Sunteți pe pagina 1din 73

Universitatea din Piteti Facultatea de Electronic Comunicaii i Calculatoare

MASTER SPECIALIZAREA: SISTEME DE CONVERSIE A ENERGIEI

TEMA DE CAS

DISCIPLINA TERMODINAMIC I TRENSFER DE CLDUR

Masterand, Ing. Leonard Cristian DOBRESCU

Titular disciplin, prof. univ. dr. ing. Florian IVAN

Anul universitar 2013-2014

STUDIUL METODELOR I MIJLOACELOR DE MSURAREA TEMPERATURII, SCRI DE TEMPERATUR

tiina este obligat de jurmntul de onoare s nfrunte fr fric orice problem ce i poate fi prezentat. William Thomson Kelvin

CUPRINS PARTEA 1 ....................................................................................................................................... 5 FUNDAMENTARE TEHNIC .............................................................................................................. 5 Capitolul I.......................................................................................................................................... 6 1. Definirea notiunii de temperatura ............................................................................................... 6 1.1. Temperatura empirica ....................................................................................................... 6 1.2. Temperatura absoluta (termodinamica). .......................................................................... 8 Capitolul II....................................................................................................................................... 16 2. Scari de masurarea temperaturii. .............................................................................................. 16 2.1. Scara termodinamica de temperatura ................................................................................ 17 2.1.1. Definirea scarii termodinamice. ................................................................................... 17 2.2. Scara Internaional de Temperatur ................................................................................. 20 2.3. Scrile practice de referin convenionale ........................................................................ 21 2.4. Punctul triplu al apei. .............................................................................................................. 26 Capitolul III...................................................................................................................................... 30 3. Metode de masurarea temperaturii .......................................................................................... 30 3.1. Metode de msurare prin care corpul termometric este adus n contact direct cu sistemul studiat......................................................................................................................................... 30 3.1.1. Variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura ....................... 32 3.1.2. Variatia volumului functie de temperatura a unor lichide in tuburi capilare .............. 34 3.1.3. Variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intr-un volum inchis............................................................................................................................ 34 3.1.4 Variatia functie de temperatura a rezistentei electrice a unor conductoare ............... 35 3.1.5. Aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) ............................................... 37 3.2. Metode de msurare de la distan. ................................................................................... 39 3.2.1. Actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit .......... 39 Capitolul IV ..................................................................................................................................... 41 4. Mijloace de masurarea temperaturii. ........................................................................................ 41 4.1. Tipuri de termometre ......................................................................................................... 41 4.1.1. Termometre de sticla cu lichid ..................................................................................... 42 4.1.2. Termometre electrice cu rezistenta ............................................................................. 43 4.1.3. Termometru Digital ...................................................................................................... 45 4.2. Pirometre............................................................................................................................. 46 4.2.1. Pirometre termoelectrice ............................................................................................. 46 4.2.2. Pirometre cu radiatie ................................................................................................... 49 PARTEA 2 ........................................................................................................................................ 51 2

PLANIFICAREA UNITILOR DE NVARE ..................................................................................... 51 Proiectarea unitii de nvare ..................................................................................................... 52 I. Contextualizare. Reflecie nainte de proiectare: ....................................................................... 52 II. Proiectarea scenariului didactic ................................................................................................. 53 2.1. Planificare calendaristic anual: ........................................................................................ 53 2.2. Proiect al unitii de nvare .............................................................................................. 53 2.3. Competene generale vizate ............................................................................................... 54 2.4. Competene specifice .......................................................................................................... 54 2.5. Valori i atitudini ................................................................................................................. 55 2.6. Indicatorii de calitate ........................................................................................................... 55 2.7. Indicatori de performan ................................................................................................... 55 2.8. Resurse ................................................................................................................................ 55 2.9. Demersul de documentare.................................................................................................. 55 III. Demersul didactic ...................................................................................................................... 56 3.1. Etape.................................................................................................................................... 56 3.1.1. Evocare ......................................................................................................................... 56 3.1.2. Realizarea sensului ....................................................................................................... 56 3.1.3. Reflecie ........................................................................................................................ 56 3.2. Metodologie ........................................................................................................................ 57 3.3. Evaluare ............................................................................................................................... 57 IV. Feedback, reflecii ..................................................................................................................... 57 4.1 Reflecii ale cadrului didactic ............................................................................................... 57 4.2. Reflecii ale elevilor ............................................................................................................. 58 4.3. Concluzii .............................................................................................................................. 58 5. Anexe .......................................................................................................................................... 58 Anexa nr. 1. Fi de documentare ,,Msurarea temperaturii .................................................. 60 Anexa nr. 1.(verso) Fi de documentare ,,Msurarea temperaturii....................................... 60 Anexa nr. 2 . Clasificarea mijloacelor de msurare a temperaturii dup fenomenele fizice ce stau la baza construciei lor ....................................................................................................... 63 Anexa nr. 3. Fie de lucru ........................................................................................................... 63 Anexa nr. 4. Rezolvarea fielor de lucru. .................................................................................... 64 Anexa nr. 5. Tipuri de termometre ............................................................................................ 68 CONCLUZII FINALE .......................................................................................................................... 69 Contributii personale: .................................................................................................................... 69 BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 71 3

Tabel 1 Relatiile dintre diversele cantitati ..................................................................................... 17 Tabel 2 Coeficientii Ai, B,C .............................................................................................................. 20 Tabel 3 Relatii matematice si valori numerice de echivalenta intre scari de temperura .............. 23 Tabel 4 Constante critice ................................................................................................................ 27 Tabel 5 Presiunea vaporilor de apa ................................................................................................ 28 Tabel 6 Parametrii punctului triplu ................................................................................................ 28 Tabel 7 Domeniile de utilizare ale unor aparate de masurat temperatura ................................... 31 Tabel 8 Coeficienii relativi Seebeck............................................................................................... 38 Tabel 9 Valorile coeficientului k ..................................................................................................... 47 Tabel 10 Termocupluri si caracteristicile lor .................................................................................. 49

Figura 1 Dispozitiv ipotetic pentru determinarea temperaturii empirice ....................................... 6 Figura 2 Dispozitiv ipotetic pentru determinarea temperaturii absolute ....................................... 8 Figura 3 Diagrama Sanceg ................................................................................................................ 9 Figura 4 Reprezentarea in diagrama T-S a ciclului Carnot ............................................................. 10 Figura 5 Ciclul Carnot ..................................................................................................................... 11 Figura 6 Diagrama T-S ciclu Carnot direct ...................................................................................... 15 Figura 7 Schema masinii termice utilizate pentru definirea STT................................................... 17 Figura 8 Diagrama comparativa pentru diverse scari de temperatura .......................................... 22 Figura 9 Formule de conversie pentru diferite scari de temperatura ........................................... 23 Figura 10 Graficul scarilor de refetinta conventionale pentru temperaturi .................................. 25 Figura 11 Diagrama de faza a punctelor triple si critice ................................................................. 26 Figura 12 Diagrama Pcr si Ptr la scara neuniforma ........................................................................... 28 Figura 13 Termometru cu tija ......................................................................................................... 32 Figura 14 Deformarea bimetalului sub aciunea cldurii ............................................................... 33 Figura 15 Lamela bimetalica........................................................................................................... 33 Figura 16 Termometru cu lichid ..................................................................................................... 34 Figura 17 Termoetru cu lichid ........................................................................................................ 34 Figura 18 Termometrul cu gaz la volum constant .......................................................................... 34 Figura 19 Construcia unei termorezistene din platin ................................................................ 36 Figura 20 Scheme unui termocuplu ............................................................................................... 37 Figura 21 Graficul tensiunilor termometrice u=f{t[oC]} ................................................................. 39 Figura 22 Jonctiuni termocuplice ................................................................................................... 39 Figura 23 Termometru cu mercur .................................................................................................. 42 Figura 24 Variatia rezistentel electrice cu temperatura ................................................................ 44 Figura 25 Termometru cu rezistenta din platina........................................................................... 45 Figura 26 Scheme de principiu pentru termometre cu rezistenta................................................ 45 Figura 27 Schema de principiu a unui termocuplu ........................................................................ 47 Figura 28 Circuit termoelectric elementar ..................................................................................... 47 Figura 29 Compensarea automata a variatiei de temperatura. .................................................... 48 Figura 30 Termocuplul.................................................................................................................... 48 Figura 31 Schema unui pirometru cu radiatie partiala. ................................................................. 50 4

PARTEA 1

FUNDAMENTARE TEHNIC

Capitolul I 1. Definirea notiunii de temperatura Temperatura este o marime de stare termica care caracterizeaza gradul de incalzire al corpurilor Starea de agitaie termic a moleculelor unui corp si energia intern a acestui corp pot fi caracterizate printr-un parametru de stare ce poart numele de temperatur. Tactil sesizam ca un corp este mai cald, iar altul este mai rece fata de temperatura corpului nostru. Daca cele doua corpuri sunt puse in contact se stabileste un echilibru termic astfel incat putem spune ca temperaturile lor sunt egale. Pe baza celor descrise putem afirma ca temperatura este un parametru de stare, care, la corpurile aflate la echilibru, are aceeasi valoare. Aceasta este : temperatura empirica 1.1. Temperatura empirica

Un mod de definire si introducere a acestei temperaturi empirice consta in considerarea echilibrului termic care se stabileste intre doua incinte delimitate de o diafragma diatermica (figura 1).

Figura 1 Dispozitiv ipotetic pentru determinarea temperaturii empirice Dispozituvul este format dintr-un cilindru inchis la capete de doua pistoane mobile care contine doua gaze separate de diafragma D. Parametrii de stare ai celor doua gaze sunt: P1; V1 si P2; V2. Datorita diafragmei diatermice orice deplasare a pistonului 1 va afecta starile ambelor gaze, efectele calorice difuzandu-se si la gazul 2, in consecinta o modificare a parametrilor P 1; V1 ai primului gaz va atrage dupa sine modificarea parametrilor P2; V2 ai celui de-al doilea gaz. Un asemenea echilibru intre doua sisteme K1 si K2, prin intermediul diafragmei diatermice, este un echilibru termic, care poate fi exprimat prin relatia: F(P1, V1 ;P2,V2)=0 (1) Presupunand ca cele doua sisteme K1 si K2, aflate deja in stare de echilibru termic, sunt fiecare dintre ele, in echilibru termic cu un al trei-lea sistem, K3 , atunci ele sunt in echilibru termic intre ele. In acest caz se pot scrie relatiile functionale dintre parametri: 6

F1(P1, V1 ;P3,V3)=0 (2) F2(P2, V2 ;P3,V3)=0 (3) Cand relatiile (2) si (3) sunt adevarate atunci rezulta o a treia relatie: F3(P1, V1 ;P2,V2)=0 (4) Daca scriem rlatiile (2) si (3) in raport de P3 rezulta: P3=f1(P1, V1 ;V3) si P3=f2(P2, V2 ;V3) (5) Deci: f1(P1, V1 ;V3) = f2(P2, V2 ;V3) (6) Relatia (6) este echivalenta cu relatia (4), dar V3 nu apare in relatia (4), deci este firesc sa nu figureze nici intr-o relatie echivalenta cu aceasta, deci: f1(P1, V1) = f2(P2, V2) (7) Daca se noteaza: t1= f1(P1, V1) si t2= f2(P2, V2) (8) condita de existenta a echilibrului termic intre doua sisteme devine: t1= t2 (9) adica cele doua cantitati t1 si t2 , fiecare dintre ele caracterizand un sistem, pot avea aceeasi valoare t. Cantitatile t1 si t2 se numesc temperaturi empirice ale sistemelor. Exista parametrul intensiv termic, t, numit temperatura empirica, cu urmatoarea proprietate: - Intr-un sistem izolat(inchis), format din n corpuri in contact termic, conditia necesara si suficienta de echilibru este ca temperatura empirica sa aibe aceeasi valoare pentru toate corpurile

1.2.

Temperatura absoluta (termodinamica).

Temperatura absoluta caracterizeaz starea de nclzire a unui corp i reprezint viteza de variaie a energiei interne n raport cu entropia, la volum constant i cnd sistemul nu schimb energie sub form de lucru mecanic cu mediul exterior. Se considera sistemul din figura 2.

Figura 2 Dispozitiv ipotetic pentru determinarea temperaturii absolute Limitand masuratorile la un proces cvasistatic, diafragma ce separa gazele fiind adiabata (I) sau diaterma (II), se pot determina cvasistatic curbele adiabatice si izoterme. Setul curbelor adiabatice este dat de relatiile: s=s(P,V) = constant, (10) In timp ce izotermele sunt descrie se relatiile: t=t(P,V) = constant, (11) Functia s(P,V) nu este unica, deoarece functia arbitrara *s(P,V)+ a lui s o poate inlocui, iar prin fiecare punct al planului P,V poate trece numai o curba adiabata. Pentru a fi posibila corespondenta dintre valorile lui s si curbele adiabatice este necesar ca derivatele lui s in raport cu P si V sa nu tinda catre zero. ( ) si ( ) (12)

Prin analogie cu t, functia s poate fi numita entropie empirica. Considerand pe s si pe t ca variabile independente pentru un proces infinit enzimal se poate scrie: dU=TdS-PdV (13) In care S este o functie a lui s si T este functie numai de t, iar U este energia interna a sistemului. Deci ecuatia (13) se poate retranscrie sub furma:

* ( )

( )+

( ) dt (14)

Deoarece dU trebuie sa fie o diferentiala totala exacta: * ( ) Care se reduce la: (16) Daca se calculeaza expresia membrului drept din cantitati masurabile, acesta trebuie a unei functii a lui t la o alta functie a lui s. scindat intr-un produs Rezultatul obtinut poate fi formulat astfel: Functia care depinde numai de temperatura empirica se numeste temperatura absoluta sau termodinamica si se noteaza cu T. In aceste conditii putem scrie: , iar (17) ( )+ ( ) (15)

In care C, C si C sunt constante. Temperatura absoluta poate fi definita si ca factorul integrant al expresiei schimbului de energie prin efect termic pentru fiecare corp apartinand unui sistem termodinamic. (18) Factorul integrant T se poate referi si la intreg sistemul (19) Unde Q este cantitatea de energie. Conceptul termodinamic de temperatura este o idealizare. De exemplu transformarea caldurii in lucru mecanic folosind masinariile termice (figura 3) din clasa motoarelor, compresoarelor, iInstalatiilor frigorifice, pompelor de caldura, instalatiilor de aer conditionat nu pot transforma in totalitate caldura in lucrul mechanic.

