Betadine Solutie 120 Ml Compozitie si Mod de Prezentare Solutia contine 100 mg Polividone-iod ine/ml (corespunzator a 10 mg de iod activ pe ml).

Flacon cu 120 ml. Indicatii Dezinfectia pielii si mucoaselor inainte de injectii, punctii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfectia preoperatorie a pielii si mucoaselor; tratamentul plagilor aseptice; tratamentul infectiilor cutanate bacteriene si fungice; dezinfectia preoperatorie corporala totala sau partiala (bai dezinfectante). Contraindicatii Sensibilitatea la iod ; patologia tiroidiana, dermatita herpetiforma, inainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienta renala grava; tratamentul copiilor prematuri si al nou nascutilor, gravidelor dupa a treia luna de sarcina si in timpul lactatiei (eventual numai dupa o evaluare medicala individuala si sub control continuu). Interactiuni Este contraindicata folosirea concomitenta a dezinfectantelor pe baza de mercur. Mod de Administrare Solutia poate fi folosita ca atare, nediluata, sau in dilutie 1/10 in functie de aplicatie; (in forma nediluata cand se urmareste o asepsie perfecta, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul ranilor, arsurilor, infectiilor cutanate si ale mucoaselor, in dilutie 1/10; pentru baile preoperatorii in dilutie 1/100 (expunere uniforma timp de cel putin 2 minute, apoi spalare cu apa calda). Dilutiile de Betadine se prepara imediat inainte de folosire si nu se stocheaza ca atare; Betadine poate fi indepartata cu apa calda, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu. S Precautii Culoarea bruna a Betadinei ii indica eficacitatea; diminuarea sau disparitia culorii indica scaderea activitatii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenta luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercita la un pH intre 2 si 7; nu se foloseste impreuna cu preparate topice enzimatice sau pe baza de mercur; complexul PVP-iodina al

Betadinei este incompatibil cu agentii reducatori, sarurile alcaline si acizii. In cazul sapunului, datorita anumitor cazuri de sensibilitate, se recomanda testarea produsului inainte; Betadine nu se foloseste impreuna cu alti antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat

Bepanthen Unguent Compozitie si Mod de Prezentare Unguent 50 mg/g (5%), 30 g, solutie 50 mg/ml (5%) 50 ml. Excipienti. Unguent: Lanolina (E 913). Solutie: conservanti (0,1 mg domiphen bromide; 0,8 mg metilparaben, E 218; 0,1 mg propil paraben, E 216).

Tub de 30 grame. Indicatii Favorizeaza vindecarea si epitelizarea ranilor putin grave, a arsurilor si escoriatiilor usoare, a inflamatiilor tegumentare, ca de exemplu cele care apar in urma expunerii la raze ultraviolete, sau a fototerapie i, eruptii, inflamatii si iritatii ale mucoaselor, ulceratii cronice, decubitus, fisuri, grefe de piele, eroziuni cervicale, stomatite, tratament intercalat dupa terapia cu cortizon. Ca terapie adjuvanta, cu aerosoli, pentru afectiuni ale cailor respiratorii (faringita cronica si acuta, laringita, traheita, bronsita).

Dexpantenolul, substanta activa a produsului Bepanthen, are aceleasi efecte ca si acidul pantotenic, intrucat este rapid transformat in aceasta vitamina, in organism. Totusi, are avantajul de a fi mai usor absorbit, atunci cand este aplicat local. Acidul pantotenic este o componenta a esentialei coenzime A care, sub forma de acetil-coenzima A, joaca un rol central in metabolismul tuturor celulelor. Este, prin urmare, indispensabil pentru dezvoltarea si regenerarea tegumentelor si mucoaselor. Mod de Administrare Tratamentul tuturor tipurilor de leziuni: Se va aplica o data, sau de mai multe ori pe zi, in functie de prescriptia medicului curant. Protejarea sanilor in timpul alaptarii. Se vor acoperi cu comprese corespunzatoare, dupa fiecare aplicare a unguentului. n tratamentul afectiunilor mucoasei colului uterin: Se va aplica o data sau de mai multe ori pe zi, conform prescriptiei medicului curant. La sugari: Se va aplica dupa fiecare schimbare a scutecelor.

