Predici la Duminica a XX-a dup Rusalii - nvierea fiului vduvei din Nain

Index
Evanghelia yi Apostolul zilei ............................................................................ 4
Printele Cleopa Ilie - Predic la Duminica a XX-a dup Rusalii - Despre
mila lui Dumnezeu ........................................................................................... 7
Sfntul Ioan Gur de Aur - Cuvnt la Duminica a XX-a dup Pogorrea
Sfntului Duh - Creytinul nu este fr mngiere la moartea celor de
aproape ai si ................................................................................................. 13
Sfntul Nicolae Velimirovici - Predic la Duminica a XX-a dup Rusalii -
nvierea fiului vduvei din Nain - Iisus Hristos, izvorul Vie(ii adevrate yi
veynice ............................................................................................................. 19
Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis,
Pogoniani yi Koni(a - Cuvnt la Duminica a III-a a lui Luca (sau a XX-a
dup Rusalii) .................................................................................................. 27
Printele Constantin Galeriu - Predic la Duminica a XX-a dup Rusalii -
nvierea fiului vduvei din Nain .................................................................... 29
Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia) - Predic la Duminica a
XX-a dup Rusalii - Despre mil .................................................................. 38
Ierodiacon Visarion Iugulescu - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei
Cruci (a XX-a dup Rusalii) -nvierea fiului vduvei din Nain .................. 46
Rugciune ................................................................................................... 53
Pr. Lect Univ. Dr. Constantin Necula - Predic la Duminica a XX-a dup
Rusalii - "Nu plnge!..," ................................................................................ 54
Traian Dorz - Medita(ii la Apostolul din Duminica a 20-a dup Rusalii - N-
am ntrebat pe nici un om .............................................................................. 56
Traian Dorz - Lacrimi yi mngieri........................................................... 58
Rugciune ................................................................................................... 60
Traian Dorz - N-am s uit. ...................................................................... 62
Evanghelia Duminicii a 20-a dup Rusalii - nvierea fiului vduvei din Nain
......................................................................................................................... 64
IPS Iosif Pop - ~Tinere, (ie (i zic: scoal-te!............................................... 67
Printele Ion Crciuleanu - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci
(a XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei din Nain ............................ 71
Pr. Anthony M. Coniaris - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - Vduva din Nain - Cum s faci fa( durerii ............. 75
IPS Andrei Rymarenko - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei ............................................... 80
Pr. George Dimopoulos - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - Evanghelia este de la Hristos ..................................... 82
Pr. Gheorghe Neam(iu - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - nvierea spiritual ...................................................... 85
Pr. Mihai Tegzey - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a XX-a
dup Rusalii - Tinere, ridic-te! Dumnezeu este via(!................................ 89
Dc. Vasile Tudora - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a XX-a
dup Rusalii) - Despre moarte yi ntristare, nviere yi bucurie .................... 91
Pr. Vasile Rob - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a XX-a
dup Rusalii) - Tnrule, (i zic: scoal-te ................................................... 95
Pr. Olimpiu Todorean - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei din Nain ................................ 97
Pr. Ioan Abadi yi Pr. Alexandru Buzalic - Duminica a III-a dup nl(area
Sfintei Cruci (a XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei din Nain .... 100
Rugciune ................................................................................................. 102
IPS Antonie Plmdeal - nvierea fiului vduvei din Nain ...................... 104
Predica Preafericitului Printe Patriarh Daniel la Duminica a XX-a dup
Rusalii - Hristos aduce bucuria nvierii n locul suferin(ei ndoliate ......... 114
Respectul fa( de mam ............................................................................... 119
Istorioar - Dragoste de mam.................................................................... 121
















Evanghelia yi Apostolul zilei



Evanghelia



Ev. Luca 7, 11-1

n vremea aceea S-a dus Iisus ntr-o cetate numit Aain yi cu El mpreun
mergeau ucenicii Lui yi muljime mult. Iar cnd s-a apropiat de poarta
cetjii, iat scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, yi ea era vduv, yi
muljime mare din cetate era cu ea.

Si, vznd-o, Domnul, I s-a fcut mil de ea yi i-a zis: Au plnge! Si
apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.

Si a zis: 1inere, jie ji zic, scoal-te! Si s-a ridicat mortul yi a nceput s
vorbeasc yi l-a dat mamei lui.

Si fric i-a cuprins pe toji yi slveau pe Dumnezeu, zicnd: Prooroc mare s-a
ridicat ntre noi yi Dumnezeu a cercetat pe poporul su.


































Apostol



Epistola ctre Galateni a Sfntului Apostol Pavel

Galateni 1, 11-19

11. Dar v fac cunoscut, frajilor, c Evanghelia cea binevestit de mine nu
este dup om;
12. Pentru c nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am nvjat-o, ci prin
descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Cci aji auzit despre purtarea mea de altdat ntru iudaism, c
prigoneam peste msur Biserica lui Dumnezeu yi o pustiiam.
14. Si spoream n iudaism mai mult dect mulji dintre cei care erau de vrsta
mea n neamul meu, fiind mult rvnitor al datinilor mele printeyti.
15. Dar cnd a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pntecele mamei mele
yi m-a chemat prin harul Su,
1. S descopere pe Fiul Su ntru mine, pentru ca s-L binevestesc la
neamuri, ndat nu am primit sfat de la trup yi de la snge,
17. Aici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am
dus n Arabia yi m-am ntors iaryi la Damasc.
18. Apoi, dup trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca s-l cunosc pe Chefa yi am
rmas la el cincisprezece zile.
19. Iar pe altul din apostoli n-am vzut, dect numai pe Iacov, fratele
Domnului.









Printele Cleopa Ilie - Predic la Duminica a XX-a dup Rusalii - Despre
mila lui Dumnezeu



Si vznd-o Domnul, I S-a fcut mil de ea yi i-a zis: Au mai plnge! (Luca 7,
13)

Iubiti credinciosi,

Nici Iemeia cea vduv din cetatea Nain, nici altcineva din cei multi care
duceau la mormnt pe Iiul ei, nu au rugat pe Mntuitorul s Iac acea
preaslvit minune, de a nvia pe Iiul vduvei si a-l da mamei sale. Ci nsusi
Mntuitorul nostru Iisus Hristos, vznd-o plngnd, I s-a Icut mil de ea, dup
cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Si vznd-o Domnul, I s-a fcut
mil de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din nsuyirile
njelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

1oate nsuyirile lui Dumnezeu, le are dumnezeirea din fire yi nu le-a luat din
alt parte (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a, C. 14, p. 51). Ca si
celelalte nsusiri ale lui Dumnezeu, mila Lui nu are margini. De aceea si Duhul
SInt ne ncredinteaz, zicnd: C mai mare dect cerul, este mila 1a (Psalm
107, 4; I Paralipomena 16, 34; II Paralipomena 5, 13; 20, 21).

tim cu to(ii, c cea mai mare mil yi milostivire a lui Dumnezeu, s-a artat
prin trimiterea Fiului Su pe pmnt, ca s mntuiasc neamul omenesc,
din robia cea amar yi grea a diavolului (Luca 1, 77-78; EIeseni 2, 4-6; Tit 3,
5; I Petru 1, 3). De aceea lui Dumnezeu I se mai zice si 1atl ndurrilor yi
Dumnezeu a toat mngierea (II Corinteni 1, 3).

1oate neamurile sunt datoare s slveasc pe Dumnezeu pentru mila Lui
(Romani 15, 9; Isaia 30, 18). Mila lui Dumnezeu este din neam n neam spre
cei ce se tem de Dnsul (Psalm 102, 17).

Iubiti credinciosi,

Cnd Mntuitorul, milostivindu-Se, a nviat pe Iiul vduvei din Nain, prin
aceast preaslvit minune a adus negrit bucurie si spaim, att mamei
copilului nviat, ct si tuturor celor ce erau de Iat, nct toti au dat slav lui
Dumnezeu, zicnd: Prooroc mare S-a sculat ntru noi c a cercetat Dumnezeu
pe poporul Su (Luca 7, 16). Dar oare mila lui Dumnezeu numai ntr-un loc
yi ntr-o vreme se arat asupra neamului omenesc? Nu, nicidecum.

Oceanul cel Ir de Iund si Ir de margini al milei si milostivirii lui Dumnezeu
a lucrat si lucreaz n tot locul si n toate timpurile asupra tuturor zidirilor Sale,
dup cum spune si dumnezeiasca Scriptur: ndurrile Lui sunt peste toate
lucrurile Lui (Psalm 144, 9). Cine nu a vzut vreodat, var cnd seceta mare si
arsita amenint pe oameni si animalele lor, Iiindc, dup mrturia Scripturii
cerul, de mare secet, se face ca fierul yi pmntul ca arama (Levitic 26, 19)
si ncep toate vietuitoarele de pe pmnt a simti lipsa de ap si de hran, c
ndat ce preotii adun poporul si Iac rugciuni de ploaie si SIntul Maslu n
biserici, pe cmp si prin grdini, ndat ncep a se ivi nori pe cer, adunndu-se si
ngrmdindu-se. Apoi se aud tunete, se vd Iulgere de la rsrit pn la apus si
ncep a cdea stropi de ap si ndat vine ploaie mare si curat, care adap
tarinile, cmpiile si grdinile si aduc mare bucurie oamenilor, plantelor si
tuturor vietuitoarelor pmntului.

Cine nu cunoayte atunci yi nu vede n aceast binefacere a lui Dumnezeu
ndurarea yi dragostea Lui faj de oameni? Cine din cei credincioyi, care au
fric de Dumnezeu, nu muljumesc din inim Preanduratului yi
Atotputernicului Dumnezeu pentru mila yi milostivirea Sa asupra zidirilor
Sale? Ba uneori, si nainte de a se aduna credinciosii la rugciune n biseric,
numai uitndu-se la cer si suspinnd din adncul inimii pentru lipsa de ap si de
hran, Dumnezeu, ca un stiutor de inimi, privind la inimile lor, care se roag n
tcere, ndat le trimite ploaie si vreme bun spre rodirea pmntului, aducnd
mngiere si bucurie tuturor, si celor buni, si celor ri. Si aceasta pentru c
Domnul, dup mrturia SIintei Scripturi, plou peste cei drepji yi peste cei
nedrepji yi rsare soarele Su peste cei buni yi peste cei ri (Matei 5, 45).

Alteori, pentru pcatele oamenilor, ngduie Dumnezeu s vin peste oameni
boli grele, Ir leac sau cu anevoie de vindecat prin doctori. Dar ndat ce se Iac
slujbe, rugciuni si SIntul Maslu la biserici si prin casele crestinilor, bolile se
vindec prin credint si oamenii se Iac sntosi ca mai nainte, si aduc
multumire Preabunului Dumnezeu, care I-a cercetat, dar mortii nu I-a dat.

Uneori se ridic mari tulburri si rzboaie ntre popoarele lumii care aduc
moartea a mii si milioane de oameni. ns, dac oamenii si aduc aminte de
Dumnezeu si alearg la El cu rugciuni si zile de post din toat inima, atunci
Preabunul si Atotputernicul Dumnezeu, potoleste tulburrile, stinge rzboaiele
si aduce pace si ntelegere ntre oameni. Cci Domnul se milostiveyte spre noi
yi ascult pe toji care se roag pentru pacea lumii yi unirea fiilor Bisericii
Lui. El este mpratul pcii (Isaia 9, 5) si Iericeste pe cei ce iubesc pacea,
zicnd: Fericiji fctorii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema
(Matei 5, 9).

Alteori se ridic Iurtuni mari, ploi peste msur si grindin, aducnd mari
stricciuni livezilor, grdinilor si recoltelor, cu mari inundatii si alunecri de
teren, sau sunt cutremure grele de pmnt. ns, dac oamenii se ciesc de
pcatele lor si alearg cu lacrimi la post si rugciune, ploile nceteaz si
cutremurele se linistesc cu mil si cu puterea cea negrit a Preabunului
Dumnezeu, Care le stpneste pe toate. Cine nu cunoayte, atunci, mila yi
ndurarea Lui Dumnzeu asupra oamenilor yi purtarea Lui de grij pe care o
are spre toate fpturile Sale?

Alteori, pentru pcatele oamenilor, Dumnezeu ngduie s apar pe pmnt boli
grele si Ir leac si multime de lcuste, gndaci, viermi, omizi si alte insecte
care Iac mari stricciuni grdinilor, livezilor si tuturor semnturilor. ns dac
preotii si credinciosii se adun n biserici si Iac rugciuni, SIntul Maslu,
aghiasm si alte slujbe rnduite, ndat suIerintele omenesti se usureaz si
insectele strictoare dispar prin mila si purtarea de grij a Preabunului si mult
Milostivului Dumnezeu Iat de neamul omenesc.

Dar cine dintre oameni va putea s spun vreodat ct de mare yi nemsurat
este ndurarea yi mila lui Dumnezeu, care pururea yi n tot locul se revars
asupra tuturor fpturilor Sale?

Asadar, Iratii mei, cugetnd noi la mila si ndurarea lui Dumnezeu, s ne silim a
Ii milostivi Iat de Iratii nostri loviti de attea suIerinte, care sunt tot oameni ca
si noi. Prin aceasta mplinim porunca dat de Domnul, Care zice: Fiji milostivi,
precum yi 1atl vostru este milostiv (Luca 6, 36). S ne aducem aminte c,
Icnd noi Iapte de milostenie, Iacem bine suIletelor noastre, dup mrturia care
zice: mul cel milostiv face bine sufletului su; iar cel nemilostiv, pierde
trupul su (Pilde 11, 17).

Cnd vrem s Iacem milostenie, s Iim cu inim bun si cu bucurie, s dm
celor sraci si necjiti, aducndu-ne aminte c roada omului drept este
"milostenia" (Pilde 19, 22) si dac cineva miluieste s miluiasc cu voie bun
(Romani 12, 8). Deasemenea, trebuie s stim c n toate se arat mila lui
Dumnezeu, dar mai cu seam n ndelunga Sa rbdare (Ieremia 9, 47; Psalm 77,
42; Isaia 30, 18). Iarsi mila lui Dumnezeu se arat n crutarea celor ri, datorit
celor drepti.

Cine vrea s nteleag clar acest lucru, s citeasc n SInta Scriptur despre
convorbirea Iericitului patriarh Avraam cu Dumnezeu, despre pierderea
Sodomei (Facere 18, 23-33). Iaryi vedem luminat din mrturia Sfintei
Scripturi, c mila lui Dumnezeu se arat pururea ctre cei ce se las de cele
rele yi se ciesc de pcatele lor.

Auzi ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia: S-yi lase cel
necredincios cile sale yi omul frdelegii sfaturile sale yi s se ntoarc la
Dumnezeu, yi va fi miluit (Isaia 55, 7). Si prin marele prooroc Ieremia, acelasi
lucru se arat: Cel frdelege, se va ntoarce de la toate frdelegile sale pe
care le-a fcut yi va pzi toate poruncile Mele yi va face dreptate yi mil, cu
viaja va tri yi nu va muri (Ieremia 18, 7). Dumnezeu amenint pe poporul Su,
Israel, cu pierzare, pentru c nu Iace mil si zice prin proorocul Osea: Ascultaji
cuvntul Domnului, fii ai lui Israel, c va s judece Domnul pe cei ce locuiesc
pe pmnt, fiindc nu este credinj, nici mil yi nici cunoytinja lui Dumnezeu
pe pmnt (Osea 4, 1-2). Tot asa si Mntuitorul nostru Iisus Hristos n pilda cu
datornicul cu zece mii de talanti, ne arat pedeapsa celui ce nu a voit s Iac
mil cu Iratele su, cruia i zice: Slug viclean, toat datoria aceea ji-am
iertat-o fiindc M-ai rugat, nu se cdea, oare, ca yi tu s ai mil de cel
mpreun slug cu tine, precum yi Eu am avut mil de tine? (Matei 18, 23-
34).

Cu adevrat, Iratii mei, Dumnezeu este bun yi blnd yi mult milostiv tuturor
celor ce l cheam pe Dnsul (Psalm 85, 4), dar voieste ca si noi s Iacem mil
cu cei ce ne gresesc nou: Iar de nu veji ierta oamenilor greyelile lor, nici
1atl vostru nu v va ierta vou greyelile voastre (Matei 6, 15; Marcu 11, 25).
Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a artat c mai mult voieste de la noi mil,
dect jertI: Mergnd, nvjaji ce nseamn: Mil voiesc, iar nu jertf; c nu
am venit s chem pe cei drepji, ci pe cei pctoyi la pocinj (Matei 9, 13; 12,
7; Pilde 3, 3).

Iubiti credinciosi,
Pn aici am artat cu mrturii din dumnezeiasca Scriptur, despre mila si
milostivirea lui Dumnezeu si n ce Iel lucreaz ea asupra noastr. Acum voi
spune o istorie sInt despre mila, milostivirea si ndelunga rbdare a lui
Dumnezeu pe care o are pururea El asupra celor ri, spre a-i ntoarce la
pocint. Cine a citit in Sfanta Scriptur istoria impratului Manase, a inteles
cate rutti i frdelegi a fcut el inaintea lui Dumne:eu. Cum a adus pe
poporul lui Israel la inchinare de idoli, cum a fcut fertfelnice idolilor, mai bine
:is demonilor, in amandou curtile templului Domnului, cum a trecut pe fiii si
prin foc i a fcut idol cioplit i l-a ae:at in templul lui Dumne:eu i cum,
impratul Manase, a adus pe Iuda i pe toti locuitorii Ierusalimului la atata
rtcire, incat ei au svarit mai mult ru decat alte popoare, pe care
Dumne:eu le-a starpit din fata fiilor lui Israel (I Paralipomena 33, 2-9).

Dar mila, ndurarea yi ndelunga rbdare a lui Dumnezeu cea fr de
margini, s-au artat yi asupra acestui mprat deprtat de la El yi, cu
judecjile Sale necuprinse de minte, a ntors la pocinj yi la dreapta credinj
pe Manase. Cci a trimis asupra sa cu rzboi, pe cpeteniile armatei regelui
Asiriei, care l-au prins cu arcanul yi l-au dus legat cu ctuye de fier, n
Babilon. Acolo, fiind n mare necaz yi strmtorare, yi-a adus aminte de
Dumnezeu yi de adncul rutjilor yi al frdelegilor lui, pe care le-a fcut
naintea Domnului n Ierusalim. Acolo a nceput cu mare durere din adncul
inimii sale a se ruga yi a cere mil yi ndurare de la Preabunul Dumnezeu,
fgduind ndreptare din toat inima yi, rugndu-se, zicea:

Doamne Atotjiitorule, Dumnezeul prinjilor noytri, al lui Avraam, al lui Isaac
yi al lui Iacov yi al seminjiei lor celei drepte, Cel ce ai fcut cerul yi pmntul
cu toat podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvntul poruncii 1ale; Care ai
ncuiat adncul yi L-ai pecetluit pe el cu numele 1u cel nfricoyat yi slvit,
naintea Cruia toate se tem yi se cutremur din pricina Atotputerniciei 1ale,
pentru c nimenea nu poate s stea naintea strlucirei slavei 1ale yi
nesuferit este mnia urgiei 1ale asupra celor pctoyi! ns nemsurat yi
neajuns este mila fgduinjei 1ale...

Iar Iiindc era legat n lanturi de Iier si nu putea s-si plece genunchii si la
rugciune a zis: Dar acum mi plec genunchii inimii mele, rugnd buntatea
1a. Am pctuit, Doamne, am pctuit yi frdelegile mele eu le cunosc, ns
cer, rugndu-1e: Iart-m, Doamne, iart-m yi nu m pierde n frdelegile
mele yi nici nu m osndi la ntuneric sub pmnt, cci 1u eyti, Dumnezeule,
Dumnezeul celor ce se pociesc. Arat-Ji peste mine buntatea 1a,
mntuieyte-m yi pe mine nevrednicul dup mare mil 1a yi 1e voi proslvi n
toate zilele viejii mele...

Dup aceast rugciune plin de umilint, Manase a Iost ascultat de Dumnezeu
si nu numai c a Iost miluit si iertat de pcatele lui, cele mai multe ca nisipul
mrii, ci si din robie l-a scos Preamilostivul Dumnezeu si l-a ntors n Ierusalim
unde i s-a dat mprtia pierdut si pn la sIrsitul su a mprtit peste Israel,
nencetnd a se poci si a Iace tot Ielul de Iapte bune spre slava lui Dumnezeu.

Pilda cu mpratul Manase, fiul lui Iezechia, ne ndeamn yi pe noi la
pocinj, cci nimenea nu trebuie a se dezndjdui de mila yi milostivirea lui
Dumnezeu, mcar de ar fi cel mai pctos om din lume. Aumai s se
mrturiseasc la duhovnic cu mare cinj cu durere de inim, cu hotrrea
de a nu mai pctui yi a-yi plini canonul dat. Aya s ndjduiasc n mila lui
Dumnezeu, c va dobndi iertare de toate pcatele yi mntuirea sufletului
su.

Pozitia cea mai dreapt si mai ortodox a noastr Iat de mila lui Dumnezeu
este aceasta: s ne silim la lucrarea tuturor faptelor bune; s ndjduim la
mila lui Dumnezeu nu la faptele bune ale noastre, iar n vreme de cderi n
pcate, s nu ne dezndjduim de mila Lui care pururea ne ajut pe calea
mntuirii.

S lum aminte c dac Dumnezeu Iace mil cu noi, suntem si noi datori s
Iacem mil cu semenii nostri. Sunt attia oameni sraci, s-i ajutm dup
puterea noastr cu cele de trebuint vietii: un ban, o hain, o pine druit, cu
dragoste. Sunt attia oameni bolnavi, s-i cercetm, s-i mngiem, s ne rugm
lui Dumnezeu pentru sntatea si alinarea suIerintelor lor. Sunt attia crestini
robiti de pcate, czuti din dreapta credint, bolnavi la suIlet. S ne ostenim a-i
cluzi spre Hristos, a-i ndemna la biseric, la rugciune, la un preot s-si
mrturiseasc pcatele. S le vorbim de bucuria mntuirii si de chinurile iadului;
s-i convingem s se pociasc si s urmeze cu dreapt credint lui Hristos.
Numai asa ne putem mntui, c zice Domnul: Fericiji cei milostivi c aceia se
vor milui! (Matei 5, 7).

S ne nvredniceasc Bunul Dumnezeu de mila Lui cea mare, yi s ne ajute a
face mil ca s dobndim iertare yi Cereasca mprjie care nu va mai avea
sfryit.
Amin.


Sfntul Ioan Gur de Aur - Cuvnt la Duminica a XX-a dup Pogorrea
Sfntului Duh - Creytinul nu este fr mngiere la moartea celor de
aproape ai si



, Pujin yi nu m veji vedea, yi iaryi pujin yi m veji vedea. C eu merg la
1atl meu" (Ioan XJI, 16).

Fiti cu luare aminte, Iratilor, pentru ca vorba mea cea potrivit cu acest timp si,
de Iolos, s nu treac Ir urme! Cnd cineva suIer de o boal mai grea, atunci
mai mult are trebuint de doctorie, si cnd ochiul suIer o durere mare, atunci i
se aplic unsori de ochi.

Iar dac cineva n acest moment este sntos, totusi s voiasc a asculta, cci
este de Iolos pentru viitor a cunoaste doctoria cea vindectoare. Dimpotriv
acela, al crui ochi suIletesc este bolnav si suIer durere prin jlania (despre
moartea unui prieten s.a.), acela, zic, trebuie s Iie cu atta mai lutor aminte, a
deschide ochiul su la unsoarea cea vindectoare a cuvntului celui
Dumnezeiesc.

Cine nu Iace aceasta, durerile lui pururea se vor mri, si la el se mplineste
cuvntul SIintei Scripturi: ,c ntristarea lumii moarte lucreaz (II Cor. VII,
10). SIntul Apostol Pavel, acest Dascl al credinciosilor, acest Doctor ales, ne
nvat, c sunt dou Ieluri de ntristare.

Una este bun, alta rea, una Iolositoare, alta neIolositoare, una aduce mntuire,
alta pieire. El zice anume: ,ntristarea, care este dup Dumnezeu, pocinj
spre mntuire fr prere de ru" (II Cor. JII, 1). Aceasta este ntristarea
cea bun. Dup aceea adaug el: ,ntristarea lumii moarte aduce".
S socotim acum, Iratilor, dac ntristarea, ce artm noi pentru moartea celor
de aproape ai nostri, este Iolositoare sau neIolositoare, mntuitoare sau
vtmtoare. lat trupul unui prieten zace acum Ir suIlare; zace acolo un om,
Ir a mai Ii om, sunt numai mdularele Ir duh. l strig, si el nu rspunde, i se
vorbeste, si el nu aude; zace acolo o Iigur palid cu chipul schimbat, este chiar
icoana mortii.

V amintiti bucuriile, ce v Icea odinioar rposatu, gnditi la Ioloasele, ce el
v-a adus sau nc v aducea, amintiti relatiile voastre cele prietenesti, v aduceti
aminte de graiurile cele plcute, ce aveati cu dnsul, si doriti s se ntoarc
petrecerea cea de multi ani, ce ai avut cu cel rposat. Toate acestea strnesc
lacrimile voastre, v pricinuiesc tnguiri si cuIund tot suIletul vostru ntru o
adnc ntristare.

La toate aceste puternice arme ale durerilor, ca cea dinti aprare, punem noi,
graiurile acestea: tot ce se nayte n lumea aceasta, trebuie s moar. Aceasta
este legea lui Dumnezeu, si hotrrea Sa neschimbat, pe care El a dat-o dup
pcatul cel dinti asupra strmosului neamului omenesc, prin cuvintele:
,Pmnt eyti, yi n pmnt te vei ntoarce (Fac. III, 19).

Ce este dar de mirare, cnd un om, care cu aceast condijie s-a nscut, face
mplinirea legii yi hotrrii dumnezeieyti? Ce este de mirare, cnd un nscut
din prinji muritori, merge pe calea firii sale, de la care nu se poate abate?
Ceea ce este vechi nu este ceva neobisnuit; ceea ce se Iace n toate zilele, nu
este ceva neauzit; ceea ce se ntmpl cu toti, nu este o raritate.

Dac mosii si strmosii ti au mers pe aceast cale a mortii, dac nc de la
Adam toti patriarhii si proorocii au trebuit s se despart de lumea aceasta, s
nltm suIletul nostru dintru adncul ntristrii. Acest om si-a pltit datoria sa si
cum poate cineva s Iie trist, cnd plteste datoria, ce avea?

Dar aceasta este o datorie, care nu se poate stinge cu bani, si de care nu ne poate
slobozi nici Iapta bun, nici ntelepciunea, si nici puterea, o datorie, pe care si
mpratii trebuie s o plteasc. Fiindc hotrrea si legea lui Dumnezeu sunt
neschimbate, ntristarea noastr este zadarnic, zadarnic si ntrebarea: pentru ce
a murit acest Irate? Dimpotriv, dac noi socotim conditia cea obsteasc pentru
tot ce vietuieste pe pmnt, atunci ochiul nostru cel duhovnicesc, prin aplicarea
acestei dinti doctorii, va simti usurint.

Dar tu poate c zici: eu ytiu, c moartea este soarta tuturor; eu ytiu, c cine
moare, yi plteyte datoria; dar eu mi aduc aminte de bucuria, ce-mi fcea
rposatul, de legtura noastr cea prieteneasc, de petrecerea noastr cea
nviortoare, yi de aici purced lacrimile mele.
Vezi, tu esti interesat, socotesti numai Iolosul tu propriu, dar trebuie s
gndesti si la Iolosul rposatului, si poate c pentru dnsul moartea era tocmai
de Iolos, precum este scris: ,rpitu-sa, ca s nu schimbe rutatea inima lui.
Sufletul lui era plcut lui Dumnezeu, pentru aceea s-a grbit a-l scoate din
lumea aceasta pctoas, (ntel. IV, 11). Ce trebuie s zic eu despre aceea, c
temeiul ntristrii se pune n lipsirea pe viitor de petrecerea cea obisnuit? Inc
si timpul vindec mult ntru aceasta, dar cu ct mai vrtos, pot ajuta mintea si
ntelepciunea? Aici mai ales aduceti-v aminte de cuvntul Apostolului:
,ntristarea lumii lucreaz moarte (II Cor. VII, 10). ns pentru ce lucreaz ea
moarte? Pentru c o astIel de ntristare peste msur duce sau la ndoial, sau
chiar la hulirea lui Dumnezeu.

Dar poate mi va zice cineva cum poji tu s opreyti de a jeli morjii, cnd
aceasta au fcut-o nc yi Patriarhii, yi acel mare slujitor al lui Dumnezeu,
Moise, yi mulji prooroci, yi nainte de toji Iov cel drept, care pentru moartea
fiilor si yi-a rupt haina sa? Dar eu te ntreb, cnd tu ti mriti Iata ta dup un
mire, cu care ea se duce ntr-o tar deprtat; cnd ei acolo i merge bine; tu nu
socotesti ducerea aceea ca ceva ru, si ngrozitor, ci stirea despre traiul ei cel
bun deprteaz suprarea pentru lipsa ei.

Au ar fi oare nebunie n cazul de faj a te jli yi a te tngui, cnd nu un om,
ci nsuyi Domnul a luat pe fiica ta, sau pe fiul tu la sine ntru un loc strin?
Dar zici tu: cum se poate, ca s nu m ntristez, cnd eu sunt om? Eu nu cer
aceasta de la tine, ci opreyte covryirea ntristrii. C noi ne ntristm, aceasta
are temeiul su, n firea omeneasc, dar c facem aceasta peste msur,
pricina este n nebunia noastr, n lipsa de cugetare, yi n moliciune.

Jeleste si plngi, dar nu crti, nu Iii posomort si otrt. Mai vrtos laud pe cel
ce l-a luat, cu aceasta tu cinstesti pe nsusi rposatul, si i trimiti dup dnsul
acest monument de cinste. Cci, dac crteyti, jigneyti pe cel mort, mnii pe
Dumnezeu, yi te vatmi pe tine nsuji.

Iar dimpotriv, dac muljumeyti lui Dumnezeu, atunci cinsteyti pe cel mort,
lauzi yi slveyti pe cel ce l-a luat, yi foloseyti jie nsuji. Plngi, cum a plns pe
Lazr Hristos Domnul tu, care prin aceea ne-a nsemnat msura, scopul si
marginile ntristri, pe care cineva nu trebuie s le pseasc.

Mai dinti tu amintesti de patriarhi si de prooroci, dar adu-ti aminte, c tu la
aceasta ai mai putin drept dect dnsii. Ei cu dreptate se tnguiau, cci Hristos
nu venise nc din cer, El, care prin nvierea Sa a secat izvorul lacrimilor pentru
cei morti.


Ei se tnguiau cu dreptate, cci atunci nu se ridicase nc osnda mortii
deasupra omenirii. Ei se vietau cu dreptate, cci nvierea mortilor nc nu se
vestise. Toti sIintii din Vechiul Testament ndjduiau ntru venirea Domnului,
dar de aceea ei tnguiau pe morti, cci ei nu puteau vedea pe acela, ntru care au
ndjduit.

ns, de cnd cuvntul trup s-a Icut, si a locuit ntre noi, de cnd noul Adam a
ridicat hotrrea cea rostit asupra lui Adam cel dinti, a nimicit moartea
noastr prin moartea Sa si a nviat a treia zi din morti, de atunci moartea nu mai
este nIricosat credinciosilor, si ei nu se mai tem de apusul soarelui vietii lor,
cci rsritul lor se arat iarsi ntru nltime, Insusi Domnul, care nu poate
minti, zice: ,Eu sunt nvierea yi viaja; cel ce crede n mine, de va yi muri, viu
va fi. Si tot cel ce este viu yi crede ntru mine, nu va muri n veac (Ioan XI,
25).

Acest glas al lui Dumnezeu, iubitilor, este lmurit; cine crede n Hristos yi
pzeyte poruncile lui, va tri, deyi a murit. Aceste cuvinte nc si SI.Apostol
Pavel le-a luat ntru sine, le-a tinut tare cu toat puterea credintei si asa a
nvtat: ,despre cei ce au adormit nu voim s fiji n neytiinj, ca s nu v
ntristaji ca ceilalji care nu au ndejde (I Tes. IV, 12). El numeyte adormiji
pe cei rposaji, pentru ca prin acest grai s nsemne siguranja nvierii.

De Iapt moartea nu este altceva, dect un somn lung. S nu-mi zici mie, c cel
mort nu poate nici auzi, nici vorbi, nici vedea, nici simti, cci toate acestea si cel
ce doarme nu le Iace. Ba nc eu trebuie s v spun ceva lmurit: la cel ce
doarme, doarme ntructva suIletul, dar la cel mort nu este asa, cci aici suIletul
privegheaz. Dar zici tu, cel mort putrezeyte yi se trece, yi se preface n pulbere
yi cenuy. Ce se dovedeyte cu aceasta, iubijilor? Nimic alta cu toate acestea,
dect c tocmai pentru aceasta cineva trebuie s se bucure de moarte. Cnd
cineva voieste a rennoi o cas povrnit si veche, nainte de toate scoate pe
locuitori din ea, o surp apoi, si zideste n locul ei una mai Irumoas.

Aceia, care trebuie s ias din ea, nu se ntristeaz pentru aceasta, ci mai vrtos
se bucur; cci ei nu se uit la sIrmarea casei, ce o au naintea lor, ci gndesc
la zidirea cea nou, pe care nc nu o vd. Aya face si Dumnezeu; el desface
trupul nostru, si porunceyte sufletului, ce locuieyte ntrnsul, s ias afar, ca
dintr-o cas, pentru ca pe aceasta s o zideasc iaryi mai mreaj, si apoi s-
l introduc iaryi n ea cu o mai mare slav. De aceea noi s nu ne uitm la
sfrmarea cea de acum, ci la slvita restabilire n viitor.

Voi mai aduce nc o alt asemnare, nchipuiti-v, c cineva are o icoan de
metal, care s-a ros de rugin si de timp si n multe locuri s-a vtmat, asa
stricat o arunc n topitorie, spre a o topi cu totul, si prin aceasta o Iace din nou
mai Irumoas. Deci precum desIacerea icoanei n cuptor nu este nimicirea, ci
mai vrtos nnoirea ei; asa si moartea trupului nostru nu este o nimicire, ci o
nnoire.

De acea, cnd vezi trupul nostru topindu-se si trecnd ca metalul n cuptor, nu te
opri la aceast privire, ci asteapt nnoirea. Dar nc nu este de ajuns aceast
asemnare. Topitorul de metal, care topeste n cuptor un trup de aram, nu
scoate n locul lui unul de aur si viu, ci iarsi unul tot de aram. La Dumnezeu
ns aceasta este altminterea; cci El nimiceyte un trup trector din pmnt,
yi-ji d n locul lui un trup nemuritor, mai slvit, ca yi de aur. Se pune n
mormnt un trup muritor yi trector yi se scoate altul nemuritor yi netrector.

Asadar uitati-v nu la acela, ai crui ochi sunt nchisi si care zace Ir grai, ci la
acela, care iarsi va nvia si va dobndi o slav negrit, nalt si vrednic de
mirare, ntoarce gndurile tale de la privirea cea de Iat la ndejdea viitorului.

Cnd Apostolul Pavel, n cuvintele aduse mai sus, zice: ,nu voi s nu ytiji
frajilor de cei ce au adormit adaug ndat: ,ca s nu v ntristaji ca yi ceilalji
ce n-au ndejde, ntristeaz-te, zice el, ns nu ca un necredincios, care nu
ytie nimic despre nviere yi se ndoieyte de viaja cea viitoare.

Asa, noi ne rusinm, cnd nu arareori vedem la crestini cele mai puternice
izbucniri de o ntristare Ir de minte.

Ce vor zice necredinciosii, vznd aceasta? Ei vor zice: Acestia oare sunt aceia,
care stiu a vorbi asa de Irumos despre nviere?

Cu adevrat, purtarea lor nu se potriveste cu vorbele lor. Prin cuvinte ei griesc
cu mult ntelepciune despre nviere, iar prin Iapt ei se arat ca si cum nu ar
crede ntru aceea. De ar Ii convinsi, c este o nviere, ei nu s-ar purta astIel.

Dac ar crede, c starea mortilor este mai bun, ei nu s-ar boci. Acestea si nc
si mai multe zic cei necredinciosi, cnd observ la crestini o ntristare peste
msur pentru cei morti.

Pentru aceea s ne msurm ntru aceasta si s nu rusinm credinta crestineasc
despre nviere.

Moartea este repaosul yi slobozirea de trudele yi de grijile viejii. Ayadar cnd
vezi pe unul dintre ai ti, desprjindu-se de aici, nu trebuie s crteyti, ci s-ji
frngi inima, s te ntorci nluntrul tu, s cercetezi conytiinja ta, yi s
gndeyti, c yi pe tine n curnd te ayteapt aceeayi soart.
Fii mai njelept, yi la moartea altuia nvaj-te a tremura pentru tine nsuji,
deprteaz toat uyurtatea minjii, cerceteaz faptele tale, ndreapt toate
pcatele tale, yi schimb purtarea ta spre mai bine.

andete mai departe, la cine s-a dus rposatul, i vei afla mangaiere' El
s-a dus acolo, unde se afl Petru i Pavel i toat ceata Sfintilor.
andete, cum el va invia, cu ce strlucire i cu ce slav'
andete, c tu cu intristarea i cu bocetul tu nu vei putea schimba ceea
ce s-a fcut, ci numai a-ti vtma tie insuti.
andete, cui te vei asemna tu prin aceast intristare peste msur, i
fugi de acea asemnare, cci tu vei fi asemenea cu cei necredincioi, care
nu au ndefde, precum a :is Pavel.

Dimpotriv crestinul Iiindc crede n nviere, stie, c nu trebuie a jeli si a se
tngui pentru cei ce au murit ntru Iapte bune, ci pentru acei ce vietuiesc ntru
pcate. Dac cel lipsit de minte merit lacrimile noastre, cu ct mai vrtos cel
lipsit de dreptate si de ndejdea la Dumnezeu? Pentru acestia, iubitilor, s ne
ntristm, si o astIel de mhnire este Iolositoare; cci multi pctosi s-au
ndreptat prin lacrimile celor de aproape ai lor.

