NOI DESCOPERIRI DE PLASTICA NEOLITICA SI ENEOLITICA LA TARTARIA SI LUMEA NOUA, JUD.

ALBA SI CTEVA PROBLEME ALE TIPOLOGIEI SI CRONOLOGIEI ACESTORA Asezarile preistorice ce cuprind straturi neolitice si eneolitice de la Tartaria Gura Luncii si Alba Iulia Lumea Noua reprezinta prin varietatea, cantitatea si calitatea materialelor arheologice descoperite n cuprinsul lor o piatra de ncercare pentru orice cercetator care se ocupa cu studiul acestor perioade din istoria Transilvaniei. Aflndu-se n zone agricole exploatate astazi extrem de intens, materialele arheologice din cele doua situri au fost, sunt si vor fi rascolite, scoase fortuit la suprafata. Din aceasta cauza, cele doua situri stau la baza unor colectii particulare valoroase, dar au fost studiate si pe calea unor cercetari sistematice, n mai multe rnduri. Rezultatele cercetarilor sistematice, dar si a celor perieghetice, au adus celebritatea acestor asezari. Situl arheologic de la Tartaria Gura Luncii (Materialele arheologice descrise cu acest prilej se afla n
colectia personala Gheorghe Alungulesei. Ele au fost recoltate n urma cu mai multi ani, n urma unor periegheze succesive efectuate pe cele doua mari situri neolitice transilvanene.) este cunoscut ca urmare a unor descoperiri ntmplatoare semnalate de M. Roska (Roska 1942, 21, Nr. 77.). Asezarea preistorica din punctul Gura Luncii este cercetata sistematic, pentru prima data, de K. Horedt ntre anii 19421943(Horedt 1949, 44-57.). Urmatoarele sapaturi apartin lui N. Vlassa si s-au efectuat n anul 1961 (Vlassa 1962, 23-30; 1963, 485-494; 1976, 28-43.). Ultimele cercetari sistematice sunt realizate aici n anul 1989. Acestea au fost conduse de I. Paul ( Din colectivul de cercetare au mai facut parte si I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Fl. Drasovean si S. A. Luca. (32) Sabin Adrian Luca).

I. Descrierea plasticii neolitice si eneolitice de la Tartaria Gura Luncii (colectia Gheorghe Alungulesei) 1. Fragment de statueta (Pl. I/3; Foto 1/1). Se pastreaza capul si pornirea dinspre gt a corpului. Fragmentul de statueta este, dupa caracteristicile sale de baza, unul dintre cele mai timpurii din noul lot de descoperiri fortuite ce provin de la Tartaria. Masca statuetei este evoluata ca tip si usor pentagonala. Ochii sunt redati prin doua incizii, cea din dreapta fetei fiind mai oblica dect cea din stnga. Nasul este rotund, una dintre nari fiind realizata printr-o impresiune sub forma de lacrima. Caracteristica foarte importanta pentru ncadrarea cronologica a piesei, crestetul capului acesteia este tras spre spate, ca la attea alte reprezentari din Banat si Transilvania, la acest orizont cronologic si cultural. Piesa este realizata dintr-o pasta bruna, nisipoasa si grosiera. Arderea la care a fost supusa statueta este buna. Partea pastrata reprezinta zona superioara a unui idol coloana, evoluat din cei att de caracteristici culturii Starcevo-Cris si ntlniti mai ales la sfrsitul fazei timpurii a culturii Vinca. 2. Fragment de statueta (Pl. I/4; Foto 1/5). Se pastreaza capul piesei. Piesa prezinta o masca triunghiulara, cu nasul proeminent. Fata este mpartita n doua printr-o incizie foarte fina, ntrerupta de nas. Crestetul piesei este tesit. Dupa toate probabilitatile, privirea reprezentarii era ndreptata n sus. Slipul din vechime al statuetei este cazut n totalitate. Culoarea fragmentului este caramizie, factura nisipoasa si cu arderea slaba, pasta fiind coapta. Statueta poate apartine, din punct de vedere cultural si cronologic, unei faze timpurii a culturii Vinca, varianta transilvaneana. 3. Cap de statueta (Pl. I/6; Foto 4/3). Dupa toate aparentele, capul piesei nu are masca. Stilul de realizare a fetei (sprncenele proeminente; ochii redati prin incizii putin oblice fata de nas; nasul redat realist, chiar si narile fiind reprezentate prin doua impresiuni; gura rotunda) ne indica faptul ca piesa este realizata sub influenta unei culturi extracarpatice (Gumelnita, Salcuta, Precucuteni), la un moment cronologic ce tine de eneoliticul dezvoltat. Fragmentul este brun si prezinta flecuri de ardere. Statueta este degresata cu nisip, pleava si are arderea foarte buna. Piesa este lustruita si slipuita. Reprezentarea poate fi ncadrata cronologic si cultural ntr-o etapa a culturii Petresti sau, poate, Lumea Noua. 4. Fragment de altaras (Pl. II/3; Foto 1/2-3; 4/4). Partea pastrata din altaras are doua picioarepostament si o parte dintr-un mic recipient. De asemenea, se mai pastreaza si o protoma antropomorfa, cu masca pentagonalarotunjita si ochii aproape perpendiculari pe nas, redati prin incizii. Constatam redarea sprncenelor cu precizie. Nasul protomei este proeminent si prelung. Piesa este de culoare caramizie (interiorul vasului este negru), cu factura semifina, nisipoasa, spatulata si cu arderea buna (secundara n urma unui incendiu, dupa cte se pare). Altarasul face parte dintre piesele nivelurilor eneolitice de la Tartaria, dupa factura si modul de realizare, apartinnd, poate, culturilor Petresti sau Lumea Noua. 5. Fragment de statueta (Pl. II/4; Foto 3/3) din care se pastreaza capul. Piesa avea pe fata o masca pentagonala din care nu se mai pastreaza partea inferioara, rupta de mai mult timp. Ochii sunt redati prin incizii adnci, iar nasul este modelat sub forma unui gurgui de mici dimensiuni. De sub nas porneste o alta incizie, adnca. Nu stim ct de mult va fi continuat aceasta. Banuim ca nu foarte mult, ea reprezentnd, mai mult ca sigur, o nara. Ceafa statuetei este tesita. Snii piesei sunt tesiti. Reprezentarea este de culoare galbuie, cu factura fina, nisipoasa. Piesa este slipuita si are arderea foarte buna. Toate aceste caracteristici ne ndeamna sa atribuim fragmentul de statueta nivelurilor trzii, eneolitice, din acest sit.

