I.

Introducere

"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romnesc si reprezinta cea mai celebra epopeedin literatura romana.Deti redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceast cazliteratura roman va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu)incepe s scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate. II. Geneza Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea"Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a luiCervantes si in "Orlando furioso" de Aristo. III. Tema "Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei formestatale. IV. Semnificatia titlului Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acestane trimite la personajul central al operei si anume la etnia tiganilor. Titlul este unul alegoric deoarecesub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal. V. Compozita

Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor" este alcatuita din 12 cantececompuse de cantaretul Leonachi Ghianeu simbogatita "cu multe insemna si luari aminte, criticeistorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfelde structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele carecomenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explicaceva ci au rolul de a crea o opera in opera. VI. Firul epic Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze petigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-iconvinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-oformatiune statala. Tiganii se lasara greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de a-ievidentia caracterul eterogen si instabil.Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turcifara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probetiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasatastrategic intre Barbatesti si Inimoasa. Denumirea localitatilor este una evident parodica, eadesemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.Odata

intrati in lupta, tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste peRomica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o calatorieinitiatica la capatul careia trebuie sa> dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia ofamilie si de a conduce etnia tiganilor. Bine inteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel,eroul operei "Tiganiada" este supus unor probe, astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la unhan care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecaredata sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pedrum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si fac schimb de haine. AstfelParpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezand ca este Argineanuturcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a luiParpangel.

Tiganiada este cea mai importanta opera literara, in ordine cronologica, din literatura noastra, dupa Istoria ieroglifica a lui D. Cantemir si a avut un destin asemanator cu aceasta Parca a fost un "blestem" al literaturii noastre premoderne, ca operele ei cele mai insemnate sa nu fie publicate la vremea lor! Nepublicarea la timp a acestor capodopere a prejudiciat dezvoltarea literaturii noastre. Daca aceste capodopere ar fi fost publicate la

vremea in care au fost scrise, evolutia literaturii romane ar fi fost, fara indoiala, alta, Literatura romana ar fi capatat un alt curs, decat cel pe care il cunoastem astazi. Un element extrem de important n structura poemul l constituie notele de subsol. Snt n aceste note unele deslusiri teoretice, snt invocati maestri ai literaturii universale, se dau lmuriri n legtur cu procedeele artistice folosite s.a.m.d. O prim intentie a autorului trebuie s fi fost ntr-adevr aceea de a facilita, prin aceste note, lectura. S-ar putea ca pe msur ce nainta n redactarea lor Ion Budai-Deleanu s fi descoperit, pe de o parte, c notele devin pedante, incompatibile cu textul pe care l lmureau si, pe de alt parte, c ele deschid posibilitti literare eficiente. De ce presupunem c astfel au stat lucrurile? Pentru c n versiunea A, prima versiunea asadar, notele se opresc la v. 5371 autorul na dus pn la capt explicatiile n versiunea care constituia o form intermediar. Putem descoperi aici si un argument pentru ceea ce cred cercettorii n majoritatea lor dar nu si Perpessicius, de pild si anume c versiunea A este o form anterioar si nu una posterioar versiunii B. Elementul ludic, care nu lipseste n niciuna dintre versiuni, n-ar fi fost abandonat n notele de subsol din versiunea ultim, cnd el devenise, dup ce fusese descoperit si exploatat, o important surs de umor si ironie... n versiunea final, asadar, notele snt redactate n maniera binecunoscut, ele exprimnd, ilustrnd opiniile unei colorate galerii de cititori ai manuscrisului... Aceste note au devenit cu totul altceva dect obisnuitele note de subsol din lucrrile stiintifice (cu care se asemn notele n primele lor redactri, cele din versiunea A). n astfel de lucrri n notele de subsol se fac

