curs.
Le multumesc tuturor acestor studenti, pentru rabdarea cu care au ascultat acest curs
de Fizica generala si pentru ajutorul acordat ntru cizelarea notitelor de curs, pna la
forma lor actuala.
n fapt, putem conchide ca un curs universitar ideal nu exista. Din fericire, ar zice
stramosii, dar si urmasii, nostri.
Recunostinta mea sincera se adreseaza, de asemenea, doameni profesoare
Barvinski precum si domnului Conf.Univ. Mosescu Nicolae, sub a carui supervizare
apare acest curs universitar de Fizica generala n format electronic. Este o premiera
pentru Catedra de navigatie a Universitatii Andrei Saguna din Constanta, desi ea va fi
urmata de multi alti colegi.
Acest curs reprezinta in primul rand o analiza a naturii din punct de vedere fizic
desi in scrierea acestuia am uitat sa specific intotdeauna sursa bibliografica a unor figuri
si formule. Dar nu este prea grav, deoarece venim la Universitate ca sa nvatam. Mii de
scuze autorilor acestor figuri minunate, care nu sunt nsa citati.
7
1. Introducere in Fizica
Fizica, fiind una din stiintele fundamentale ale naturii, care studiaza cele mai
simple dar, n acelasi timp, si cele mai generale forme de micare sau de transformare
ale materiei. n acest sens, fizica studiaza toate procesele mecanice, termice,
electromagnetice, etc. Scopul fizicii este acela de a descoperi si aplica legile care
guverneaza interactiunile dintre corpurile materiale sau dintre corpurile materiale si
diferite cmpuri de forte.
Observatia, ratiunea si experienta formeaza metoda stiintifica de studiere a naturii,
scopul acestui demers stiintific fiind ntelegerea fenomenelor ce se desfasoara n
universul cunsocut de om pna n prezent. Cea mai importanta misiune a fizicii este
stabilirea legilor generale care pot explica modul n care se defasoara fenomenele fizice
observate n natura. ntelegerea legilor fizice ale universului nostru a devenit din ce n ce
mai profunda de-a lungul veacurilor, de aceea multe legi ale fizicii au suferit
modificari, completari sau generalizari, pe masura ce oamenii de stiinta au realizat
descrieri tot mai complexe ale naturii.
n mod traditional, fizica se mparte n mai multe domenii: mecanica,
termodinamica, electromagnetismul, optica, fizica solidului, fizica nucleara. n secolul
trecut au fost introduse noi capitole ale fizicii, cum ar fi: fizica plasmei, fizica
semiconductorilor, fizica supraconductorilor, biofizica, fizica particulelor elementare,
etc. Din acest punct de vedere, putem vorbi de caracterul pluridisciplinar al stiintei n
general, deoarece multe din fenomenele studiate se situeaza deseori la granita dintre mai
multe domenii stintifice.
1.1. Notiuni fundamentale ale Fizicii
Fenomen fizic. Fenomenul fizic (procesul sau transformarea) reprezinta o
succesiune de modificari ale unui anumit corp, sau sistem de corpuri, care evolueaza n
timp, dupa o anumita lege. Toate schimbarile de acest fel formeaza obiectul de studiu al
fizicii si sunt evaluate calitativ si cantitativ prin observatii.
Marime fizica si masurare. Marimile fizice definesc proprietati ale corpurilor sau
caracterizeaza procese n care schimbarile ce survin pot fi descrise cantitativ. Exemple
8
de marimi fizice sunt: masa, temperatura, viteza, sarcina electrica. Fizica a fost numita
mult timp stiinta masurarii, deoarece studiul fenomenelor fizice implica masurarea
marimilor ce le caracterizeaza. Masurarea este un proces prin care se compara marimea
fizica respectiva cu o marime bine definita, de aceeai natura, ce a fost aleasa ca unitate
de masura. Aceasta comparare (sau masurare) se realizeaza cu ajutorul unui
instrument de masura. Iata cteva exemple de unitati de masura: 1metru pentru lungimi,
1 secunda pentru durate, 1 kg pentru mase.
Unele marimi fizice sunt marimi fundamentale, ele fiind definite numai
prin descrierea procedeului de masurare. De exemplu, distanta se determina prin
masurare cu o rigla, iar timpul prin masurare cu un ceas. Alte marimi fizice sunt marimi
derivate, ele fiind definite prin formule de calcul ce utilizeaza marimile fundamentale.
De exemplu, viteza reprezinta raportul dintre distanta parcursa si durata deplasarii
corpului.
De-a lungul timpului s-au utilizat diferite sisteme de unitati de masura, adica
seturi de marimi fizice fundamentale si de unitati de masura corespunzatoare acestora. n
zilele noastre se utilizeaza cel mai frecvent Sistemul International de Masura,
cunoscut sub sigla SI, care utilizeaza urmatoarele marimi si unitati fundamentale:
Mrime Uniti de msur fundamentale
Denumire Simbol
Lungime metrul m
Masa kilogram kg
Timp secunda s
Intensitatea
curentului electric
amper A
Temperatura
termodinamic
kelvin K
Cantitatea de
substan
mol mol
Intensitatea
luminoas
candela cd
Doua unitati suplimentare se adauga celor de mai sus, si anume pentru unghiul
plan, radianul (rad) si pentru unghiul solid, steradianul (sterad). Toate celelalte marimi
fizice si unitatile lor se exprima cu ajutorul marimilor fizice si al unitatilor lor
fundamentale. n ceea ce privete multiplii si submultiplii unitatilor de masura, pentru a le
exprima, se utilizeaza urmatoarele prefixe:
Pentru multipli: 10
1
deca-; 10
2
hecto-; 10
3
kilo-; 10
6
mega-; 10
9
giga-; 10
12
tera-.
9
Pentru submultipli: 10
-1
deci-; 10
-2
centi-; 10
-3
mili-; 10
-6
micro-; 10
-9
nano-; 10
-
12
pico- .
Alte Sisteme de Unitati. Dintotdeauna, oamenii au avut libertate n alegerea
marimilor fizice si a unitatilor lor de masura. De aici a rezultat un anumit grad de arbitrar
n exprimarea marimilor fizice. De exemplu, n locul masei se poate alege ca marime
fundamentala forta. Cele mai frecvente sisteme de unitati ntlnite n practica, n afara
de SI, sunt: CGS (centimetru-gram-secunda) si MKfS (metru- kilogram-forta-secunda).
O parte a literaturii de fizica este scrisa n sistemul CGS, deoarece era sistemul cel mai
raspndit n secolele XVIII si XIX. Dar legile fizicii, care exprima relatii ntre marimi
fizice masurabile, sunt aceleai indiferentr de sistemul de unitati utilizat pentru a le
exprima.
Marimile fizice pot fi marimi scalare sau marimi vectoriale. Marimile fizice
scalare sunt determinate numai prin valoarea lor numerica. Un exemplu de marime
scalara este masa unui corp, m =2 kg. Marimile vectoriale sunt determinate prin valoarea
lor numerica (numita marimea vectorului sau modulul vectorului), prin directia si sensul
vectorului.
Cmp fizic. Se numeste cmp fizic regiunea din spatiu unde se manifesta o
anumita marime fizica si unde, n fiecare punct din regiune, marimea fizica are o anumita
valoare. Cmpurile fizice pot fi cmpuri scalare sau cmpuri vectoriale, n functie de
marimea fizica ce le caracterizeaza. Exemple de cmpuri fizice sunt: (i) temperatura
dintr-o camera, care formeaza un cmp scalar; (ii)vectorii cmp electric dintr-un nor de
ploaie, care genereaza un cmp vectorial.
Lege fizica. Anumite fenomene sau procese fizice pot avea legaturi cauzale bine
definite. Prin observatii sau prin determinari experimentale, oamenii descopera aceste
legaturi si stabilesc relatiile cauzale ntre schimbarile diferitelor marimi fizice ce
caracterizeaza fenomenele respective. Legile generale care guverneaza fenomenele
fizice se numesc legi fizice. Pe baza legilor fizice se poate analiza un anumit fenomen
care este observat n natura sau n laborator. De asemenea, aplicnd legi fizice specifice,
se poate prevedea starea viitoare a unui sistem fizic.
Experiment fizic. Observatiile dirijate efectuate n laborator, n scopul ntelegerii
unor fenomene fizice, se numesc experimente. Pentru a fi considerate valabile,
experimentele trebuie sa ndeplineasca unele conditii. Trebuie sa existe o concordanta
ntre: (i) rezultatele analizei stiintifice a unui anumit fenomen (exprimate printr-o lege),
(ii) observatiile dirijate din laborator (experiment) si (iii) observarea fenomenului n
10
natura.
Timp. Timpul reprezinta o masura a duratei proceselor fizice, el fiind masurat prin
durata unui anumit proces. Masurarea timpului se poate face cu ajutorul unor miscari
periodice (oscilatii mecanice, vibratii atomice sau moleculare). Unitatile si etaloanele
de timp au evoluat de-a lungul timpului, ele stabilindu-se n functie de durata unui
anumit fenomen fizic periodic uniform. n prezent, unitatea de timp este secunda.
Secunda este definita pe baza perioadei, T
Cs
, a radiatiilor emise de atomii izotopilor de
Cesiu-133, n urma unor anumite tranzitii ntre doua stari energetice.
Spatiul si lungimea. Corpurile fizice ocupa un anumit loc n spatiu, avnd anumite
dimensiuni (lungime, latime, grosime, volum, arie, etc.). De asemenea, locul lor n spatiu
se modifica n functie de miscarea pe care o efectueaza. Dimensiunea unui corp se
stabilete prin compararea sa cu un alt corp, considerat etalon de lungime. Etalonul de
lungime actual este metrul, care reprezinta 1650763,73 lungimi de unda ale radiatiei
portocalii a atomului de Kripton-86 la tranzitia 2p
10
5d
5
n vid. n mod formal,
standardul pentru unitatea de masura a lungimii este distanta dintre doua linii paralele
trasate pe o bara de platina-iridiu, pastrata n conditii de presiune si temperatura
constante, la Svres (lnga Paris). Toate celelalte lungimi se exprima prin compararea cu
acest metru-standard.
Spatiul constituie o notiune filozofica, el fiind "locul" n care se desfasoara
fenomenele fizice. Spatiul fizic conventional este spatiul euclidian, care este
tridimensional. n spatiul tridimensional sunt suficiente trei numere care sa descrie pozitia
unui corp n spatiu. Aceste numere sunt determinate prin alegerea Sistemului de referinta
fata de care se raporteaza corpul. Sistemul de referinta este format dintr- un sistem de trei
axe perpendiculare ntre ele n spatiul tridimensinal si un ceasornic, n aa fel nct sa se
poata determina distante si durate de timp. Axele sistemului de referinta au cte un
vector unitate, numit versor, de modul unitate, si a carui directie da sensul pozitiv al
axei respective. n fig.1.1 se prezinta un sistem de referinta, n care axele de coordonate
sunt Ox, Oy si Oz. Versorii axelor sunt vectorii
k j i

, , .
Modul n care se exprima pozitia corpului n spatiu depinde de sistemul de
coordonate. De regula, cele trei numere care descriu pozitia corpului sunt proiectiile, pe
cele trei axe ale sistemului de referinta, ale punctului care constituie centrul de masa al
corpului. Acestea se numesc coordonatele carteziene ale corpului. Alte sisteme de
coordonate utilizeaza o distanta si doua unghiuri (coordonate sferice), sau doua distante
11
si un unghi (coordonate cilindrice).
Punct material. Un corp fizic cu dimensiuni neglijabile si avnd masa concentrata
ntr-un punct, numit centru de masa, se numeste punct material. Aproximatia de punct
material constituie cel mai simplu model fizic. Pe durata deplasarii sale, punctul material
se numeste mobil. Pozitia mobilului P din fig.1.1 este data de vectorul de pozitie,
exprimat n functie de coordonatele carteziene sub forma :
x y z r r
r = OP = xe + ye + ze = |r| e = re
r r r r r r
Numerele x, y, si z se numesc coordonatele carteziene ale punctului M.
Modulul vectorului de pozitie este dat de relatia:
cos , cos , cos
x y z
r r r

(1.2)
Relatia a fost introdusa si n geometria analitica, pentru a exprima distanta dintre
doua puncte n spatiu.
12
1.2. Operatii vectoriale
ntr-un sistem cartezian de coordonate n care versorii k j i

, , definesc sistemul ortogonal
drept, un vector a

se scrie a

k a j a i a
z y x

+ + , unde
z y x
a a a , ,
sunt componentele
vectorului a

pe axele de coordonate. Modulul vectorului:

2 2 2
z y x
a a a a + +

.
Exemplu: k z j y i x r

+ + ;
2 2 2
z y x r r + +

.
Produsul scalar a doi vectori:
( ) b a b a b a

, cos
, sau folosind componentele
vectorilor pe axele de coordonate:
z z y y x x
b a b a b a b a + +

.
Observaie: Dac doi vectori sunt perpendiculari

0 b a

; (exemplu 0 j i

,
0 k i

, 0 k j

);
Dac doi vectori sunt paraleli
b a b a

; (exemplu 1 i i

, 1 j j

,
1 k k

).
Exemplu:
r d F L

- lucrul mecanic elementar.
Produsul vectorial a doi vectori
b a c



este vectorul normal la planul determinat de
a

i
b

, al crui sens se determin cu regula burghiului drept. Modulul su este:

( ) b a b a b a

, sin
. Folosind componentele vectorilor produsul vectorial este:
z y x
z y x
b b b
a a a
k j i
b a

.
Observaie: Dac doi vectori sunt paraleli

0 b a

; (exemplu 0 i i

, 0 j j

,
0 k k

);
Dac doi vectori sunt perpendiculari
b a b a

; (exemplu
1 j i

i k j i


).
Exemplu: p r J

- momentul cinetic.
13
2. Mecanica clasica
Mecanica clasica se bazeaza pe legi ale naturii ce au fost formulate de Isaac
Newton n anul 1686 n lucrarea sa, devenita celebra, "Principiile fundamentale ale
stiintelor naturii". Mai precis, mecanica este acea parte a fizicii care studiaza
miscarea mecanica a corpurilor si conditiile de echilibru ale acestora. Problema
mecanicii este stabilirea ecuatiilor de miscare ale corpurilor.
Ecuatiile de miscare dau forma traiectoriei micarii corpului. Traiectoria
indica pozitiile succesive n spatiu pe care le va ocupa corpul de-a lungul miscarii sale.
2.1. Notiumi generale
Cunoaterea miscarii unui corp presupune stabilirea localizarii lui n spatiu si n
timp. Fie un punct material M, aflat n micare pe o traiectorie n spatiu, ca n fig.2.1.
Fig. 2.1. Traiectoria punctului material ntr-un sistem de referinta cartezian.
Poziia unei particule la orice moment de timp t este specificat de vectorul de
poziie
) (t r

a crui expresie reprezint legea de micare:

14
k t z j t y i t x t r

) ( ) ( ) ( ) ( + + .
Prin eliminarea timpului din ecuaiile parametrice ale traiectoriei x=x(t), y=y(t),
z=z(t) se obin ecuaiile traiectoriei.
Vectorul vitez momentan este derivata vectorului de poziie n raport cu
timpul, iar prin derivarea legii de micare se obine legea vitezei:
dt
r d

v , ( ) k j i k
dt
t dz
j
dt
t dy
i
dt
t dx
t
z y x

v v v
) ( ) ( ) (
v + + + + .
Vectorul acceleraie momentan este derivata nti a vectorului vitez n raport
cu timpul, sau derivata a doua a vectorului de poziie n raport cu timpul:
2
2
v
dt
r d
dt
d
a

, ( ) k a j a i a k
dt
d
j
dt
d
i
dt
d
t a
z y x
z
y
x

+ + + +
v
v
v
.
Impulsul este:
v

m p
.
Principiul fundamental al mecanicii:
dt
p d
F

;
Pentru mas constant, principiul fundamental al mecanicii se scrie:
a m F

.
Legea de micare, legea vitezei, acceleraia ca funcii de timp, ecuaiile
traiectoriei descriu, ceea ce se numete, micarea unui mobil. Aceste relaii nu sunt
independente. Cunoscndu-se condiiile iniiale (poziia i viteza la momentul iniial),
prin calcule matematice se obine una din aceste legi din alta, adic se cunoate micarea
mobilului.
Cunoscnd legea de micare a unui corp
) (t r

, prin operaia de derivare se afl legea

vitezei
) ( v t

, iar apoi derivnd legea vitezei se afl acceleraia ca funcie de timp

) (t a

,
respectiv fora ce acioneaz asupra corpului dac acesta are mas con
. Vectorul viteza momentana este tangent la traiectorie, aa cum se vede n fig.2.2.
15
) (t r

-legea de micare
derivare
) ( v t

-legea vitezei
derivare
) (t a

-acceleraie
Fig. 2.2. Vectorul viteza momentana.
Din legea de micare
) (t r

eliminnd timpul se pot scrie ecuaiile explicite ale traiectoriei.