6. Fragment de statueta (Pl. II/6; Foto 4/2). Una dintre cele mai frumoase piese ale acestui lot i s-a pastrat doar torsul. Capul, bratele de la umeri pna la ncheieturi si picioarele din dreptul coapselor n jos sunt rupte din vechime. Partea pastrata arata grija deosebita a autorului stravechi de a reda corect amanuntele anatomice ale reprezentarii (de exemplu, numarul degetelor). Dupa toate aparentele, aceasta era asezata pe un tron asemenea multor statuete din cultura Tisa I. Statueta este maronie, cu slipul cenusiu si arderea foarte buna (miezul piesei este negru). Piesa este degresata cu nisip fin. Caracteristicile statuetei ne fac sa o ncadram, eventual, nivelurilor Petresti sau Lumea Noua din acest sit. 7. Cap (?) realizat dintr-o piatra de ru (Foto 1/6). De la Tartaria provine si un bolovan de ru rotunjit, pe care se disting trasaturile unei fete de om. Aceasta are sprncenele si ochii semicirculari. Gura este, de asemenea, semicirculara, larga. Amanuntele de redare a fetei, mai degraba grotesti dect realiste, chiar daca schematizate, asa cum este arta neoliticului n general, ne ndeamna sa gndim ca ne aflam n cel mai fericit caz n fata unui joc al naturii. * Asezarea preistorica de la TartariaGura Luncii reprezinta unul dintre cele mai importante situri arheologice transilvanene(Vlassa 1976, 28-31.). Am putea ncadra, macar tipologic, unele dintre piesele descoperite ntmplator aici n stratigrafia, deja cunoscuta, a satelor stravechi din acest loc. Primele sapaturi sistematice efectuate n anii 19421943 publicate, cele ale lui K. Horedt(Horedt 1949), sunt dupa cum ne-o arata ilustratia articolului(Ibid., Fig. 1, 4-8.) mult mai ample dect cele executate de N. Vlassa n anul 1961(Vlassa 1976, Fig. 1-3.). Acesta din urma a mai adaugat sectiunilor si suprafetelor A, C, D, E si BF, cercetate n anii 19421943, sectiunea H si suprafata G, ambele executate n anul 1961(Ibid., Fig. 1.). Cercetarile cele mai consistente sunt cele din suprafata G, care a verificat, de fapt, profilurile suprafetei C cercetate de savantul sibian. K. Horedt ne spune ca n sapatura A stratul de cultura are 1,15 m. Chiar daca si-a adncit cercetarile pna la 2,80 m, nu a mai gasit nimic. Cea mai interesanta observatie a lui K. Horedt este cea dupa care ceramica turdasana apare la orice adncime(Ibid., 49.). Alta este situatia n sapatura B (F). Acum, stratul de cultura s-a adncit pna la 2,60 m, iar locuinta adncita descoperita cu acest prilej a fost cercetata pna la 3,80 m (Ibid., 50. ). n sapatura C ceramica pictata patrunde pna la 1,40 m, ceramica turdasana fiind prezenta, din nou, n toate nivelurile(Ibid., 51-52.). n suprafata E s-a ajuns la pamntul virgin la 3,20 m(Ibid., 53.). Dupa toate aceste sapaturi, K. Horedt denumeste nivelurile descoperite (Tartaria I cu bordeie; Tartaria II a, b si c cu locuinte de suprafata)( Ibid., 53-54.). Foarte importanta este si paralelizarea nivelului Tartaria II b cu Boian A, pe baza unui import ceramic(Ibid. Probabil Precucuteni I sau II.). Sapaturile lui N. Vlassa au fost dupa cum mai afirmam doar verificari ale stratigrafiei cunoscute anterior. Concluziile lui N. Vlassa le-am folosit ntr-o lucrare foarte recenta pentru a paraleliza stratigrafia de la TartariaGura Luncii cu cea de la TurdasLunca(Luca 2001b, 147-151). Stratul 1 de la Tartaria este similar cel putin n mare cu nivelul I de la TurdasLunca.( Ibid., 147.) Stratul de cultura este subtire si ntrerupt, pe alocuri, n ambele situri, iar locuintele sunt reprezentate prin bordeie cu foarte mult material arheologic(Vlassa 1976, 29.). Ct priveste ncadrarea culturala a stratului 1 de la Tartaria, ne putem permite sa constatam ca ntre timp s-a demonstrat faptul ca Tisa I clasica este contemporana cu Vinca C, ceea ce ridica un semn de ntrebare la ncadrarea extrem de timpurie propusa pentru stratul 1 de la Tartaria (n care se afla, dupa autorul citat, si elemente Starcevo-Cris de fapt, reminiscente ale acestei culturi semnalate pe seama aparitiei plevei tocate folosita ca degresant, paralelizate, n mare, cu Vinca A) paralelizat cu Vinca B1 datorita prezentei elementelor Tisa I ! ntre timp s-a demonstrat ca ultimul element genetic, cel Tisa I, este mai nou si paralel cu Vinca B2 (faza timpurie Tisa I) si Vinca C1 (faza clasica Tisa I).( Drasovean 1996, 87-89.) Prezenta plevei ca degresant este dupa observatiile noastre din statiunile turdasene cercetate n ultimii 10 ani slaba, dar consecventa. Punem aceasta pe seama dezvoltarii ntrziate a culturii timpurii vinciene, a perpetuarii unor tehnologii arhaice de realizare a pastei ceramicii, observata de noi de attea ori n ultima vreme. Gh. Lazarovici care este si cel mai bun cunoscator al realitatilor vinciene timpurii din Romnia observa, nca din anul 1979, ca: La Tartaria, n afara plasticii, . . ., nu au aparut elemente sigure Vinca A. Prin factura ceramicii, motive si forme, descoperirile din nivelul I sunt mai trzii (s.n.) dect cele de la Balta Sarata I, Trnovacka, Banija, Aradac, statiuni apartinnd orizontului Vinca A / B1(Lazarovici 1979, 123.). Acelasi autor arata, n continuare, ca: n Transilvania . . .Cele mai multe elemente socotite Tisa, apartin n prezent culturii Szaklht, grupului Bucovat sau grupului Turdas dezvoltat independent de Vinca(Ibid., 159.). Toate aceste observatii concura la o ncadrare mai trzie a stratului, poate ntr-o perioada contemporana cu nivelul I de la TurdasLunca, fiind ncadrat, astfel, n cultura Turdas, faza veche, sau putin naintea acesteia. Analiznd situatia siturilor vinciene timpurii din Transilvania (Vinca A13 si B1)( LucaCiugudeanRomanDragota 2000; 2000a; Luca 2001b, 97-124.) constatam ca este posibil ca materialele de aceasta factura din Transilvania sa poata fi ncadrate si n momente cronologice mai noi, din cauza unui proces de regionalizare ce se va fi ntmplat n aceasta provincie istorica a Romniei. Din cauza fenomenului amintit, ca si pentru faptul ca legaturile cu zonele

