Suferintele tanarului Werther

de Johann Wolfgang von Goethe

Johann Wolfgang Goethe, nnobilat n anul 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main d. 22
martie 1832, Weimar) a fost un poet german, ilustru gnditor i om de tiin, una dintre cele mai
de seam personaliti ale culturii universale.
Familia
S-a nscut la Frankfurt pe Main ca fiu al lui Johann Kaspar Goethe (17101782), nalt funcionar de
stat, si al Catharinei Elisabeth Textor (17311808).
Relatia lui Goethe cu parintii nu a fost fara conflicte. Cu exceptia surorii sale, Cornelia Friderike
Christiana, ceilalti frati toti au murit de timpuriu. In anul 1758 Goethe s-a imbolnavit de variola.
Din anul 1756 pana 1758 a frecventat o scoala publica. Un rol esential in educatia religioasa
lutherana include lectura Bibliei si duminica slujbele la biserica. Primind o educatie aleasa, a
studiat desenul, muzica, scrima, calarie, literatura germana si universala, limbi stravechi si
moderne(greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza si engleza).
Prima indoiala in credinta, Goethe a avut-o in anul 1755 cu ocazia cutremului din Lisabona:
Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei nevinovati ca si pe cei vinovati si nu s-a dovedit parinteste.
Educatia religioasa pe care a primit-o in Frankfurt de la Johann Philipp Fresenius, un prieten al
familiei si mai tarziu de la unchiul sau, preotul Johann Friedrich Starck, nu i-a prea placut:
Protenstantismul Bisericii care ne-a fost predat,a fost doar o singura moralitate uscata; la un
discurs intelept nu s-au gandit, si doctrina nu era pentru inima, nici pentru suflet.
Numai ocupatia cu Vechiul Testament, mai ales de povestile patriarhilor Avraam,Isaac si Iacov i-au
sugerat imaginatiile. Atitudinea sa fata de Biserica si de religia crestina, a ramas, pana mai tarziu,
distanta si chiar ostila.
De timpuriu, a inceput Goethe sa iubeasca literatura, pe care o putea gasi in vasta biblioteca de
circa 2000 de volume ale tatalui sau. Fascinat era si de teatru, in casa parinteasca anual se
prezenta un spectacol de teatru de papusi.
Din anul 1759 pana in 1761(in timpul Razboiului de Sapte Ani ), in timp ce Frankfurt-ul era ocupat
de trupele franceze, in casa parinteasca era gazduit un ofiter francez. Prin acestia, Goethe a avut
primul contact cu teatrul frantuzesc.
In anul 1763 a asistat la un concert al tanarului Mozart, care atunci avea sapte ani.

Suferintele tanarului Werther este primul roman al marelui poet,dramaturg si romancier
german Johann von Goethe. Povestea epistolara despre o aventura nefericita si sinuciderea unui
tanar a obtinut un sucees imediat, aducandu-i celebritatea tanarului autor la varsta de numai 25
ani. Publicat mai intai in germana in 1774 si tradus in toate limbile importante ale Europei la scurt
timp dupa aceea, romanul a fost una dintre senzatiile literare ale secolului.
Povestea de dragoste a tnrului Werther se petrece de-a lungul lunilor mai decembrie 1771.
Scrisoare dup scrisoare, ncepnd cu data de 4 mai 1771, i ncheind cu 21 decembrie,
corespondena dintre Werther i prietenul su Wilhelm desfoar relatarea iubirii lui Werther
pentru Lotte. Aadar, iubirea lui Werther se desfoar pe parcursul a apte luni. Att i trebuie lui
Werther pentru a se ndrgosti i, la captul celor apte luni, pentru a muri.
n 4 mai, Werther ajunge la destinaia cltoriei sale, se instaleaz i se simte foarte bine. n
descrierea pe care i-o face lui Wilhelm, i vorbete despre cum singurtatea e pentru sufletul meu
un balsam delicios n inutul acesta paradisiac, i anotimpul tinereii nclzete din belug inima
mea, ades nfiorat de frig.