1. Aflai viteza i acceleraia punctelor materiale descrise de urmtorii vectori de poziie:
a)
k j t i t r

11 15 7
2
+ +
(m);
b)
( ) k e j t i t r
t

4
12 3 sin 5 + +
(m);
c)
( ) ( ) k t j t t i t t r

ln 5 tan 6 sin
2
1
2
+ +
(m);
d)
( ) k e j t i t r
t

+ + 7 2 2 cos 5
(m).
2. Ecuaiile micrii unui mobil sunt urmtoarele:
x = r cos t (m), y = r sin t (m), z = t (m), unde r, , sunt constante pozitive. S se afle:
a) vectorul vitez, modulul vitezei;
b) vectorul acceleraie, modulul acceleraiei.
R: a)
2 2 2
v + r

m/s; b)
2
r a

m/s
2
.
3. O particul de mas m se mic dup legea:
x = cos t (m), y = sin t (m), unde , , sunt constante pozitive.
a) Precizai unitile de msur ale constantelor , i ;
b) Determinai fora care acioneaz asupra particulei n funcie de poziia particulei.
R:
.
2
r m F

16

) (t r

- legea de micare
pul elimin tim
ec. traiectoriei
4. Micarea unui punct material n planul xOy este descris de legea:
x = sin t (m), y = (1 - cos t) (m), unde i sunt constante pozitive. Determinai unghiul
dintre vectorul vitez i vectorul acceleraie al punctului material.
R: /2.
Din legea de micare
) (t r

eliminnd timpul se pot scrie ecuaiile explicite ale traiectoriei.

5. Vectorul de poziie al unui punct material A variaz dup legea:
j t i t r

2
(m), unde , sunt constante pozitive. Determinai:
a) ecuaia traiectoriei punctului; reprezentai grafic;
b) vectorii vitez i acceleraie i modulele acestora;
c) unghiul ntre vectorii acceleraie i vitez n funcie de timp.
Rezolvare:
a)
2
2
x y

- ecuaia traiectoriei;
Traiectoria este o parabol cu vrful V(0,0), iar punctul A se mic pe jumtate din aceast
parabol ( x 0).
b) j t i

2 v , vectorul vitez este tangent la traiectorie n fiecare punct al acesteia;

j a

2 , n acest caz vectorul acceleraie este paralel cu direcia axei Oy i n sens opus
acesteia n fiecare punct al traiectoriei;
c) Unghiul pe care vectorul vitez l face cu axa Oy este ( ),

( )
t
tg
y
x

2 v
v

t
tg

sau dac se calculeaz cu ajutorul produsului scalar dintre vectorii a

i v

:
2
2
2
4
cos
t
t
+

.
6. Micarea unei particule n plan este descris de legea:
x = t (m), y = t (1- t) (m), unde , sunt constante pozitive. Determinai:
a) ecuaia traiectoriei particulei; reprezentai grafic;
b) vectorii vitez i acceleraie i modulele acestora;
17

) (t r

- legea de micare
pul elimin tim
ec. traiectoriei
c) momentul t
0
la care vectorul vitez face un unghi de /4 cu vectorul acceleraie.
R: a)
x x y

+
2
; c)

2
0
+
t
.
7. S se scrie ecuaia traiectoriei, preciznd forma acesteia pentru particula care se mic dup
legea:
a) problemei 5;
b) problemei 6.
8. Dou particule se deplaseaz cu vitezele j i

3 2 v
1
+ m/s, respectiv j i

+
2
v m/s. La
momentul t
0
=0 particulele se gsesc n poziiile j i r

2
10
+ m, respectiv j r

3
20
m. S se
determine momentul la care distana dintre particule este minim.
R: t = 0,6 s.
9. Dou particule se deplaseaz cu vitezele j i t

1
v m/s, respectiv j t i

2
v m/s. La
momentul t
0
=0 particulele se gsesc n poziiile i r

3
10
m, respectiv j r

3
20
m. S se determine
momentul la care distana dintre particule este minim.
Rezolvare:
dt
r d

+
t
t
dt t r t r
0
) ( v ) (
10

,

j t i
t
t r

,
_

+ 3
2
) (
2
1
,
j
t
i t t r

,
_

+ 3
2
) (
2
2
,

j t
t
i t
t
r

,
_

+ +

,
_

+ 3
2
3
2
2 2
,

,
_

+ + 3
2
2 3
2
2
2 2
t
t
t
t
r

;
. min r

dt
r d

i 0
2
2
>

dt
r d

;

t=1 s.
Operaia invers derivrii fiind integrarea, din legea vitezei
) ( v t

se
obine prin integrare legea de micare
) (t r

. Cunoscndu-se acceleraia (sau

fora) ca funcie de vitez
) v (

a
(de obicei forele rezistente depind de vitez),
18
prin integrare se poate afla legea vitezei
) ( v t

i, mai departe, printr-o nou

integrare, se poate descrie micarea prin legea de micare
) (t r

.
10. Un corp de mas m pornete la momentul t
0
= 0 de la x
0
= 0 cu viteza v
0
ntr-un mediu vscos
de-a lungul axei Ox. Corpul ntmpin din partea mediului o for de rezisten proporional cu
viteza (F = - v). S se determine:
a) legea vitezei;
b) legea de micare;
c) dup ct timp viteza iniial a corpului, v
0
, se micoreaz de n ori.
Rezolvare:
a) a m F

dt
d
m
v
v

dt
d
m
v
v

t
dt
d
m
0
v
v
0
v
v

t m
0
v
v
ln

m
t
e t

0
v ) ( v
;
b)
dt e dx
t
m
t x

0
0
0
v

,
_

1
v
) (
0
m
t
e
m
t x

;
c) Se nlocuiete v cu
n
0
v
n legea vitezei i se obine: n
m
t ln

.
11. Un corp de mas m ntmpin, din partea mediului n care se mic de-a lungul axei Ox, o
for de rezisten proporional cu ptratul vitezei; constanta de proporionalitate este (F = - v
2
).
Presupunnd c la momentul t
0
= 0 corpul se gsete la x
0
= 0 i are viteza v
0
s se determine:
a) legea vitezei;
b) legea de micare;
c) dup ct timp viteza iniial a corpului, v
0
, se micoreaz de n ori.
R: a)
( )
0
v
v
m
t
m
t
+

; b)
( ) 1
v
ln
0
+ t
m
m
t x

; c)
( ) 1
v
0
n
m
t

.
19
) (t r

-legea de micare

integrare
) ( v t

-legea vitezei

integrare
) v (

a -acceleraie
12. Un corp de mas m, care se mic n lungul axei Ox, ntmpin din partea mediului n care se
mic o for de rezisten proporional cu cubul vitezei (F = - v
3
). Presupunnd c la momentul t
0
= 0 corpul pleac de la x
0
=0 i are viteza v
0
i neglijnd restul interaciunilor, s se determine:
a) legea vitezei;
b) legea de micare;
c) dup ct timp viteza iniial a corpului, v
0
, se micoreaz de n ori.
R: a)
t
m
t
2
v
1
1
) ( v
2
0
+

; b)
( )
0
2
0
v
2
v
1

m
t
m
m
t x +
; c)
( ) 1
v 2
2
2
0
n
m
t

.
.
13. O particul se mic ncetinit n sensul pozitiv al axei Ox cu acceleraia v a , unde
constant pozitiv. tiind c la momentul t
0
= 0, x
0
= 0, iar viteza este v
0
, determinai:
a) legea vitezei;
b) legea de micare;
c) drumul parcurs pn la oprire i intervalul de timp corespunztor.
R: a)
2
0
2
v ) ( v
,
_

t
t

; b)
( )
1
1
]
1

,
_

3
0
3
0
v
2
v
3
2
) (
t
t x

;
c)

0
v 2
t
,
2
3
0
v
3
2

x .
Cunoscndu-se viteza ca funcie de poziie
) ( v r

, prin integrare se poate afla legea de micare
) (t r

i, mai departe, se poate descrie micarea prin legea dorit, folosind operaiile matematice
amintite mai sus.
14. O particul se deplaseaz n planul xOy cu viteza j x i

2 v + , unde , sunt constante.

La momentul iniial t
0
= 0 particula se gsete n punctul x
0
= y
0
= 0. Determinai:
a) legea de micare;
b) legea vitezei;
c) ecuaia traiectoriei;
d) acceleraia.
20
( ) ( )

t r r
integrare
v
R: a) j t i t t r

2
) ( + .
15. O particul de mas m se deplaseaz n sensul pozitiv al axei Ox cu o vitez x v , unde
constant pozitiv. tiind c la momentul t
0
= 0 particula se gsete n punctul x
0
= 0 determinai:
a) legea de micare;
b) legea vitezei;
c) acceleraia;
d) lucrul mecanic al tuturor forelor ce acioneaz asupra particulei n primele t secunde ale
micrii.
R: a)
2
2
4
) ( t t x

; d)
2
4
8
) ( t m t L

.
16. Aceeai problem pentru
3
v x .
R: a)
2
3
3
2
) (

,
_

t t x ; d) t
m
t L
3
) (
3

.
Atunci cnd se cunosc ecuaiile traiectoriei, prin derivri succesive ale
acestora, i folosind condiiile iniiale se poate deduce acceleraia ca funcie
de poziie ( ) r a

.
17. O particul de mas m se mic pe traiectoria
1
2
2
2
2
+

y x
cu o
acceleraie paralel cu axa Oy. La t
0
= 0 particula se gsete n punctul de
coordonate x
0
= 0, y
0
= i are viteza v
0
. Determinai fora care acioneaz
asupra particulei n fiecare punct al traiectoriei.
Rezolvare:
1
) ( ) (
2
2
2
2
+

t y t x
- ecuaia traiectoriei;
Derivnd ecuaia traiectoriei n raport cu timpul se obine:
0
2 2
2 2
+
dt
dy y
dt
dx x

sau
0
) ( v ) (
) ( v ) (
2 2

t t y
t t x
y
x

Condiiile iniiale:
21
ec. traiectoriei ( )

r a
derivare
t
0
= 0, x
0
= 0, y
0
= , v
0
,
a
y
0

, a
x
= 0

v
x
= const.
se nlocuiesc n (1) i 0
v
0

v
0y
= 0 i deci v
0x
= v
0

v
x
= const = v
0
Derivnd (1) nc o dat n raport cu timpul i utiliznd, din nou,
condiiile iniiale, se obine:
0
v
v
2 2
2
2
2
0
+ +

y y
a y
nlocuind v
y
din (1) i folosind ecuaia traiectoriei se obine:
a
y
=
1
]
1

,
_

+
2
2
2
4
2
0
2
2
2
2
0
2
1
v v

y
y y

a
y
=
3
2
0
2
4
v
y

Astfel F
y
=
3
2
0
2
4
v
y
m

, iar
0
x
F

j
y
m
y F

3
2
0
2
4
v
) (

.
18. O particul se deplaseaz pe o traiectorie plan cu viteza constant n modul (v). Determinai
acceleraia particulei n punctul x
0
= 0 pentru o traiectorie descris de ecuaia:
a)
2
x y
;
b)
x y
.
Rezolvare:
a)
2
x y
. deriv
v
y
= 2 x v
x
(1)
Dar v
x
2
+ v
y
2
= v
2
= const.

v
x
2
( 1+4
2
x
2
) = v
2
(2)

. ) 2 ( deriv

2 2
2 2
4 1
v 4
x
x
a
x
x

( )
2
2 2
2 2
4 1
v 4
x
x
a
x

+

;

. ) 1 ( deriv
a
y
= 2 v
x
2
+2 x a
x

( )
2
2 2
2
4 1
v 2
x
a
y

;
Pentru x
0
= 0

y
0
=0

'

0 v
v v
0
0
y
x

'

2
0
0
v 2
0

y
x
a
a
;
b) R:

'

0
v
2
0
2
0
y
x
a
a
.
22
19. U
n corp de mas m
se afl n repaus pe un plan orizontal. La momentul t
0
= 0 asupra lui ncepe s acioneze o for dat
de legea F = t, unde este o constant. Fora face un unghi cu orizontala. Neglijnd frecarea s se
determine:
a) legea vitezei, pn la prsirea planului orizontal;
b) viteza v
1
a corpului n momentul n care acesta prsete planul;
c) legea de micare, pn la prsirea planului;
d) drumul parcurs de corp din momentul iniial pn la prsirea planului.
Rezolvare:
a) Pn la prsirea planului orizontal acceleraia corpului este:
F cos = m a

m
t
a
cos
,

m
t
dt
d cos v

egrare int

2
2
cos
v t
m

;
b) n momentul desprinderii componenta vertical a forei este egal cu greutatea, astfel nct:
F sin =G

t
1
sin = mg

sin
1
mg
t ,

2
2
1
sin 2
cos
v
mg

;
c) R:
3
6
cos
) ( t
m
t x

; d) R:

3 2
3 2
0 1
sin 6
cos g m
x x
.
20. Un corp de mas m se afl n repaus pe un plan orizontal. La momentul t
0
= 0 asupra lui
ncepe s acioneze o for dat de legea F = t , unde este o constant. Fora face un unghi cu
orizontala. Neglijnd frecarea, s se determine:
a) viteza v
1
a corpului n momentul n care acesta prsete planul;
b) drumul parcurs de corp din momentul iniial pn la prsirea planului.
R: a)