Unguentul este relativ gras (lanolina) si se recomanda in mod special pentru pielea uscata, si ca protectie impotriva umezelii (sani, sugari)

BANEOCIN combinatii (neomycinum + bacitracinum), pulbere Compozitie Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicina: 5000 UI (5 mg). Proprietati si actiune: Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala. Bacitracina actioneaza in principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului haemolitic, stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae cat si asupra Pnemonemiei pallidum si a catorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus influenzae. Ea actioneaza de asemenea si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor. O rezistenta la bacitracina se observa foarte rar. Neomicina actioneaza asupra germenilor grampozitivi si negativi: Stafilococi, Proteus, Enterobacter aerogenes, Klebsiella preumoniae, Salmonella, Shigella, Hemophillus influenzae, Pasteurella, Neisseria meningitidis, Vibrio cholerae, Bordetella pertussis, Bacillus anthracis, Corynebacterium diphteriae, Streptococcus faecalis, Listeria monocytogenes, Escherichia coli si Mycobacterium tuberculosis. Borrelia si Leptospira interrogans (L. icterohaemoragie) sunt de asemenea supurate. Asocierea celor doua antibiotice permite obtinerea unui spectru antibacterian larg care nu cuprinde Pseudomonas, Nocardia, ciuperci si virusuri. Bacitracina si neomicina, in mod normal, nu seadministreaza sistemic. Aplicatiile locale cu Baneocin pudra sau unguent reduc substantial riscul de sensibilizare la antibiotice sistemice. Baneocinul este bine tolerat. Toleranta tesuturilor este excelenta si medicamentul nu este inactivat de secretii sau componenti ai sangelui sau ai tesuturilor. Daca medicamentul este aplicat pe leziuni mari, trebuie avuta in vedere absorbtia potentiala a medicamentului cat si consecintele sale (vezi "Efecte secundare", "Contraindicatii", "Atentionari speciale").

Indicatii Baneocinul este activ in toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicina si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de un pansament. Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale

pielii de mica extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti) infectate cu bacterii. Prevenirea infectiilor ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate fi utilizat ca adjuvant in ingrijirea postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea ragadelor, ruptura perineala, episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent: Infectii bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare infectate, rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri, operatii estetice si grefe cutane (de asemenea profilactic si pansamente cu unguent). Dupa interventii chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant in timpul ingrijirii postoperatorii: Baneocin unguent intins pe fese de tifon este eficient la pacientii cu infectii sau rani (ex. infectii ale canalului urechii externe, rani sau escare chirurgicale).

Mod de administrare Se aplica un strat subtire de pudra sau unguent pe rana, acoperit eventual cu un pansament.

Posologie In general 2-4 aplicatii cu Baneocin-pudra sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, atat la adulti cat si la copii. La pacientii cu arsuri care acopera mai mult de 20% din suprafata corpului, Baneocinul se va aplica o singura data pe zi (in particular la pacientii cu functii renale reduse), deoarece substantele active pot fi absorbite. In cazul unui tratament local este recomandabil sa nu se depaseasca o doza de 1 g de neomicina pe zi (corespunzatoare la 200 g de pudra sau pomada de Baneocin) timp de 7 zile. In caz de repetare se va injumatati doza.

Contraindicatii Hipersensibilitate cunoscuta la bacitracina sau/si neomicina sau la alte antibiotice aminoglicozidice. Baneocinul nu trebuie aplicat in leziuni severe extinse ale pielii deoarece absorbtia medicamentului poate cauza ototoxicitate pana la pierderea auzului. Daca exista posibilitatea unei

absorbtii necontrolate, Baneocinul nu se va administra pacientilor cu tulburari excretorii grave de origine cardiaca sau renala cat si celor cu leziuni vestibulare sau/si cohleare. In caz de timpan perforat nu se aplica Baneocin in conductul auditiv extern. Nu se aplica Baneocin pe mucoasa oculara.

Sarcina si alaptare In caz de posibila resorbtie, Baneocinul se aplica cu multa prudenta; neomicina, ca si toate antibioticele aminoglicozidei, traverseaza placenta. S-a descris aparitia de leziuni ale aparatului cohlear la fat, in cazul administrarii de doze mari pe cale parenterala.