ntre 30 mai i 16 iunie, Werther nu mai expediaz nici o scrisoare. ntreruperea corespondenei
are o cauz exact. Este intervalul n care o cunoate pe Lotte i se ndrgostete.
n scrisoarea din 16 iunie, Werther i realateaz lui Wilhelm cum s-au petrecut lucrurile, motivul
pentru care corespondena a fost ntrerupt. De ce nu-i scriu?ntrebi i totui eti i tu unul
dintre cei nvai. Ar trebui s ghiceti c m simt bine i chiar cntr-un cuvnt am fcut o
cunotin care mi-a aprins inima. Amnu tiu cum s-i spun.
S-i povestesc cu art cum s-a ntmplat c am cunoscut pe una dintre cele mai fermectoare
fiine anevoie am s izbutesc. Sunt mulumit i fericit
ntr-o relatare oral vocea lui Werther ar fi fost blbit i tremurat. n scris, ns, nu-i gsete
cuvintele. Tot ce-i spun aici despre ea sunt palavre fr rost, simple abstracii care nu exprim
nici o trstur a fiinei ei. Werther este incapabil s-i relateze lui Wilhelm cum arat Lotte,
dac era frumoas i ct era de frumoas dac se accept ideea unei comensurri a frumuseii!
Nu iubim niciodat persoanele, ci doar calitile lor, spune undeva Pascal. Lotte este alctuit
din caliti, dar i ele orientate parc altfel dect dect cele uzuale fcute s motiveze iubirea.
Iubirea lui Werther pare s fie, cel puin aa rezult din descrierea sa, mai degrab spiritual, ceva
n felul iubirii platonice.
O serie de generaliti, de caliti, schieaz ceva din ce este Lotte, nu din cum arat.Un
nger!O, dar asta spune oricine despre iubita lui, nu? i totui nu sunt n stare s-i descriu ct
este de desvrit i de ce e desvrit! E destul s-i spun c mi-a cuprins tot sufletul.
Atta simplitate alturi de atta nelepciune, atta buntate alturi de atta statornicie i linite
sufleteasc ntr-o via de adevr i de fapte
Cuvintele nu apas pe frumuseea lui Lotte. Pentru Werther, aici, Lotte este un nger. Dar cum te
poi ndrgosti de un nger? Descrierea nu este adecvat. Werther ezit, se blbie, vocea i
tremur... Nu sunt n stare s-i spun ct este de desvrit i de ce e desvrit. Dup
sumedenia de generaliti n care Lotte este una dintre cele mai fermectoare fiine, Werther
ncheie: Aadar, ascult: am s m silesc s-i istorisesc totul n amnunt. Prima impresie: bine
mplinit, nu prea nalt, ntr-o rochie alb, simpl, cu funde roze la brae i la piept, fptur
vioaie i luminoas, are ochi negri, buze vioaie obraji plini de sntate, i place dansul, fr griji,
sincer.
Este destul? Se pare c da! Am privit-o pe Lotte i am simit tot ce m leag de ea i de atunci
ncoace, soarele, luna i stelele pot s-i urmeze drumul lor n linite. ntregul meu suflet i
contempl fptura, vorba, gesturile. Mai mult de att Werther nu spune. Sunt mulumit i
fericit! ncheie el.
Prevenitor, nu att fa de eventualele remarci prietenoase ale lui Wilhelm, ct fa de uimirea
proprie pentru incapacitatea de a reda ceva care i-a micat ntr-att sufletul, Werther conchide
prin scuza: Sunt mulumit i fericit, aadar nu sunt un bun istoric.
Reflecia lui Werther previne asupra propriei incapaciti de a vorbi despre iubire. i totui o face
i o va face mereu. Nimic altceva nu-i va acapara mai departe corespondena ctre Wilhelm.