3 2
3 2
1
sin 3
cos 2
v
g m

; b)

5 4
5 4
0 1
sin 15
cos 4 g m
x x
.
23
) (t r

-legea de micare

integrare
) ( v t

-legea vitezei

integrare
) (t a

-acceleraie
) (t F

-for
2.2. Principiile fundamentale ale dinamicii
Rezolvarea problemelor de mecanica clasica se bazeaza pe cteva principii
fundamentale, obtinute prin generalizarea observatiilor experimentale. Cele trei principii,
ce au fost formulate de Galilei si de Newton, sunt suficiente pentru a explica toate
miscarile mecanice clasice, adica miscarile ce se desfasoara cu viteze mult mai mici
dect viteza luminii n vid, c = 3 10
8
m/s. Daca vitezele punctelor materiale se apropie
de viteza luminii n vid, atunci micarile lor se supun principiilor relativitatii restrnse
ale lui Einstein.
Principiul inertiei
Principiul inertiei a fost formulat prima data de Galilei si este cunoscut sub forma
urmatoare:
"Un corp i pastreaza starea de repaus sau de micare rectilinie si uniforma atta timp ct
asuprea lui nu se exercita nici o forta, sau daca rezultanta tuturor fortelor este zero".
Principiul inertiei introduce notiunea de forta. Forta este o marime vectoriala,
avnd ca unitate de masura n SI 1 newton, [F]
SI
= 1 N. Prin intermediul fortelor,
corpurile actioneaza unele asupra altora, transmitnd micarea mecanica. Cmpurile de
forte sunt si ele raspunzatoare de transmiterea interactiunilor mecanice.
Conform acestui principiu, rezultanta egala cu zero a unui numar oarecare
de forte este echivalenta cu inexistenta fortei. Miscarea unui corp asupra caruia
actioneaza mai multe forte a caror rezultanta este nula sau asupra caruia nu actioneaza
nici o forta se numeste micare inertiala.
Asa cum stim, micarea este caracterizata n raport cu un sistem de referinta ales
arbitrar, de aceea micarea are caracter relativ. n acest sens, Galilei a formulat principiul
relativitatii miscarii mecanice. Sa consideram un calator aezat ntr-un vagon de tren, ce se
deplaseaza rectiliniu si uniform. Calatorul se poate gasi ntr-una din starile mecanice
urmatoare: (i) este n repaus, n raport cu sistemul de referinta legat de tren, (ii) este n
24
miscare rectilinie uniforma cu o viteza egala cu viteza trenului fata de un sistem de
referinta legat de Pamnt, (iii) este n miscare accelerata, n raport cu un sistem de
referinta legat de Soare, deoarece Pamntul este n micare accelerata fata de Soare. Toate
sistemele de referinta ce se misca rectiliniu si uniform se numesc sisteme de referinta
inertiale. In aceste sisteme de referinta este valabil principiul inertiei.
Principiul fortei sau a doua lege a dinamicii.
Newton a descoperit faptul ca o forta care actioneaza asupra unui corp i
imprima acestuia o acceleratie, proportionala cu forta si invers proportionala cu masa
corpului.
Derivata impulsului
p = mv
r r
al unui punct material in raport cu timpul , reprezint
rezultanta F a forelor care acioneaz asupra punctului vectorial ca urmare a
interaciunilor cu alte corpuri. Fora este direct proporional cu produsul dintre masa
i acceleraia corpului.
( )
dp d
mv F
dt dt

r
r
r
( )
2
2
d dv d r
m ct mv m m ma F
dt dt dt

r r
r
r r
sau
x
F
dt
x d
m
2
2

y
F
dt
y d
m
2
2

2
2
x x
dv F d x
dt dt m

z
F
dt
z d
m
2
2

1
c t
m
F
dt
m
F
v
x x
x
+

2
1 1 2
2
x x
x x
F F t
d v dt x vdt tdt c dt c t c
n m
+ + +

2
3 3 4
2
y y
y
F F
t
v t c y c t c
m m
+ + +
2
5 5 6
2
z z
z
F F t
v t c z c t c
m m
+ + +
25
( )
( )
( )
6 5
4 3
2 1
, ,
, ,
, ,
c c t z z
c c t y y
c c t x x

( )
timpul t
c c c c c c t r

6 5 4 3 2 1
, , , , , ,

6 1
c c
constanta de integrare
dp Fdt
r
r
dt F dp
x x

dt F dp
dt F dp
Z
Y y

( ) ( )
0
0
t p t p dt F
x x
t
t
X

aria suprafetei masurate este egala cu variatia

componentei impulsului pe axa O
x
t= t- t
0
Masa este o masura a cantitatii de materie continuta n corp. Cantitatea de micare
sau impulsul unui corp se definete ca produsul dintre masa si vectorul viteza al corpului:
Unitatea de masura pentru impulsul mecanic este [p]
SI
=1 kg m s
-1
.
Principiul actiunii si reactiunii.
" Oricarei actiuni i se opune ntotdeauna o reactiune egala n modul si de sens
contrar." Cele doua forte, actiunea si reactiunea, sunt aplicate simultan si la corpuri
diferite, de-a lungul dreptei care unete cele doua corpuri. n acest caz este vorba de
interactiunea mutuala simultana si nu de o cauza si un efect.
Principiul independentei actiunii fortelor
Experimental, se constata ca fiecare dintre fortele la care este supus un corp
actioneaza independent de celelalte forte aplicate corpului. Din acest principiu rezulta
posibilitatea nlocuirii unui ansamblu de forte, F
1
, F
2
, ..., F
n
, prin rezultanta lor,
egala cu suma vectoriala a acestora.
Principiul relativitatii din mecanica clasica.
Micarea mecanica este raportata la sisteme de referinta. Din acest punct de vedere,
micarea este relativa. Sistemele de referinta pot fi n repaus, n micare rectilinie si
26
uniforma (sisteme de referinta inertiale), sau n micare accelerata (sisteme de
referinta neinertiale). n anul 1632 Galilei enunta principiul relativitatii n mecanica
clasica, afirmnd ca toate legile mecanicii ramn neschimbate fata de orice sistem de
referinta inertial. Din punct de vedere mecanic, toate sistemele de referinta inertiale sunt
absolut echivalente. Nici un sistem de referinta inertial nu poate fi considerat absolut,
toate fiind egal ndreptatite. Prin urmare, nici o experienta mecanica efectuata n
interiorul unui sistem de referinta inertial nu ne permite sa determinam miscarea
rectilinie si uniforma sau starea de repaus a sistemului de referinta fata de stelele fixe
(adica fata de alte sisteme de referinta inertiale). Din interiorul vagonului de tren din
exemplul anterior nu ne putem da seama daca acesta merge uniform si rectiliniu sau sta
pe loc, deoarece orice experienta mecanica da acelai rezultat n ambele cazuri.Lucrurile se
schimba radical atunci cnd avem de-a face cu sisteme de referinta neinertiale, adica
aflate n micare accelerata. n acest caz legile lui Newton nu mai sunt valabile si
cu ajutorul experientelor mecanice efectuate n interiorul sistemului putem
determina acceleratia acestuia. n sistemele de referinta neinertiale se excercita fortele
de inertie. Cel mai simplu exemplu de forta de inertie este forta centrifuga din micarea
circulara.
2.3. Teoreme generale n dinamica punctului material
Ca o consecinta a principiilor fundamentale ale dinamicii, se obtin legile ce
guverneaza unele marimi fizice ale punctului material (impuls mecanic, energie,
moment cinetic). Aceste legi se mai numesc si teoremele generale n dinamica
punctului material.
Energia
Lucrul mecanic elementar, respectiv lucrul mecanic total la trecerea din starea 1
n starea 2 sunt:

r d F L

, r d F L

2
1
.
Observaie: L reprezint lucrul mecanic elementar i nu difereniala lucrului
mecanic.
27
Dac fora este constant pe tot parcursul deplasrii:
r F L

.
dt
L d
P - puterea mecanic;
v

F P
.
L = dE
c
- teorema variaiei energiei cinetice;
Lucrul mecanic al forelor care deriv din potenial este: L= - dU, iar forele cmpului
potenial se exprim:
U F

= - grad U,
unde U = U( x, y, z ) potenialul sau energia potenial este funcie de poziie;
z
k
y
j
x
i

- operatorul nabla.
E = E
c
+ U energia total.
21. Forele constante k j i F

2 3 2
1
+ (N) i k j i F

5 3
2
+ (N) acioneaz
simultan asupra unei particule n timpul deplasrii acesteia din punctul A(4, 7, 5) (m) n
punctul B(9, 0, 8) (m). Care este lucrul mecanic efectuat asupra particulei?
R: 30 J
22. O particul se deplaseaz pe o traiectorie n planul xOy din punctul de vector de
poziie j i r

5 3
1
+ m, n punctul de vector de poziie j i r

4
2
m. Ea se deplaseaz sub
aciunea unei fore j i F

7 2 + N. Calculai lucrul mecanic efectuat de fora
F

.
R: - 40 J.
23. Un corp de mas m = 4 kg se mic dup legea ( ) j t t t r

3
3 ) ( + m. S se
calculeze lucrul mecanic efectuat asupra corpului n intervalul de timp t
0
= 0, t
1
= 2 s.
Rezolvare:
( ) j t t t r

3
3 ) ( +

( ) j t (t)

2
9 1 v + ,

j t (t)

18 a , j t (t)

72 F ;
v

F P

( )
2
9 1 72 t t P + ;
( )

+
2
0
2
9 1 72 dt t t L

2736 L J.
28
24. Un corp de mas m = 1 kg se mic dup legea j t i t t r

3 2
2 ) ( + m. S se
calculeze lucrul mecanic efectuat asupra corpului n intervalul de timp t
0
= 0, t
1
= 1 s.
R: L = 20 J.
25. Asupra unui corp de mas m aflat pe un plan orizontal acioneaz o for
constant n modul F = mg/2. Pe parcursul deplasrii fora face cu orizontala un unghi
care variaz dup legea = x, unde este o constant, iar x este drumul parcurs (x
0
=
0). S se calculeze viteza v
1
a corpului n momentul n care unghiul = /2.
Rezolvare:
F sin < G , pentru orice x

pe tot parcursul deplasrii corpul rmne pe planul

orizontal;
Lucrul mecanic, al forelor care acioneaz asupra corpului, se reduce la lucrul mecanic
al componentei forei
F

de-a lungul planului orizontal :

( ) ( ) x
F
dx x F L
x

sin cos
0

;
Folosind teorema variaiei energiei cinetice:
L = E
c

) ( sin ) ( v x
g
x

1
v .
Dac se cunoate fora, sau acceleraia, ca funcii de poziie, legea vitezei
se poate obine folosind teorema variaiei energiei cinetice i definiia lucrului mecanic,
iar legea de micare rezult prin integrarea legii vitezei. O alt modalitate de a obine
legea de micare este rezolvarea ecuaiei difereniale la care conduce principiul
fundamental al mecanicii.
26. Un corp de mas m se mic n lungul axei Ox sub aciunea unei fore care
variaz dup legea F = x, unde este o constant pozitiv. tiind c, la momentul t
0
=
0, corpul se gsete n x
0
i are viteza v
0
= 0, s se determine:
a) legea de micare;
b) legea vitezei.
29
) (t r

-legea de micare

integrare
) ( v t

-legea vitezei

integrare
) (r a

-acceleraie
) (r F

-for
R: a) m
t
e x t x

0
) (
; b)
m
t
e
m
x t

0
) ( v
.
27. Un corp de mas m se mic n lungul axei Ox sub aciunea unei fore care
variaz dup legea F = x, unde este o constant pozitiv. tiind c, la momentul t
0
=
0, corpul se gsete n x
0
= 0 i are viteza v
0
,

s se determine:
a) legea de micare;
b) legea vitezei.
Rezolvare:
a) Folosind teorema variaiei energiei cinetice: L = E
c
i definiia lucrului mecanic:
( ) dx x F L
x

0
,
se obine lucrul mecanic
2
2
x
L

i deci
2 2
0
v ) ( v x
m
x

+ ;
Prin integrare se obine legea de micare implicit:
m
t
m
x x
m

1
1
]
1

,
_

+ +
2
0 2
0
v
v
1
ln
,
care, prin cteva artificii matematice duce la legea de micare explicit.
Dac se abordeaz problema rezolvnd ecuaia diferenial ce rezult n urma aplicrii
principiului fundamental al mecanicii:
0
2
2
x
m dt
x d
,
atunci legea de micare rezult n mod explicit i este:

,
_

t
m
m
t x

sinh v ) (
0
;
b) R:

,
_

t
m
t

cosh v ) ( v
0
.
28. Un corp de mas m este ridicat de la suprafaa Pmntului cu ajutorul unei fore
care depinde de altitudinea y dup legea ( ) j y mg F

1 2 , unde este o constant
pozitiv. Calculai lucrul mecanic al acestei fore i variaia energiei poteniale a corpului
pe poriunea y = 0, y = 1/2.
30
R:
4
3mg
L ;
2
mg
U .
29. Un resort special are legea forei F = - x
3
. Care este energia potenial n
punctul x, presupunnd E
p
= 0 la x
0
= 0.
R: E
p
= x
4
/ 4.
30. tiind c potenialul forei este dat de expresia
r
U

, unde este o
constant pozitiv, s se determine expresia forei ce deriv din acesta.
Rezolvare:
U F

z
U
k
y
U
j
x
U
i F

;
Pentru a lucra n coordonate carteziene se folosete expresia potenialului scris cu
aceste coordonate:
( )
2
1
2 2 2
) , , (
z y x
z y x U
+ +

( )
2
3
2 2 2
z y x
x
x
U
F
x
+ +

,

( )
2
3
2 2 2
z y x
y
y
U
F
y
+ +

,

( )
2
3
2 2 2
z y x
z
z
U
F
z
+ +

( )
( )
2
3
2 2 2
z y x
k z j y i x
F
+ +
+ +

r
r
F

.
31. Potenialul unui cmp are expresia
r r
U


2
, unde i sunt constante
pozitive, iar r este distana fa de centrul cmpului. S se determine:
a) expresia forei ce deriv din acest potenial;
b) valoarea maxim a forei de atracie pe care acest cmp o exercit asupra unei particule.
R: a)
r
r r
F

,
_

3 4
2
; b)
2
3
max
27

F
.
31
Momentul forei i momentul cinetic
F r M

- momentul forei;
p r J

- momentul cinetic;
M
dt
J d

- teorema mometului cinetic;

Pentru fore centrale momentul forei este nul n raport cu centrul cmpului i momentul
cinetic se conserv.
32. O planet de mas m evolueaz n jurul Soarelui, de mas M, pe o elips.
Distana minim (periheliu) i maxim (afeliu) fa de Soare este r
1
, respectiv r
2
. Calculai
momentul cinetic al acestei planete n raport cu centrul Soarelui.
Rezolvare:
Fora de interaciune gravitaional ntre planet i Soare este:
r
r
mM
K F

