Uleiul de nucsoara

Cuprins

1. Uleiul de nucsoara- fisa produs . 3 2. Nucsoara .... 6 3. Uleiul de nucsoara. Proceduri de obtinere a uleiurilor volatile- Generalitati ... 11 1. Antrenarea cu vapori de apa .... 11 2. Extractia cu grasimi animale ... 12 3. Extractia cu solventi organici ....13 4. Extractia cu gaze lichefiate .. 14 5. Extractia prin presare ... 15 6. Metode mecanice de obtinere a uleiurilor volatile ... 15 7. Tehnologia de obtinere a uleiului de nucsoara (schema de obtinere si det.chimice) ... 16 5. Bibliografie

I. Uleiul de nucsoara

Nucsoara constituie fructul oleaginos al unei specii de nuc, vesnic verde, originar din Indonezia. Cu un gust picant, usor amarui, se foloseste pentru a condimenta supe sau sosuri, diverse preparate din carne, pui, peste, legume, dar si prajituri, budinci si alte dulciuri. Are proprietati bactericide, antiseptice, antiinflamatoare, linisteste crampele, stimuleaza sistemul imunitar, este antioxidanta, vermifuga (elimina viermisorii intestinali), carminativa (combate balonarea si ajuta la evacuarea gazelor din intestin) si afrodiziaca. Exercita un efect calmant asupra sistemului nervos, fara a fi sedativa, combate stresul si starile de anxietate. Nucsoara trebuie consumata doar in cantitati mici (mai putin de o bucata de nuca uscata), pentru ca altfel devine toxica pentru organism. Iar uleiul esential este contraindicat femeilor insarcinate sau celor care alapteaza. 1. Informatii generale: CAS No.: 8008- 45- 5 Compozitie: Contine un amestec de terpene, monoterpene (azulene, - phellandrene), cineol, caryophyllene, eugenol, metal eugenol, etc. Se obtine din planta Myristica fragrans.

2. Proprietati fizico- chimice: Aspect: Uleiul volatil este un lichid de culoare senin pana la galben- deschis. Miros: Uleiul volatil de nucsoara are o aroma dulce. Densitate: 0,89 [g/ml] Solubilitate: Insolubil in apa. 3. Stabilitate si reactivitate: In mod normal, stabil, dar a se evita agentii tari de oxidare, produsele de polimerizare periculoase, caldura excesiva. Descompunerea termica sau arderea pot determina eliberarea de monoxid, dioxid de carbon, alte gaze nocive si iritante. 4. Limita de expunere profesionala: Prag valoare limita (TLV) si Limita admisa de expunere (OSHA) nu au fost infiintate. 5. Masuri de prim ajutor: A se evita inhalarea. Persoana afectata trebuie scoasa in aer liber si acordate ingrijiri medicale. A se evita ingestia. Poate cauza halucinatii, delir, dureri de cap, varsaturi, stari depresive. In contact cu ochii si pielea poate cauza iritatii, dermatite, pete partial sau pe tot corpul. Se recomanda spalarea cu multa apa si sapun si consultarea medicului. 6. Transport si depozitare: Se recomanda a se respecta instructiunile de transport si depozitare. A se pastra in recipiente inchise, in locuri uscate si racoroase. Nu expuneti la temperaturi mai mari de 35 grade Celsius. 7.Date toxicologice: ORAL UMANE TD LO: 214 mg/ kg CNS DPI- RAT LD 50: 500mg/ kg ORAL- RAT LD 50: 2620 mg/ kg

8. Date ecologice: Nu este specificat. 9. Reglementari de siguranta: Punct de aprindere 104 grade Celsius. Punct de fierbere mixt. Vapori de presiune negasit. A nu se lasa in apropierea flacarilor sau caldurii excesive. 10.Utilizari: Aromoterapia este o stiinta care combina uleiurile esentiale pentru a obtine un efect de calmare, echilibrare hormonala si emotionala, eliberarea stresului, energizare, regenerare, etc. Uleiurile din plante au fost folosite de peste 5000 de ani datorita efectului terapeutic pe care il au asupra sistemului muscular si nervos. Aceste uleiuri pot fi extrase din: fructele, florile sau frunzele plantelor. Uleiurile esentiale pot fi folosite prin masaj, baie, vaporizare si inhalatii.