Dimpotriv, tnguirea pentru cei morti este neIolositoare. De aceea noi s nu
stricm ornduiala, ci numai pentru pcate s ne mhnim; iar toate celelalte
s le purtm cu trie de suflet, fie srcie, sau boal, sau moarte timpurie, sau
pagub, sau pr, sau orice alt patim omeneasc ne-ar lovi; cci, cnd noi
suntem privighetori, toate aceste patimi ne aduc pe atta mai multe cununi de
biruinj.

ns vorba mea se potriveste si la aceia, care n timpul de Iat nu suIer si nu
jelesc vreo rud; ci pentru atunci cnd vor veni asupra lor suIerinte, s-si aduc
aminte de cele ce s-au zis si prin aceea s poat dobndi mngiere ndeajuns.

Ostasii n mijlocul pcii gndesc la rzboi si se pregtesc pentru dnsul, pentru
ca atunci cnd acela va izbucni, s Iie narmati si s poat arta, iscusintele ce ei
au cstigat n timpul pcii. %ot aa i noi s gtim in timpul pcii arme i
doctorii, pentru ca, cand vreodat ne vor impresura patimile cele fr de minte,
sau intristarea, sau durerea, sau altceva, noi, fiind bine inarmati i aprati, s
putem respinge din toate prtile nvlirile ruttii.

Aya vom putea noi svryi cu suflet vesel viaja aceasta de faj yi ne vom face
prtayi mprjiei celei cereyti, prin Iisus Hristos, cruia se cuvine cinstea yi
puterea mpreun cu 1atl yi cu Sfntul Duh, n vecii vecilor! Amin.

(din "Predici la duminici yi srbtori")
Sfntul Nicolae Velimirovici - Predic la Duminica a XX-a dup Rusalii -
nvierea fiului vduvei din Nain - Iisus Hristos, izvorul Vie(ii adevrate yi
veynice



Pe 1ine, Izvorul viejii celei adevrate, 1e-am prsit, yi ne adpm din
stricciune yi deyertciune. nviaz sufletele noastre amorjite de pcat yi de
rutate, Doamne, precum ai nviat pe tnrul vduvei!

'Multi si-au dat singuri numele de ,Salvator al omenirii', dar cine dintre acestia
ar Ii putut mcar s viseze c ar putea scpa omenirea de moarte? Multi
nvingtori au Iost, n istorie, dar cti dintre ei au biruit moartea? Multi regi de
pe pmnt si-au numrat cu milioanele supusii, dar ntre ei cine si-a numrat
drept supusi ai si si viii, si mortii ?

Nimeni n aIar de Unul singur, Domnul nostru Iisus Hristos, cu care nimeni nu
se poate asemna. El nu este numai Omul Nou, El este Lumea Nou si Ziditorul
ei. El a arat cmpia celor vii si cmpia celor morti si n amndou a semnat
smnta vietii. Mortii sunt pentru El ca si cei vii, viii ca si cei morti. Moartea nu
este opreliste pentru mprtia Sa. A clcat-o n picioare si a deschis mprtia
napoi n timp de la Adam si Eva si nainte peste veac pn la ultimul om ce va
Ii tritor pe pmnt. El S-a uitat si a vzul c viata nu se sIrseste odat cu
moartea trupului, dar i poate ajunge pe unii mai nainte de moartea trupeasc.

Pe multi i vedem vii n mormnt, si pe multi morti n trupuri vii. Au v temeji
de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid (Matei 10, 28), a spus El
apostolilor. Moartea trupului nu aduce, ayadar, cu sine moartea sufletului;
moartea sufletului o pricinuieyte numai pcatul de moarte.

A strbtut cu vederea Sa timpul cum strbate Iulgerul norii si a vzut stndu-I
nainte suIlete, suIlete ale celor care au murit de mult si suIlete care se vor naste.

Proorocului Iezechiel i s-a artat n vedenie o vale plin de oase moarte, si nu a
stiut, pn ce Domnul nu i-a dezvluit, dac oasele acestea pot Ii aduse sau nu la
viat. Fiul omului, vor nvia oasele acestea? L-a ntrebat Domnul. Iar eu am
zis: Dumnezeule, numai 1u ytii aceasta (Iezechiel 37,3). Hristos nu s-a uitat la
oasele acestea moarte, ci la duhurile vii din ele. Trupul si oasele sunt doar
vesmnt si armur pentru suIlet. Vesmntul mbtrneste si se zdrentuieste ca o
hain roas de purtare, dar Dumnezeu l va nnoi si va mbrca iarsi n el
suIletul dus odat.

Hristos a venit ca s alunge Irica cea veche din oameni, dar si ca s aduc o
Iric nou: Irica de pcat. Frica veche era frica de moartea trupului; frica
nou va s fie frica de moartea sufletului, frica pe care Hristos a ascujit-o yi a
ntrit-o. Frica de moartea trupului l Iace pe om s cheme n ajutor lumea. De
Irica de moarte, omul se protpeste n lume, se agat de lume, se ntinde n
lume. Doar-doar s-si lungeasc permisul de rezident ntr-nsa, doar-doar
sederea s-i Iie ct mai lung si ct mai dulce.

Aebune! i-a spus ns Domnul bogatului srac suIleteste, n aceast noapte vor
cere de la tine sufletul tu; yi cele ce ai pregtit ale cui vor fi ? (Luca 12, 20).
A spus Domnul c omul care se teme pentru trup dar n-avea grij de suflet
este nebun. Si a mai spus nc: Jiaja cuiva nu st n prisosul avujiilor sale
(Luca 12,15). Dar n ce st? n Dumnezeu st, care d viaja sufletului prin
cuvntul Su, yi prin suflet trupului.

Prin cuvntul Su, Mntuitorul a nviat si nvie suIletele pctoase, suIlete care
au murit mai nainte de moartea trupeasc. Si a Igduit s nvie si trupurile
celor care au murit. Prin iertarea pcatelor, prin nvjtura Sa yi prin
preacuratul Su 1rup yi Snge a nviat morjii yi i nvie yi astzi. Iar c, la
sIrsitul veacurilor, va nvia mortii, a artat nu numai prin cuvinte, ci si prin
Iapte, nviind pe unii din moarte nc n vremea vietii Sale pmntesti si nviind
El nsusi: Adevrat, adevrat zic vou, c vine ceasul yi acum este, cnd morjii
vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu yi cei ce vor auzi vor nvia (Ioan 5, 25).

Multi din cei morti au auzit glasul Fiului lui Dumnezeu si s-au sculat imediat.
Unul din ei ni se nItiseaz n pericopa de astzi.

n vremea aceea, Iisus S-a dus ntr-o cetate numit Nain si cu El mpreun
mergeau ucenicii Lui si mult multime. Acestea se ntmplau la Ioarte scurt
vreme dup minunata tmduire a slugii sutasului roman din Capernaum.
Grbindu-Se a Iace ct mai mult bine si s Iie pild credinciosilor Lui, Domnul
a pornit din Capernaum pe drumul ce duce la Muntele Tabor. Acolo, dincolo de
munte, pe povrnisurile Hermonului, st pn astzi satul Nain, pe atunci o
cetate ntrit cu zid. Iisus era nsotit de ucenici si de o ceat mare de oameni,
care vzuser multele minuni din Capernaum si asteptau acum s vad si s
aud si mai multe, pentru c ceea ce svrsea Hristos nu se mai vzuse si nu se
mai auzise pn atunci n Israel, iar cuvintele Sale curgeau asemeni unor ruri
de lapte si miere.

Iar cnd S-a apropiat de poarta cettii, iat scoteau un mort, singurul copil al
mamei sale, si ea era vduv, si multime mare din cetate era cu ea. De-abia
ajunsese la portile cettii, cnd a ntlnit alaiul de ngropare care iesea din
cetate. S-a intalnit Domnul cu slufitorul, Dttorul de viat s-a intalnit cu
moartea. Cel mort era un biat, cum vedem din cuvantul lui Hristos care i-a
spus. %inere, precum i din faptul c l-a dat mamei lui dup ce l-a adus inapoi
la viat. Mama trebuie s fi fost dintr-o familie bogat i nobil, de vreme ce
impreun cu ea venea un alai atat de mare.

Si, vznd-o Domnul, I s-a fcut mil de ea yi i-a zis: Au plnge! Desigur c
alaiul venea dup aceast mam ndurerat nu numai pentru c ea Icea parte
dintr-o Iamilie de vaz ci si pentru c lovitura primit era deosebit de grea.
Femeia si pierduse singurul Iiu. Durerea tuturor celor de Iat trebuie s Ii Iost
mare, iar jalea general sporea lacrimile si dezndejdea neIericitei mame. Cu
toate c toti asteptm ca durerea s ne Iie mprtsit de cei din jur cnd moartea
ne smulge pe cineva drag, prtsia celorlalti la durerea noastr nu ne
mputineaz cu nimic suIerinta. Cnd ceilalti mngie pe cei slabi, slab e si
mngierea.

Pe cei adunati mprejurul unui trup mort i ncearc un simtmnt ascuns, nedat
pe Iat, si acest simtmnt este rusinea. Oamenii nu numai c se tem de moarte,
dar le e si rusine de ea, iar rusinea aceasta este o dovad o dovad chiar mai
puternic dect Irica a Iaptului c moartea e urmarea pcatului.|...| Rusinea de
moarte dovedeste obrsia si destinul nostru de nemurire. nimalele se ascund
cand mor, de parc i lor le-ar fi ruine cu moartea.

Ct de puternic trebuie s Iie deci acest simtmnt n Iiintele cuvnttoare! De
ce folos ne sunt toate strigtele, toate deyertciunile noastre, toat cinstea yi
lauda, cnd simjim c vasul nostru pmntesc se sfrm? Atunci ne cuprinde
rusinea, att pentru c vedem ct de slab e acest vas, ct si pentru c ne dm
seama de nebuneasca desertciune cu care l-am umplut toat viata, desertciune
a crei miasm, dup ce murim, se va rspndi din el nu numai peste pmnt, ci
si spre cer. Cci esenta suIletului rspndeste n trup si suIlet Iie mireasm, Iie
duhoare, dup Ielul n care suntem si noi, si dup Ielul lucrurilor cu care ne-am
umplut viata mireasma cerului sau duhoarea pcatului.

Domnului i e mil de cei dezndjduiji. i e mil de slbiciunea noastr. Si
vznd muljimile, I s-a fcut mil de ele, c erau necjite yi rtcite ca niyte oi
care n-au pstor (Matei 9, 36). Ct vreme oile l vd pe pstor, nu sunt nici
abtute, nici mprstiate. Dac L-ar avea oamenii mereu naintea ochilor pe
Dumnezeu, nu ar Ii nici mhniti, nici rtciti. Unii l vd, unii caut s-L vad,
altii ns sunt orbi Iat de El si si bat joc de cei care l caut. Asa se rtcesc
oamenii si o iau care ncotro, Iiecare Iiindu-si propriul su pstor.

Dac s-ar teme oamenii de Dumnezeu mcar pe jumtate asa cum se tem de
moarte, nu s-ar mai teme de moarte.

Domnului i-a Iost mil de acea biat mam. Au plnge! i-a spus. A citit totul n
suIletul ei. Era vduv, era singur. Acum murise si singurul ei Iiu, nu mai avea
pe nimeni. Dar Dumnezeu? Poate s fie cineva singur cnd Dumnezeu e cu
el? Poate omul s aib o nsojire mai strns dect cu Dumnezeu? Au-i
Dumnezeu mai aproape de noi dect ne sunt mama yi tatl, yi frajii, yi
surorile, fiii yi fiicele? El ne d rude, yi tot El le ia de la noi, dar de prsit nu
ne prseyte; ochiul Su nu osteneyte a ne veghea, dragostea Lui nu se
schimb niciodat. Strpungerea morjii ne uneyte yi mai strns cu
Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel viu.

Nu plnge! Cu aceste cuvinte mngie Domnul mama ndurerat. Le spune
Unul care nu crede, cum cred multi dintre noi, c suIletul biatului mort a
cobort cu el n mormnt la desprtire de trup; le spune Cel care stie totul despre
suIletul biatului mamei, Cel care are n puterea Sa acest suIlet. Cu aceleasi
cuvinte cutm si noi s mngiem jalea celor ndurerati, chiar dac si inimile
noastre sunt pline de lacrimi.

Dar n aIara compasiunii noastre nu le putem oIeri ndureratilor nimic spre
mngiere. Puterea mortii ntr-att a ntrecut puterea noastr nct de-abia ne
mai trm, ca niste gaze, n umbra sa. Iar cnd ngrmdim pmnt deasupra
unui trup, ne e de parc deasupra noastr nsine ngrmdim trn n
ntunecimea gropii.

Hristos nu-i spune femeii: Au plnge! ca s ne arate c nu trebuie s
plngem cnd ne moare cineva.

i El a plans cand a murit La:r (Ioan 11, 35).
plans i pentru cei ce aveau s sufere la cderea Ierusalimului (Luca
19, 41-44).
Oricum, a fericit pe cei ce plang. aceia se vor mangaia (Matei 5,4).

Aimic nu-l liniyteyte yi nu-l curj pe om mai mult dect lacrimile; n

predania ortodox despre mntuire, lacrimile sunt cel dinti mijloc de
curjire a sufletului, a inimii yi a minjii. Si nu numai pe morti avem s-i
plngem, ci si pe cei vii, si mai ales pe noi nsine, asa cum ndeamn Domnul pe
Iiicele Ierusalimului: Au M plngeji pe Mine, ci pe voi plngeji-v yi pe copiii
voytri (Luca 23,28).

Sunt ns lacrimi si lacrimi. Apostolul Pavel i ndeamn pe tesaloniceni: S nu
v ntristaji, ca ceilalji, care nu au ndejde (Tesaloniceni 4, 13), ca pgnii si
ca cei Ir Dumnezeu, care si plng mortii ca pe niste pierduti. Creytinii s-yi
plng morjii lor nu pentru c i-au pierdut yi nu mai sunt cu ei, ci pentru c
au murit n pcate, iar plnsul lor trebuie s fie legat cu rugciunea ctre
Dumnezeu, ca s li se ierte celor morji pcatele yi s ntre ei, cu mila Lui, n
mprjia cerurilor. Creytinul trebuie s plng yi pentru sine nsuyi din
pricina pcatelor, yi cu ct mai des, cu att mai bine; nu ca cei ce nu au
credinj yi ndejde, ci dimpotriv, ca unul care are credinj n Dumnezeul cel
viu yi ndejde n mila Lui yi n viaja veynic.

Dac lacrimile ne sunt, n njeles creytin, de atta folos, de ce spune Domnul
acelei mame: Au plnge? Aici e cu totul altceva. Femeia plngea ca cineva
care nu are ndejde; si nu plngea pentru pcatele Iiului, nici pentru ale sale, ci
pentru pierderea copilului, pentru pruta lui nimicire, pentru vesnica desprtire
de el. Dar era acolo Fiul lui Dumnezeu, Domnul viilor yi al morjilor. Au are
de ce s plng nimeni cu El de faj! Cnd Iariseii i-au cerut socoteala
Domnului pentru Iaptul c ucenicii lui nu postesc, ca ei si ca ucenicii lui loan,
Domnul le-a rspuns: Puteji, oare, s faceji pe fiii nunjii s posteasc, ct
vreme Mirele este cu ei? (Luca 5,34). Poate, ayadar, s plng cineva cnd
este cu el Dttorul de Jiaj, n a Crui mprjie nu sunt morji, ci numai
vii? Dar neIericita vduva nu-L cunostea nici pe Hristos, nici puterea lui
Dumnezeu, si jelea singurul copil cu bocete dezndjduite, ca toti iudeii si ca
toti pgnii care n-au avut niciodat credinta n nvierea mortilor, sau avnd-o
vreodat, au pierdut-o.

Durerii ei iesite din minti, izvorte din nestiint, i-a spus Domnul: Au plnge!
Nu i-a spus asa cum multi zic celor ce jelesc: ,Nu plnge! n ntelesul c
lacrimile nu ajut la nimic. ,Nu plnge! Plnsul tot nu-l aduce napoi! Asa a Iost
s Iie; si noi vom merge pe aceeasi cale. Iat toat mngierea, mai bine-zis
lipsa de mngiere, pe care o putem aduce altora, si care nu mngie pe nimeni.
Dar altceva vrea s spun Hristos cnd zice: Au plnge! ,Au plnge, pentru
c sunt Eu aici. Eu sunt pstorul tuturor oilor, yi nici una nu poate s fie
ascuns undeva unde s nu ytiu Eu. Fiul tu nu a murit n felul n care crezi
tu. Au: doar sufletul i s-a desprjit de trup. Eu am putere asupra sufletului
su aya cum am putere yi asupra trupului. Pentru durerea ta, care vine din
neytiinj, yi a tuturor celor din jurul tu, am s unesc iaryi sufletul biatului
cu trupul, am s-l aduc la viaj; nu att pentru el, ct pentru tine yi pentru
toji oamenii aceytia, ca s cunoayteji c Dumnezeu vegheaz asupra
oamenilor yi c Acela Eu sunt, Mesia yi Mntuitorul lumii". Iat cu ce nteles
a spus Hristos mamei: Nu plnge! A spus si a trecut la Iapt.

Si apropiindu-se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis:
1inere, jie ji zic, scoal-te! A atinge mortii sau lucrurile dimprejurul mortilor
era socotit de Lege necurtie, si era oprit. Aceast opreliste si avusese rostul ei
ct vreme Dumnezeu si viata erau cinstite n Israel mai presus de orice. Cnd
ns adevrata cinstire a lui Dumnezeu s-a mputinat, si cu ea si pretuirea vietii
omenesti, multe asezminte, printre care si acesta, au ajuns superstitii, si au
cptat ntietate asupra marilor porunci. Asa stteau lucrurile, bunoar, si cu
tierea-mprejur a trupului, si cu odihna de Sabat. Duhul acestor legi se
pierduse, iar n locul duhului rmsese zeiIicata Iorm desart a Legii. Hristos a
restaurat duhul si viata acestor legi, ns inimile ntistttorilor iudei, pstorilor
Legii Vechi, erau att de nvrtosate si pline de ntuneric nct, dup ce Hristos
a vindecat un bolnav n ziua smbetei (Ioan 5, 16), au vrut s-L ucid. Pentru
ei Sabatul era mai presus de om, mai presus chiar si dect Fiul lui Dumnezeu!

Domnul ns nu S-a uitat la mnia lor; El a cutat mai departe s arate, n
orice mprejurare, c viaja yi mntuirea sunt mai de seam dect tradijiile yi
obiceiurile. Si n mprejurarea de Iat iarsi a vrut s arate aceasta, ntruct s-a
atins de racla unde zcea biatul, mpotriva Legii. Dar minunea nvierii svrsite
de Domnul a Iost att de rvsitoare nct ntistttorii evrei au rmas Ir grai
si nici n-au mai putut s scoat vreun cuvintel de mpotrivire.

1inere, jie ji zic, scoal-te! Iisus a poruncit biatului n numele Su, iar nu cum
au Icut proIetii Ilie si Elisei, care s-au rugat lui Dumnezeu s nvie pe cel mort.
Aceia erau slujitorii Dumnezeului Celui Viu, iar acesta este Unul-Nscut Fiul
Lui. |...| Jie ji zic. Cu aceste cuvinte - pe care Domnul nu le-a mai rostit
altdat cnd a nviat morjii - a vrut s arate c a svryit fapta numai prin
dumnezeiasca Sa putere, c are putere asupra morjilor ca yi asupra viilor. De
asemenea, minunea nu s-a Icut ca rspuns la credint, cum s-a ntmplat la
nvierea Iiicei lui Iair; nici nu se astepta cineva din convoiul de nmormntare la
o minune, asa cum a Iost la nvierea lui Lazr. Au; minunea s-a svryit numai
cu cuvntul cel puternic al lui Hristos.

Si s-a ridicat cel mort yi a nceput s vorbeasc, yi l-a dat mamei lui. Fptura a
auzit glasul Fctorului si I-a ascultat porunca. Aceeasi putere dumnezeiasc ce
a insuIlat pulberii suIlare vie, si a Icut din pulbere om, lucreaz acum aducnd
viat pulberii moarte, si a nceput sngele s curg, ochii s vad, urechile s
aud, oasele si carnea s se miste. De acolo de unde se aIla, suIletul biatului
mort a auzit glasul Stpnului si ntr-o clip s-a ntors la trupul su, ca s
mplineasc porunca. Supusul a cunoscut vocea Domnului su. Tnrul s-a
ridicat din racl si a nceput s vorbeasc. De ce a nceput s vorbeasc ndat?
Ca nu cumva s cread oamenii c e doar vreun Iel de nlucire vrjitoreasc, ori
c vreun strigoi a intrat n trupul biatului si l-a ridicat din racl. Trebuia s
aud cu toti glasul si vorbele tnrului, ca s nu rmn vreo ndoial cu privire
la Iaptul c el nsusi s-a ntors cu adevrat la viat.

Tot de aceea Domnul l-a luat pe biat si l-a dat mamei lui. De vreme ce mama
lui l-a cunoscut si l-a luat si l-a mbrtisat, ndoiala i-a prsit pe privitori. De
asemenea, Domnul l-a dat mamei lui ca s-i arate c este un dar, aya cum a
fost yi cnd l-a nscut. Jiaja este darul lui Dumnezeu. Dumnezeu d viaja
omului din mna Sa; El ia de mn pe fiecare om zidit yi-l d acestei
vremelnice vieji pmnteyti. Domnul l-a luat pe biat de mn si l-a dat mamei
sale ca s-i arate c nu n zadar i-a spus: Nu plnge! I-a spus stiind c are s-o
mngie cu adevrat, nu numai cu cuvinte pe care poate c ea le mai si auzise de
multe ori spunndu-i-se n ziua aceea, ci printr-o Iapt cu adevrat
mngietoare.

n sfryit, Domnul a mai vrut yi s ne nveje c, atunci cnd svryim vreo
fapt bun, s-o facem pe ct se poate noi nyine, cu luare-aminte yi din toat
inima, nu prin aljii, nu fr grij, nu plictisiji yi nu ca yi cum abia am aytepta
s scpm odat de corvoad. Vedeti ct dragoste si Irumusete este n Iiecare
cuvnt si n Iiecare miscare a Mntuitorului. El ne arat yi n aceast
mprejurare, ca yi n toate celelalte, c nu numai orice dar al lui Dumnezeu e
desvryit, ci desvryit este yi chipul druirii.

Si Irica i-a cuprins pe toti si slveau pe Dumnezeu, zicnd: Prooroc mare s-a
ridicat ntre noi yi Dumnezeu a cercetat pe poporul Su. Hristos le-a alungat
Irica de nluci si de vrjitorii, dar Irica tot a rmas n ei. Dar frica aceasta este
bun: este frica de Dumnezeu care-l face pe om s-L laude yi s-L slveasc
pe Domnul. Oamenii vorbeau de Hristos ca de marele prooroc pe care
Dumnezeu l Igduise israelitilor nc din vremea lui Moise (Deuteronom 18,
18). Poporul acesta nu era n stare s se ridice la ntelegerea c Hristos este Fiul
lui Dumnezeu, dar tot era bine pentru ei, asa ntunecati si asupriti de strini cum
se aIlau, s cread cel putin c Hristos este un prooroc mare. Mcar s Ii ajuns si
capii Ierusalimului la ntelegerea aceasta de rnd, ei care vzuser minunile lui
Hristos! Atunci poate s-ar Ii dat napoi de la grozava lor crim. Dar Iiecare Iace
ceea ce-i st n Iire:

Hristos a adus celor morti viata, iar capii evreieti au luat viata de la Cel
Jiu.
El era iubitorul de oameni, iar ei ucigaii de oameni i de Dumne:eu,
El era fctorul de minuni al binelui, iar ei fctorii de minuni ai ruttii
[...] doar pe sine s-au lipsit de viat. Cci toti proorocii pe care i-au ucis
au rmas vii la Dumne:eu i intre oameni, pe cand ei au rmas ascuni
ca erpii in umbra acestor prooroci, prin generatii, ca s ii primeasc
osanda i s fie anatema din neam in neam' Cand l-au ucis pe Hristos, nu
pe Hristos L-au ucis, ci pe sine.

Iar Cel care att de lesne nvia pe aljii a nviat El nsuyi din morji, yi S-a
artat n cer yi pe pmnt ca Lumina cea mare care nu poate fi stins, ci tot
mai mult se ntejeyte, tot mai mult strluceyte. Aoi toji n aceast lumin
viejuim. Si aceast Lumin a lumii ni se va arta nc o dat, curnd, si o vor
vedea toti viii si toti mortii. Si va Ii aceasta la sIrsitul veacurilor, la captul
istoriei omenesti, cnd Iisus Domnul nostru vine s judece toti oamenii care au
trit pe pmnt, de la Adam pn la sIrsit. Atunci se va vedea nc o dat, n
plintatea lui, adevrul cuvintelor Mntuitorului: Adevrat, adevrat zic vou,
c vine ceasul, yi acum este, cnd cei morji voi auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu, yi cei ce vor auzi vor nvia.

Minunea nvierii fiului vduvei din Aain a fost svryit yi din mil faj de o
mam ndurerat, dar yi pentru credinja noastr n obyteasca nviere din
morji, n minunea minunilor, n dreptatea dreptjilor, n bucuria bucuriilor.

Slav yi laud Domnului nostru Iisus Hristos, mpreun cu Tatl yi cu
Duhul Sfnt, Treimea cea de o fiin( yi nedespr(it, acum yi pururea yi n
vecii vecilor! Amin.

(din Sf. Aicolae Jelimirovici, Predici, Ed. Ileana)










Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis,
Pogoniani yi Koni(a - Cuvnt la Duminica a III-a a lui Luca (sau a XX-a
dup Rusalii)



Pericopa Evanghelistului Luca pe care o vom asculta duminic n sIintele
noastre biserici este emotionant, dar si plin de credint.

Mama, lovit de moartea sotului ei, primeste acum o a doua si mai mare lovitur
asupra existentei ei, prin moartea unicului ei copil.

O situatie cu adevrat tragic, cnd poate c cel mai mare ajutor, n asemenea
situatie, nu-l constituie att cuvintele de mngiere, ct sprijinul n lacrimi: ,A
plnge cu cei ce plng.

Dar slav lui Dumnezeu, exist si o a doua scen a pericopei. ntlnirea durerii
cu nsuyi nceptorul Jiejii. Iisus cunoayte yi trieyte mai mult dect toji
drama morjii.

Cunoayte ca nimeni altul nfricoytoarea ,tain a morjii". De altfel pentru
asta a yi venit: ca s biruiasc yi s zdrobeasc consecinja pcatului, adic
moartea, yi ,pe cel ce avea stpnirea morjii, adic pe diavolul".

ntlnirea este cutremurtoare. Nu se adreseaz doar cu un cuvnt mamei
copilului mort. Cu o nesIrsit dragoste, i porunceste ceva de nenteles: ,Au
plnge!. Dar cum s nu plng cnd se desparte de unicul ei Iiu? Da. ,Nu
plnge!, pentru c Cel care se aIl naintea ta este Domnul vietii si al mortii. Si
asa cum prin porunca lui atottiitoare ,a zis yi s-a fcut, Acelasi si acum, prin
vointa si dragostea Sa dumnezeiasc, ndeplineste ceea ce vrnd-nevrnd, la
sIrsitul istoriei, vor gusta toti cei ,adormiji de la nceput pn la sfryit.
Cuvintele Domnului, pe care le red cu exactitate SIntul Evanghelist Luca,
care a Iost elin, sunt att de semniIicative: ,.S-a atins de trup. yi I-a spus:
1inere, jie-ji zic: Scoal-te!.

Absolut nici o putere nu poate s se mpotriveasc vointei lui Iisus. Si acum viu,
tnrul este dat mamei lui extaziat.

Nici o descriere omeneasc nu poate s Iormuleze simtmintele pe care le
trieste omul naintea unor astIel de situatii, care depsesc msurile omenesti.
De aceea si ,fric i-a cuprins pe toji yi-L slveau pe Dumnezeu.

Fr ndoial, toti oamenii la un moment dat vom Ii chemati dac nu am Iost
deja s ne conIruntm cu o experient dureroas asemntoare, exact ca si
vduva-mam din pericopa evanghelic. O persoan drag nou va pleca din
aceast viat vremelnic si noi, cei rmasi, vom da examene duhovnicesti pe
tema mortii.

S nu-i treac nimnui prin minte vreodat c moartea aduce nimicirea,
anihilarea.SuIletul continu s existe dup desprtirea lui de trup, desItndu-se
sau chinuindu-se, potrivit modului n care omul a trit cnd se aIla n aceast
viat.Si nu doar asta. ,Ayteptm nvierea morjilor yi viaja veacului ce va s
fie.

Prin urmare, de vreme ce Hristos prin moartea pe cruce si slvita Lui nviere, a
biruit cel mai ru dusman al oamenilor, moartea, credinciosul crestin nu mai are
acum doar speranta, ci si siguranta vietii. Nu numai c desprtirea de persoanele
noastre dragi este cu desvrsire vremelnic, ci trim conIirmarea, siguranta c
vom nvia ntr-o slvit si nou viat care ne asteapt.

n esent, minunea nvierii Iiului vduvei din Nain exact acest adevr l
acrediteaz. Si noi, ca ortodocsi-crestini credinciosi, nu avem dect s trim si
s ne luptm cu aceast sigurant.

n ncheiere, s subliniem c Hristos, intrnd n Nain, nu a ntlnit niste cenus
si nu a binecuvntat vreo urn. S-a ntlnit, a vorbit si a atins trupul mort al unui
om tnr; trupul acesta, care era templu al suIletului, iar acum, la porunca lui
Dumnezeu, nsusi acest suIlet se ntoarce nu n cenus, ci n trupul care viu de-
acum ,s-a ridicat yi a nceput s vorbeasc, ,iar Iisus l-a dat mamei lui.

Fie ca Domnul s ne druiasc luminarea Sa si s trim aceste dumnezeiesti
nvtturi ale credintei noastre. Amin.

(traducere: Frjia rtodox Misionar ,Sfinjii 1rei Aoi Ierarhi", sursa: via
mail)


Printele Constantin Galeriu - Predic la Duminica a XX-a dup Rusalii -
nvierea fiului vduvei din Nain



n numele 1atlui yi al Fiului yi al Sfntului Duh. Amin.

Dreptmritori si vrednici de iubire crestini n SInta Biseric a Domnului nostru
Iisus Hristos,

n Duhul SInt, de viat Ictor, ne mprtsim acum din cuvntul Evangheliei.
Apoi, cei care se pregtesc, si din Trupul Mntuitorului, Care ne-a adus
Evanghelia, Vestea cea bun. Si asa, n aceast constiint, de Dumnezeu
luminat, s primim cuvntul, smnta vietii. Cci cuvntul dumnezeiesc este
smnja din care creyte viaja dumnezeiasc n noi.

'S-a dus Iisus ntr-o cetate numit Aain yi cu El mpreun mergeau ucenicii
Lui yi mult muljime. Iar cnd S-a apropiat de poarta cetjii, iat scoteau un
mort, singurul copil al mamei sale, yi ea era vduv, yi muljime mare din
cetate era cu ea. Si, vznd-o Domnul, I s-a fcut mil de ea yi i-a zis: Au
plnge! Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si
a zis: 1inere, jie ji zic, scoal-te. Si s-a ridicat mortul yi a nceput s
vorbeasc, yi l-a dat mamei lui. Si fric i-a cuprins pe toji yi slveau pe
Dumnezeu, zicnd: Prooroc mare s-a ridicat ntre noi yi Dumnezeu a cercetat
pe poporul Su. Si a ieyit cuvntul acesta despre El n toat Iudeea yi n toat
mprejurimea (Luca 7, 11-17).
Iubitilor, s ne ridicm si noi acum, cu ochii duhului, si s vedem acel moment
sInt. Dumnezeiescul Maxim Mrturisitorul spune c fr lucrarea, atingerea
Duhului Sfnt, a harului, sufletul nu se nalj. Adic din el nsusi, din sinea
lui. Deci cu acest gnd, n clipa aceasta, s ne ridicm ca niste nviati, ca acel
tnr pe care Hristos l-a nviat. Aya s auzim acum cuvntul yi s ne ndreptm
privirea ochilor duhului acolo, cci ne-a druit Dumnezeu gndirea, s se
arunce peste timp yi spajiu, dup chipul lui Su.

Acolo, la acea cetate, Nain, iesind pe poarta cettii, un convoi Iunebru, un tnr,
unicul Iiu al unei mame vduve, rmas si Ir brbat, Ir capul Iamiliei, si Ir
unicul ei copil. Multimea, n jur, la nmormntare. Adesea mi-am zis: parc mai
curnd moartea ne adun, ne uneste, dect viata, n dezbinarea ei; ne risipeste.

.Iisus Se apropie, si cel dinti cuvnt l rosteste mamei: 'Au plnge! Rostit
de El, acest cuvnt nu e numai o mbrbtare dumnezeiasc; e ceva mai adnc.
n Hristos e schimbare radical, si de gndire, si de viat. nsusi Iaptul c e
Dumnezeu si Om. Cuvntul Lui, acum, nu e doar un cuvnt de sentiment (era si
aceasta); o mutatie.

'Nu plnge!. A nceput Mntuitorul Fericirile: 'Fericiji cei sraci cu duhul,
c a lor este mprjia cerurilor. Apoi, imediat: 'Fericiji cei ce plng, c
aceia se vor mngia (Matei 5, 3-4). Deci, de la nceput, plnsul. Si proIetul
spusese: 'Cci roua 1a este rou de lumin yi din snul pmntului umbrele
vor nvia (Isaia 26, 19).

Iar Printele nostru Crigorie de Aysa, spune: Lacrimile sunt ca sngele ce
curge din rnile sufletului.

Si Ioan Cur de Aur zice, iaryi: Iar lacrimile sunt n stare s sting yi focul
iadului (cinja, care stinge iadul).

De aceea Ioan Scrarul va spune: Pocinja trezeyte; lacrimile ciocnesc n uya
cerului, iar smerenia o deschide. Acum, ns, naintea acestui tnr care era pe
pragul dintre viata de aici la cea de dincolo nu mai era taina cintei, ci a
sIrsitului.

Printele nostru, Simeon Aoul 1eolog, spune: "Dac nu ai cinja nvierii ct
eyti viu, cum ai s-o ai cnd eyti mort?". De aceea Mntuitorul spune: 'Nu
plnge. Acum inima are alt curs. Cnd El nsusi mergea spre Golgota si
Iemeile mironosite, nsotindu-L pe drum, l plngeau, Iisus le spune: 'Au M
plngeji. AltIel spus: nu M plngeti pe Mine, Care sunt pe pragul Crucii si
nvierii. Si mironositele vor auzi, n ziua nvierii, cuvntul 'Bucuraji-v. n
Iata vietii nu mai e plns, ci e bucurie.
Iar acum, cnd Mirele e de Iat, naintea celui rposat, nu e plns. 'Nu plnge!
Stiind ce avea s svrseasc El, stpn pe viat si pe moarte. Cu acest cuvnt,
pe care mama l aude, prin glasul Lui, s simtim toat aceast prezent. Dac o
trim, altIel stm aici. Nu obosim, nu adormim. Se apropie de sicriu si rosteste:
'1nrule, jie ji zic: Scoal-te! Cuvntul lui dumnezeiesc, cu puterea Celui
care a poruncit si s-au zidit. S-a rezidit acum. S-a ridicat cel ce Iusese mort si a
nceput s griasc, descoperind, de bun seam, experienta unic pe care o
Icuse el: experienta mortii.

Numai asa poti vorbi, dintr-un Iapt pe care l-ai trit. De aceea se vorbeste si se
scrie mult despre cei care au Iost readusi la viata din moarte clinic, Iiziologic.
Dar Iisus l-a luat de mn, ca oarecnd pe Lazr, si l-a druit mamei sale. Si
mama n-a mai plns, si s-a bucurat. Toti care ati trit, la un spital, sau n cas,
lng un bolnav care, la un moment dat, parc a rupt legtura cu lumea, printr-o
tain a lui Dumnezeu a revenit, triti acest moment! Dar suIletul nostru,
constiinta, st n Iata mortii, pe care dumnezeiescul Pavel a numit-o 'vrjmayul
cel din urm care va fi biruit (1 Corinteni 15, 26). nceputul nvingerii n
nvierea lui Hristos, apoi si a omului, cnd va suna trmbita si cei morti vor
nvia, s-L ntmpine pe Domnul n vzduh, dar si a creatiei ntregi, n lumina
unui cer nou si a unui pmnt nou. Pn atunci, ns, moartea rmne.

Trebuie spus limpede si rspicat: Dumnezeu n-a fcut moartea yi nu se bucur
de pieirea celor vii. El e trist pentru stricciune yi moarte. Si El este Izvorul
viejii. Si aya ne-a plnuit yi ne-a yi zidit n sfatul Lui (al 1atlui, al Fiului yi al
Sfntului Duh) yi pe noi: 'S facem om dup chipul yi dup asemnarea
Aoastr (Facerea 1, 26) dup chipul Dumnezeului celui viu. Deci, dintru
nceput, El este izvorul vietii: 'La nceput a fcut Dumnezeu cerul yi
pmntul (Facerea 1, 1). Iar Evanghelia dup Ioan spune: 'La nceput era
Cuvntul (Ioan 1, 1). Deci El este nceputul: Dumnezeu-Cuvntul. Tatl, n
Fiul Lui, dup al Crui chip suntem ziditi, si n Duhul SInt, ne-a zidit. Si n El
e viata.

Si n Iata mortului era El, Dumnezeu-Cuvntul, nceputul, viata. n aceast
icoan a rostit El: 'Tinere, zic tie (Eu, Dumnezeu-Cuvntul, rostesc): Scoal-
te! El, Viata. Si, dac n acest cuvnt din Cartea Facerii 1, 26: 'A zis
Dumnezeu s facem om dup chipul yi asemnarea Aoastr este proiectul
nostru, apoi urmeaz executia planului, lucrul inginerului cap. 2, 7: 'Lund
Dumnezeu jrna din pmnt, l-a fcut pe om. Si a suflat suflare de viaj
nu din pmnt, ci de la Dumnezeu.