Figura 3 Diagrama Sankey 9

Exist mai multe metode de stabilire a randamentului termic al ciclului Carnot. Pe vremea lui Sadi Carnot nu exista noiunea de entropie. Actual cea mai simpl metod pornete de la diagrama temperatur entropie (T-s). Dup cum se observ din fig. 4,

Figura 4 Reprezentarea in diagrama T-S a ciclului Carnot Expresiile cldurilor schimbate cu sursele sunt: Q=T(S2-S1) (20) IQI=T(S3-S4) (21) Deoarece (S2-S1 )= (S3-S4)= S, expresiile caldurilor schimbate devin: Q=TS (22) IQI=T S (23) Fie L suma lucrurilor mecanice, cu semnul lor, efectuate in cursul celor patru transformari ale ciclului, adica lucrul mecanic al ciclului, rezulta: L=Q-IQI (24) Randamentul termic al ciclului este prin definitie: c = (25) nlocuind expresiile cldurilor i a lucrului mecanic se obine: c=( )=( ) (26)

Temperatura termodinamic, T, este definit n baza principiului al doilea al termodinamicii pentru procese cvasistatice-reversibile. Considernd c un fluid perfect parcurge un ciclu Carnot, raportul Q/Q al cldurilor schimbate de -a lungul celor dou izoterme (figura ) nu depinde dect de temperatura termodinamic a acestora. Daca se noteaza Q , respectiv T pentru o izoterm fix, i Q, respectiv T pentru o izoterm oarecare, atunci, pentru ciclul Carnot ideal, care are loc ntre izotermele T i T, se obine relaia: 10

Mrimea T este pozitiv, extremitile T=0 i T= fiind excluse, se mai numete temperatur absolut i este definit pn la un factor constant. Relaia (27) permite determinarea temperaturii n funcie de cldurile Q i Q. (27) O alta metoda porneste de la faptul ca ciclul Carnot este un ciclu ideal si de referinta pentru toate masinile termice. Consideram ciclul Carnot direct (parcurs in sens orar si producator de lucru mecanic). In general, deci pentru un ciclu oarecare se poate scrie: T= (29)

Sadi Carnot- a gasit un ciclu ideal, de randament maxim denumit ciclu Carnot (figura 5) si a aratat ca: c=( ) < 1 sau c=( ) < 1 (30)

Figura 5 Ciclul Carnot direct Analizand expresia randamentului constatam in cazul ciclului Carnot urmatoarele: T= (31)

Scriem ecuatia de bilant energetic: Q=L+IQI (32) L=Q-IQI (33)

Inlocuind expresia lucrului mecanic din relatia (33) in relatia (31) se obtine:

11

=1-

(34) | .

Particularizand relatia (34) evaluant marimile | Q=dU+L (35) Q=mcvdT+pdV (36) in care dT=0 (T=constant) (37) (38) (39)

Evaluarea lui Q, care este introdusa pe izoterma 1-2.

Integrand relatia (37) PV=mRT (41) Evaluarea lui IQI. IQI= I| observa ca V4<V3 | IQI (44) |

(40)

| (42); dindiagrama se

, deci relatia (43) poate fi scrisa sub forma:

Introducand relatiile (41) si (44) in relatia randamentului termic (34) se obtine: T Vom arata ca:
| |

(45) (46)

Se vor scrie ecuatiile adiabatelor 2-3 si 4-1. { { , (49) ( ) ( ) In aceste conditii putem sa simplificam in relatia (45) care rescrisa devine: 12 (47) (48)

( )= ( ) ( )= ( ) (50)

T Interpretare:

(51)

Formularea primar a principiului al doilea al termodinamicii este echivalent cu constatarea experimental c nu poate exista o main termic cu o singur surs de cldur: ntr-o transformare ciclic biterm reversibil, raportul cantitilor de cldur schimbate de sistem cu cele dou termostate nu depinde de natura sistemului; el depinde numai de temperaturile celor dou termostate. Notnd cu 1 i 2 temperaturile termostatelor, iar cu Q1 i Q2 cantitile de cldur respective, avem aadar =-f (52)

unde funcia f(1 ,2 ) nu depinde de natura sistemului. Maina termic biterm reversibil descris poart numele istoric de main Carnot, ea funcionnd dup un ciclu Carnot, iar enunul precedent este echivalent cu teorema lui Carnot: randamentul unui ciclu Carnot depinde numai de temperaturile celor dou surse de cldur. Analiza detaliat a schimbului de cldur n transformri ciclice biterme reversibile i ireversibile arat c funcia f(1, 2) definit prin relaia (52) poate fi factorizat n forma f (53)

unde =() este o funcie continu, monoton cresctoare, cu valori strict pozitive i mrginit (nu se poate anula i nu poate deveni infinit) de temperatura definit pn la o constant multiplicativ pozitiv. Ea definete aadar o scar de temperatur. Odat fixat prin convenie factorul multiplicativ, temperatura definit prin relaia T=() (54) se numete temperatura termodinamic absolut corespunztoare temperaturii empirice . sau temperatura

Observam ca daca includem ciclul Carnot in multimea ciclurilor specific masinilor termice atunci expresia randamentului o putem scrie in doua feluri: T 1| |

=1-

(55)

Care poarta numele de functie carnotica, care se poate scrie:


| |

ece Q este negativ) Acest rezultat se generalizez la cazul unei transformri ciclice politerme reversibile cu s surse de cldur sub forma: (57) ( ) (58) numit egalitatea lui Clausius.

13

Notam dS=

)=

(59)

[J/K] (60) numita entropie.

Conform formulrii primare a principiului al doilea al termodinamicii, ntr -o transformare ciclic monoterm ireversibil cantitatea de cldur primit de sistem este strict negativ. Pe de alt parte, o transformare complex care conine att poriuni reversibile ct i poriuni ireversibile este, n ansamblu, ireversibil. Pornind de la aceste constatri se obine pe cale deductiv inegalitatea lui Clausius pentru cazul unei transformri ciclice politerme ireversibile: (61).

O alta abordare a definirii temperaturii termodinamice: Temperatura Termodinamica Pentru definirea finala a entropiei, trebiue stabilita expresia facorului integrant "N" care va fi temperatura termodinamica. Consideram 2 sisteme inchise adiabate, A si B, separate intre ele de un perete diaterman, cele 2 sisteme sunt in echilibru termic TA=TB=T si cu ceilati parametrii de stare pA,VA si pB, VB.

Entropia totala a celor 2 sisteme este: S=SA+SB (62) Considerm ca are loc un proces reversibil si deci putem scrie relatia: dUA + pAdVA + dUB +pBdVB = 0 (63) Conform Principiului al II-lea al termodinamiciii; dS=dSA+dSB=0, (64) inlocuind expresiile dSA si dSB rezulta: NA=NB. (65) "N" este o functie universala fiinca cele 2 sisteme A si B au fost alese arbitrar. NA(T)=NB(T)=(T) (66) Functia (T) este egala pentru toate sistemele si o denumim Temperatura Termodinamica poate duce la construitea de scara de temperatura absoluta. Ca o consecinta a definirii temperaturii absolute; Consecinte a) imposibilitatea atingerii temperaturii de zero absolute Se considera o masina termica, ce este capabila sa functioneze cu racirea agentului pna la temperatura de zero K, dupa un ciclu Carnot, care lucreaza ntre temperaturile T1 = T si T2 = 0. 14

Un astfel de ciclu n diagrama T-s este reprezentata astfel:

Figura 6 Diagrama T-S ciclu Carnot direct Variatia entropiei pentru ntreg ciclu este egala cu suma variatiilor corespunzatoare. (67) Avem : , (68) iar restul variatiilor de entropie sunt nule : S3 - S2 = 0 (trasnformare adiabatica); S4 - S3 = 0 (nu exista un corp cu temperatura mai mica dect 0 K pentru a realize schimbul de caldura); S1 - S4 = 0 (trasnformare adiabatica); Rezulta : S ciclu 0 Variatia de entropie ntr-un ciclu trebuie nsa sa fie nula. Aceasta contracdictie arata imposibilitatea functionarii unui ciclu cu temperatura sursei reci egala cu 0 K (imposibilitatea atingerii temperaturii de zero absolut). A patra formulare a lui Nernst precizeaza ca punctul zero absolut este imposibil de atins pe cale experimentala. Tinand sema de interpretarea probabilitatii termodinamice W si de legatura acesteia cu variatia de entropie a unui sistem putem scrie ca:

Prin urmare, cand T0K, probabilitatea termodinamica devine egala cu unitatea.

15

Capitolul II 2. Scari de masurarea temperaturii. O scar de msurare se definete, n general, pentru o mrime de natur dat i este un ansamblu ordonat de valori, utilizat pentru ordonarea acelei mrimi i a mrimilor de aceeai natur cu natura mrimii considerate, dup starea fenomenului, corpului sau substanei caracterizat de mrimile respective. n cazul particular al unei temperaturi, o scar de msurare este un ansamblu ordonat de valori, utilizat pentru ordonarea temperaturii dup starea corpului/sistemului caracterizat de temperatura respectiv. Scara de msurarea de temperatur, numit n continuare i scar de temperatur, este o noiune cu caracter de generalitate, deoarece definiia de mai sus a acesteia nu specific modul de stabilire a ansamblului ordonat de valori. Pentru a masura temperaturile in asa fel incat sa poata reproduce cu precizie oriunde si oricand, s-a impus definirea unei scari precise care sa cuprinda valorile ce reflecta gradul de incalzire. Pentru termodinamica experimentala ar fi ideal ca toate temperaturile sa poata fi exprimate pe o scara absoluta, definita pe baza legilor termodinamicii, independenta de proprietatile oricarei substante. Apar dificultati inerente la masurarea temperaturii pe o astfel de scara cu un caracter teoretic, deci se impune definirea unei scari practice, in asa fel incat masuratorile sa poata fi precise si reproductibile. In general, scarile practice sunt definite intr-un astfel de mod incat sa corespunda scarii absolute cat mai posibil, deci astfel incat sa poata exista o concordanta maxima pentru valorile sigure si reproductibile (punctele fixe) ale temperaturii. Pentru alte valori ale temperaturii se efectueaza interpolari intre doua puncte fixe apropiate. Scarile de temperatura pot fi alcatuite in diverse moduri. In principiu, aproape fiecare material ce poseda o proprietate care se modifica cu temperatura intr-un mod diferit poate fi utilizat la definirea unei scari de temperatura. Varietatea unor astfel de sisteme termometrice (material si proprietate), care sunt de uz practic, este enorma. In mod evident, insa, este de preferat fie o scara de temperaturi usor de definit (practica), fie o scara definita fundamental (absoluta), din consideratii teoretice. De aceea exista o scara practica numita Scara internationala prectica de temperatura si una absoluta, riguros fundamentata teoretic, numita Scara termodinamica de temperatura.

16

2.1. Scara termodinamica de temperatura 2.1.1. Definirea scarii termodinamice. Aceasta scara, cunoscuta si sub denumirea de scara Kelvin, a fost propusa de William Thomson in 1854, pe baza teoriei lui Nicolas-Sadi Carnot, care este o consecinta a legii a doua a termodinamicii. O definitie simpla, dar riguroasa a Scarii termodinamice de temperatura (STT) poate fi data cu ajutorul masinii termice de tip Carnot.

Figura 7 Schema masinii termice utilizate pentru definirea STT Consideram trei masini termice Carnot: R, R, R (figura 6) care sunt legate cu trei rezervoare termice caracteristice prin temperaturile t1, t2, t0, usor masurabile cu orice termometru practic ce se comporta monoton. Daca t1> t2> t0 masinile vor actiona intre rezervoare, asa cum se arata in figura 7, sagetile indicand directiile fluxului caloric. Relatiile dintre diversele cantitati sunt date in tabelul 1. Tabel 1 Relatiile dintre diversele cantitati Masina R R R Lucrul mecanic produs asupra mediului L L L Caldura absorbita de la rezervorul aflat la temperatura t1 Q1 -Q1 Caldura absorbita de la rezervorul aflat la temperatura t2 Q2 Q2 -Caldura absorbita de la rezervorul aflat la temperatura t0 -Q0 Q0 Functionarea masinilor Carnot fiind posibila in diverse moduri, sa alegem un astfel de mod, incat Q2, Q0, Q0 sa fie toate negative, adica scurgerea caldurii sa se faca spre rezervoarele aflate la temperaturile t2 si t0. Celelalte cantitati de caldura si de lucru implicate in procesul de functionare vor fi deci pozitive. In mod evident, masinile pot fi conduse astfel incat sa se realizeze un echilibru de tipul: Q1=Q1 si Q2=Q2 (70) Adica masinile R si R preiau de la rezervorul cu t1, cantitati egale de caldura, iar caldura preluata de R de la rezervorul cu t2 este restutuita integral de catre R. Deci rezervorul cu t2 nusi modifica starea. Principiul al doilea al termodinamicii cere ca: 17

L+L=L, (71) Q0=Q0 (72) Acest rezultat devine evident daca consideram pe R si R ca o singura masina care functioneaza intre aceleasi doua rezervoare ca si R si care preia aceeasi cantitate de caldura de la t1. Tot principiul al doilea arata ca randamentul unei masini termice Carnot este o functie numai de temperatura celor doua rezervoare termice. Aceasta dependenta se poate extinde si asupra cantitatilor de caldura preluate de la rezervoare, astfel incat sa se poata scrie: =f =f =f (73) Se poate obtine o relatie intre functiile de temperatura, inlocuind relatiile (70) si (72) in (52): f f (74)

Este clar totusi ca aceasta ultima ecuatie trebuie sa fie independenta de t 0 deoarece nu poate depindede to in orice mod. Deci ecatia (74) se poate rescrie astfel: =f (75)

Egalitatea din dreapta exprima faptul ca f nu depinde de t0, iar cea din stanga este aceeasi cu egalitatea (73) Ecuatia (75) este foarte importanta, deoarece permite formularea urmatoarelor concluzii: - Caldura absorbita de la rezervorul aflat la t1 depinde de temperatura t1 in acelasi mod in care caldura absorbita de la rezervorul aflat la t2 depinde de t2; Este o functie universala a temperaturii, ceea ce permite folosirea ecuatiei (75) la definirea unei scari de temperaturi. Acest lucru se poate face in mai multe feluri, insa o definire riguroasa a Scarii termodinamice de temperatura se obtine considerand g(t)=T. In acest caz: (76) Adica raportul dintre doua temperaturi absolute caracteristice rezervoarelor calorice este egal cu raportul dintre cantitatile de caldura absorbite de masinile termice Carnot asociate acestora. Semnul minus din ecuatia (43) provine din modul de definire a cantitatilor de caldura si datorita faptului ca masina R cedeaza caldura catre rezervorul aflat la temperatura mai joasa. Relatia (76) are o serie de consecinte termodinamice importante: a) Starea cu T=0 nu poate fi atinsa intr-un numar finit de etape; b) Pentru procese reversibile ; c) Temperatura T este independenta de substanta de lucru aflata in termometre. Consederam un ciclu Carnot care functioneaza intre temperaturile t si t-dt. Randamentul al masinii este definit: (77) 18

rnot fiind definita de dt=, poate fi retranscrisa cu ajutorul ecuatiei (75) (78) conform definitiei derivatei (79) Exista un numar de optiuni valabile pentru valoarea lui . Kelvin a sugerat ca sa fie egal cu unitatea sau: * + , deci g()=aexp (80) si deci:

Unde este o temperatura situata pe o scara definita termodinamic. Ultima propunere a lui Kelvin a constat in atribuirea pentru a valorii; (81) si astfel g(T)=bT (82) Scara definita de ecuatia (82) este aceeasi cu cea definita de ecuatia (76), ceea ce permite doua remarci: - Functia f poate fi aleasa arbitrar; - Pentru a stabili o anumita scara a temperaturii este necesara alegerea arbitrara a unei singure constante. Punctul de zero al acestei scari nu este ales arbitrar, ci de legea a doua a termodinamicii: randamentul unei masini termice Carnot care lucreaza intre temperaturile T1 si T2 este dat de o relatie de tip (44) si anume: (83) Rezolvand ecuatia (76) in raport cu Q1 si inlocuind in relatia (83) obtinem dupa simplificare (84) Din aceasta relatie reiese ca randamentul maxim se obtine daca: T=0 [K] . Aceasta valoare a temperaturii este zero absolut, adica punctul de zero de pe Scara termodinamica de temperatura. , in aceste conditii:

19

2.2. Scara Internaional de Temperatur Scara Internaional de Temperatur din 1990 (SIT-90, englez ITS-90) este un standard pentru calibrarea scrilor Kelvin i Celsius ale instrumentelor de msurare a temperaturii. SIT-90 este o aproximare a scrii termodinamice de temperatur care faciliteaz comparabilitatea i compatibilitatea msurrii temperaturii pe plan internaional. SIT-90 definete puncte fixe de la 0,65 K pn la circa 1358 K (272,5 C la 1085 C) i este submprit n mai multe domenii de temperatur, care se suprapun n oarecare msur. Prima Scar Internaional de Temperatur a fost adoptat n 1927. i revizuit succesiv n 1948, 1968 i 1990. Scrile precedente au fost cunoscute drept Scara Internaional Practic de Temperatur (SIPT-48, respectiv SIPT-68) (englez International Practical Temperature Scale IPTS-48, IPTS-68).[1] Scara ITS-90 a fost adoptat de Comitetul Internaional de Msuri i Greuti la Conferina sa din 1989 la recomandarea celei de a 18-a Conferine Generale de Msuri i Greuti din 1987. Aceast scar a nlocuit SIPT-68, republicat n 1976 i Scara Provizorie de Temperatur de la 0,5 K la 30 K. Oficial, scara SIT-90 a intrat n vigoare la 1 ianuarie1990. Dei scrile Kelvin i Celsius sunt definite pe baza a dou puncte fixe: zero absolut (0 K) i punctul triplu al apei (273,16 K, respectiv 0,01 C), aceast definiie este nepractic la temperaturi mult diferite de cea a punctului triplu al apei. SIT-90 folosete mai multe puncte fixe definite, toate bazate pe stri de echilibru termodinamic ale unui numr de 14 elemen te chimice pure i unei substane compuse, apa. Multe puncte se bazeaz pe transformri de faz, n special de topire/solidificare a elementelor chimice pure. Cele mai joase puncte criogenice se bazeaz exclusiv pe relaia dintre temperatur i presiunea de saturaie a heliului i a izotopilor si, n timp ce restul punctelor reci (sub temperatura camerei) se bazeaz pe punctele triple. Exemple ale altor puncte fixe sunt punctul triplu al hidrogenului (259,3467 C) i punctul de solidificare al aluminiului (660,323 C). SIT-90 a adus nou fa de SIPT-68 definirea modului de etalonare sub punctul triplu al hidrogenului i precizarea valorilor celorlalte puncte fixe, diferenele fiind ns destul de mici, sub 1 la mie. ntre 0,65 K i 5,0 K[modificare] ntre 0,65 K i 5,0 K SIPT-90 este definit prin relaia dintre temperatur i presiunea de saturaie pentru 3He (heliu-3) i 4He (heliu-4). Termometrul etalon pentru msurarea temperaturilor ntre 0,65 K i 5 K este cel cu presiune de vapori de heliu. Punctul critic al 3He este la 3,32 K, iar al 4He este la 5,19 K, astfel c, practic, se pot msura temperaturi pn la 5 K.. Tabel 2 Coeficientii Ai, B,C He 0,65 3,2 K 1,053377 0,980106 0,676380 0,372602 0,151856 -0,002263
3

A0 A1 A2 A3 A4 A5

He 1,25 2,1768 K 1,392408 0,527153 0,166756 0,050988 0,026514 0,001975

He 2,1768 5,0 K 3,146631 1,357655 0,413923 0,091159 0,016349 0,001826

A6 A7 A8 A9 B C 20

He 0,65 3,2 K 0,006596 0,088966 -0,004770 -0,054943 7,3 4,3

He 1,25 2,1768 K -0,017976 0,005409 0,013259 0,0 5,6 2,9

He 2,1768 5,0 K -0,004325 -0,004973 0,0 0,0 10,3 1,9

Formula de interpolare a temperaturii T90pe curba de saturaie a 3He i 4He este: * + (85) unde presiunea este n Pa, iar coeficienii Ai, B, C sunt cei din tabelul alturat. Schimbarea coeficienilor la temperatura de 2,1768 K reflect tecerea He de la starea normal (HeI) la starea superfluid (HeII) (punctul ). ntre 3,0 K i 24,5561 K[modificare] ntre 3,0 K i 24,5561 K (punctul triplu al neonului) S IT-90 este definit de termometrul cu presiune de heliu gazos etalonat n trei puncte fixe din domeniu: al neonului, al hidrogenului i un punct ntre 3 5 K determinat cu termometrul cu presiune de vapori de heliu (v. domeniul precedent). Se propune ca n viitor, punctul de etalonare cu vapori de heliu s fie ntre 4,2 K i 5 K.. Dac drept gaz termometric se folosete 4He, formula de interpolare a temperaturii T90 n funcie de temperatur este oparabol: (86) unde coeficienii a, b i c se obin din valorile presiunii msurate n punctele de etalonare. Dac drept gaz termometric se folosete un amestec de 3He i 4He, formula de interpolare este mai complex. ntre 13,8033 K i 1234,93 K[modificare] ntre 13,8033 K (punctul triplu al hidrogenului) i 1234,93 K (961,78 C, punctul de solidificare al argintului) SIT-90 este definit de termometrul cu rezisten de platin standard, etalonat n punctele fixe i folosind metode de interpolare specifice. 2.3. Scrile practice de referin convenionale Scrile de referin convenionale: Kelvin i Rankine ale temperaturii termodinamice T, precum i Celsius i Fahrenheit pot fi reprezentate pe un grafic. Legtura ntre diferitele clase de echivalen reprezentate pe abscis i valorile numerice reprezentate pe ordonat se realizeaz numai n mod grafic. n acest scop, pentru scara Kelvin, se stabilesc dou puncte pe grafic avnd urmtoarele coordonate: pentru primul punct, clasa de echivalen limit corespunztoare acelei stri a sistemului consierat, aflat pe izoterma care se confund cu izentropa (ds = 0, s = ct. ), (T = 0, Q = 0), i valoarea numeric 0 (zero); pentru cel de-al doilea punct, clasa de echivalen M1=M corespunztoare acelei stri a sistemului, ce se afl n echilibru termic cu punctul de topire al gheei sau punctul de nghe al apei, i valoarea numeric 273,15. Prin cele dou puncte, figura 7 ncepnd de la primul punct, se traseaz o semidreapt care constituie graficul scrii Kelvin. Graficul scrii Rankine se construiete similar cu cel al scrii Kelvin, cu deosebirea c, pe ordonat, celui de-al doilea punct i corespunde valoarea numeric 491,67. Pentru scara Celsius, celor dou puncte care determin semidreapta ce reprezint graficul scrii respective, le corespund, pe abscis, clasa de echivalen M i, respectiv, clasa de echivalen M2=M care conine acele stri ale sistemului, ce se afl n echilibru termic cu punctul de vap orizare al apei la presiune atmosferic normal, iar pe ordonat, valorile numerice 0 (zero) i, respectiv, 100. 21

Graficul scrii Fahrenheit se construiete similar cu cel al scrii Celsius, cu deosebirea c pe ordonat, celor dou puncte le corespund valorile numerice 32 i, respectiv, 212. Din anul 1954, M a fost nlocuit cu o nou clas de echivalen. Aceasta conine acele stri ale sistemului considerat, ce se afl n echilibru termic cu punctul triplu al apei. Valorile numerice corespunztoare acestei noi clase sunt 273,16 pe scara Kelvin i, implicit, 0,01 pe scara Celsius. Analiznd graficul din figura 7, se constat urmtoarele aspecte relevante: Semidreptele scrilor Kelvin i Rankine , respectiv Celsius i Fahrenheit, sunt paralele ntre ele. tiindu-se relaiile ntre uniti de msur 1 K = 1 C, 1 R = 1 F i 1 K > 1 R, rezult c, pentru acelai parametru temperatur i aceeai clas de echivalen, trecerea de la o scar la alta cu panta mai mic, este nsoit de creterea valorii unitii de msur invers proporional cu scderea valorii numerice. Scrile Kelvin i Rankine aparin aceluiai parametru, temperatura temodinamic, n timp ce scrile Celsius i Fahrenheit aparin unor parametri temperatur diferii ntre ei i diferii de temperatura termodinamic. ntre valorile numerice alocate unei anumite clase de echivalen prin cele patru scri convenionale se stabilesc relaiile matematice prevzute n tabelul 2. Trasararea graficului s-a facut prin inserare cu ajutorul programelor informatice specializate. Un astfel de program folosit si in lucrarea de fata este programul Microsoft Excel, program ce face parte din programele de baza ale pachetului Office 2010. In tabelul 2 au fost introduse datele necesare si corespunzatoare pentru crearea formulelor de calcul pentru realizarea modelului matematic al relatiilor de echivalenta pentru scarile de temperatura. S-au obtinut tabelar toate valorile de referinta echivalente scarilor de temperatura: Kelvin [k]; Celsius [oC]; Fahrenheit [oF]; Rankine [oRa]; Reoumur [oRe]; Romer [oRo];

Figura 8 Diagrama comparativa pentru diverse scari de temperatura 22

Figura 9 Formule de conversie pentru diferite scari de temperatura

23

Tabel 3 Relatii matematice si valori numerice de echivalenta intre scari de temperura


Relatii matematice de echivalenta intre scarile de temperatura: k= k= oRa= oRe= oC= oF= oRo= Identitate (9/5)(k) (k-273.15)(4/5) (k)-273.15 [(9/5) (k)]-459.67 (K273.15)*(21/40 )+ 7.5] (5/9)(oRa) Identitate [(oRa)-491.67)](4/9) [(5/9)(oRa)]-273.15 (oRa)-459.67 (Ra491.67)*(724)+7.5+ oRa= oRe= (oRe)(5/4)+273.15 (oRe)(9/4)+491.67 Identitate (oRe)(5/4) [(oRe)(9/4)]+32 [(oRe)(21/32)]+7.5 oC= (oC)+273.15 [(9/5)(oC)]+273.15 (oC)(4/5) Identitate [(9/5)(oC)]+32 [C] 2140 + 7.5 oF= [5/9(oF)]+459.67 (oF)+459.67 [(oF)-32)](4/9) [(5/9)(oF)]-(160/9] Identitate [(F) 32)+*(724) + 7.5] oRo= (R 7.5)(4021) + 273.15 (R 7.5)(247 )+ 491.67 (R 7.5) 32/21 ([R] 7.5) 4021 ([R] 7.5) 247 + 32 Identitate

Valori numerice de echivalenta alocate scarilor de temperatura: k= oF= oC= k= oRa= oRe= oRo= 400.00 400.00 400.00 400.00 400.00 400.00 400 260.33 126.85 400 720 101.48 1017.97125 Valoarea de indexare Valorile numerice echivalente alocate constructiei grafice scarilor de temperatura 0oC-M1 oF oC k oRa kelvin oF=oC 273.15 -40 -459.67 -273.15 0 0 273.15 -40 -279.67 -173.15 100 180 273.15 -40 -99.67 -73.15 200 360 273.15 -40 Program realizat de prof. ing. Leonard DOBRESCU Data: 13.11.2013. 80.33 26.85 300 540 100C-M2 260.33 126.85 400 720 440.33 226.85 500 900 oRa= -59.67 -50.92777778 222.2222222 400 -40.74222222 -714.2620833 oRe= 932 500 773.15 1391.67 400 270 oC= 752 400 673.15 1211.67 320 217.5 oF= 400 204.4444444 681.8922222 859.67 163.5555556 2867.333333 oRo= 1377.714286 747.6190476 1020.769048 1837.384286 598.0952381 400.00

24

Figura 10 Graficul scarilor de refetinta conventionale pentru temperaturi 25

2.4. Punctul triplu al apei. Punctul triplu al unei substane este n termodinamic un punct determinat prin o anumit temperatura i o anumit presiune, la care trei din fazele de materie ale respectivei substane (de exemplu, fazele asolida, lichida si gazoasa pot coexista liber i simultan, aflate la echilibru termodinamic. Aceasta nseamn n cazul apei, de exemplu, c la punctul triplu vaporii de ap, apa lichid, i gheaa exist simultan iar proporiile ca ntitative ale celor trei faze nu se schimb. Cel mai cunoscut punct triplu este cel al apei, care este determinat de o valoare a temperaturii de 0,01 grade Celsius sau 273,16 grade Kelvin, la presiunea vaporilor de 0,61173 kPa sau 0,0060373 atm.

Figura 11 Diagrama de faza a punctelor triple si critice

Fazele lichid i gazoas (sau vaporii) pot exista mpreun numai dac temperatura i presiunea sunt mai mici dect acelea ale punctului aflat n vrful suprafeei n form de limb, notat lichid-vapori. Acest punct este numit punctul critic i valorile corespunztoare ale lui T, p i v, sunt temperatura, presiunea i volumul. Temperatura deasupra temperaturii critice, cum este de exemplu T4, nu se separ n dou faze cnd este comprimat izoterm doar proprietile pe care noi le asociem, n mod obinuit, cu un gaz (de densitate sczut i compresibilitate mare). In tabelul 3 sunt date constantele critice pentru cteva substane. Temperaturile critice foarte joase ale hidrogenului i heliului arat clar de ce aceste gaze nu au rspuns timp de muli ani ncercrilor de a le lichefia.