II. Nucsoara Myristica fragrans

Alte nume:

Engleza: Nutmeg Franceza: Muscade Germana: Muskatnu Italiana: Noce moscata Spaniola: Moscada, Nuez moscada

Partea folosita:
Nucsoara nu este o nuca, ci samburele unui fruct asemanator piersicii. Coaja de nucsoara (mace in limba engleza) este un tesut, o pielita intre pulpa fructului si sambure. Este de culoare rosie stralucitoare sau purpurie in momentul recoltarii, dar devine cafenie atunci cand este uscata. Fructul de nucsoara este tare, aproape lemnos si foarte acru. In Indonezia este folosit la prepararea unui gem delicios cu aroma de nucsoara (selei buah pala). Familia de plante: Myristicaceae (familia nucsoarei).

Descrierea plantei si cultivare:

Arborele de nucsoara este inalt (poate atinge si 20 m inaltime), cu coaja de culoare verdegri, cu ramuri numeroase si frunzis des. Frunzele sunt de culoare verde inchis, de forma ovala, lungi de cca. 10 cm. Arborele de nucsoara are plante atat masculine cat si feminine, ambele tipuri fiind necesare fertilizarii. Florile sunt mici, in forma de clopotele, de culoare galben deschis. Arborele de nucsoara prefera solurile vulcanice si calde si umezeala tropicelor. Plantele se inmultesc prin seminte plantate in paturi de germinare; dupa 6 luni ele sunt transplantate pe plantatii. 5 ani sunt necesari pentru ca arborele sa infloreasca. Maturizarea arborelui dureaza cca. 15 ani iar acesta continua sa infloreasca timp de 50 de ani. Un arbore matur produce pana la 2000 de nucsoare pe an. Fructul este recoltat manual (se folosesc prajini cu plasa in varf, numite gai gai). Cand fructul este recoltat, i se scoate samburele si apoi de pe acesta este indepartata
6

coaja. Coaja de nucsoara este aplatizata intre scanduri si samburele este uscat pana cand, la scuturare, scoate un zornait, si atunci este decorticat.

Descrierea condimentului:
Nucsoara este foarte aromata, rasinoasa si cu gust un pic iute, un pic dulce. Nucsoara isi pierde repede aroma cand este macinata, de aceea cel mai bine este sa fie cumparata intreaga si sa se macine exact cat este necesar consumului imediat. Fructul de nucsoara este comestibil si are o forma rotunda, de cca. 5-6 cm diametru. Semintele sunt acoperite cu o coaja de culoare rosie stralucitoare; semintele sunt de culoare cafenie, de forma ovala. Acestea se comercializeaza sub denumirea de nucsoara. Ele sunt ovale, de 25 mm lungime si se comercializeaza intregi sau macinate. Intensitatea gustului: 1

Pregatire si depozitare:
Este preferabil sa se cumpere nucsoare intregi si sa se macine atunci cand este nevoie. In stare macinata, nucsoara isi pierde repede aroma. In cantitati mari, nucsoara poate fi otravitoare, de aceea trebuie folosita cu moderatie. Nucsoarele intregi si cele sub forma de pudra se pastreaza la adapost de lumina, aer si umezeala.