Prin urmare, de aici nainte totul este exclus de pe tabla corespondenei sale. Nici un alt subiect
nu mai exist. Iubire i att! Despre asta va vorbi Werther, dar nu n termeni de istorie.
Nu exist o linearitate a iubirii pentru Werther, o ordine a ei care s-i permit a fi pus n ordine
istoric. ntr-adevr, el divagheaz ntruna, se lamenteaz continuu. Nu este materie prim pentru
istorie jelania i divagaia fr ordine. Linearitatea cerut de posibilitatea istoriei nu-i are locul
ntr-o degringolad a sentimentului. Iubirea nu poate fi pus n form istoric pentru c nu are
ordinea materialului istoric. Nu exist istorie a sufletului i nici a micrilor sale interne,
un catalog al micrilor sale zilnice.
Pentru iubire nu exist istorie! pare adevrul de la care dezordinea n care Werther i
ntocmete corespondena s fie reflectat n ceva care s-o scuze.
Acolo unde este vorba despre ngeri i Lotte este descris ca nger! istoria se oprete. Nici
ngerii nu au istorie, iar iubirea care le seamn este la fel de ireproductibil.
Punerea iubirii n termeni angelici, ai imposibilitii descrierii istorice, adic ai unicei descrieri
concrete, este, la acest nivel, o prim modalitate de nfiare a manierei n care ideea abstract
vine s circumscrie un subiect care, aparent, este tot ce e mai concret. Abstractul de aici,
imposibilitatea descrierii istorice, vine ns s circumscrie, s determine, s confere identitate ntr-
o manier mai nalt, i mai precis/vag dect o face concretul. Admiterea de ctre Werther a
incapacitii de a vorbi concret despre iubire face loc altei modaliti de a o face, o modalitate
abstract care nu vine s obtureze obiectul, ci s-i confere dimensiuni mai exacte, chiar dac mai
imprecise.
Contrar adevrului spinozist conform cruia omnis determinatio ist negatio, determinarea
prin abstract nu neag. Negaia este din plin prezent prin concret, adic n mai mare msur
dac nu n totalitate, concretul reprezint negaia, rmnnd ca abstractul, indiferent de modul
lui de nfiare, s nu dizolve, ci s dea contur, s confere fiin.
Werther i asum riscul de a fi un prost istoric, ceea ce pn la urm i este. Nu ns i un slab
poet. Iubirea sa este salvat prin poemul su i pierdut prin istoria sa. Acolo unde istoria nu
poate fi ntreprins i nu se poate exercita pe un material precum iubirea, o poate face poezia. La
adevr nu se ajunge strict prin istorie, prin posibilitatea povetii. Adevrul lui Werther este
accesibil, posibil de relatat, prin poezia sa, adic prin dezordinea corespondenei sale, a
sentimentului su reluat n corespondena ctre Wilhelm.
Care este, mai departe, falsa istorie a lui Werther? n aceeai scrisoare prim n care i relata lui
Wilhelm cunotina cu Lotte, Werther se mrturisete n acelai registru al incapacitii
istorice: ntregul meu suflet i contempla fptura, vorba i gesturile. Cu fiecare vorb vedeam
cum farmece noi, noi raze ale spiritului rsreau din trsturile feei ei, care ncetul cu ncetul
preau c se lumineaz de mulumire, fiindc simea c o neleg.
Werther este avertizat: Lotte este logodit. Albert, logodnicul, urmeaz s vin peste puin
vreme. Odat cu venirea lui Albert, sensibilitatea lui Werther este contrariat. Lucrurile capt alt
semn. Luna, stelele, arborii dobndeasc alt expresie. Nu exist o contiin a lui Werther asupra
schimbrii, exist ns o percepie: Lotte este logodit, un altul se va cstori cu ea, Lotte nu-i va
aparine niciodat.
