Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Povestea lui Harap-Alb reprezinta un basm cult si apartine autorului Ion Creanga, iar personajele principale ale operei sunt Harap-Alb si spanul. Harap-Alb, protagonistul acestei opere, este fiul cel mic al craiului, o personalitate sensibila, dar cu mare bagare de seama la actiunile din jurul sau care ii pot fi de ajutor(facandu-se atunci ros cum ii gotca, iese afara in gradina si incepe a plange in inima sa).I se poate castiga, de asemenea, cu foarte mare usurinta si increderea.Mai intai femeia batrana care se dovedeste in final a fi Sfanta Duminica(farmacat de vorbele babei) si mai apoi, ceea ce nu ii prieste, de catre vicleanul span(<<Ia vara -te si dumneata oleaca, sa vezi cum ai sa te racoresti>>). Limbajul pe care il foloseste HarapAlb este un alt mijloc de caracterizare, din cuvintele sale la adresa calului observandu-se ca nu este chiar atat de politicos(Ghijoaca uricioasa ce esti).Ajutorul primit de la Sfanta Duminica, de la calul vrajit, dar si de la prietenii sai pe care ii intalneste in drum spre Rosu-Imparat, ii va folosi pentru a-l demasca pe span. Spanul, la polul opus, este antagonistul operei.Este tare viclean datorita aparitiilor sale in fata lui Harap-Alb sub infatisari diferite, mai intai adresandu-se acestuia cu indrazneala, apoi cu glas subtiratic si necunoscut fiind prefacut in alte straie si in final imbracat altfel si calare pe un cal frumos.La un moment dat s e foloseste de un comportament si de un limbaj specific unui om amarat, reprezentative unei slugi(muncesc,muncesc si nu s-alege nimica de mine), iar in momentul in care il prinde pe Harap-Alb in fantana isi demasca adevarata personalitate, folosindu-se de un glas rautacios (Ei, ca bine mi te-am captusit!). Cea mai importanta parte a operei este, in opinia mea, momentul in care Harap-Alb se intalneste pentru prima oara cu Sfanta Duminica, aceasta oferindu-i informatii foarte bune despre cum sa isi convinga tatal sa il lase liber catre noua peripetie.