Origine:
Initial, nucsoara crestea doar in insulele Banda, un mic arhipeleag in estul Indoneziei (Molucce). Cultivarea ei s-a raspandit ulterior. Astazi, cei mai importanti producatori sunt Indonezia (nucsoara din Indiile de Vest) si Grenada (nucsoara din Indiile de Est). Nucsoara se clasifica dupa dimensiuni. Simburii mai mari, de cca 8 g sunt considerati superiori si costa mai scump. In Grenada, mai ales, este normal sa se specifice numarul de nucsoare ce intra in componenta unei livre (unitate de masura a masei) englezesti; cele mai bune calitati sunt numite 55 (adica 55 de samburi la livra,cca. 8,2 g) si 65 (65 de samburi la livra, cca. 7 g). Calitatea de jos este 160 (2,8 g). Exista chiar si samburi mai mici, sau fragmente de samburi care nu sunt incluse in standardul de calitate BWP si sunt deci produsul cel mai slab de pe piata. Exista doua specii inrudite si folosite ca surogat de nucsoara si coaja de nucsoara: Myristica argentea, nucsoara Macassar din Noua Guinee si Myristica malabarica, nucsoara Bombaz din sudul Indiei. In timp de ultima are aroma slaba, prima este descrisa ca avand o aroma si un gust puternice si persistente. Ambele surogate se disting dupa forma: nucsoara de Banda are samburi in forma de ou, celelalte specii au forma bobului de porumb.

Etimologie:
In multe tari europene, denumirea nucsoarei provine de la latinescul nux muscatus (nuca de mosc), uneori omitand termenul nux: muskatnod in daneza, mushkat in idis, muskottipahkin in finlandeza, muscade in franceza, muskat rieksts in letona, muskatovy orech in clovaca, muskatnyj orekh in rusa, moschokarido in greaca, meshgengous in ebraica.Termenul mosc se refera la aroma obtinuta, din antichitate, de la cerbul muscat, un animal de dimensiunile unui caine, originar din Himalaya. Denumirea de mosc vine de la latinescul muscus derivat din grecescul moschos care, la randul sau, provine din persanul moshk. Originea este probabil sanscrita mushka (testicul) fiindca moscul este produs doar de mascului speciei, printr-o glanda ce este comparata adesea cu testicole. In acelasi spirit, nucsoara este numita jouz at-tib (nuca mirositoare) in araba. Unele limbi denumesc nucsoara nuca indiana, desi nu este originara din India ci doar a fost
7

raspandita in toata Asia prin intermediul sudului Indiei. Coaja de nucsoara, denumita mace in engleza, Macis in germana, maasis in estoniana, macia in spaniola si mays in ebraica, asi trage denumirea de la grecescul makir (scoarta, coaja). Unele limbi europene au pentru coaja de nucsoara denumiri ce inseamna de fapt floare de nucsoara: Muskatblute in germana, muskatblomma in suedeza, muskatovy kvet in ceha sau fleur de muscade in franceza. Denumirea este incorecta, dar ea provine din Evul Mediu cand se credea ca floarea formeaza lamele aromete, nu coaja samburelui. Marco Polo a fost unul dintre cei care cu propagat aceasta eroare in secolul al XIV-lea. Numele genului botanic Myristica provine din grecescul myron care inseamna balsam, unguent, mir si deriva din ebraicul mor ce inseamna amar. Numele speciei, flagrans se refera la aroma placuta si este participiul trecut al verbului latin fragrare (a mirosi placut, a fi aromat).