3
,
iar energia potenial a planetei n cmpul gravitaional al Soarelui este:
r
mM
K E
p
;
Micarea planetei fiind n cmp central, energia total i momentul cinetic se conserv.
n punctele n care distana planetei fa de Soare este minim, respectiv maxim, aceste
legi de conservare se scriu:
2
v
2
v
2
2
2
2
1
1
m
r
mM
K
m
r
mM
K + +
,
2 2 1 1
v v m r m r J .
Rezolvnd sistemul format din aceste dou ecuaii care au necunoscutele v
1
i v
2
se
obine:

2 1
2 1
2
r r
r r KM
m J
+

.
33. S se exprime, n funcie de momentul cinetic J, energia cinetic, energia
potenial i energia total a unui satelit de mas m pe o orbit circular.
R:
2
2
2mr
J
E
c
; ;
2
2
2mr
J
E .
32
2
2
mr
J
E
p

O deplasare infinit mica a punctului material pe traiectorie.
Traiectorii ale punctului material ntre doua puncte n spatiu.
33
3. Oscilatii si unde
3.1. Notiuni generale
Se numeste oscilatie fenomenul fizic n decursul caruia o anumita marime fizica a
procesului prezinta o variatie periodica sau pseudo-periodica. Un sistem fizic izolat, care
este pus n oscilatie printr- un impuls, efectueaza oscilatii libere sau proprii, cu o
frecventa numita frecventa proprie a sistemului oscilant. Oscilatiile pot fi clasificate n
functie de mai multe criterii.
Din punct de vedere al formei de energie dezvoltata n timpul oscilatiei, putem
ntlni: (i) oscilatii elastice, mecanice (au loc prin transformarea reciproca a energiei
cinetice n energie potentiala); (ii) oscilatii electromagnetice (au loc prin transformarea
reciproca a energiei electrice n energie magnetica);
(iii) oscilatii electromecanice (au loc prin transformarea reciproca a energiei
mecanice n energie electromagnetica).
Din punct de vedere al conservarii energiei sistemului oscilant, putem clasifica
oscilatiile n: (i) oscilatii nedisipative, ideale sau neamortizate (energia totala se conserva);
(ii) oscilatii disipative sau amortizate (energia se consuma n timp); (iii) oscilatii fortate
sau ntretinute (se furnizeaza energie din afara sistemului, pentru compensarea
pierderilor).
Marimi caracteristice oscilatiilor periodice.
Sa notam cu S(t) marimea fizica ce caracterizeaza o oscilatie. Atunci, daca T este
perioada oscilatiei, marimea S are aceai valoare la momentul t si la un moment ulterior, t +
T:
S(t) = S(t+T )
Oscilatiile armonice reprezinta acel tip de oscilatii n care marimile caracteristice
se pot exprima prin functii trigonometrice (sinus, cosinus ) sau prin functii exponentiale
de argument complex. Acele oscilatii care nu sunt armonice, se pot descompune n serii
Fourier de functii. Reamintim, de asemenea, formulele lui Euler, care vor fi utile n
34
calculele urmatoare:
Miscarea oscilatorie armonica apare foarte des n situatiile practice. Un
exemplu foarte la ndemna l constituie bataile inimii. Se spune ca Galilei folosea bataile
inimii sale pentru a cronometra miscarile pe care le studia.
3.2. Micarea oscilatorie armonica ideala
n absenta unor forte de frecare sau de disipare a energiei, miscarea oscilatorie
este o miscare ideala, deoarece energia totala a oscilatorului ramne constanta n timp.
Micarea este reversibila, astfel ca dupa o perioada oscilatorul revine n pozitia initiala si
procesul se reia. Forta care determina revenirea oscilatorului n pozitia initiala si care
permite continuarea oscilatiei se numete forta de revenire. Aceasta forta de revenire poate
fi forta elastica dint-o lama metalica, presiunea dintr-un tub si, n general, orice forta care
produce o deformare elastica.
Sa consideram un oscilator mecanic format dintr-un resort elastic si un corp
punctiform, de masa m, legat la capatul liber al resortului, ca n fig.3.1.a. Daca se pune
corpul n miscare prin intermediul unei forte si daca nu exista frecari, sistemul va efectua
o micare periodica n jurul pozitiei de echilibru, numita oscilatie ideala.
Forta elastica din resort,
e
F
, este singura forta din sistemul mecanic, aa ca putem
scrie formula fudamentala a dinamicii sub forma:
ma = - k y
unde k este constanta elastica a resortului, iar y este alungirea acestuia (y se numete
elongatia miscarii) .
Ecuatia de micare a corpului devine:
m a + k y = 0
35
Fig. 3.1. Oscilator mecanic ideal: a) momentul initial; b) alungirea y produce forta de
revenire
e
F ;
c) amplitudinea micarii oscilatorii.
Acceleratia corpului reprezinta derivata de ordinul doi la timp a vectorului
deplasare, de aceea ecuatia de micare devine:
Reprezentarea marimilor vectoriale periodice se poate realiza si prin
intermediul fazorilor. Fazorul este un vector rotitor n sens trigonometric pozitiv ntr-un
plan Oxy, care are vitexa unghiulara

0
. Lungimea fazorului este egala cu modulul vectorului pe care l reprezinta, adica
fazorul este egal cu amplitudimea micarii oscilatorii. Faza vectorului reprezentat este egala
cu unghiul format de fazor cu axa orizontala, Ox. Vectorul reprezentat este egal cu
proiectia fazorului pe axa verticala Oy. Fazorul din fig. 3.2 reprezinta elongatia
oscilatorului ideal, n diferite momente de timp.
Fig. 3.2. Reprezentarea fazoriala a oscilatiei.
36
Marimile fizice caracteristice ale oscilatorului ideal pot fi reprezentate grafic n functie
de timp. Daca faza initiala este nula, se obtin graficele functiilor y = f(t), v = f(t) si a = f(t)
din fig.3.3.
Fig. 3.3. Elongatia, viteza si acceleratia oscilatorului ideal n functie de timp.
Energia mecanica a oscilatorului ideal este constanta, ceea ce constitue legea
conservarii energiei mecanice a oscilatorului ideal.
n decursul oscilatiei ideale, energiile cinetica si potentiala elastica ale oscilatorului
ideal sunt variabile n timp, transformndu-se una n alta, n aa fel nct suma lor sa
ramna constanta. n fig.3.4 sunt reprezentate energiile cinetica, potentiala si totala n
functie de elongatia y. Se poate observa ca desi energia potentiala este variabila, fiind
reprezentata de parabola din figura, totusi energia mecanica a oscilatorului ideal este
constanta.
Fig.3.4. Energiile cinetica, potentiala si totala n functie de elongatia oscilatorului
ideal.
37
Conservarea energiei mecanice a oscilatorului constituie efectul direct al
faptului ca fortele elastice sunt forte conservative. Caracterul oscilant al miscarii se
poate constata si din transformarea periodica a energiei cinetice n energie potentiala si
reciproc.
3.3. Compunerea miscarilor oscilatorii armonice
Pe baza legilor micarii oscilatorii armonice ideale se pot studia miscari oscilatorii mai
complexe, care rezulta din compunerea a doua sau mai multe oscilatii armonice, care
se desfasoara pe directii paralele sau pe directii perpendiculare.
3.3.1. Compunerea oscilatiilor armonice paralele de aceeasi pulsatie
Sa presupunem ca un punct material de masa m este legat de doua resorturi
elastice, aa cum se vede n fig.3.5, fiind supus simultan la doua forte elastice pe aceeai
directie dar n sensuri diferite. Cele doua resorturi elastice sunt identice, adica au aceeai
constanta elastica, k
1
= k
2
= k.
Fig.3.5. Oscilatie armonica sub actiunea a doua forte elastice paralele.
38
Fig. 3.6. Reprezentarea fazoriala a compunerii oscilatiilor paralele.
3.3.2. Compunerea oscilatiilor armonice paralele de frecventa diferita
Consideram doua oscilatii armonice individuale ale punctului material de masa m.
Una dintre oscilatii are pulsatia proprie 1 iar cealalta are pulsatia proprie
2
. Diferenta
dintre cele doua frecvente de oscilatie nu este nsa prea mare. Elongatiile celor doua
oscilatii armonice independente sunt de forma:
Punctul material este supus simultan ambelor oscilatii, asa cum se poate vedea n fig.
3.7, si ne propunem sa determinam ecuatia oscilatiei rezultante.
Fig. 3.7. Compunerea a doua oscilatii paralele de frecvente diferite.
39
T
b
mai este numita si perioada batailor.
Fig. 3.8. Fenomenul de batai.
Faza oscilatiei are perioada T, mult mai mica dect T
b
:
Oscilatia rezultanta este reprezentata, n fig.3.7, cu linie continua.
Perioada batailor este intervalul de timp ntre doua treceri succesive ale
amplitudinii rezultante prin valoarea minima sau maxima.
3.3.3. Compunerea oscilatiilor perpendiculare
Consideram un punct material de masa m, care care este solicitat simultan sa oscileze
armonic sub actiunea a doua resorturi elastice identice legate pe doua directii
perpendiculare, ca n fig. 3.9.
40
Fig. 3.9. Compunerea oscilatiilor perpendiculare
Cele doua miscari oscilatorii armonice sunt perpendiculare, avnd ecuatiile
elongatiilor pe cele doua directii de forma:
Fig. 3.10. Traiectorie eliptica rotita fata de axe.
Fig. 3.11. Traiectorie particulara n cazul compunerii oscilatiilor perpendiculare n
faza,
Elipsa care descrie traiectoria particulei nu mai este rotita fata de axele de
coordonate (vezi fig.3.12).
41
Fig.3.12. Traiectoria rezultata din compunerea a doua oscilatii perpendiculare n
cuadratura de faza,
Micarea punctului material se defasoara pe elipsa, ntr-un sens sau n altul.
3.4. Miscarea oscilatorie amortizata
Sistemele oscilante reale sunt supuse unor forte de frnare, sau de disipare a
energiei pe care-o au la nceputul miscarii. Acea parte a energiei ce se pierde prin
frecare se transforma n caldura. Ampltudinea micarii oscilatorii amortizate este
scazatoare n timp. Un caz interesant de forte de frnare l constituie fortele
proportionale cu viteza de oscilatie. Micarea este neperiodica, aa cum se vede n fig.
3.13. Elongatia tinde la zero cnd timpul tinde la infinit, fara ca punctul material sa
oscileze.
Fig. 3.13. Elongatia micarii cu forta de amortizare mare,
0
.
42
Fig. 3.14. Elongatia si amplitudinea oscilatorului armonic amortizat n functie de timp.
Observam ca oscilatia amortizata este modulata n amplitudine. Elongatia tinde la
zero cnd timpul tinde la infinit, punctul material oscilnd n jurul pozitiei de echilibru cu
o amplitudine din ce n ce mai mica.
Descreterea amplitudinii micarii oscilatorii amortizate este caracterizata de
marimea numita decrement logaritmic. Decrementul logaritmic este egal cu logaritmul
natural al raportului dintre doua amplitudini succesive:
Fig.3.15. Dependenta de timp a energiei mecanice si a amplitudinii oscilatorului
amortizat.
3.5. Analogie ntre oscilatiile mecanice si cele electromagnetice

Examinnd oscilatiile elastice (ale unui sistem format dintr-un resort elastic si
un corp punctiform) si oscilatiile electromagnetice (dintr-un circuit serie RLC de curent
43
alternativ), constatam o serie de asemanari (similitudini). Aceste asemanari au condus
la stabilirea unor corespondente ntre marimile electrice si cele mecanice, adica la
stabilirea unor analogii ntre aceste marimi. Cunoaterea analogiilor dintre marimile
electrictromagnetice si cele mecanice permite transpunerea rezultatelor obtinute
pentru oscilatiile elastice armonice (ideale sau amortizate) la cazul oscilatiilor
electrice. Consideram un circuit serie RLC, format dintr-un rezistor cu rezistenta electrica
R, o bobina ideala cu inductanta L, si un condensator de capacitate electrica C (vezi fig.
3.16).
Fig. 3.16. Circuit RLC parcurs de un curent electric variabil n timp.
Consideram ca bobina constituie secundarul unui transformator. n bobina se
induce o tensiune electromotoare, u
L
, prin inductie electromagnetica ntre primarul si
secundarul transformatorului. Similitudinile dintre cele doua tipuri de oscilatii sunt
prezentate n Tabelul 3.1. Astfel, putem observa ca toate marimile fizice corespunzatoare
oscilatiei electromagnetice au un corespondent n marimi corespunzatoare oscilatiei
elastice. Folosind analogia dintre oscilatiile amortizate ale resortului elastic si oscilatiile
electromagnetice amortizate din circuitul RLC, se poate scrie intensitatea instantanee a
curentului electric din circuit, care este data de relatia:
n fig. 3.17 se prezinta intensitatea instantanee a curentului electric din circuit si
amplitudinea oscilatiilor sale n functie de timp.
44
Fig. 3.17. Intensitatea instantanee a curentului electric din circuitul oscilant amortizat.
3.6. Oscilatii fortate. Rezonanta
Sa consideram un oscilator mecanic format dintr-un resort elastic si un corp de
dimensiuni neglijabile. Datorita fortei de frecare, energia mecanica a oscilatorului se
consuma n timp, astfel nct oscilatia este amortizata, aa cum am vazut n paragraful
3.4. Pentru a ntretine miscarea oscilatorie,trebuie sa se aplice forte exterioare (numite
forte de fortare), care sa compenseze pierderile de energie din sistem. n acest caz,
45
punctul material va efectua o miscare oscilatorie fortata. Dintre tipurile de forte de fortare
(sau perturbatoare) ce se pot aplica sistemului oscilant, un caz interesant pentru
aplicatiilepractice este cel n care fortele perturbatoare sunt periodice.
Experienta arata ca o miscare periodica ntretinuta prezinta un regim tranzitoriu, dupa
trecerea caruia se instaleaza regimul permanent. Regimul tranzitoriu este de scurta durata,
iar regimul permanent se manifesta prin oscilatii ntretinute.
3.6.1. Rezonanta
Aa cum am vazut n paragraful anterior, dupa stabilirea regimului permanent al
oscilatiei ntretinute, frecventa de oscilatie este egala cu frecventa fortei perturbatoare.
Sistemul oscilant adopta pulsatia fortei perturbatoare, care este diferita de pulsatia sa
proprie de oscilatie ca sistem
Rezonanta este fenomenul fizic de aparitie a maximului amplitudinii oscilatiei
ntretinute. Sistemul fizic aflat la rezonanta oscileaza cu amplitudine maxima. Deci,din
punct de vedere fizic, este ideal sa amplificam la maxim o oscilatie armonica, totusi n
practica trebuie evitate situatiile n care frecventa fortei de ntretinere coincide cu
frecventa proprie a oscilatorului,deoarece n acest caz amplitudinea tinde la infinit.
Rezonanta mecanica are multiple aplicatii n tehnica.
Fig. 3.18. Curbe de rezonanta pentru diferite valori ale coeficientului de amortizare:
46
Astfel, n acest paragraf am constatat ca n cazul oscilatiilor ntretinute, sau
fortate, forta exterioara produce un lucru mecanic ce compenseaza pierderile de energie
din sistemul oscilant. n paragraful urmator vom vedea cum se caracterizeaza din punct
de vedere energetic oscilatiile ntretinute.
Fig. 3.19. Variatia modulului fazei intiale a oscilatiei permanente n
3.6.2. Consideratii energetice ale oscilatiilor fortate
n continuare vom defini cteva marimi fizice care caracterizeaza transferul
energiei mecanice n sistemul ce efectueaza oscilatii fortate, sau ntretinute.
1. Puterea instantanee absorbita de sistemul oscilant ntretinut reprezinta derivata la
timp a lucrului mecanic efectuat de forta de fortare.
2. Puterea medie absorbita n decursul unei perioade reprezinta integrala pe o
perioada a puterii instantanee absorbite P
a
(t).
3. Puterea instantanee disipata sub forma de caldura de catre forta de frecare
reprezinta derivata la timp a lucrului mecanic efectuat de forta de frecare.
4.Puterea medie disipata ntr-o perioada reprezinta integrala pe o perioda a puterii
instantanee disipate.
47
Fig. 3.20. Puterile medii absorbita si disipata
Oscilaii mecanice ,aplicatii
Oscilaii armonice:
Un corp efectueaz oscilaii armonice atunci cnd asupra lui acioneaz o for de tip
elastic:
F = - k x,
k constanta elastic; x elongaie; m masa;
m
k