Cum va spune mai apoi nteleptul biblic, Solomon, vorbind despre moarte: 'Si
ca pulberea s se ntoarc n pmnt cum a fost, iar sufletul s se ntoarc la
Dumnezeu, Care l-a dat (Ecclesiastul 12, 7). Vedeti cum se leag cuvintele! Si
n acel moment al zidirii, si, mereu, al nezidirii, s nu uitm, s trim mereu
aceast unitate desvrsit. Cci din trna pmntului l-a Icut, dar pmntul
era viu. Criam cuvntul acesta al Sfntului Crigorie Palama, att de
puternic, bogat yi rscolitor: "pmntul era gravid", adic avea viaja tuturor
viejuitoarelor. Ce cuvnt plastic, intuitiv! Si atunci, n acest pmnt, ngreunat
cu sarcina vietii, a suIlat Dumnezeu suIlare de viat. SuIlarea de la El, de la
Dumnezeu, nu din pmntul gravid. Si de ce spun? Doamne, Iac apel ctre
savanti, s nu mai explice pe om prin zoologie. Antropologia prin zoologie.
Zoologia era de Iat, ntr-adevr, cnd l-a Icut Dumnezeu pe om. Cci a luat
trna din pmntul ngreunat, gravid, dar a suIlat suIlare de viat de la El.

Si dumnezeieytii Prinji ne nvaj: a fcut Dumnezeu nti sufletul, l-a creat
ca vas ales, potrivit s poarte odat cu suflarea de viaj harul divin, lumina
divin, dumnezeiescul. n acest vas zidit al lui Adam, n suIlet, a dat chipul
Tatl prin Fiul n Duhul SInt, iubitilor. Si chipul, precis, e Hristos, Fiul lui
Dumnezeu. Rostit n Adam, n suIlarea de viat, n Duhul SInt. Cci zic
Prinjii: nu un suflet simplu a suflat (cci yi animalele au suflet).

Zice Patriarhul Calist: A suflat nu un suflet simplu, ci spre suflet viu, care-l
poart pe Dumnezeul cel viu, care are n el pe Duhul Sfnt. Jor spune
Prinjii - Petru Damaschin, Palama, Patriarhul Calist - aceyti prinji
luminaji de Duhul Sfnt: Si aya s-a fcut Adam cu suflet viu, Duhul Sfnt
fiind n el suflet al sufletului. Adic suIletul nostru simplu, creat nu din trna
pmntului, ci n chip deosebit. nljimea sufletului omenesc, gndirea lui,
care cuprinde tot universul, putndu-se nlja pn la Dumnezeu. Aceast
gndire este dat altor fpturi? Si de ce aceast gndire Dumnezeu a dat-o ca
vas, potrivit chemrii? Ca s poji cugeta la Dumnezeu, s te poji nlja, nu
doar s te tri. n pcat te trsti; cum a Iost osndit sarpele: 'Pe pntecele tu
s te tryti yi jrn s mnnci n toate zilele viejii tale! (Facerea 3, 14).
Adic se va hrni cu Ioamea de pmnt a omului, cu pcatul omului. Foamea de
jos e pinea diavolului.

SuIlet al suIletului nostru Iiind, deci, Duhul SInt, lumina Lui. n Duhul SInt,
n numele si al Tatlui si al Fiului. Cci ne-a dat, va spune Apostolul, Duhul
Vietii, 'care strig n inimile noastre Avva, Printe (Galateni 4, 6). Si iarsi,
'Aimeni nu poate spune Domn este Iisus Hristos, dect n Duhul Sfnt (1
Corinteni 12, 3). Adevrul omului, ceea ce-l defineyte, acesta este: lumina
harului n adnc, Duhul Sfnt - sufletul sufletului nostru. n plintate, n
adevr aceasta suntem. De aceea a zis Pavel mai trziu: ca s se sfinjeasc
ntreg, trupul yi duhul vostru (1 Corinteni 7, 34). Adic sufletul cu prezen(a
Duhului Sfnt, yi cu conytiin(a c-L ai pe Tatl ceresc, pe Fiul, dup al
Crui chip eyti zidit, n Duhul Sfnt. Aceasta este identitatea ta, n adevrul
tu.
De aceea va spune Patriarhul Calist: "Era Adam suflet njelegtor yi
strbttor yi proorocesc yi mpreun cu Dumnezeu ziditor". Curajos, uimitor
o spune dar sIintii pot s-o spun: 'ca un dumnezeu, dup har. Avnd lumina
ntelegerii dincolo de ceea ce e numai de Iat. Prooroceasca privire. Rmi
uimit. Si ne-am rugat bunului Dumnezeu s ne lumineze, cci eu, cel putin, n
putintatea mintii noastre, mi-am zis: cum, Patriarhul Calist, care triete in
secolul XJ de la venirea Mantuitorului, s vorbeasc cu atata curaf i
indr:neal despre dam, care a fost cu mii de ani in urm? Era contemporan
cu dam? In graiul nostru, in felul in care gandim noi nu era. Dar era ceva in
patriarhul Calist i, in acele momente, cand se ruga, cand gandea, cand scria,
el tria identitatea omului, adevrul omului. Era in Calist, cum e in fiecare din
noi, o realitate contemporan cu dam. lumina Duhului Sfnt, lumina pe care
Sfnta rtodoxie o numeyte necreat; nu din lumea aceasta, supus timpului,
spajiului, mrginit. Ci care-i deasupra timpului i spatiului. Patriarhul Calist
era la Constantinopol, in secolul XJ, dam, in :iua numrul unu.
Contemporan n Duhul Sfnt, n lumina Duhului Sfnt, lumina necreat pe
care o d Dumnezeu omului. Cu adevrat, cu toji sfinjii contemporan. Asa
ntelegem Scriptura. Cum au scris si Moisi si ceilalti despre nceputul Zidirii?
Nu i-a zis Dumnezeu lui Iov: 'Unde erai tu, cnd am ntemeiat pmntul??
(Iov 38, 4). Tu esti contemporan? Doamne, ce minuni se mprtsesc
constiintelor care vor s nteleag! Si cnd vorbea Mntuitorul, unii nu
ntelegeau si plecau. Le-a spus ucenicilor: 'Joi nu vreji s v duceji? Petru a
spus: 'Doamne, de la Tine la cine ne vom duce? Tu singur ai cuvintele vie(ii
veynice (Ioan 6, 67-68). Atunci ntelegem noi darul omului, uimitor, iubitilor:
asa a Iost Icut Adam.

Si, totusi, de unde moartea? Si smnta mortii pe care a semnat-o Adam, din
ispita celui ru? Iubitilor, stm n Iata mortii. Dumnezeu este viata, izvorul
vietii. Si numai Dumnezeu-Omul a nvins moartea. Prejuim pe tot omul din
lume - e dup chipul lui Dumnezeu - yi toate religiile. Dar trebuie s-o
spunem limpede: numai n Hristos moartea este biruit. El este, cu adevrat,
Alfa yi mega, nceputul yi sfryitul; originea yi jelul n El. El a sIrsit prin
viat, n nviere. Numai El, Dumnezeu-Omul. Adam a ntors Iata suIletului de la
Iata lui Dumnezeu. Sf. Maxim spune: Moartea nseamn, propriu-zis,
desprjirea de Dumnezeu; iar boldul morjii este pcatul, pe care, primindu-l,
Adam a fost izgonit yi de la Pomul Jiejii yi din Rai yi de la Dumnezeu. Acestei
morti i-a urmat n chip necesar si moartea trupului. Cci viata este propriu-zis
Cel ce a zis: Eu sunt Viata Hristos. Acesta, coborndu-se n moarte, l-a adus
pe cel omort iarsi la viat. Cum?

La ispitirea demonului (nu din el; si aceasta trebuie s-o retinem adnc; nu el si-a
pricinuit moartea; originea rului nu e n om) de a gusta din pomul cunostintei
binelui si rului, Adam a ntors ochii ctre el un Iel de mutare a centrului
existentei si vietii n eu la trupul meu si la lume. Si, Icnd din mine un
centru. Iat de Dumnezeu, care a spus 'Eu sunt cel ce sunt (Iesirea 3, 14).
Apoi, Iaci din trup un idol. Atunci, te-ai ndreptat ctre tine, cel adus de la
neIiint la Iiint; ctre lume, lumea trectoare, n care e moartea. Si o clip s
nu uitm: Dumnezeu a ngduit moartea pentru c n ea moare pcatul. Care-
i propriu-zis, n demon, originea pcatului: eul lui, orgoliul, mndria. Unde se
sIrseste mndria, orgoliul? Care-i captul celui mai truIas, al celui care se
crede stpnul lumii? n cele din urm, moartea. njelegeji de ce a ngduit
Dumnezeu moartea? rict de uluitor te-ai socoti, oricine ai fi, vine yi-ji
spune moartea ce eyti. Cnd am nteles aceasta, m-am uimit. Ori de cte ori
nteleg, n lumina divin, un adevr, eu m uimesc. Am nteles c n moarte,
ntr-adevr, e sIrsitul orgoliului. Cnd aud cuvntul orgoliu, m ngrozesc.

Iubitilor, moartea a nceput n suIlet, nu n trup. Cum a zis dumnezeiescul
Maxim Mrturisitorul: moartea e desprtirea de Dumnezeu te desparti nti cu
suIletul si apoi cu trupul. Vegetezi, si te rabd Dumnezeu mult, doar, doar te vei
ntoarce. Si unii se ntorc. Ca si n Vechiul Testament, si Adam s-a cit, pn la
urm, l-a trezit Dumnezeu. Apoi si Set, si Noe, si Avraam, si Moisi, si ProIetii.

Te cheam Dumnezeu, cum l-a chemat pe Adam: Adame, unde esti? M-am
ascuns printre pomii grdinii adic a czut n lumea muritoare. Si am vzut c
sunt gol, mi-a Iost rusine. Gol de sens, de lumina divin, de sensul vietii si al
existentei; vidul spiritual, cel mai nspimnttor. Li s-au deschis ochii si au
vzut. Si cum au vzut? Adncul din tine e de nedistrus. A lsat Dumnezeu ca
adncul din noi s nu se distrug. Cci dup ce Adam yi Eva au gustat din
pomul cunoytinjei binelui yi rului, vznd ei c pomul era bun la gust (pofta
trupului), frumos la vedere (pofta ochilor) yi c da ytiinja (trufia viejii) -
aceste trei ispite, Dumnezeu i-a scos afar din Rai yi a pus un heruvim la
poarta Raiului, s nu se ating de pomul viejii. Deci a rmas n noi adncul
de nedistrus. Ca si la Iov, i-a zis demonului: 'De viaja lui s nu te atingi! (Iov
2, 6). Deci de adncul din noi.

Si Mntuitorul va spune, iarsi: 'Fericit eyti Simone, fiul lui Iona, c nu trup
yi snge ji-au descoperit jie aceasta, ci 1atl Meu, Cel din ceruri. Si i-a
descoperit lui, n adncul din el. Si i-a spus: 'Si Eu ji zic jie, c tu eyti Petru yi
pe aceast piatr (a credinjei adevrate) voi zidi Biserica Mea yi porjile
iadului nu o vor birui (Matei 16, 17-18). Adic n Biseric, n adncul
sufletului omenesc e ceva de care demonul nu se poate atinge. Moartea nu se
poate atinge. Adncul din om rmne. Si, iar, dumnezeiescul Maxim va spune
acest cuvnt adnc yi adevrat: L-a fcut pe om dup chip yi asemnare;
chipul e ntiprit n noi, n fiinja noastr. Si n ce const chipul: existenja yi
existenja veynic (nu suntem din veci, dar nu se va mai termina - nemurire).
Ae d chipul - existenja yi existenja nemuritoare. Iar asemnarea -
injelepciunea yi buntatea, zice Sfntul Maxim, care jin de voinja noastr, de
libertatea noastr. Dac o primim, dac svrsim, dac lucrm ntelepciunea si
buntatea dumnezeiasc. Chipul e spre asemnare. Asemnarea, yi ea, yi are
smnja n suflarea de viaj, suflet al sufletului nostru, n care-i semnat
njelepciunea yi buntatea. Si de noi, de libertatea noastr depinde s primim
njelepciunea yi buntatea divin, iubirea yi lumina, toate virtujile, n
libertate. Aceasta-i asemnarea.

Atunci, desprtiti de Dumnezeu, punnd nceputul mortii n noi, n suIlet, n
gndul nostru, ne luptm, dar n cele din urm moartea suIletului pune capt si
trupului. Dar tot dumnezeiescul Maxim spune un cuvnt uimitor:
Protoprintele (Adam), zice el, clcnd porunca dumnezeiasc, a dat firii alt
obryie dect cea dinti. Ne cutremurm. Puneti la inim acest cuvnt! Pcatul,
moartea, clcnd porunca dumnezeiasc, a dat Iirii alt obrsie dect cea dinti.
Si anume, obrsia constatatoare din plcere, sIrsind n moartea prin durere. A
dat Iirii alt obrsie! S-a produs, dac vreti, o mutatie. Va spune si sI Pavel:
'Jd n mdularele mele o alt lege, luptndu-se mpotriva legii minjii mele yi
fcndu-m rob legii pcatului, care este n mdularele mele (Romani 7, 23).
Lege supus mortii.

As dori mult ca acest Iapt s Iie analizat mult mai adnc dect pn acum. As
zice, o alt logic. nti, alt obrsie. Obrsia e Dumnezeu. Prin pcat, institui n
mine un Iel de obrsie. Centrul ntregii existente este Dumnezeu. Eu Iac din
mine un centru. De asemenea, adncul si adevrul e nluntru, n suIletul meu.
Pcatul a nceput n suIlet, dar cu trupul triesc; si atunci, mut centrul de atentie
n trup. Si aici e o modiIicare: mutatia dinluntru n aIar. De la mine, la lume,
pe care Iie o vd ca prad, Iie i cad rob. Si atunci, revin si rog s gndim: o
'nou logic a luat Iiint: logica mortii. Si aceast logic, cum spune Crigorie
Palama, pcatul n suflet a nceput yi n suflet, acolo e tragismul lui, tocmai
n ceea ce e nemuritor. Cci dac trupul moare, sufletul rmne veynic. De
aceea se si spune c marea tragedie a demonului este aceea c nu poate muri. Si
atunci, e un suIlet mort, rutate moart, cum spune Grigorie Palama, care nu
poate nnoi nimic; monotonie, cum spune Printele Stniloae, plictis. Chip si
asemnare nseamn s cresti mereu la asemnare. Sau, cum spune iar Crigorie
Palama, am lepdat asemnarea yi am pstrat chipul. Nu mai crem, nu mai
zidim. Noi nu ne mai simtim nnoiti, n aceast monotonie tragic, ce duce n
cele din urm si la sinucidere si la aceast stare a Ipturilor de ntuneric, doar
iluminnd putin.

Deci ne-a scos Hristos. Cnd a zis: "1inere, scoal-te!", s simjim acest
cuvnt al Evangheliei n clipa aceasta ca o trezire, simjind acum care e
adevrul omului yi la ce ne cheam.

Hristos ne-a druit nvierea si viata, si n botez ne Iace prtas nvierii si vietii, si
ne mbrcm n El. Cum zicem la botez:

'D-mi mie hain luminoas, Cel ce te mbraci cu lumina ca yi cu o hain,
Iisuse Hristoase, mult milostive Dumnezeul nostru, mrire Tie!. Si:

'C(i n Hristos v-a(i botezat, n Hristos v-a(i yi mbrcat.

Te mbraci n El, n botez, n mir, n mprtyanie. i prin credin( deschizi
ochii harului pe care l-ai primit la botez, sim(i via(a n tine. ri de cte ori
citeyti un cuvnt al Evangheliei simji c a luminat o scnteie a harului; yi ea
creyte mereu. Si cnd primiji o binecuvntare, cnd primiji mirul, aici, la
plecare, sau cei care se mprtyesc. Si, peste toate, rugciunea. n clipa
cnd te rogi s simji c ai trecut dincolo, rstignind lumea aceasta. 'Lumea e
rstignit mie yi eu sunt rstignit lumii (Galateni 6, 14), zice Pavel. Adic
lumea limitrii, a mortii. n rugciune sim(i c ai depyit pragul, peste lumea
mor(ii, pentru c te rogi Dumnezeului celui viu. i rostind fiecare cuvnt al
rugciunii cu trie sfnt, lipind mintea ta de orice cuvnt al rugciunii yi
cugetnd, tu ai pyit pragul n lumea Dumnezeirii, n lumea
pretutindenit(ii yi eternit(ii lui Dumnezeu; yi te mprtyeyti atunci,
preguyti din arvuna nvierii.

Dac legea pcatului te-a tinut numai aici, n lumea mrginit, legea lui
Dumnezeu, logica lui Dumnezeu te ridic n timpul lui Astzi al lui Dumnezeu,
care ti s-a dat tie ca o arvun a lui Astzi al eternittii, o arvun a nvierii. Cum
a dat-o ucenicilor pe Tabor si cum d oricrui sInt de aici.

Simtim, si mrturisim, s Iac Iiecare experienta aceasta: cnd esti botezat, cnd
te rogi, cnd citesti cuvntul, cnd te spovedesti, cnd te mprtsesti si crezi cu
trie, asa cum Iaci dimineata: deschizi ncperea unde dormi si, deodat, aerul
curat de aIar intr, n libertatea lui, la Iel, Duhul SInt cuprinde tot vzduhul.

Cum te rogi: 'mprate ceresc, Mngietorule, Duhul Adevrului, care
pretutindenea eyti yi toate le plineyti, vino yi te slyluieyte ntru noi,
cur(eyte-ne de toat spurcciunea, mntuie-mi sufletul!. Zicnd aya cu
trie yi deschiznd fereastra inimii tale prin credinj, atunci, aya cum intr
aerul din afar, la fel intr Duhul Sfnt, harul lui Dumnezeu, lumina divin,
yi atunci te simji nviorat, nviat. Atunci ji vine s crezi yi tu, aya cum credeau
toji sfinjii.

Numai att: Ava Pamvo a petrecut trei ani rugndu-se lui Dumnezeu, ytiind de
lumina divin care a strlucit pe faja lui Moisi cnd a primit Legea yi mai
ales cnd i-a luminat pe 1abor: "Doamne, nu m slvi pe mine n viaja de
aici". Dar aya l-a slvit pe el Dumnezeu, nct nu putea cineva s se uite la el
de slava pe care o avea faja lui. Iar slava aceea era slava veacului viitor, slava
nvierii, a arvunei nvierii, slava viejii.

Si fiecare, yi cnd va fi la sfryitul lui, s ia aminte despre ava Sisoie. Cnd
era s se svryeasc, yeznd prinjii lng dnsul, a strlucit faja lui ca
soarele.

Si le-a zis lor: iat, a venit ava Antonie (l iubea pe sfntul Antonie, care
fusese cu mult timp nainte).

Apoi a zis: Iat, ceata proorocilor. Faja lui mai mult strlucea.

Iat ceata apostolilor. Si mai mult strlucea. Jorbea apoi cu oarecine.

Cu cine vorbeyti printe? ngerii au venit s m ia yi i rog s m mai lase, s
m mai pociesc pujin.

Si au zis prinjii: Cum, jie ji mai trebuie pocinj? Au ai trebuinj tu s te
pocieyti.

Si a zis: Cu adevrat, nu m ytiu pe mine dac-am pus nceput mcar. Si au
cunoscut toji c era desvryit n smerenie.

Dac mndria te ucide, smerenia, am nteles mai mult, iat, ti deschide usa
mprtiei. De nprazn s-a fcut faja lui ca Soarele yi s-au temut toji yi le-a
zis lor: "Jedeji, a venit Domnul viejii".

Cum ne rugm noi la nmormntare: 'Hristos s te odihneasc n latura celor
vii yi uyile Raiului s (i le deschid yi moytenitor mpr(iei Sale s te arate
yi iertare de cele ce ai fcut n via(, iubitorule de Hristos, rposate..

De nprazn s-a fcut faj lui yi au auzit cuvntul: "Aduceji-l pe vasul
pustiului". Si ndat yi-a dat duhul yi s-a fcut ca un fulger yi s-a umplut
toat casa lui de bun mireasm.

Aceasta e viata n Hristos, care biruie moartea. Da, Doamne, s o simtim toti!

Amin.


Nicolae Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia) - Predic la Duminica a
XX-a dup Rusalii - Despre mil




n textul evanghelic de la Luca 7, 11-17 retin cuvintele: ,I s-a fcut mil de ea
si m opresc anume asupra substantivului mil.

E unul din termenii cei mai Iolositi n cuprinsul SIintei Scripturi si ndeosebi ale
Noului Testament ca si de altIel n ritualul SIintei Liturghii si al tuturor
celorlalte slujbe si ierurgii, constituind un soi de Iond acustico-ideativ si de
reIren al tuturor rugciunilor publice si particulare prin sintagma: ,Doamne
miluieyte.

Si nu-i oare vocabula aceasta elementul de temelie al rugciunii inimii, cea
mai intim, caracteristic yi scump sufletului creytinului ortodox?

Prin substantivul mil si verbul a milui intrm asadar n contact nemijlocit cu
nsusi miezul credintei noastre, cu adncul ei cel mai tainic si mai potrivnic unei
explicitri Iacile. Iat, aici e nucleul incandescent.

Mila apare n Evanghelia SIntului Apostol Matei la cap. 9, v. 13 si 12, v. 7:
,Mil voiesc iar nu jertf" si cutremurtoare consecint a declaratiei acesteia
este c Dumnezeu aseaz mila pe care omul o dovedeste aproapelui su mai
presus chiar de cultul adus Divinittii, (dup cum si la Judecata de Apoi Matei
25, 31-47 numai despre Iapte milostivnice l va ntreba).
La cap. 15, 32 Domnul zice: ,Mil mi este de muljime , iar la 20, 34 reIeratul
motiveaz minunea Icut celor doi orbi invocnd acelasi simtmnt: ,Si
fcndu-I-se mil, Iisus s-a atins de ochii lor yi ndat au vzut.

n Evanghelia SIntului Marcu, mila e pomenit de cteva ori:
Cap. 6, v. 34: ,Si ieyind din corabie, Iisus a vzut muljime mare yi I s-a fcut
mil de ei".
Cap. 8, v. 2: ,Mil mi este de muljime, c sunt trei zile de cnd ayteapt
lng Mine yi n-au ce s mnnce".
Cap. 9, v. 22, unde tatl copilului demonizat i spune Domnului: ,dar de poji
ceva, ajut-ne, fiindu-ji mil de noi".
Cap. 10, v. 47-48, aici orbul Bartimeu strig: ,Iisuse, Fiul lui David,
miluieyte-m" yi ,Fiule al lui David, miluieyte-m".

n cap. 12, v. 33 (legat de textele de la Matei 9, 13 si 12, 7), desi cuvntul nsusi
nu apare, se Iace de Iapt reIerire tot la el: a-L iubi pe Dumnezeu din tot
sufletul, din tot cugetul yi din toat puterea yi a iubi pe aproapele tu ca pe
tine nsuji este mai mult dect toate arderile de tot yi dect toate jertfele.
n cap. 18, v. 34 (pilda celui care datora zece mii de talanti): ,Au se cdea oare
ca yi tu s ai mil de cel mpreun slug cu tine precum yi eu am avut mil de
tine?".
Cap. 20, v. 34: ,Si facndu-I-se mil, Iisus S-a atins de ochii lor (2 orbi) yi
ndat au vzut".

n Evanghelia SIntului Luca:
La cap. 10, v. 33: ,Iar un samarinean, mergnd pe cale, a venit la el yi
vzndu-l i s-a fcut mil de el". Iar n versetul 37: ,Cel care a fcut mil cu
el".
La cap. 7, v. 11-15 e vorba de nvierea Iiului vduvei din Nain-pericopa zilei de
astzi; textul arat c Domnul svrseste spimnttoarea minune deoarece I s-a
Icut mil de vduva care-si ducea pe singurul ei Iiu la groap.
La cap. 15, v. 20 (cu privire la Iiul risipitor): ,,Si nc departe fiind el, l-a vzut
tatl su yi i s-a fcut mil".
Cap. 17, v. 12-13: ,Intrnd ntr-un sat, L-au ntmpinat zece brbaji leproyi
care stteau departe yi care au ridicat glasul yi au zis: Iisuse, Invjtorule,
fie-Ji mil de noi!".
Cap. 18, v. 38: ,Si el (orbul din apropierea Ierihonului) a strigat zicnd:
Iisuse, Fiul lui David, miluieyte-m!".

Cu drept cuvnt ni se cuvine a ne ntreba si a ne sili s ntelegem mai
ndeaproape ce semniIic o expresie att de drag Evangheliilor si Bisericii, att
de uzual si de Irecvent n vocabularul crestinesc de toate zilele si al celor de
srbtoare si al celor obisnuite.
Mila, mai nti, nu trebuie confundat cu milostenia, cu pomana (despre care
se face vorbit n fericirea a yaptea, dar acolo prin ,cei milostivi este probabil
c nu se njelege numai cei darnici cu sracii, ci yi cei n stare ca yi
samarineanul cel bun, s resimt mil faj de un strin - npstuit).

Pomana este una din Iormele pe care le poate lua mila dar aceasta st nespus
mai sus, cuprinde mai mult n sIera ei si o ghicim mai nvluit n taine si mai
neprevizibil n exteriorizrile ei dect simpla drnicie care-i un act de mprtire
de bunuri materiale.

Mila e un sim(mnt, o virtualitate, mai bine zis o stare sufleteasc sau yi
mai precis: o stare haric.

Simjmntul acesta (spre a ne da dup modul de vorbire cel mai rspndit),
impulsul acesta, darul acesta complex cuprinde, n doze variabile si nou cu
neputint de precizat, numeroase altele dintre cele mai nobile si mai Irumoase:
buntatea, iubirea, prietenia, sensibilitatea, afecjiunea, mrinimia, frjia,
bun voirea.
Dar nu se confund cu nici unul din ele. Le mpreuneaz, le yi depyeyte. Si
dintre toate e nendoielnic cel mai greu de explicat yi definit. E, mai presus de
orice, o simpatie, o comptimire, o compasiune. Si ce dezvluie elementele
acestea de compunere (sim, com) de nu tocmai prtsia, capacitatea de a ieyi
din tine nsuji, de a iubi pe semenul tu nu numai ca pe tine ci mai mult dect
pe tine, de a te substitui lui, de a simji yi suferi ntocmai ca el, devenind
oarecum una cu el.

Mila, scurt spus, presupune facultatea de a te prsi yi a lua locul altuia, fr
a-l judeca, nu dincolo de bine yi de ru cum spunea Aietzsche, dar dincolo de
dreptate yi osnd yi tgduind asprul, adagiu ,fiecare pentru sine".

S nu gndim c samarineanului i va fi fost uyor s procedeze, aya cum a
fcut. Ja fi avut grijile yi preocuprile lui. E foarte probabil s fi fost grbit,
plecat cu treburi cum era, c nu i-a venit la ndemn s se opreasc din cale,
s gseasc rgazul de a se ngriji de un om grav rnit, desigur incapabil de a
se miyca de unul singur. Samarineanul s-a identificat cu necunoscutul a
crui soart o preia; nu numai c l-a ajutat, ci i-a jertfit interesele, timpul yi
necazurile proprii. S-a purtat ca yi cum ar fi fost el nsuyi cel lovit yi jefuit,
rmas valid. A ptimit, adic, odat yi la fel cu cellalt.

Iat ce-i adevrata mil care, odat nc nu-i simpl milostenie ci ntelegere a
durerii, Iricii, amrciunii, obidei altuia; care-i iubire, nduiosare si mai ales,
mai nainte de orice altceva, participare, prtsie, Iacultatea de a te investi n
situatia altuia, de a vedea lucrurile din perspectiva lui, de a te prsi pe tine
nsuti spre a deveni pentru oarecare vreme un altul. (Recurgnd la terminologia
dramaturgic pirandellian, oare n-am putea-o considera drept un model
pattern de dubl personalitate?).

Mila, stare sufleteasc ntru totul superioar, e de fapt un sim(mnt divin-
omenesc. (Au ne spun Scripturile c izvorul ei este la Dumnezeu?)

Slyluieyte n spajiul intermediar dintre cer yi pmnt, acolo unde
sentimentul yi rajiunea, abstractul yi concretul, semnificantul yi semnificajia
nc nu s-au desprjit, n zona cu totul inefabil yi apofatic unde se combin
nsuyiri ca:
buntatea,
iubirea,
altruismul,
rbdarea (cci se cere s ai rbdare de a lua n considerajie spusele
sau plngerile altcuiva),
atenjia (cci e nevoie de atenjie, samarineanul nu trece zorit yi fr a
jine seama de ce se petrece n jurul su),
sensibilitatea (samarineanul se vede pe sine n locul celuilalt, judec,
hotryte yi acjioneaz ntocmai ca omul rnit),
conytiinja vie a frjiei care ne leag n clipe grele de aproapele nostru,
sensibilitatea conytiinjei (care l-ar mustra ntotdeauna pe samarinean,
care nu i-ar mai da tihn dac pretinde c nu vede, dac yi caut
scuze spunndu-yi c nu are, zu, timp de pierdut, c se va gsi totuyi
cineva, mai pujin prins de treburi ca el, s aib grij de acest biet om
de care fireyte i pare foarte ru dar nu poate, zu nu poate, s-yi lase
balt negujtoriile yi s-i consacre, Dumnezeu ytie cte ceasuri yi din
pricina cruia s se bage n tot felul de belele, dandanale yi
ncurcturi: oblojeyte-l, transport-l, car-l, gseyte-i un adpost, o
ngrijire, fr a mai socoti yi cheltuiala care se prea poate s nu fie
deloc mic, s se ridice la sume nsemnate care cine ytie dac i vor fi
restituite vreodat.Si dac moare?Dac moare tocmai cnd se va fi
apropiat de el, n vreme ce-l ridic sau l poart, ei, ce te faci? Au poji
fi tras la rspundere, ba yi nvinovjit? Preotul yi levitul acela care s-
au fcut niznai nu s-au purtat oare fr mil dar yi cu njelepciune, nu
mi-au dat o pild bun de urmat?).

Glasurilor acestora ale odiosului bun simt luntric, ale egoismului chibzuit si
cumptat, samarineanul nu le-a plecat urechea. A nvins omul nzestrat cu duh.

Mila pe care o simte Domnul Iat de multimea nehrnit de trei zile, Iat de
orbi, Iat de vduva din Nain ori si Iat de slbnogul de la scldtoarea Vitezda
(acela vindecat Ir a Ii cerut ajutor) e o puternic dovad a perIectei Sale
ntrupri si totodat a comunicrii idiomurilor, cci se maniIest ca o nsusire cu
dubl origine: divin si uman.

Mila nu se druie din pricina unor merite (ale nevoitorului) si nici ca rspltire a
ndeplinirii unor obligatii contractuale (asa cuget religiile unde
precumpnitoare sunt legea si legmntul).

Nici notiunea de merit si nici aceea de contract nu pot contribui la precizarea
mult mai complexei si mai greu deIinibile idei a milei. Aceasta e mai degrab o
consecint a conceptiei dup care relatia om -Dumnezeu este cel mai bine
exprimat prin legtura dintre omul-persoan si Dumnezeul-persoan (pe care
Printele Dumitru Stniloae o consider a Ii esenta credintei crestine).

Mila, ntr-adevr, presupune un astIel de raport personal, e un simtmnt, o
dispozitie, o ,stare ce nu se poate ivi dect n Iiinta capabil a ntelege o alt
Iiint, a i se substitui, a participa la durerea ei nu din aIar ci dintr-o perspectiv
identic celei a coexistentului ptimitor.

Mila este desigur o ieyire din sine, opera(ie pe care Hristos o recomand cu
atta struin( discipolilor, credincioyilor, asculttorilor yi interlocutorilor
Si. Ea nu e nici rational, nici irational, nici trie uman, nici pur divin (de
sus vine dar clocoteste n suIletul ntrupat) si nu se conIund cu aIectivitatea ori
cu ntr-ajutorarea.

Corolarul ei este venirea n ajutor a semenului dar nu n temeiul reciprocittii
(stadiu etic inIerior) si nici chiar al solidarittii (stadiu etic superior); ea provine
din regiuni mult mai grave si mai acoperite ale Iiintei, din aptitudini neaparente
n totalitatea psiho-Iizic a omului si, dup toate probabilittile, nenscrise n
codul su genetic. E, n cadrul corporalittii, Iiziologiei si chiar psihiei omenesti
o surpriz, un eIect secund.

Harul milostivirii depyeyte pn yi ceea ce suntem obiynuiji a numi
,sentimentele bune yi frumoase". Pe acelea se cuvine s le cultivm, de mare
priint ne sunt, totusi nu ajung la nivelul misteriosului Ienomen psihic numit
mil. Si nici virtutea ori dreptatea. Virtutea rmne n cadrul deprinderilor utile
celui care o respect si o pune n aplicare, spre lauda ns si spre binele su.
Dreptatea, sInt si august cum e, si gseste locul alturi de legitti,
determinisme, cauzalitti: toate speciIice lumii neorganice, lumii nensuIletite.
Dreptatea e logic, e matematic, e cantitativ si rational.

Mila e de pe alte meleaguri se nrudeyte cu Lumina necreat, cu misterul, cu
atributele neeognoscibile ale divinitjii, cu energiile divine yi cu adncurile de
neptruns ale firii omeneyti n care slyluieyte o cirt de suflu divin. Nu intr
n categoriile previzibile ale logicii cauzale si silogistice, e din alt lume,
transcende dreptatea, ba o si desIide, cuteaz a nu lua aminte nici la ea si nici la
ratiunea practic ori teoretic.

Domnul spunnd ,fiji milostivi cum yi 1atl vostru milostiv este , adevereste c
e dincolo de limitele lumii si c nsusindu-si-o, dedndu-i-se, mbrcndu-se
ntru ea, oamenii de Iapt se ndumnezeiesc, si dau n vileag obrsia divin.

Mila este contrariul contabilittii, care-i treaba demonului. Acela socoteste
ntruna, cntreste, drmuieste, nu iart, nu sterge, nu uit nimic. Hristos
milostivnic Cel Cruia i este a ne milui cu un singur cuvnt si dintr-o dat
anuleaz pcatele unei vieti ntregi: ale Iemeii pctoase, ale Iemeii adultere, ale
vamesului Zaheu, ale tlharului celui bun.

Contabilitatea, adevrat masin de calculat, e mecanic, nenduplecat,
spimnttoare; de vreme ce ntr-un registru contabil nu se poate schimba nici o
singur ciIr. Totul e ncremenit pe veci. Mila, opusul ei, este mereu gata s
uite, s ierte, s absolve, s treac cu vederea. Din angrenajul strns (si teribil)
al legittilor, drepttii si determinismului, numai ea asemeni luminii Iarului
pentru nauIragiat, asemeni luminii blnde a unei csute de tar pentru drumetul
rtcit poate semniIica ndejdea si nltura aprehensiunea iremediabilului.

Omul cruia i este mil de Iratele, de aproapele, de vecinul ori de strinul si
necunoscutul su si d pe Iat calitatea de Iiu al Tatlui ceresc, punnd sub
semnul ntrebrii originea-i simiesc.

Iar lumii si naturii pare a le gri: nu-s numai al vostru, desi n cuprinsul vostru si
potrivit legilor voastre m-am nscut, sunt liber s v contrazic, s Iptuiesc cu
totul altIel dect ati putut prevedea, nu ca un rival, un concurent, nu nepstor,
un vrjmas al congenerului meu, ci ca un prieten, un devotat, un aliat de
ndejde, un Irate bun al lui.

V contrazic, asadar, v nIrunt si-mi Iac rs de toate strsniciile voastre care m
consider ca pe o vietate integral supus egocentrismului si cluzit numai de
biologicul principiu al luptei pentru viat (struggle Ior liIe).

Nu numai c-mi port crucea mea, iat c asum vremelnic mcar - si pe a
semenului meu, o port asa cum a Icut si Simon din Cirene pentru prvlitul
osndit Iisus.

Nu din proprie initiativ, e drept (ar Ii ngduit oare autorittile substituirea?), ci
pentru c Iariseii si saducheii se grbeau s termine treaba nainte de nceperea
sabatului, iar Cel sortit mortii Se prbusise de cteva ori sub greutatea uneltei de
tortur; totusi a purtat-o.

Milos cu adevrat e un Simon din Cirene voluntar sau este Jeronica, din fire
miloas, care neputnd face altceva, a yters mcar cu mahrama ei sudoarea
de pe sfnta faj a oropsitului: Cji n Hristos v-aji botezat n mila Lui v-aji yi
mbrcat.

n mil se contopesc nsuyiri diferite (yi opuse) ale omului: curajul yi
blndejea, avntul yi rbdarea, indignata revolt yi duioyia.

Milostivul e totodat cavaler rtcitor plecat n lume s ndrepte nedrepttile si
silniciile si clugr-inIirmier ntr-un spital de leprosi.

Cci tot omul lovit de soart e un Iel de lepros. Inspir eventual o Iugar
compasiune, dar desigur groaz: nenorocirea e socotit molipsitoare, iar
nenorocitul izvor (Iie si involunatar) de solicitri, adic de belele mpotriva
crora e mai cuminte s ridici un meterez de indiIerent aprtoare, trecnd (ca
preotul si levitul) ct mai la distant de el si ct mai iute.

ntr-atta e de Ielurit mila de lume, de obiceiurile si legile de aram nct de
cele mai multe ori provoac nu numai nentelegerea rea ci si ostilitatea, de nu si
dispretul, batjocura, sarcasmul.

Orice milos e ntr-o oarecare msur Don Quijote si isc rsul si uimirea. Cum
ns i spun spaniolii smintitului btrn cititor de romane cavaleresti care
nclecat pe un amrt de armsar, Ilindu-se cu o lance ruginit si purtnd
drept coiI o scul de brbierit porneste n lumea larg spre a ndrepta
nedrepttile, a pune capt silniciilor si n Iapt se lupt cu zbaturile morilor de
vnt si cu turmele de oi luate drept armatele lui AliIanIaron? i spun cu
veneratie El nuestro Senor Don Quijote El Cristo Espanol!

Si cum l-a rzbunat Dostoievski pe bunul, blndul si milostivul print Maskin
poreclit idiotul de toti desteptii din jur? ntitulndu-si, romanul astIel chiar,
Idiotul, preIcnd netrebnica porecl n titlu de glorie pe veci.