Utilizari culinare:
Nucsoara si coaja de nucsoara au devenit cunoscute in Europa destul de tirziu, din cauza distribuirii geografice foarte limitata a arborelui de nucsoara. A fost introdus pe piatele europene abia in secolul al XI-lea, de negustorii arabi si a fost folosita mai intai la aromarea berii. Se credea pe atunci ca nucsoara este originara din India. Un comert semnificatic cu nucsoara a inceput in Europa doar in secolul al XVI-lea cand portughezii au ajuns in Insulele Molucce. (vezi ISTORIC Insulele Mirodeniilor).Astazi, popularitatea nucsoarei a scazut iar condimentul este folosit mai des doar in tarile arabe, Iran si India de nord unde atat simburele cat si coaja de nucsoara apar in mancaruri rafinate.Amestecul de condimente din nordul Indiei, garam masala poate contine si nucsoara sau coaja de nucsoara ca si ras-el hanout (din Maroc), galat-dagga (din Tunisia) si baharat (din Arabia Saudita).In bucataria occidentala, nucsoara si coaja de nucsoara sunt utilizate la prepararea dulciurilor si compoturilor sau la aromarea branzeturilor. Combinatia de spanac cu nucsoara este clasica pentru bucataria italiana (in umplutura de la ravioli). Cei mai mari consumatori de nucsoara sunt astazi olandezii care utilizeaza condimentul la prepararea verzei, cartofilor, carnii, supelor, tovcanelor si a sosurilor. Cel mai cunoscut sos continand nucsoara este sosul Bechamel (sos alb). Amestecul de condimente clasic quatre epices (patru condimente) prezent in bucataria franceza si occidentala inca din epoca baroca era preparat din nucsoara cu mult piper (alb sau nebru), cuisoare si ghimbir; alte condimente folosite puteau fi ienibaharul si scortisoara. Toate componentele erau macinate imtreuna, pulberea rezultata fiind folosita la asezonarea carnii, in special a celei ce trebuia fiarta inabusit mult timp.
10

III. Uleiul de nucsoara

Procedee de obinere a uleiurilor volatile- Generalitati 1. Antrenarea cu vapori de ap

Majoritatea uleiurilor volatile, produse la scar industrial, se obin prin antrenarea cu vapori de ap. Aceast proprietate a uleiurilor volatile a fost cunoscut i aplicat nc n urm cu milenii. Fenomenul fizic care are loc este bazat pe legea aditivitii presiunilor de vapori ale componentelor unui amestec, conform creia amestecul fierbe la temperatura la care suma presiunilor pariale ale componentelor ajunge s fie egal cu presiunea atmosferic. Toate substanele componente ale unui ulei volatil au puncte de fierbere superioare celui al apei, dar au o volatilitate ridicat la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere, fapt care face ca ele s fie antrenate foarte uor de vaporii de ap la temperatura de fierbere a acesteia. Insolubilitatea lor n ap i densitatea diferit a apei faciliteaz separarea lor. Din punct de vedere fizic, antrenarea uleiului volatil este precedat de difuzia lui din celulele vegetale ce l conin. Acest proces dureaz mai mult sau mai puin, n funcie de natura materiei prime, influennd n final timpul necesar antrenrii. Mai uor difuzeaz din plante verzi dect din cele uscate, sau din flori dect din rdcini, semine sau lemn. n scopul uurrii acestui proces, materiile prime sunt n primul rnd tocate, zdrobite sau mcinate. Timpul necesar antrenrii uleiului volatil este determinat i de debitul de vapori, fiind invers proporional cu acesta. n general, plantele aromatice sunt supuse prelucrrii n stare proaspt, uscarea determinnd o pierdere parial a uleiului volatil prin evaporare. n plus, au loc procese fermentative care influeneaz negativ calitatea uleiului. Sunt materii prime vegetale, cum ar fi seminele, unele fructe, rdcinile, etc., cu un coninut sczut n ap, care se pot conserva un timp ndelungat nainte de prelucrare, fr ca uleiul volatil s sufere modificri cantitative sau calitative [1]. n unele cazuri cum ar fi rizomii de iris, procesele enzimatice care au loc n timpul pstrrii conduc la formarea uleiului volatil prin eliberarea componentelor odorante din alte combinaii chimice. Antrenarea cu vapori se practic n patru variante diferite : a) antrenarea la foc direct; b) antrenarea n curent de vapori; c) antrenarea cu abur sub presiune; d) antrenarea la presiune redus.