2
0
,
0
pulsaie proprie;
0
0
2
T

, T
0
perioad proprie;
x(t) = A sin (
0
t + );
Oscilaii amortizate:
Oscilaiile unui corp sunt amortizate atunci cnd asupra lui acioneaz, pe lng fora de
tip elastic (- k x) i o for rezistent proporional cu viteza ( v):
F = - k x v, coeficient de rezisten;

2
m
,
2 2
0
, pulsaia oscilaiei amortizate;
factor de amortizare;
Observaie: Avem de-a face cu micare de oscilaie numai dac
2 2
0
> .
x(t) = A e
- t
sin ( t + );
T
- decrement logaritmic;
T perioada micrii oscilatorii amortizate.
48
Oscilaii forate:
Fora care ntreine oscilaia este sinusoidal de amplitudine F
0
i pulsaie
1
:
F = - k x v + F
0
sin (
1
t);
x(t) = A
1
sin (
1
t -
1
) ,
( ) ( )
2
1
2
2
1
2
0
0
1
2 +

m F
A
,
2
1
2
0
1
1
2

tg
;
A
1
(
1
) = maxim

1
=
rez
=
2 2
0
2 .
34. O particul efectueaz oscilaii sinusoidale de-a lungul axei Ox n jurul poziiei
de echilibru. Pulsaia oscilaiilor este = 5 rad/s. La momentul t
0
=0 particula se gsete
n poziia x
0
= 12 cm i are viteza
0
v
=0,6 m/s. Determinai legea de micare i legea
vitezei.
R:
,
_

+
4
5 sin 2 12 ) (

t t x
cm;
,
_

+
4
5 cos 2 6 0 v

t , (t)
m/s.

35. Determinai pulsaia i amplitudinea oscilaiilor sinusoidale efectuate de o
particul dac la distanele x
1
i x
2
de la poziia de echilibru viteza particulei are valorile
v
1
i v
2
.
R:
2
2
2
1
2
1
2
2
v v
x x

,
2
1
2
2
2
1
2
2
2
2
2
1
v v
v v

x x
A .
36. Un corp de mas m = 0,05 kg fixat de captul unui resort de constant elastic k
= 20 N/m execut o micare oscilatorie armonic de-a lungul axei Ox. tiind c la
momentul t
0
= 0 corpul are doar energie cinetic, iar energia cinetic maxim a corpului
este de 910
-3
J, s se determine:
a) legea de micare;
b) energia total a corpului.
R: a) x(t) = 0,03 sin(20 t) m; b) E
t
= 910
-3
J.
37. Un corp de mas m = 0,05 kg fixat de captul unui resort execut o micare
oscilatorie armonic de-a lungul axei Ox dup legea:
49
) 10 ( sin 05 0 t , x(t)
m. S se determine:
a) constanta elastic a resortului i perioada oscilaiilor;
b) energia total a corpului;
c) momentele de timp la care energia cinetic este egal cu energia potenial.
R: a) k = 5 N/m,
5

T s; b) E
t
= 6.2510
-3
J; c) ( )
40
1 2

+ n t
n
s, unde n=numr
natural.

38. Un punct material efectueaz o micare oscilatorie amortizat de-a lungul axei
Ox. Perioada micrii este T=3 s, iar decrementul logaritmic =0,6. S se scrie legea de
micare, tiind c la momentul iniial t
0
= 0, x
0
= 0, v
0
= 0,5 m/s.
R:
,
_

t e t x
t
3
2
sin
4
3
) (
5

.
39. S se scrie expresia vitezei oscilaiilor amortizate.
Rezolvare:
x(t) = A
0
e
- t
sin ( t + ),

( ) ( ) ( ) [ ]

+ + +

t e t e A t
t t
cos sin v
0
,

( ) ( ) ( )
1
]
1

+ +

t t e A t
t
sin cos v
0
;

( ) ( ) ( )
1
]
1

,
_

t arctg tg t e A t
t
sin cos v
0
,

( )

,
_

+ +

,
_

arctg t
arctg
e A
t
t
cos
cos
v
0
.
40. Un punct material execut oscilaii amortizate cu pulsaia . S se determine
coeficientul de amortizare dac la momentul t
0
= 0 viteza punctului material este nul,
iar elongaia este de n ori mai mic dect amplitudinea.
R:
1
2
n
.
41. Un corp oscileaz ntr-un mediu cu decrementul logaritmic
1.
Care este
decrementul logaritmic
2
dac coeficientul de rezisten al mediului crete de n ori?
50
Rezolvare:
1 2
n

1 2
n ;

2
T ,
2 2
0
,

2
2 2
0

2 2
0
4

2 2
1
0 1
2 2
2
0 2
4 4



+

+
n
,

( ) 1 1
4
2
2
2
1
1
2
+

n
n

.
42. Un corp oscileaz ntr-un mediu cu decrementul logaritmic
1.
De cte ori trebuie
s creasc rezistena mediului pentru ca oscilaia amortizat s devin micare amortizat
aperiodic (
2
=
0
).
R: 1
2
2
1
+

,
_

n .
43. Un corp de mas m=250 g execut o micare de oscilaie amortizat cu factorul de
amortizare = /4 s
1
, perioada oscilaiilor proprii fiind 3 2
0
T s. Oscilaiile corpului
devin forate n urma aciunii unei fore exterioare periodice
) 2 ( sin 1 , 0 t F
N. S se
scrie elongaia oscilaiilor forate.
R: ( )

,
_

+
4
2 sin
2 2 , 0
2

t t x m.
44. Amplitudinea oscilaiilor forate este aceeai pentru dou frecvene
1
i
2.
S
se afle frecvena de rezonan a oscilaiilor.
R:
2
2
2
2
1

rez
.
45. Asupra unui corp, care efectueaz o micare oscilatorie amortizat cu perioada
oscilaiilor proprii T
0
, acioneaz o for exterioar sinusoidal de amplitudine F
0.
La
rezonana vitezelor, amplitudinea oscilaiilor este A
0.
S se afle coeficientul de rezisten.
51
Rezolvare:
x(t)=A
1
sin (
1
t -
1
) - legea de oscilaie n cazul oscilaiilor forate;
( ) ( )
2
1
2
2
1
2
0
0
1
2 +

m F
A
,
v(t)=A
1

1
cos (
1
t -
1
)
Rezonana vitezelor se realizeaz atunci cnd :

1
A
1
= maxim

( ) ( )
0
2
2
1
2
2
1
2
0
0
1
1

,
_

m F
d
d

1
=
0

0
0
0
2 m
F
A
;
Dar
0
0
2
T

, iar

2
m

0
0 0
2 A
T F

.
46. Un corp care efectueaz o micare oscilatorie forat are amplitudinea vitezei
egal cu 1/3 din amplitudinea vitezei la rezonana vitezelor, pentru dou pulsaii
1
i
2
.
S se afle:
a) pulsaia proprie a oscilatorului
0
;
b) factorul de amortizare .
R: a)
2 1 0
; b)
2 4
1 2

.
Compunerea oscilaiilor armonice paralele
a) Oscilaii cu aceeai pulsaie
x
1
(t) = A
1
sin ( t +
1
),
x
2
(t) = A
2
sin ( t +
2
);
Rezultatul compunerii a dou oscilaii armonice paralele de aceeai pulsaie este tot
o oscilaie armonic de aceeai pulsaie pe aceeai direcie.
x (t) = x
1
(t) + x
2
(t)

x (t) = A sin ( t + )
( )
1 2 2 1
2
2
2
1
cos 2 + + A A A A A ,
2 2 1 1
2 2 1 1
cos cos
sin sin

A A
A A
tg
+
+

.
b) Oscilaii cu pulsaii puin diferite
52
Rezultatul compunerii a dou oscilaii armonice paralele de pulsaii diferite nu mai
este o oscilaie armonic.
x
1
(t) = A sin (
1
t +
1
),
x
2
(t) = A sin (
2
t +
2
),
x (t) = x
1
(t) + x
2
(t) ;
Dac pulsaiile sunt foarte apropiate ntre ele, iar amplitudinile oscilaiilor care se
compun sunt egale, oscilaia rezultant este aproape sinusoidal:
( )
,
_

+
+
+

,
_

2 2
sin
2 2
cos 2
1 2 1 2 1 2 1 2

t t A t x
.
n cazul frecvenelor acustice sunetul de pulsaie
2
1 2
+
se aude succesiv, ntrindu-
se i slbindu-se cu pulsaia i perioada btilor:
1 2
2

b
T
.
Compunerea oscilaiilor armonice perpendiculare
a) Oscilaii cu aceeai pulsaie
x

(t) = A
1
sin ( t +
1
),
y

(t) = A
2
sin ( t +
2
);
Traiectoria unui punct material supus simultan la dou oscilaii armonice
perpendiculare de aceeai pulsaie este o elips a crei form depinde de ( )
1 2
:
( ) ( )
1 2
2
1 2
2 1
2
2
2
2
1
2
sin cos
2
+
A A
xy
A
y
A
x
.
b) Oscilaii cu pulsaii diferite
Un punct material supus simultan la dou oscilaii armonice perpendiculare de
pulsaii diferite are o traiectorie complicat. Dac raportul pulsaiilor este un numr
raional traiectoria este una din figurile Lissajous, forma traiectoriei depinznd i de
diferena de faz ( )
1 2
.
47. Un punct material este supus simultan la dou micri oscilatorii armonice
descrise de legile:
53
x
1
(t) = 1,2 sin
,
_

+
3
2
t
7
2
m, respectiv x
2
(t) = 1,6 sin
,
_

+
6
t
7
2
m.
S se scrie legea de micare rezultant.
R: x (t) = 2 sin (
7
2
t + 0,37 ) m.
48. Un punct material este supus simultan la dou micri oscilatorii armonice
descrise de legile:
a)
( )

,
_

3 5
sin 5

t t x
m,
( )

,
_

+
3
2
5
sin 4

t t y
m;
b)
( )

,
_

+
14
9
sin 2

t t x
m,
( )

,
_

+
7
sin 5

t t y
m;
c)
( )

,
_

+
6 3
2
sin 3

t t x
m,
( )

,
_

+
3
2
3
2
sin 3

t t y
m.
S se determine ecuaia traiectoriei punctului material, precizndu-se forma acesteia.
R: a) x y
5
4
, traiectoria este o dreapt; b) 1
25 4
2 2
+
y x
, traiectoria este o elips
avnd drept axe chiar axele de coordonate; c) 9
2 2
+ y x , traiectoria este un cerc.
49. S se determine ecuaia traiectoriei unui punct material supus simultan la dou
micri oscilatorii:
a) x (t) = A sin ( t), y (t) = A sin (2 t);
b) x (t) = A sin ( t), y (t) = A cos (2 t).
Rezolvare:
a) x = A sin ( t)

( )
A
x
t sin ;
y = Asin(2t)

y = 2A sin ( t) cos ( t),

( ) ( ) [ ] t t A y
2 2 2 2
sin 1 sin 4

,
_

2
2
2 2
1 4
A
x
x y
- traiectoria este una din figurile Lissajous:
b) Cele dou oscilaii care se compun au acelai raport al pulsaiilor ca i la punctul
a), dar defazajul este altul i deci forma traiectoriei este alta.
54