trimiteri la sursele unor citate, se dau explicatii, se aduc argumente suplimentare s.a.m.d. Budai-Deleanu transform notele de subsol n procedeu artistic. Tocmai pentru a completa jocul din pagin si cu registrul eruditiei autorul redacteaz notele n stilul comentariului doct. Unele note contin comentarii filologice (inclusiv despre... starea n care s-ar afla manuscrisul lucrrii...), poetice, etimologice de pild se explic etimologia cuvntului Dumnezeu sau a ritmului: Rtm. Ltineste ritmus, s zic versurile ce se sfrsesc asemene: precum ele mele etc.: precum o var frumoas vreme mngioas etc. (de fapt, cum vedem, aici se vorbeste despre... rim...) In acest mod notele de subsol adaug lucrrii nc un plan, realizat prin procedeul modern al vocii din off. Autorul vrea s ne lase impresia c dup ncheierea redactrii opera sa a fost parcurs de o serie de cititori care si-au consemnat observatiile pe marginea textului, dup modelul celor care, n vechime, fceau pe marginile bucoavnelor pe care le citeau tot soiul de adnotri. Ion Budai-Deleanu introduce acele personaje n universul fictiv al poemului, le atribuie rolul de naratori care apar n notele de subsol nainte de toate printr-un nume care sintetizeaz calitatea si conditia lor, dar si prin alte particularitti stil, inteligent, interese etc. Personajele din note snt (nu lsm niciunul nenumit): Mitru Perea (singurul comentator... competent), Chir Simplitian, Cocon Idiotiseanul, Coconul Musofilos, Chir Onochefalos, Cocon Coantres, P. Filologos, Vintil, Adrofilos, Cocon Eruditianu, C. Adevrovici, J. Rbdceanu, Mndril, Pr. Desidemon, P. Agnosie, Chir Criticos, Printele Apologhios, P. Sfntoievici, P. Sfntoiescu, Cpitan Alozonios, Cpitan

Ptitul, Chir Mustrul ot Puntureni, Apistos, P. Evlaviosu, Printele Orthodoxos, Printele Ascriteanul, Egumen de la Cioara, Micromegas, Coconul Politicos, Popa Ciuhurezu din Brosteni, Popa Ntru din Tndarnda, Alitofilos, Arhonda Suspusanul. O galerie cuprinztoare de comentatori, asadar, care, cu ochii la ceea ce se ntmpl pe scen, nu ntrzie s-si spun punctul de vedere. Ei joac pe rnd rolul personajului care, la teatru, iese n fata cortinei si comenteaz, chipurile, cu spectatorii ceea ce se ntmpl pe scen; sau rolul vocii din off ntlnit n filmele artistice din timpurile noastre. Indiferent de ceea ce spune acest comentator din afara scenei, devenind complicele nostru, el plaseaz sub semnul artificiului si, ntr-o anumit msura, al derizoriului spectacolul la care asistm. Desi unele din aceste note, spuneam, prezint, ntr-un stil doct pn la ridicol, informatii necesare ntelegerii textului, chiar si acestea, care par a fi adevrate note de subsol strict filologice, doar parodiaz stilul erudit. Tonul ironic este imprimat chiar de la prima nsemnare de acest gen, n care Tiganiada este pus alturi de Iliada si Eneida. Si tot de la nceput sntem lmuriti c adevrata muz a autorului este aceea care l-a inspirat pe Homer n scrierea Btliei soarecilor cu broastele (Bathrahomiomahia). Nu toti comentatorii care si noteaz observatiile pe marginea (n subsolul) paginilor citesc manuscrisul n acelasi timp. Lecturile snt decalate n timp, atribuind textului un destin istoric. Este posibil o supraetajare cronologic a notelor, aprnd astfel nu numai note la text, ci si note la note, care comunic ntre ele pe vertical. Mitru Perea

comenteaz, de pild, o afirmatie din text privind mproprietrirea tiganilor. La observatia sa se adaug comentariile lui Idiotiseanul si ale lui Onochefalos: 1. De aici acum s poate sti cu temeiu pmntul care Vlad Vod au dat tiganilor. a) Nu poci eu s cred ca s fie dat Vod locurile cele mai frumoase tiganilor. Idiot. b) Ba caut s crezi, vere, cci asa este scris; si dac-i scris odat, i scris!... Onoch. Subiectul Tiganiadei este important doar prin posibilitatea succesiunii rapide de planuri, el e unul din elementele ntregului si l completeaz foarte bine. Dar, de fapt, ce se ntmpl n Tiganiada? Foarte pe scurt, s spunem c n poemul lui Ion Budai-Deleanu e relatat un episod din timpul domniei lui Vlad Tepes. Domnitorul muntean, pe cale s dea fat cu turcii, i elibereaz pe tigani si i narmeaz mpotriva acestora. Tabra tiganilor e la Spteni, iar acestia se adun ntre Alba si Flmnda prilej pentru unul din autorii notelor de subsol de a sublinia intentiile autorului, de a ngrosa ceea ce este de altfel evident de la prima vedere: denumirile de locuri alimenteaz la rndul lor ironia general... Domnitorul trece n revista cetele de tigani cu voivozii lor n frunte autorul invocnd, homeric, muza pentru a-l ajuta s ne nftiseze defilarea acestora (O, mus! rogu-te de ast dat/ S-mi dai viers cu vrednice cuvinte,/ Ca s pociu cnta cum narmat/ Tignimea purceas nainte...! e, evident, un soi de O, cnt zeit mnia ceaprinse pe-Ahile Peleianul... n registru... comic), o adevrat parad, plin de culoare si, mai ales, de sunete...