26

Tabel 4 Constante critice Substanta Heliu (4) Heliu (3) Hidrogen (normal) Deuteriu (normal) Azot Oxigen Amoniac Dixid de carbon Dioxid de sulf Apa Temperatura critica [K] 5,3 3,34 33,3 38,4 126,2 154,8 405,5 304,2 430,7 647,4 Presiunea critica[atm] 2,26 1,15 12,80 16,4 33,5 50,1 111,3 72,9 77,8 218,3 Volumul critic [m3] 0,057 0,076 0,065 0,0603 0,0901 0,078 0,0725 0,094 0,122 0,056 Densitatea critica [kg/m3] 69,3 41,3 31,0 66,3 311 410 235 468 524 320

Termenul de vapori, este uneori utilizat n nelesul de gaz la orice temperatur sub temperatura lui critic, iar alteori este utilizat n nelesul restrns de gaz n echilibru cu faza lui lihid adic de vapori saturani. Tranziiile de la o varietate la alta se produc la temperatur i presiune definite ca schimbrile de faz din lichid n solid etc. Apa este una din aceste substane i au fost observate, la presiuni foarte nalte, cel puin 8 varieti de ghea. Figura 9c red o parte din suprafaa pVT a apei aflat la presiune ridicat. Gheaa obinuit (gheaa I) este singura form a crei volum specific este mai mare dect acela al fazei lichide. Din cauza dificultii de a desena diagrame tridimensionale, se obinuiete s se reprezinte suprafaa pVT prin proieciile ei pe planele pT i pV. Figura 9(a si b) arat dou proiecii ale figurii 9c. Proiecia pT arat cel mai clar intervalele de presiune i temperatur n care fiecare faz este stabil; ea este adesea numit diagrama de faz. Curbele din figura 9(a) i 9(b) sunt locurile geometrice ale valorilor corespunztoare presiunii i temperaturii la care cele dou faze pot coexista dac substana este izolat, sau la care o faz se va transforma n alta dac se primete sau se cedeaz cldur. Curba S -L este de asemenea un grafic al temperaturii punctului de topire sau de solidificare al substanei ca funcie de presiune, curba S-V este un grafic al punctului de sublimare n funcie de presiune, iar curba L-V este un grafic al punctului de fierbere n funcie de presiune. Curbele S-V i L-V urc ntotdeauna spre dreapta. Curba S-L urc spre dreapta, pentru o substan care se dilat la topire(fig. 9), dar urc spre stnga pentru substane ca apa care se contract la topire. O cretere a presiunii duce ntotdeauna la o cretere a temperaturii punctului de sublimare sau a punctului de fierbere, dar temperatura punctului de solidificare poate fi ridicat printr-o cretere a presiunii. Presiunea vaporilor n echilibru cu lichidul sau solidul la orice temperatur este numit presiunea vaporilor substanei la acea temperatur. Astfel curbele S-V i L-V din figurile 9 (a) i 9(b) sunt si graficele presiunii vaporilor n funcie de temperatur. Presiunea vaporilor unei substane este funcie numai de temperatur, nu i de volum. Adic, ntr-un vas coninnd un lichid (solid) i vaporii n echilibru la o temperatur fix presiunea nu depinde de cantitile relative de lichid i vapori prezente. Dac volumul este micorat o parte din vapori se condenseaz, i invers, dar dac temperatura este meninut constant prin cedare sau primire de cldur presiunea nu se schimb. Temperatura punctului de fierbere a 27

lichidului este temperatura la care presiunea vaporilor si este egal cu presiunea extern. Tabelul 4 red presiunea vaporilor de ap ca funcie de temperatur; vedem c presiunea vaporilor este de 1 atm la temperatura de 100C. Dac presiunea extern este redus la 17,5 mm coloan de mercur, apa va fierbe la temperatura camerei (20C), n timp ce la o presiune de aproximativ 6 atm punctul de fierbere este de 160 C. Tabel 5 Presiunea vaporilor de apa t[o Preesiunea vaporilor C] [torr] 80 335 100 760 120 1490 140 2710 160 4630 180 7510 200 11650 220 17390 Punctul de intersecie al celor trei linii de echilibru din figurile 9(a) i 9(b) care este punctul de sfrit al liniei triple numit punctul triplu. Exist numai o singur presiune i temperatur la care toate cele trei faze pot coexista. Parametrii punctului triplu pentru cteva substane sunt date n tabelul 5. Tabel 6 Parametrii punctului triplu Substanta Temperatura [K] Presiunea [torr] Heliu (4) (punctul ) 2,186 38,3 Hidrogen (normal) 13,84 52,8 Deuteriu (normal) 18,63 128 Neon 24,57 324 Azot 63,18 94 Oxigen 54,36 1,14 Amoniac 195,4 45,57 Dixid de carbon 216,55 3880 Dioxid de sulf 197,68 1,256 Apa 273,16 4,58 Ca exemple numerice considerm diagramele pT ale apei din figura 11. Linia orizontal la presiunea de 1 atm intersecteaz curba punctului de solidificare la 0C, iar pe aceea apunctului de fierbere la 100C. Punctul de fierbere se ridic cu creterea presiunii pn la temperatura critic de 374C. Solidul, lichidul i vaporii pot rmne n echilibru numai la punctul triplu unde presiunea este de 0,61173 kPa sau 0,0060373 atm, iar temperatura este 0,01 [oC] sau 273,16 [K]. 28 t[o C] 0 5 10 15 20 40 60 Preesiunea vaporilor [torr] 4,58 6,51 9,94 12,67 17,5 55,1 149

Figura 12 Diagrama Pcr si Ptr la scara neuniforma

2.5. Punctul de fierbere al apei Punctul de fierbere al unei substane este temperatura la care tranziia de la starea de agregare lichid la cea gazoas se petrece n volumul lichidului i nu doar la suprafa. ntruct punctul de fierbere depinde de presiune, aceasta trebuie precizat. Adesea punctul de fierbere se d la presiunea de 1 atm (101325 Pa). Cnd presiunea crete, punctul de fierbere crete i el, pn cnd se atinge punctul critic, la care proprietile gazului i ale lichidului devin identice. n direcia opus, prin scderea presiunii punctul de fierbere scade pn se atinge punctul triplu al substanei respective. Procesul de fierbere implic o cldur pe care care lichidul trebuie s-o primesc pentru a se transforma n gaz, numit cldura latent de vaporizare, astfel c pe perioada ct lichidul fierbe i se transform treptat n gaz, cldura transferat acestuia nu se manifest printr -o cretere a temperaturii, de unde i calificativul de "latent". La nivel molecular, punctul de fierbere corespunde situaiei n care moleculele de lichid au suficient energie pentru a rupe forelor intermoleculare de coeziune a lichidului. Cldura latent de vaporizare reprezint o msur a mrimii acestor fore. Punctul de fierbere al apei la presiunea de o atmosfer fizic (101325 Pa) este foarte aproape de 100 C. Presiunea atmosferic scade cu altitudinea i astfel i temperatura la care fierbe apa scad.

29

Capitolul III. 3. Metode de masurarea temperaturii Masurarea temperaturii se realizeaza cu ajutorul un corp termometric ale carui proprietati fizice variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea echilibrului termodinamic intre corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si corpul termometric, stare in care, transferul de caldura dintre acestea se anuleaza. O clasificare generala a metodelor de masurarea temperaturilor ar fi generata de pozitia corpului a carui temperatura se vrea masurata si cea a mijlocului de masurare: 3.1. Metode de msurare prin care corpul termometric este adus n contact direct cu sistemul studiat. Unde se impugn urmatoarele conditii: - realizarea echilibrului termic ntre corpul termometric i sistem - mas mic a corpului termometric pentru a nu modifica temperature 3.2. Metode de msurare de la distan. - se bazeaz pe radiaia termic emis de corpuri Metodele si aparatele folosite pentru masurarea temperaturii se clasifica si in functie de proprietatea fizica a corpului termometric utilizata in acest scop. In general, se foloseste variatia urmatoarelor proprietati fizice ale materialelor sau corpurilor termometrice functie de temperatura: 3.1.1. Variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura (termometre cu tub si tija, termometre cu lama bimetalica); 3.1.2. Variatia volumului functie de temperatura a unor lichide in tuburi capilare (termometre cu lichid); 3.1.3. Variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intrun volum inchis (termometre manometrice); 3.1.4. Variatia functie de temperatura a rezistentei electrice a unor conductoare (termorezistente) si semiconductoare (termistoare), traductoare termorezistive); 3.1.5. Aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) la capetele libere a doua conductoare diferite, sudate intre ele, cand sudura se afla la temperatura de masurat iar capetele libere la o temperatura cunoscuta si constanta (termocupluri); 3.2.1. Actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit (pirometre optice cu radiatie totala, pirometre optice cu benzi de radiatie, pirometre spectrale si pirometre cu dispersie sau de culoare); In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660 oC - se numesc termometre, iar peste 660oC,- pirometre. Domeniul de utilizare a principalelor aparate folosite pentru masurarea temperaturii sunt prezentate in Tabel 1

30

Tabel 7 Domeniile de utilizare ale unor aparate de masurat temperatura Domeniul de masura [ oC] 0 - 30 ... + 30 - 30 ... + 500 - 30 ... + 600 - 30 ... + 750 pana la + 1000 - 60 ... + 100 - 70 ... + 110 - 200 ... + 30 pana la + 100 pana la + 350 - 70 ... + 30 + 50 ... + 180 - 30 ... + 400 + 350 ... + 650 + 20 ... + 600 pana la + 150 - 60 ... + 150 - 50 ... + 150 pana la + 400 - 220 ... + 500 pana la + 100 pana la + 600 pana la + 600 pana la + 700 pana la + 900 pana la + 1000 pana la + 1300 pana la + 1600 + 700 ... + 1400 + 700 ... + 2000 + 600 ... + 1600 + 600 ... + 3000 + 600 ... + 2000 Materiale 1 Mercur Mercur si atmosfera de azot la 10 bar la 20 bar la 70 bar Umplutura de galiu Aliaj de mercur cu taliu Umplutura de toluen Umplutura de pentan tehnic Umplutura de gaz lampant Umplutura de mercur Bioxid de carbon Eter Hidrocarburi Mercur Invar cu continut de 36% Ni Fier Nichel Cupru Wolfram Platina Bismut-platina Cupru-constantan Argint-constantan Fier-constantan Manganina-constantan Nichelcrom-constantan Nichel-nichelcrom Platina-platinarodiu (Cu diafragma) Aparat de masurat 2

Termometre cu lichid

Termometre cu presiune de lichid Termometre cu presiune de vapori Termometre cu dilatarea metalelor Termorezistente Termoelemente

Termoelemente

Pirometre de radiatie totala Pirometre de radiatie monocromatica Con Seger

( Cu filtru fumuriu)

31

3.1.1. Variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura Termometre cu tub si tija, termometre cu lama bimetalica; Se bazeaz pe fenomenul de dilatare liniar a unei tije sau lame metalice: l = lo (1+ t) (87) a) Termometre metalice (cu tij)

Figura 13 Termometru cu tija Acul indicator este deplasat datorit diferenei de dilatare dintre teac i tij. Se execut pentru temperaturi de maxim 500oC Se utilizeaz pentru msurarea temperaturii lichidelor Poate avea contacte electrice acionate la atingerea unor anumite temperaturi. b) Termometrul cu bimetal Dilatarea termic este util n termometrele cu bimetal. Termobimetalele se realizeaz din lamele subiri din metale sau aliaje cu coeficieni de dilatare termic liniar diferii, sudate pe ntreaga lor lungime prin laminare la cald. Sub aciunea cldurii apar deformaii dinspre materialul activ (A) cu coeficient de dilatare termic mare, spre materialul inert (I) sau pasiv cu coeficient de dilatare mic. Dac la temperatura de 0C lamela bimetalic este dreapt, reprezentat cu linie roie, la creterea temperaturii cu tC, prin alungirea termic diferit a celor dou materiale, lamela se va curba aproximativ ca un arc de cerc cu raza "R" care nchide unghiul la centru " =2u" (reprezentat cu linie neagr). Exprimnd alungirile termice al celor dou lamele cu condiia aderenei lor pe ntreaga lungime de contact, rezult: L1=R1=L(1+it) (88) L2= (R1+g)=L(1+At) g= L(A- i )t (89) unde: A; i - coeficienii de dilatare termic liniar ai celor dou materiale; g - grosimea total a celor dou lamele; L - lungimea lamelei n stare nedeformat.

32

Figura 14 Deformarea bimetalului sub aciunea cldurii "f=NP" a captului liber al lamelei: (90) Un calcul mai exact ofer rezultatul:
( )

(91)

iar din: (92) cu ajutorul integralei lui Mohr, se poate obine sgeata termic deplasarea captului mobil al lamelei caracteristica static a traductorului: (93) Sensibilitatea traductorului "S" este cu att mai mare cu ct diferena ntre coeficienii de dilatare termic i lungimea lamelei sunt mai mari i grosimea lamelei mai mic: (94) Din condiii de rezisten a materialelor rezult un maxim al sensibilitii dac: ( ) (95) unde "E" este modulul de elasticitate (Young) al fiecrui material. O lamela bimetalica poate fi reprezentata ca in figura 13.

Figura 15 Lamela bimetalica n funcie de temperatura de msurat, elementul bimetalic i modific curbura. Aceast modificare se transmite acului indicator.

33

3.1.2. Variatia volumului functie de temperatura a unor lichide in tuburi capilare Termometrul cu lichid Principiul de funcionare: dilatarea volumic a lichidelor: V= Vo(1+ t) (96) Modificarea temperaturii produce dilatarea (sau contractarea) materialului. Pe acest fenomen se bazeaz multe termometre. Tipic este termometrul cu lichid unde un volum "V" de lichid nchis n bulbul termometrului se dilat i volumul suplimentar urc ntr-un tub subire capilar. nlimea la care urc va fi: h= t 4Vo(alichid asticla) /(pd2) (97) rezultnd din egalarea volumului suplimentar de lichid V care iese din Figura Figura 17 16Termoetru Termometru cu bulb i ocup un volum cilindric n capilar: cu lichid lichid V = Vo[1+(alichid asticla)t+ Vo = hpd2/4 (98) unde: Vo este volumul bulbului (i de lichid din bulb) la t=0 alichid coeficientul de dilatare volumic al lichidului asticla coeficientul de dilatare volumic al sticlei termometrului d diametrul tubului capilar t temperatura n grade Celsius. Lichidele cele mai folosite sunt alcoolul (colorat cu un colorant pentru a fi vizibil n tubul capilar) i mercurul. 3.1.3. Variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intr-un volum inchis. Termometre manometrice Termometrul cu gaz la volum constant funcioneaz pe baza ecuaiei termice a gazelor: pV = mRT (99) unde: ppresiunea gazului; Vvolumul gazului; mnumrul de kilomoli de gaz; Rconstanta universal a gazelor (8310 *J/(kmolK+)) Ttemperatura n grade absolute, Kelvin, K (=273+t oC). Ecuaia *14+ arat c se poate msura temperatura din dilatarea unui gaz la presiune constant. n practic este mai Figura 18 Termometrul cu gaz la volum constant avantajos s meninem volumul de gaz constant i s msurm presiunea pentru a determina temperatura. Avantajele acestui tip de termometru sunt deosebita liniaritate i repetabilitatea. n termometrul cu gaz la volum constant, temperatura este msurat de presiunea generat de un volum fix de gaz. Formula barometric i distribuia Boltzmann 34

Presiunea atmosferic "p" variaz cu nlimea "h" dup legea: p = po e Mg/(RT) (100) unde: po presiunea atmosferic la nivelul mrii (h=0); g acceleraia gravitaional; h altitudinea; M masa molar a gazului; R constanta universal a gazelor *8310 J/ (kmolK)+ T temperatura gazului. Din teoria cinetico-molecular a gazelor presiunea este: ( ) nm ( ) n( ) (101) unde: n numrul de molecule din unitatea de volum (densitate de particule); m masa unei molecule [m= M/NA =masa molar/numr Avogadro+; V2 viteza ptratic medie a moleculelor; kB constanta Boltzmann [kB = R/NA]. n condiii izoterme relaia presiunii va fi: n = no e mgh/(kT) (102) unde: no este densitatea de particule la h=0, iar n densitatea de particule la nlimea h. Dac ne nchipuim c pn acum am lucrat cu un gaz nchis ntr-un cilindru foarte nalt de nlime h i modificm forma cilindrului fcndu-l foarte plat, nlime mic i suprafa mare, fr a-i modifica volumul i nici temperature gazului atunci formula (102) poate fi scris ca: n = noe W/(kT) (103) unde W este energia unei molecule. 3.1.4 Variatia functie de temperatura a rezistentei electrice a unor conductoare (termorezistente) si semiconductoare (termistoare), traductoare termorezistive); Termorezistena din platin Din cauza vibraiilor atomilor n nodurile reelei cristaline a unui metal, deplasarea electronilor de conducie este ngreunat. n acest fel aparerezistivitatea electric a metalelor dependent de temperatur fiindc amplitudinea vibraiilor reelei cristaline este dependent de temperatur. Cunoscnd dependena de temperatur a rezistivitii electrice a metalului, putem construi un senzor de temperatur bazat pe acest fenomen. Platina se utilizeaz la construirea termorezistenelor fiindc se prelucreaz relativ uor i este stabil din punct de vedere chimic i fizic pe o gam larg de temperaturi n diverse medii.