11

2. Extracia cu grsimi animale

Utilizarea grsimilor ca mediu de extracie a substanelor odorante din flori este o tehnic folosit exclusiv n parfumerie, bazat pe proprietatea uleiurilor volatile de a fi solubile n grsimi i pe afinitatea pe care o au grsimile fa de mirosuri.
Acest procedeu permite extragerea parfumurilor fr alterarea compoziiei naturale, restituind cel mai fidel mirosul florilor, aplicndu-se n acele cazuri n care substanele odorante sunt foarte sensibile i n cantitate foarte mic, astfel nct antrenarea cu vapori este exclus ca procedeu de extracie. Procedeul se aplic n dou variante:

Enfleurage - sau absorbie la rece. Maceraie - sau extracie la cald.

Enfleurage Istoric, este probabil prima metod utilizat pentru obinerea aromei din plante. Se utilizeaz pentru petalele foarte delicate ale florilor. Petalele se introduc n grsime ntr-un recipient. Uleiul volatil este trecut din petale n grsime, apoi grsimea se trateaz cu solveni, (exemplu hexan). Solventul este apoi extras prin rectificare i uleiul este redizolvat n alcool. Prin acest proces se obine un absolut. Este un procedeu costisitor prin care ns se obin uleiuri volatile de cea mai bun calitate. n toate celelalte metode, care folosesc extracia cu solveni, are loc o difuziune direct a solventului n celulele materiei prime din care extrag i alte substane dect uleiul volatil. La enfleurage, solventul alctuit numai din grsimi animale solide, reine doar fraciunile cele mai volatile care se degaj din flori. Extracia se face cu ajutorul unui amestec format din untura de porc i seu de bovin, n anumite proporii, purificat anterior, numit pomada. De obicei, cantitatea de untur n amestec este de 65 70%, proporia fiind astfel aleas nct punctul de fuziune al amestecului s fie superior temperaturii mediului ambiant. Purificarea pomezii se face cu alaun, pentru coagularea albuminelor care sunt separate n timpul topirii. Pentru a preveni rncezirea, se adaug n masa topit o cantitate de rin de benzoe sau un alt antioxidant (hidrochinona, acid ascorbic, tocoferol, etc.). Astfel pregtit, pomada poate fi ntins n strat subire pe suprafeele unei buci de sticl prins ntr-o ram de lemn i numit chassis [1]. Sistemul n care se efectueaz extracia uleiului volatil este constituit din aa-numitele asiuri, alctuite dintr-o ram de lemn, nalt de 3-5 cm, care posed un fund de sticl groas. Aceste asiuri aezate unul peste altul, n stive, alctuiesc un sistem de camere n care are loc procesul de extracie propriu-zis. Pe fundul de sticl al asiului, se ntinde un strat de solvent, gros de circa 1 cm, peste care se atern, att ct ncap, petale sau flori proaspete ntregi. asiurile, astfel pregtite, se suprapun cte 25 30 n stiv, alctuind sistemul de camere descris mai sus. Macerarea florilor are loc n asiurile plasate n camere rcoroase i unde se pstreaz 12 72 ore. Pe msura epuizrii, arjele de flori se nlocuiesc cu material proaspt, operaia repetndu-se de un numr suficient de ori, pentru a asigura o saturare a compusului cu ulei volatil (de 30 50 ori).
12