vincienemama se vor fi rupt pentru aproximativ doua sute de ani, neoliticul dezvoltat transilvanean mbraca forme arhaice, de traditia vinciana timpurie, peste care se suprapune o ceramica pictata a carei origini trebuie sa o cautam n zonele de NV si V ale Romniei (LucaIliesBulzan 2000; Luca 2001b, 124-139; 2001; 2001a.). Stratul 2 de la Tartaria, numit de N. Vlassa si de faza TurdasPetresti, are exclusiv locuinte de suprafata (Vlassa 1976, 30.), spre deosebire de asezarile de la Turdas Lunca (nivelul II inferior este alcatuit din bordeie, doar nivelul II superior fiind alcatuit din locuinte de suprafata) si OrastieDealul Pemilor, punct X2 (Luca 1997. Locuintele fazei vechi sunt adncite, iar cele ale fazei noi sunt de suprafata.), n care nivelurile clasice turdasene au un moment de venire (cu locuinte adncite) si un altul, ulterior, de sedentarizare (cu locuinte de suprafata). Aceasta observatie ne sugereaza minimum doua idei, deosebite ca finalitate, n ceea ce priveste judecarea stratigrafiei celor doua statiuni: 1. Fie ca la TurdasLunca existenta celor doua niveluri vechi de bordeie ar sugera doua momente deosebite de venire si implicit un posibil hiatus ntre acestea, observatia plednd pentru vechimea mare a primelor bordeie din ambele situri, dar nu mai devreme de Vinca B; 2. Fie ca la Tartaria stratul 1 este legat prin aceeasi relatie (venire sedentarizare) ca si n nivelul II (sau intermediar) de la TurdasLunca si OrastieDealul Pemilor, punct X2 (faza veche faza noua) si atunci acesta este Vinca B2. Aceste observatii ca si cea conform careia stratul 2 de la Tartaria are 1 m grosime(Vlassa 1976, 29.) ar sugera ca n el este cea mai buna stratigrafie pentru cultura Turdas de aici. Stratul 3 de la Tartaria este numit de N. Vlassa si PetrestiTurdas.( Ibid., 30) Remarcam, din nou, similitudinea dintre stratigrafia de la TurdasLunca si Tartaria (nivelul III din prima statiune apartine culturii Petresti AB poate A , pe cnd stratul 3 de la Tartaria apartine, n mare, tot acestei faze). Trebuie mentionata observatia conform careia: . . . la Tartaria lipseste un strat Petresti pur, lipsit de elemente turdasene, asa cum gasim n asezarile Petresti ce-si ncep existenta mai trziu si ntr-o zona ce depaseste aria de maxima extensiune a culturii Turdas. De altfel, I. Paul merge si mai departe n monografia dedicata culturii Petresti, domnia sa afirmnd ca: Convietuirea Turdas Petresti pare a fi fost de mai lunga durata n aceasta zona. Ea se ncheie pna la urma, si aici, cu generalizarea treptata a culturii Petresti, sub forma unor asezari de mare ntindere si cu o densa locuire, corespunzatoare fazelor mijlocii (AB) si, mai ales, trzii (B)( Paul 1992, 20.). Dupa cum putem observa, situatia nu este deloc clara n ceea ce priveste aceasta convietuire, aceasta parnd de cele mai multe ori a se datora a cel putin doi factori : 1. Antrenarea secundara a unor materiale arheologice turdasene n stratul petrestean n urma construirii locuintelor si complexelor arheologice petrestene. 2. Preluarea unor motive incizate de catre petresteni, acestea avnd o evolutie proprie, dar apropiata de modelul de baza, n cadrul culturii Petresti. Stratul 4 de la Tartaria este numit de acelasi regretat cercetator clujean, PetrestiCotofeni. Domnia sa credea ca dintr-un Petresti trziu, neornamentat prin pictare, se poate trece la cultura Cotofeni(Vlassa 1976, 30.). Sigur ca distanta cronologica dintre cultura Petresti, faza B, si cultura Cotofeni este semnificativa la nivelul cunostintelor noastre actuale , fapt ce exclude validarea acestei teorii. H. Dumitrescu observa faptul ca purtatorii culturii Cotofeni prefera cel putin pentru fazele timpurii acelasi tip de habitat ca si comunitatile neolitice de tip Turdas sau Petresti(LazaroviciDumitrescu 19851986, 8.), observatie care ni se pare semnificativa pentru definirea tipului economic caracteristic la sfrsitul eneoliticului (Ciugudean 2000.). La toate aceste observatii se pot adauga si cele obtinute n anul 1989, cnd nivelurile de locuire stabilite anterior s-au confirmat. * Toate aceste idei au fost reamintite cititorului avizat pentru a ncerca sa ncadram cronologic si cultural, ct mai corect, macar unele dintre piesele colectiei publicate cu acest prilej. Ne referim la piesele de la Pl. I/3-4, 6 ; II/3-4, 6. Luate dupa caracteristicile tipologicostilistice de baza aceste statuete pot fi mpartite n cel putin doua loturi ce ar apartine si la doua orizonturi cronologice distincte. LOTUL 1 cuprinde statuetele de la Pl. I/3-4 si II/3-4. n interiorul lotului 1 sar putea distinge si subloturi. Acestea sunt cerute de existenta statuetei de la Pl. I/3, pe de o parte, si a statuetelor de la Pl. I/4; II/4, pe de alta parte si, n sfrsit, altarasul de la Pl. II/3. Aceste subgrupe ar avea si valente cronologice, subgrupa 1 fiind cea mai veche, prin piesa de la Pl. I/3. Pe baza unor statuete asemanatoare s-a cerut si vechimea mare a complexului ritual descoperit de N. Vlassa la Tartaria (Vlassa 1976, 31, 34, Fig. 6; 125). Acesta era alcatuit din 26 de statuete din lut ars, doi idoli cicladici de alabastru, o bratara din scoica Spondyllus si trei tablite cu semne incizate, nepublicate niciodata toate si sub forma desenata (statuetele). Lnga acestea se aflau si osemintele n dezordine ale unui individ de 3540 ani, o parte trecute prin foc, iar alta parte sparte. N. Vlassa se gndea si la o forma de canibalism ritual ( Ibid., 31.). Vaznd cum arata piesele antropomorfe de lut din arealul vincian, la orizontul cronologic invocat, constatam ca statuetele