35

Figura 19 Construcia unei termorezistene din platin Pentru comportarea rezistenei electrice a platinei n funcie de temperature avem ecuaia empiric Callendar-Van Dusen : [ ( ) ( ) ( ) ( ) ] (104)

R = rezistena electric la temperatura "t" ; R0 = rezistena electric la 0C; =0 pentru t 0oC>0 la t<0

panta medie a curbei rezisten/temperatur n intervalul 0100C, fiind un indicator bun al puritii platinei i al strii de tratament termic (recoacere, annealing); a= (R100R0)/(100R0) (105) deprtarea de la liniaritate a curbei rezisten/temperatur n intervalul 0-100C, depinznd de dilatarea termic a materialului i de densitatea de stri electronice lng nivelul Fermi. Termorezistenele sunt fcute din platin cu puritate conform standardelor IEC/DIN, n care platina este uor impurificat cu un metal din grupa platinei, sau din platin cu pu ritate de referin 99,99%. La 0C ambele termorezistene au 100 W, dar la 100C platina de puritate IEC/DIN va arta 138,5 W, iar cea cu puritate de referin 139,26 W. Platina cu puritate IEC/DIN are a = 3,850 10 - 3 W/W/C Platina cu puritate de referin are a = 3,926 10 - 3 W/W/C Ecuaia Callendar-Van Dusen poate fi aproximat cu relaia mai simpl : R=R0 (1+At+Bt2 ) t 0C (106) R=R0 [1+At+Bt2 +C(t-100 oC)t3] t<0C (107) unde: A= (1+/100) C-1, (108) B = -10-4 C-2.(109) Pentru interanjabilitatea termorezistenelor de platin standardul internaional IEC 751, echivalent ITS 90, stabilete urmtoarele valori pentru coeficienii din relaia rezisten/temperatur : A= 3,90833 10 - 3 C - 1 ; B= - 5,7753 10 - 7 C - 2 ; C= - 4,1833 10 - 12 C - 4 .

36

3.1.5. Aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) Aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) la capetele libere a doua conductoare diferite, sudate intre ele, cand sudura se afla la temperatura de masurat iar capetele libere la o temperatura cunoscuta si constanta (termocupluri); Termocuplul ntr-un fir metalic ale crui capete se afl la temperaturi diferite TA > TB apare o diferen de potential electric UAB cauzat de faptul c electronii de conductive din captul cu temperatur mai mare au o energie cinetic mai mare i vor difuza ctre captul mai rece. n acest fel captul cald se va ncrca pozitiv iar captul rece al firului se va ncrca negativ. De remarcat c n cazul n care purttorii mobili de sarcin sunt golurile, sarcini pozitive, atunci captul cald se ncarc negativ iar cel rece pozitiv. Acest fenomen a fost pus n eviden de Seebeck n anul 1821 i poart numele de efect Seebeck. Din aceast cauz efectul termoelectric sau efectul Seebeck este folosit pentru determinarea tipului de purttori de sarcin liberi dintr un semiconductor.

Figura 20 Scheme unui termocuplu Generarea unei tensiuni termoelectrice prin aplicarea unei diferene de temperatur unui dispozitiv format din 2 metale diferite. Efectul Seebeck are trei cauze care se reflect n coeficientul Seebeck : S = Sv+Sc+Sf (110) Sv -componenta volumic a coeficientului Seebeck, datorat difuziei preponderente a purttorilor mobili de sarcin electric de la extremitatea cald spre cea rece; Sc -componenta de contact a coeficientului Seebeck, datorat variaiei potenialului de contact cu temperatura, legat de dependena de temperature a potenialului chimic, nivelul Fermi F (important doar la semiconductori); Sf -componenta fononic a coeficientului Seebeck, datorat antrenrii electronilor de conducie de ctre fononii (vibraiile reelei cristaline) care se deplaseaz de la extremitatea cald spre cea rece (important doar la temperaturi foarte joase, criogenice). Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.) UAB este direct proporional cu diferena de temperatur dintre capetele firului: UAB = VA VB = S( TA TB ) (111) Unde: S este coeficientul Seebeck, o proprietate a materialului din care este fcut firul. n cazul concret n care firul este din cupru i plecm din A i B tot cu fire din cupru ctre un instrument de msur sensibil, vom constata c tensiunea indicat va fi zero. Cauza este aceea c din tensiunea iniial UAB se scade tensiunea termoelectric a firelor de legtur, n 37

cazul de fa identic cu tensiunea iniial. Este ca i cum am lega dou baterii identice cu bornele "+" mpreun i bornele "" mpreun, oriunde ntrerupem circuitul i msurm tensiunea, aceasta va fi zero. Situaia se schimb dac ntre punctele A i B avem un fir de nichel, iar de la punctele A i B plecm ctre instrumentul de msur cu un fir din cupru, atunci voltmetrul va indica o diferen de potenial. n acest caz fiind vorba de m etale diferite, cu coeficieni Seebeck diferii, diferena de potenial msurat va fi: U = UAB(Ni) UAB(Cu) = SNi(TA TB) SCu(TA TB) = (SNi SCu)(TA TB) (112) De regul se dau n tabele coeficienii Seebeck relativi (tabel 8), msurai pentru materialul respectiv fa de un material de referin (de cele mai multe ori platina). Alturat este tabelul cu valoarea tensiunii termoelectromotoare (t.t.e.m.) U, n milivoli, pentru diverse materiale fa de platin (Pt) atunci cnd o jonciune este meninut la 0C i cealalt la 100C. Tabel 8 Coeficienii relativi Seebeck Metal Ag U(mV) 0,74 Bi 7,34 Cu 0,76 Co 1,33 Fe 1,98 Ge 33,9 Mo 1,45 Ni 1,48 Pb 0,44 Sb 4,89 S 41,5

Coeficientul Seebeck al unui material nu rmne constant n funcie de temperatur. Materialele care puse mpreun manifest efect Seebeck formeaz un termocuplu. Dou materiale poat fi folosite mpreun ntr-un termocuplu industrial doar dac coeficientul Seebeck al cuplului este relativ constant pe domeniul de temperaturi n care se lucreaz. Avantajele termocuplelor sunt preul mic (o pereche de fire de 1m <1$), precizia bun a msurtorilor i domeniul de lucru larg (<0C la >1000C). Principalul deza vantaj al termocuplelor este tensiunea mic produs (50 V/C la termocuplul Fe/constantan tip J). Problema acestei tensiuni nu este neaprat mrimea ei ci faptul c este comparabil tensiunile termoelectrice generate pe jonciunile parazite formate la conexiunile ntre fire ctre instrumentul de msur.

38

Tensiunile termometrice [mV] generate de termocuplurile uzuale


Temperatura (oC) Tip N +Nicrosil Tip T +Cu Tip J +Fe Tip E +Cromel Tip K +Cromel Tip S +PtRh 1 2 -200 -100 -5.7 -8.15 -8.82 -5.89 -3.4 -4.6 -5.24 -3.55 3 0 0 0 0 0 0 0 4 100 2.774 4.25 5.37 6.317 4.1 0.64 5 200 5.912 9.2 10.95 13.42 8.13 1.44 6 300 9.34 14.89 16.55 21.03 12.21 2.32 7 400 12.97 20.99 22.15 28.94 16.4 3.26 8 500 16.74 27.4 27.84 37 20.65 4.22 9 600 20.61 34.3 33.66 45.09 24.91 5.23
Tensiunea [mV]

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500 1600 24.53 28.46 32.37 36.25 40.08 43.84 47.5 39.79 53.11 29.15 6.27 46.23 61.02 33.32 7.34 53.15 68.68 37.37 41.32 45.16 48.85 8.45 9.6 10.77 11.97 13.17 14.38 15.58 16.76

Temperatura t [oC]

1600 1400
1200

80 70
60

1000 800 600


400

50 40 30
20

200 0
-200 -400

10 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
-10 -20

Temperatura (oC) Tip T +Cu -Constantan Tip E +Cromel -Constantan Tip S +PtRh -Pt

Tip N +Nicrosil Nisil Tip J +Fe -Constantan Tip K +Cromel -Alumen

Pozitia

Figura 21 Graficul tensiunilor termometrice u=f{t[oC]}

Figura 22 Jonctiuni termocuplice Un termocuplu are ntotdeauna dou jonciuni (figura 20), una de msur (cald) alta dereferin (rece). ntr-un montaj clasic (A) jonciunea de referin a termocuplului emeninut la temperatur constant n ap cu ghea (0C). n sistemele moderne demsurare a temperaturii (B) se folosete un senzor de temperatur suplimentar carecompenseaz efectul jonciunii reci aflat la temperatura mediului ambiant (variabil). 3.2. Metode de msurare de la distan. 3.2.1. Actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit (pirometre optice cu radiatie totala, pirometre optice cu benzi de radiatie, pirometre spectrale si pirometre cu dispersie sau de culoare); RADIAIA TERMIC Orice corp radiaz n mediul nconjurtor energie electromagnetic (unde electromagnetice) numit radiaie termic. Energia emis depinde de temperatura corpului, indicnd c energia intern a corpului se transform n energie electromagnetic. Energia emis 39

Tensiunea u [mV]

Graficul tensiunilor termoelectrice n funcie de temperatur pentru termocuplurile uzuale.

n unitatea de timp i pe unitatea de suprafa a corpului, radiana integral "R", este direct proporional cu temperatura absolut a corpului la puterea a patra ( legea Stefan Boltzmann): [W/m2] (113) unde: 5,6710-8 * constanta Stefan - Boltzmann; emisivitatea suprafeei(0< =0 corp alb; =1 corp negru; depinde de material, (0,1) corp gri. + (114)

Dac corpurile doar ar emite radiaie termic, energia lor intern i implicit temperatura ar tinde la zero. Fiindc mediul nconjurtor are o anumit temperatur, corpurile emit i absorb radiaie pn ajung la temperatura mediului cnd se realizeaz un echilibru ntre radiaia emis i cea absorbit. Exemple 1. Puterea radiat de corpul omenesc: Suprafaa corpului S = 1 m2 emisivitatea =1 Temperatura corpului t = 37C = 310 K (T4 = 9,2109 K4) Puterea radiat (115) Trebuie s inem seama de puterea primit de la mediul nconjurtor. Temperatura mediului T' = 22C = 295 K (T'4 = 7,5109 K4) Puterea absorbit (116) Puterea pierdut de corp = Putere radiat Putere absorbit P-P=523-425=98 [W] (117)

40

Capitolul IV 4. Mijloace de masurarea temperaturii. Primele mijloace de masurarea temperaturii au purtat numele de termoscoape, iar versiuni diferite de termoscoape au fost construite de mai muli inventatori aproximativ n aceeai perioad. Inventatorul italian Santorio Santorio a fost primul care a prevzut instrumentul su cu o scar numeric, dei lui Galileo Galilei i se atribuie meritul de a fi construit primul termometru n anul 1593 (un termometru rudimentar cu ap, primul care a permis msurarea variaiilor de temperatur), Gabriel Fahrenheit punea la punct n anul 1714 primul termometru cu mercur i tub capilar nchis, adevratul precursor al termometrului modern. Un termometru este un instrument care msoar temperatura unui sistem ntr -un mod cantitativ. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este de a gsi o substan avnd o proprietate, care se schimb n mod regulat cu temperatura. Cea mai direct masurare este liniar: t(x) = ax + b, (118) 4.1. Tipuri de termometre O mare varietate de dispozitive sunt folosite ca termometre. Condiia principal este ca o proprietate uor de msurat, cum ar fi lungimea coloanei de mercur, s se schimbe pronunat i vizibil o dat cu schimbri ale temperaturii. Variaia acelei proprieti ar trebui sa rmn relativ liniar fa de variaiile temperaturii. Cu alte cuvinte, o schimbare cu o unitate n temperatur ar trebui s duc la o schimbare cu o unitate n proprietatea ce va fi msurat n toate punctele scalei. Rezistena electric a conductorilor i semiconductorilor crete o dat cu creterea temperaturii. Acest fenomen sta la baza termometrului cu rezisten unde un voltaj constant sau un potenial electric, este aplicat unui termistor. Pentru un termistor de o anumit compoziie msura unei temperaturi specifice va determina o rezisten specific prin termistor. Aceast rezisten poate fi msurat de un galvanometru i devine msura temperaturii. Diferii termistori din nichel, mangan sau cobalt sunt folosii pentru tem peraturi ntre 46oC i 150oC. Similar, termistori din alte metale sau aliaje sunt folosii pentru temperaturi mult mai nalte; platina, de exemplu, poate fi folosit pentru temperaturi de pn la 930oC. Msurri foarte precise de temperatur pot fi fcute cu termocupluri, unde o diferen mic de voltaj (msurat n milivoli) apare cnd dou fire de metale diferite sunt unite pent ru a forma un cerc i cele dou jonciuni au temperaturi diferite. Pentru a mri voltajul, mai multe termocupluri pot fi conectate n serie pentru a forma un termopil. Deoarece voltajul depinde de diferena de temperatur a jonciunilor, o jonciune trebuie pstrat la o temperatur cunoscut. Termistorii i termocuplurile au adesea o unitate senzitiv mai mic de cm n lungime care le permite s rspund rapid la schimbrile de temperatur i le face ideale pentru multe scopuri biologice i de inginerie. 41

Pirometrul optic este folosit pentru a msura temperatura obiectelor solide la temperaturi mai mari de 700oC unde majoritatea celorlalte termometre se topesc. La o asemenea temperatur ridicat, solidele radiaz suficient energie n raza vizual pentru a permite msurri optice folosind aa numitul fenomen glow color. Culoarea la care strlucirea obiectelor fierbini se schimb de la rou nchis trecnd prin galben i atingnd aproape culoarea alb este de aproximativ 1300oC. Pirometrul conine un filament de tipul celui din becul obinuit controlat de un reostat care este calibrat n aa fel nct culorile n care filamentul strlucete s corespund unor temperaturi specifice. Temperatura unui obiect strlucitor poate fi msurat prin observarea obiectului prin pirometru i prin ajustarea reostatului pn cnd filamentul se mbin n imaginea obiectului. n acest punct temperatura filamentului i a obiectului este egal i poate fi citit de pe reostatul calibrat. Termometrele mai pot fi construite pentru a nregistra temperatura maxim sau minim atins. Un termometru medical, de exemplu, este un instrument pentru citirea temperaturii maxime. Temperaturile maxime atinse n timpul activitii cu unelte i maini poate fi de asemenea estimat cu ajutorul unor straturi de vopsea special care ii schimb culoarea cnd anumite temperaturi sunt atinse. Din multitudinea de aparate si metode folosite pentru masurarea temperaturii, amintim: - termometrele de sticla cu lichid, - termometrele electrice cu rezistenta, - pirometrele termoelectrice (termocupluri) - pirometrul cu radiatie si disparitia partiala a filamentului. 4.1.1. Termometre de sticla cu lichid Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid (Figura 1) se bazeaza pe variatia volumului unui lichid (mercur, toluen, alcool etilic, eter de petrol, pentan) inchis intr-un tub capilar de sticla. Cele mai utilizate termometre sunt cele cu mercur (- 38oC ... + 700oC). Partile componente ale unui astfel de termometru sunt date in figura de mai jos:

Figura 23 Termometru cu mercur 42

Dezavantajul acestora consta in faptul ca au inertie termica mare nefiind adecvate masurarii temperaturii in regim variabil. Din punct de vedere constructiv se deosebesc: - termometre capsulate, la care tubul capilar si scala gradata sunt introduse impreuna intr-un tub de protectie, - termometre tija, a caror scala este gradata direct pe tubul capilar. - termometre cu contacte fixe, - cu contacte mobile etc. Termometrele cu lichid indica corect temperatura numai atunci cand intreaga masa a lichidului termometric se afla la temperatura care trebuie masurata, deci cand elementul sensibil este cufundat in intregime in mediul de masurat. Daca coloana de mercur este incomplet cufundata in mediul de masurat, se efectueaza corectia de temperatura t cu relatia: t = na( t - t1 ) [ oC] , (119) in care: n este numarul de diviziuni ale portiunii necufundate a coloanei de mercur, exprimat in grade din scala termometrului; t - temperatura indicata de termometru, in oC ; t1 - temperatura firului capilar necufundat in mediul de masurat (de obicei egala cu cea a mediului ambiant), in oC ; a - coeficientul de dilatare aparenta a lichidului termometric (pentru mercur a=0,000166 [grd-1] 4.1.2. Termometre electrice cu rezistenta Functionarea acestor termometre se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a metalului cu temperatura. In figura 2 se prezinta variatia rezistentei electrice cu temperatura pentru cateva materiale mai des utilizate. Aceste termometre se folosesc pe scara larga in industrie avand un domeniu larg de temperaturi, - 120oC ...+ 850oC. Materialele din care se confectioneaza termorezistentele trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: - sa nu-si schimbe proprietatile fizice si chimice, - coeficientul de variatie a rezistentei electrice cu temperatura sa fie mare, - variatia rezistentei electrice cu temperatura sa fie cat mai liniara - proprietatile materialului sa poata fi usor reproduse. Materialele care satisfac aceste cerinte sunt platina (- 183oC ... + 700oC), cuprul, nichelul, fierul (- 50oC ... + 150oC) si unele aliaje.