n timpul macerrii, fraciunile volatile coninute n petalele florilor, se degaj saturnd spaiul ce le st la dispoziie. Concomitent ns, o parte din aceti compui volatili sunt absorbii de grsimea solid, ceea ce face ca saturarea spaiului s scad. n felul acesta, o nou cantitate de ulei volatil se degaj din flori i procesul continu astfel pn la stabilirea unui echilibru care corespunde unei anumite epuizri a florilor n componentele volatile [1]. Macerarea Macerarea const n imersarea materialului vegetal n grsimi sau uleiuri nclzite n jur de 50 - 70C. Amestecul de grsimi folosit este alctuit din 40 50% untur de porc i 60 50% seu de bovin. Materialul vegetal este inut n amestecul de grsimi 1 2 ore, dup care este ndeprtat i nlocuit cu o cantitate proaspt. Macerarea se poate efectua i n ulei de vaselin, dar cantitatea de material extras, raportat la cantitatea de ulei, este de numai 2 :1 datorit puterii absorbante mult mai mic a acestuia.Operaiunea de extracie se repet de 10 15 ori, pn cnd extracia devine incomplet datorit saturrii grsimii cu odorant. Florile epuizate din pomad sau ulei se ndeprteaz, prin filtrare la cald sau centrifugare. Grsimea reinut de plant se recupereaz prin presare. Recuperarea odorantelor din pomad de macerare, se face prin extracie cu alcool [1].

3. Extracia cu solveni organici Extracia cu solveni organici se aplic n special pentru obinerea acelor odorante naturale care sunt uor alterabile sub influena temperaturii i care, deci, nu pot fi obinute prin procedee bazate pe antrenarea cu vapori. Operaiunea const n epuizarea materiei prime vegetale cu un solvent i apoi izolarea principiilor odorante sau aromatice prin evaporarea solventului prin distilare. Din punctul de vedere al materiei prime supuse extraciei cu solveni, se disting trei categorii de extracte : Materii prime vegetale proaspete, n general flori, care dau prin extracie uleiuri concrete (concrete); Materii prime vegetale deshidratate, rini, balsamuri, gumirezine, oleogumirezine i produse de origine animal, din care se obin extracte numite rezinoide (oleorezine); Concretele, rezinoidele, pomadele de enfleurage sau maceraie, produsele de origine animal, supuse extraciei cu alcool etilic, dau extracte numite uleiuri absolute (absolute), n cazul concretelor i rezinoidelor; concrete de pomada, n cazul produselo r de extracie cu grsimi i tincturi n ultimul caz. Extracia cu solveni. Aceasta metod a fost aplicat pentru prima dat de Robiquet, n 1835. (J.Pharm. 21 (1835), 335. Buchner Repert. f.d. Pharm. 54(1835), 249. Pharm. Zentralbl. (1835), 553.) n ciuda avantajelor evidente ale procesului de extracie a uleiurilor volatile cu ajutorul solvenilor, nu se poate nlocui n ntregime distilarea cu aburi, care rmne principala metod de izolare a uleiurilor
13