,
_

2
2
2
1
A
x
A y
.
3.7. Unde elastice
Mediile continue, cum sunt solidele, lichidele si gazele, sunt medii formate din
particule (atomi, molecule sau ioni) care interactioneaza ntre ele. De aceea, daca una
dintre particule oscileaza (vibreaza), atunci vor oscila (vor vibra) si particulele vecine; n
felul acesta oscilatiile (perturbatiile) se propaga prin mediu de la o particula la alta. Prin
propagarea oscilatiilor se genereaza undele.
Unda reprezinta fenomenul de extindere si propagare din aproape n aproape a
unei perturbatii periodice produse ntr-un anumit punct din mediul de propagare.
Propagarea undei se face cu o viteza finita, numita viteza undei. Unda nu reprezinta
transport de materie, ci numai transport de energie.
Dupa tipul de energie pe care-l transporta unda, putem deosebi: (i) unde elastice
(se transporta energie mecanica, undele fiind generate de perturbatiile mecanice ale
mediilor elastice), (ii) unde electromagnetice (se transporta energie electromagnetica)
(ii) unde magneto-hidrodinamice (sunt generate prin perturbatii electromagnetice si
elastice ale mediului de propagare).
Dupa natura perturbatiei si modul de propagare al acesteia, putem clasifica undele
n: (1) unde
longitudinale (directia de propagare a undei coincide cu directia de oscilatie); (2)
unde transversale
(directia de propagare a undei este perpendiculara pe directia de oscilatie).
O marime deosebit de importanta pentru descrierea undei este functia de unda, pe
care o putem nota n mod generic cu (x ,y,z,t). Functia de unda reprezina functia
matematica ce descrie marimea perturbata.
Suprafata de unda reprezinta multimea punctelor din spatiu ce oscileaza avnd la
un moment dat aceeai valoare a functiei de unda, (x,y,z,t) = constant = a. Dupa forma
suprafetelor de unda, putem ntlni unde plane, unde sferice, unde cilindrice, etc.
Frontul de unda reprezinta suprafata de unda cea mai avansata la un moment dat.
3.7.1. Unde armonice unidimensionale
55
Fig. 3.21. Oscilatia generata n originea axei Ox se propaga pna n punctul M.
Constam ca ecuatia elongatiei y
M
(x, t) a oscilatiei dintr-un punct oarecare M, aflat pe
directia de propagare a undei, are o ntrziere de faza, dependenta de pozitia sa fata de
sursa undei. Cu ct punctul M se afla mai departe de originea undei, cu att mai trziu
va intra n oscilatie; oscilatia din punctul considerat va avea o ntrziere de faza mai
mare, daca punctul este mai departe de sursa undei.
Vectorul de unda este marimea fizica vectoriala orientata n sensul propagarii undei.
Vectorul de unda materializeaza directia n care se propaga energia undei. Utiliznd
vectorul de unda, putem scrie ecuatia elongatiei oscilatiei din punctul M sub forma:
3.7.2. Consideratii energetice asupra propagarii undei
Propagarea unei unde elastice ntr-un anumit mediu genereaza o serie de miscari
de oscilatie ale particulelor mediului; punctele materiale i ncep micarea oscilatorie, n
jurul pozitiiilor lor de echilibru, pe masura ce energia undei ajunge pna la ele.
56
Fig. 3.22. Densitatea volumica de energie ntr-un punct al mediului de propagare si densitatea
volumica medie de energie.
Alte marimi ce sunt utilizate pentru a descrie energia transportata de unda sunt
urmatoarele:
a). Fluxul de energie. Fluxul de energie reprezinta cantitatea de energie
transmisa printr-o suprafata n unitatea de timp, fiind dat de derivata energiei la timp.
b). Densitatea flluxului de energie reprezinta fluxul de energie transportat prin
unitatea de suprafata, n directie perpendiculara pe aceasta suprafata.
3.7.3. Reflexia si refractia undelor elastice
Cnd o unda ntlnete suprafata de separare dintre doua medii diferite se produc
simultan reflexia (ntoarcerea undei n mediul din care a venit) si refractia (transmisia
undei n mediul al doilea). Se constata de asemenea ca prin reflexie si refractie se
schimba directia de propagare a undei.
Consideram o unda elastica longitudinala plana ce se propaga prin mediul (1), care
are densitatea d
1
si unde viteza undei este u
1
(vezi fig.3.23). La ntlnirea suprafetei
de separare, dintre mediul (1) si mediul (2) unda se va mparti ntr-o unda reflectata ce
se propaga n mediul (1) si o unda transmisa ce se propaga n mediul (2).
Definim impedanta mediului de propagare prin produsul dintre densitatea
mediului si viteza undei. Impedanta exprima viteza cu care se propaga energia undei prin
mediul repectiv.
57
Fig. 3.23. Reflexia si refractia unei unde plane.
Observam ca amplitudinea undei transmise, A
t
are acelai semn cu amplitudinea
undei incidente, A
i
, indiferent de impedantele celor doua medii. De aceea unda transmisa
este totdeauna n faza cu unda incidenta.
n ceea ce privete amplitudinea undei reflectate se pot ntlni doua cazuri:
a). Mediul (1) mai dens dect mediul (2), Z
1
>Z
2
. n acest caz amplitudinea undei
reflectate, A
r
, are acelai semn cu amplitudinea undei incidente, A
i
. Cele doua unde sunt n
faza, de asemenea.
b). Mediul (1) mai putin dens dect mediul (2), Z
1
<Z
2
. n acest caz amplitudinea
undei reflectate, A
r
, are semn opus fata de amplitudinea undei incidente, A
i
. Cele doua
unde sunt n opozitie de faza. Unda reflectata este defazata cu radiani n urma undei
incidente.
Definim coeficientii de reflexie si de transmisie ai mediilor de propagare.
Coeficientul de reflexie este raportul dintre intensitatea undei reflectate si cea a undei
incidente.
Coeficientul de transmisie este dintre intensitatea undei transmise si cea a undei
incidente:
3.7.4. Unde stationare
Daca n mediul de propagare al undei se suprapun unda incidenta si unda
reflectata, atunci se obtin unde stationare. Mai general, fenomenul de compunere a
doua unde coerente se numeste interferenta. Compunerea undei incidente si a undei
reflectate constituie un caz interesant de interferenta a undelor. Conform rezultatelor
58
obtinute la reflexia undelor, se pot ntlni doua cazuri, n functie de impedantele celor
doua medii.
I. Daca mediul al doilea este mai putin dens dect primul, Z
2
<Z
1
, atunci unda
reflectata este n faza cu unda incidenta. Sa consideram o unda liniara ce se
propaga n mediul (1), pe o directie perpendiculara pe suprafata de separare dintre
mediul (1)i mediul (2), ca n fig. 3.24. n punctul P se ntlnesc unda incidenta si unda
reflectata. Distanta dintre sursa undei si suprafata de separare dintre medii este l.
Fig. 3.24. Formarea undei stationare.
Fazele celor doua unde ce se ntlnesc n punctul P depind de distantele (l-x) si
reprectix (l+x) pe care le-a parcurs fiecare unda.
Fig. 3.25. Unda stationara obtinuta n cazul Z
2
<Z
1
.
59
Fig. 3.26. Unda stationara obtinuta n cazul Z
2
>Z
1
.
3.7.5. Interferenta undelor
Fenomenul general de compunere a undelor coerente se numeste interferenta. Asa
dupa cum stim, intensitatea undei reprezinta cantitatea de energie ce trece prin unitatea de
suprafata n unitatea de timp.
Conditia de coerenta este ca diferenta de faza dintre cele doua unde, , sa fie
independenta de timp. Aceasta conditie este ndeplinita de unde care au pulsatii egale si
diferenta de faza constanta n timp:

2
f (t)
Interferenta undelor longitudinale. Cu ajutorul a doua difuzoare plasate pe
aceeai verticala si conectate la acelai amplificator se poate obtine un dispozitiv de
inteferenta a undelor longitudinale, aa cum se vede n fig.3.26. Distanta dintre cele doua
difuzoare (surse) este 2l. Presupunnd ca ambele difuzoare emit simultan, ele se
comporta ca doua surse de unda, S
1
si S
2
. De la ele se propaga doua unde coerente, care
parcurg drumuri diferite pna n punctul P, aflat la distanta y de axa de simetrie (vezi fig.
3.27). n punctul P cele doua unde se suprapun si, fiind coerente, produc o figura de
interferenta.
60
Fig. 3.27. Dispozitiv de interferenta a undelor longitudinale.
Fig. 3.28. Figura de interferenta obtinuta.
3.7.6. Difractia undelor
Consideram o unda plana care se propaga pe suprafata apei. Un obstacol de
forma unui perete vertical cu o fanta de largime L se afla n calea undei, aa cum se vede
n fig. 3.29.
61
Fig. 3.29. Un obstacol pe care se produce difractia undei plane.
Se constata ca unda care trece dincolo de obstacolul ntlnit are frontul de unda de
forma sferica, dei unda incidenta avea fronturi de unda plane. Spunem ca unda a suferit
fenomenul de difractie pe fanta de largime L.
Difractia este fenomenul de ocolire a obstacolelor de catre unde. Efectul difractiei
este cu att mai evident cu ct dimensiunea fantei (sau a obstacolului din calea undei)
este de ordinul de marime al lungimii de unda a undei incidente.
n momentul cnd frontul plan o atinge, fanta devine sediul unei infinitati de surse
punctiforme infinitezimale, care genereaza la rndul lor unde sferice n spatele fantei.
Aceste unde se compun ntre ele si formeaza o unda sferica ce se propaga n spatele
obstacolului. Din punct de vedere fizic nu exista deosebiri ntre difractie si interferenta.
Ambele fenomene fizice presupun compunerea (adunarea) a doua sau mai multor unde
coerente (difractia consta din interferenta unei infinitati de unde infinitezimale).
3.7.7. Polarizarea undelor elastice transversale
Consideram o unda elastica liniara transversala ce poate traversa spatiul dintre doi
pereti verticali ce formeaza o fanta, asa cum se poate vedea n fig. 3.30. Am notat prin
A
i
vectorul ce reprezinta amplitudinea oscilatiei din unda incidenta. Putem constata ca
amplitudinea undei ce trece dincolo de fanta depinde de unghiul pe care-l formeaza
vectorii A
i
cu directia fantei. Procesul prin care fanta filtreaza si lasa sa treaca numai
componenta vectorului amplitudine care este n planul fantei constituie fenomenul de
polarizare
62
Fig. 3.30. Trecerea unei unde tarnsversale printr-o fanta.
a). vedere generala; b) directia de vibratie paralela cu fanta.
a) Daca amplitudinea undei este paralela cu fanta, unda se transmite prin fanta, iar
unda transmisa are aceeai amplitudine ca cea incidenta (vezi fig. 3.30.b).
b) Daca directia de vibratie din unda incidenta este perpendiculara pe directia
fantei, dincolo de fanta nu se mai propaga nici un fel de vibratie (vezi fig. 3.31.a).
c) Daca directia de vibratie face un anumit unghi cu fanta, atunci vectorul
caracteristic al undei se decompune dupa doua directii perpendiculare, una din ele fiind
directia fantei (vezi fig. 3.31.b).
Fig. 3.31. Polarizarea la trecerea unei unde transversale printr-o fanta:
a) directia de vibratie este perpendiculara pe fanta;
b) descompunerea vectorului caracteristic pe doua directii.
Polarizarea este fenomenul prin care se poate filtra dintr-o unda numai
63
componenta ntr-un anumit plan a vectorului de vibratie caracteristic undei. Dispozitivul
prin care se realizeaza polarizarea se numete polarizor. Unda al carei vector de vibratie
pastreaza aceeai directie n spatiu se numete unda liniar polarizata. n fig. 3.32.a) si b) se
pot vedea doua exemple de unde liniar polarizate la ieirea din polarizor.
b) Fig. 3.32. Unde liniar polarizate dupa trecerea prin polarizor.
64
Unde elastice-aplicatii
Mediile continue (gazele, lichidele, solidele) sunt medii de particule care
interacioneaz ntre ele i care, dac una din particule oscileaz, vor propaga oscilaia de
la particul la particul sub form de unde, numite unde elastice. Mediile de acest fel se
numesc medii elastice.

Atunci cnd oscilaiile n fiecare punct sunt armonice de o anumit frecven,

2

(

-pulsaia), unda este o und monocromatic ce se propag fr atenuare.

( ) x k t A t x sin ) , (
0
- elongaia n cazul undei plane monocromatice care se
propag (fr atenuare) pe direcia axei Ox;
A
0
amplitudinea, care este constant pentru unda plan; x distana fa de surs;
k numr de und, adic numrul de unde, de lungime de und , care se cuprind n
2 uniti de lungime.
Elongaia este periodic n timp, cu perioada T, i periodic n spaiu (n raport cu
coordonata x), cu perioada :

2
k ,
T

2
,
T u
,
u viteza de propagare a undei sau viteza de faz;
( ) x k t - faza undei care se propag pe direcia axei Ox;
Suprafeele de und sunt suprafee de faz constant. Viteza de deplasare a fazei se
numete vitez de faz.
0
1
2
2
2 2
2

t u x

- ecuaia diferenial a undelor care se propag pe direcia axei
Ox;
( ) r k t A t r

sin ) , (
0
- elongaia n cazul undei plane monocromatice care se
propag n spaiu (fr atenuare) n direcia i sensul lui
k

;
65
k

-vector de und care are modulul

2
k i este orientat n direcia i sensul de
propagare a undei.
( ) r k t
r
A
t r sin ) , (
0

- elongaia n cazul undei sferice monocromatice;

Observaie: n cazul undei sferice amplitudinea de oscilaie a punctelor mediului
depinde de distana fa de surs : ( )
r
A
r A
0
, unde A
0
este constant.
0
1
2
2
2

t u

- ecuaia diferenial a undelor care se propag n spaiu,
2
2
2
2
2
2
z y x

- operatorul lui Laplace (laplacean).
50. ntr-un mediu elastic se propag, de-a lungul axei Ox, undele longitudinale
descrise de legea: ( ) x t t x 2 , 0 100 sin 10 3 ) , (
3


m. S se determine:
a) frecvena oscilaiilor punctelor mediului elastic;
b) viteza maxim de oscilaie a punctelor mediului elastic;
c) viteza de propagare a undei.
R: a) = 50 Hz, b)
t
t x
oscil

) , (
v
.

, v
max.
= 0,3 m/s, c) u = 500 m/s.
51. O und plan sonor se propag de-a lungul axei Ox dup legea:
( ) ( ) x t t x 4 1360 sin 10 8 ,
5


m. S se determine:
a) raportul dintre amplitudinea de vibraie a particulelor mediului i lungimea de und;
b) raportul dintre amplitudinea vitezei de vibraie a particulelor mediului i viteza de
propagare a undei.
R: a)
5
10 09 , 5

A
; b)
4 max
10 2 , 3
v


u
.
52. O surs de oscilaii armonice oscileaz dup legea: ( ) ( ) t t y 750 sin 03 , 0 m.
Pentru unda plan care se propag n lungul axei Ox, s se determine deplasarea fa de
66
poziia de echilibru a unui punct aflat la distana de x
1
= 25 cm fa de sursa de oscilaii la
t
1
=0,04 s dup nceperea oscilaiei. Viteza cu care se propag oscilaiile este de 250 m/s.
R: ( ) 2 5 , 1 ,
1 1
t x cm.
53. S se determine raportul amplitudinilor i defazajul dintre oscilaiile a dou
puncte aflate la 10 m, respectiv 16 m fa de o surs punctiform de oscilaii, tiind c
perioada oscilaiilor este de 0,08 s, iar viteza de propagare a undei sferice este de 300 m/s.
R:
6 , 1
1
2
2
1

r
r
A
A
; ( )
2
2
1 2

r r
uT
.