Rezistenta electrica a conductoarelor utilizate variaza cu temperatura dupa relatia: 43

Rt = Ro ( 1 + at + bt2 + ct3 + ...) , (120) unde: Rt este rezistenta electrica la temperatura t, Ro - rezistenta electrica la temperatura de etalonare (in general 0oC), a, b, c, ... - constante. La majoritatea materialelor, pentru masurarea temperaturii se iau in considerare numai primele doua constante din paranteza relatiei precedente. In practica, relatia de mai sus este utilizata sub forma ecuatiei lui Callender: ( relatia (1.4) in care: Ro, R100, Rt sunt rezistentele electrice ale materialului la 0oC; 100oC si la temperatura t, - coeficient. ) [ ] (121)

[o C] 0 100 200 300 400 500 600 700

Rt[]/Ro[]
Pt 1.00 1.35 1.65 1.92 2.20 2.50 2.83 3.12 Cu 1.00 1.40 1.82 2.25 2.68 3.10 Ni 1.00 1.50 2.10 2.70 3.80 4.38 4.55 5.00 4 3
2

Fe 1.00 2.40 3.25 4.50 6.00 1.70

Variatia rezistentei electrice a metalelor (Pt, Cu, Ni, Fe) cu temperatura


Rt[]/Ro[]
7

800
5 Pt Cu Ni Fe

1 0 0 100 200 300 400 500 600 700 800

[oC]

Figura 24 Variatia rezistentel electrice cu temperatura In figura 22 se prezinta schema de infasurare a unui termometru cu rezistenta din platina (a) precum si aspectul exterior al termometrului (b).

44

Figura 25 Termometru cu rezistenta din platina Masurarea rezistentei electrice a elementului sensibil al termometrului se poate face cu ajutorul urmatoarelor instrumente electrice: - punti echilibrate (figura 24.a) in care rezistentele R1, R2, R3 sunt constante, iar la valoarea curentului prin galvanometru IG=0; - punti neechilibrate (figura 24.b), la care curentul prin galvanometru IG =f (Rt); - logometre (figura 24.c), la care unghiul de deviere al cadrului mobil j tj (Rt); - milivoltmetre digitale (electronice).

Figura 26 Scheme de principiu pentru termometre cu rezistenta 4.1.3. Termometru Digital Tensiunea termoelectromotare care apare in circuit poate fi masurata si cu un termometru digital. Senzorul de temperatura este un termocuplu. Acest aparat permite citirea temperaturii direct 0C, 0F sau K. Domeniul de masurare pentru termocuplul digital este 200-18000C (depinde de tipul termocuplului) iar domeniul de tensiuni de la 10-75 mV.

45

4.2. Pirometre 4.2.1. Pirometre termoelectrice Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii cu o larga raspandire datorita avantajelor pe care le ofera fata de alte mijloace de masurare a temperaturii si anume: are o constructie simpla, pret de cost redus, interval mare de masura (-200oC ... + 3000oC), poate fi conectat la diferite indicatoare, inregistratoare, semnalizare si comanda. Termocuplul impreuna cu aparatul electric de masurat, poarta denumirea de pirometru termoelectric. Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor se bazeaza pe legile fenomenelor termoelectrice. Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.), care apare in circuitul celor doi conductori omogeni care compun termocuplul, este rezultatul actiunii concomitente a efectului Thomson si a efectului Seebeck. Efectul Thomson reprezinta aparitia unei t.t.e.m. Ea intr-un conductor "a" (fig.25) a carui capete se afla la temperaturi diferite: (122) unde: este coeficientul Thomson pentru conductorul respectiv. Efectul Seebeck consta in aparitia unei t.t.e.m. eab(T1), eab(T2), la locul de contact al celor doi conductori "a" si "b". T.t.e.m. totala care este functie numai de valorile temperaturilor T1 si T2, se poate prezenta prin relatia: Eab(T1,T2) =e ab(T2) - e ab(T1) (123) (124)

unde: eab(T1), eab(T2) sunt t.t.e.m.care apar la cele doua capete ale termocuplului ca rezultat comun al celor doua efecte. Aplicatiile practice se bazeaza pe trei legi de baza empirice si anume: legea metalelor omogene.Intr-un circuit termoelectric format dintr-un singur metal omogen, nu poate aparea un curent termoelectric prin incalzirea acestuia; legea metalelor intermediare. Suma algebrica a t.t.e.m. intr-un circuit compus dintr-un numar oarecare de materiale diferite este zero, daca intreg circuitul se afla la aceeasi temperatura; legea temperaturilor succesive sau intermediare. Daca doua metale omogene, de natura diferita, produc o t.t.e.m. E1, cand jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T2 si o t.t.e.m. E2 cand jonctiunile sunt la temperaturile T2 si T3, t.t.e.m. generata cand jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T3 va fi E1 + E2. Din aceste legi rezulta ca daca intre jonctiunile 1 si 2 (figua 26) se introduce un conductor de prelungire, circuitul se comporta ca si cum nici nu ar exista cel de al treilea material.

46

Figura 27 Schema de principiu a unui termocuplu

Figura 28 Circuit termoelectric elementar

Daca una din temperaturi, de exemplu T2, se mentine constanta, t.t.e.m.rezultata depinde numai de temperatura T1, adica: Eab(T1, T2) =f (T1) . (125) Circuitele termoelectrice utilizate pentru masurarea temperaturii (figura 26), se compun din termocuplul format din doua materiale de natura diferita a si b sudate la jonctiunea 1 (sudura calda), cablurile de prelungire CP confectionate din acelasi material ca si conductorii termocuplului, care au rolul de a deplasa jonctiunea de referinta 2 (cu fluctuatii mari de temperatura) in zona 2, unde temperatura poate fi mentinuta constanta, si aparatul pentru masurarea t.t.e.m. 3 (care de obicei este un milivoltmetru) conectat la jonctiunea de referinta prin conductori de cupru. Etalonarea milivoltmetrelor pentru termocupluri se face in general la temperatura de 0 oC sau 20oC a sudurii reci. Daca, in conditiile de masurare temperatura sudurii reci variaza in raport cu temperatura de etalonare se efectueaza corectia acesteia dupa relatia: treal =tind + k (t1 - to) (oC) , (126) unde: treal este temperatura reala, in oC; tind - temperatura indicata de aparat, in oC; to - temperatura sudurii reci la etalonare (to t=0oC,in cadrul lucrarii), in oC; t1 - temperatura sudurii reci in timpul masurarii, in oC; k - coeficient care depinde de tipul termocuplului si de intervalul de temperatura. In tabelul 4 se dau valorile coeficientului k pentru cele mai uzuale termocupluri. Tabel 9 Valorile coeficientului k Cromelcopel 0,067 Fiercopel 0,056 TERMOCUPLUL FierCupru- CupruCromelConstan- Copel Constan- Alumel tan tan 0,053 0,046 0,040 0,040 NichelCromnichel 0,040 Platina Rodiuplatina 0,006

Compensarea influentei variatiei temperaturii sudurii reci se poate face automat prin folosirea unor dispozitive numite punti compensatoare (figura 25) alimentate la curent continuu, constant si alcatuite din doua rezistente (R1, R2) independente de temperatura (din manganina sau constantan) si doua rezistente (Rt1, Rt2) dependente de temperatura(Cu, Ni). Puntea este alimentata in curent continuu de la sursa S prin rezistenta aditionala Ra necesara reglarii curentului in punte. Cand are loc modificarea temperaturii jonctiunii de referinta fata de 47

temperatura de etalonare, se dezechilibreaza puntea iar diferenta de potential, proportionala cu variatia temperaturii care apare in diagonala CD, compenseaza t.t.e.m. dezvoltata de termocuplu. In tabelul 10 sunt prezentate termocuplurile cele mai uzuale si caracteristicile lor, iar in fig.18, ansamblul unui termocuplu pentru masurarea temperaturii in spatii inchise.

Figura 30 Termocuplul 1-termoelectrozi; 2- teaca de protectie; 3- cutia de conexiuni; 4- placa de borne.

Figura 29 Compensarea automata a variatiei de temperatura.

48

Tabel 10 Termocupluri si caracteristicile lor


Termocuplul 0 FierConstantan Cupru-Constantan Cromel-Constantan Cromel-AluMel(NiCr-Ni) Cupru-Copel Cromel-Copel PtRh(lo%) -Pt PtRh(13%)Pt PtRh(30%)PtRh(6%) (PtRh-18) PtRh(20%)PtRh(5%) IrRh(40%)-Ir IrRh(5o%) Ir IrRh(60%) Ir WRo(5%) WRo(25%) WRo(3%) WRo(25%) Cromel FeAu(0,07) Simbol 1 J T E K S R B Polaritatea 2 Fe+Const Cu + Const Cromel+ Const Cromel+ Alumel Cu + Copel Cromel+ Copel PtRh(l0)+ Pt PtRh(13)+ Pt PtRh(30)+ PtRh(6) Limita de utilizare ( C) Minima Maxima continuu intermitent 3 4 5 -200 600 760 -270 400 400 -270 600 1000 -270 1000 1370 -200 0 0 0 0 100 600 1400 1400 1700 100 800 1760 1760 1820
o

T.t.e.m. maxima (mV) 6 42,922 20,869 76,358 54,807 4,721 66,470 18,612 21,006 13,814

PtRh(20)+ PtRh(5) IrRh(40) + Ir IrRh(50) + Ir IrRh(60) + I r WRo(5) + WRo(25) WRo(3) + WRo(25) Cromel + FeAu(0,07) -

0 0 0 0 0 0 -273

1700 2000 2000 2000 2300 2300 -

1790 2150 2140 2100 2500 2400 0

12,509 11,612 12,224 11,654 33,636 40,678 52,629

4.2.2. Pirometre cu radiatie Legile care stabilesc legatura dintre energia radiata si temperatura sunt legile radiatiei emise de Stefan-Boltzmann si Plank. Aceste legi arata ca un corp radiaza energie termica la orice temperatura si ca o crestere a temperaturii provoaca o crestere a energiei radiate. Dupa principiul lor de functionare pirometrele cu radiatie se impart in : pirometre cu radiatie totala avand la baza legea Stefan-Boltzmann, pirometre optice cu disparitia filamentului (cu radiatie partiala) bazate pe legea lui Plank si pirometre fotoelectrice. pirometrele optice monocromatice cu disparitia filamentului sunt larg raspandite in practica industriala deoarece sunt simple, suficient de robuste si usor de manevrat. Schema de principiu a unui pirometru optic cu disparitia filamentului este prezentata in figura 29. El se compune dintr-o parte optica si una electrica. Partea optica se compune din: obiectivul 1, ocularul 2, filtrul 3, sticla absorbanta 4 si diafragma 5. Partea electrica este formata din lampa pirometrica 6, reostatul 7, aparatul de masura 8, becul 9 pentru iluminarea scalei 49

aparatului de masura, scala 10, releul 11, bateriile uscate (de 1,5V) 12, butonul 13 pentru inchiderea circuitului electric al aparatului de masura si butonul 14 pentru alimentarea becului. Masurarea temperaturii se face prin compararea intensitatii radiatiei emise de corpul cercetat cu intensitatea radiatiei filamentului lampii pirometrice a carei incandescenta se regleaza cu ajutorul reostatului. Citirea temperaturii se efectueaza pe scala superioara a aparatului pana la temperatura de 1400oC. Peste aceasta valoare este necesar a se introduce intre obiectiv si lampa pirometrica sticla absorbanta 4 pentru evitarea volatilizarii filamentului. In felul acesta se pot masura temperaturi pana la 2000oC. Temperatura unui corp care nu este negru, masurata cu pirometrul optic monocromatic, este totdeauna mai mica decat temperatura reala a corpului. Corectiile de temperatura ce se impun in asemenea cazuri se efectueaza cu relatia: treal =tind + t [ oC] , (127) unde: t este corectia de temperatura

Figura 31 Schema unui pirometru cu radiatie partiala.