eseniale. Distilarea cu aburi, n majoritatea cazurilor, este un proces simplu: prin angajarea distilrii la foc portabil, distilarea poate fi fcut n cele mai primitive pri ale lumii, pe cnd extracia cu solveni necesit instalaii complicate i costisitoare, i muncitori bine pregtii. Este bine de menionat faptul c, n aromoterapia francez modern, orientat medicinal, este interzis utilizarea uleiurilor extrase cu solveni, datorit posibilelor reziduuri din solvenii utilizai la extracie, care sunt contraindicai pentru utilizarea oral.Surse franceze declar c au gsit n trecut reziduuri 6% din cantitatea utilizat, i uneori chiar 25% din solvenii utilizai. Ei au citat lucrarea lui Y.R.Naves (Editions Masson) artnd toxicitatea mare a solvenilor, toi afectnd sistemul nervos central: Technologie et chimie des parfums naturels Y.R.NavesEd.Masson, 1974.Nu trebuie uitat nici faptul c, extracia cu solveni va crea alt ulei esenial dect cel obinut prin distilare cu aburi, i vor avea i alte proprieti diferite [1]. 4. Extracia cu gaze lichefiate Gazele comprimate, n stare lichid sau supercritic sunt considerate de mai mult vreme ca poteniali solveni pentru odorante i arome din produse vegetale. Avantajele oferite de gazele lichefiate sunt urmtoarele: consum termic redus, posibilitatea excluderii contactului cu oxigenul, inexistena problemelor derivate din prezena reziduurilor de solveni n extract i utilizarea unor gaze netoxice (CO2, freoni, azot, gaze inerte etc.). Rezultatele cele mai bune s-au obinut cu butan i cu dioxid de carbon. Butanul se folosete cu succes pentru extragerea odorantelor din flori, sub numele de procedeu butaflor, fiind aplicat n Frana de mai muli ani. Butanul este foarte selectiv, prin evaporare progresiv permind separarea unei fraciuni parafinice; extractele obinute din unele flori sunt calitativ mai bune i mai puin colorate dect cele obinute cu solveni organici; au un coninut mai mic de ceruri i componeni grei.Metoda extraciei cu CO2 este o metoda relativ nou de extracie a uleiurilor eseniale, particular pentru industria alimentar. Proprietile terapeutice ale acestor uleiuri sunt nc cercetate. Extracia cu dioxid de carbon, datorit nepolaritii sale, face ca zaharurile i srurile minerale s nu fie extrase din sucurile de fructe. Puterea de solvatare crete prin comprimarea gazelor prin creterea presiunii dar i a temperaturii la valori superioare celei critice. O cretere a puterii de solvatare are drept consecin nu numai creterea solubilitii unui anume component, ci i creterea numrului de componeni solubilizai, deci diminuarea caracterului selectiv al operaiunii de extracie. Ciclul de operaii realizate ntr-un proces de extracie cu un gaz lichefiat este constituit din patru faze: 1. Comprimarea gazului; 2. Extracia propriu-zis; 3. Destinderea; 4. Separarea extractului.

14

Exist posibilitatea realizrii unei extracii fracionate dac se procedeaz crescnd adecvat, n faze succesive, valorile presiunii i temperaturii, conferind astfel solventului putere de dizolvare diferit n diferite condiii adoptate. 5. Extracia prin presare

Acest procedeu de obinere a uleiurilor volatile se aplic n puine cazuri, la acele plante sau pri din plante n care uleiul volatil se gsete n cantitate mare, acumulat n glande secretoare dispuse superficial. Industrial se aplic pentru obinerea uleiurilor volatile din fructe citrice (lmi, portocale, bergamot etc.). Procedeul const n presarea mecanic, cu diferite dispozitive, a cojilor fructelor, dup ndeprtarea sucului. mpreun cu uleiul volatil, sunt eliminate din coaja i alte substane: mucilagii, pectine, proteine, colorani liposolubili, ap etc. Uleiul volatil se separ prin decantare i se filtreaz.O alt cale este filtrarea centrifugal, aplicat asupra cojilor tocate, urmat de decantarea i filtrarea uleiului volatil.Exist procedee prin care uleiul volatil este extras din fructul ntreg cu ajutorul unui dispozitiv prevzut cu numeroase ace care practic nepturi superficiale n coaja fructului, concomitent cu trecerea lui sub un jet de ap. Uleiurile volatile obinute pe aceasta cale au caliti superioare celor similare, obinute prin antrenare cu vapori de ap, deoarece sunt eliminai factorii care produc degradri asupra lor [1]. 6. Metode mecanice de obinere a uleiurilor volatile Aceste metode se aplic, n special, pentru obinerea uleiurilor coninute n pericarpul citricelor. Se cunosc mai multe variante ale acestei metode: Prin stoarcere, care este metoda cea mai primitiv. Fructele proaspete, tiate n dou sau trei pri, se cur de miez. Coaja rmas se stoarce deasupra unui vas n care se gsete un burete. Pe msura mbibrii buretelui, acesta se stoarce ntr-un vas colector. Odat cu uleiul volatil trece, la stoarcere, i o parte din sucul celular. Dup colectare se las s se separe lichidul apos i apoi se decanteaz uleiul. Prin radere. Se rzuiete suprafaa fructului cu o rztoare cu ace sau se rotesc una sau dou fructe ntr-o plnie cu epi, sau ntr-un vas cilindric al crui fund este acoperit cu epi scuri i dispui n cercuri concentrice. epii trebuie astfel dimensionai nct s perforeze numai glandele cu ulei, deoarece ptrunznd prea adnc n pericarpul fructului mresc cantitatea de lichid celular, ceea ce va scdea calitatea uleiului volatil. Prin presare. n acest scop se folosesc presele de mn, nec-presele i presele hidraulice. Ultimul procedeu d randamentele cele mai mari ns calitatea cea mai bun o furnizeaz procedeul manual.