Efecte secundare In aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este in general bine tolerat. Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor pielii si prurit. Aplicat in dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie cronica, Baneocinul favorizeaza sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite substante, printre care si neomicina. Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab la tratament. In anumite situatii pot aparea reactii alergice. Alergiile ce se manifesta sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare. Alergia la neomicina se asociaza, in aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu celelalte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se vor avea in vedere absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare, nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular).

Interactiuni (ca urmare a absorbtiei sistemice): In cazul absorbtiei sistemice, administrarea simultana de cefalosporine sau de alte aminoglicozide poate potenta nefrotoxicitatea. Folosirea simultana de diuretice, ca acidul etacrinic sau furosemid, poate agrava de asemenea oto- si nefrotoxicitatea. La pacientii care primesc narcotice, anestezice sau relaxanti musculari, absorbtia Baneocinului poate potenta blocajul neuromuscular. Incompatibilitati Nu sunt cunoscute incompatibilitati la bacitracin si neomicina. Atentionari si precautii speciale: In cazul aplicarii de doze mai mari decat cele

prescrise (in special la pacientii cu ulcere trofice), se recomanda observarea cu atentie a semnelor nefrotoxice sau/si ototoxice, datorate posibilitatii de absorbtie a Baneocin-ului. La pacientii cu functii hepatice sau/si renale reduse, inaintea si in timpul tratamentului intensiv cu Baneocin, datorita cresterii riscului efectelor toxice, se vor face atat teste de urina si sange, cat si audiometrice. Posibilitatea unei ototoxicitati impune o folosire prudenta in caz de otita medie cronica mai veche. In caz de timpan perforat nu se aplica in conductul auditiv extern. La pacientii cu acidoze, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare, in cazul in care pot avea loc absorbtii necontrolate, atentia trebuie indreptata catre blocajele neuromusculare. Calciul si neostigmina pot impiedica astfel de blocaje. In tratamente prelungite trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei germenilor rezistenti, in special a fungiilor. In astfel de cazuri, se va proceda la tratamentul cel mai adecvat. In caz de alergie sau suprainfectii se opreste tratamentul.

Conditii de pastrare Ferit de lumina, sub 25 grade Celsius. Pastrati pudra in locuri uscate. Stabilitate: Pastrat corect, Baneocin pudra/unguent ramane stabil pana la data indicata pe ambalaj.

Forma de prezentare Baneocin pudra: Cutii pentru pudra de 10 g. Baneocin unguent: tuburi a 20 g si ambalaj clinic. ROMBALSAM Prezentare farmaceutica Unguent continand uree 3%, 10% sau 20% si hidrolizat de colagen 3% (tub cu 40 g).

Actiune terapeutica Ureea are proprietati keratolitice, usureaza curatirea materialului proteic neviabil si a cheagurilor la suprafata leziunilor, inhiba proliferarea fibroblastilor impiedicand formarea excesiva de tesut conjunctiv, favorizeaza epitelizarea; hidrolizatul de colagen actioneaza ca trofic al pielii si favorizeaza

vindecarea.

Indicatii si mod de administrare Rombalsamul este indicat pentru tratamentul local al afectiunilor dermatologice cu piele rugoasa, uscata, crapata, caloasa. Unguentul cu uree 3% este indicat: in pruritul senil, cate 2-3 aplicatii locale/saptamana, cu masaj usor cateva minute; in ihtioza simpla, aplicatii zilnice urmate de bai generale, timp de 7-10 zile, apoi tratament de intretinere dupa caz. Unguentul cu uree 10% este indicat: in ihtioza vulgara, aplicatii zilnice, timp de 10-12 zile, apoi la intervale de 2-3 zile; in eczema atopica, aplicatii zilnice, 10-15 zile, pe piele a uscata; in eczema tide pitiriaziforme si psoriaziforme, aplicatii zilnice 15-20 zile. Unguentul cu uree 20% este indicat: in psoriazisul localizat la genunchi, coate, gambe, brate si antebrate, aplicatii sub pansament ocluziv 24-48 ore, urmate de bai; in psoriazisul generalizat, aplicatii zilnice cu frictionarea energica a placardelor, urmate de bai la 8-12 ore, pana la restabilirea coloratiei normale a tegumentului; in eczema uscata (keratozica), aplicatii zilnice sub pansament ocluziv 24 de ore, 10-15 zile; in epidermofitii interdigitale, aplicatii zilnice dimineata, dupa o baie, 10-12 zile.

Reactii adverse si contraindicatii