54. S se determine, n cazul undei plane, elongaia unui punct aflat la distana de
/4 fa de sursa de oscilaii pentru momentul T/3. Amplitudinea oscilaiilor este de 7 cm.
R: 3,5 cm.
55. Pentru o und plan, la momentul T/3, distana fa de poziia de echilibru a unui
punct aflat la 5 cm fa de sursa de oscilaii este de 2 3 din amplitudine. S se
determine lungimea de und.
R: 30 cm.
56. O und plan descris de legea ( ) ( ) x k t Ae t x
x




sin , , unde A, , i k
sunt constante, se propag ntr-un mediu omogen. S se calculeze defazajul dintre punctele
n care amplitudinile difer de n=2,5 ori, tiind =0,458 m
1
i = 50 cm.
R:

8 ln
2
n
.
57. O surs punctiform produce oscilaii sonore de frecven =1,4 kHz. Unda
sferic propagndu-se cu atenuare, la distana r
1
=3 m de la surs amplitudinea de
oscilaie a particulelor mediului este A
1
= 30 m, iar la distana r
2
= 8 m amplitudinea
este de n = 4 ori mai mic. S se determine:
a) coeficientul de amortizare al undei;
b) viteza maxim de oscilaie a particulelor mediului la distana r
2
.
Rezolvare:
a) ( ) ( ) r k t
r
Ae
t r
r

sin ,

( )
r
Ae
r A
r
;
67
2 1
A n A

2 1
2 1
r
e
n
r
e
r r

081 , 0 ln
1
2
1
1 2

r
nr
r r

m
1
;
b)
t
t r
osc

) , (
v

r
e A
r

max
v ;
La distana r
2
de sursa de oscilaii
n
A
A
1
2

066 , 0 2 v
1
max

n
A
m/s.
68
4. Introducere n electromagnetism
4.1. Cmpul electromagnetic
4.1.1. Actiunea cmpului electromagnetic asupra sarcinilor electrice
Fig. 4.1. Traiectoria unei sarcini electrice n cmp electric si magnetic.
Cmpurile electric si magnetic sunt forme de manifestare ale unui unic cmp
fizic, numit cmpul electromagnetic. Cmpul electromagnetic este forma de existenta
a materiei care se manifesta prin actiunea asupra sarcinilor electrice si asupra curentilor
electrici. Maxwell a demonstrat pentru prima data ca cele doua cmpuri, electric si
magnetic, formeaza un singur cmp, cel electromagnetic.n anul 1864 Maxwell scrie cele
patru ecuatii ce-i poarta numele, prin unificarea legilor cunoscute ale electricitatii si
magnetismului, si afirma ca ansamblul celor doua cmpuri (electric si magnetic)
formeaza un unic cmp si numai n cazuri particulare se manifesta numai una din
componentele sale.De exemplu, sa consideram mai multe sarcini electrice care sunt
fixe. Atunci ntre ele se manifesta numai cmpul lor electric, numit cmp
electrostatic.Daca un magnet n forma de bara este fix, atunci cmpul pe care l
69
genereaza este un cmp magnetic numit cmp magnetostatic.
Doua exemple semnificative de cmpuri create n jurul unor corpuri sunt redate n
fig. 4.2. Cmpurile vectoriale se pot reprezenta att prin vectorii de cmp, E si B , ct si
prin liniile de cmp. Liniile de cmp sunt curbe continue care au proprietatea ca n orice
punct al lor vectorii de cmp corespunzatori sunt tangenti la curba. Liniile de cmp nu se
intersecteaza ntre ele. Astfel, liniile de cmp din jurul unui corp punctiform ncarcat
electric sunt radiale, aa cum se poate vedea n fig. 4.2.a). n fig.4.2.b) se pot vedea linile
de cmp magnetic din jurul unui magnet n forma de bara
a)
b)
Fig. 4.2. Vectori si linii de cmp:
a) liniile de cmp electric din jurul unei sarcini electrice;
b) liniile de cmp magnetic din jurul unui magnet n forma de bara.
70
4.1.2. Legea conservarii sarcinii electrice
Cauza atractiei gravitationale o reprezinta masa corpurilor. Analog, sarcina electrica
este cauza interactiunilor culombiene. Se noteaza cu q sau Q si este ireductibila la alte
marimi fizice, adica interactiile electromagnetice nu pot fi reduse la alte tipuri de
interactii. Fortele dintre corpurile incarcate cu sarcina electrica sunt de atractie sau de
respingere. Aceasta a condus la concluzia ca exista doua tipuri de sarcini: pozitive si
negative. Sarcina electrica este un numar intreg de sarcini elementare, C e
19
10 6 , 1

.
Sarcina electrica macroscopica a unui corp este suma algebrica a sarcinilor electrice
pozitive si negative
( ) ( ) Ne N N e N e e N q +
+ +
Daca
+
N N , corpul nu este incarcat cu sarcina electrica . Din experimente rezulta
ca sarcina negativa este egala in valoare absoluta cu sarcina pozitiva, eroarea relativa
fiind:
21
10

t
+

e
e e
Legea conservarii sarcinii electrice
Intr-un sistem izolat de corpuri, suma algebrica a sarcinilor electrice ramane
constanta.
n conceptia moderna asupra materiei se considera ca substantele sunt alcatuite
din atomi. Atomul este format din electroni si nucleu. Electronii sunt ncarcati electric cu
sarcina electrica si ocupa o regiune din spatiu n vecinatatea nucleului. Nucleul este
format din neutroni, neutri din punct de vedere electric, si din protoni, care sunt sarcini
electrice de semn opus celor ale electronilor. Prin conventie, sarcina electrica a
electronului se numete sarcina negativa, iar cea a protonului se numeste sarcina
pozitiva. Sarcina electrica a protonului este egala n modul cu sarcina electrica a
electronului, avnd valoarea e = 1,6 10
19
C (unitatea de sarcina electrica este 1
71
Coulomb = 1 C).
n mod normal un atom este neutru din punct de vedere electric, adica numarul
electronilor este egal cu cel al protonilor. Daca un atom pierde unul sau mai multi
electroni, el devine ion pozitiv. Daca nveliul electronic al atomului contine mai multi
electroni dect numarul protonilor din nucleu, atomul este un ion negativ. Pentru un
corp fizic se generalizeaza aceasta conventie: Daca numarul protonilor este egal cu al
electronilor din corp, el este neutru din punct de vedere electric. Daca n corp numarul
electronilor este mai mare dect numarul protonilor, el este ncarcat electric negativ.
Daca n corp numarul protonilor este mai mare dect numarul electronilor, el este
ncarcat electric pozitiv.
ntr-o aproximatie satisfacatoare pentru scopurile noastre, consideram
sarcinile electrice ale electronilor si protonilor ca fiind indivizibile. Astfel, un corp poate
fi ncarcat electric cu un numar ntreg de sarcini electrice elementare, e. Sarcinile electrice
nu se creaza si nu se distrug. Ele se transmit de la un corp la altul sau se redistribuie n
cadrul aceluiai corp. Starea de neutralitate electrica a unui corp reprezinta numai faptul
ca numarul protonilor sai este egal cu numarul electronilor sai.
Legea conservarii sarcinii electrice: ntr-un sistem izolat, suma algebrica a
sarcinilor electrice ramne constanta.
Sa consideram, ca exemplu, un sistem format din doua sfere identice din sticla
care au fost electrizate astfel nct sarcina electrica de pe fiecare sfera este Q
1
si
respectiv, Q
2
, unde Q
1
=7 e, Q
2
= 5 e. Sarcina initiala din sistem este Q
1
+ Q
2
= 7 e + 5
e= 12 e.Daca se ating cele doua sfere, ele vor face un schimb de sarcini electrice, dar
suma totala a sarcinii electrice este tot 12 e: Q
1
`= 6 e, Q
2
` = 6 e.Sa presupunem ca cele
doua sarcini electrice intiale sunt : Q
1
=7 e, Q
2
= -5 e.n acest caz suma algebrica a
sarcinii electrice din sistem este: Q
1
+ Q
2
= 7 e - 5 e = 2 e.De ce se ntmpla asa ?
Sarcina electrica de 7e reprezinta un deficit de 7 electroni pentru primul corp. Sarcina
electrica de -5e reprezinta un surplus de 5 electroni pentru al doilea corp. Cnd se ating
sferele ele vor efectua un schimb de electroni, n sensul ca cei 5e de pe al doilea corp vor
trece pe primul corp. Deficitul general de 2 e al sistemului se va pastra deci. Cele doua
sfere, fiind identice, vor avea n final sarcinile: Q
1
`= 1e, Q
2
` = 1e.
4.2. Electrostatica
n 1785 Coulomb deduce legea interactiunii dintre doua sarcini electrice fixe, aa
72
cum se vede n fig. 4.3. El deduce ca doua sarcini electrice interactioneaza cu o forta
direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul
distantei dintre ele.
Fig. 4.3. Doua sarcini electrice stationare.
Se constata experimental ca doua sarcini electrice de acelasi semn se resping,
iar doua sarcini electrice de semn opus se atrag. n fig. 4.4 se pot vedea fortele de
interactiune pentru sarcini de acelai semn si pentru sarcini electrice de semn opus.
a)
b)
Fig. 4.4. Fortele de interactiune dintre sarcinile electrice :
a) sarcini electrice de acelai semn; b) sarcini electrie de semn opus.
4.2.1. Cmpul electric
Sarcinile electrice interactioneaza ntre ele. Forma prin care se transmite la
distanta interactiunea lor se numeste cmp electric. Daca un corp este ncarcat electric, n
spatiul din jurul lui se manifesta un cmp electric pe care el l-a generat. Acest cmp
reprezinta capacitatea corpului electrizat de a atrage si de a respinge alte corpuri
electrizate. Experimental se arata ca sarcinile electrice de acelai semn se resping, iar cele
de semn contrar se atrag.Consideram un corp ncarcat electric cu sarcina Q. n jurul lui se
manifesta un cmp electric. Dacan aceasta zona patrunde o sarcina q (corp de proba), ea
va fi actionata de forta coulombiana. Aceasta marime caracterizeaza taria cmpului
vectorial creat de sarcina electrica Q n punctul unde se afla q. Marimea vectoriala se
numete intensitatea cmpului electric,
73
Prin conventie, sensul liniilor de cmp electric este de la sarcinile pozitive catre
cele negative, aa cum se vede n fig. 4.5. Tot prin conventie, intensitatea cmpului
electric este orientata de la sarcinile pozitive catre cele negative.
Fig. 4.5. Liniile cmpului electric.
Prin generalizare se obtine ca rezultanta cmpurilor electrice produse de sarcinile
punctiforme q
1
, q
2
, q
3
, ..., q
n
ntr-un punct din spatiu este egala cu suma vectoriala a
vectorilor intensitate a cmpului electric, E
1
, E
2
, E
3
,, E
n
, al fiecarei sarcini
electrice n parte.
O marime frecvent utilizata n descrierea cmpului electric ntr-un mediu oarecare
este inductia electrica, D . Prin inductie electrica se ntelege producerea unui cmp
electric stationar n interiorul unui mediu cu ajutorul unui alt cmp electric exterior, de
asemenea stationar.
Cmpul electric al Pamntului. n atmosfera terestra se manifesta un cmp
electric creat de ionii rezultati din fenomenul de ionizare a moleculelor de gaz
bombardate de radiatiile cosmice. Astfel se formeaza o patura sferica conductoare de
electricitate la altitudini nalte n jurul Pamntului. Chiar Pamntul contine o anumita
cantitate de sarcini electrice, fiind totodata si un destul de bun conducator de electricitate.
Ne putem imagina Pamntul si straturile joase ale atmosferei ca formnd o
sfera conductoare. ntre sfera conductoare formata de Pamnt si patura sferica a ionilor de
la altitudini nalte exista o patura sferica de circa 50 km grosime, ce nu este un bun
conductor electric. La suprafata Pamntului se poate masura un cmp electrostatic avnd
intensitatea de circa E= 100V/m. Considernd raza sferei terestre de 5000 km, se poate
determina sarcina electrica superficiala pe care o are Pamntul, si anume aceasta sarcina
electrica este de circa 3 10
5
C.
Daca se introduce un conductor ntr-un cmp electric stationar se produce, prin
influenta, o separare de sarcini electrice, iar la atingerea starii de echilibru sarcinile se
74
afla numai pe suprafata conductorului, aa cum se poate vedea n fig. 4.6.
a)
b)
Fig. 4.6. Conductor n cmp electric extern:
a) la nceput; b) dupa stabilirea echilibrului.
Daca se introduce un dielectric (izolator electric) n ntr-un cmp electric
acesta sufera o polarizare dielectrica. Inductia electrica reprezinta cmpul electric din
interiorul dielectricului si se poate caracteriza prin vectorul inductie electrica.
a)
b)
Fig. 4.7. Polarizarea dielectricului n cmp electric exterior:
75
a) izolatorul la nceput; b) dupa stabilirea echililbrului.
4.2.2. Fluxul electric
Prin conventie liniile de cmp electric se traseaza astfel nct numarul de linii
de cmp ce traverseaza unitatea de suprafata normala la liniile de cmp sa fie numeric
egal cu intensitatea cmpului electric n locul unde este situata suprafata. Un cmp ale
carui linii de cmp sunt paralele si echidistante este un cmp omogen, asa cum se vede n
fig.4.8.
Numarul liniilor de cmp ce strabat o suprafata oarecare, S, normala la liniile de
cmp se numeste flux electric..
Pentru un cmp electric omogen, ca acela din fig.4.8, fluxul electric este egal cu
produsul scalar al intensitatii cmpului electric.
Pentru un cmp neomogen, suprafata S se mparte n arii infinitezimale dS, astfel
nct, n limitele lui dS, cmpul electric poate fi considerat omogen, adica de valoare
constanta si pastrnd aceeai directie (vezi fig. 4.9).
Fig. 4.8. Cmp electric omogen.
Fig. 4.9. Cmp electric neomogen.
Fig. 4.10 prezinta o suprafata nchisa si liniile cmpului electric ce produce flux
electric prin acea suprafata.
76
Fig, 4.10. Fluxul electric printr-o suprafata nchisa.
Intensitatea campului electric
( )
( )
2
1 2 1 2
21 12 2 1 3 2
1
1 1
4 4
r
q q q q
F F e r r
r
r r

F-forte

permitivitatea absoluta a mediului =
r

0

r
permitivitatea relativa
Pentru vid
m
F
12
0
10 854 , 8


F
m
9
10 9
4
1
0

Forta cu care sarcina electrica q actioneaza asupra unei sarcini electrice de proba
i
q
,
este data de formula :
2
4
i i r
q
F q e
r

Intensitatea campului electric generat de o sarcina electrica punctiforma

i
i
F
E
q

2
4
r
q
e
r
Liniile de camp electric se definesc prin familia de curbe tangente in fiecare punct la
directia locala a vectorului
E
.
Sensul liniilor de camp electric coincid cu sensul fortei care ar actiona, in punctul
respectiv, asupra unei sarcini electrice pozitive.
Numarul liniilor de camp care strapung unitatea de arie a unei suprafete
perpendiculara pe aceste linii este numeric egala cu intensitatea campului electric . Liniile
de camp electric pornesc de la sarcinile electrice pozitive si ajung pe sarcinile electrice
negative.
Principiul super pozitiei campurilor electrice
77
Daca intr-un punct din spatiu, campul electric este generat de un ansamblu de sarcini
electrice punctiforme
1 2
, ,....,
n
q q q
, atunci intensitatea campului electric generat de sarcina
electrica
i
q
, v-a fi :

+ + +
n
n
i n E E E E E
1
2 1 ....
Fluxul printr-o suprafata a unei sfere de raza r , in centrul careia se afla sarcina
electrica pozitiva
q
, va fi
2
2
4
4
E
q q
EdS r
r E