antropomorfe de la Gornea (Balanescu 1979; pentru ncadrarea cronologica si culturala: Lazarovici 1977.), Balta Sarata (Balanescu 1982; pentru ncadrarea cronologica si culturala: Lazarovici 1975.), sau Liubcova (Luca 1990; 1998; nivelurile VIII. ), pot fi baza tipologica pentru statuetele din lotul de la Tartaria, dar nici unele din piesele invocate nu reprezinta o secventa att de comprimata structural ca si depozitul transilvanean. Impresia pe care o avem este ca acest complex cel descoperit de N. Vlassa este cu adevarat ritual si nu are legatura cu stratigrafia cunoscuta pna acum n acest sit, mai precis cu stratul 1 , groapa n care s-au depus piesele netinnd de straturile de locuire de la Tartaria, ci de un moment mai vechi, localizat cronologic ntr-o etapa anterioara. Cei care au depus statuetele n groapa erau fie n trecere, fie au realizat un ritual de initiere sau consacrare ale carui semnificatii ne scapa, locul sacru nefiind locuit dect dupa ce s-a uitat care sunt semnificatiile actului religios de consacrare n sine sau cnd populatia neolitica si-a modificat ceva din modul specific de a se raporta la divinitate. Aceasta modificare s-a mplinit o data cu aparitia culturii Turdas, asa cum o definim noi astazi. De cte ori s-a analizat acest complex de cult a fost foarte greu ca el sa se raporteze si cronologic la stratigrafia de aici, tipologia statuetelor cernd o ncadrare timpurie, iar ceramica nepermitnd, dect fortat, aceasta(Milojcic 1965; Makkay 1990.). Credem ca n explicatia noastra anterioara se afla cheia problemei ncadrarii cronologice a complexului ritual de la Tartaria, dar si a unor niveluri vechi a statiunilor cu stratigrafie deja consacrata din Transilvania. Conservatorismul comunitatilor vinciene timpurii de aici amintit deja se poate observa att n pastrarea unor caracteristici arhaice, vinciene vechi, n ceramica turdasana dar, mai ales, n plastica ce apare n aceste statiuni. Aceasta, cultura Turdas, respecta, la un orizont cronologic Vinca B sau C, cutumele stabilite de vincieni nca din faza A a culturii lor, dupa ce acestia le abandonasera de mult n zonele de origine. Cum se poate explica altfel faptul ca masca statuetelor din Transilvania este triunghiulara sau usor pentagonala , simpla, n tot neoliticul dezvoltat, dar si n cultura Turdas, asa cum este caracteristica doar n fazele timpurii ale culturii Vinca n Yugoslavia si Banatul de Sud? (Tip a si b la Tasic 1973, 23, Sl. II.). Cum se poate explica faptul ca toate statuetele vinciene si turdasene din Transilvania au ochii incizati dupa cel mai simplu tipar vincian, mult complicat n fazele dezvoltate si finale ale culturii n zonelemama? (Ibid., Sl. I tip a). Pentru exemple din Transilvania, si n sprijinul acestor observatii, nu ne putem referi dect la descoperirile stratigrafiate, din ultimul timp, de la Romos (Luca 19951996, T. III.) si TurdasLunca (Luca 1997a; 2001b, 81, 88-91, Fig. 6; 7/7), neuitnd de descoperirile mai vechi de la Turdas (Roska 1928; 1941; 1942), dar si de cele de la Tartaria, publicate de N. Vlassa. Emblematic este si faptul ca masca Statuetei de la Liubcova este triunghiulara, nu pentagonala cum ar cere-o orizontul cronologic si cultural la care se ncadreaza piesa (LucaDragomir 1987; 1989; Luca 1989(1990); 1991.). Tot pilduitor este si exemplul asezarii de tip tell de la Chisoda Veche unde statuetele realizate ntr-un stil vechi, cu masca triunghiulara, apar n aceleasi bordeie cu cele avnd masca pentagonala (Radu 1979, 67, Pl. IIII.). Deci, tipologia formelor de masca nu respecta ntotdeauna nici chiar n cultura Vinca cutumele stabilite pna acum drept reguli generale. LOTUL 2 cuprinde statuetele de la Pl. I/6 si II/6. Modul de schematizare al fetei n cazul piesei de la Pl. I/6 este apropiat de cel din culturile de la sud de Carpati ( Dumitrescu 1974, Fig. 243, 251/1, 259- 261.), chiar daca maniera de lucru a statuetei pastreaza certe influente locale. n cazul celei de a doua piese (PL. II/6), observam ca suntem n fata unei statuete ce provine, cu siguranta, din nivelurile eneolitice de tip Petresti din acest sit. Bustul si regaseste analogii n cultura Vinca (Tasic 1973, T.XLVII/179; LIII; LXI; LXVIII.), acest tip de statueta putnd sa fie nrudita si cu cele figurate pe tron, din cultura Tisa I (Korek 1987, 53-57, Fig. 14-16; Raczky
1987, Fig. 32-35, 37; HegedsMakkay 1987, Fig. 7-10; X X X 1987, coperta; vase de acelasi tip se ntlnesc si n cultura Gumelnita: Dumitrescu 1974, Fig. 256-258..). Ambele tipuri de piese arata deschiderea spre vest si spre sud a lumii

eneolitice transilvanene si legaturile culturale si de ce nu ? comerciale din epoca. Probabil ca aceste piese provin dintr-un nivel stratigrafic n care se produce o sinteza ntre elementele turdasene, cele Lumea Noua si cultura Petresti. * Statiunea de la Alba IuliaLumea Noua este cunoscuta din anul 1942 cnd, n urma unor constructii edilitare, s-a descoperit un strat compact de arsura si fragmente ceramice. n acelasi an s-au facut si primele determinari stiintifice, istoricoarheologice, asupra sitului arheologic. Cercetarile arheologice propriuzise sau desfasurat n anii 1944, 1945 si 1947 (BerciuBerciu 1949, 1-2.). Urmatoarele sapaturi sistematice ce au vizat acest sit s-au desfasurat n anul 1961 (Berciu 1968, 54-55.). II. Descrierea plasticii neolitice si eneolitice de la Alba Iulia Lumea Noua (colectia Gheorghe Alungulesei) 8. Fragment de statueta (Pl. I/1; Foto 3/1-2) din care se pastreaza doar capul. Masca de pe fata statuetei este pentagonala, arcuita. Ochii sunt redati prin incizii scurte si oblice fata de nas. Nasul este modelat realist, legat de sprncene si are o singura nara redata printr-o impresiune rotunda. Crestetul capului este tesit

