Activitatea guvernelor conduse de generalii Sănătescu și Rădescu.

În seara de 23 august, regele Mihai I a anunțat un nou guvern condus de generalul Constantin
Sănătescu, mareșal al Palatului regal. Acest guvern a acționat repede pentru revenirea la un regim
monarhic constituțional. Prin decretul regal din 31 august, s-au repus în vigoare 37 de articole din cele
138 ale Constituţiei din 1923, România redevenind o monarhie constituţională. Sovieticii aveau însă
alte gânduri, anume să aducă la putere regimuri comuniste în toate țările europene unde înaintase
Armata Roșie.
Guvernele României conduse de generalii Constantin Sănătescu şi Nicolae Rădescu s-au remarcat
prin susținerea eforturilor României angrenate în război alături de Națiunile Unite pe plan extern, în
vreme ce, în interior, măsurile luate au avut în vedere, în principal, revenirea la regimul democratic
antebelic.

Aceste măsuri au vizat: amnistia generală politică și militară; desființarea lagărelor de muncă;
rezolvarea problemelor legate de acțiunea de „românizare” a întreprinderilor desfășurată de regimul
Antonescu; problemele minoritare și de migrațiune; purificarea administrațiilor publice; adoptarea
primelor măsuri privative de libertate împotriva celor considerați vinovați de dezastrul țării. Eforturile
noului guvern s-au lovit însă de planul, deja, menționat, al sovieticilor de a aduce la putere regimuri
comuniste în toate țările unde înaintase Armata Roșie. În această perioadă Înaltul Comandament
Sovietic a cerut reducerea forțelor poliției, trupelor de grăniceri și jandarmeriei.
În cea de a doua guvernare sunt de reținut măsurile legislative privind restituirea „bunurilor luate de
pe teritoriul URSS” și cele referitoare la întărirea eforturilor pentru începerea operei de refacere a țării,
alături de achitarea constantă a datoriilor impuse prin Convenția de Armistițiu din 12/13 septembrie
1944.
În fața presiunilor crescânde ale comuniștilor, regele Mihai a încredințat generalului Nicolae
Rădescu formarea unui nou guvern. Raportul forțelor politice în acest nou guvern se menținea ca și în
guvernul precedent: FND deținea 8 ministere, celelalte 7 revenind PNȚ și PNL. Acest guvern, bazat
pe un acord între PNŢ, PNL şi FND, a reprezentat un echilibru vremelnic între forţele politice aflate
în lupta pentru putere. Guvernul format de Rădescu a continuat linia precedentă promovând o serie de
măsuri: abrogarea legislației antievreiești; urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război;
organizarea sindicatelor profesionale; adoptarea Legii pentru epurarea presei și a Legii pentru
disponibilizările în armată etc.
Generalul Rădescu a încercat să îndemne pe comuniști și pe susținătorii lor să coopereze pentru a
scoate țara din criza economică și politică în care se afla. Apelul lui a fost zadarnic, deoarece
comuniștii și-au întețit și mai tare atacurile împotriva guvernului din care și ei făceau parte. Demersul
lor era în logica leninistă, acapararea întregii puteri economice și politice. Noul prim ministru făcea
apel la încetarea campaniilor violente ale presei comuniste care publica articole pline de ură și ocară
pretextând curățirea instituțiilor și întreprinderilor de fasciști, legionari și antonescieni. Scopul urmărit
era plasarea în fruntea acestor instituții a comuniștilor sau a simpatizanților lor.