Harap-alb

Tema si viziunea despre lume

Opera literara „Povestea lui Harap-Alb”, scrisa de Ion Creanga, a fost publicata in revista „Convorbiri
literare” in anul 1877 si prezinta intamplarile personajului principal al textului, care trece prin
numeroase probe pentru a se pregati sa conduca imparatia lui Verde Imaprat.

„Povetea lui Harap-Alb” este un basm cult pentru ca imbina elemente reale (familia lui Harap-Alb,
spanul) cu cele fantastice (Sfanta Duminica, cerbul, ursul, ajutoarele). Opera lui Creanga contine formule
specifice basmului: initiale „amu cica era odata intr-o tara...”, mediane „caci cuvantul din poveste inainte
mul mai este” si finale „si a tinut veselia ani intregi si acum inca mai tine”. In text apare conflictul intre
fortele binelui (Harap-Alb, Sfanta Duminica) si fortele raului (Spanul), din care intodeauna ies
invingatoare fortele binelui.

Trasatura in plus: O alta trasatura a basmului este aparitia numerelor cifrelor magice, in „Povestea lui
Harap-Alb” cifra magica este 3 si multiplii de 3, la curtea Craiului sunt 3 frati, sunt 3 surori la curtea lui
Verde Imparat, calul vine sa manance jaratic de 3 ori, Spanul il supune pe Harap-Alb la 3 probe

Viziunea despre lume este una fabuloasa, deoarece sunt prezente multe intamplari supranaturale,
savarsite de persoane iesite din comun. Personajul principal parcurge astfel o aventura fantastica, intr-
un univers imaginar cu personaje care au abilitati fictive cu scopul de a invinge raul.

Tema romanului o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, intalnita in toate basmele populare sau
culte, initierea si maturizarea fiului de Crai, formarea tanarului prin diferite probe care au scopul de a-l
pregati sa ajunga imparat. In text fiind prezent motivul probelor.

O prima scena semnificativa in acest sens este scena coborarii in fantana a mezinului, acest lucru este
posibil datorita naivitatii lui. Antagonistul, Spanul, il inchide pe tanar in fantana si ii cere, pentru a-l lasa
in viata, sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa jure „pe ascutisul palosului” ca-i va deveni
sluga „pana cand va muri si iar va invia”. Acoperirea fantanii de catre span sugereaza o moarte
simbolica la care este supus fiul de Crai, incheierea unei etape a vietii lui din care va aparea un om care
va lupta pentru a-si castiga identitatea. Aceasta coborare, pentru fiul de Crai reprezinta inceputul
sclaviei in slujba Spanului. Astfel personajul intra in fantana naiv fecior de crai si iese Harap-Alb, rob al
Spanului, care joaca rolul initiatorului.

O a doua scena reprezentativa pentru tema si viziunea despre lume in basm este cea din finalul
basmului atunci cand Harap-Albse intoarce cu fata Imparatului Ros, iar ea dezvaluie adevarata identitate
a lui Harap-Alb. Atunci, Spanul ii taie capul baiatului, iar calul lui il arunca in inaltul cerului, dupa care
fata il reinvie pe Harap-Alb cu ramurelele de mar dulce, apa vie si apa moarta. Odata cu moartea
acestuia, el se elibereaza de promisiunea facuta Spanului si devine astfel liber. Momentul decapitarii lui
Harap-Alb are o semnificatie aparte, sugerand incheierea procesului de initiere si intoarcerea la
adevarata lui identitate fara a-si incalca juramantul.

Titlul operei „Povestea lui Harap-Alb”, numele de Harap-Alb este un nume primit de la Span. Harapul
este un om cu pielea si parul negru, cuvantul fiind folosit pentru a denumi un sclav, un rob. Astfel „rob
alb” ajunge sa fie o contradictie, un oximoron, autorul dorind sa exprime punctul cel mai de jos la care
se ajunge datorita neascultarii.

Relația incipit-final evidențiază organizarea simetrică a textului, formula inițială și cea finală realizând
legătura dintre universal fabulos al operei și universul real al cititorului. Apare aici și un alt element de
originalitate al basmului creat de Ion Creangă, autorul îndepărtându-se de stereotipia formulelor
consacrate ale speciei, prin note realiste: ,,Amu, cică era odată, într-o țară…” / ,,Şi-a durat veselia ani
întregi, si acum mai tine încă, cine se duce pe acolo bea si mănâncă, iar pe la noi cine are bani bea si
mănâncă, iar cine ne se uită și rabdă” .

Incipitul operei este reprezentat de formula inițială, al cărei rol este de a realiza legătura dintre
realitate și planul fabulos si de prezentarea reperelor spațio-temporale ,,o țară”, ,,odată”, ambele
situate în zona vagului, a nedeterminbatului, asigurând generalitatea evenimentelor si a personajelor.
Este surprinsă și situația de echilibru: un crai avea trei feciori.

Finalul operei este unul închis, reprezentat de victoria binelui asupra răului, prin uciderea Spânului de
către cal. Este și un final fericit, fiul de crai încheindu-și călătoria inițiatică, fiind recompensat prin
căsătoria cu fiica Împăratuui Roșu și prin dobândirea împărăției unchiului său. Basmul se încheie cu
surprinderea dimensiunilor hiperbolice ale nunții împărătești, la care participă naratorul însuși, acesta
autocaracterizându-se ironic drept: ,,un păcat de povestariu, fără bani în buzunariu”.

Reperele spațio-temporale nu sunt precizate cu exactitate în aceste basm, cu scopul generalizării

mesajului operei. Ca timp al acțiunii apare adverbul ,,odată”, ce fixează evenimentele în atemporalitate,
iar spațiul este ,,o țară”, adică împărăția craiului. Pe parcursul desfășurării acțiunii sunt specificați mai
mulți indici spatiali, care dobândesc o valoare simbolică: podul (are rolul de a lega universul cunoscut de
o lume diferită, cu reguli noi, face trecerea de la inocență la maturitate); pădurea ( devine pădurea-
labirint, simbol al morții și al regenerării, al căutării propriei identități); fântâna ( coborârea în fântână
este echivalentul coborârii în infern sau echivalentul unui botez, protagonistul primind un nume care îl
individualizează.

În concluzie, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult întrucât prezintă caracteristicile definitorii ale
acestei specii, concentrându-se pe tema luptei dintre bine şi rău, din care biruitor este binele,și mai ales
pe cea a maturizării eroului, prezentând totodată formule, simboluri şi motive specifice.

Prin prezenta formulelor secifice, prin tema si motive literare, prin subiect si viziunea despre lume, prin
conflict si personaj si prin imbinarea armonioasa a realului cu supranaturalul si umanizarea fantasticului
opera scrisa de Ion Creanga „Povestea lui Harap-Alb” ramane una dintre cele mai reprezentative scrieri
romanesti ale unui basm cult.