si perforat verticaltransversal, din loc n loc. Piesa este caramizie, nisipoasa, fina si cu arderea foarte buna. Statueta poate apartine nivelului celui mai vechi de la Lumea Noua, mai precis culturii Vinca sau culturii Turdas. 9. Fragment de statueta (Pl. I/2; Foto 2/1-2). Se pastreaza corpul acesteia. Piesa este modelata respectnd cerintele realismului generalizat n neolitic si eneolitic. Postamentul pe care este figurat bustul reprezinta picioarele. La baza acestuia se afla doua incizii scurte, paralele si suprapuse. Postamentul prezinta o alveolare rotunda la partea sa inferioara. Snii, care tradeaza sexul feminin ai reprezentarii la fel ca si fesele, ferm reprezentate sunt modelati realist, fiind figurate pna chiar si sfrcurile acestora. Pe spatele statuetei se pot observa mai multe incizii. Catre fese sunt doua incizii, dinspre care pornesc, spre umeri, incizii reprezentnd un triunghi cu vrful n jos, umplut cu o retea complicata de incizii scurte. Bratele reprezentarii sunt desfacute n lateral. Acest fragment de statueta ne sugereaza faptul ca, uneori, inciziile ce sunt realizate pe piesele neolitice sau eneolitice pot sa reprezinte nu numai parti de vestimentatie ci chiar tatuaje. Reprezentarea este caramizie, nisipoasa, semifina si cu arderea buna. Piesa poate apartine nivelurilor timpurii din situl de la Lumea Noua, mai precis culturii Vinca sau culturii Turdas. 10. Fragment de statueta (Pl. I/5; Foto 4/1). Din piesa se pastreaza capul si o parte din corp. Aceasta este una dintre cele mai realist modelate piese din lotul Lumea Noua. Masca ce-i acopera fata este triunghiulara. Trasaturile fetei sunt deosebit de realist redate, aidoma unui portret. Crestetul piesei este tesit si perforat verticaltransversal, din loc n loc. Mai mult, pe partile extremlaterale ale piesei exista doua agatatori perforate. Din piesa s-a pastrat si snul drept, tesit, precum si umarul din dreapta pe care se pot distinge niste valuriri care reprezinta, n viziunea noastra, modul de redare al partii superioare a mbracamintei. Statueta este bruncenusie, degresata cu nisip si pleava si cu arderea slaba, mai mult coapta. Piesa poate apartine nivelului cu acelasi nume din asezarea de unde provine lotul de statuete. 11. Fragment de statueta (Pl. II/1; Foto 1/4). Piesa reprezinta o parte dintr-un tors. Partea pastrata din statueta are atribute sexuale feminine si anume snii redati prin doua gurguie ascutite si fesele modelate proeminent. La aceasta piesa fesele sunt despartite printr-o incizie adnca. Pe spatele reprezentarii se poate distinge un capat de incizie oblica (parte din inciziile care figurau parul ?). Piesa este neagra, semifina, nisipoasa si cu arderea buna. Dupa factura si caracteristicile sale generale, statueta poate proveni din nivelurile culturii Lumea Noua sau, poate, ale culturii Turdas. 12. Fragment de statueta (Pl. II/2; Foto 2/3). Piesa reprezinta o parte din tors, pastrat de la gt pna catre primul sfert al coapselor. Reprezentarea este ornamentata cu incizii. Pieptul prezinta un triunghi incizat cu vrful n jos. n interiorul sau sunt incizii paralele cu una dintre laturile triunghiului. Spatele piesei este ornamentat cu trei incizii unghiulare, paralele, ce pornesc dinspre fese, cu vrful n sus. Dinspre umeri pornesc alte incizii unghiulare dispuse invers. Aceste incizii pot sa reprezinte o piesa de mbracaminte (camasa). Lucru inedit, piesa prezinta o umflatura modelata plastic la partea inferioara a torsului si nu are modelate fesele. Aceste amanunte ne ndeamna sa consideram statueta ca fiind masculina, una dintre putinele prezentnd acest sex din neolitic si eneolitic. Bratele statuetei sunt modelate ca fiind orientate n lateral si perforate. Piesa este neagra la culoare, semifina, cu nisip si cu mica folosite ca degresant al pasta. Arderea este buna. Reprezentarea poate fi considerata ca apartinnd culturii Lumea Noua sau, poate, culturii Turdas. 13. Fragment de statueta (protoma ?) (Pl. II/5; 2/4). Atasarea piesei la un vas a facut ca modul de simbolizarea a atributelor sale esentiale sa fie foarte schematizate. Privirea reprezentata prin ochii incizati este orientata n sus, nasul este prelung si narile sunt realizate prin doua impresiuni rotunde. Inciziile de pe pieptul si spatele protomei sugereaza nfasarea acesteia ca o mumie. Piesa este caramizie, semifina, nisipoasa si cu arderea foarte buna. Dupa factura si caracteristicile sale generale statueta poate proveni din nivelurile culturii Lumea Noua sau, poate, ale culturii Turdas. * Stratigrafia asezarii preistorice de la Alba IuliaLumea Noua este cunoscuta din doua articole, deja citate (BerciuBerciu 1949, 1-18; Berciu 1968, 53-60.). Studiind primul dintre aceste articole aflam ca asezarea are stratigrafie cu o grosime variabila, ntre 0,70 si 2 m. Stratul de cultura este submpartit n trei subniveluri, mai mult pe seama tipologiei ceramicii dect datorita diferentelor coloristice, de continut sau arhitecturale a nivelurilor detectate(BerciuBerciu 1949, 4). Retinem ca specia pictata D1, apartinnd culturii Lumea Noua, apare n nivelurile inferioare ale stratului de cultura Turdas, pe cnd specia D2 apartinnd culturii Petresti se ntlneste, n general, n cele mijlocii si n cele superioare(Ibid., 9.). Acestor observatii li se adauga cele din articolul mai recent ale lui I. Berciu, multa vreme neluate n seama. Cu aceasta ocazie aflam date mult mai aprofundate si corecte dupa noi despre stratigrafia sitului (54).