.
4.2.3. Legea lui Gauss pentru cmpul electric
Consideram o sarcina electrica punctiforma Q ce se afla ntr-un punct P n interiorul
unei suprafete nchise, S. Construim o sfera de raza r, cu centrul n P (vezi fig. 4.11).
Observam ca toate liniile de cmp ce trec prin suprafata S trec si prin suprafata sferei. De
aceea, fluxurile electrice prin cele doua suprafete sunt egale:
Daca ne referim la cele doua suprafete infinit mici aflate pe sfera si pe suprafata S,
numarul de linii de cmp ce strabat suprafata dS
0
de pe sfera este egal cu numarul de linii
de cmp ce strabat suprafata dS de pe suprafata S:
Fig. 4.11. Fluxul electric creat de sarcina electrica din P prin doua suprafete nchise.
Legea lui Gauss pentru cmpul electric: Fluxul ce strabate orice suprafata nchisa ce
contine sarcina electrica Q este proportional cu sarcina electrica si invers proportional
cu permitivitatea dielectrica a mediului.
Semnul fluxului electric. Datorita faptuului ca sarcina electrica poate fi pozitiva sau
negativa, fluxului electric i se asociaza un semn. Astfel, daca ne referim la fig. 4.12
putem vedea ca unghiul poate avea valori:
78
Fig. 4.12. Semnul fluxului electric: flux pozitiv;
Fluxul electric printr-o suprafata nchisa datorat unei sarcinii q exterioare
suprafetei este nul, a a cum vom arata mai jos. Ne referim la fig. 4.13, unde sarcina
electrica din punctul P este exterioara suprafetei nchise S.
Fig. 4.13. Fluxul electric al unei sarcini electrice exterioare suprafetei.
Observam ca toate liniile de cmp ce trec prin dS
1
trec si prin dS
2
, deci fluxurile
prin cele doua suprafete elementare sunt egale, dar de semn opus.
Fig. 4.14. Sarcina electrica distribuita ntr-un volum V.
4.2.5. Caracterul potential al cmpului electric. Potentialul electric
Consideram o sarcina electrica Q fixa. n cmpul electric creat de aceasta se misca o
79
sarcina q, numita corp de proba. Sa presupunem ca sarcina q se deplaseaza pe traiectoria
ei din punctul A n punctul B, aa cum se poate vedea n fig. 4.16.
Fig. 4.16.Deplasarea sarcinii electrice q n cmpul creat de sarcina electrica Q.
Fig. 4.17. Suprafata sferica echipotentiala n jurul sarcinii electrice Q.
Lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea sarcinii electrice
` 1
q , din pozitia 1 in pozitia
2 , in campul electric generat de sarcina electrica q, aflata in repaos:
2
1
1 1 1
1 2
1 2 1 1 2
1 2
cos
4
1 1
4 4
r
r
dL Fdl q Edl q Edl q Edr
q dr
r
q dr q
L q q
r r r

_


,

r r r r
Campul electrostatic este un camp de forte conservative ,deoarece lucrul mecanic nu
depinde de forma drumului intre pozitiile 1 si 2. Lucru mecanic efectuat de forte
conservative este diferenta dintre energia potentiala a sistemului in starea initiala si in
starea finala .
80
2 1 2 1
Ep Ep L

1 1
1
4
q
Ep q C
r
+
2 1
2
4
q
Ep q C
r
+
C = constanta arbitrara
Daca pt.
r
, se considera Ep=0 atunci C=0
Potentialul

al campului electric general de sarcina electrica

, intr-un punct din

spatiu este energia potentiala a sistemului format din sarcina electrica q si sarcina
1
q ,
pozitiva si de valoare unitate C q t
1
aflata in punctul respectiv.
1
Ep
q

1
1
1 1
4
p
E
q
q r

2
2
1 2
4
p
E
q
q r

( )
1 2 1 1 2
L q

( )
1 2

= l d E

2
1
daca pentru r r r
1 2 2
, 0 ,
r
q
r
dr q
l d E
r r

4 4



deci potentialul

intr-un punct din spatiu reprezinta lucrul mecanic necesar deplasarii

sarcinii electrice C q 1
1
+ din punctul respectiv la infinit
Unitatea de masura pentru potentialul electric este voltul (V)
V
si


c
J
V 1
Legatura dintre potentialul

si intensitatea
E
a campului electric : E=-grad

Concluzii:
- Intensitatea campului electric
E
, pe suprafetele echipotentiale
( ) ct z y x , ,
- Vectorul
E
este orientat de la suprafata echipotentiala cu potential mai mare
spre suprafata echipotentiala cu potential mai mic
Din teorema lui Gauss se obtine :
divE divgrad

ur
81
2 2 2
2
2 2 2
x y z x y z
divgrad e e e e e e
x y z x y z
x y z

_ _
+ + + +


, ,

+ +

r r r r r r
2 2 2
2
2 2 2
x y z
ecuatie tip Poisson

+ +


( )
( ) ( ) ( )
'
' ' '
2 2 2
' ' '
1
, ,
4
V
dx dy dz
x y z
x x y y z z

+ +

( ) , , x y z
- potentialul electric intr-un punct de coordonate x, y,z generat de sarcinile
electrice cu intensitate volumica

, aflata intr-un volum

'
V
Potentialul electric = functie scalara
1 2
1
..................
4
i
n i
i
q
r

+ + +

Energia cmpului electric. La ncarcarea unui condensator plan se consuma un
lucru mecanic pentru a transporta sarcinile electrice de pe o armatura pe alta.
4.3. Magnetostatica
4.3.1. Cmpul magnetic
n spatiul din jurul unui magnet n forma de bara sau n jurul unui conductor parcurs
de curent electric exista un cmp magnetic, care actioneaza asupra sarcinilor electrice
aflate n micare sau asupra curentilor electrici si asupara magnetilor. Vectorul care
descrie cmpul magnetic, n mod obisnuit, este
inductia magnetica, B . O marime vectoriala proportionala cu inductia magnetica B este
intensitatea cmpului magnetic H.
Liniile de cmp magnetic sunt linii de cmp nchise, aa cum se poate vedea n fig.
4.18.a), pentru cmpul magnetic din jurul unui magnet n forma de bara, si n fig. 4.18.b)
pentru un curent liniar. Observam ca liniile de cmp magnetic sunt orientate de la polul
Nord la polul Sud, ca si vectorii inductie magnetica B . Ne amintim ca liniile de cmp
electric sunt linii deschise. Acest fapt se datoreaza existentei sarcinilor electrice pozitive
si negative. Cmpul magnetic nu are sarcini ``monopolare``, de aceea liniile ce cmp
82
magnetic nu pot fi linii deschise. Asta arata experienta si teoria, la nivelul actual al
cunoaterii stiintifice.``Existenta monopolului magnetic``, adica a unui corp cu un
singur pol magnetic, este confirmata de teorii moderne, dar nu a fost nca demonstrata
experimental.
a)
b)
83
c)
Fig. 4.19. Traiectorii ale particulei n cmp magnetic:
a) viteza paralela cu B ; b) viteza perpendiculara pe B ; c) directie oarecare.
4.4. Unde electromagnetice
Analiza cmpurilor electrice si magnetice, efectuata n paragrafele anterioare ale
acestui capitol, a presupus ca acestea nu variaza n timp. Astfel, aceste cmpuri,
numite cmp electrostatic si magnetostatic, sunt variabile n spatiu, dar sunt constante
n timp. n cazul unor distributii de sarcini electrice variabile n timp si a unor curenti
electrici variabili n timp, nu mai este posibil sa tratam cmpurile generate de
sarcinile electrice si de curentii elecrici n mod independent. n spatiul din
vecinatatea unui cmp electric variabil n timp ia natere un cmp magnetic variabil n
timp, aa cum se ntmpla la ncarcarea sau descarcarea unui condensator, de exemplu. n
mod similar, un cmp magnetic variabil n timp se comporta ca o sursa de cmp electric,
aa cum de ntmpla n fenomenul de inductie electromagnetica. Ansamblul de cmpuri
electrice si magnetice, ce se genereaza reciproc n timp se numete cmp
electromagnetic.Propagarea unui ansamblu de variatii ale cmpurilor electric si
magnetic genereaza o unda electromagnetica.
Unda electromagnetica transporta energia electromagnetica n spatiu cu viteza
finita si constanta.
84
Spectrul undelor electromagnetice. Undele electromagnetice se ntind pe un
domeniu de lungimi de unda foarte extins, de la lungimi de unda mai mici decat 10
-13
m,
pna la valori ale lungimii de unda de peste 10
5
m. n diagrama 4.1 sunt prezentate
domeniile de lungimi de unda ale undelor electromagnetice. n realitate spectrul undelor
electromagnetice nu are limite cunoscute, nici inferioare, nici superioare. Asa cum se
poate vedea n diagrama de mai jos, sectorul ngust de lungimi de unda din10
-9
m
formeaza domeniul vizibil pentru ochiul uman. Acest sector al spectrului undelor
electromagnetice este reprezentativ pentru ceea ce numim lumina.
Toate corpurile emit radiatii electromagnetice, ca urmare a micarii termice a
moleculelor lor. Aceasta radiatie este numita radiatie termica. Un corp cu temperatura de
300 K (0
o
C = 273 K) emite radiatie electromagnetica infraroie, invizibila pentru ochiul
uman. La temperaturi ridicate, corpurile emit radiatii ce au componente din domeniul de
lungimi de unda ale sectorului vizibil. Cu ct temperatura lor crete, cu att sursele de
radiatie devin mai stralucitoare, emitnd unde electromagnetice din domeniul vizibil,
catre ultraviolet.
4.4.3 .Unde sferice
n medii omogene si izotrope unda electromagnetica se propaga n toate directiile
n jurul sursei. Pentru distante mari fata de sursa se poate considera ca dimensiunile sursei
sunt neglijabile, deci ca sursa este punctiforma.
85
Undele ce se propaga din surse punctiforme sunt unde sferice, au suprafetele de unda
de forma sferica centrate n punctul unde este sursa, iar frontul undei este tot o sfera.
4.4.4. Teoria electromagnetica macroscopica a luminii
Lumina vizibila este acel domeniu al spectrului undelor electromagnetice din
intervalul de nm. n fenomene precum interferenta, difractia, reflexia si refractia,
dispersia, absorbtia si polarizarea undelor luminoase se poate vorbi de caracterul
ondulatoriu al undelor electromagnetice. Aceste fenomene sunt descrise de teoria
macroscopica a luminii.
Undele electromagnetice formeaza numai una din formele de manifestare a
interactiunilor electromagnetice. La scara microscopica, ntre atomi de exemplu,
interactiunile electromagnetice se prezinta sub o forma speciala, corpusculara.
Numim fotoni particulele (corpusculii) care realizeaza interactiunile, la nivel atomic
sau subatomic. Fenomene precum sunt efectul fotoelectric, efectul Compton,
radiatia termica, interactiunile cu atomii, nucleele sau particulele elementare vor fi
analizate n capitolul urmator, utiliznd ipoteza corpusculara asupra luminii (Mecanica
cuantica). n continuare vom analiza cteva aspecte relevante ale teoriei macroscopice a
luminii.
I. Interferenta luminii
Interferenta este fenomenul general al suprapunerii undelor n spatiu. n
anumite conditii rezultatul interferentei este o unda stationara, caracterizata de maxime si
minime de interferenta. Conditia necesara pentru interferenta este ca undele sa fie
coerente. Acest aspect se refera la diferenta de faza dintre undele care interfera: pentru
ca doua unde sa fie coerente, diferenta lor de faza trebuie sa fie independenta de timp.
Dispozitivul lui Young. ntr-un paravan vertical sunt practicate doua deschideri,
aezate simetric fata de o axa de simetrie, SO. S constituie sursa punctiforma a
unei unde electromagnetice monocromatice sferice, asa cum se poate vedea n fig. 4.35.
Deschiderile din paravan formeaza doua surse secundare de lumina, ce se propaga de
partea cealalta a acestui paravan. Distanta dintre sursele S
1
si S
2
este 2l. Deoarece apartin
aceluiai front de unda, sursele S
1
si S
2
sunt surse coerente, de aceea emit unde de aceeai
amplitudine si care sunt n faza. Pe un ecran vertical, situat la distanta D, se formeaza o
unda stationara, ce se prezinta sub forma unei figuri de interferenta. Undele emise de
86
cele doua surse parcurg distante diferite, r
1
si r
2
, pna n punctul P, de aceea ele vor
avea faze diferite n P.
Fig. 4.35. Dispozitivul lui Young.
Pe ecran se obtine o succesiune de maxime si minime de interferenta,
numite franje de interferenta. Distanta dintre doua maximede interferenta se numeste
interfranja.
II . D i fr a c t ia lu mini i
Termenul de difractie se aplica fenomenelor n care ne intereseaza efectul
rezultant produs de o portiune limitata a frontului de unda. Din punct de vedere
fizic nu exista nici o deosebire ntre interferenta si difractie.
Principiul lui Huygens. Sursa punctiforma S produce n punctul M acelai efect
ca o repartitie uniforma de surse elementare, punctiforme, S
1
, S
2
, ..., S
n
, .., dispuse pe
suprafata frontului de unda. Undele elementare sferice vor da prin interferenta o unda
rezultanta ce ajunge n punctul M. n fig. 4.36 se poate vedea frontul pe care se afla
sursele elementare si noul front al undei, n punctul M.
87
Fig. 4.36. Principiul lui Huygens.
Atunci cnd n calea undei luminoase se afla obstacole, deschideri sau
paravane, vorbim de fenomenul de difractie a luminii. Prin difractie se ntelege
fenomenul de schimbare a directiei de propagare a undei la ntlnirea unor deschideri
de largime finita. De fapt, difractia se produce numai daca dimensiunea, L, a obstacolului
este de ordinul de marime al lungimii de unda a luminii.
Un sistem destul de simplu pe care se produce fenomenul de difractie este
reteaua de difractie, prezentata n fig. 4.37. Ea consta dintr-o succesiune de zone opace
si transparente practicate ntr-un paravan si aflate la distanta d una de alta. O unda plana
cade normal pe retea. Pe un ecran vertical se obtine figura de difractie, care consta din
maxime si minime de difractie. n fig.4.37 se poate vedea si intensitatea undei difractate
n functie de pozitia pe ecran.
Fig. 4.37. Reteaua de difractie.
88
Bibliografie
1. R.P.Feynman, Fizica Moderna, volumele I-III, Ed.Tehnica, Bucureti, 1969
2. F.W.Sears, M.W.Zemansky, H.D.Young, Fizica, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucureti,1983
3. Cursul de Fizica de la Berkeley, Volumele I-IV, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucureti,1983
4. D.Halliday si R.Resnick, Fizica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1975;
5. D.Popov si I.Damian, Elemente de fizica generala, Editura Politehnica, 2001
6. V.Dorobantu, Fizica, ntre teama si respect, Vol. I, Mecanica clasica, Editura
Politehnica,2003
7. U.Haber-Schaim, J.B.Cross, J.H.Dodge, J.A.Walter, Fizica, PSSC, Textul
elevului, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1975
8. U.Haber-Schaim, J.B.Cross, J.H.Dodge, J.A.Walter, Fizica, PSSC, Supliment de
teme avansate, Ghidul profesorului, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1974
9. C.Vrejoiu si colectiv, Fizica, Mecanica pentru perfectionarea profesorilor, Ed.
Didactica siPedagogica, Bucureti, 1983
10. Al.Necula, Electricitate si magnetism, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1973
11. A.Hristev, Mecanica si acustica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1984
12. E.Nicolau, Radiatia electromagnetica, Ed.Academiei RSR, Bucureti, 1973
13. E.Nicolau, Radiatia si propagarea undelor electromagnetice, Ed. Academiei
RSR, Bucureti, 1989
14. S.E.Frisi A.V.Timoreva, Curs de Fizica generala, Editura Tehnica, Bucureti, 1973
14. C.Plavitu si co-autori, Probleme de mecanica fizica si acustica, Editia a II-a,
EdituraDidactica si Pedagogica, Bucureti, 1981
15. Compendiu de Fizica pentru admitere n nvatamntul superior, Prefata
de C.Constantinescu, Ed. Stiintifica, Bucureti, 1971
16. A.S.Davdov, Teoria corpului solid, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucureti,
1982
17. Colectiv Catedra de Fizica, Univ.Politehnica din Timisoara, Teste grila de
Fizica pentru examenul de bacalaureat si admitere n nvatamntul superior, Colectia
LICEU, Editura Politehnica, 2002
89