Si este de crezut c Domnul a strnit ura saducheilor, Iariseilor si romanilor si
c a Iost mpcat cu purpur mincinoas si ncununat cu spini nu numai pentru
c aIirma c El si Tatl sunt una ci si prin toate Iaptele Sale de mil, iertare si
comptimire. Nu numai pentru c Se numea pe Sine Fiul lui Dumnezeu ci si
Iiindc si spunea si Se purta n consecint Fiul Omului.

Aceast nIrtire, aceast coeziune cu cei obiditi si necurati, aceast total
druire a Sinei celorlalti, aceast intimitate cu cei bolnavi si necjiti i va Ii scos
poate mai nversunat din rbdri si din ttni dect proclamarea originei Sale
dumnezeiesti.

Nimic nu ni se pare mai scandalos, nu ne buimceste si nu ne ndrjeste mai
aprig dect spectacolul bunttii gratuite, dect al insului n stare a Iptui ceea
ce nou pe plan moral ne st peste putint.

ntrebat care calitate a Iiintei slobode si cugettoare mi se arat a-i Ii ndeosebi
speciIic, nu as sovi s rspund: mila.

Drept care nu m prinde mirarea c n psalmul cel mai citit, recitat si invocat
psalmul cincizeci, al pocintei primul vers sun: Miluieyte-m Dumnezeule,
dup mare mila 1a si c ntr-una din cele mai Irecvente rostite rugciuni ale
crestinilor aIlm:
Miluieyte-ne pe noi, Doamne miluieyte-ne pe noi, c nepricepndu-ne de nici
un rspuns, aceast rugciune aducem Jie, noi pctoyii robii 1i, miluieyte-
ne pe noi.

Ce lucru mai de pret si n ce mod mai cuviincios am putea cere, ce ne-ar
putea Iace mai constienti de ticlosia conditiei noastre omenesti, de neaprata
nevoie a milostivirii Domnului?

Nu dreptatea (la care poate cu prea mult osrdie i place psalmistului s se
reIere desi nici mila nu o uit), doar aceasta din urm, doar mila ne poate
chezsui ndejdea izbvirii si tot ea, aici, pe acest vremelnic pmnt, poate
Iundamenta cel mai eIicace si mai coerent relatiile noastre cu ceilalti.

Creytinismului mila i este suflet din sufletul su.
Pe plan orizontal o practic fa( de aproapele su necjit.
Pe plan vertical o cere lui Dumnezeu din toat virtutea inimii yi a cugetului
su.

Ce altceva ne poate mai sigur trezi din cosmarul unei lumi unde toti par a se
strdui s adevereasc nIiortoarea zicere a lui Sartre: Ceilalti? Iat iadul!

(Aicolae Steinhardt (Monahul Aicolae Delarohia) - Druind vei dobndi
- Cuvinte de credinj)



Ierodiacon Visarion Iugulescu - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei
Cruci (a XX-a dup Rusalii) -nvierea fiului vduvei din Nain



'1inere, jie ji zic, scoal-te! (Luca VII, 14)

Frati crestini,

Parabola evanghelic de astzi este minunat ilustrat de pictorul evanghelist
Apostolul Luca si ne inspir multe nvtturi duhovnicesti.

ntr-o cetate numit Nain, moartea nemiloas rpise suIletul unui tnr, singurul
copil al unei mame vduve. Cine ar putea spune durerea ce sIsia inima acestei
mame! Strigtele ei de durere si rugciunile Iierbinti storceau lacrimi si din
inimile cele mai mpietrite. Aceast mam ndurerat dusese pe acelasi drum
spre cimitir si pe iubitul ei sot, iar acum si ducea spre mormnt pe unicul su
Iiu care se gsea n primvara vietii. CuIundat n plns mergea n urma
sicriului, ctre mormntul care trebuia s-i primeasc Iiul ei scump.

Nimic nu e mai jalnic n Orient, si nu numai, dect aceste Ieluri de ceremonii.
Dar n aceast parte de lume, n asemenea ocazii n Irunte merge un rabin, apoi
urmeaz Iemei ndoliate care merg naintea cosciugului conducnd convoiul
Iunebru. Rabinii zic asa, c Iemeia care a adus moartea n lume prin pcat, tot ea
s Iie aceea care s conduc la mormnt victimele mortii. Asa c la
nmormntare si mai ales a tinerilor, vin Iemei n numr mare cu prul despletit,
n dezordine, altele pltite chiar ca s jeleasc, scotnd tipete ascutite si
nIiortoare. Ridic minile spre cer si si bat pieptul, plng cu lacrimi Iierbinti,
si sIsie vesmintele si si smulg prul. n acest timp cntretii Iolosind multe
instrumente, scot sunete ascutite, surescitnd nervii.

La aceast nmormntare ns era si mai dureros Iiindc mama mortului care era
si vduv ducea la groap pe singurul ei copil. Deodat n Iat pe acelasi drum,
se arat un alt cortegiu tot asa de numeros ns cu totul deosebit. Bucuria
strlucea pe toate Ietele, iar toate privirile erau atintite asupra unui om care
mergea nconjurat de ucenicii Si. Era Mntuitorul nostru Iisus Hristos, n al
doilea an al propovduirii Sale, n vremea Cincizecimii. Iisus venea din
Capernaum unde vindecase pe Iiul sutasului si se ntorcea n Ierusalim pentru
srbtoare. Cetatea Nain se gsea pe drumul ce trecea pe la poalele muntelui
Tabor, drum care se scurgea prin Samaria spre Ierusalim.

Era o zi de primvar, ctre apusul soarelui, ale crui ultime raze luminau
colinele pduroase si pitoresti ale Galileii. Tranii se ntorceau de la munca
cmpului. Iisus mpreun cu ucenicii si cu o mare multime de popor se apropia
de poarta cettii Nain. Deodat se aud tipete lungi de durere si plngeri
ptrunztoare. Iat ns cum cortegiul vietii se ntlneste cu cortegiul mortii.
Iisus nu d nici o atentie multimii. O nenorocit mam era care suIerea amar si
aceast suIerint atrage inima bunului Mntuitor.

Aceast srman Iemeie vduv nu avea dect pe acest Iiu de care moartea o
desprtea asa de crud. Azi toat lumea o comptimeste si mine poate nimeni nu
se va mai gndi la ea. Iisus nu cere credinj ca sutayului, nici nu ayteapt s
fie rugat de femeia care plnge cu lacrimi amare necernd nimic yi nimeni nu
mijloceyte pentru ea. Dar Iisus vede lacrimile ei yi i este destul. Arunc
asupra ei o privire dumnezeiasc yi cu un ton plin de comptimire yi blndeje,
cu puterea autoritjii Sale zice: "Au plnge!". El care este Stpnul viejii yi
al morjii merge yi se atinge de pat.

Tot convoiul se opreste; cntretii din Ilaut si plngtorii tac si ei si n aceast
tcere proIund se aude vocea Stpnului lumii care zice: "1inere, jie ji zic,
scoal-te!". Deodat aceste urechi pe care moartea le astupase pentru totdeauna,
auzir porunca dat de glasul ceresc, iar tnrul ridicndu-se a sezut drept si a
nceput s vorbeasc. Iisus l-a luat cu blndete de mn si l-a dat mamei sale.

Ce bucurie avu aceast mam cnd a vzut pe Iiul su coborndu-se din sicriu si
aruncndu-se n bratele sale. O, ce mare minune, Irati crestini, a Iost aceasta,
cci toti stiau bine c tnrul murise cu adevrat, pentru c se duceau s-l
ngroape, iar acum l vd viu, mergnd si vorbind. AstIel tot poporul care-L
urma pe Iisus si toti cei de Iat au Iost cuprinsi de Iric si plini de bucurie
slveau pe Dumnezeu zicnd: "Profet mare s-a sculat ntre noi, iar Dumnezeu
a cercetat pe poporul Su".

Aveau dreptate s se bucure cci Marele ProIet, Marele Tmduitor, era nsusi
Dumnezeu ntrupat. Era vremea ca neamul omenesc s Iie izbvit de vrjmasul
su satana. nvierea trupeasc a tnrului din Aain era vestirea nainte a
nvierii morale a omenirii, aurora unei vieji noi, razele luminii care alungau
ntunericul yi sigiliul morjii. Prin nvierea tnrului de astzi, Iisus arta c
este Stpn al morjii, c este Dumnezeu.
nvierile svryite de Mntuitorul au fost trei: doi tineri yi o fetij de 12 ani.
Aceytia au fost prin urmare , Lazr, fratele celor dou surori Marta yi Maria,
tnrul din Evanghelia de astzi yi o fetij de 12 ani a lui Iair, mai marele
sinagogii. Dar la fiecare n parte nvierea a avut loc n momente deosebite.

Pe fiica lui Iair a inviat-o chiar in :iua cand a murit.
Pe fiul vduvei din Evanghelia de ast:i, l-a intors la viat tocmai cand il
conduceau la mormant i aceasta putea s fie cam a treia :i.
Pe La:r l-a adus chiar din temnitele iadului, fiindc el murise de patru
:ile i incepuse s putre:easc, ne spun Sfintele Evanghelii, iar pan la
Mantuitorul i buni i ri mergeau toti in iad.

Dup ce a nviat Lazr, SInta Evanghelie spune clar c Marta si Maria au
pregtit o cin Mntuitorului, iar Lazr era unul din cei ce sedeau la mas, deci
a mncat si Lazr n vzul tuturor si a trit mult, cci dup cum ne spun sIintele
crti el a ajuns episcop al Ciprului, iar Maica Domnului i-a druit un omoIor.

Aceste minuni ale nvierii n-au Iost simple nchipuiri asa cum zic multi
necredinciosi, cci Evanghelia spune clar c tnrul a nceput s vorbeasc, iar
din traditie reiese c el a trit mult si a propovduit minunea ce s-a Icut cu el.
La Iel si cu Ietita lui Iair, spune SInta Evanghelie, c Mntuitorul a poruncit s-
i dea s mnnce si tot din traditie reiese c ea si printii ei au Iost
recunosctori, propovduind pretutindeni minunea nvierii.

Cine putea s Iie altul, dac nu chiar Dumnezeu, care numai cu cuvntul
atotputerniciei Sale svrsea astIel de minuni.

El a zis tnrului de astzi: "1inere, scoal-te!".
El a zis Iiicei lui Iair: "Copil, scoal-te!".
El a zis lui Lazr: "Lazre, vino afar!".

1oji au nviat la glasul puterii Sale.

Asa minuni au mai Icut unii prooroci si chiar din apostoli, dar ei procedau
altIel dect Mntuitorul. Ei nu porunceau mortii, ci se asezau n genunchi, se
rugau si chemau n ajutor pe Dumnezeu pe care-L recunosteau ca autor al
minunilor. Mntuitorul Iisus Hristos, vedem c nu se roag, ci porunceste. Deci
puterea de a scula mortii din mormintele lor nu apartine dect lui Dumnezeu. El
are aceast putere.

Aceste minuni se propovduiesc de ctre SInta Biseric de aproape 2000 de ani
si sunt mrturii clare c Iisus a Iost Dumnezeu, nu om nvtat asa cum spun
necredinciosii. El a svrsit toate aceste minuni n mijlocul poporului care-L
nconjura si de aceea aceste adevruri nu au putut Ii nbusite niciodat. Datoria
noastr este de a cdea n genunchi n faja Lui yi de a ne nchina acestui m
care este Dumnezeu, Iisus Hristos, Domnul nostru yi mpratul creytinilor.
Dar vai, Irati crestini, pe acest BineIctor al omenirii si al suIletelor noastre, L-
am uitat, L-am dispretuit, L-am njurat si L-am urmrit noi crestinii care ne-am
botezat n numele Su, mai ru ca evreii care L-au rstignit, cci noi l rstignim
n toate zilele cu pcatele noastre mcar c auzim si vedem cu ochii nostri cum
moartea ne desparte pe unii de altii lsnd n urm lacrimi si ntristri. Pe
pmntul acesta moartea este mai tare si astzi o multime de tineri sunt rpiti de
ghearele ei si nu oricum, cci vedem cum multi se sinucid n diIerite chipuri.

Intr-o var, o mam vduv se plangea cum singurul biat pe care-l avea in
varst de 20 de ani, s-a suit intr-un tei s culeag flori ca s fac bucurie
mamei sale. Dar a c:ut de acolo i pe loc a murit. Cine putea spune durerea
cea mare a bietei femei'

De asemenea intr-un sat o fat student in anul trei la medicin, mai avea putin
s termine, dar a terminat cu viata aceasta, cci o boal nemiloas i-a curmat
:ilele. Cum o mai feleau printii, cci numai pe ea o aveau, cum ii mai
smulgeau prul i se tanguiau, dar ingerul mortii parc le :icea la toti. fiti
linititi c aa voi veni i v voi lua i pe voi, unul cate unul'

Nu va scpa nimeni, toti trebuie s plecm. Si asa, Irati crestini, moartea pune
capt la toate, cci orice stiint omeneasc rmne neputincioas n Iata ei. Prin
urmare orice are sau strnge omul, i Ioloseste numai pn la groap. Aici s-a
terminat si cu nvttura cea mult si cu banii si cu mndria omeneasc. Trupul
merge n mormnt, iar suIletul, dac n-a auzit pe pmnt glasul Evangheliei lui
Iisus Hristos si n-a trit dup legea LUI, merge n Iundul iadului.

Printii, rudele si prietenii, toti se strduiesc s Iac o nmormntare ct mai
plcut lumii si asa au ajuns unii chiar s parIumeze si s dea cu diIerite
sulemeneli pe morti ca s Iie ct mai Irumosi la vedere. Altii aduc lutari si-i
petrec cu muzic pn la groap unde un cavou scump de zeci de mii de lei
asteapt acest trup pctos si trector. Printii si lumea plng c a murit tnr si
nedistrat, dar nu stiu c Iiul lor sau Iiica lor a murit nepregtit si se duce n
Iundul iadului. Mare pcat si mult ru aduc suIletelor aceste obiceiuri cu totul
pgnesti.

Dar cei mai multi nu dau nici o important regulilor stabilite de SIintii Apostoli
si de SIintii Printi pentru suIletele rposatilor. dat, un copil umblnd prin
cimitir cu mama sa, o ntreb cu mirare pe aceasta yi zise: - Mmico drag,
vd c aici sunt ngropaji numai oamenii buni, dar oamenii care njur yi
fur, care se mbat yi fac glcevuri, oamenii cei ri unde sunt ngropaji? Iat
ce ntrebare la un copil, dar care are un mare nteles. S stm si s gndim mai
adnc, dac suntem robii lui Dumnezeu, sau robii pcatului, ai viciilor si
patimilor sau ai virtutilor.

n sInta Evanghelie de astzi vedem c Domnul Hristos a ntors cu puterea Sa
dumnezeiasc de la moarte la viat pe tnrul acesta care nu cunoscuse pe
Mntuitorul lumii ce venise s ne mntuiasc. De moartea aceasta trupeasc nu
scap nimeni. Mai devreme sau mai trziu, trebuie s murim, cci aici suntem
cltori. Domnul Hristos n-a venit s ne scape de moartea trupeasc,
vremelnic, fiindc nsuyi El a primit moartea cea mai grea. El a venit s ne
scape de moartea sufleteasc, de pcatele cele grele care omoar sufletul yi-l
arunc n pieirea veynic. De aceea judecjile Lui sunt necuprinse de mintea
noastr.

De multe ori vedem cum la unele Iamilii mor copiii de mici, iar la altii nu le
rmne chiar nici unul. Aya se plngea o mam creia i murise doi copii pe
neayteptate. n dezndejdea ei se revolta chiar cu cuvinte grele mpotriva lui
Dumnezeu. Dar ntr-o noapte avu un vis grozav.

Se fcea c ntr-un oray se anunjase spnzurarea a doi ucigayi fioroyi.
lume ntreag se strnsese s priveasc, iar n muljimea aceea era yi ea. 1oji
ayteptau cu rsuflarea oprit s vad pe cei doi osndiji. Iat c se artar,
iar femeia noastr uitndu-se bine la ei, scoase un jipt de groaz. Erau
tocmai copiii ei care muriser, iar acum crescuser mari. Sub spaima acestui
vis mama se trezi yi a njeles c a fost mustrarea Celui de Sus, ca s nu-yi mai
blesteme zilele yi s nu se mai certe cu Dumnezeu c i-a luat copiii.

Dumnezeu care stie toate si cunoaste pe Iiecare din pntecele maicii lui,
lucreaz n asa chip c pe unii din printi care-si pun ncrederea n copiii lor, i
pedepseste n chip tainic, n timp ce pe altii i scuteste de mari necazuri ce ar
putea avea din partea lor. De aceea i ia Dumnezeu mai de mici ca s nu-i ia
satana mai trziu. Cti printi nu sunt care cresc cte cinci, sase copii si pn la
urm ajung s moar pe minile strinilor, neavnd mil de la nici unul. i cresc
cu mare grij, cheltuiesc cu ei s-i Iac Iericiti, gndind c vor avea si ei ajutor,
dar pn la urm tot n singurtate mor bietii printi.

Asa a nteles si mama aceasta din povestirea noastr, c Iiii ei dac triau
ajungeau niste criminali, si astIel ar Ii murit spnzurati. Vedem si auzim n
zilele noastre pe multi printi plngndu-se de copiii lor, Iiindc tinerii nostri nu
mai merg pe drumul vietii, dup Domnul Iisus, ci merg cu pasi repezi pe drumul
mortii si al pieirii suIletesti, pe drumul plcerilor si al pcatelor. O mare
decdere suIleteasc vedem n tineretul nostru crestin, cum le sunt alterate
suIletele si trupurile, cci s-au nscut ntr-o lume mbtrnit n rele si s-au
amestecat cu attea Iorme de rtciri, nct credinta multora s-a rtcit, iar
candelele simtirii mistice au ntepenit.

n ptura cult multi si au propria lor religie, o religie Ioarte liber, personal si
superIicial. Unii din cei vrstnici si mai aduc aminte din copilrie de unele
idei religioase, dar si acestea sunt nbusite de buruienile acestui veac
materialist, cci cei mai multi pun n cntar cele dumnezeiesti cu cele
pmntesti.

Altii sunt subjugati total stiintei proIane si au czut att de mult n necredint,
nct se situeaz sub nivelul de viat spiritual al pgnilor. n pretentiile lor, ei
vor s experimenteze totul n laborator, s msoare, s cntreasc totul ca s se
conving de existenta lui Dumnezeu. Ei judec tot ce nu nteleg si tgduiesc tot
ce nu cunosc.

Acesti oameni culti si att de putin ntelepti, care surd cu un aer de
superioritate, cnd e vorba de mntuirea suIletului, uit c n domeniul
credintei, unittile de msur nu mai sunt cele materiale, ci cele duhovnicesti
spirituale. Acesti oameni necredinciosi ironizeaz toate mrturiile SIintei
Scripturi si ale SIintilor Printi, socotindu-le o literatur nvechit, bun pentru
prostime. ncreztori numai n ei, msoar vesnicia dup mintea lor limitat.
Nepstori de soarta suIletelor lor, Ir nici o tresrire n Iata marilor taine care
ne nvluie, ei rmn pasivi si netulburati n tihna lor trupeasc, asemenea unor
dobitoace Ir ratiune.

Una din piedicile cele mai mari pe care le ntmpin omul n calea mntuirii
lui este mgulirea dat de propria lui persoan. rbit de mndrie omul
nesocoteyte pe Dumnezeu, pe care nu-L putem afla dect prin umilinj yi
smerenie. Dac iubim nvjturile creytineyti trebuie mai nti s le
cunoaytem yi s le gustm. Dac nu vrem s le cunoastem si s le urmm
ajungem la nebunie si ndrcire.

S ne ntoarcem deci la cele simple si drepte, la cele vesnice, s ne ntoarcem la
Dumnezeu si s ne regsim pe noi nsine, regsindu-ne si rostul adevrat, cci
ne-am schimonosit chipul luntric cel asemenea lui Dumnezeu si am rtcit
calea, trgnd mereu n plugul vietii cu gndul spre cele pmntesti
nemaivzndu-le pe cele ceresti. Preocupati de mijloacele existentei, uitm de
scopurile ei; umblnd dup poItele trupului pierdem suIletul si cu ct trim
pentru noi nsine, ne ndeprtm de Dumnezeu.

S ne oprim putin din drumul Irmntrilor noastre si s ne ntrebm cu toat
sinceritatea, de ce ne iubim mai mult trupul care este vremelnic si supus
putrezirii, dect suIletul care este vesnic si este cel mai mare dar cu care ne-a
nzestrat Dumnezeu. De ce ne ngrijim de boala trupului, iar boala suIletului o
lsm nevindecat asa nct multi nu se spovedesc cu anii si din nestiint,
necredint sau rusine nici ultima spovedanie nu o Iac cum trebuie.

De ce iubim att de mult mpodobirile trupului, iar virtutile suIletesti si Iaptele
bune le trecem cu vederea?! De ce ne ntristm cnd ne ptm hainele si nu
plngem cnd ne ptm suIletul cu Iel de Iel de pcate?! De ce ne nselm si ne
dusmnim pe noi nsine prin ceea ce avem mai scump si nemuritor, suIletul?!
De ce ne amgim cu o credint de supraIat si nu psim mai adnc trind ca
adevratii crestini?!

S deschidem ochii sufletului yi s auzim glasul Mntuitorului cnd ne strig
ca s ne ntoarcem de pe drumul morjii la viaj. Si astzi glasul aceluiayi
Mntuitor ne cheam pe toji ca s ne ntoarcem de pe cile frdelegilor. S
nu zicem ca necredincioyii c nu avem pcate. S privim trecutul nostru yi s
vedem cum stm noi cum sufletul yi dac socotim mai amnunjit, observm
cum pcate foarte grele muljime de creytini le fac att de uyor.

S zicem c nu ai pus Ioc la nimeni ca s-l pgubesti, dar cte case n-ai aprins
cu limba, prin vrajb si invidie, prin iscodiri si minciuni?! Cte suIlete n-au
suIerit si nu suIer din cauza limbii unora?! Cte suIlete nu se smintesc si cti
nu se ceart, ajungnd la btaie, cti nu hulesc pe Dumnezeu, si cte alte rele
datorit prciunilor si minciunilor lor?!

Dar ce s mai spunem de pcatul acesta mare al desIrnrii si al avorturilor care
se practic pe o scar ntins ajungnd s-l Iac chiar si Ietele de scoal?! Cei
mai multi tineri nu ntreab nici pe mam, nici pe tat si necununati la biseric
se ntrec n pcate ca dobitoacele. Asa cum au vzut prin Iilme, zmislesc copii
Ir cununie, care la rndul lor Iac si ei la Iel, ba si mai ru. Apoi diavolul i
mpinge la un alt pcat, cci vznd c nu se nteleg ncep s alerge pe la
vrjitoare si descnttoare, la ghicit si spiritism. Asa i spurc diavolul ca s nu
mai aib loc duhul lui Dumnezeu n suIletele si trupurile lor. Vai de casa aceea
unde se aIl o Iemeie care merge la vrji si descntece.

Multi printi si smintesc proprii copii purtndu-se cu nerusinare Iat de ei. Unii
se dezbrac n Iata copiilor lor si Iac chiar glume proaste n Iata lor, sau dorm
amestecati si Ir de nici o grij, Ir s gndeasc cum gnduri urte si viclene
ncoltesc n mintea si inima acestor copii. Nu este ngduit unui tat s doarm
cu Iiica sa n pat dup 7 ani, sau unei mame s doarm cu Iiul ei dup vrsta
aceasta si nici Irati cu surori, Iiindc copiii veacului acestuia au simturile Ioarte
dezvoltate si ajung la pcate grele, pentru care printii vor da seama naintea lui
Dumnezeu.

Mare dezastru suIletesc a reusit diavolul s Iac n suIletul tineretului prin Iel de
Iel de Iilme, teatre si distractii imorale. Diavolul a nvtat chiar pe unele Iemei
s-si vnd trupul si sunt sigur c astIel de Iemei nu stiu ce e pcatul si nu s-au
spovedit niciodat. Tot un pcat mare este s tineti n cas reviste cu poze
imorale care nu sunt altceva dect icoanele curvarilor. n casa unde se aIl astIel
de tablouri, Dumnezeu nu ascult rugciunea si vai de casa aceea n care
rugciunea nu e primit.

Iat idolii moderni ai veacului de pe urm. Multe mame vin cu copiii speriati,
damblagiti, plini de bube, slbiti si cu lacrimi n ochi spun c asa mari cum sunt,
copiii lor urineaz n pat. Se ntreab de unde au aceast spaim, Ir s se
gndeasc c copilasii lor cnd sunt pe ntuneric n cas si apar la televizor
scene ngrozitoare, ei tip si tremur de Iric. Urmrile apar mai trziu. Iat de
ce Iemeile nsrcinate n-au voie s priveasc astIel de scene, c de aceea se nasc
copii cu duh de Iric si chiar ndrciti.

Multi tineri si tinere si-au mbolnvit corpul si si-au otrvit suIletul cu astIel de
blestemtii pe care duhurile necurate le-au scos la iveal pe Iata pmntului.
Acestea sunt cursele diavolului, unditele lui ca s atrag tineretul din cea mai
Iraged vrst.

S ia aminte printii c vor da seama de suIletele tineretului nostru ajuns bolnav
cu trupul si mort cu suIletul de aceste pcate care-l Irmnt si-l chinuiesc tot
timpul. De aceea multi si mint printii, i nseal si i Iur. Multi crestini cred c
de aceste pcate pot scpa usor, pltind cte un pomelnic sau aprinznd
lumnri. E usor s Iac omul lucrul acesta, mai ales acum cnd toat lumea are
bani, dar s nu ne nselm si s stie toat lumea c nu exist mntuire Ir
pocint si Ir oprire de la Irdelegi precum si Ir mplinirea sIintelor
canoane aplicate celor pctosi spre ndreptare.

Dac nu ne cim din inim si nu plngem pcatele noastre, nc nu suntem
ntorsi de pe calea mortii si a pieirii vesnice. S ne ntoarcem la mama noastr
care este SInta Biseric, si s ascultm glasul Mntuitorului care ne strig pe
toti s ne ntoarcem la El.

Rugciune

Doamne si Stpnul vietii noastre, Cel ce ai nviat pe Iiul vduvei din Nain,
milostiveste-Te si nviaz suIletele noastre cele omorte de pcat. Zi-le Tu, cu
cuvntul Tu cel dumnezeiesc: sculati-v, tinerilor, sculati-v copiilor din
drumul mortii, din drumul pcatelor si viciilor si veniti ca n ziua cea mare s
nviem cu totii pentru viata vesnic. Amin.

Pr. Lect Univ. Dr. Constantin Necula - Predic la Duminica a XX-a dup
Rusalii - "Nu plnge!..,"



Hristos Domnul la portile Nainului. Dup ce n Capernaum vindecase sluga
sutasului, a unui pgn n care Domnul a vzut credint mai mult dect la cei
din Israel (Lc 7, 1-10). Dac n cetatea aceea ntlnise boala si-o biruise, aici si-
acum Hristos ntlneste moartea, contraIacerea bucuriei... Nu-i usor de nchipuit
ce tablou era acolo, ct durere si jale nconjurau pe biata vduva al crei unic
copil (Lc 7,12), deci unic pmntesc sprijin, era dus s Iie dat trnei. S Ii
remarcat n vduva aceasta Hristos taina vduvei din Sarepta Sidonului, duioasa
disperare a aceleia (3 Regi 17,18)? Aceea care s-a luat de piept cu "omul lui
Dumnezeu", Ilie, cerndu-i viata napoi? Sau poate era ceva din - putem admite
deja - vduvia propriei Maici si din aducerea-aminte (nainte vedere) a Iaptului
c undeva, tot la margine de cetate, Fiul Mariei, Unul-Nscut, se va da iarsi
"sicriului de tain mntuitoare" - ce este Crucea, spre mntuirea oricrui suIlet.
Cert este c Hristos, ntlnind durerea maicii, face din moarte, bucurie. Aya
cum numai El este n stare s fac!

dat, prin al doilea an de preojie, n orayul meu natal, am fost martorul unei
ngropciuni (cci nu nmormntare era) care m-a cutremurat mai mult ca
altele. Un tnr se sinucisese, undeva ntr-o pdure. Si familia, prieteni,
colegii toji, cu bti n piept yi urlete de durere se desprjeau de tnrul acela.
Pentru c preot - dup rnduiala cuminte a Bisericii - nu era, pe margine,
niyte lutari cntau bucji triste - mare parte din ele romanje... n durerea
mamei copilului aceluia era cea mai dramatic lupt din cte mi-a fost dat s
vd... Stam pe margine - tocmai nmormntasem pe un om tare drag mie - yi,
cu nodul n gt, mi imaginam pe vduva din Aain... Ct dezndejde, cnd
nu este prezent Hristos! Dup ce l-au ayezat n groap yi au plecat toji, m-am
dus lng movilija de lut galben yi-am rostit "1atl nostru..." Au de dragul
celui care yi grbise plecarea, ci din solidaritate - poate necanonic - cu
femeia aceea, mam de ran cu vduva din Aain. Au ytiu de unde a rsrit
lng mine. Poate c nici nu plecase... Pe faja ei se ayezase o umbr, fin ct
o pnz de pianjen, o umbr de ndejde. Pe care nu eu i-o ddeam, ci taina
aceasta a prezenjei lui Hristos n ntmpinarea disperajilor lumii.

Mi-am nteles atunci, mai mult ca oricnd, Dumnezeul Cruia-I slujesc si a
Crui iubire mi-e hran cereasc si pmnteasc. El rmne Fctorul de
minuni; ba, mai mult, El e Minunea, pentru c El e Viata. Cnd m-am ntors
ntre ai mei, mama mea a Iost cea care, simtindu-mi plnsul, mi-a pus capul pe
umrul ei, m-a mngiat si mi-a zis: "Dragul mamei..." Este reactia care mi-a
conIirmat c toate maicile au n inima lor ceva din sabia care trece prin inima
Maicii Domnului. Si-am nteles c de dragul unor astIel de Iiinte, icoane de duh
ale mplinirii Iubirii, Hristos schimb moartea-n bucurie. V nchipuiti coloana
de oameni care duceau - tot n cntare lcrimat - pe tnrul din Nain cum s-a
ntors acas. Cum este s rspunzi: Unde-ai Iost? La o nmormntare. Sau...
Unde-ai Iost? La o nviere!!!"

Cnd Domnul Iisus i spune femeii: "Au plnge", nou ne porunceyte s
lum aminte. Ca-n deplin tlcuire a Duhului SInt Biserica-maic poart spre
nviere pe Iiecare din noi atunci cnd ne asum si, mai ales, cnd ne lsm
asumati de ea. Si noi suntem Iii, unici Iiecare n Ielul su, acestei teribile
legturi de pmnt si cer care ne este asezarea n Biserica Slavei. S lum seama
dar! S Iacem din Hristos aliatul Maicii de duh ce ne este Biserica (si a mamei
de trup) ca, Iie si la iesirea din Nainul vietii acesteia, s cptm mila cea mare.
A nvierii cu Hristos, de Hristos.



















Traian Dorz - Medita(ii la Apostolul din Duminica a 20-a dup Rusalii - N-
am ntrebat pe nici un om



"Dar cnd Dumnezeu - Care m-a pus deoparte din pntecele maicii mele yi
m-a chemat prin harul Su - a gsit cu cale s descopere n mine pe Fiul
Su, ca s-L vestesc ntre neamuri, ndat n-am ntrebat pe nici un om, nici
nu m-am suit la Ierusalim la cei care au fost apostoli nainte de mine, ci m-
am dus n Arabia. Apoi m-am ntors din nou la Damasc". (alateni 1, 15-17)

Cnd n viata unui om al lui Dumnezeu se petrece o minune, sau vine o
chemare, sau se descoper un adevr, acest lucru se Iace n asa Iel nct omul cu
care se petrece aceasta nu mai are nici o ndoial c Duhul lui Dumnezeu Iace
aceasta cu el.
1ot ceea ce vine de la Dumnezeu, n viaja cuiva, vine nsojit de o puternic
ncredinjare a adevrului acestei descoperiri. Revelajia lui Dumnezeu este
nsojit de mrturia unei mari puteri care ncredinjeaz toat fiinja alesului
Su c descoperirea este dumnezeiasc. Si sufletul se umple de puterea
nebiruit a siguranjei yi a ncrederii neclintite.
Taina nasterii din nou este unic, dup cum si suIletul nostru este unic. Ea, chiar
dac se ntmpl n viata mai multora n acelasi timp, este totusi unic pentru
Iiecare suIlet. Fiecare din cei cu care se petrece taina aceasta o simte altIel. Si n
Iiecare ea lucreaz n alt Iel, potrivit cu starea Iiecruia, cu chemarea Iiecruia,
cu ascultarea Iiecruia.
Cel cu care se petrece taina aceasta simte totdeauna o putere cereasc lucrnd
asupra sa, Ir s o poat respinge sau stpni, asa cum nu poti stpni sau
mpiedeca un vnt puternic, ci trebuie s te lasi dus de el.
Cnd aceast lucrare vine de la Dumnezeu n chip biruitor yi mrej, ea se
impune puternic, fr putinj de respingere. Schimbarea total pe care o face
n fiinja celui peste care vine este plin de putere yi de siguranj. Aimic
yovitor, nimic ndoielnic, nimic neclar. Ci totul luminos, limpede yi ntreg
Din pricina asta n-ai nevoie s ntrebi pe nimeni.
Si chiar dac ai ntreba, nimeni n-ar Ii n stare si n msur s-ti explice aceast
minune. Dac n-a explicat-o Hristos lui Nicodim, atunci, cu att mai mult, un
om n-o poate explica. Ea este o minune, si minunile nu se pot explica, se pot
numai vedea sau crede.
Drag suflet care auzi aceste taine mntuitoare, ia bine seama la ele! Jino
chiar acum la Hristos yi cere-I s fac yi n viaja ta minunea nayterii din nou,
fr de care nimeni nu va putea intra n mprjia Lui cea cereasc (In 3, 5).
Cnd Hristos te cheam s vii s te predai Lui, atunci nici un alt glas s nu
mai aud urechile tale. Aici o ndoial s nu mai asculte inima ta. Aici o alt
iubire s nu te rejin. Pe nimeni altcineva s nu mai ntrebi. Ci cu tot
sufletul tu, cu toat puterea ta yi cu toat fiinja ta vino yi te pred lui Iisus n
totul totului tot.
Aceast predare va face n tine nayterea din nou yi te va transforma din om
firesc n om duhovnicesc. Si dintr-un rob al pcatului te va face un copil al lui
Dumnezeu, o unealt folositoare n Mna yi n slujba Lui.
Se petrec n viata noastr lucruri care se vd puternic c vin de la Dumnezeu. Si
cnd Duhul SInt Iace lucrri care ne arat cu trie c sunt de la Hristos, atunci
noi trebuie s credem puternic si s nu ne ndoim nicidecum cu privire la
ascultarea ndrumrii pe care ne-o poruncesc ele.
Adevrul lui Dumnezeu trebuie s ne Iie mai scump dect orice comoar din
lumea asta, iar dragostea Iat de El nu trebuie s o ntreac n inima noastr nici
o alt dragoste pmnteasc, oricare ar Ii ea.
Cnd vezi astIel de adevruri si auzi astIel de porunci ceresti, orice ntrebare
omeneasc este un pcat, Iiindc pune la ndoial mretia lui Dumnezeu.
Hristos - Puterea apostoliei



Traian Dorz - Lacrimi yi mngieri



Lacrimile care curg nuntru sunt cele mai grele lacrimi si durerile ndurate
singur sunt cele mai amare dureri. De aceea mngierile Domnului nostru Iisus
Hristos sunt totdeauna cel mai aproape de acestea.

a s-ti duci toti paii ti prin lume, incat oricine te va urma s afung la
Mantuitorul nostru Iisus Hristos. a s-ti fie toate cuvintele tale spre semenii
ti, incat oricine te va au:i s doreasc s vin la El. tunci, in Ziua cea Mare
a Infricoatei Judecti, tu vei putea privi cu bucurie nu numai in ochii tuturor
celor pe lang care au trecut paii ti i cuvintele tale, ci i in Ochii celuia la
care au afuns.

Dac vei avea ncrederea unui copil, iubirea unui copil, senintatea unui
copil yi nevinovjia unui copil - vei putea trece prin viaj yi cu nengrijorarea
unui copil. Atunci vei intra n cer cu usurinta si bucuria cu care intr n camera
de srbtoare un copil la printii si.

Cntrile Domnului ti trezesc attea rezonante n inim si ti aduc atta linistire
si bucurie n duhul tu. Deci caut cntrile Domnului si iubeste-le! Ele sunt
aripile pe care fiinja ta zboar n cer yi miresmele care te fac s te simji n
grdina raiului.

Aceea este adevrata iubire, care nu-si caut niciodat Iolosul ei personal. Te
iubeste cu adevrat numai acela care nu urmreste nici un cstig, de nici un Iel,
de la tine si care nu trage ndejde s-i Iii nimic. Ci caut el s-ti Iie tie, ca o
mam copilului ei. Iubirea noastr este curat si Iericit numai ct rmne la
jumtatea noastr de sus. O, Dumnezeul nostru, pstreaz-ne iubirea noastr
totdeauna sus, spre a ne fi totdeauna vrednic de Numele Tu yi de numele
ei.

Adevrata njelepciune este a yti s spui la timp: ,Ajunge!". n toate lucrurile
tale - n mncarea ta, n odihna ta, n munca ta, n rtcirea ta - s ytii spune
la timp: ,Ajunge!". Fericit acela care nu spune niciodat acest cuvnt prea
trziu.

Dragostea adevrat trieste numai atta ct Ilmnzeste si nseteaz mereu, ct
nu se satur niciodat. Cnd ajunge s se sature, dragostea moare. De aceea,
Ilmnzeste si nseteaz mereu dup dragostea lui Dumnezeu, dup dragostea
Iratilor si a semenilor ti, ca s Iii totdeauna Iericit si cnd o cauti, si cnd o
primesti!