Nivelul I (cel mai vechi) apartine culturii Turdas si aici citam afirmatiile autorului cu fragmente ceramice, sporadice, Starcevo-Cris. Nivelul I are doua orizonturi diferite. Primul dintre acestea este alcatuit din bordeie, iar al doilea din locuinte de suprafata. Bordeiele pot avea si 1,50 m adncime. Nivelul II este despartit de nivelul I prin podine de lut. Acesta apartine, ca si urmatorul, culturii Lumea Noua. Locuintele reprezentative pentru acesta sunt cele adncite, bordeiele. Locuinte de suprafata nu au fost descoperite. Nivelul III contine materiale arheologice de tranzitie spre cultura Petresti. Din punctul de vedere al arhitecturii, locuirea nivelului este reprezentata prin locuinte de suprafata. n ceramica nivelului regasim att de importuri liniare, ct si de ceramica de cea mai buna factura VincaTurdas (cultura Turdas, dupa opinia noastra). Nivelul IV apartine culturii Petresti. Dupa opinia autorului acesta ncheie evolutia culturii Lumea Noua. Pe cuprinsul asezarii s-a descoperit un depozit de vase apartinnd culturii Basarabi. n solul arabil se descopera si fragmente ceramice apartinnd culturii Cotofeni, ca si urme de locuire romana. Urmele romane au constituit, uneori, si un nivel stratigrafic independent. Aceste observatii de stratigrafie verticala, completate cu compararea zonelor diferite n care s-au facut sapaturi la Lumea Noua au facut pe autorul lucrarii sa extraga concluzii valabile, prin actualitatea lor, si n momentul de fata (55). Prima observatie(56) ne atrage atentia asupra participarii culturii Tisa la geneza culturii Petresti, chiar daca autorul mentioneaza ca aceasta influenta nu este neaparat fundamentala. A doua observatie (57) se refera la geneza culturii VincaTurdas (a se citi Vinca timpurie pentru fazele A si B si Turdas pentru cultura formata pe baze vinciene la orizont cronologic Vinca B2 final) transilvanene. Nu este vorba despre vechiul orizont VincaTurdas Vinca timpurie la noi , adica Vinca A si B si nu pot sa fiu dect de acord cu aceasta observatie, cum constatam ntr-o serie de articole si carti scrise recent (58) luat n sensul cronologiei relative stabilita pentru aceasta civilizatie, ci de alta faza a fostului fond Vinca Turdas Vinca timpurie , dezvoltata n conditii noi, create de neoliticul mijlociu a se citi dezvoltat din centrul Transilvaniei. Nimic mai adevarat! Observam acest lucru binenteles, la alta scara si cu alta argumentatie n ultimele mele lucrari.
54 Berciu 1968, 55-56. 55 Ibid., 56-58. 56 Ibid., 56. 57 Ibid., 56-57. 58 Luca 19951996; 1997, 71-76; 1999, 7-14; 2000, 96-104; 2001b, 95-143, 147-152; LucaPinter 2001, 34-40, 81-90.

Mai departe, autorul la care ne-am referit att de des, I. Berciu, face observatii vizionare asupra modului n care evolueaza cultura Vinca timpurie n Transilvania spunnd ca: Fondul vechi Vinca din Transilvania centrala nu se stingea, ca n alte parti ale ariei ei de raspndire, ci continua sa se dezvolte, dupa cum se asimilase, n chip creator, unele elemente ale culturii Starcevo- Cris, dintre care ceramica pictata nainte de ardere era un factor esential. n acest fenomen gasim unul din aspectele originalitatii neoliticului mijlociu dezvoltat, dupa noi din centrul Transilvaniei, asigurndu-se, astfel, dainuirea fondului Vinca Turdas si Starcevo-Cris si crearea, apoi, a bazei de formare a culturii cu ceramica pictata de tip Petresti. Sigur ca nasterea acestei culturi Petresti este influentata decisiv de evolutia culturii Turdas, anterioara culturii Petresti si ulterioara fazelor timpurii ale culturii Vinca. Enigmatica ramne n continuare pozitia culturii Lumea Noua, ale carei materiale pictate par a fi, mai degraba, o specie pictata a altei culturi n cazul nostru Turdas , aidoma situatiei care se profileaza prin noile descoperiri din SV-ul Transilvaniei, unde faciesul Taualas reprezinta, tot mai sigur, o specie pictata a culturii Turdas. Daca asa va fi fost si situatia complexului cultural Lumea Noua sau culturii Lumea Noua, judecarea realitatilor istorice din acest moment cronologic ar fi mult usurata. Toate celelalte observatii, ce urmeaza n articolul citat pna acum (referitoare la picioarele de vase, ornamentele punctatincizate, tehnica realizarii vaselor si a picturii, a pliseurilor si a uneltelor din piatra), sunt de o acuratete si precizie dezarmanta pentru cunoasterea neoliticului si eneoliticului transilvanean din acel moment61, dar nu au fost folosite ca atare de istoriografia ulterioara. Ct priveste plastica publicata n prezentul articol, aceasta reprezinta, n totalitate, momente din cronologia trzie, eneolitica mijlocie, poate timpurie a sitului de la Alba IuliaLumea Noua. * Prezentul articol ne permite sa emitem si unele opinii, care nici nu mai trebuiesc justificate dupa mine prin trimiteri bibliografice, deoarece sunt un bun comun pentru toti cei care cunosc realitatile neoliticului si eneoliticului din Banat, Crisana si Transilvania, dar si pentru toate culturile perioadei, luate n general. 59 LucaCiugudeanRomanDragota 2000; 2000a. 60 Berciu 1968, 57. 61 Ibid., 57-58.