15

7. Tehnologia de obtinere a uleiului esential de nucsoara

Abur

Materia prim

ANTRENARE

SEPARARE

Fraciunea apoas

CaCl2

USCARE

FILTRARE

Precipitat

ULEI VOLATIL DE NUCSOARA

16

temp (grd C)

100

III

80

60 II 40

IV

20

V timp (ore)

Diagrama temperatur timp pentru procesul de antrenare cu vapori de ap a uleiului volatil de nucsoara.

Determinarea densitii:

Densitatea uleiului volatil de nucosara a fost determinat cu ajutorul picnometrului; determinarea s-a fcut prin cntrire la balana analitic, ntr-un picnometru cu capacitatea de 1 ml, la temperatura de 20C.

Determinarea indicelui de refracie: Indicele de refracie pentru uleiul volatil de nucsoara a fost determinat cu ajutorul refractometrului Abbe la temperatura de 20C.

Determinarea indicelui de aciditate: O prob de aproximativ 0,1 g cntrit la balana analitic, a fost solubilizat n 10 ml metanol i s-a titrat soluia cu KOH metanolic 0,5 N, cu factor cunoscut, n prezenta fenolftaleinei. Indicele de aciditate s-a determinat cu formula:

17

Aciditatea=

V F 0,1 m

100,

V volumul soluiei de KOH utilizat la titrare (ml); F factorul soluiei de KOH 0, 5 N; m masa de prob luat n lucru (g);

Determinarea indicelui de saponificare: Pentru a determina indicele de saponificare au fost cntrite la balana analitic aproximativ 0,1 g produs care a fost refluxat timp de 1 h cu 25 ml soluie alcoolic de KOH 0,5 N. Dup refluxare, probele au fost rcite i titrate cu soluie de HCl 0,5 N cu factor cunoscut, n prezena fenolftaleinei. Indicele de saponificare s-a determinat cu relaia: Is = V V1/ m * f unde: V volumul soluiei de HCl 0,5 N utilizat la titratrea probei martor (ml); V1 volumul soluiei de HCl 0,5 N utilizat la titrarea probei de analizat (ml) ; f - factorul soluiei de HCl 0,5 N (ml); m masa probei (g). Att pentru indicele de aciditate (IA) ct i pentru indicele de saponificare (IS) s-au fcut determinri pentru probe martor, fr prob de analizat.

Determinarea rotaiei specifice: Rotaia specific pentru uleiul volatil de nucsoara s-a detrminat din puterea rotatorie pentru soluii de ulei volatil n etanol 96% (v/v), cu ajutorul polarimetrului POLAMAT A (Carl Zeiss Jena), la temperatura de 20C. Relaia de calcul a rotaiei specifice a fost: = [] * c * l unde puterea rotatorie a soluiei supuse determinrii (); l lungimea cuvei utilizate pentru determinare (2 dm);
c concentraia soluiei de ulei volatil (g / 100 g soluie).

18

Bibliografie

1. http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=81 2. http://www.terapiinaturiste.com/terapii_naturiste/alte_terapii/aromoterapia/uleiuri_volatile.htm 3. http://www.naturalia.ro/catalog/nuci.php?pag=alimentatie 4. http://www.mesagerul.ro/index.php?id=id:00000046140 5. http://www.essentialoil.com

19