Tema si viziunea “Povestea lui Harap Alb”

Realismul este curentul literar aparut in a doua jumatate a secolului al XIX - lea in care principiul
de baza este reflectarea realitatii in datele ei esentiale obiective si caracteristice. Aparuta in anul 1877 in
revista ”Convorbiri literare”, opera lui Ion Creanga intitulata ”Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult,
specie a genului epic in proza in care personajele reale sau fantastice sunt purtatoare de valori simbolice,
iar lupta dintre bine si rau se finalizeaza cu victoria binelui.

Opera ”Povestea lui Harap-alb” se incadreaza realismului prin ingeniozitatea autorului de a

umaniza fantasticul : cei cinci uriasi, avand si trasaturi omenesti "o schimositura de om".

“Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga, in care tema
principala este maturizarea personajului principal.

Semnificatia titlului “Povestea lui Harap-Alb” reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul
de crai sa intre in fantana; acesta crai intra in fantana fara sa se gandeasca ce se poate intampla. Naiv si
lipsit de experienta, fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului verde in Acela de sluga a
Spanului: “D-acum inainte sa sti ca te cheama Harap Alb, aista ti-I numele si altul nu”. Numele lui este
format din substantivul “Harap” ce inseamna sluga neagra si adjectival “alb” ceea ce inseamna puritate,
nobilime, care da o imagine de ansamblu gri, care sugereaza incertitudinea identitatii. Prin alaturarea
cuvantului “Povestea”, titlul reprezinta Aventura lui Harap-Alb din momentul intrarii in fantana si pana la
finalul basmului.

O scena semnificativa pentru opera este reprezentata de momentul cand fiul craiului se
intalneste pentru prima data cu spanul. Odaca ratacit in labirint, fiul craiului nu poate face diferenta
dintre bine si rau, astfel ca nu reuseste sa vada prin deghizarile spanului, care in face pe mezin sa nu
respecte sfatul tatalui sau de a nu avea incredere in oamenii spani si sa il urmeze.

O alta scena semnificativa este momentul in care fiul de crai intra in fantana. Constrans de
circumstante, mezinul coboara in fantana. Spanul in chinde si ii promite eliberare doar daca va jura ca i
se supune. Fiul de crai se tine de cuvand, jurand pe sabia tatalui sau, astfel spanul furandu-i identitatea,
mezinul devenind Harap-Alb.

Tema basmului este reprezentata din lupta binelui impotriva raului, incheiata cu Victoria binelui.
Personajul principal parcurge o Aventura eroica, calea maturizarii sale si pregatirea sa ca viitor
conducator. Lumea in care se petrece actiunea este una fabuloasa.

Perspectiva narativa este prezentata de naratorul omniscient care relateaza intamplarile la

persoana a III –a, imbinand supranaturalul cu planul real.

In “Povestea lui Harap-Alb” se pot identifica diferite motive specific basmului, precum: motivul
calatoriei (mezinul pleaca spre imparatia unchiului sau), motivul probelor (spanul il supune pe Harap-Alb
la probe periculoase), motivul casatoriei (dupa infrangerea raului, Harap-Alb se casatoreste cu fata
imparatului Ros).

In opera apar si formulele specific basmului cum ar fi formula initiala prezenta in incipitul
basmului care are ca rol introducerea cititorului in lumea fabuloasa : “Amu cică era odată într-o țară un
crai, care avea trei feciori.”. De asemenea sunt prezente si formula mediana “Și merg ei o zi, merg două,
și merg patruzeci și nouă..” care are rolul de a mentine starea de atentie a cititorului, si formula de
incheiere “Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo bea și mănâncă. Iar pe la
noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.” Care are ca rol trecerea din lumea
fabuloasa inapoi la realitate.

Actiunea basmului este lineara, fiind alcatuita din diferite secvente inlantuite.

Astfel, opera “Povestea lui Harap-Alb” scrisa de Ion Creanga are ca tema central maturizarea
neofitului.