44 Sabin Adrian Luca Observatia de baza de la care pornim este cea dupa care statuetele ntregi apar extrem de rar astfel n perioadele stravechi. Este clar, dupa noi, ca aceasta observatie se poate transforma ntr-o axioma, ntr-o regula stricta pentru comunitatile neolitice sau eneolitice. Daca statuetele ntregi sunt mai dese n neoliticul timpuriu (mai ales cele de tip Venus, dar, atentie, acestea au si atribute falice evidente), o data cu neoliticul dezvoltat si cu eneoliticul acestea devin tot mai rare. Putinele piese descoperite ntregi dupa neoliticul timpuriu sunt astfel n mod cert datorita unor ntmplari sau fenomene magico religioase particulare. Cum de se rup majoritatea statuetelor din lut ? Exista mai multe modalitati de desprindere a capului de trunchi, dar si de fragmentare a trunchiului, caruia, n prealabil, i s-a ndepartat capul. Dar sa vedem, mai departe, care sunt variantele acestui ritual. Capul este sectionat de corp prin mai multe procedee: - Prin prinderea ntr-o mna a corpului si n cealalta a capului si, mai apoi, prin rasucirea s-au smulgerea capului; daca acesta capul a fost modelat separat si prins de corp prin procedeele la ndemna n epoca, acesta ramne ntreg; - Prin lovirea capului statuetei de un obiect tare; n acest caz capul statuetei se desprinde la fel ca mai sus, dar parti ale capului (ceafa, crestetul, parti din masca) se rup separat; - Prin lovirea capului de un suport elastic (dusumea, pamnt etc.); n acest caz capul se poate desprinde alaturi de parti din umerii statuetei, sectionarea acestuia nemaifiind att de clara, bine delimitata, fata de restul corpului; - Prin aruncarea statuetei cu putere si la distanta; n acest caz, sectionarea capului survine n urma unei lovituri ntmplatoare, nedirectionate precis, deci desprinderea partilor anatomice amintite nu mai rezulta dupa reguli pe care le vedeam ca fiind posibile mai nainte; - n sfrsit, ruperea statuetei se poate datora si unor interventii ulterioare; de exemplu, descoperirea unor idoli pagni sau descoperirea pieselor de copii si distrugerea acestora n urma jocului. Corpul, o data sectionat, poate fi si el, la rndul sau, resectionat: - Printr-una dintre metodele enumerate mai sus se sectioneaza, de obicei, picioarele de restul corpului; aceasta actiune are drept rezultat ruperea picioarelor / postamentului sub fese, deci partea care ramne ct de ct ntreaga este doar torsul. Minile, ca parte a torsului statuetelor, se rup n mai multe moduri: - n cazul n care sunt modelate n lateral, schematizate, bratele se rup n dreptul perforatiilor, n cazul n care acestea exista sau se desprind n zona lipirii de corp; - n cazul n care acestea sunt modelate realist, acestea se desprind n asa mod nct se pierd bratele si antebratele; - Modalitatile de rupere a minilor survin tot n urma unor gesturi ca mai sus, n exemplele date pentru desprinderea / ruperea capului. Sigur ca n parte unele statuete, fie ele zoomorfe sau antropomorfe, se rup sau si pierd portiuni din corp si din ntmplare, n timpul miilor de ani de pna la noi, existnd sute de situatii n care acestea pot fi distruse. De cele mai multe ori nsa, procesul de rupere, distrugere a statuetelor, este intentionat si se desfasoara rational. Acest lucru implica gesturi rationale, greu de nteles n acest moment. Putem lega aceste manifestari de existenta unor ritualuri ce implica att intentia de exonerare a unor divinitati, ct si, mai ales, procese de magie neagra (sigur ca aceasta, magia neagra, suporta si alte procedee, cum ar fi mpungerea unor parti ale corpului statuetei, trecerea prin foc, ndepartarea sau deteriorarea ochilor sau a altor parti anatomice etc.). n primul caz s-ar pune n discutie ideea noastra mai veche, dupa care n locuintele oamenilor din neolitic si eneolitic ar exista truse magice, ca si n alte civilizatii mai apropiate n timp de noi, acestea reprezentnd fie ipostaze ale existentei aceleasi divinitati, fie divinitati apropiate ca si competente, toate, mpreuna, avnd un rol precis pentru propasirea spirituala si materiala a familiei n casa careia erau adapostite. n al doilea caz, suntem n fata culturii nescrise, greu de descifrat n orice perioada sau epoca. Gesturile si ritualurile magice ramn acoperite sub negura secretului. Ritmul acestora este trepidant, dar greu de surprins de un privitor neavizat. Finalitatea acestuia se desfasoara sub semnul transcedentalului. ntelegerea procesului magic este rezervata unor alesi care, la rndul lor, sunt alesi. Astfel, statuetele pot fi fabricate special ca reprezentnd pe cineva, pentru a fi, mai apoi, distruse intentionat prin gesturi si procedee n urma carora sa sufere o persoana careia i se adreseaza farmecele. Statuetele pot fi ntepate, strapunse, rupte prin rasucire etc. dupa cum ne-o arata variantele de distrugere amintite mai sus. Poate ca astfel se pot explica si faptul ca proportiile partilor anatomice ale corpului uman erau respectate, uneori pna la obsesie, de artistii din perioada neolitica sau eneolitica. Toate aceste observatii ne dezvaluie o lume la fel de complicata si n acelasi simpla ca si societatea contemporana, n manifestarile sale populare. Oamenii au fost si sunt tot att de complexati n fata imensitatii irationalului care i nconjoara, uneori prea strns. Debuseul gasit este, ntotdeauna, n cultura