50

PARTEA 2

PLANIFICAREA UNITILOR DE NVARE

51

Proiectarea unitii de nvare MSURRI TEHNICE Unitatea de nvmnt: Liceul Tehnologic Dinu Bratianu An colar: 2013-2014 Profesor ing. Dobrescu Leonard Cristian Disciplina: Msurri tehnice Clasa: a XI-a Unitatea de nvare: Temperatura Titlul leciei: Mijloace de msurare a temperaturii I. Contextualizare. Reflecie nainte de proiectare: Liceul Tehnologic Dinu Brtianu o coal reprezentativ a nvmntului tehnic cu traditie in scolarizarea elevilor in domeniul auto si al cursurilor in vederea obinerii permisului de conducere auto. Elevii sunt colarizai prin urmtoarele forme de nvmnt: liceal, profesional nvmntul liceal cuprinde dou cicluri de nvmnt ce trebuie parcurse: Ciclul inferior, cu urmtoarele domenii de pregtire: mecanic, electronic automatizri, tehnician mecatronist Ciclul superior cu clalificrile profesionale corespunztoare domeniilor din ciclul inferior. Cteva dintre scopurile i obiectivele colii sunt: Adaptarea profilurilor colii la necesitile economiei de pia. Dezvoltarea caracterului prospectiv i permanent al educaiei. Creterea abilitilor generale Asigurarea de anse egale n educaie pentru copii care provin din randul populaei cu nevoi speciale Modernizarea bazei materiale i a infrastructurii Recrutarea i ncadrarea cu personal didactic calificat; Informarea i formarea continu a cadrelor didactice n scopul valorificrii i stimulrii creativitii profesionale prin aplicarea unor strategii centrate pe elev n procesul de predare- nvare; Facilitarea angajrii unui numr ct mai mare de absolveni prin Bursa locurilor de munc pentru absolvenii colii Gestionarea creditor acordate de la bugetul de stat i bugetul local; Extinderea colaborrii colii cu asociaii i alte organizaii Disciplinele de specialitate se mbin armonios cu cele de cultur general n vederea formrii personalitii elevului, pentru ca acesta s fie un participant activ la viaa economic a comunitii. 52

II. Proiectarea scenariului didactic 2.1. Planificare calendaristic anual: In cadrul modulului Tehnici de masurare in domeniu un capitol trateaza Msurarea mrimilor fizico-chimice. Unitatea de nvare aleas este Temperatura. Pentru acest unitate am repartizat 8 ore din numrul total de 72 ore. Am rezervat atat ore pentru unitati de masura si parcurgerea unitilor de nvare care se refer la noiunile de baz i la msurarea mrimilor tehnice. n cadrul unitii de nvare am pus accent pe nsuirea cunotinelor despre definirea notiunii de temperatur, a scarilor de temperatura, metodelor i mijloacelelor de msurare folosite, noiuni absolut necesare pentru domeniul mecanic,o alta unitate de invatare fiind realizata pe cunotinele despre densitate i vscozitate. 2.2. Proiect al unitii de nvare: Unitatea de nvare Temperatura se desfoar pe parcursul a 8 ore. Prima lecie se ocup de definirea notiunii de temperatura. Sunt vizate aici urmtoarele coninuturi - Temperatura empirica. - Temperatura termodinamica. Lecia a II-a are ca titlu Scari de temperatura i urmrete: - Scari de masurare a temperaturii - Scara termodinamica de temperatura (STT) - Realizarea scarii termodinamice de temperatura (STT) Lecia a III-a are ca titlu Metode de msurare a temperaturii i urmrete: - Metode de msurare prin care corpul termometric este adus n contact direct cu sistemul studiat. - Metode de msurare de la distan. Lecia a VI-a are ca titlu Mijloace de msurare a temperaturii i urmrete: - A. Termometre cu dilataie a) termometre cu lichid b) termometre metalice - termometrul mecanic cu tij - termometrul bimetalic B.Termometre manometrice Competenele specifice vizate: 1. Aplic metodele i utilizeaz mijloacele de msurare a mrimilor de baz din domeniul mecanic i electric. 2. Coreleaz mrimile de baz din domeniul mecanic i electric cu mijloacele de msurare i unitile de msur. Activitile de nvare folosite sunt: 53

- discuii de grup pentru definirea mrimilor fizice n legtur cu disciplinele de cultur general, fizic i chimie; - determinarea unitilor de msur pornind de la relaia de definiie (se urmrete i aici transdisciplinaritatea prin utilizarea corect a relaiilor de calcul i a calculului n sine); - discuii dirijate de grup pentru reliefarea domeniilor de aplicabilitate a msurrii mrimii respective; - folosirea organizatorilor grafici pentru realizarea unor scheme structurale, diagrame Venn, diagram T, hri conceptuale avnd la dispoziie fie de documentare i fie de lucru; - discuii dirijate de grup pentru a stabili principiul de funcionare al mijloacelor de msurare i pentru a identifica elementele componente ale acestora analiznd desenele puse la dispoziie de profesor, desenele din manual sau urmrind desenele pe videoproiector; tot din analiza cu atenie a desenelor va rezulta i modul de funcionare al mijloacelor de msurare propuse pentru studiu; - realizarea unor postere, completarea unor fie de lucru - urmrirea imaginilor corespunztoare leciei din soft-ul educaional ,,Msurri tehnice - activitile se vor desfura frontal, pe grupe sau individual. Resursele utilizate sunt: - procedurale:conversaia euristic,expunerea, explicaia, exerciiul, turul galeriei, analiza i sinteza, munca independent, brainstorming, problematizare, observarea dirijat; - materiale: manualul, densimetre,termometre, coli flipchart, markere, soft educaional, fie de lucru, postere - de timp: 8 lecii a 50 minute - umane:clas cu nivel de interes mediu - Toate resursele utilizate vor contribui la stimularea creativitii elevilor i nvarea eficient, prin dezvoltarea abilitilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilitii, sprijin reciproc, precum i a spiritului de echip competiional. - Procesul instructiv-formativ se va desfura conform strategiilor moderne de nvare, folosindu-se n predare metodele active, interactive i centrate pe elev, avndu -se n vedere pstrarea corespondenei dintre competene, obiective, activitile de nvare i cele de evaluare. - Elevii vor motiva utilitatea noiunilor nvate, vor vor fi capabili s foloseasc un limbaj tehnic i de specialitate, s identifice mijloace de msurare i s precizeze mrimea fizic msurat i unitatea de msur corespunztoare. 2.3. Competene generale vizate: n lecia Mijloace de msurare a temperaturii a fost vizat competena tehnic general : - Efectuarea msurtorilor generale - Metode i mijloace de msurare 2.4. Competene specifice: - Aplic metodele i utilizeaz mijloacele de msurare a mrimilor de baz din domeniul mecanic i electric. 54

2.5. Valori i atitudini: Stimularea curiozitii, imaginaiei i perseverenei, ncrederii n fortele proprii prin activitile desfurate - Preocuparea permanent pentru pstrarea strii de sntate personal i colectiv, precum i de protejare a mediului nconjurator - Interesul pentru argumentarea raional - Dezvoltarea toleranei pentru opiniile exprimate de alii - Manifestarea gndirii critice i creative n domeniul tehnic - Contientizarea importanei efecturii msurrii n domeniul tehnic. 2.6. Indicatorii de calitate: I1. Numirea mijloacelor de msurare a temperaturii n funcie de principiul de funcionare I2. Recunoaterea schemelor termometrelor studiate I3. Identificarea elementelor componente ale termometrelor cu dilataie 2.7. Indicatori de performan: I1. Analizarea din punct de vedere al posibilitilor de reciclare a materialelor din care sunt confecionate elementele componente ale termometrelor I2. Descrierea traseului pe care l parcurge informaia de msurare I3. Explicarea diferenei dintre instrumentele de msurare a temperaturii i aparate pentru msurarea temperaturii 2.8. Resurse: Resursele utilizate sunt: - procedurale: metode activ-participative pentru nvare activ; - materiale : manualul, termometre , videoproiector , coli flipchart, markere, soft educaional, fie de lucru, postere - de timp: 50 minute 2.9. Demersul de documentare: - studierea programei colare, a planificrii calendaristice i a planificrii unitii de nvare; - studierea manualelor de Msurri tehnice - www.didactic.ro - www.regielive.ro.strategii.didactice - auxiliar curricular-tehnician metrolog-mijloace de msur pentru mrimi fizico-chimice - ntocmirea proiectului didactic - ntocmirea fielor de lucru, fielor de documentare, a chestionarelor - stabilirea instrumentelor de evaluare - redactarea testului de evaluare

55

III. Demersul didactic 3.1. Etape: 3.1.1. Evocare Se prezint elevilor mai multe termometre pentru a le capta atenia n vederea desfurrii leciei. Se comunic elevilor obiectivele leciei pentru a-i motiva i pentru a-i transforma n coparticipani ai activitii didactice. Legtura cu lecia precedent se realizeaz cernd elevilor ca, pe baza fenomenelor fizice ce stau la baza construciei i funcionrii mijloacelor de msurare a temperaturii, s realizeze o clasificare a acestora. 3.1.2. Realizarea sensului Profesorul face o prezentare la videoproiector a mijloacelor de msurare (anexa 2, anexa 5) i explic modul n care au fost sistematizate cunotinele n fia de documentare (anexa 1). Coloanele din aceast fi vizeaz ntocmai obiectivele operaionale ale leciei. Profesorul distribuie fiecrui elev cte o fi de documentare, pentru studiu n clas i pentru a o ataa n caiet. Se ctig n acest fel timp pentru a lucra n echip n clas, aplicnd metode activ participative. Profesorul selecteaz din soft-ul educaional ,,Msurri tehnice i prezint alctuirea i funcionarea lor. Profesorul mparte clasa n grupe de cte 4 elevi, dup cum stau n bnci i le distribuie fie de lucru. Fiecare fi are o singur sarcin de lucru ce poate fi rezolvat n cel mult 10 15 minute. Elevii studiaz fia de documentare i rezolv sarcina din fia de lucru. Cerinele propuse n fiele de lucru sunt astfel concepute nct nvarea s fie dirijat i l pun pe elev n situaia de a observa, a compara, a explica, a analiza informaiile din fia de documentare i a rezolva astfel sarcinile cerute. Fiecare echip va nota rezolvarea pe un poster pe care l va afia pe tabl. Profesoru are rol de: a organiza i a dirija nvarea,; a modera activitatea de nvare; a sprijini elevii s neleag lucrurile i s i le explice; a responsabiliza elevii n vederea funcionrii optime a grupului; a forma elevilor unele abiliti sociale care favorizeaz interaciunea i cooperarea n realizarea nvrii; a accepta i stimula exprimarea unor puncte de vedere diferite ntr-o problem; a fi partener n nvare. 3.1.3. Reflecie Grupele formate i afieaz posterul realizat i desemneaz pe unul dintre elevi s prezinte modul n care au rezolvat cerina din fia de lucru. n acest timp, toi elevii clasei ascult cu atenie explicaia colegului lor. Urmeaz turul galeriei.Grupele n ordinea cresctoare a numrului fiei de lucru, trec prin faa posterelor celorlalte grupe i fac observaii, aprecieri (corecte sau nu), asupra modului 56

de redactare, apreciind prin note fiecare lucrare. Elevii trebuie s-i argumenteze observaiile i criticile. Se impune supravegherea permanent a elevilor pentru desfurarea n condiii optime a leciei. Profesorul face aprecieri orale, criticnd (dac e cazul), dar mai ales ncurajnd elevii. Dup turul galeriei, grupurile i reexamineaz propriile produse prin comparaie cu celelalte i citesc comentariile fcute pe produsul lor. 10 min. 3.2. Metodologie Procesul de predare i nvare este, n cea mai mare parte, un proces de comunicare ntre cel care pred (profesorul) i cei care nva (elevii). Cele dou componente ale acestui proces predarea i nvarea sunt ele nsele, n bun msur, procese de comunicare sau care implic n mod direct comunicarea. A preda nseamn a elabora i a transmite mesaje, iar a nva (cu sensul de a nva n clas, n relaie cu profesorul) nseamn a recepta, a asimila, aproduce creativ mesaje. Firete, procesul real al comunicrii este mult mai complex. A nva n procesul de nvmnt nu se reduce la a recepta, ci implic participarea activ a elevului n ambele ipostaze, de receptor i emitent de mesaje, dup cum a preda nu se limiteaz la a transmite, ci implic i actul receptrii i al reaciei de feed-back la mesaje emise de elevi, schimbarea dinamic a rolurilor fiind una din condiiile principale ale comunicrii eficiente n procesul de nvmnt. Important este faptul c procesul de predare nvare n aria curricular tehnologii poate fi mai bine neles i mai bine condus dac se cunosc i se aplic cteva d intre metodele active, care se potrivesc acestor discipline. n cadrul leciei proiectate am mbinat caracteristicile metodele predrii tradiionale prin folosirea expunerii, conversaiei i explicaiei cu metodele pentru o nvare activ: A. Metode de fixare i sistematizare a cunotinelor i de verificare: - Harta cognitiv sau harta conceptual (Cognitive map, Conceptual map); - Lanurile cognitive; - Diagrama cauzelor i a efectului;diagrama Venn B. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitii: C. Metod de evaluare interactiv i profund formativ a produselor realizate de grupuri de elevi-turul galeriei Elevii au apreciat folosirea acestor metode i, dup spusele lor, nu s -au plictisit i au nvat lecia n clas. 3.3. Evaluare: - Observare sistematic pe tot parcursul leciei - Evaluare de grup IV. Feedback, reflecii 4.1 Reflecii ale cadrului didactic Apreciez c lecia i-a atins obiectivele propuse. A dezvoltat elevilor valorile i atitudini specifice disciplinei. Toi elevii au ndeplinit primii doi indicatori de calitate I1. Numirea mijloacelor de msurare a temperaturii n funcie de principiul de funcionare; I2. Recunoaterea schemelor termometrelor studiate) .Un numr de 6 elevi au ndeplinit i cele trei criterii de performan. 57

4.2. Reflecii ale elevilor Elevii au completat la sfritul orei, o fi de apreciere individual a leciei, n care iau exprimat prerea referitor la ceea ce au nvat sau descoperit n aceast or i un chestionar de evaluare a activitii profesorului. Secvenele care au fost cel mai mult apreciate au fost prezentarea termometrelor la videoproiector i turul galeriei. 4.3. Concluzii Lecia este un model de bun practic pentru c elevii au dobdit cunotinele specificate n program, a fost o lecie interesant, elevii au lucrat mpreun cea mai mare parte a timpului. Au schimbat preri, s-au apreciat i s-au criticat constructiv dac a fost cazul. Au fost apreciate fiele de lucru care le-a permis s-i fixeze mai uor informaiile transmise n lecia nou. Au apreciat i fia de documentare care a sintetizat tabelar toate informaiile de care au avut nevoie pentru rezolvarea fielor de lucru. Sugestiv a fost prezentarea aparatelor cu ajutorul softului educaional la videoproiector. Doresc s participe la astfel de lecii ct mai des, ceea ce arat c sunt interesai de propria nvare . 5. Anexe

58

Documente Termometru cu lichid

Elemente componente Tub capilar 1 ,tub sticl 3, cu un rezervor, umplut cu lichid termometric. Tubul capilar este montat pe o plac 2, cu o scar gradat.

Principiu de msurare Dilatarea unei substante lichide termometrice (mercur, alcool, toluen), ca urmare a nclzirii acesteia in contact cu corpul de masurat.

Descrierea funcionrii Variaia de temperatur este tranformat n dilatarea lichidului termometric i deci n urcarea sau coborrea coloanei de lichid n tubulcapilar dea lungul scrii gradate Tubul 1 introdus n mediul al crei teperaturi o va msura i modific lungimea prin dilatare sau contracie. Asta face ca tija 2 s se deplaseze i s antreneze ntr-o micare de rotaie prghia 3 i aculindicator 5.

Citirea Valoarea temperaturii msurate se citete direct pe scara gradat n dreptul reperului pn unde a urcat lichidul termometric

Domeniul de msurare/ utilizare Termometre cu mercur: 35=C...+3000C Termometre cu alcool: Temperature joase (-700C). Se folosesc n laboratoare, industrie, medicin Msurarea temperaturii diferitelor fluide sau solide n agricultur, industria alimentar, industria cauciucului.