n plus, Budai Deleanu a anticipat vizionar blogreala: notele de subsol ale comentatorilor seamn cu forumurile de la articolele de pe bloguri, iar personajele comentatoare sunt cuprinse ca tipologie ntre Idiotiseanu i Erudiian. Ceea ce n-avea cum s anticipeze autorul ca degradare era postacul pe care eufemistic l-am putea numi Mrlan. Emblema Romniei postcomuniste, cum spunea Conu Alecu Paleologu.
Notele de subsol sunt, de departe, partea cea mai puternic, cea mai inteligent i mai plin de umor a epopeii. Ceea ce mult vreme a fost considerat un text paralel, parazit, secundar, fcea, de fapt, corp comun cu versurile, crora le era un fel de oglind. Fr notele de subsol, practic, "iganiada" nu exist. Acolo se afl geniul creator al lui I.B. Deleanu i cine a spus c acele note de subsol au nsemnat i naterea criticii romneti nu s-a nelat. Noi nu aveam literatur i, dintr-odat, cineva scria deja un metatext. Pentru prima dat o oper artistic venea nsoit de propriul discurs critic, i oferea propriile posibiliti de interpretare dar, n acelai, timp, le i parodia. Aa ceva, i la un asemenea nivel, nu doar c nu se scrisese niciodat la noi, dar nici nu sa mai scris de atunci. Cum ziceam, doar "Levantul" lui Crtrescu mai poate sta aproape de "iganiada".

iganiada [modificare] Articol principal: iganiada.

Autorul i-a declarat el nsui modelul, cel al literaturii neserioase, nceput nc din antichitate de Homer prin Btlia oarecilor cu broatele. n Epistola nchintoare ctre Mitru Perea i alctuiete, ca Cervantes, o biografie fantezist de igan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon i a rmas acolo. n finalul scrisorii parodiaz proiectele colii Ardelene de a evoca veridic trecutul naional. iganiada a fost redactat n dou versiuni: prima, din 1800, este mai stufoas i cu o aciune mai complicat, a doua, din 1812, mai echilibrat i mai artistic. Din pcate, ea nu a fost cunoscut dect trziu, publicat mai nti ntr-o revist obscur, Buciumul romn n 1875 n prima variant, iar n cea de-a doua abia n 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparine genului epic n versuri, fiind o epopee eroi-comic. Este singura epopee romneasc terminat, care are ca tem lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele dousprezece cnturi urmresc dou fire epice: pe de o parte se nareaz aventurile iganilor nrolai n armata lui Vlad epe, iar pe de alt parte aventurile lui Parpangel, n cutarea iubitei sale Romica, furat de diavoli. Ca n orice epopee care se respect, eroii pmnteni au dumani i protectori supranaturali. Autorul are simul artei ca joc, subiectul i personajele fiind pretexte pentru o comedie a literaturii (N. Manolescu). De aceea, universului naraiunii i corespunde un metaunivers, prezent n subsolul paginilor i alctuit dintr-o armat de critici care supun adevrul istoric prezent n epopee unui tir

de contestaii umoristice. Dac textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, fic iunea amestecndu-se cu critica ficiunii, pentru c autorul are simul artei ca joc, intuiia gratuit ii i a absurditii (N. Manolescu). Exist, deci, dou niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zis, care este epopeea fricii cronice i a preocuprii pentru stomac (N. Manolescu), care parodiaz motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestii de altdat), muza inspiratoare, devenit aici o femeie crtitoare cu gur mare i minte puin, sau lumea pe dos, cci epopeea ncepe cu defilarea ordonat iganilor i sfrete cu ncierarea acestora (nti ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale crei personaje sunt ntruchipri ale modalitilor de receptare a textului: Onochefalos, care se mir c Romica s-a putut transforma n tuf vorbitoare, reprezint lectura literal; Idiotiseanu, care afirm c nu toate cele ce se scriu sunt adevrate, reprezint lectura naiv; Erudiian, care recunoate mprumuturile de la ali scriitori, este lectura savant. Stilul. G. Clinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenueaz lipsa talentului descriptiv. Inven ia verbal ncepe de la numele iganilor, un grotesc de sonuri (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Gvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Drboi etc.), trece prin invenii onomatopeice unele att de fireti nct trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dac ele nu circul i ajunge la modelarea lor n scopuri prozodice, schimbndu-le genul i terminaia pentru a le face s rimeze (drac, palat, copace etc).

n Istoria critic a literaturii romne, Nicolae Manolescu evideniaz valoarea iganiadei printr-o comparaie: iganiada este un Don Quijote al nostru, glum i satir, fantasmagorie i scriere nalt simbolic, ficiune i critic a ei