Cea mai nalt iubire este iubirea vrjmasului tu si cel mai mare suIlet este
acela care a crescut pn la nivelul iubirii pentru vrjmasi. Aceasta este singura
unitate de msur a nltimii duhovnicesti si, dac vrem s ne cunoastem ct am
crescut n Domnul, s ne msurm cu aceasta. mpcarea adevrat nu-l
ocoleste pe cellalt, ci i iese nainte cu bucurie si senintate. mpcarea Iericit
nu ocoleste, ci ntmpin.

Nu cuvinte despre iubire, nu cntri despre ea, nu scrisori de iubire ci Iapte de
iubire adevrat; pe acestea ni le cere Dumnezeu, pe acestea ni le cere adevrata
dragoste. Cine prea vorbeste, acela nu Iace, iar cine Iace, acela nu prea vorbeste.
Dar numai la Izvorul Crucii aIlm aceast putere.

Cum tratm noi pe cel ce ne-a Icut rul? Cum rspundem noi celui ce ne-a
iubit? Aceasta ne va arta ce Iel de suIlet avem si ce rsplat meritm de la
Dumnezeu. Numai cine rmne la coarnele plugului su pn la captul brazdei
sale si numai cine rmne statornic lng iubirea sa pn la sIrsit acela va Ii
binecuvntat.

Dac ai necazuri n viata ta, mergi s-ti aIli mngierea lor la cel care a suIerit.
Dac ti este greu pe calea vietii tale, nsoteste-te cu cel care poart si el o
povar grea si dac ai nevoie s ceri vreodat ceva, du-te si cere celor sraci,
pentru c cel care nu a suIerit nu te va mngia niciodat, cel care nu poart el
nsusi povara nu te va ntelege niciodat si cel bogat nu te va mprumuta
bucuros niciodat. Fiindc toti acestia sunt strini de Dumnezeu. Si totdeauna
vor zice c nu au.

De nimic s nu-ji fie fric att de mult ca de fric. Aimic s nu iubeyti att de
mult ca iubirea yi pentru nimic s nu te rogi att de puternic ca pentru harul
de a te putea ruga ntotdeauna puternic. Cine face aya va fi totdeauna biruitor
n toate luptele sale yi binecuvntat n orice vreme a lui.

Sunt multe rele pe care le Iaci n viat Ir s vrei. Acestea au si ele urmrile lor
neIericite. Dac tu esti bun, urmrile neIericite ale relelor tale le vei suporta tu.
Dac esti ru, vei lsa s le suporte altii.

Celui iubitor, iubirea i surde de pretutindeni. Celui curat, curtia i nveseleste
privirea la orice pas. Si celui ce doreste dup Dumnezeu, El i iese n
ntimpinare pe orice drum. Si la orice ntoarcere.

Temerile cele prea usoare si ndrznelile cele prea grele Iac s creasc n inima
noastr ndoielile cele mai struitoare. ntelepciunea este a sti ntotdeauna s aIli
calea cea de mijloc dintre acestea, de a o tine mereu si de a nu o pierde
niciodat, nici noaptea si nici iarna. Nici cnd umbli singur, nici cnd ajungi n
gloat.

Dumnezeu este att de departe de noi si totusi nu este strin nici unuia. Este
att de apropiat de Iiecare si totusi nu este Iamiliar nimnuia. Este att de
Nemrginit si totusi nendestul. Att de pretutindeni, nct parc nu-i nicieri.

Istoria datoriilor noastre este o zbuciumare ntre cerintele mprtiilor lumii
acesteia si cerintele mprtiei lui Dumnezeu. Si tocmai acesta este semnul c
vremea mprtiilor lumesti a trecut si c vremea mprtiei lui Dumnezeu este
aici. Fiindc ceea ce este sigur si prezent nu te zbucium.

Rugciune

Doamne, cnd va veni ncercarea n via(a mea, adu-mi aminte c eu Ti-am
cerut-o pentru cur(irea mea. Cnd va veni lenevirea inimii mele, adu-mi
aminte c eu am mustrat pe al(ii pentru ea. Cnd mi va veni ispita, adu-mi
aminte c eu am judecat pe al(ii pentru c s-au lsat birui(i. Iar n clipele
de fric, adu-mi aminte de tot ce Ti-am promis eu cu legmnt veynic. i nu
m lsa niciodat s cad, uitnd acestea.

Doamne, pe cei ce sunt slabi, ntreyte-i yi pe cei care dorm, trezeyte-i. Ca
pe nici unii s nu-i prind satana dormind, ci s-i afle treji, pentru a lupta
cu el yi a-l birui. Astfel f-ne, Doamne, s vezi Tu la sfryitul luptelor fa(a
noastr biruitoare yi capul yarpelui zdrobit.

Mi-am sim(it sufletul ca un vrej ndrzne( care se rsuceyte, sprijinindu-se
de o raz, spre Lumin. Am gsit coloana fr de sfryit a dragostei Tale.
i acum sufletul meu urc n spirale fericite, n jurul ei, spre cer. Curnd
va ajunge dincolo de Timp. i, oprindu-se la picioarele Tale, va deveni imn,
ori va deveni o raz de aur, ori va deveni un suspin de dragoste mplinit.
i Tu l vei sruta de patru ori: pe fruntea care a gndit frumos, pe gura
care a vorbit dulce, pe ochiul cel care a privit drept yi pe ochiul cel care a
plns iubitor: n Numele Tatlui, yi al Fiului, yi al Sfntului Duh. Amin.

1raian Dorz, din Mrgritarul ascuns



































Traian Dorz - N-am s uit.



N-am s uit, Iisuse Doamne, niciodat
din ce greu, prin ce minune m-ai scpat,
n-am s uit iubirea Ta nemsurat,
buntatea Ta si grija-Ti minunat,
c-am Iost mort, si dintre morti m-ai nviat!

N-am s uit cum, cnd durerea era mare,
si-am strigat s nu m lasi, c nu mai pot,
n-am s uit cum mi-ai rspuns, cu ce-ndurare,
cum n noaptea cea mai neagr de-ntristare
mi-ai umplut de strlucire cerul tot.

N-am s uit cum ai rspuns Tu rugciunii,
cnd credeam c sunt mai singur si uitat,
cnd cei dragi nu mai stiau c sunt, nici unii,
cnd tnjeam de dorul soarelui si-al lunii,
n-am s uit, Iisuse Doamne, niciodat`.

Ct as vrea s-Ti pot aduce-o multumire
mai curat dect roua de pe crin
si s-Ti cnt un dulce cntec de iubire,
revrsat n stri de har si Iericire,
din potirul sInt al rugciunii plin!

Ct as vrea s pot s-Ti cnt ca altdat,
cnd era senin-senin tot cerul meu,
pn nu plnsesem nc niciodat,
pn n-aveam inima mpovrat,
recunosctor eu Ti-as cnta mereu!

Dar acum, cnd, dup ani de ptimire,
eu mi reamintesc de buntatea Ta,
vreau s-Ti cnt un cntec numai multumire,
dar, Iisuse, Te rog iart c-n nestire
m trezesc c-mi scald lacrimi Iata mea.

O, mai d-mi, Iisuse Doamne,-o primvar
Ir nori, si Ir plns, si Ir chin,
si d-mi glasul Iericit de-odinioar,
s-Ti aduc ntreaga inimii comoar
n potirul sInt al rugciunii, plin.

Si-acest cnt doresc s-Ti Iie-o mrturie
pentru toti cti vor mai suIeri cndva,
ca s cread-n Tine, Doamne, cu trie
si s strige ctre Tine din urgie,
ca s-Ti cnte-apoi ca mine slava Ta.

















Evanghelia Duminicii a 20-a dup Rusalii - nvierea fiului vduvei din Nain



,Si s-a sculat mortul yi a nceput a gri'.

Evanghelia cu nvierea Iiului vduvei din Nain arat o minune a Mntuitorului
Hristos: o mam si ducea Iiul la groap si, pe drum, s a ntlnit cu Iisus, Care i-
a nviat odorul. S lum aminte c minunea din evanghelia de duminic se
ntmpl si astzi. Ca i vduva din Nain, i noi avem un singur fiu de mare
pret. viata noastr sufleteasc, sufletul nostru. De multe ori se imbolnvete de
moarte i acest fiu al nostru, de multe ori chiar i moare i multi chiar il i
ingroap in pcate. Dar aceasta inc nu este nici o minune. Minunea aceasta
este c i fiul nostru, viata noastr sufleteasc, sufletul nostru se poate tmdui,
poate chiar invia din moartea pcatelor, dup ce ne-am intalnit i noi cu Iisus
Hristos.

Da, da, iubite cititorule, aceasta este taina nvierii noastre din moartea pcatelor:
s ne ntlnim mai nti cu Iisus, s-L primim ca pe Cel ce a murit pentru noi si
ne-a lsat si nou darul nvierii, precum a zis: ,Eu sunt nvierea yi viaja. Cine
crede n Mine viu va fi, chiar dac va fi murit' (Ioan 11, 25).

Si tu, iubite cititorule, te poti ntlni cu Hristos oricnd: Iie c zaci cu suIletul
bolnav pe pat, Iie c ai plecat si tu la groap cu suIletul omort de pcate.
Hristos te asteapt ca s-ti nvie suIletul. ti trebuie ns ceva nvietor de suIlete,
ca s te ntlnesti si tu cu Iisus. ti trebuie lacrimile vduvei care-si plngea
copilul; ti trebuie si tie lacrimi Iierbinti cu care s-ti plngi cderea si moartea
ta cea suIleteasc. ti trebuie, drag cititorule, un dor, o dorint Iierbinte dup
Iisus, Doctorul cel bun, Care s te vindece, s te ridice, s te nvie la o nou
viat. Cnd vei simti acest dor si l vei stropi mereu cu lacrimile prerii de ru
pentru pcatele tale, atunci si tu esti un mort ce a nviat la o viat nou.

Eu am vzut astIel de morti nviati. Cu prilejul unei adunri ce au tinut-o aici, la
Sibiu, cei care s-au hotrt mpotriva betiilor, sudalmelor si altor pcate grele,
un ostas din Oastea Domnului ne-a spus, n chip misctor, istoria nvierii lui din
pcate. ,Eram un betivan vestit n satul meu ne spunea Iratele nostru si
astzi oamenii se mir c m-am putut schimba asa dintr o dat. Uitati-v, mi
zic oamenii c prpditul cela de ieri s-a Icut crturar si acum nvat pe
oameni din crti si gazete'.

Iat, iubitilor cititori, cum ,s-a sculat un mort si a nceput a gri'!

Un cititor de la sate mi scriea: ,De cnd mi-ai trimis Biblia, domnule printe, si
de cnd citesc n ea, simt c m Iac altul. Duminica merg regulat la biseric si
dup ce vin de la biseric citesc oamenilor din Biblie'.

Iac si acesta este un mort care ncepe s ,se scoale si s griasc'!
Dar de ce nu nvie toti pctosii, m vei ntreba?
Pentru c nu se ntlnesc cu Mntuitorul Hristos asa cum trebuie, rspund eu.
Sunt unii, Ioarte multi, care se roag regulat, merg si la biseric, dar cu Iisus nu
se ntlnesc si din pcate nu ies. Dac nu iesi din pcate, iubite cititorule, dac
nu ncepi o viat nou dup Evanghelie, acesta este semnul c tu nc nu te-ai
ntlnit cu Mntuitorul Hristos.

O, ce dar mare este, iubite cititorule, n vorbele: ,yi s-a sculat mortul yi a
nceput a gri'! Si eu, cel care scriu aceste rnduri, eram odat, drag cititorule,
un mort ce mergeam spre groapa pieirii mele suIletesti. Si tocmai cnd ieseam
din poarta vietii, Iisus a iesit n calea mea si m-a nviat. M-am ntlnit cu Iisus,
Mntuitorul suIletului meu; si de-atunci m-am schimbat, m-am sculat si ,am
nceput a gri'. si voi gri mereu despre minunile ce le Iace Iisus n suIletul
omului.

Cum nvie un suflet din moartea pcatelor

Chipul de mai jos ne arat cum poate un om s nvie din moartea pcatelor. Nu
cu putere de la sine se poate Iace aceast nviere, ci cu putere de la Domnul de
sus, de la darul si Duhul Lui cel SInt.

Cartea glinda inimii omului ne arat inima unui om care fusese plin cu
cele yapte pcate de moarte: cu trufia, care-i n chipul punului, cu
desfrnarea, n chipul japului, cu lcomia, n chipul porcului, cu lenea, n
chipul broaytei jestoase, cu mnia, n chipul tigrului, cu pizma, n chipul
yarpelui yi cu zgrcenia, care-i n chipul broaytei.

Cu ajutorul acestor yapte pcate de moarte, diavolul se fcuse stpn yi
poruncitor n inima omului.

Atunci ngerul Domnului se apropie cu Evanghelia de cel pctos, cu
chemarea Domnului, yi-l ntreab: ,mule, iac moartea yi pieirea cea
sufleteasc stau naintea ta!". Pctosul aude yi ascult glasul Domnului yi,
uitndu-se n inima lui, o vede ncrcat cu attea pcate. n aceast stare el
suspin yi plnge, strignd: ,, nenorocitul de mine! Cine m va izbvi din
aceast moarte?!" (Rom. 7, 24).

Atunci ngerul i zice: ,Au te teme, c Dumnezeu nu vrea moartea
pctosului, ci s se ntoarc yi s fie viu!" Si Duhul Domnului ptrunde n
inima omului cu lumin yi dar. Satan fuge cu ceata lui de pcate, pentru c
Satan numai acolo poate sta unde este ntuneric de pcate yi fuge de unde au
nceput s ptrund lumina lui Hristos yi darul Duhului Sfnt.

nsusirea si puterea Duhului SInt tocmai acestea sunt: viata, o viat nou; o
trezire, o nviere la o viat nou. Oriunde S-a artat si Se arat Duhul SInt, El a
Icut si Iace un mare rsunet, El Iace o zguduire, o schimbare din temelie a
vietii, El Iace o nviere la o viat nou. Oriunde se arat puterea Duhului SInt,
se Iace o minune ca aceea din chipul de la pag. 339. Minunea din chipul acesta
trebuie s se petreac si n viata noastr suIleteasc, iubitilor cititori ai acestor
rnduri. De o nviere la o viat nou prin harul si darul Duhului SInt avem
lips si noi. Fr aceast renastere si nviere suIleteasc nu este mntuire.

Lumea de azi e un urias cimitir plin cu ,morti care triesc', cum Ioarte potrivit
i numeste Apocalipsa pe cei pctosi (Apoc. 3, 1). Trebuie s ne trezim, s
nviem din aceast moarte suIleteasc, dar aceast nviere o pot Iace numai
darul si harul Duhului SInt. ns harul si darul Duhului SInt se pogoar numai
peste o viat pregtit suIleteste pentru primirea lor: peste o viat de rugciune
si predat cu totul Domnului.












IPS Iosif Pop - ~Tinere, (ie (i zic: scoal-te!



"Aoi renunjm foarte repede, avem impresia c atunci cnd gsim pujin
credinj si cu totii suntem la Iel nu vorbesc acum de altii, ci de noi, cei care
suntem acum aici: avem impresia c totul este fcut. Suntem cldicei yi ne
compromitem n acest cldicel toat viaja noastr. Ne place s rmnem aya,
ntre credin( yi necredin(, ntre fapt bun yi fapt rea, ntre ceea ce
vedem yi ceea ce nu vedem, fr s facem un pas nainte, spunnd c acum
avem altceva de fcut. Si este adevrat; este starea noastr, o stare de
lncezeal, de acedie, cum o numesc Prinjii - atunci cnd neputinja
sufletului se manifest".


'Iubiti credinciosi,
. Sau mai bine zis iubiti tineri, pentru c sunteti att de multi aici n biseric.
Astzi este o duminic, o srbtoare a tnrului. Un tnr moare, singurul Iiu
al mamei sale, o vduv din Nain, care-l conduce spre mormnt. n cale se
ntlneste cu Mntuitorul, care-l nvie si-l red mamei sale. Toat lumea se
bucur, dar se si ntreab: de unde atta putere? Puterea pe care Hristos o avea
- s dea viaj - este puterea lui dumnezeiasc; este o mrturie a faptului c
nu este numai un om oarecare, ci c este Dumnezeu. Si ce le spunea
apostolilor si celor care-l urmau? Mergeji yi spuneji Sfntului Ioan Boteztorul
c orbii vd, ychiopii umbl, morjii nvie. Si acesta este semnul c mprjia
lui Dumnezeu este aproape. Aproape n sensul c este printre oameni, c este n
lume. De Iapt, Dumnezeu coborndu-se n lume mntuieste lumea, i d viat.
Si sigur c nu toti cei care-l urmau pre tnr spre cimitir au nteles c Hristos
este si Dumnezeu si om. Doar puterea aceasta mare, care ne uimeste pre toti si
astzi atunci cnd se ntmpl vreo minune, doar aceasta i impresiona.

S revenim ns la Iemeie si la tnr: este vorba n primul rnd de o mam, care
att de mult si iubea copilul, atta credint a avut, si atta s-o Ii rugat nainte,
nct Dumnezeu i-a iesit n cale. Atunci cnd nu mai era nici o speranj,
atunci cnd nu mai putea s-yi pun ndejdea n nici unul din oameni, n
nimic din ceea ce este omenesc, ci numai n Dumnezeu, iat c Dumnezeu i
iese nainte.

Stim c totul se petrece n lume cu voia lui Dumnezeu, dar iat c dintr-o dat
ne apare o Iemeie, o mam, care era nemngiat de moartea Iiului su. Aceast
mam ns avea si mult credint: credinta c Dumnezeu poate orice,
Dumnezeu poate totul, nu doar pentru viata aceasta, ci pentru vesnicie. Dac
Hristos a mplinit rugciunea ei nseamn c avea o credint dreapt, o credint
tare. Nu era o mam ca oricare, care vrea doar binele pmntesc al copilului su,
o mam care este legat doar trupeste de copilul ei, ci o mam care a nteles c
pentru a-l Iace pe copil s triasc trebuie s-i dea mai mult dect o viat
trupeasc, trebuie s-i deschid poarta cerului, o perspectiv nspre mai mult,
nspre altceva.Poate c n-a Icut-o n viata ei ndeajuns, dar sigur a Icut-o
aceast mam: rugciunea yi credinja ei ne arat c morjii pot nvia.

S revenim la noi, la cei de azi, la cei care vedem de multe ori minuni, si stiti
bine c printre noi, printre dumneavoastr, printre tineri, se ntmpl multe
minuni, si multe mame si-au vzut copiii lor vindecati de boli incurabile, atunci
cnd medicii mai ddeau doar cteva luni de trit. Si sigur c uneori nu gsim
aceeasi credint la aceste mame, ca cea a vduvei din Nain. Credinja trebuie
crescut, cultivat, s ytim c transmitem copilului odat cu trupul - yi
credinja - prin felul nostru de a fi, de a ne ruga, de a ne tri - n Adevr -,
viaja.

S revenim la tnr: nu stim cum a trit, nu stim ce viat a avut; poate c nu l-a
cunoscut pe Dumnezeu asa cum l cunoastem noi astzi, pe Iat; poate c nu i s-
a artat Dumnezeu. Dar este foarte clar c ncepnd cu aceast zi cnd se
trezeyte la realitatea existenjei yi a prezenjei lui Dumnezeu n lume, n viaja
lui ceva se va schimba. Acest tnr si va drui de acum viata lui Dumnezeu,
singurul care este luminarea suIletelor si a trupurilor noastre. Atunci cnd
vedem lumina cea ascuns a viejii noastre, care este Hristos, nu mai putem
tri cum am fcut-o nainte: Hristos cere ceva de la noi, cere s cultivm n
noi cunoayterea cea adevrat, cunoayterea lucrurilor celor care nu se vd, a
lucrurilor tainice.

Aoi suntem obiynuiji s cultivm n noi moartea, adic lucrurile trectoare,
asa cum a Icut probabil si acest tnr: a cultivat n el lucrurile cele muritoare,
cele care se iau de la noi odat cu trecerea din aceast viat. Si s ne amintim
din nou cuvintele pe care i le spune Mntuitorul Mariei, sora lui Lazr: ,Maria
partea cea bun yi-a ales, care nu se va lua de la ea". rice am face noi pe
pmnt se ia de le noi, yi drumul este spre cimitir. Dar atunci cnd lumina care
ne conduce este Hristos, cnd ne iese n cale, s nu-L pierdem. S nu-L
pierdem tineri Iiind, pentru c ceea ce trupul cere de la noi n tinerete, si toat
viata, nu sunt cele ale duhului, ci cele ale trupului. De aceea n Liturghie ne
rugm n Iiecare duminic n rugciunile pe care trebuie s le auziti, desi ele se
spun n tain: ,s ne cure(e Dumnezeu trupul yi duhul de toat necur(ia",
si trupeasc, si suIleteasc.

nvierea este yi a noastr. Noi n-am murit, binenteles; si dac vedem tineri n
jurul nostru murind, vorbim de ntmplri, doar. Duminica trecut a venit o
tnr si mi-a spus c un tnr doctorand romn a murit undeva pe un santier,
unde lucra. Si era o minte luminat, care avea multe de nvtat si de spus dup
aceea lumii. Noi avem impresia c cei care mor, mor doar pentru ei, pentru c
asa trebuie s se ntmple. Nu mor numai pentru ei: mor ca s ne spun yi
nou c nu suntem veynici, c ceea ce trim acum este provizoriu, c pentru a
vedea n aceast viat, si a nu rmne n orbire, trebuie s cutm altceva. i
atunci cnd l-am gsit, s aprofundm, s mergem pe fir pn ne vom vedea
fa( ctre fa( cu cel care este Adevrul, cu Hristos.

Aoi renunjm foarte repede, avem impresia c atunci cnd gsim pujin
credinj si cu totii suntem la Iel nu vorbesc acum de altii, ci de noi, cei care
suntem acum aici: avem impresia c totul este fcut. Suntem cldicei yi ne
compromitem n acest cldicel toat via(a noastr. Ae place s rmnem
aya, ntre credinj yi necredinj, ntre fapt bun yi fapt rea, ntre ceea ce
vedem yi ceea ce nu vedem, fr s facem un pas nainte, spunnd c acum
avem altceva de fcut. i este adevrat, este starea noastr, o stare de
lncezeal, de acedie, cum o numesc Prinjii - atunci cnd neputinja
sufletului se manifest.

Dar s nu rmnem acolo, s strigm ctre Dumnezeu, pentru c n fiecare
moment din viaja noastr ne vom ntlni cu moartea, indiferent c suntem
tineri sau vrstnici. Dar ne vom ntlni tineri Iiind cu moartea suIleteasc.
Hristos iese naintea noastr, dar are nevoie de rugciunea mamei, are nevoie de
rugciunea printilor, de credinta lor, dac a noastr este slab, sau de credinta
noastr dac a printilor nostri este slab. Spunem doar la cununie, dar este
valabil oricnd si oriunde: rugciunea prinjilor ntreyte temelia casei
copiilor lor.

Domnul s v ajute yi s v binecuvinteze!






































Printele Ion Crciuleanu - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci
(a XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei din Nain



ntre minunile svrsite de Domnul nostru Iisus Hristos spre a dovedi puterea Sa
dumnezeiasc, cele mai mari si mai nIricostoare sunt, de bun seam, nvierile
din morti. Un om care revine la viat este tot ce poate uimi mai mult pe oameni.
Despre o astIel de minune este vorba si n SInta Evanghelie a duminicii de
astzi.

SI. Evanghelist Luca ne spune c Iisus, dup ce a vindecat pe sluga sutasului
pgn si a ludat credinta acestuia (Luca 7, 9), a doua zi s-a ndreptat ctre o
cetate ce se numea Nain. 'Cu el mpreun mergeau ucenicii Lui yi mult
popor. Iar cnd s-a apropiat de 'porjile cetjii iat scoteau pe un mort,
singurul fiu al maicii sale, yi ea era vduv; yi popor mult din cetate era cu
dnsa. O vduv si petrecea la groap pe unicul su Iiu, sIsiat de durere si
nsotit de prerile de ru ale celor de Iat. Mntuitorului i s-a Icut mil de
ndurerata mam. S Iii vduv, Ir nici un sprijin moral n aceast lume
rutcioas si nepstoare este destul de dureros. Mntuitorul, vznd-o zdrobit
si nemngiat, s-a gndit, Ir ndoial, la ceea ce avea s se ntmple, mai
trziu, cu nssi maica Sa, prin suIletul creia avea s treac o sabie tot asa de
ascutit si o durere tot asa de amar.

Convoiul a Iost oprit. 'Au mai plnge, a zis Iisus vduvei. Dup acest cuvnt
mnguietor, a urmat actul vindecrii minunate: 'Si apropiindu-se, s-a atins de
sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. S-a Icut liniste si o asteptare solemn,
ca atunci cnd valurile mrii sunt potolite ca prin minune. Si toti priveau cu
spaim pe Cel ce a zis: 'Nu mai plnge. Apoi ndat, ne spune SI. Evanghelie,
Domnul a poruncit: '1inere, jie ji zic: scoal-te!. Tnrul s-a ridicat, si
revenindu-si n Iire, 'a nceput a gri, yi l-a dat pe el maicii sale (Luca 7, 14).

Ce bucurie! Ce stare suIleteasc, stropit cu mngierea lacrimilor de bucurie,
trieste acum mama ndoliat la revederea Iiului su viu! Ce icoan minunat! O
mam Iericit si un Iiu ntors la luminile vietii, ntr-o Iericit mbrtisare! n
mijlocul multimii, tnrul a vzut Iigura plin de sInt strlucire a
Mntuitorului care l privea cu dragoste si blndete. Ct recunostint s-a putut
culege din inima acestui tnr la ntlnirea privirii lui cu Domnul! Impresia a
Iost asa de mare, nct pe toti i-a cuprins o team si ziceau: 'prooroc mare s-a
ridicat ntre noi yi Dumnezeu a cercetat pe poporul su.

Dar minunea istorisit n pericopa evanghelic de astzi nu-si mrgineste
importanta numai la evenimentul relatat. Ea transmite nvtturi Iolositoare si
pentru noi, cei de astzi. nvierea tnrului din Aain este o nalt pild de
buntate, o dovad de profund njelegere pe care o arat Mntuitorul n faja
durerii omeneyti. El nu l-a nviat pe tnr pentru a-l reda desertciunilor vietii,
ci pentru a-l reda mamei, spre a-i Ii sprijin si mngiere. 'Si l-a dat maicii
sale, spune Evanghelistul Luca vrnd s arate prin aceasta care a Iost scopul
cel dinti al minunii. 1otodat, aceast minune ne pune n faja ochilor noytri
sufleteyti convingerea hotrt c Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, cel
profejit n Jechiul 1estament, venit n trup omenesc pentru a izbvi lumea de
urgia pcatului. Fiindc, cine altcineva ar Ii putut s redea viat unui mort,
dect Creatorul lumii si al vietii?

Redarea vietii celor morti este unul din sensul activittii lui Mesia n lume. De
acest adevr, Mntuitorul Iisus Hristos nsusi i ncredinteaz pe trimisii
SIntului Ioan Boteztorul, care l-au ntrebat: '1u eyti cel ce va s vin sau
ayteptm pe altul? Si Iisus le-a rspuns: 'Mergeji yi spuneji lui Ioan cele ce
aji vzut yi cele ce aji auzit: orbii vd, ychiopii umbl, leproyii se curjesc,
surzii aud, morjii nviaz yi sracilor li se binevesteyte (Luca 20, 22). Deci
nvierea tnrului din Nain este una din multele dovezi c Iisus Hristos este cu
adevrat Fiul lui Dumenzeu.

alt nvjtur desprins din aceast minune este aceea c Iisus Hristos
este stpnul viejii yi nvingtorul morjii. nvierea tnrului din Nain nu este
dect o biruint partial si pentru o anumit perioad asupra mortii, Iiindc
acesta va cunoaste din nou Ienomenul desprtirii suIletului de trup. Biruinta
deIinitiv asupra mortii va veni, pentru lumea ntreag, abia prin nvierea din
mormnt a lui Iisus Hristos. n urma nvierii Sale, natura omeneasc ntrupat
de Fiul lui Dumnezeu a Iost ndumnezeit si a devenit aluatul care dospeste
Iiinta omeneasc a Iiecruia pentru mprtia lui Dumnezeu, pentru care noi,
oamenii, am Iost creati. De atunci, moartea si-a pierdut puterea si ceea ce
numim noi astzi moarte nu este altceva dect desprtirea suIletului de trup, la
chemarea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu ne cheam la Sine, din iubire, atunci
cnd voieste. Momentul desprjirii sufletului de trup este ziua de naytere a
creytinului n mprjia lui Dumnezeu cea cereasc. Aproape toji sfinjii
nscriyi n calendarul Bisericii noastre sunt prznuiji n ziua martiriului lor,
adic n ziua nayterii lor n mprjia cereasc.

alt nvjtur oferit de minunea svryit la marginea cetjii Aain este
aceea c puterea morjii nu const n distrugerea trupului, ci n uciderea
sufletului. 'Au v temeji, zice Mntuitorul, de cei ce ucid trupul iar sufletul
nu-l pot ucide.1emeji-v, mai curnd, de Acela care poate yi sufletul yi trupul
s le piard n gheen (Mat. 10, 28). Aceast putere a mortii ucigtoare de
suIlet a nlturat-o Mntuitorul din lume pentru toti acei care cred n El si
mplinesc voia Lui, artndu-ne calea eliberrii din pcat cauza mortii
suIletesti -, si chemndu-ne s mergem pe ea. 'Eu am venit n lume -
mrturiseyte Mntuitorul -ca lumea viaj s aib yi din belyug s aib (Ioan
10, 10). De aceea creytinismul este religia viejii yi a bucuriei, pentru care ni se
cere s nlturm toate cauzele care ar ncerca s-o tulbure sau s-o nimiceasc.
Lupta mpotriva pcatului, mpotriva cauzei morjii sufleteyti, este condijia
esenjial pentru desvryirea viejii noastre. De aceea cuvntul Mntuitorului
"scoal-te!" ne este adresat nou, tuturor deopotriv, de a ne ridica din
somnolenja ucigtoare de suflet a pcatului yi de a ne apropia, prin credinj
yi faptele noastre, de Hristos, dttorul viejii. SI. Apostol Pavel a nteles acest
cuvnt si ne ndeamn: 'Deyteapt-te, cel ce dormi yi te scoal din morji yi te
va lumina Hristos (EIes. 5, 14).

ntelegnd acum mai bine sensul cuvintelor moarte si inviere, ne putem ntreba:
suntem vii cu sufletul? Umblm n poruncile lui Dumnezeu pe calea viejii?
Luptm mpotriva patimilor sau zcem morji cu sufletul n mocirla patimilor?
Dac privim cu luare-aminte n jurul nostru vom constata cu durere ct de mare
este numrul celor mptimiti. ndeosebi te doare suIletul cnd privesti Ietele
unor tineri certati cu morala, cu legile dumnezeiesti si omenesti. Priviti Ietele lor
vestejite de patimi, ca niste Ilori Irumoase peste care s-a abtut nghetul!

De ce a nviat Iisus pe tnrul din Aain? Pentru c i-a Iost mil de suIerinta
mamei sale, dar i-a Iost mil si de tineretea celui mort, rupt n dou de sabia
mortii, nainte de vreme. Iubirea lui Iisus pentru tineri, pentru noi toji, este
aceeayi yi azi yi n veci. El ne strig, ne cheam: tinere, jie ji zic, scoal-te!
1rezeyte-te din moartea sufleteasc a pcatelor, ca s fie viu yi sufletul yi
trupul tu.

Aceasta stiind, se cade s ne gndim mereu la renvierea noastr suIleteasc,
plinit prin pocint si mprtsire cu SIintele Taine, nvredniciti de Iaptele cele
bune. n 1aina mrturisirii, primind iertare yi avnd sufletul curjat de
pcate, ne ridicm iaryi "la starea moral bun din care am czut", iar n
1aina Sfintei mprtyanii dobndim cel mai bun "leac al nemuririi, s
viejuim cu Iisus" (Ignatie 1eoforul).

Scularea de pe patul mortii suIletesti se Iace si prin post, 'mijloc de nlturare a
poItelor, si 'prin rugciuni, care sunt urcusuri suIletesti de a ne uni cu
Dumnezeu. Dar pentru ca cineva s poat lupta eIicient spre promovarea vietii
n lume, are nevoie nu numai de harul lui Dumnezeu, ci s si doreasc si s se
narmeze cu cunostintele necesare mplinirii chemrii de-a stpni pmntul. Iar
aceste cunostinte necesare se primesc, mai ales, n Iamilie, Biseric, n scoli
adevrate lcasuri chemate s oIere hran spiritual pentru suIlet, s Iormeze
personalitti puternice si caractere de nezdruncinat.

Perioada cea mai Iructuoas pentru dobndirea acestor trsturi este tineretea.
De aceea cuvintele Mntuitorului: "1inere, jie ji zic, scoal-te!" se adreseaz
tuturor tinerilor botezaji n numele Sfintei 1reimi, ca s ntrebuinjeze timpul
cu folos, s se fereasc de clipe ale pcatului, generatoare de multe yi grele
nemuljumiri yi suferinje; s yi ndrepte ntreaga atenjie yi munc spre lucruri
folositoare, yi s promoveze frumusejea moral a viejii.

Tineri sau btrni. s lsm pe Hristos s se ating de patul mintii si al inimii
noastre si El ne va nvia; ne va drui Iericirea adevratei vieti. El de mult ne
caut, pentru c ne iubeste. Poate c pn acum nu l-am cunoscut, nu ne-am
ntlnit cu El. S ne dm seama c uneori, n boal, n necaz, n moartea celor
dragi, n bucurie sau cu orice alt prilej, El caut s ne ntlneasc.

Lumineaz ochii mei, Hristoase, Dumnezeule, ca nu cndva, s zic
vrjmayul meu: ntritu-m-am asupra lui (Din Ceaslov).
Amin.











Pr. Anthony M. Coniaris - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - Vduva din Nain - Cum s faci fa( durerii



Cei care au luptat n rzboaie ne povestesc c pierderea unui camarad este mai
dureroas pentru un soldat dect ncasarea unui glont n propria carne. Ne putem
atunci imagina durerea vduvei din aceast Evanghelie, aIlat pe drumul spre
cimitir pentru a-si ngropa unicul copil un Iiu. 'Muljime mare din cetate era
cu ea, spune pericopa. Dar oricti erau n jurul ei, ea era acum singur,
constient doar de durerea ei. Nu mai avea pe nimeni. n Irumoasa cetate Nain
ea mai avea acum doar dou morminte al sotului, si acum al Iiului ei.

Aceasta este povestea unei Iemei. S-a ntmplat demult si departe de noi. Dar nu
este oare povestea Iiecruia dintre noi? Viata poate s Iie att de Irumoas
pentru o vreme, dar inevitabil vin zilele cnd nu mai este asa. Apare suIerinta;
apare rzboiul; apare Irica; apare moartea. Rezultatul acestor suIerinte este o
mare amrciune o experient dureroas cu care Iiecare ne-am ntlnit n viat
cel putin odat. Cel mai adesea este o experient devastatoare. Nu doar moartea
aduce durere. Exist multe alte experiente n viat, cnd pierdem ceva, ce ne
aduc de asemenea dureri mari. Pierderea unei slujbe, sau a unei promovri
asteptate; renuntarea la un loc drag, plin de prieteni, pentru a te muta ntr-un loc
strin; separarea sau divortul; pensionarea Iortat cnd trebuie s lasi n urm
munca ce a Iost parte vital a vietii tale attia ani; plecarea copiilor n momentul
n care se cstoresc, sau merg la Iacultate sau si ncep slujba; o deteriorare
grav a snttii; o lovitur Iinanciar toate acestea pot Ii surse de mari dureri.
Sunt ca niste amputri distrug o parte din noi, aduc moarte unei prti din viata
noastr.

Cum s Iaci Iat unor astIel de necazuri? Trim ntr-o vreme a medicamentelor
miraculoase. Putine sunt durerile pe care astzi medicina s nu le poat usura ori
elimina complet, cu ajutorul medicamentelor. Totusi, nu exist nici o pilul, nici
un sedativ care s usureze angoasele, singurtatea sau suIerinta provocat de o
inim Irnt. Medicii ne spun c tratarea necorespunztoare a necazurilor,
mhnirilor, poate duce la tot Ielul de boli, de la ulcer la diabet, ba chiar si la
probleme psihice, la sinucidere. De multe ori citim stiri prin ziare despre
sinucideri, care se ncheie astIel: 'Rudele doamnei Popescu spun c era Ioarte
deprimat de ct i-a murit sotul acum cteva luni.

Unii oameni cred c cel mai bun medicament mpotriva durerilor provocate de
drame mari este timpul. Si totusi, timpul singur nu vindec. Dimpotriv, timpul
poate transIorma urt de tot durerea. O poate transIorma ntr-o amrciune care
otrveste trupul si mintea. Dac vrem s vindecm durerea, trebuie s
colaborm cu timpul n moduri constructive cteva dintre ele le vom mentiona
acum.

Exprim-o! Una dintre greyelile cele mai grave pe care le putem face este s
refuzm s ne exprimm durerea, s o jinem nchis ntr-o sticl. AstIel de
dureri neexprimate cauzeaz tot Ielul de suIerinte Iizice si mentale. Psihiatria
modern subliniaz Iaptul c atunci cnd ochii reIuz s plng, alte organe din
trup vor ncepe s plng rezultnd tot Ielul de boli psihosomatice.

Un preot tnr care yi-a pierdut sojia din cauza unui cancer a refuzat s
vorbeasc cu cineva despre acest lucru sau s verse lacrimi. Mai mult, el
nsuyi a celebrat nmormntarea. Unii oameni din comunitate au spus: "Ce
credinj!" Aljii care ytiau mai bine au spus: "Ce nebunie!" Au a trecut mult
yi a leyinat n amvon. Diagnosticul a fost epuizare emojional datorat durerii
nesolujionate. Internat n spital timp de trei sptmni, abia cnd a nceput s
vorbeasc despre boala yi moartea sojiei sale, yi despre marea pierdere pentru
el nsuyi yi pentru copii, a nceput s se refac. Exist o necesitate extrem ca
durerea s fie exprimat.