marginala, devianta, dar mplinita n lumi paralele, daca dorim. Tocmai de aceea interpretarea acestor gesturi si procese care si gasesc locul undeva la marginea rationalului sau, poate, n plenitudinea lui ?, vor fi greu de descris stiintific pentru lumea de astazi sau pentru cea din preistorie. Abrevieri bibliografice Periodice ActaMN - Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca Angvstia - Angustia, Sfntu Gheorghe Apvlvm - Acta Mvsei Apvlensis, Alba Iulia Banatica - Banatica, Resita BAI - Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Iasi BHAB - Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timisoara BMA - Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia BMN - Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca CB - Caiete Banatica seria arheologie, Resita DaciaNS - Dacia. Revue d'archologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Srie, Bucuresti Germania - Germania. Anzeigen der RmischGermanischen Kommision des Deutschen Archologischen Instituts, Frankfurt LNTR - The Late Neolithic of the Tisza Region, Budapesta Szolnok PMJH -Publicatiile Muzeului Judetean Hunedoara, Deva SAA - Studia Antiqua et Archaeologica, Iasi Sargetia - Sargetia. Acta Musei Devensis, Deva StComCar - Studii si Comunicari de etnografie si istorie, Caransebes StUnivBB - Studia Universitatis BabesBolyai, Cluj Napoca StUnivBBT - Studia Universitatis BabesBolyai, Theologia graecocatholica Varadiensis, Oradea Literatura Balanescu 1979 - Balanescu D., StComCar 1, 1979, 33-41, 9 planse. Balanescu 1982 - StComCar 4, 1982, 113-120. Berciu 1968 - Berciu I., Apvlvm 7, 1968, 1, 53-60. BerciuBerciu 1949 - Berciu D., Berciu I., Apvlvm 3, 1949, 1-43. Ciugudean 2000 - Ciugudean H., Eneoliticul final n Transilvania si Banat: cultura Cotofeni. In: BHAB 26 (Timisoara 2000). Drasovean 1996 - Drasovean Fl., Cultura Vinca trzie (faza C) n Banat. n: BHAB 1 (Timisoara 1996). Dumitrescu 1974 -Dumitrescu Vl., Arta preistorica n Romnia (Bucuresti 1974). Hegeds Makkay 1987 - Hegeds K., Makkay J., VstMgor. In: LNTR, 1987, 85-104. Horedt 1949 - Horedt K., Apvlvm 3, 1949, 44-69. Korek 1987 - Korek J., SzegvrTzkves. In: LNTR, 1987, 47-60. Lazarovici 1970 - Lazarovici Gh., ActaMN 7, 1970, 473-488. Lazarovici 1975 - ActaMN 12, 1975, 13-34. Lazarovici 1977 - GorneaPreistorie. In: CB 5 (Resita 1977). Lazarovici 1979 - Neoliticul Banatului. In: BMN 4 (Cluj Napoca 1979). LazaroviciDumitrescu 19851986 Lazarovici Gh., Dumitrescu H., ActaMN 2223, 19851986, 3-40. Luca 1989(1990) - Luca S. A., Apvlvm 26, 1989/1990, 49-54. Luca 1990 - Banatica 10, 1990, 6-44. Luca 1991 - n: BAI 4, 1991, 266-271. Luca 19951996 - Sargetia 26, 19951996, 1, 45-62. Luca 1997 - Asezari neolitice pe valea Muresului (I). Habitatul turdasean de la OrastieDealul Pemilor (punct X2). In: BMA 4 (Alba Iulia 1997). Luca 1997a - Apvlvm 34, 1997, 37-42. Luca 1998 - LiubcovaOrnita. Monografie arheologica (Trgoviste 1998). Luca 1999 - Apvlvm 36, 1999, 5-33. Luca 2000 - SAA 7, 2000, 90-120. Luca 2001 - Apvlvm 38, 2001, 1, 27-54. Luca 2001a - Festschrift fr Gheorghe Lazarovici. In: BHAB 30, 123-191 (Timisoara (2001). Luca 2001b - Asezari neolitice pe valea Muresului (II). Noi cercetari arheologice la TurdasLunca. I. Campaniile anilor 19921995. Bucuresti, In: BMA 17 (Alba Iulia 2001). LucaCiugudean RomanDragota 2000 - Luca S. A., Ciugudean H., Roman C., Dragota A., Apvlvm 36, 2000, 1, 1-50. LucaCiugudean RomanDragota 2000a Angvstia 5, 2000, 37-72.

LucaDragomir 1987 - Luca S. A., Dragomir I., Banatica 9, 1987, 31-42. LucaDragomir 1989 - DaciaNS 33, 1989, 229-234. LucaIliesBulzan 2000 - Luca S. A., Ilies C., Bulzan S., StUnivBBT 45, 2000, 1, 109-163. LucaPinter 2001 - Luca S. A., Pinter Z. K., Der Bhmerberg bei Broos / Orastie. Eine archologische monographie. In: BMA 16 (Sibiu 2001). Makkay 1990 - Makkay J., A tartariai leletek (Budapesta 1990). Milojcic 1965 - Milojcic Vl., Germania 43, 1965, 261-273. Paul 1992 - Paul I., Cultura Petresti (Bucuresti 1992). Raczky 1987 - Raczky P., In: LNTR, 1987, 61-84. Radu 1979 - Radu O., Tibiscus 5, 1979, 67-76. Roska 1928 - Roska M., PMJH 34, 1928, 3-27. Roska 1941 - Die Sammlung Zsfia von Torma (Cluj 1941). Roska 1942 - rdly rgszeti repertorium (Cluj 1942). Tasic 1973 -Tasic N., Neolitska Plastika (Belgrad 1973). Vlassa 1962 - Vlassa N., StUnivBB 1962, 2, 23-30. Vlassa 1963 - DaciaNS 7, 1963, 485-494. Vlassa 1976 - Neoliticul Transilvaniei. In: BMN 3 (Cluj Napoca 1976). X X X 1987 - The Late Neolithic of the Tisza Region (BudapestaSzolnok 1987). Pl. 1 - Plastica din asezarile de la Lumea Noua si Tartaria Sabin Adrian Luca Pl. 2 - Plastica din asezarile de la Lumea Noua si Tartaria Foto 1 - Plastica descoperita la Tartaria si Lumea Noua Foto 2 - Plastica descoperita la Tartaria si Lumea Noua Foto 3 - Plastica de la Tartaria si Lumea Noua Foto 4 - Plastica de la Tartaria si Lumea Noua List of plates Plate I. Tartaria Gura Luncii and Alba Iulia Lumea Noua. Eneolithic plastic art from the Gheorghe Alungulesei collection. 1. Alba Iulia Lumea Noua. Fragment of a statuette. Head. Brick-coloured, sandy, fine, very well burned. 2. Alba Iulia Lumea Noua. Fragment of a statuette. Body. Brick-coloured, sandy, medium, well burned. 3. Tartaria Gura Luncii. Fragment of a statuette. Head and the beginning of the body. Brown, sandy, coarse, well burned. 4. Tartaria Gura Luncii. Fragment of a statuette. Head. Brick-coloured, sandy, deficiently burned/baked. 5. Alba Iulia Lumea Noua. Fragment of a statuette. Head and part of the body. Browngrey, degreased with sand and chaff, deficiently burned/baked. 6. Tartaria Gura Luncii. Head of a statuette. Brown with stains caused by burning, degreased with sand and chaff, very well burned, polished and with slip. Plate II. Tartaria Gura Luncii and Alba Iulia Lumea Noua. Eneolithic plastic art from the Gheorghe Alungulesei collection. 1. Alba Iulia Lumea Noua. Fragment of a statuette. Part of the body. Black, medium, sandy, well burned. 2. Alba Iulia Lumea Noua. Fragment of a statuette. Part of the body. Black, medium, sandy, small, well burned. 3. Tartaria Gura Luncii. Fragment of a small shrine. Brick-coloured (black inside), medium, sandy, spatulate, well burned (secondary). 4. Tartaria Gura Luncii. Fragment of a statuette. Head. Yellowish, fine, sandy, with slip, very well burned. 5. Alba Iulia Lumea Noua. Fragment of a statuette (protome?). Brick-coloured, medium, sandy, very well burned. 6. Tartaria Gura Luncii. Fragment of a statuette. Brown, grey slip, very well burned (the middle of the object is black).