Termometru cu tija metalica

1 tub nchis la un capt, executat din material cu coeficient de dilatare 1 i din tija 2 cu coeficient de dilatare 2, mult mai mare ca 1. Tubul este realizat din porelan, cuar iar tija 2 din Cu, Al, alam sau oel .Tija este n contact cu tubul 1 datorit prghiei 3 i a arcului

Dilatarea unor corpuri solide , metalice cu coeficient de dilatare mare

Citirea se face n grade Celsius direct pe cadran n dreptul acului indicator 5

59

Documente Termometru bimetalic

elicoidal 4.Diferena de Principiu de Descrierea dilatare optim se Elemente msurare funcionrii obinedac tubul componente este din porelan Termometrul are Dilatarea n funcie de temperatura iar tija din un element diferit a de msurat, elementul aluminiu. sensibil format din dou metale ce bimetalic 1 i modific

Domeniul de msurare/ utilizare Acul indicator se 0-550 oC rotete pe un cadran gradat i Citirea

Anexa nr. 1. Fi de documentare ,,Msurarea temperaturii

Anexa nr. 1.(verso) Fi de documentare ,,Msurarea temperaturii

60

Termometru manometric

dou lamele metalice arcuite i lipite. Prima lamel din oel aliat cu Ni i Cu, are coeficient de dilatare foarte mare, iar cea de a doua, din invar are coeficient de dilatare foarte mic. Este alctuit dintro capsul metalic 1 (aflat n mediul al crei temperaturi vrem s o aflm),un tub capilar flexibil 2 (cu lungime variabil) i un mecanism de transmitere i amplificare, format dintr-un tub cu perei subiri 3, un sector dinat 4, pinionul 5 i acul indicator 6.

compun elementul stabil al termometrului

curbura. Aceast modificare se transmite acului indicator 4 prin intermediul tijei 2 i prghiei 3.

msoar temperatura n uniti de temperatur.

Transform temperatura ce trebuie determinat n presiune.

Lichidul (Hg, alcool, xilen, hexal), vaporii saturai (etan, propan, toluen) sau gazul (azot, dioxid de C) umplu capsula 1, tubul capilar 2 i elementul elastic 3. Capsula 1 se introduce n mediul de controlat. Datorit variaiei de temperatur se va modifica presiunea fluidului, ceea ce duce la deformarea tubului cu perei subiri 3. Deformarea este transmis i amplificat de angrenajul sector dinat 4 i pinion 5. Concomitent se rotete acul indicator 6 61

Pe scara gradat se va citi drect temperatura n grade Celsius

Msurarea de temperaturi la distan, fr riscuri pentru operatorul uman, pentru motoare cu ardere intern, pentru tractoare, pentru locomotive Diesel. -55...6000C

pe o scar gradat pe care se va citi drect temperatura n grade Celsius.

62

Anexa nr. 2 . Clasificarea mijloacelor de msurare a temperaturii dup fenomenele fizice ce stau la baza construciei lor MIJLOACE DE MSURARE A TEMPERATURII termometre de sticl cu lichid Instrumente Termometre mecanice cu dilatare termometre manometrice termometre cu termorezisten termometre cu termocuplu pirometre PRINCIPIUL DE MSURARE Variaia de volum (dilatarea) unui lichid ntr-un tub capilar n funcie de temperatur Variaia de volum (dilatarea) difereniat a dou corpuri sub aciunea cldurii Variaia de presiune ntr-un recipient nchis (din cauza dilatrii unui fluid coninut n acel recipient) n funcie de variaia de temperatur Variaia rezistenei electrice n funcie de temperatur Generarea unei tensiuni termoelectromotoare sub influena temperaturii prin nclzirea sudurii dintre doi electrozi diferii Variaia intensitii de radiaie termic a corpurilor aflate la temperaturi nalte

CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE MSURARE A TEMPERATURII

Aparate

Anexa nr. 3. Fie de lucru . 1. Analizai toate cele patru tipuri de termometre prezentate i identificai materialele utilizate la construcia termometrelor, preciznd natura i caracteristicile acestora. 2. Prezentai asemnrile i deosebirile dintre termometrele cu dilataie cu lichid i metalice ntr-odiagram Venn 3. Pe baza principiului de funcionare care a stat la baza construciei mijloacelor de msurareatemperaturii redai sub form de schem traseul informaiei de msurare pentru fiecaretermometru . 4. Studiai cele 4 tipuri termometre i prezentai sub forma unei hri conceptuale domeniile deutilizare i de msurare a temperaturilor. 5. Alctuii un glosar de termeni care se refer la elementele componente ale mijloacelor de msurarea temperaturii prezentate. 6. Avnd schemele termometrelor studiate azi completai pe desen denumirea elementelornumerotate.

63

Anexa nr. 4. Rezolvarea fielor de lucru. 1. Analizai toate cele patru tipuri de termometre prezentate i identificai materialele utilizate la construcia termometrelor, preciznd natura i caracteristicile acestora. Termometre Materiale Sticl - pentru rezervor i tubul capilar Lichid thermometric -mercur -amalgam de taliu -alcool etilic -toluen Lemn, material plastic pentru placa pe care se fixeaz tubul Capilar porelan, cuar ( mic) Cu, Al, alam ,oel ( mare) oel aliat cu Ni i Cu, oel invar=aliaj pe baz de nichel utilizat n metrologie; 3537%Ni, mai puin de 0,5%C, restul Fe; NU se dilat pn la 1000C Metal pentru capsul sau rezevor Cupru pentru tubul capilar de 0,5...15 m...30m Lichid:mercur,alcool, Vapori saturai de etan , propan, toluen Gaz: dioxid de carbon, azot Material pentru tubul flexibil cu perei subiri Oel pentru sector dinat, pinion, ac indicator Oel inox sau alama pentru teac de protecie Materiale pentru manometrul cu tub Bourdon care indic temperatura

CU LICHID

METALIC CU TIJ BIMETALIC

MANOMETRIC

64

2. Prezentai asemnrile i deosebirile dintre termometrele cu dilataie cu lichid i metalice ntr-odiagram Venn Asemanari Principiu de msurare variaia de volum cu temperatura Funcionarea - instrumentul se introduce n mediul a crui temperatur vrem s o msurm - lichidul sau piesa metalic cu coeficient de dilatare mai mare se dilat Unitatea de msur a temperaturii -grade Celsius Deosebiri Principiu de msurare -la termometrele cu lichid-dilatarea sau variaia n volum a lichidului termometric -la termometrele mecanice-variaia n volum a unor corpuri solide, metalice, care au coeficient de dilatare mare Construcia instrumentelor Elementul sensibil -termometrul cu lichid-tub caplilar din sticlprevzut la partea inferioar cu un rezervor, umplut cu un lichid termometric; -termometrul mecanic a. cu tij-tub nchis la un capt i o tij b. bimetal=dou lamele metalice lipite i ndoite

Transmiterea informaiei de msurare -la termometrul cu lichid-urc sau coboar coloana de lichid Transmiterea informaiei de msurare -la termometrul cu lichid-urc sau coboar coloana de lichid Sistemul indicator -la termometrul cu lichid se citete valoarea temperaturii n dreptul reperului pn unde a urcat lichidul termometric -la termometrul mecanic-acul indicator variaz n faa unei scri gradate n grade Celsius Citirea temperaturii -la termometrul cu lichid- n dreptul reperului pn unde a urcat lichidul termometric -la termometrul mecanic-n dreptul acului indicator Utilizare -la termometrul cu lichid-medicin, laborator, industrie -la termometrul mecanic: agricultur, industria cauciucului, industria alimentar

65

3. Pe baza principiului de funcionare care a stat la baza construciei mijloacelor de msurareatemperaturii redai sub form de schem traseul informaiei de msurare pentru fiecaretermometru Termometre cu lichid metalic cu tij bimetalic manometric Schema traseului informaiei de msurare t- V-deplasarea coloanei de lichid termometric t- V-tija i modific lungimea-se deplaseaz la stnga sau dreapta transmite micarea la prghie-i apoi la acul indicator legat solidar de aceasta. t- V-elementul bimetalic se dilat i modific curbura-se transmite micarea la tij-la prghia acului indicator t- p-deformaia tubului cu perei subiri sector dinat-pinion-ac indicator

4. Studiai cele 4 tipuri termometre i prezentai sub forma unei hri conceptuale domeniile de utilizare i de msurare a temperaturilor .

66

5. Alctuii un glosar de termeni care se refer la elementele componente ale mijloacelor de msurare capilar din sticl cu rezervor tub nchis la un capt tij prghie arc elicoidal ac indicator bimetal capsul metalic, tub capilar flexibil tub cu perei subiri sector dinat pinion 6. Avnd schemele termometrelor studiate azi completai pe desen denumirea termometrelor i a elementelor numerotate.

67

Anexa nr. 5. Tipuri de termometre TERMOMETRE

Termometru cu lichid

1- Tub capilar 2- Placa suport 3- Tub de sticla

Termometru mecanic cu tij

Termometru bimetalic

Termometru manometric

68

CONCLUZII FINALE Termodinamica s-a dezvoltat foarte mult in ultimul timp si a patruns adanc in tehnologia chimica, metalurgica, fizica, tehnica nucleara, stocarea energiei si termotehnica, transfer de caldura, imbogatindu-le cu date si perspective noi de dezvoltare pentru a raspunde cu eficienta maxima cerintelor practice. Marimile fizice prezinta o importanta deosebita in activitatea practica, deoarece ele pot fi evaluate cantitativ si exprimate valoric, fiind masurabile. Una dintre marimile fizice (parametru termodinamic) care pot influenta cerintele practice este temperatura. Conform definitiei, temperatura este un parametru intensiv, independent de masa sistemului sau de numarul de particule constitutive. Orice proces fizic poate fi caracterizat printr-o anumita temperatura. Definirea parametrului temperatura, a scarilor sale de masura, descrierea metodelor si mijloacelor pentru realizarea practica a acestor scari precum si a principalelor categorii de instrumente folosite in masurarea temperaturii constituie fondul lucrarii de fata. Conceputa pentru a fi folosita in general de elevi, studenti, ingineri, profesori, lucrarea introduce pe citiror intr-o lume tehnica a rezultatelor obtinute dealungul timpului de numerosi cercetatori si specialisti in domeniu. Prin tema de casa la disciplina Termodinamica si Transfer de Caldura am realizat o lucrare care prezinta in mod detaliat si explicit urmatoarele aspecte fiind structurata astfel: Prima parte a lucrarii FUNDAMENTARE TEHNICA cuprinde patru capitole in care sunt tratate Capitolul I -Definirea notiunii de temperatura; Capitolul II - Scari de masurarea temperaturii; Capitolul III - Metode de masurarea temperaturii; Capitolul IV Mijloace de masurarea temperaturii. Partea a-II-a a lucrarii se doreste a fi material didactic pentru profesorii din invatamantul preuniversitar si cuprinde planificarea unitatii de invatare Temperatura la lectia Mijloace pentru masurarea temperaturii Contributii personale: Clarificarea, prin studiul comparativ a definirii de temperatura absoluta Punerea n eviden, prin studiul asupra scrilor de temperatur, a aspectelor referitoare la varietatea scrilor de temperatur i particularitile care le departajeaz, precum i a celor referitoare la utilizarea diferitelor scri de temperatur; Crearea unor programe de calcul tabelar (in excel) capabile de: Rezolvarea numerica a relatiilor matematice de echivalenta intre scarile de temperature; Reprezentarea grafica a scarilor referentiale conventionale de temperatura; Reprezentarea grafica a tensiunilor termometrice in functie de temperature pentru termocuplurile uzuale; 69

Implementarea numerica a valorilor rezistentei electrice pentru platina (Pt), cupru (Cu), nichel (Ni), fier (Fe), in functie de temperatura;

Reprezentarea grafica a variatiei rezistentei electrice pentru platina (Pt), cupru (Cu), nichel (Ni), fier (Fe), cu temperatura; Proiectarea unitatii de invatare Temperatura, pentru modulul Tehnici de Masurare in Domeniu. Insotita de o bibliografie bogata lucrarea poate fi un sprijin ca instrument de lucru pentru documentarea, orientarea si inspirarea notiunilor tehnice, atat pentru elevi si studenti cat si pentru profesori in vederea predarii orelor specifice invatamntului mediu la disciplinele de specialitate.

Poi s nelegi perfect, dac i pui mintea la contribuie. William Thomson Kelvin

70

BIBLIOGRAFIE 1. AUXILIAR CURRICULAR Modulul: MIJLOACE DE MSURARE PENTRU MARIMI FIZICOCHIMICE, Autori: Dorina Dragomir drd.ing. prof. gradul I, Floarea Irimia ing.prof. gradul I, Raluca Nita ing.prof. gradul, Valentin Stanciu ing. prof. gradul I 2. Bunget, I., Burlacu, L., Ciobotaru, D. Compendiu de fizic, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1988 3. Colectiv Manualul inginerului termotehnician vol I, Editura Tehnic, Bucureti, 1955. 4. en Bridgman, P. W. : Nature of Thermodynamics, Peter Smith, 1978, ISBN 0-8446-05123, ISBN 978-0-8446-0512-8. 5. en Fermi, Enrico : Thermodynamics, Dover Publications, 1956, ISBN 978-0-486-603612. Google books. 6. en Guggenheim, E.A. : Thermodynamics: an advanced treatment for chemists and physicists, North-Holland, 1986, ISBN 0-444-86951-4, ISBN 978-0-444-86951-7.Download. 7. en Gyftopoulos, E.P. i Beretta, G.P.: Thermodynamics: Foundations and Applications, Dover, 2005, ISBN 0-486-43932-1, ISBN 978-0-486-43932-7. Download. 8. en Zemanski, M.W. i Dittman, R.H. : Heat and Thermodynamics, McGraw-Hill, 1997, ISBN 007-017059-2. Ebook. 9. erban ieica: Termodinamica, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia, Bucureti, 1982. 10. George C. Moisil: Termodinamica, Editura Tehnic, Bucureti, 1986. 11. http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiile_termodinamicii 12. http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_%C3%AEnt%C3%A2i_al_termodinamicii 13. http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_al_doilea_al_termodinamicii 14. http://ro.wikipedia.org/wiki/Punct_de_fierbere 15. http://ro.wikipedia.org/wiki/Punct_triplu 16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Temperatur%C4%83 17. http://ro.wikipedia.org/wiki/Termodinamic%C4%83 18. Kuzman, R. Tabele si diagrame termodinamice, (trad. din l. sarbo-croata). Editura tehnica, Bucuresti, 1978. 19. Marchidan D. I., Ciopec M. Temperatura scri,metode, mijloace de msurare Editura tiiific i enciclopedic, Bucureti, 1977 20. Murin, G.A. Masurari termotehnice (trad.din l.rusa). Editura energetica de stat, Bucuresti, 1954. 21. Neagu D. M. Redefinirea unitii de temperatur prin determinarea constantei Boltzmann, 22. Nicolae Bran .a. - Termodinamic tehnic - Teorie i aplicaii Vol.1, 1998 23. Preobrajenski, V.P. Masuri si aparate de masurat termotehnice (trad.din l.rusa). Editura tehnica, Bucuresti, 1960. 24. Preston-Tomas; Internaional Temperature Scale of 1990, Metrologia,1990,27 25. Prof. univ, dr. ing. Florian Ivan- Bazele Termodinamicii Tehnice, Editura Universitatii din Pitesti 1999 26. Rdule, R. i colab. Lexiconul Tehnic Romn, Editura Tehnic, Bucureti, 1957-1966. 71

27. Stoian Petrescu Principiile termodinamicii, Editura Tehnic, Bucureti, 1982 28. Stoian Petrescu Principiile termodinamicii, Editura Tehnic, Bucureti, 1986 29. Tanasescu,M. .a. Masurari tehnice; Editura Aramis, Bucureti,2005; 30. Theil, H. Termotehnic i maini termice, Litografia IPTVT, Timioara, 1972 31. Vezeanu, P. si Patrascu, St. Masurarea temperaturilor in tehnica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1968. 32. Vladea, I. Tratat de termodinamica tehnica si transmiterea caldurii, E.D.P., Bucuresti, 1974. 33. Vldea, I. Manual de termotehnic vol 1, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1962.

72