Las lacrimile s curg

Un mod Ioarte constructiv de a exprima durerea este de a lsa lacrimile s
curg. FilozoIii stoici obisnuiau s sItuiasc: 'Nu jeli. Auto-controlul este
rspunsul la durere. Iisus a nvtat opusul: 'Fericiji cei ce plng, c aceia se
vor mngia. Cu alte cuvinte: 'Fericiji cei care trec prin dificila experienj a
jelirii, pentru c vor gsi mngiere vindectoare.

n cultura noastr adesea echivalm lacrimile cu slbiciunea. 'Bietii mari nu
plng, spunem noi. Mai spunem chiar: 'Dac ar avea suIicient credint ca si
crestin(), nu ar plnge. 1otuyi lacrimile nu au nimic de-a face cu slbiciunea
sau lipsa de credinj. Cnd Lazr a murit, SIntul Ioan scrie n Evanghelia sa:
'Iisus a plns (11,35). Si urmtorul verset spune Ioarte simplu dar proIund:
'Si ziceau iudeii: Iat ct de mult l iubea. Faptul c Iisus a plns ne nvaj
c durerea este natural. Iisus a plns deyi ytia c viaja este veynic.
Lacrimile sunt o expresie a iubirii. Nici chiar cunoasterea sigur a vietii
vesnice nu va lua toat durerea din inim atunci cnd pierdem pe cineva drag.
SIntul Paul spune: 's nu v ntristaji, ca ceilalji, care nu au ndejde. El nu
spune c nu ar trebui s ne ntristm; el spune c trebuie s ne ntristm cu
sperant crestin.

n zilele lui Iisus, evreii aveau cteva obiceiuri Ioarte sntoase legate de jelire.
Dup cum vedem n Evanghelia de astzi, prietenii nconjurau persoanele
ndoliate pentru a le ajuta n durerea lor. 'Muljime mare din cetate era
mpreun cu vduva din Nain. Doliul adnc dura sapte zile. Primele trei erau
zile de plnsete. n timpul primei sptmni ruda celui decedat nu se putea unge,
nu se nclta, nu studia si nu Icea aIaceri, nici mcar nu se spla. Acest timp
trebuia s Iie petrecut n total jelire. Nimic ce ar Ii putut distrage de la acest
obiectiv nu era permis. Urmau apoi 30 de zile de jelire mai usoar. Pn n ziua
de astzi Iratii evrei nu si Iac griji n a-si exprima durerea.

Grecii erau mult asemenea evreilor n acest sens. Cea mai mare srbtoare
ortodox este Pastele, cnd se celebreaz nvierea lui Hristos, precum si credinta
n nvierea noastr personal. Si totusi, poporul grec jeleste zgomotos la
Iuneralii si vorbeste despre cei plecati dintre noi cu lacrimi n ochi. Dac nu ar
Iace asa, nu ar Ii natural. Pentru a Iacilita exprimarea sntoas a durerii,
Biserica are slujbe speciale n smbetele de peste an sau n aniversrile mortii
celor dragi nou. Biserica a stiut dintotdeauna c o persoan ndoliat este ca un
boiler sub presiune. Dac nu dai drumul la abur s ias n mod controlat,
presiunea din boiler va creste si mai devreme sau mai trziu va exploda.

Jina

Rare sunt persoanele care s Ii suIerit o pierdere mare prin moarte si s nu
triasc un sentiment de vin. Ne amintim de multe lucruri pe care nu le-am
Icut, sau de lucrurile pe care i le-am Icut celui decedat. Sotii simt c ar Ii
trebuit s si respecte mai mult sotiile; printii simt c ar Ii trebuit s petreac
mai mult timp cu copiii; sotiile simt c ar Ii trebuit s Iie mai putin ciclitoare
cu sotii. O parte din vin vine din Iaptul c, dup ce o persoan s-a dus, nu mai
putem Iace nimic pentru a o ridica din morti.

Problema cu astIel de vinovtii este c asteptm de la noi s Iim perIecti. Ne
asteptm s Iim super-oameni sau chiar dumnezei. Trebuie s realizm c
suntem Iiinte Iirave si imperIecte. 1rebuie s acceptm iertarea lui Dumnezeu,
s ne iertm pe noi, aya dup cum cei dragi ai noytri din alt lume cu
siguranj ne-ar ierta, yi, mai presus de toate, s fim blnzi cu noi, nu critici.

Auto-comptimirea

Una dintre modalittile cele mai neconstructive de a trata durerea este s o lasi
s te conduc la auto-comptimire. Solutia pentru auto-comptimire este s ti
muti gndul de la tine asupra semenilor.

S lum un exemplu. doamn yi pierde fiul, student la medicin. Ea yi
pune casa la dispozijia studenjilor la medicin yi face tot ce poate pentru ei n
memoria fiului ei. Ea transform pierderea fiului ei n cytig pentru fiii
altora. S-a acomodat situajiei yi este fericit. Dar o alt femeie care yi-a
pierdut fiul se nchide faj de lume yi se las prad durerii. Se simte
mizerabil. Au este de mirare c auto-comptimirea a fost numit sentimentul
cel mai dezintegrator dintre toate.

Credinja

Pentru a vedea cum credinta ne poate ajuta n durere s ne ntoarcem pentru un
moment la lectia Evangheliei. O putem vedea pe vduv mergnd n spatele
sicriului Iiului ei, n drum spre cimitir. Sperantele ei, aspiratiile ei, visele ei sunt
toate ngropate n sicriu. 'Iat scoteau un (copil) mort" s l duc la cimitir,
spune Evanghelia. Procesiunea cu mortul si Icea drum spre portile cettii. Dar
mai exista n acea zi o procesiune: Iisus cu discipolii, 'yi mult muljime cu El.
Cele dou procesiuni se ntlnesc la 'poarta cettii. Durerea mamei l
impresioneaz pe Iisus, care i spune: 'Au plnge! Apoi si-a pus mna pe
sicriu si i-a poruncit mortului: '1inere, jie ji zic, scoal-te. Si cel care Iusese
mort s-a ridicat si a nceput s vorbeasc. Iisus l-a redat mamei acestuia.

Dou procesiuni! ntr-un capt este procesiunea unui cadavru, simboliznd
disperarea, durerea, regretul, neajutorarea omului. n cellalt capt este
Hristos, Mntuitorul, trimis s opreasc tragicul drum al omului ctre
mormnt, s i ofere salvarea, speranja, pacea yi viaja etern. Audienta este
uimit 'yi frica i-a cuprins pe toji. Aceast audient uimit strig: 'Dumnezeu
a cercetat poporul Su! Asa dup cum Dumnezeu a cercetat poporul Su, asa
ne cerceteaz El si astzi pentru a ne da sperant si mngiere n durerile
noastre. Datorit lui Hristos nu suntem ntristati ca si cum ceea ce s-a ntmplat
unei persoane dragi nou ar Ii chiar sIrsitul povestii. Nu este! Prezenta lui
Hristos, promisiunea nvierii, iubirea lui Dumnezeu de care nimic nu ne poate
desprti, certitudinea iertrii, ncrederea n viata etern, toate nseamn sperant.
O sperant care schimb nssi structura durerii noastre.

Pentru a arta cum Hristos este prezent si astzi pentru a ne mngia, permiteti-
mi la Iinal s v mprtsesc textul unei scrisori a unei Iiice ctre tatl ei, dup
ce si-a pierdut un copil:

Drag tati,

M-am gndit la ce mi-ai spus ultima oar cnd ai fost aici. Spuneai c sunt
cea mai adaptabil persoan pe care ai vzut-o. A fost un mare compliment yi
m-a fcut foarte fericit. Dar cu toat sinceritatea trebuie s ji spun c nu
mi pot asuma nici un merit pentru felul n care m-am adaptat la faptul c am
pierdut-o pe Sharon a noastr. Pentru c fr prezenja foarte apropiat a lui
Iisus Hristos, nu ay fi putut niciodat, niciodat s m adaptez n vreun fel.

Jezi tu, totul a fost lucrarea Sa. Singurul lucru pe care l-am fcut a fost s
m arunc cu adevrat la picioarele Lui ntr-o disperare total, yi aceasta a
fost doar slbiciune din partea mea, nu trie. Apoi iubirea yi tria Lui au
nceput s inunde sufletul meu ndurerat, yi am nceput s vd din nou
frumusejea yi sensul viejii. Fr ajutorul lui Hristos, ay fi nc tot acolo,
plngnd disperat. Aya c vezi tu, nu este vorba despre faptul c eu m-am
adaptat bine, Hristos a fcut acest lucru pentru mine.

Am simjit c trebuie s ji pun acest lucru, pentru c mi-ai acordat mie
meritul care i aparjine Lui. ji muljumesc ns, tat, pentru c mi-ai fcut
acest compliment, deoarece mi-a dat ocazia de a mprtyi cu tine motivul
pentru care mi-am gsit liniytea.

Fiica ta iubit, Elaine
(1raducere: ana Capan)












IPS Andrei Rymarenko - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei



Hristos, nconjurat de ucenicii Si si de o multime de oameni, se ndrepta spre
poarta cettii Nain. n acelasi timp, din orasul Nain iesea o procesiune Iunerar.
Era dus un tnr, singurul Iiu al unei vduve din Nain. S ne imaginm suIerinta
mamei: este vorba de singurul ei Iiu, persoana cea mai drag, speranta
btrnetilor ei. Prin ce trecea mama?

n acest timp ns, Hristos, mpreun cu o multime de oameni si cu ucenicii Si,
se apropiau de aceast procesiune. El venea tot mai aproape. Mergea pe acelasi
drum pe care era dus cel decedat. Iisus a vzut suIerinta mamei, a venit la ea si
i-a spus: 'Au plnge (Luca 7,13). Cine ar putea, cine ar avea dreptul de a
spune aceste cuvinte unei mame lng sicriul Iiului ei? Numai El, deoarece El a
nvins moartea. Cei care duceau sicriul s-au oprit. Hristos l-a luat pe tnr de
mn si i-a spus: 'Scoal-te! (Luca 7,14). Si l-a redat mamei.

V puteti imagina ce tria acum mama? Pacea pe care o mam o putea avea
nainte s moar Iiul su, acea pace nu numai c i-a Iost redat, ci i-a si
rensuIletit ntreaga viat. Alturi de Iiul ei, ea a vzut puterea nvierii. Si toate
acestea s-au ntmplat pentru c drumul lui Hristos a coincis cu drumul
procesiunii Iunerare. Drumul lui Hristos cel decedat a trebuit s mearg pe
acest drum al lui Hristos, si pe drumul lui Hristos nu poate exista tristete. Asa s-
a ntmplat. Spunnd 'Nu plnge, Hristos a rennoit tria interioar ngropat
deja. Dup un anumit numr de ani, acest tnr va muri din nou. Dar nu aceasta
este ideea. Ideea este c pacea a aprut n inim, ntrind persoana n existenta
sa.

Poate m nsel. Poate modul meu de a gndi este gresit. n regul, cititi atunci
lectura din Apostol de astzi, si veti vedea c am dreptate. Ce ne spune lectura
de astzi din Apostol? Ne vorbeste despre Apostolul Pavel, pe vremea cnd era
nc Saul. Iat ce ne spune: 'Evanghelia cea binevestit de mine nu este dup
om. ci prin descoperirea lui Iisus Hristos (Galateni 1,11-12). Aceast
Evanghelie i-a Iost descoperit astIel: Pavel (Saul) a Iost un adevrat Iariseu si l
astepta pe Mesia. Ce Iel de Mesia asteptau ns evreii n acel timp? Ei se aIlau
sub dominatia Romei, si asteptau venirea Mesiei, gndindu-se la el ca la un rege
care i va elibera de sub puterea Romei si se va Iace pe sine conductorul lumii.

Fariseul Saul credea la Iel. Credea c Mesia evreilor va veni si le va da acestora
dominatie asupra ntregii lumi. Si tot ceea ce Icea, Icea sincer. El l astepta
sincer pe Mesia, si pentru c l astepta pe Mesia cu atta sinceritate, el nu a stiut
sau nteles c Hristos era Mesia. n momentul n care mergea s persecute ceea
ce i prea o sect, Hristos i-a aprut, deoarece el l cuta pe Hristos. Si acolo,
ntr-o clip, Saul s-a schimbat n Pavel un crestin. Evanghelia i-a Iost revelat.
Si iat din nou: drumul lui Mesia. Pe acest drum al lui Mesia se aIla Pavel. Si
datorit acestei sincere deplasri spre mntuire, Adevrul i-a Iost revelat.

La Iel este si pentru noi, Iratilor. Si noi trebuie s ytim pe ce drum ne aflm.
Calea lui Hristos este Biserica. n ea se afl Harul care exist n toate
Sacramentele, n toate acjiunile Bisericii, n toate rugciunile, n tot ceea ce
ne este dat spre sfinjire. Acest Har este exprimat ntr-un mod special n
Preasfnta Euharistie, n acest Pom al Jiejii care ne este dat pentru
rennoirea naturii noastre, pentru ndumnezeirea noastr.

Acesta este drumul pe care trebuie s mergem. Dac ne aIlm pe acest drum,
atunci, credeti-m, tragediile din viata noastr nu vor mai Ii cum sunt acum.

Dac Domnul i-a spus vduvei din Aain: 'Au plnge!, aceeayi voce ne
yopteyte astzi: "Au plngeji!" Numai s nu abandonm aceast cale a
adevratului crestinism. S rmnem n rugciune, s ne comportm asa cum ne
cere SInta Biseric, amintindu-i pe Tatl, pe Fiul si pe Spiritul SInt, misterul
morti si misterul vietii. S ne gndim cum decurge viata: luni, marti, miercuri,
joi, vineri, smbt duminic |ziua nvierii|. SIrsitul la toate este nvierea.

S trim n Harul lui Dumnezeu, yi Domnul nu ne va prsi.


(1raducere: ana Capan)




Pr. George Dimopoulos - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - Evanghelia este de la Hristos



'Dar v fac cunoscut, frajilor, c Evanghelia cea binevestit de mine nu este
dup om; pentru c nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am nvjat-o, ci
prin descoperirea lui Iisus Hristos (Galateni 1,11-19).

Astzi, dragi credinciosi, am ascultat o lectur din Epistola SIntului Pavel ctre
Galateni. Apostolul Pavel scrie crestinilor recent convertiti ai Bisericii din
Galatia despre valoarea Evangheliei pe care el le-a predicat-o. Ce este
Evanghelia? Care este valoarea ei pentru viata Iiecrui crestin? Este
indispensabil sau nu? Pentru a ntelege mai bine evolutia acestor ntrebri,
trebuie mai nti s vedem contextul care l-a Icut pe Pavel s scrie epistola.

Pavel nsusi a evanghelizat Galatia si zonele dimprejur. n timpul celei de-a
doua misiuni apostolice, 52 dC, dup cum ne spune epistola, Pavel a rmas n
Galatia pentru o lung bucat de vreme. AIlm de asemenea din epistol c pe
cnd era n Galatia, Pavel s-a mbolnvit Ioarte ru. Grija galatenilor pentru
Pavel era att de intens nct dac el le-ar Ii cerut chiar si s si scoat ochii
pentru el, ei ar Ii ascultat Ir sovire. 'Dar ytiji c din cauza unei slbiciuni a
trupului, am binevestit vou mai nti [...j de ar fi fost cu putinj, v-aji fi scos
ochii voytri yi mi i-aji fi dat mie.

Dup ce a plecat din Galatia, Pavel a mers n Asia Mic, Macedonia, Atena si
Corint, iar din Corint a mers n EIes. Imediat dup ce Pavel a prsit Galatia, au
nceput s apar nvttorii mincinosi. Unii l acuzau pe Pavel c nu ar Ii
discipol al lui Hristos, un apostol adevrat, c predica un mesaj Ials, si alte
acuze similare. Desigur, ct timp Pavel a stat acolo, toti acuzatorii lui au tcut.
De ce? Deoarece ntunericul nu poate niciodat s umbreasc lumina. Fctorii
de rele, a spus Domnul nostru, ursc lumina, deoarece i arat asa cum sunt
ri. 'C oricine face rele uryte Lumina yi nu vine la Lumin, pentru ca
faptele lui s nu se vdeasc (Ioan 3,20). Asa c preIer s si arunce sgetile
pe la spate.

Din pcate, chiar si n vremurile noastre mai exist astIel de oameni. Nu m
reIer la diIeritii eretici care cu mare succes, Iolosindu-se de bani pentru a
convinge, convertesc constiinta religioas a naivilor. Mai degrab as vorbi de
acei nvttori care se mbrac n haina conservatorismului, pretinzndu-se a Ii
singurii crestini adevrati, semnnd ur ntre credinciosi si provocnd diviziuni
n trupul lui Hristos. Ei i atac pe acei oameni care pot dovedi anii de lupt
pentru Biseric prin prul lor alb si sntatea subrezit. Falsii nvttori
ndrznesc s se pun deasupra Ierarhiei. Nu au respect Iat de Arhiepiscopi,
Episcopi sau orice autoritate. Se consider a Ii singurii crestini adevrati.
Ce spuneau Ialsii nvttori despre SIntul Pavel? Pavel nu este apostol! Nu l
ascultati! Noi avem circumcizia! Noi suntem sub Legea veche a lui Moise! Noi
l urmm pe Petru, nu pe Pavel! Falsii nvttori de astzi merg pe aceeasi cale:
nu ascultati de ei, sunt doar niste Episcopi sau Arhiepiscopi; ne vor trda; vor
vinde credinta noastr la alte religii. Ca si cnd Biserica ar Ii via unui singur
individ care poate Iace asa cum poIteste. Dar nu este asa. Biserica este 1rupul
lui Hristos, yi 1rupul lui Hristos este pstrat n Biseric cu mare respect yi
team.

n timp ce se aIla n EIes, Pavel a Iost inIormat despre nvttorii Ialsi si despre
activittile lor. El a Iost Ioarte ngrijorat n legtur cu comportamentul acestor
pseudo-conIrati. Trebuia s rspund cu toat sinceritatea la acuzatiile lor. Si-a
luat pana si a nceput s scrie. Pavel, un apostol al lui Iisus Hristos ce alt
dovad puteau cere dect aceasta. Pavel, discipol al lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu Tatl, nviat de El din morti. O, galatenilor! "Evanghelia cea
binevestit de mine nu este dup om; pentru c nici eu n-am primit-o de la
om, nici n-am nvjat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos".

Petru a spus si el: 'Pentru c niciodat proorocia nu s-a fcut din voia
omului, ci oamenii cei sfinji ai lui Dumnezeu au grit, purtaji fiind de Spiritul
Sfnt (2Petru 1,21). De asemenea, SI. Pavel repet acelasi gnd n Epistola lui
ctre Tesaloniceni, spunndu-le c scriptura este inspirat de Dumnezeu.

Vorbind despre inspiratie n SInta Scriptur, putem ntelege cel mai bine
inIluenta sa studiind proIetiile Vechiului Testament. ProIetii, de exemplu, cnd
si rosteau proclamrile, erau perIect constienti de pozitia lor ca instrumente ale
lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu vorbea poporului Su. Asadar, n Iiecare
proIetie, proIetul ncepea: 'aya grit-a Domnul, sau 'gura Domnului a rostit
aceste cuvinte. Iisus le-a spus discipolilor si c ei nu vorbesc despre ceea ce
stiu sau doresc, ci Spiritul SInt este cel care vorbeste prin ei.

Pavel i-a implorat pe galateni s pstreze Evanghelia pentru c ea este de la
Dumnezeu. El a ntrit acest lucru declarnd c si dac ar aprea un nger cu o
alt Evanghelie, nu trebuie s ascultm de el. Aceast Evanghelie, iubiti Irati,
Biserica o pstreaz ca pe o comoar nepretuit de dou mii de ani. Biserica ne
roag alturi de Pavel s pstrm aceast Evanghelie, si s nu acordm atentie
nvttorilor Ialsi si noilor 'miscri ale societtii moderne. AstIel de miscri si
vestitori ai unei noi credinte vin si pleac, dar cuvntul lui Dumnezeu este etern.
S pstrm Evanghelia lui Hristos, permi(nd credin(ei yi bucuriei s pun
stpnire pe vie(ile noastre.
Amin.




























Pr. Gheorghe Neam(iu - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - nvierea spiritual



"1nrule, ji zic: scoal-te."(Luca VII, 14)

Pe drumul ce vine dinspre Capernaum, la portile cettii Nain, Iisus - viata si
nvierea - se ntlneste cu moartea care rpise pe unicul Iiu al unei srmane
vduve, ndejdea si toiagul btrnetilor ei. n urma mamei Irnte de durere,
curgea popor mult, nsotind-o spre groap si, Ir ndoial, din cortegiu nu
lipseau nici bocitoarele, nici prietenii, nici cunoscutii; dar nimeni si nimic nu era
n stare s aline durerea si s ndulceasc amrciunea, cu neputint de tlmcit
ale acestei nenorocite mame.

Pentru o evreic un Iiu era semnul bunvointei si binecuvntrii lui Dumnezeu
Iat de ea; de aceea, cnd i murea copilul se socotea ca si cum ar Ii pierdut
bunvointa Cerului. n Israil nici nu se putea imagina o jale mai mare, astIel
nct n nenorociri mari si ireparabile se si spunea: "Jale ca dup unicul nscut".

Iisus, singurul care putea s-o ajute pe Iemeie n acea grea ncercare, Icndu-I-
se mil, se apropie de ea si o mngie, zicndu-i: "Au plnge!". Apoi se apropie
de mort. Cei ce-l duceau se opresc si, ntr-o clip, se Iace tcere de mormnt.
Ochii tuturor celor prezenti se atintesc asupra celui ce rostise acel tulburtor
"Au plnge!". Iisus, privind spre cel ce zcea Ir suIlare, i zice poruncitor:
"1nrule, ji zic: scoal-te!" (Luca, VII, 14). Si n acea clip mortul "a yezut yi
a nceput a gri". n Iata acestei ntmplri, cu totul neasteptat si nemaivzut,
multimea ncremeni. Si este perIect explicabil.

Profetul Ilie inc rechemase la viat pe fiul vduvei din Sarepta
Sidonului, dar el s-a intins de trei ori deasupra copilului i l-a strans la
sine, strigand ctre Domnul. "Doamne, Dumnezeul meu, ntoarce
sufletul acestui copil ntru dnsul". (III Imp. XJII, 21). Or, Iisus Se
multumete doar s-i porunceasc. "1nrule, ji zic: scoal-te!".
Profetul Eliseu a inviat i el pe fiul Sunamitei, dar nu cu puterea sa, ci,
tot ca Ilie, cu puterea cerut i primit de la Dumne:eu printr-o
rugciune indelungat. (IJ Imp. IJ, 18-37). Iisus ins, precum prin acel
atotputernic "s fie" a scos lumea la fiint, tot astfel acum, prin singurul
cuvant "scoal", red viat unui cadavru.

Iat de ce era Iireasc si explicabil uimirea si spaima ce-i cuprinsese pe cei
prezenti, ca de altIel totdeauna cnd n ordinea Iirii intervine brusc si nvederat
puterea lui Dumnezeu. "Si-L mreau pe Dumnezeu zicnd: Un profet mare s-
a sculat ntre noi yi a cercetat Dumnezeu poporul Su" (Luca VII, 16). n
realitate, Ictorul de minuni din Iata lor nu era doar "un proIet mare", ci
ProIetul unic, nsusi Fiul unic al lui Dumnezeu, pe care l proclam ca atare si
aceast minune, "ca toji s-L cinsteasc pe Fiul cum l cinstesc pe 1atl" (Ioan
V, 21).

nvierea tnrului din Nain este o minune de prim ordin, deoarece ntrece orice
putere a Iirii; si nu se poate pune la ndoial, Iiind vzut att de locuitorii din
cetate care Iormau cortegiul, ct si de multimea de asculttori care l urmau pe
Iisus. Dup cum noteaz SIntul Luca n Evanghelia sa, despre minunea aceea
s-a vorbit n toat Iudeea si n toat regiunea. Au vorbit apostolii, care erau de
Iat si au rspndit-o si dup nltarea lui Iisus la Cer, att ei ct si cei care
asistaser la ea, si care nc mai triau pe timpul cnd SIntul Luca si-a scris
Evanghelia. Un ucenic al apostolilor, Quadrat, Iace aluzie la ea n Apologia
religiei crestine pe care a prezentat-o mpratului Hadrian, dup cum ne
relateaz istoricul crestin Eusebiu n a sa Istorie bisericeasc (Cartea a IV-a cap.
3; apud SchSIer Iacob, op. cit., p.328). AstIel, acest Iapt istoric s-a putut
transmite nealterat pn la noi, prin SInta Traditie a Bisericii.

De aceea, noi, ca Iii adevrati ai Bisericii, sprijiniti pe astIel de mrturii, primim
ca adevrate toate minunile, vindecrile miraculoase si nvierile din morti,
svrsite de Iisus n viata Sa pmnteasc, precum si pe acelea pe care El
continu s le svrseasc de-a lungul veacurilor prin alesii Si. Dar credem
deopotriv si n minunile nevzute, morale, impropriu zise minuni, dar nu mai
putin uluitoare, pe care Iisus le svrseste n ordinea supranatural, asupra
suIletelor, prin harul Su.

Oamenii dintotdeauna s-au mirat si se mir de ntmplrile iesite din comun ce
izbesc retina, dar sunt orbi si insensibili la marile transIormri ce se petrec n
lumea suIletului. E mare yi impresionant o nviere din morji, dar e mult mai
mare yi mai nsemnat o nviere a unui suflet din moartea pcatului; pentru
c dac nvieri din morji s-au putut face yi nainte de venirea lui Iisus, apoi,
pentru ca sufletul s-yi reprimeasc viaja supranatural, adic s redevin fiu
al lui Dumnezeu prin suprimarea morjii pcatului, a fost nevoie de
ntruparea, ptimirea yi moartea Fiului lui Dumnezeu.

Din coasta strpuns a lui Hristos, mort pe Cruce, au izvort cele yapte
fntni de ap vie ale Sfintelor 1aine sau Sacramente, care vars n sufletul
ucis prin pcat viaja harului, viaja divin. Acest miracol nevzut se ntmpl,
pentru prima oar, n SIntul Botez, cnd pruncul de curnd nscut, atunci se
naste a doua oar, la o nou viat, supranatural, aceea de Iiu al lui Dumnezeu,
Iiu adoptiv dar real, mprtsindu-se din Iirea lui Dumnezeu si primind totodat
si dreptul de mostenitor al Iericirii Lui vesnice, n comuniune cu SInta Treime,
cu Preacurata si cu SIintii. n clipa solemn cnd preotul, turnnd ap pe
crestetul neoIitului, rosteste Iorma sacramental a Botezului, se ntmpl un
eIect asemntor aceluia produs prin cuvintele rostite odinioar de Iisus ctre
tnrul din Nain. Numai c atunci Iisus, prin cuvintele: "1nrule, ji zic:
Scoal!", a druit viat omeneasc unui trup nensuIletit; pe cnd acum n
Botez, acelasi Iisus, rostind, prin Ministrul Su, preotul: "Boteaz-se robul lui
Dumnezeu (...)", d viat dumnezeiasc unui suIlet, nltndu-l la demnitatea de
Iiu al lui Dumnezeu, demnitate mai presus de orice noblete pmnteasc, Iiindc
botezatul a devenit Iiul Regelui regilor.

Dar, n Iata acestei sublime realitti a nasterii spirituale din Dumnezeu, a acestei
nvieri, cti oare dintre crestini se mir si l preamresc pe Dumnezeu, asemenea
acelora care au Iost martori la nvierile din morti svrsite de Iisus? Cji dintre
aceia care au primit marele dar al viejii divine n Botez prejuiesc cum se
cuvine yi yi sporesc aceast comoar, strduindu-se din toate puterile s-o
fereasc de ispitele yi primejdiile n care ei ar putea s yi-o piard, murind
spiritualiceyte? Si dac s-a ntmplat s cad cineva ntr-o astfel de
nenorocire, cji dintre creytini, fraji ntru Hristos, l comptimesc cu adevrat
yi caut s-l readuc la Iisus, nvierea yi viaja? n loc s se roage pentru el, ei
l judec si l condamn cu truIie si asprime.

Biserica, Maica sa, care i-a druit viaja, acum i nsojeyte ndurerat
cadavrul, cunoscnd osnda care-l ayteapt. Conytient c Iisus, mirele ei
preaiubit, a murit yi pentru acest fiu pierdut, ca s-i druiasc viaja divin, ea
se roag pentru nvierea lui din pcat. Ea crede c Iisus se va milostivi spre
acest suflet, c ntr-o zi i va ieyi n cale yi i va zice ca tnrului: "Scoal-te!"
Ea crede c Iisus, cu raza iubirii Sale, i va picura n suflet cinja ce l va
duce n Scaunul Spovedaniei, unde acelayi Iisus i va redrui, prin rostul
reprezentantului Su, viaja pierdut: "1e iert yi te dezleg (...)". Si sufletul
su, din nou strbtut de viaja harului, va tri iaryi unit cu Dumnezeu prin
Hristos. Iat o a doua minune nevzut, o a doua nviere spiritual, dup aceea
din SIntul Botez.

Meditat-am vreodat cum se cuvine asupra acestui Iel de nviere, ntmplat mai
nti n Botez si apoi repetat de attea ori n SInta Pocint, acest Tribunal al
nemrginitei milostiviri a lui Iisus Iat de noi, pctosii? Cum am pretuit acest
dar si cum l-am Iolosit pn acum? Apropiatu-m-am de Scaunul Spovedaniei
ntotdeauna cu dispozijiile sufleteyti corespunztoare, deci cu cinja yi
ncrederea ce se cer, cu hotrrea ferm de a-mi da toat silinja yi de a folosi
toate mijloacele posibile pentru a nu mai rni Inima preabun a lui Iisus,
pentru a nu mai ngdui ca germenul morjii, pcatul, s-mi suprime viaja
divin a sufletului yi pentru a evita, pe ct mi st n puteri, chiar yi pcatele
lesne-ierttoare, care, deyi nu-mi ucid aceast viaj, mi-o slbesc yi mi
deschid calea spre pcatul de moarte?

Iubitii mei,
Stiind ct de nesigur ne este ora trecerii din aceast viat, grija noastr de
cpetenie trebuie s Iie aceea de a ne pstra comoara vietii divine, de a o Ieri de
primejdiile n care am putea s o pierdem si de a spori mereu prin rugciune,
trire crestineasc si mprtsire cu izvoarele harului, pentru ca nu cumva
moartea trupeasc s ne surprind morti si suIleteste si, astIel, s ne pomenim
desprtiti pentru vesnicie de Creatorul, Rscumprtorul si Izvorul Iericirii
noastre.

Fiecare zi din restul viejii s o trim n sfinjenie, n duh de pocinj, mpcaji
cu Dumnezeu yi aproapele, ca s fim nvredniciji de un sfryit creytinesc, yi s
putem da un rspuns bun la nfricoytoarea judecat a lui Hristos, pentru ca
apoi s intrm n nesfryita yi deplina comuniune de viaj cu Dumnezeu,
mpreun cu toji care L-au iubit yi L-au slujit aici pe pmnt. i, pentru a ne
asigura aceast viat, s ne ae:m sub ocrotirea matern a Preacuratei,
recitand mai ales Ro:ariul, in mod deosebit in aceast lun consacrat Reginei
Ro:ariului.
Amin.












Pr. Mihai Tegzey - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a XX-a
dup Rusalii - Tinere, ridic-te! Dumnezeu este via(!



Din continutul pericopei observm c cei care l nsoteau pe tnrul decedat nu-I
cer lui Iisus ajutorul. Este Domnul care cunoayte necazul din inima omului yi
intervine, artnd c a venit n lume s vindece, s mngie yi s druiasc
mntuirea tuturor oamenilor. La lumina continutului Evangheliei din aceast
duminic, putem spune c minunile sunt semn al puterii lui Dumnezeu si
izvorsc din mila Domnului pentru om. Dumnezeu Icut om simtind mil si
durere pentru starea deczut a omului, intervine si-l nvie.

Dup exemplul lui Iisus, participm si noi la durerile Iratilor nostri? Cutm s
le alinm? Iisus ne cheam s Iim mai atenti Iat de necazurile Iratilor nostri,
dac dorim s nviem.

n aparent, Iisus cltoreste Ir o destinatie precis. De Iapt, Domnul se face
prezent, pe neayteptate, acolo unde este mai mare nevoie de El. Iisus care vede
yi are mil, este icoana Dumnezeului ndurtor, care se nduioyeaz de om,
fiul Su pierdut. Numai percepnd aceast calitate a lui Dumnezeu, omul poate
trece de la Iric, la ncredere n Domnul si de la moarte la viat.

Fiecare om trebuie s stie cum Dumnezeu, n Iisus, ptimeste si moare cu noi,
pentru a ne elibera de moarte. Cuvntul Su care din nimic a Icut tot universul,
nvie viata din moarte. Biruind moartea, Iisus ne elibereaz de Irica noastr cea
mai mare: teama de moarte (cIr Eb 2,14-15).

Fratilor! La poarta orasului Nain se ntlnesc dou alaiuri: cel al lui Iisus, care
intr n oras si d viat si cel a vduvei, care nsoteste moartea, ndreptndu-se
spre iesirea din oras, ctre cimitir. Multimea care era cu aceast vduv, putea
s o mngie ct de ct, dar nu avea puterea s-i rezolve problema. Iisus care
spusese: 'Fericiji care acum plngeji, cci veji rde (Lc 6, 21), druieste n
mod concret ndurarea Domnului celor care plng si se tnguiesc. Dumnezeu
inaugureaz mprtia Sa artndu-si mila Iat de cei necjiti.
nvierea tnrului demonstreaz puterea lui Iisus si darul gratuit al milei lui
Dumnezeu pentru om. Evanghelia ne nvaj c puterea Domnului este
ntotdeauna n slujba milei faj de oameni, fiind o putere care izvoryte din
iubire: este o putere n favoarea viejii. AstIel Iisus arat bunvointa lui
Dumnezeu Iat de poporul Su, mplinind proIetia lui Zaharia: 'Binecuvntat
fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru c l-a cercetat yi nviat pe poporul
Su, druindu-ne un Mntuitor puternic din neamul lui David, slujitorul
Su,. ca s druiasc viaja celor care sunt n ntuneric yi n umbra morjii
(Lc 1, 68-69. 79).

nvierea tnrului si restituirea lui mamei sale sunt simbol al Misterului Pascal
al lui Iisus, care este druit Bisericii. Prin minunea svrsit, Iisus arat
ucenicilor Si c este Stpnul vietii si al mortii, iar prin patima si jertIa Sa
druieste tuturor oamenilor viata vesnic. AstIel mesajul mntuitor al lui Iisus
rspunde pe deplin dubiilor si temerilor omului modern cu privire la sIrsitul
vietii pmntesti.

Evanghelia relateaz faptul c apropierea lui Iisus biruie moartea yi red
viaja! Prin urmare, puterea lui Iisus nvinge orice energie negativ si
distrugtoare!

Un tnr mort. Iiul unei vduve. Orice sperant pare ucis pentru totdeauna.
Nu se mai poate Iace nimic: nici pentru tnr, nici pentru acea vduv. ns
ceea ce este cu neputinj oamenilor, este cu putinj lui Dumnezeu. Iisus
intervine, iar Cuvntul Su l restituie pe tnr, mamei sale, adic Iisus d Irati
si surori celor care sunt singuri si Ir sperant, asemenea multor oameni din
zilele noastre.

Aceast Evanghelie nu apartine trecutului: naintea necazurilor care ne
nconjur si ne ucid viata, Iisus ne cheam: 'Jie ji zic: ridic-te si trieste.

Mergi pe crarea ctre mama ta, ctre printii ti si Iii un sprijin iubitor pentru
btrnetile lor.

Iisuse! Iart-m te rog pentru momentele n care nu l-am ajutat pe cel slab,
nu m-am apropiat de cel abandonat, nu am fost solidar yi nu mi-a fost mil de
cel care trecea printr-o mare durere, nesocotind exemplul 1u.
Amin.





Dc. Vasile Tudora - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a XX-a
dup Rusalii) - Despre moarte yi ntristare, nviere yi bucurie



Si, vznd-o Domnul, I s-a fcut mil de ea yi i-a zis: Au plnge! (Luca 7, 13)

S ne imaginm, iubiti credinciosi tabloul trist al Evangheliei de astzi. O mam
ndurerat, pe deasupra si vduv, merge naintea cortegiului Iunerar, care l
conduce pe ultimul drum pe unicul su Iiu. Lacrimi de durere i se preling pe
obrajii palizi, iar pieptul i tremur n suspine nentrerupte. Alte Iemei, dup
obiceiul oriental, plng si bocesc si ele, accentund atmosIera de suprem
tristete n care se aIlau toti cei de Iat. Plns, bocete, suspine, dinti scrsnind,
lacrimi de durere, toate la moartea nenteleas a unui tnr.

S stm putin si s ne gndim de ce suntem noi tristi la moartea unui om
apropiat? De ce plngem si ni se pare c lumea se sIrseste n acel moment si
parc am vrea si noi s l nsotim pe cel drag n moarte? n primul rnd plngem
pentru c ne desprtim de cineva drag, apoi plngem pentru c nu ntelegem ce
este moartea si nu stim ce se va ntmpla cu noi cnd prsim acest pmnt.

Numai Dumnezeu cunoaste aceast tain, precum spune Psalmistul ,c El a
cunoscut zidirea noastr, adusu-yi-a aminte c jrn suntem. mul ca iarba,
zilele lui ca floarea cmpului; aya va nflori. C vnt a trecut peste el yi nu va
mai fi yi nu se va mai cunoayte nc locul su (Ps. 102, 1416). Ct de
trectoare este Iirea omului, un simplu vnt si nu mai suntem. O adiere si trecem
din Iiint n neIiint pe acest pmnt! De aceea si SI. Apostol Iacov exclam
,Cci ce este viaja voastr? Abur, care se arat pentru pujin vreme yi apoi
piere (Iac. 4,14).

are asta este omul? floare care dispare la prima boare de vnt sau un
abur efemer? are dup aceasta ne ayteapt nefiinja, inexistenja etern?

La toate acestea si poate la mai multe se gndeau cei care l nsoteau pe tnrul
mort la groap. Si dintre toti, mama sa, vduva din Nain, care se aIla nc odat
n Iata mortii cuiva drag, suIerea cel mai tare.

Dar de aceast dat lucrurile se vor petrece altIel. Din multime, un chip blnd si
plin de dragoste se apropie soptindu-i un cuvnt de mngiere ,Au plnge.

Poate Iemeii la nceput nu i s-a prut ceva neIiresc, cci astIel de cuvinte de
alinare auzim cu totii n momentele de durere ale vietii noastre. Dar Mntuitorul
avea motive ntemeiate s o ndemne s nu mai plng. El stia ceva, ce stia si
Iemeia noastr, dar i era greu s accepte, anume c toti suntem datori cu o
moarte.
Moartea este urmarea pcatului, a clcrii porunci dumnezeiesti de ctre
strmosii nostri Adam si Eva. De atunci toti suntem sub legtura Iirii: toti ne
nastem si toti murim. ,1e vei ntoarce n pmntul din care eyti luat (Fc.
3,18) le-a spus Dumnezeu alungndu-i din rai. Deci dac ytim c suntem datori
cu o moarte atunci de ce mai suntem triyti?

Sf. Ioan Cur de Aur , analiznd aceast ntrebare spune: ,ce este dar de
mirare, cnd un om care sub aceast condijie s-a nscut, face ndestulare
legii yi hotrrii dumnezeieyti? Ce este de mirare cnd un om nscut din
prinji muritori merge pe calea firii sale, de la care nu se poate abate? Ceea
ce este vechi nu este ceva neobiynuit; ceea ce se face n toate zilele, nu este
ceva neauzit; ceea ce se ntmpl cu toji, nu este o raritate. Dac moyii yi
strmoyii ti au mers pe aceast cale a morjii, dac nc de la Adam toji
patriarhii yi proorocii au trebuit s se despart de lumea aceasta, s se nalje
sufletul nostru dintru adncul ntristrii." |Mitropilit ntonie Plmdeal,
%alcuri noi la texte vechi, Ed. Pronostic 1996, p.407|

Mai aproape de zilele noastre mitropolitul Antim Ivireanul spunea ,.s
ncetaji ntristarea yi prsiji lacrimile.cci lacrimile yi ntristrile nu dau
nici un folos morjilor, nici nu pot s-i ntoarc din viaja cea veynic, nici s-i
scoat din gropi. S facem ns milostenie yi alte faceri de bine pentru ei, cci
este plcut naintea lui Dumnezeu, yi li se face mare folos"|Ibidem|

Gsim aici un element nou viata vesnic; dup nv(tura creytin via(a
omului nu se sfryeyte odat cu existen(a pe acest pmnt! Aceasta stia
Mntuitorul cnd i-a spus Iemeii s nu mai plng. Dar aceasta nu stia c exist
nviere si plngea, si poate chiar dac ar Ii stiut tot ar Ii plns, pentru c se
desprtea de singurul su Iiu. Tristetea este normal n astIel de clipe grele, dar
trebuie s existe o limit n durere; ea nu trebuie s ne duc la dezndejde, la
disperare. Apostolul Pavel ne ndeamn ,S nu ne ntristm ca yi ceilalji care
nu au ndejde. Plnsul nu e ru cci si Mntuitorul a plns cnd a auzit de
moartea lui Lazr, pentru c tinea la el, era prietenul Lui. Hristos a sfinjit cu
lacrimile sale, spune mitropolitul Antonie Plmdeal, valoarea prieteniei.
Dar lacrimile nu trebuie s ne stirbeasc ncrederea n Dumnezeu.

Prin minunea de astzi Iisus a nvtat-o pe vduv despre nviere, si mpreun
cu ea pe toti cei care au asistat la minune. Le-a artat tuturor c mortii se pot
scula din sicrie ,1inere, jie ji zic, scoal-te. Si s-a ridicat mortul yi a nceput
s vorbeasc S-a artat c moartea nu are putere n Iata Dumnezeului cel
atotputernic, c legile Iirii sunt nimic pentru cel care a Icut Legea. Oamenilor
le-a Iost dat un esantion din ceea ce va s vie, li s-a artat o icoan palid a
SIintei nvieri, prin care moartea va Ii deIinitiv nIrnt!

Dar iubiji credincioyi, de bun seam c v puneji ntrebarea de ce Iisus,
Mntuitorul nu a nviat toji morjii pe care i-a ntlnit n cale, ci s-a rezumat la
acest tnr, la fiica lui Iair yi prietenul su Lazr. De ce nu a nviat Iisus pe
toji morjii aya cum s-a nviat pe sine nsuyi?

n primul rnd pentru c Iisus nu a venit s strice legile firii nlturnd
moartea. Prin aceste nvieri El a vrut s arate celor prezenti si nou peste secole,
c moartea nu este de Iapt moarte vesnic. Prin nvierea acestor oameni el a dat
o prob practic c doar trupul este muritor, pe cnd suIletul trieste vesnic,
chiar si dup moarte.

n felul acesta, spune mitropolitul Antonie, n fapt Mntuitorul i-a nviat pe
toji morjii din vremea Lui.Artndu-le tuturor adevrul c sunt nemuritori,
moartea si-a pierdut din valoarea pe care o avusese nainte n constiinta lor.
Acum stiau, pentru c au vzut concret nvierea tnrului, c suIletul este
nemuritor. AstIel toti cei care erau considerati morti pentru totdeauna au nviat
n constiintele celor apropiati, care acum credeau n nemurirea suIletului, Iiind
martorii nvierii.

Minunea de astzi s-a fcut ca s njelegem c exist nviere pentru toji, c
murind nu moare nimeni, dup cum spune mitropolitul Antonie! Dac ns
ntelegem c suIletul continu s triasc dincolo, trebuie s-i purtm de grij
nc din aceast viat. De modul cum vom tri aici aceast scurt viaj
depinde cum vom dinui dincolo, pentru eternitate.

La moartea unui prieten sau a unei rude dragi, s nu ne gndim la ce a pierdut
din plcerile lumii acesteia, ci s ne gndim mai ales la ce a Icut pentru a-si
cstiga dincolo petrecerea cea bun n vesnicie. S plngem la mormntul celor
dragi, dar cu sperant n nviere si dup putere s-i pomenim pe mortii nostri n
rugciunile Bisericii.

n astIel de momente trebuie s lum aminte ns si la noi nsine. O rugciune
de pocint spune: Cum nu voi plnge cnd mi aduc aminte de moarte ? C
am vzut pe fratele meu n groap, zcnd fr de mrire yi fr de chip. Dar
ce aytept ? Si n cine ndjduiesc ? Aumai n 1ine, Doamne, pe care te rog, ca
mai nainte de sfryit, s m ndreptezi. |Canonul de pocint ctre
Mantuitorul Iisus Hristos|

Sfntul Jasile cel Mare spune c adevrata filosofie este gndul la moarte
care te ajut s nu pctuieyti yi te ajut s nu te lipeyti de lumea aceasta.

Sf. Evagrie Ponticul spune c omul trebuie s se angajeze n acjiune pentru
viaj ca yi cnd ar tri o mie de ani, yi trebuie s fie dezlipit de lumea aceasta
ca yi cnd ar muri mine |ve:i rhim %eofil Prian, %exte filocalice care se
impun de la prima lectur|.
Nu trebuie Iim paralizati de gndul mortii, cci moartea nu este dect o trecere,
un prag, iar noi murim cu ndejdea nvierii. Gndul la moarte ne ajut s Iim
mai buni, pentru c nestiind cnd ne va Ii sIrsitul, ne strduim s Iim mereu ct
mai pregtiti. Nu trebuie ns s exagerm cu aceasta, si s Iim obsedati de
moarte ca de drobul de sare din povestea lui Creang. Sau cum se mai ntmpl
prin Romnia nc din viat s ne Iacem monumente Iunerare, cavouri, sicrie,
servete si cine stie ce. Trebuie s Iolosim acest gnd n mod pozitiv, pentru
desvrsirea noastr.

Sf. Ioan Cur de Aur ne ndeamn: Fii mai njelept yi, la moartea altuia,
nvaj-te a tremura pentru tine nsuji; deprteaz toat uyurtatea minjii,
cerceteaz faptele tale, ndeprteaz toate pcatele tale yi schimb purtarea ta
spre mai bine.Ostasii n mijlocul pcii gndesc la rzboi si se pregtesc,
pentru c atunci cnd va izbucni s-si arate iscusinta cstigat la vreme de
rzboi.

S ne pregtim ayadar pentru eternitate din aceast viaj mergnd nainte cu
ncredere n ndejdea nvierii. Vduva din Nair a trit o mare bucurie la
nvierea Iiului su. O si mai mare bucurie au simtit apostolii la SInta nviere a
nvttorului si Dumnezeului lor.

Aceeasi bucurie iubiti credinciosi trebuie s o simtim si noi vznd Lumina
nvierii: Jeniji toji credincioyii s ne nchinm Sfintei nvierii lui Hristos, c
iat prin Cruce a venit bucurie la toat lumea, totdeauna ludnd pe Domnul
s binecuvntm sfnt nvierea Lui c rstignire rbdnd pentru noi cu
moartea pe moarte a stricat!
Amin!




Pr. Vasile Rob - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a XX-a
dup Rusalii) - Tnrule, (i zic: scoal-te


SInta Scriptur ne Iace prtasi la multe nvieri Icute de-alungul istoriei de
ctre proorocii si proIetii Vechiului Testament prin invocarea, cu ajutorul
rugciunilor, a interventiei lui Dumnezeu, ca: nvierea fcut de Ilie cu fiul
vduvei din Sarepta Sidonului, ca yi ceea fcut de prorocul Eliseu cu fiul
Suramitei, dar nvierile pe care ni le prezint Noul Testament, sunt nvieri
Icute de ctre Fiul lui Dumnezeu prin interventia sa direct. n acest sens
putem aminti aici urmtoarele nvieri:

1. La:r, fratele Mariei i al Martei,
2. Fata de 12 ani a lui Iair,
3. %anrul vduvei din Nain despre care am au:it in Evangheliei de ast:i.

Pentru o evreic, un Iiu era semnul bunvointei si binecuvntrii lui Dumnezeu.
De aceea, dac se ntmpl s-i moar acel copil se consider ca si cum ar Ii
pierdut bunvointa cerului de aceea Iisus, Ir a Ii rugat, se apropie de sicriu si-i
ordon tnrului: '. ji zic, scoal-te!

nvierea tnrului din Nain este o minune care nu poate Ii pus la ndoial, Iiind
vzut de toti cei care au nsotit cortegiul si despre care a vorbit toat Iudeea.
Au vorbit lumii SIinti Apostoli care au Iost de Iat iar Quadrat, unul dintre
ucenicii apostolilor, n cartea sa 'Apologia religiei crestine pe care a prezentat-
o mpratului Hadrian, Iace si el aluzie la aceast minune, conIirmat si de
istoricul Eusebiu n 'Istoria Bisericeasc.

Moartea este soarta tuturor celor nscuti pe acest pmnt. Acest drum cu toti l
vom parcurge, mai devreme sau mai trziu, atunci cnd Dumnezeu va considera
de cuviint c lucrrile noastre pe acest pmnt s-au terminat.

Creytinul se mngie n Creatorul su yi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Dumnezeu ne trimite mngieri n cazul durerilor noastre prin:
1. Timpul care, mpreun cu credint, vindec toat durerea din suIletele
oamenilor. El ne spune, cu blndete: 'Fericiji cei ce plng, c aceea se vor
mngia. '
2. Prin nvtturile pe care ni le transmite prin Evanghelie si
3. Speranta rentlnirii si revederii n viata de apoi.

Credin(a este stlpul existen(ei yi mngierii noastre. n acest sens trebuie s
vedem cu ochii minti noastre nvierea Iiului vduvei din Nain, prezentat de
Evanghelia ascultat astzi si s ne punem toat ndejdea n Dumnezeu si n
mntuirea noastr pentru viata vesnic.

Abia dup ce un membru al Iamiliei noastre, un prieten sau apropiat, pleac din
aceast viat, noi cei rmasi Iacem un Iel de recapitulare a relatiei pe care am
avut-o cu acesta si din aceast analiz, nu de putine ori, ne nvinovtim pentru
c nu am Icut mai mult din ceea ce am Ii putut Iace pentru ei. Dar, noi cei
rmasi, din bunvointa lui Dumnezeu, pe acest pmnt, trebuie s ne aducem
aminte numai de bucuria si de ajutorul cu care am Iost nconjurati de cei plecati.

1rebuie s fim conytienji de greyelile noastre fcute, cu voia sau fr voia
noastr, yi s realizm c nici unul dintre noi nu este perfect. Ca yi creytini,
trebuie s acceptm greyala aproapelui nostru yi s o iertm pentru c yi cel
plecat ne-a iertat demult yi se roag 1atlui ceresc pentru noi.

Un alt sentiment care ne cuprinde, dup astfel de evenimente, este
Autocomptimirea prin care realizm c nu suntem nici primi yi nici ultimi
peste care s-au abtut, sau se abat necazuri yi c, ncercrile pe care
Dumnezeu ni le trimite, sunt de fapt doctorii ale sufletului nostru pe calea
mntuiri.

Din Evanghelia de astzi, ca yi din alte nvieri yi intervenji ale lui Dumnezeu
n lume, trebuie s conytientizm c:
1. Iisus este, cu adevrat, Mesia cel mult dorit i promis prin Jechiul
%estament,
2. Iisus este, cu adevrat, Fiul lui Dumne:eu i Mantuitorul neamului omenesc,
3. Iisus este Stpanul lumii i Invingtorul mortii,
4. Iisus ne caut dar, din cau:a impietririi inimi noastre, ii permitem s intre in
viata noastr numai la boal, neca:, durere sau moartea unei persoane dragi
nou i, foarte rar, in bucuriile vietii noastre.

De aceea, cuvintele Mntuitorului: '1inere, ji zic, scoal-te se adreseaz si
astzi, la peste dou mii de ani, tuturor tinerilor dar, deopotriv, adultilor si
chiar btrnilor de azi, care au uitat de SInta Biseric si de Dumnezeu. Amin.

Pr. Olimpiu Todorean - Duminica a III-a dup nl(area Sfintei Cruci (a
XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei din Nain



Iubiti credinciosi,
Dac am privi cu cteva versete mai nainte, n aceeasi Evanghelie a lui Luca,
am vedea c este vorba despre un centurion care obtine vindecarea slugii sale.
Centurionul ce era pgn, si care crede n eIicacitatea cuvntului Domnului
chiar si n absenta lui, ne-a artat ce nseamn credinta pentru noi, care nu l-am
vzut pe Domnul. Si astzi ni se demonstreaz c putem avea o astIel de
credint: Iie pentru c Domnului i se Iace mil de noi si ne viziteaz cu prezenta
sa, Iie pentru c el este 'Domnul si Cuvntul su este eIicace, capabil s ne
salveze chiar de la moarte. Astzi ni se vorbeyte despre calea credinjei pe care
trebuie s mearg fiecare om.

Parabola evanghelic de astzi vrea s trezeasc credinta n milostivirea Tatlui
pentru cei mici, pentru cei care plng, pentru Iiecare om, care se simte mic si
plnge n Iata mortii. Iisus vine s dea speranta acolo unde nimeni nu poate s o
dea, atunci cnd omul moare; si nu atunci cnd trieste, cci trieste n durerea
mortii semenului si n asteptarea morti sale. Iisus l nvinge pe cel care aduce
moartea si restituie viata vietii: mama si regseste viu, Iiul mort.

Spune pericopa c Iisus ajunge la Nain ce semniIic 'ncnttor, 'minunat si
c, din cetate, asa cum din orice oras unde triesc oameni, iese un cortegiu
Iunerar. O multime ce plnge nsoteste un tnr care a murit. Destinul l-a atins
pe el asa cum ne va atinge pe Iiecare din noi, cci cu totii vom avea parte de un
cortegiu Iunerar, mai devreme sau mai trziu, de o multime de oameni ce plnge
n jurul sicriului nostru. Fiecare cetate are mormintele sale si toti cei care triesc
n cetate vor sIrsi n mormnt. Doar Nainul din mormnt va deveni grdin
'ncnttoare pentru c s-a ntlnit cu Domnul cel care a biruit moartea.

La poarta orasului se ntlnesc dou cortegii: cel al Domnului Luminii, care este
viata si, cel al domnului ntunericului, care aduce moartea. Este mort Iiul si
supravietuieste cea care i-a dat viat. Aceast mam este o vduv, Ir sot, Ir
iubire si Ir aprare, srac si singur. Lipsit de drepturi si identitate, Ir s si
le cstige mcar prin Iiul care acum este mort. Aceast vduv este imaginea
omenirii ntregi, de acum ndeprtat de mirele su, care este Dumnezeu.

Dumnezeu este adevratul partener al omului, om pe care l-a fcut dup
chipul yi asemnarea Sa, pentru ca omul s-l iubeasc din toat inima sa, din
tot sufletul su yi din toat puterea lui (cI. Deut. 6,4). Sfntul Ambrogio vedea
n aceast femeie chiar biserica care plnge pe fii si pctoyi, morji yi
pierduji din cauza pcatului. Cu ea tot poporul de credinciosi plnge. Hristos
restituie pctosul la snul mamei sale-biserica si bucuriei Iratilor.

Este pentru prima dat cnd Luca i zice lui Iisus ~Domnul. O va Iace
numai n situatii particulare, solemne, dndu-i termenului o semniIicatie
vetereo-testamentar. Acest Domn ne este prezentat ntr-un mod foarte
concret: are picioare, ochi, inim, mn yi gur, descrise prin acjiunile pe
care le face: merge, se apropie, vede, i se face mil, atinge yi vorbeyte. Au este
ca alji idoli care nu vorbesc, nu ating, nu aud, nu vd, nu umbl (Ps. 113,
12,16). Dumnezeu nu este ca aceyti idoli. Dumnezeu are picioare pentru a-l
ntlni pe om, ochi pentru a-l vedea, inim pentru a-l iubi, mn pentru a-l
atinge, yi cuvnt pentru a-i da viaj.

Iisus care vede, se misc si se apropie ne aminteste de samariteanul milostiv, de
Tatl milostiv din parabola Fiul risipitor. Iat adevrata imagine a unui
Dumnezeu milostiv, cu dragoste Iat de om, de Iiul su pierdut.

"Au plnge!" Sunt singurele cuvinte pe care Iisus le spune Iemeii. Cum adic?
O mam aIlat n Iata sicriului unicului su copil s nu plng? Ea nu poate
dect s plng, am Ii tentati s rspundem noi. Si Iisus a plns naintea
mormntului prietenului su, Lazr. A plns chiar si naintea mortii sale: a
asudat sudori de snge. Este adevrat, dar lacrimile sale au uscat plnsul nostru
si ele contin promisiunea vietii vesnice pentru noi.

"1inere ji zic scoal-te!" Nu pot Ii alte cuvinte mai nesocotite si mai
ineIiciente: a vorbi unui mort si a-i ordona s se scoale. Dar Domnul actioneaz
tocmai prin cuvntul su creator. Din nimic a creat toate lucrurile, din moarte
creeaz viata. Aceasta este puterea credintei, ce aduce mntuirea pentru Iiecare
om.

Iubiti credinciosi,

Aceast pericop evanghelic ne-a descris vizita lui Dumnezeu: Domnul
'umbl, 'se apropie 'de poarta orasului nostru si ne vine n ntmpinare
nou, celor care iesim pentru a intra n gura mortii; el 'vede, 'i se Iace mil,
prin cuvntul su Iace s nceteze plnsul si s trezeasc speranta; deci 'se
apropie, 'atinge moartea, si ordon 'scoal-te. Si totul Ir s ne cear
nimic. El este, n Iapt, milostivirea ce copleseste mizeria noastr uman.

Meditarea acestei pericope ar trebui s trezeasc n Iiecare dintre noi acea
credint pe care a avut-o centurionul n Iisus Hristos. La Iel si noi, care nu-l
putem ntlni personal pe drumul Nainului, putem s-l ntlnim n puterea
cuvntului su si s ndrznim s-i cerem imposibilul, pe care l putem obtine
chiar si n absenta sa, asa cum s-a ntmplat cu centurionul cruia i s-a vindecat
sluga. Si numai atunci cnd noi, prin credinta n Evanghelie, Cuvntul
Domnului, recunoastem vizita sa, atunci va avea loc si ntlnirea cu cel care ne
ajut s trecem de la moarte la viat. Amin.

























Pr. Ioan Abadi yi Pr. Alexandru Buzalic - Duminica a III-a dup nl(area
Sfintei Cruci (a XX-a dup Rusalii) - nvierea fiului vduvei din Nain



Oricine s-a nscut, se apropie clip de clip de momentul mortii. Moartea d un
sens trecerii omului prin istorie, ns rmne un mister n Iata cruia Iiecare se
cutremur si este cuprins de neliniste. Dar viata noastr este n minile lui
Dumnezeu, singurul care are drept asupra suIletelor si inimilor noastre si care ne
cluzeste spre mntuire.

n anul 1972 un avion iugoslav se afla n zbor la mare altitudine. La un
moment dat, n avion a explodat o bomb amplasat de o grupare terorist.
Avionul s-a sfrmat iar pasagerii au pierit, salvndu-se doar o singur
stewardes, pe nume Jesna Julonik. De la o nljime amejitoare, a czut pe
pmnt, a suferit numeroase rni yi fracturi, fiind supus operajiilor, dar
rmnnd n viaj. n discujiile pe care le-a purtat cu jurnaliytii a spus:
amenii nu pot s njeleag, c eu sunt bine, iar medicului care a operat-o,
i-a spus: Doctore! Exist Dumnezeu n cer! Dumnezeu m-a salvat de la
moarte. ntr-adevr Providenja Divin a salvat-o din faja morjii.


n Statul Pensylvania (USA), se menjioneaz cum ntr-o min de crbune, s-a
surpat o galerie peste 25 de mineri care lucrau la mare adncime sub pmnt.
Echipele de salvatori au lucrat zile yi nopji pentru a-i salva pe mineri, n timp
ce familiile lor plngeau, se rugau yi ayteptau o minune. Au rmas n viaj
doar yase mineri care s-au aflat ntr-un loc unde aerul era proaspt, lucru
care se ntmpl extrem de rar n astfel de cazuri. Minerii s-au rugat cu
fervoare lui Dumnezeu timp de nou zile de la blocarea lor n subteran. n a
zecea zi, mayina a perforat peretele minei n locul unde aceytia se aflau. Cnd
a fost scos primul om la suprafaja pmntului, acesta a spus: "Dumnezeule
ji muljumesc! Ae-ai scpat de moarte. Unii oameni spun, c Dumnezeu a
murit. Dumnezeu trieyte! El ne-a eliberat pe noi de la moarte!" Providenja
Divin, i-a pzit pe aceyti mineri de pierzare.

Zilnic mor oameni si oameni, cu lacrimi n ochi, si conduc semenii iubiti la
locul lor de odihn. Hristos a redat viata celor morti (vezi Matei 11, 5). El a
nviat-o pe Iiica lui Iair (Marcu 5, 41-42), l-a nviat pe Lazr dup ce a stat patru
zile n mormnt (Ioan 11), iar Evanghelia de astzi ne prezint nvierea de ctre
Iisus a tnrului din Nain. Cortegiul era trist, deoarece conduceau spre mormnt
singurul Iiu al unei vduve. Srmana Iemeie! n trecut si nmormntase sotul,
iar acum l conducea la acelasi cimitir, pe singurul ei Iiu.

n Palestina timpurilor lui Iisus, naintea cortegiului Iunerar mergeau Iemeile,
asa numitele plngtoare (bocitoare), care cu strigte de jale si plnsete,
produceau lacrimi n ochii tuturor participantilor la nmormntare. Dup Iemei
mergeau brbatii, care cntau din Ilaut, iar dup acestia urmau rudeniile, vecinii
si toti cunoscutii deIunctului. Noi, putem presupune ce se aIla n inima srmanei
mame-vduve, atunci cnd se apropia de cimitir.

Acestei neasteptate disperri cuprins de ntuneric i strluceste dintr-o dat
lumina. Se apropia de poarta Nainului Iisus Hristos, iar mpreun cu El
'multimea poporului. Dintr-o parte venea cortegiul, iar din cealalt parte
Dttorul vietii. ntr-o parte se aIla deIunctul, singurul Iiu, al unei vduve, iar n
cealalt parte, Fiul lui Dumnezeu, Cel care a spus: Eu sunt nvierea yi Jiaja.
Cine crede n Mine, chiar dac va muri, va tri (Ioan 11, 25). Evanghelistul
spune c Iisus s-a ndurat de aceast Iemeie si i-a spus: Au plnge.
Binecuvntate sunt aceste cuvinte! Cei care-l duceau pe deIunct s-au oprit.

Iisus, Apropiindu-se, S-a atins de sicriu, iar cei care-l duceau s-au oprit. n
acele timpuri israelienii nu aveau sicrie asa cum se prezint ele n zilele noastre;
dup traditia de atunci trupul mortului era nvelit ntr-o pnz alb si era dus
spre locul de nmormntare, n ceva asemntor unei trgi. Atunci Mntuitorul a
zis: 1inere, ji spun jie, ridic-te. Tnrul a nviat, s-a ridicat si a nceput s
vorbeasc. Iisus Hristos i l-a dat mamei lui (Luca 7, 14-15).

La cuvntul atotputernic al Fiului lui Dumnezeu moartea s-a risipit iar locul ei a
Iost luat de viat. La cuvntul Su tristetea, suprarea, lacrimile si plnsul s-au
transIormat n bucurie, Iericire si pace. S-au bucurat toti participantii la
nmormntare, dar cea mai mare bucurie a Iost pentru mama Iiului nviat. Din
proIunzimea suIletului ea a multumit lui Hristos pentru miracolul nvierii,
pentru bucuria neasteptat. Evanghelistul mrturiseste c Irica i-a cuprins pe toti
cei prezenti, spunnd: Profet mare S-a ridicat ntre noi, Dumnezeu a
cercetat pe poporul Su(Luca 7, 16). Aceast minune a ntrit credinta
poporului si d mrturie c Iisus este Dumnezeu adevrat, singurul Stpn al
vietii si al mortii.

Iisus ytie s liniyteasc pe fiecare om. Se ntmpl ca omul s treac prin
diIerite experiente dureroase, suprri, oIense, disperri, prndu-i-se c nu mai
are scpare, nu exist rezolvarea problemelor, nu mai este nici o sperant, totul
este la pmnt si viata nu are sens. Dar dac creytinul are credinj yi speranj
puternic n Hristos yi dac i cere ajutorul, va primi mngierea yi
rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunt.

Ct de ciudat este uneori comportamentul oamenilor! Avem SInta Scriptur, n
care Spiritul SInt ntipreste n suIletele celor care l primesc, convingerea c
adevrul, Iericirea si viata se aIl n Dumnezeu. Iisus Hristos, din iubire i
cheam pe toti oamenii: Jeniji la Mine toji cei osteniji yi mpovraji, iar Eu
v voi alina (Matei 11, 28), dar multi oameni neIericiti se ndeprteaz de
Hristos, cutnd rezolvare acolo unde nc nimeni nu a aIlat niciodat salvarea,
sau cred n proIeti mincinosi care-i ndeprteaz de adevrurile lui Dumnezeu.

Aceast minune a nvierii Iiului vduvei trebuie s ntreasc si credinta noastr.
Mai devreme sau mai trziu toti vom muri, dar vom nvia pentru o nou viat.
Fiecare cimitir, Iiecare mormnt, Iiecare ceremonial, ne aminteste despre
adevrul c viata noastr este scurt pe acest pmnt. Hristos spune: Jine
timpul, cnd toji cei din mormnt, vor auzi glasul celui din mormnt, yi vor
ieyi cei ce au fcut cele bune, spre nvierea viejii, iar cei ce au fcut cele rele,
spre nvierea condamnrii (cI. Ioan 5, 28-29). Hristos i cheam pe toti s se
destepte din somnul pcatului la viata n Dumnezeu. El spune: '1inere, ji spun
jie, ridic-te, 'Copil, ji spun ridic-te sau 'Lazre, ieyi afar din
mormnt. Acelayi lucru ni-l spune yi nou : ieyi din sclavia pcatului yi
ndreapt-te spre via(a cea adevrat.

Iisus a mngiat-o pe srmana mam-vduv. El este ntotdeauna gata s
consoleze yi s liniyteasc pe fiecare dintre noi. El ofer tuturor celor care
cred, cheia rezolvrii problemelor, indiferent de situa(iile extreme n care s-
ar afla.

SInta Scriptur spune: Iisus Hristos, ieri yi azi yi n veci, este acelayi (Evrei
13, 8). Iisus niciodat nu ne dezamgeyte, cci El este Mntuitorul nostru yi
ne iubeyte cu o iubire infinit.

Rugciune

Marie, conceput fr prihan, roag-te pentru noi, care alergm la tine.
Scparea pctoyilor yi Maica muribunzilor, nu ne prsi n ora morjii,
dobndeyte-ne o prere de ru sincer yi iertarea pcatelor. F s primim cu
vrednicie Preasfnta mprtyanie yi s fim ntriji prin Sacramentul
Sfntului Maslu, ca s ne nfjiym cu mai mult ncredere naintea tronului
udectorului drept yi ndurtor, al Domnului yi Mntuitorului nostru. n
minile 1ale, Doamne, ncredinjez sufletul meu. Doamne Iisuse, revars
focul iubirii 1ale, pentru ca n ora morjii s-l nvingem pe diavol yi s
ajungem la cununa cereasc, 1u care viejuieyti yi domneyti n vecii vecilor.
Amin.
(Pentru o moarte bun)




































IPS Antonie Plmdeal - nvierea fiului vduvei din Nain



Iat o ntmplare usor de memorat, care pare a Ii si Ioarte usor de nteles: "Si
dup aceea s-a dus ntr-o cetate numit Aain yi cu El mpreun mergeau
ucenicii Lui yi mult muljime. Iar cnd s-a apropiat de porjile cetjii, iat
scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, yi ea era vduv, yi muljime
mare din cetate era cu ea. Si, vznd-o Domnul, I s-a fcut mil de ea yi i-a
zis: Au plnge! Si apropiindu-se s-a atins de sicriu, iar cei care-l duceau s-au
oprit. Si a zis: 1inere, jie ji zic, scoal-te! Si s-a ridicat mortul yi a nceput s
vorbeasc, yi l-a dat mamei lui. Si fric i-a cuprins pe toji yi slveau pe
Dumnezeu, zicnd: Prooroc mare s-a ridicat ntre noi yi Dumnezeu a cercetat
pe poporul Su. Si a ieyit cuvntul acesta despre El n toat Iudeea yi n toat
mprejurimea" (Luca 7, 11-17).

Ca totdeauna, de cnd e lumea, moartea provoac durere, tristete ca orice
desprtire deIinitiv pe acest pmnt. Toti suntem un mister ntre dou mistere:
nasterea si moartea. Numai Dumnezeu cunoaste marea tain din toate, precum
zice si Psalmistul: "C El a cunoscut zidirea noastr". Si tot Psalmistul
continu: "Adusu-yi-a aminte c jrn suntem! mul ca iarba; zilele lui: ca
floarea cmpului, aya va nflori" Adic zilele lui, nIlorirea lui, sunt trectoare:
"C vnt a trecut peste el yi nu va mai fi, yi nici nu se va mai cunoayte locul
su" (Ps. 102. 14-16). Poezie de mare proIunzime! Cumplit si dezolant adevr!

Psalmistul, din ratiuni de exprimare, ntrebuinteaz aceste Irumoase cuvinte
despre Dumnezeu: Adusu-yi-a aminte c jrn suntem! " Cum s nu-si Ii adus
aminte. Cel ce a zis: "C pmnt eyti yi n pmnt te vei ntoarce!" (Fac 3, 19).
SIntul Apostol Iacov ntrebuinteaz si el o metaIor, tot att de gritoare ca si
ale Psalmistului: "Cci ce este viaja voastr? Abur, care se arat pentru pujin
vreme yi apoi piere" (Fac. 4, 14).

Odat cu nasterea, cum spune SIntul Pavel n Epistola I ctre Corinteni, ni se
rosteste si o sentint de moarte: Ae-a rnduit Dumnezeu ca pe niyte osndiji la
moarte" (5, 9). Pavel vorbeste n epistola sa despre soarta apostolilor, care s-a si
mplinit, dar desigur are n vedere si soarta tuturor oamenilor. Moartea rmne
pentru toti si pentru totdeauna o realitate cu neputint de schimbat. O mare
tain. Un mare mister. Si, ca orice desprtire, ntristeaz.

Aproape c nu exist om de rnd cu minte ntreag, sau ntelept cu minte mult
care s nu se Ii gsit descoperit si perplex n Iata mortii. Walter Scott o numea
"teribil pas ntre timp si vesnicie" (Ivanhoe). Multi o vd ca pe o datorie ctre
specie, ctre destin, ctre natur, si binenteles ctre Dumnezeu, si ntotdeauna
ca pe o ntoarcere. Dar o ntoarcere ntr-un port din care nu vom mai ridica
ancora (H. Melville, Moby Dick). Pe unii i-a speriat, pe altii i-a mngiat,
vznd n ea o eliberare de rele (Anacreon, Horatius). Goethe numea moartea un
oaspete care nu-i niciodat bine venit (Faust), iar J. Rostand i ddea o deIinitie
care s-i cuprind si taina si grozvia: "singurul lucru mai mare dect cuvntul
cu care e numit" (Pensies d'un bioltigiste). Pn si Nietzsche, care s-a rzboit cu
tot ce e mai sInt pe lume, recunoaste c n toat IilosoIia sa a Iost provocat
mereu de moarte: "dac n-ar Ii Iost moartea, nu s-ar Ii IilosoIat deloc"
(Morgenriite). Moartea descumpneste biata Iiint uman, pentru c pare a o
termina Ir sens.

Convoiul care petrecea la mormnt pe tnrul adormit n Iloarea vrstei, Iiu al
unei Iemei vduve, desigur era un convoi trist, si pe Mntuitorul l-a impresionat.
L-a impresionat mai nti plnsul vduvei dup tnrul mort nainte de vreme.
S-a apropiat de convoi. Apostolii se vor Ii strns mai aproape, ca s vad ce se
ntmpl. Cele dou convoaie, cel cu mortul si cel cu Mntuitorul, s-au ntlnit
Iat n Iat. Mntuitorul s-a apropiat de pal, un Iel de targ pe care se duceau
mortii pe vremea aceea si s-a adresat nti Iemeii ntristate, cu un cuvnt de
mngiere: "Au plnge!"

S ne oprim nainte de toate asupra acestei ntristri. Cci desi stim c moartea e
inevitabil, desi a Iost nscris n soarta oamenilor dintru nceput, ea ntristeaz.
Cere lacrimi. Lacrimile L-au nduiosat pe Iisus, de aceea i-a zis mamei
ndurerate: "Nu plnge!"

Ne-am nscut sub conditia mortii si ar trebui s socotim c ea nu este altceva,
dect o mplinire a contractului, a acestei conditii. Un contract nu supr pe nici
una din prti. S-ar putea zice: E adevrat, noi nu, dar protoprintii nostri, Adam
si Eva, da, ei au Iost avertizati: "S nu mncaji din pomul din mijlocul raiului,
nici s v atingeji de el, ca s nu muriji". Eva recunoaste, cu cuvintele ei, acest
contract, ca si cum si-ar Ii pus semntura pe el. n conversatia cu sarpele ea si
aminteste bine: "Ae-a zis Dumnezeu: S nu mncaji..." (Fac. 3, 3).

Ce a urmat se stie. Contractul a Iost clcat si Dumnezeu a dat atentie sentintei
vremelnice vietii pmntesti care, pn atunci, era menit s Iie vesnic: "1e vei
ntoarce n pmntul din care eyti luat" (Fac. 3, 18). Dar iarsi s-ar putea zice:
De ce s se rsIrng asupra noastr, a urmasilor, acest contract clcat de
altcineva? Mai pe nteles, as ntreba: Dar de ce o cas vndut de naintasi, cu
contract de vnzare-cumprare, rmne vndut pentru totdeauna si urmasii n-o
mai pot revendica? Sau de ce o mostenesc, dac a Iost cumprat de cineva din
naintasii lor? n protoprinti existm toti. Toti am Iost parte n contract, si el
ne-a angajat si pe noi. S mergem mai departe si s contestm Legea? N-ar Ii
ntelept. Si ar Ii zadarnic. "Iat Legea!", poruncit de Domnul, a zis Moise
(Deut. 6, 1). Disputa la acest nivel ar Ii Ir sens.

Si totusi, desi stim acestea, nu le putem asimila cu normele si legea mortii ne
ntristeaz, ne tulbur, ori din ce motive originare ar veni. Nici nu sunt normale.
Sunt rod al unei greseli initiale. Si Sfntul Ioan Cur de Aur, care cu
adncime a cugetat la acestea, yi-a pus ntrebarea: "De ce ntristare?" Au se
lmureyte dect plasndu-se n condijiile njelegerii celei dintru nceput, yi a
clcrii acestei njelegeri, ceea ce a determinat destinul tuturor oamenilor.

"Ce este dar de mirare, cnd un om care sub aceast condijie s-a nscut, face
ndestulare legii yi hotrrii dumnezeieyti? Ce este de mirare, cnd un nscut
din prinji muritori merge pe calea firii sale, de la care nu se poate abate?
Ceea ce este vechi nu este ceva neobiynuit; ceea ce se face n toate zilele, nu
este ceva neauzit; ceea ce se ntmpl cu toji, nu este o raritate. Dac moyii yi
strmoyii ti au mers pe aceast cale a morjii, dac nc de la Adam toji
patriarhii yi proorocii au trebuit s se despart de lumea aceasta, se nalj
sufletul nostru dintru adncul ntristrii". Am citit din traducerea lui
Melchisedec al Romanului (Buc, 1983, p. 183). Am preIerat aceast traducere
pentru c are o Irumoas limb romneasc. Am ndreptat usor, doar acolo unde
trebuia adus un plus de ntelegere a sensului.

Ayadar Sfntul Ioan Cur de Aur crede c ntristarea nu e logic, moartea
fiind mplinirea unei datini. El crede chiar c "ntristarea peste msur poate
duce la ndoial, sau chiar la hulirea lui Dumnezeu" (p. 189). Un argument
dintre cele mai simple, de ordinea evidentei vine s-i ntregeasc gndirea. Pe a
lui si pe a noastr. Pornind de la textul SIntului Pavel: "s nu v ntristaji ca yi
ceilalji care nu au ndejde" (I Tes. 4, 13), el l aplic aproape cu oarecare
mnie mpotriva celor inconsecventi cu logica propriei lor credinte:
"ntristeaz-te - zice el - ns nu ca un necredincios, care nu ytie nimic
despre nviere yi se ndoieyte de viaja cea viitoare. Aya, noi ne ruyinm cnd,
nu arareori, vedem la creytini cele mai puternice izbucniri de ntristare fr
de minte (fr logic, n.n). Ce vor zice necredincioyii vznd aceasta? Ei vor
zice: Aceytia sunt oare aceia care ytiu a vorbi aya de frumos despre nviere?
Cu adevrat purtarea lor nu se potriveyte cu vorbele lor. Prin cuvinte ei
griesc cu mult njelepciune despre nviere, iar prin fapte ei se arat ca yi
cum nu ar crede ntru aceea. De ar fi ei convinyi c exist o nviere, nu s-ar
purta n felul acesta. Dac ar crede c starea morjilor este mai bun, nu s-ar
boci atta. Acestea yi nc mai multe zic cei necredincioyi, cnd observ la
creytini o ntristare fr msur pentru cei morji. De aceea, s ne msurm
intru aceast ntristare yi s nu ruyinm credinja creytineasc despre nviere"
(Id. p. 193).

SIntul Ioan Gur de Aur vorbea unei lumi a veacului al IV-lea, care nc mai
pstra rezerve mari Iat de crestinism. Apelul su trebuie nteles si n contextul
vremii si oamenilor crora le predica, dar nu e mai putin adevrat c ni se
potriveste si nou, dac prin ntristarea dus pn la disperare ne descoperim
subrezenia credintei n nviere. Dar este oare ntristarea cu totul interzis?
Este ea un pcat?Este ea nefireasc?

Din punctul de vedere al Sfntului Ioan Cur de Aur, n principiu, ea este
"nefolositoare". "Cu bocetul tu nu vei putea schimba ceea ce s-a fcut, ci
numai a-ji vtma jie nsuji". Mai mult ar trebui s ne ntristm pentru cei
lipsiti de minte, si de dreptate, si pentru pctosi. ntristndu-ne zadarnic pentru
cei morti, pedosnicim, traduce episcopul Melchisedec ornduiala. Adic o
ntoarcem pe dos. Verbul a disprut din limb, desi era o sintez a mai multor
cuvinte. Poate c l-a inventat Melchisedec, traducnd! (p. 194).

Mitropolitul nostru Antim Ivireanul, contemporanul lui Constantin
Brncoveanu, tratnd aceeayi tem, va ndreptji n parte ntristarea, pornind
de la un exemplu biblic:

"Apoi s-a dus Aatan la casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l nscuse
lui David femeia lui Urie, yi acela s-a mbolnvit. Si s-a rugat David
Domnului pentru copil, a postit yi, ducndu-se departe, a petrecut noaptea
ntins pe pmnt. Atunci au intrat la el btrnii casei lui, ca s-l ridice de la
pmnt, dar el n-a voit yi nici n-a mncat pine cu ei. Dup yapte zile a murit
copilul yi slugile lui David se temeau s-i spun c a murit copilul. Cci yi
ziceau: "Cnd copilul era nc viu yi noi l mngiam, el nu ne bga n
seam; cum s-i spunem acum: A murit copilul? Se poate s fac vreun ru".
Dar vznd David c slugile sale yoptesc ntre ele, a priceput c a murit
copilul yi le-a ntrebat: "A murit copilul?" "A murit" - i se rspunse. Atunci
David s-a sculat de la pmnt, s-a splat, s-a uns yi s-a dus n casa Domnului
yi s-a rugat. Intorcndu-se apoi acas, a cerut s i se dea pine yi a mncat. Si
i-au zis slugile: "Ce va s zic aceasta? Cnd copilul era nc n viaj, ai
postit, ai plns yi n-ai dormit; iar dup ce copilul a murit, te-ai sculat, ai
mncat yi ai but?" "Ct vreme copilul era viu - zise David - am postit yi
am plns, cci socoteam: Cine ytie! Poate m va milui Domnul yi va tri
copilul. Iar acum el a murit. De ce s mai postesc? l mai pot eu, oare,
ntoarce?, Eu m voi duce la el, iar el nu se va mai ntoarce la mine" (II Regi
12, 15-23).

Exemplul va Ii Iolosit mai trziu si de Agapie Criteanul la 1773, n "Mntuirea
pctosilor" (ed. rom., 1900, Buc, p. 221-222). Concluzia mitropolitului Antim
Ivireanul, ca si a lui Agapie Criteanul, va Ii n cele din urm aceeasi ca si a SI.
Ioan Gur de Aur. "Cred aceea zic yi eu...: s ncetaji ntristarea yi prsiji
lacrimile... cci lacrimile yi ntristrile nu dau nici un folos morjilor, nici pot
s-i ntoarc din viaja cea veynic, nici s-i scoat din gropi. S facem ns
milostenie yi alte faceri de bine pentru ei, cci este plcut naintea lui
Dumnezeu, yi li se face mare folos" (Antim Ivireanul, Opere, ed. P. V. Hanes.
Buc, 1915, p. 222-223).

Vduva din Nain plngea. Ea nu stia c exist nviere. Dar, probabil, si dac ar
Ii stiut, tot ar Ii plns. Omeneste. Se desprtea de unicul ei Iiu. Putea Ii
bucuroas? SIntul Pavel sItuieste: "S nu ne ntristm ca yi ceilalji care nu
au ndejde". Adic s nu mergem pn la ndoial. Aici e limita pn la care
putem merge, Iisus nsusi s-a ntristat si a plns cnd a auzit de moartea
prietenului su din Betania, Lazr. El a sIintit cu lacrimile sale valoarea
prieteniei, asa cum, alegndu-si 12 apostoli, a sIintit valoarea comuniunii. N-a
Iost un antisocial, un izolat, un mizantrop. N-a reprobat nici una din virtutile
omeniei, cldura si Irumusetea prieteniei si a iubirii. Chiar pe tnrul bogat care
respecta poruncile "l-a iubit" (Marcu 10, 21) si "iubea pe Marta, yi pe sora ei,
yi pe Lazr" (Ioan 11,5) si pe ucenici (Ioan 13, 34).

Prin nvierea Iiului vduvei din Nain, Iisus a sIintit valoarea legturilor de
Iamilie si de rudenie. Dar a nvtat-o pe vduv si despre nviere. Pe ea si pe cei
care au asistat la minune. Dar s urmrim mai de aproape evenimentul. Dup ce
a vorbit cu Iemeia, mngind-o, i-a dat de ndat si o prob a eIicacittii
mngierii Sale. Spre stupeIactia tuturor, pentru care acel "Nu plnge" era
natural si Iiresc, Iiindc asa se spune, desi se spune degeaba, ceea ce a urmat a
Iost de-a dreptul uimitor, neasteptat. Iisus a nceput s-i vorbeasc mortului: -
"1inere, jie ji zic, scoal-te", ca si cum s-ar Ii temut ca nu cumva tnrul,
auzind, s cread c se vorbeste altcuiva, l-a precizat: Tie ti zic, tie care esti
mort, tie ti zic: scoal-te, ridic-te! Cu simplitatea cu care Evangheliile
istorisesc, ntotdeauna Iaptele extraordinare, evanghelistul Luca ne spune doar
c tnrul s-a ridicat si a nceput s vorbeasc. Si a plecat. Si convoiul s-a
risipit. Vor Ii mers unii acas, altii la casa vduvei, pentru a ntreba pe tnr cine
stie cte, dar cei mai multi au rmas pe loc, unindu-se cu cei care veniser cu
Iisus. Toti mpreun au rmas ca muti. SIntul evanghelist Luca scrie: "Atunci
i-a luat frica pe toji". Fric de Iisus? Fric de cel ce Iusese mort?

Pe Lazr l-a nviat pentru ca s le arate celor care au asistat la minune c si El,
Iisus, va nvia, desi oamenii erau cu Ioarte putin tinere de minte. Au uitat Ioarte
repede lucrul acesta, n momentul n care L-au vzut rstignit, desi unii din ei
asistaser la nvierea lui Lazr. Nu s-au mai gndit c Iisus s-ar putea nvia si pe
El!

Si de data aceasta, nviind pe tnrul Iiu al vduvei din Nain, Mntuitorul a avut
un scop, si scopul acesta l descoperim numai dac ntoarcem o pagin din
Evanghelia lui Luca a aceluiasi cap. 7. Citindu-l n ntregime, ni se vor dezvlui
cauzele minunii. Vom aIla c cele ntmplate i-au Iost povestite, de ctre
ucenicii si, lui Ioan Boteztorul. Acesta era nc n viat, avndu-si si el
ucenicii lui.

Ioan se vedea acum conIruntat cu aparitia altui proIet. El stia ns c nu el, Ioan,
este cel mai mare. O si spusese: "Au eu sunt (Mesia), ci vine dup mine Altul,
cruia nu sunt vrednic s-i dezleg nici cureaua ncljmintelor" (Matei I, 7).
Dar n momentul n care ne aIlm acum, la Nain, se vede c Ioan nc nu avea
siguranta deplin c putea s abandoneze propria sa propovduire si s lase
locul n ntregime Celuilalt. Printre cei care-l urmau pe Iisus erau si ucenici ai
lui Ioan. Acestia s-au dus s-i spun lui Ioan cele intmplate - Ioan a luat atunci
hotrrea cea mare: s-L ntrebe Ir nconjur, pe Iisus, ce e de Icut. A trimis
doi ucenici prin care i-a transmis ntrebarea: "1u eyti Cel ce va s vin, sau s
ayteptm pe altul?"

ncepe s ni se lumineze putin calea. Va s zic ntre cei care au vzut minunea
nvierii Iiului vduvei, erau si ucenici ai lui Ioan. Acestia i ncredinteaz lui
Iisus ntrebarea lui Ioan. Iisus trebuia s le ncredinteze, la rndul Su, un
rspuns. Si acum le da rspunsul: "Duceji-v yi spuneji lui Ioan ceea ce aji
vzut yi aji auzit". Nu le-a spus: "Eu sunt", sau "Nu sunt Eu", ci doar att:
"Duceji-v yi spuneji lui Ioan ce aji vzut yi aji auzit: C orbii vd, c ologii
umbl, leproyii se curj, surzii aud, morjii nvie, sracilor li se binevesteyte"
(Luca 7, 22). Deci i-a dat lui Ioan elementele care dovedeau c El era Cel care
trebuia s vin, c El era Mesia. Cci toate acestea erau tocmai semnele venirii
lui Mesia, pe care Ioan le cunostea bine din Vechiul Testament, precum spusese
Isaia: "n vremea aceea cei surzi vor auzi cuvintele Crjii, yi ochii celor orbi
vor vedea fr umbr yi fr ntuneric" (Isaia 29. 18). Si tot Isaia: "Atunci se
vor deschide ochii celor orbi yi urechile celor surzi vor auzi" (Isaia 25, 5). Si
nc o dat Isaia: "Duhul Domnului este peste mine, c Domnul m-a uns s
binevestesc sracilor, M-a trimis s vindec pe cel cu inima zdrobit, s
propovduiesc celor robiji slobozire, yi celor prinyi n rzboi libertate" (Isaia,
61, 1). De altIel Mntuitorul si ncepuse predica din sinagoga din Nazaret chiar
cu acest verset din Isaia, pe care l-a comentat surprinztor, aplicndu-l la Sine:
"Astzi s-a mplinit Scriptura aceasta (Luca 4, 21). Nu se putea deci ca Ioan
s nu citeasc n "semnele" transmise prin ucenici, rspunsul exact.

Iat ratiunea pentru care Mntuitorul a Icut aceast nviere. Pentru ca ucenicii
lui Ioan s duc nu argumente verbale, declaratii, ci Iapte. Si nc Iapte care s-i
sune lui Ioan n urechi ca mpliniri ale proIetilor despre Mesia. Cu aceasta Iisus
era sigur c va linisti cugetul lui Ioan. Si Iiindc printre semne erau si nvieri din
morti, Iisus a Icut n Iata ucenicilor lui Ioan si o nviere! Ca s adevereasc
proIetia lui Iezechil despre nviere (cap. 37).

Mntuitorul - ca regul general - n-a intervenit n destinul oamenilor.
Acesta a fost rnduit de Dumnezeu s-yi aib ciclul su: nayterea, viaja cu
mplinirile ei, yi moartea ca un sfryit firesc al viejii. Mntuitorul a lsat ca
acest sfryit firesc rnduit de Dumnezeu s rmn, s se desfyoare aya cum
a fost el rnduit de la nceput.

Aceste cteva interventii mpotriva mortii le-a Icut, cum am artat n acest caz,
ntotdeauna cu un anume scop. AltIel, moartea rmne, dup cum spune tot
SIntul Pavel, "ultimul dintre vrjmayi care va fi dobort'" (I Cor. 15, 26), dar
aceasta se va ntmpla la nvierea mortilor. Atunci moartea va Ii dobort
deIinitiv. Al doilea lucru asupra cruia propun s ne ntoarcem o clip e Irica,
teama ce i-a cuprins pe toti la vederea minunii. Si altdat, cum spuneam.
ntlnirile cu Iisus provocau team, provocau un Iel de "Iric si cutremur".

S ne amintim c atunci cnd s-a ntlnit, cu ndrcitul din Gadara, si cnd i-a
trimis n porci pe demonii din el, si porcii s-au aruncat n mare, toti s-au
spimntat, iar cnd au venit stenii, "L-au rugat s plece din jinutul lor"
(Marcu 5, 15, 17). Pur si simplu. Alt dat, cnd a vindecat un slbnog, spune
evanghelistul, "i-a cuprins pe toji frica yi s-au umplut de spaim" (Luca 5, 26).
Dup pescuirea minunat, cnd au vzut c ei n-au prins toat noaptea nimic si
Mntuitorul le-a spus: "Aruncaji acum mreaja" si, mpotriva sperantei lor, au
aruncat-o, si au scos nvodul plin de pesti, din nou evanghelistul spune c, n
clipa aceea, si pe Petru si pe ceilalti apostoli "i-a cuprins frica" (Luca 5, 9).
Cnd a potolit Iurtuna de pe mare, de asemenea "i-a apucat pe toji o fric
mare" (Marcu 4, 41). Pe mironosite, la mormnt, "le-a cuprins groaza yi
cutremurul" (Marcu 16, 8).

Alt dat "se mirau" de ceea ce Icea Iisus (Matei 8, 16, 28; 9, 8), sau "se
spimntau" de cuvintele Lui (Marcu 10, 24; 26, 32). Si ascultnd cuvntarea
lui Petru despre Iisus, "tot sufletul era cuprins de fric" (F. Ap. 2, 43), iar cnd
Petru si Ioan au vindecat un olog, toti "s-au umplut de spaim yi de mirare" (F.
Ap. 3, 10). De ce yi n momentul nvierii fiului vduvei din Aain, yi n
ntlnirile cu Mntuitorul yi cu faptele lui minunate, cei ce asistau erau
cuprinyi de fric yi cutremur, de spaim yi mirare?

Astfel de stri sufleteyti sunt efectul ntlnirii cu misterul. 1oji suntem
credincioyi, yi apostolii erau, dar atunci cnd te ntlneyti faj n faj cu ceva
extraordinar, parc devii dintr-o dat un alt om. Misterul provoac n tine o
stare sufleteasc deosebit, care nu poale fi exprimat prin cuvinte.
Mystcrium tremendum, zicea RudolI Otto.

Aceste cuvinte: team, Iric, spaim, uimire, cutremur sunt cuvinte omenesti
care exprim ntlnirea cu misterul, cu taina, cu Dumnezeu, cu minunea, dar
sentimentul adevrat al acestor ntlniri este mai proIund si de Iapt inexplicabil.
SIntul Pavel si povesteste propria sa experient, a unei "rpiri pn la al
treilea cer", adic "n rai", unde a auzit "cuvintele care nu se pot rosti yi nici nu
este ngduit omului s le rosteasc" (II Cor. 12, 2-4). Cei care au asistat la
convertirea lui Pavel prin ntlnirea cu Iisus pe drumul Damascului, "au rmas
ncremeniji", iar Pavel nsusi "tremura, ngrozit fiind" (F. Ap. 9, 6-7).

Acelasi lucru s-a ntmplat si dup minunea nvierii tnrului din Nain, cu cei
care asistaser la ea. Se ntlniser cu taina! Cci ce altceva era nvierea din
morti a unui tnr, pe care toti l stiau mort? O moarte devenit mister, cu care
att ct se poate se mpcaser, si acum se ntlneau cu un mister si mai mare,
misterul nvierii lui din morti. n chipul cel mai Iiresc, deci, i-a cuprins pe toti
teama si cutremurul.

SIntul Petru, n cea dinti epistol a lui, spune: "Petreceji cu fric toat
vremea cltoriei voastre prin lumea aceasta" (I Petru 1, 17). Oare la ce Iel de
Iric se gndea el? Trebuie ntr-adevr s trim ca niste oameni nIricosati? Nu.
El se gndea exact la acest Iel de team, pe care ti-o d ntlnirea cu marile
taine, cu Dumnezeu. Se gndea la acest sentiment pe care li-l provoac
ntlnirea cu o Iapt extraordinar, care nu se poate petrece, care nu poate Ii
explicat, dect ca venind de la Dumnezeu. Frica aceasta de Dumnezeu este
ns o mare virtute. Ea nu te nrobeyte, ci te elibereaz. ji d o asigurare de
sus. 1e nscrie ntr-o nou ordine a gndirii. Doar socul ntlnirii e puternic,
dar el ndat se preIace n putere, n liniste, n sigurant. Siguranta c esti sub un
scut, sub o supraveghere, sub un ajutor, sub o judecat dreapt. De aceea, sIintii
care intr cu toat Iiinta lor n cmrile tainelor, unii n extaz, sunt oameni ai
bucuriei, nu ai spaimei. Nu se mai tem nici de Dumnezeu, n sensul de Iric de
ceva strin, nici de oameni. De Dumnezeu se tem numai pentru pcate. Si tot
asa si ceilalti crestini. De aceea SIntul Pavel scria Evreilor: "Domnul este
ajutorul meu, yi nu m voi teme. Ce poate s-mi fac mie omul'.'" (Evrei 13,
6). Cci orice ti-ar Iace omul, Cel care reglementeaz lucrurile, n Iinal, este
Dumnezeu. Sfin(ii spun c nu se mai tem de Dumnezeu, ci l iubesc.

Dar textul Evangheliei de astzi are la urm cteva cuvinte care sunt de Iapt
cheia ntregii probleme. Ele dezvluie sensul Iricii. Iat ce spune evanghelistul
Luca: "Atunci i-a luat pe toji yi slveau pe Dumnezeu" (Luca 7, 16). Va s zic
nu e vorba de o Iric oarecare, de o Iric la dimensiunea omeneasc, ci este
starea de recunoastere a lui Dumnezeu. "Slveau pe Dumnezeu", nseamn c
recunoyteau n fapta pe care o fcuse Iisus, pe Dumnezeu. Oare, oricare dintre
noi, n Iata unei astIel de situatii, n-ar tri un sentiment asemntor? N-ar tri o
emotie n care Irica si cutremurul ar Ii urmate exact de ceea ce li s-a ntmplat si
acelora, adic slvirea lui Dumnezeu?

Biserica a rnduit c aceast ntmplare s se perpetueze din neam n neam, din
generatie n generatie, s se citeasc n biseric, s-o citeasc toti crestinii, tocmai
pentru ca s trag toti nvttur de cuviint din aceast minune, si din toate
minunile care se ntmpl cu Iiecare din noi, din toate minunile care se ntmpl
n jurul nostru, din minunea vietii, n primul rnd, din taina mortii, si astIel s
intrm si noi n Iric si cutremur, care s ne deschid ochii spre a slvi si mai
mult pe Dumnezeu!

nvierea Iiului vduvei din Nain nu s-a Icut pentru alt motiv dect pentru
acesta. Starea n care au intrat participantii la minune e deosebit de Irica si
cutremurul lui Kierkegaard sau Heidegger, care vor relua teama, preIcndu-se
c nu stiu de temele asemntoare din Noul Testament. Ei au rmas la Iric si
cutremur.

Cei din preajma lui Iisus au experimentat Irica si cutremurul ca stri de intrare
n ordinea divin a existentei, ca stri de lmurire, nu ca stri de perplexitate
vesnic. Vduva din Nain a trit o mare bucurie. Si tnrul ei Iiu de asemenea.
Ea a avut bucuria pe care n-o putem avea toti. nvierea Iiului ei s-a Icut doar
spre a ne nvta c exist nviere. Nu numai pentru Iisus, care va nvia ca
Dumnezeu, ci si pentru toti ceilalti. Nu moare nimeni, murind. SuIletul trieste.
S-a putut ntoarce napoi! Lamentatiile au putut Ii ntoarse n bucurie. Si dac
suIletul trieste, nseamn c trebuie s-i purtm de grij. Plngem la moartea
celor dragi. S plngem cu sperant. S ne rugm pentru ei.

Dar s lum aminte la cuvintele Sfntului Ioan Cur de Aur: "Fii mai
njelept yi, la moartea altuia, nvaj-te a tremura pentru tine nsuji;
deprteaz toat uyurtatea minjii, cerceteaz faptele tale, ndeprteaz toate
pcatele tale yi schimb purtarea ta spre mai bine... stayii n mijlocul pcii
gndesc la rzboi yi se pregtesc, pentru ca atunci cnd va izbucni, s-yi arate
iscusinja cytigat n vreme de pace" (Idem. p. 194-195).

Timpul de pace e, desigur, n aceast metaIor, viata pmnteasc, timpul si
locul pe care ne pregtim pentru conIruntarea cu judecata de dincolo, vzut ca
un rzboi, n care vom nvinge prin Iaptele noastre cele bune, printr-o conceptie
sntoas despre viat si nemurire.



































Predica Preafericitului Printe Patriarh Daniel la Duminica a XX-a dup
Rusalii - Hristos aduce bucuria nvierii n locul suferin(ei ndoliate




n Evanghelia Duminicii a XX-a dup Rusalii, vedem milostivirea lui
Dumnezeu faj de oamenii ndureraji yi faj de cei morji. Minunea nvierii
Iiului vduvei din Nain ne arat c Mntuitorul Iisus Hristos cunoayte durerea
fiecrui om, dar yi msura rbdrii lui.

Minunea aceasta nu s-a Icut la cererea cuiva. Nimeni nu L-a invitat n satul
Nain pe Iisus mpreun cu ucenicii Si; nimeni nu L-a chemat s aduc alinare
durerii mamei care jelea pe ultimul drum, de la cas la mormnt, pe unicul ei
copil. Si totusi Iisus a venit, din proprie initiativ, avnd iubire milostiv Iat de
oamenii ndurerati ca urmare a mortii celor dragi ai lor.

Mntuitorul Hristos alin durerea yi ntristarea oamenilor ndoliaji

La singurtatea vduviei, n viata acestei Iemei din Nain s-a adugat si durerea
mortii unicului su copil. Srmana Iemeie spera ca acest unic Iiu al ei s Iie un
reazem sau un ajutor la btrnete, dar speranta ei s-a spulberat. Murind unicul ei
copil, ea a trit cea mai intens si mai puternic durere, si anume durerea mamei
care-si nmormnteaz unicul ei copil. Deci, Mantuitorul Iisus Hristos a venit in
satul Nain s aline durerea acestei mame indoliate, intrucat Lui Ii este mil de
toti oamenii suferin:i i indurerati. In acelai timp, El dorete s druiasc
viat tanrului care a plecat prea devreme din viata pmanteasc.

Nu stim cum l chema pe Iiul vduvei din Nain, pentru c Evanghelia nu ne
spune nimic despre numele lui si al mamei sale. Aceasta nseamn c femeia
ndoliat, adic mama ndurerat care yi duce spre cimitir pe unicul su fiu,
reprezint pe toate mamele ndoliate, iar tnrul mort purtat n sicriu spre
cimitir reprezint pe toji tinerii care mor yi las n urma lor mult durere
prinjilor care i-au nscut yi i-au crescut.

Mntuitorul Iisus Hristos svrseste minunea nvierii tnrului din Nain artnd
astIel iubire milostiv yi smerit, adic iubire care sufer mpreun cu cei ce
sufer. Iubirea aceasta milostiv se numeyte compasiune, adic mpreun-
ptimire cu cei ce ptimesc din pricina durerii sufleteyti. Evanghelia ne arat
n putine cuvinte cum Mantuitorul Iisus Hristos, Domnul i Stpanul vietii, Se
intalnete cu moartea i cu durerea oamenilor, Iiind El nsusi un om al durerii
si al suIerintei Rstignirii, dar si biruitorul mortii prin nviere.

Cnd durerea omului se afl la limita rbdrii, Dumnezeu vine s-l mngie
yi s-l ntreasc

Evanghelia ne spune c 'vznd-o Domnul, I S-a fcut mil de ea yi i-a zis: Au
plnge!' (Lc. 7, 13). El, Care a plns pentru prietenul Su Lazr cnd l-a vzut
mort; El, Care a zis: 'Fericiji cei ce plng, c aceia se vor mngia!' (Mt. 5, 4),
acum n mod surprinztor spune acestei mame ndurerate: Nu plange'

De ce i-a spus El Iemeii ndoliate: Nu plange', cnd plnsul era maniIestarea
Iireasc a durerii din inima ei? Pentru c El stia c Iemeia se aIl la captul
puterilor ei, la limita rbdrii unei dureri coplesitoare. Deci, cnd durerea
omului se afl la limita rbdrii, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa,
ntruct i este mil de orice om ndurerat. De aceea, Sfntul Maxim
Mrturisitorul spune c, deyi nviat din morji yi nljat la ceruri, Mntuitorul
Iisus Hristos sufer pn la sfryitul veacurilor potrivit suferinjei fiecrui om.
Cu alte cuvinte, taina Crucii Lui, ca iubire jertfelnic, este asumat n
nvierea Lui, iar nvierea Lui arat slava Crucii Lui ca biruinj a iubirii
rstignite asupra pcatului yi morjii.

Asadar, pentru c Mntuitorul Iisus Hristos are mil de aceast Iemeie vduv si
ndoliat i spune: Nu plange' Prin aceasta El ne arat ce trebuie s Iacem noi,
crestinii, care purtm numele lui Hristos, si anume cand vedem in furul nostru
durere i intristare, oameni indurerati sau indoliati, s mergem spre ei, s nu
ateptm s ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat in satul Nain, ci
S-a dus acolo unde durerea era copleitoare. Hristos svryeyte minuni pentru
a ntri sufleteyte pe omul suferind sau ndurerat, ca acesta s nu se simt
singur, neajutorat yi prsit.

Avem datoria s fim solidari cu toji oamenii ndoliaji

n tlcuirea Evangheliei Duminicii a XX-a dup Rusalii, de obicei se pune
accentul pe nvierea tnrului din satul Nain, nteleas ca un ndemn adresat
tinerilor de a se ridica din moartea spiritual a patimilor egoiste, din
indiferenj sau nepsare spiritual. Totusi, considerm c Mntuitorul Iisus
Hristos S-a gndit in primul rand la durerea mamei, durere nsotit de neputinta
sa de a-si ajuta Iiul decedat si de nedumerire privind viitorul vietii ei pe pmnt.
Iisus i-a zis mamei ndurerate: 'Au plnge!' Iar copilului mort i-a zis: '1inere,
jie ji zic, scoal-te!'

Din atitudinea Mntuitorului Iisus Hristos nvtm, asadar, c avem datoria s
fim alturi de toji oamenii ndoliaji, care plng pe morjii lor. n acest sens,
cnd Biserica svryeyte slujbele de nmormntare a celor decedaji, deodat
cu rugciunile ei pentru aceytia, ea i mngie sau i consoleaz pe cei
ntristaji, ca ei s nu se prbuyeasc de prea mult durere, ci s simt
milostivirea lui Hristos, adic mila sau harul lui Dumnezeu.

Pre:enta noastr lang familiile sau persoanele indoliate este foarte necesar
i benefic pentru acestea. De aceea, Biserica a rnduit ca la anumite soroace,
adic la intervale de timp bine deIinite, dup nmormntarea celor decedati s se
Iac rugciuni de pomenire a lor, iar preotul i credincioii s fie pre:enti
alturi de familiile indoliate sau de persoanele indoliate, pentru a-i mangaia pe
cei intristati, pentru a spune cu mult compasiune Nu mai plange' celor care,
Iiind coplesiti de durere, plng necontenit.

Uneori, oamenii ndoliati, care nu au Iost consolati sau ajutati la timp s dea un
sens durerii lor, s-au descumpnit suIleteste, iar unii chiar si-au pus capt vietii
pentru c nu au mai putut suporta prea multa durere a pierderii celor dragi. Deci,
vedem c a mngia sau a consola persoana sau familia ndurerat este un
ajutor sufletesc de mare prej yi un semn de mult buntate a inimii, o dovad
a iubirii milostive frjeyti. n aceast privint, SIntul Apostol Pavel ne
ndeamn zicnd: 'Bucuraji-v cu cei ce se bucur; plngeji cu cei ce plng'
(Romani 12, 15).

Evanghelia de astzi ne cheam, asadar, s aducem consolare printilor
indurerati sau indoliati care plang pe copiii lor decedati fie din pricina unei
boli, fie din pricina unui accident, fie din alt cau:.

Prin urmare, trebuie s Iim alturi de cei ndurerati, asa cum Mntuitorul Iisus
Hristos a Iost prezent alturi de Iemeia vduv din Nain. AstIel noi artm c
iubirea milostiv a lui Hristos lucrea: in noi i prin noi, in sufletele noastre i
prin pre:enta noastr alturi de cei care plang pe cei dragi ai lor care au
decedat.

Harul lui Dumnezeu lucreaz prin trupul omenesc. 1rupul morjilor trebuie
ngrijit cu respect, iar moaytele sfinjilor, venerate
Sfntul Chiril al Alexandriei, tlcuind Evanghelia dup Luca n care se
vorbeyte despre minunea nvierii fiului vduvei din Aain, spune c
Mntuitorul Iisus Hristos a atins cu mna Sa proprie sicriul n care se afla
trupul tnrului mort, ca s arate c, prin 1rupul Su, Fiul lui Dumnezeu
ntrupat poate drui viaj oamenilor, ntruct 'El este nvierea yi viaja' (cI.
Ioan 11, 25). Dar Iisus S-a atins de sicriul care continea trupul unui om mort,
desi acest gest nu era unul obisnuit n traditia iudaic, si pentru a ne nvja c
trebuie s ne apropiem cu respect de sicriul sau mormntul n care se afl
trupul omului decedat, deoarece trupul acesta este chemat la nviere si la viat
vesnic, dup cum se spune n Crezul ortodox: 'Aytept nvierea morjilor yi
viaja veacului ce va s fie'. ns respectul pentru sicriul i mormantul n care se
aIl trupul crestinului decedat trebuie s Iie si mai mare, deoarece, prin Botez si
prin mprtsirea cu Trupul si Sngele lui Hristos din SInta Euharistie, trupul
crestinului a devenit 'templu al Duhului Sfnt' (I Cor. 6, 19). Iar cnd unui
crestin trecut la Domnul i se recunoaste oIicial de ctre Biseric sfin(enia vie(ii
sale, atunci osemintele lui se numesc Sfinte Moate sau Sfinte Relicve si ele
trebuie venerate sau cinstite impreun cu icoana sa, deoarece sIintenia din
suIletul sIntului a ptruns si n materia trupului su, care este epiIania
suIletului su activ n toate Iaptele sale svrsite pe pmnt, printre oameni.

Moaytele sfinjilor care au trecut la Domnul sunt cinstite sau venerate nu
pentru materia lor, ci pentru lucrarea harului Duhului Sfnt n ele yi prin ele,
potrivit adevrului exprimat de ctre psalmist n cuvintele: 'Minunat este
Dumnezeu ntru sfinjii Si!' (Ps. 67, 36). Aumai harul Duhului Sfnt prezent
n moaytele sfinjilor le druieyte acestora putere tmduitoare yi sfinjitoare,
ele fiind ntr-o tainic legtur de har cu sufletul lor unit cu Dumnezeu,
Izvorul viejii veynice.

1inerii sunt chemaji s creasc n iubirea familiei yi n prietenie
duhovniceasc

Este semniIicativ Iaptul c cele trei persoane pe care le-a nviat din morti
Hristos-Domnul au Iost trei tineri, si anume: fiul vduvei din Nain, fiica lui Iair
i La:r din Betania, Iratele surorilor Marta si Maria si prietenul Domnului Iisus
Hristos. Prin aceasta, Mantuitorul ne arat c tinerii sunt chemati la viat de
comuniune cu printii, fratii i surorile lor, nu la nsingurare prin desprtire de
ei. De ce? Pentru c nsingurarea aceasta, chiar dac nu este moarte Iizic, poate
deveni totui o moarte spiritual, o existent egoist, 'morbid' pentru suIlet.
ns comuniunea de iubire printeasc, Irteasc si amical duhovniceasc i
ajut pe tineri s creasc spiritual si s se maturizeze. De aceea, familia,
Biserica, ycoala yi societatea trebuie s-i ajute pe copii yi pe tineri s nu
confunde libertatea cu nstrinarea de propria lor familie, nici fericirea cu
individualismul egoist yi insensibil la nevoia de ajutor a celor din jur. De Iapt,
lipsa de comuniune spiritual i de solidaritate concret in familie i in
societate este ast:i semnul unei vieti umane in declin spiritual i in deficit de
omenie.

n concluzie, putem spune c este mare nevoie astzi s fim alturi de familiile
indoliate, dar i s ii afutm pe tineri s pretuiasc mai mult viata de familie i
s cultive prietenia cu tineri credincioi, pentru a ntelege c viata adevrat
este binecuvantare de la Dumne:eu i bucurie a comuniunii intre oameni, spre
slava PreasIintei Treimi si mntuirea lumii. Amin!


































Respectul fa( de mam



Nu-i usor de nchipuit ce tablou era acolo, la poarta cettii Nain, ct durere si
jale nconjurau biata vduv al crei unic copil era dus s Iie dat trnii. Aceast
mam urgisit nu avea Irati, surori, singurul ei ajutor si sprijin la btrnete era
acest mostenitor n care se topiser toate dorintele ei de mam. Cu Iata spre
pmnt, pe care vrsa lacrimi, privea nghitirea celui mai scump odor al ei.
Rezemat de sicriu, simtea Iiorii mortii care de trei zile i rpiser ndejdea
vietii ei. Nimeni nu putea s o mngie; Ir putere din cauza privegherii la
cptiul copilului, Ir vlag din cauza plnsului, suIletul ei se conIundase cu
al Iiului. Erau dou cadavre, unul mort al Iiului si altul viu al mamei. Nu avea
cine s o nteleag, durerea o coplesise.

Deodat, cortegiul se opreyte. Cine era? Cel ce cunoytea inimile ndurerate,
Mntuitorul Hristos, nconjurat de ucenici yi muljime de asculttori. Mai
nti, Domnul Iisus, ca om, caut s liniyteasc sufletul distrus al mamei,
spunndu-i: ,Au mai plnge..." , apoi, ca Dumnezeu, i nviaz fiul.

S Ii remarcat n vduva aceasta Hristos taina vduvei din Sarepta Sidonului,
duioasa disperare a aceleia? (3 Regi 17, 18). Aceea n care s-a luat de piept cu
,omul lui Dumnezeu, Ilie Tesviteanul, cerndu-i viata Iiului napoi?

Nici Iemeia cea vduv din cetatea Nain, nici altcineva din cei multi care
duceau la mormnt pe Iiul ei, nu au rugat pe Mntuitorul s Iac acea
preaslvit minune, de a nvia pe Iiu si a-l da mamei sale. Mntuitorul, vznd-o
zdrobit si nemngiat, s-a gndit, Ir ndoial, la ceea ce avea s se ntmple,
mai trziu, cu nssi maica Sa, prin suIletul creia avea s treac o sabie tot asa
de ascutit si o durere tot asa de amar.

Toate maicile au n inima lor ceva din sabia care trece prin inima Maicii
Domnului. Si am nteles c de dragul unor astIel de Iiinte, icoane de duh ale
mplinirii Iubirii, Hristos schimb moartea-n bucurie. Amin.

(Surse: Diac. P.I. David, ,Caut yi vei afla ...", Pr. Conf. Univ. Dr.
Constantin Aecula, ,Au plnge!..."; Pr. Ilie Cleopa, ,Despre mila lui
Dumnezeu")

































Istorioar - Dragoste de mam

O tnr domnisoar s-a ntors acas ntr-o dup-amiaz. Avusese o zi grea, cu
multe probleme si acum era obosit si suprat. Mama ei, Iemeie n vrst, s-a
grbit s-I ias n ntmpinare.

S-au asezat mpreun la mas, dar, ca orice mam, a vzut de ndat tristetea din
suIletul Ietei si a cutat s o linisteasc.
- Mai las-m n pace, mam! Crezi c toate se pot rezolva asa, cu una, cu dou?
- Dar mi poti povesti - i-a rspuns, cu rbdare, mama. Poate te-as putea ajuta...
- Cu ce s m ajuti, cu sIaturi? M-am sturat de attea ntrebri si sIaturi. Las-
m n pace! - a mai strigat tnra Iat si a plecat n grab, trntind usa.

Spre sear, cnd s-a mai linistit, cnd si-a dat seama de greseala ei, de suprarea
pe care i-o pricinuise cu sigurant, mamei, s-a ntors. Acas ns, si-a gsit
mama asteptnd n Iotoliul din Iata Ierestrei, cu capul n piept, parc ar Ii
adormit. Dar ea murise, murise de inim chiar n dup-amiaza aceea.

Zadarnice au Iost lacrimile ce au urmat, zadarnic a Iost toat durerea Ietei.
Mama murise si ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei Iuseser:
"Las-m n pace!".

Acest lucru o durea cel mai tare pe tnra Iat: mama murise Ir ca ea s-i Ii
spus, de Iapt, ct de mult o iubeste, ct nevoie are de prezenta ei, de sIaturile
ei, de dragostea ei - dragoste de mam...



"Dup Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni att de mult ca pe mama."
(Fericitul Ieronim)