Iubirea lui Werther intr pe panta imposibilitii sale. Werther o accept ca pe o fatalitate. Nu
intr n discuie ruperea logodnei, desfacerea ei i o alt relaie, cu adevrat fericit. Nu este de
conceput aa ceva de ctre Werther. El este ceea ce Schiller avea s numeasc, n aceeai
perioad, sufletul frumos, adic sufletul n care comandamentele i legile morale i gseau n mod
absolut satisfacie.
Sufletul lui Werther devine adpostul a dou tipuri de absolut. n el se gseau pasiunea sa
indestructibil i respectul pentru legea moral. Cele dou intr n conflict. i nu din cauze
formale, ca i cum dou absoluturi nu pot coexista ntr-unul i acelai subiect, ci pur i simplu
pentru c exigenele lor devin contrarii. Pasiunea lui Werther o cerea pe Lotte, legea moral i-o
interzicea. Cele dou nu pot fi conciliate, ambele i sunt egale n recunoaterea sufletului frumos.
Sub povara conflictului Werther ncepe s se clatine. Drag Wilhelm,- i scrie el prietenului
sunt ntr-o stare n care trebuie s fi fost acei nenorocii despre care se credea c ar fi stpnii
de un duh ru. M cuprinde de multe ori ceva ce nu e nici spaim, nici dorine un vuiet luntric,
necunoscut, care parc mi zdrobete pieptul i m sugrum. Dac nu ar fi fost vorba de un
absolut, de confruntarea dintre dou absoluturi, ar fi existat o posibilitate de ieire. Dar este
vorba despre o pasiune fr margini, adic despre o pasiune creia i lipsete tocmai ceea ce ar fi
fost caracterul ei suportabil. Numai c nu este vorba despre aa ceva. Cu braele deschise
stteam pe marginea abisului i respiram mireasma din adncuri. ncet, n Werther se instaleaz
temerea: Ce s fie dragul meu? Mi-e fric de mine nsumi. Treptat, n sufletul lui Werther i
face loc ideea morii i, pe urmele ei, hotrrea de a-i urma.
nainte de a muri, cei doi se ntlnesc i Werther i citete din cntecele lui Ossian. Printr-un
intermediar ei i spun tot ce au de spus. Intermediarul le rostete cuvintele finale, epitaful de pe
mormnt.
Stea a nopii care coboar! citete Werther - Frumos luceti tu la apus! Din norul tu i nali
fruntea strlucitoare; cu mreie peti peste dealuri. Ce priveti tu i ce vezi pe cmpie?
Vnturile vijelioase s-au potolit. Se-aude de departe murmurul uvoiului. Valuri vuiesc,
rostogolindu-se peste stnci, departe. Zumzetul gzelor serii acoper cmpul. Ce priveti, lumin
frumoas? Dar tu zmbeti i te duci. Valurile vin vesele n jurul tu, umezindu-i frumoasele plete.
Adio, raz tcut.
n replic, Lotte admite rspunsul lui Colma: E noapte! Sunt singur, pierdut, pe dealul btut de
furtun. Vntul vjie n muni. uvoiul vuiete prvlindu-se de pe stnc. Nici o colib nu m
adpostete de ploaie, pe mine, cea prsit pe dealul btut de furtun.
Ridic-te lun, din norii ti! Rsrii stele ale nopii! De m-ar duce vreo raz acolo unde iubitul
meu se odihnete ostenit dup vntoare, cu arcul destins lng el i cu cinii gfind mprejur!
Dar eu trebuie s rmn aici singur, lng stnc i lng uvoiul npdit de muchi. uvoiul i
furtuna vuiesc, i eu n-aud glasul iubitului meu.
Werther se sinucide mprumutnd pistoalele lui Albert care i accept moartea n linite.
La publicarea sa, in 1774, romanul Suferintele tanarului Werther a fost primit cu entuziasm de
cititorii din toata Europa. Faptul ca se stia ca povestea lui Goethe era bazata pe evenimente reale,
mai ales pe sinuciderea tanarului Karl Wilhelm Jerusalem, a amplificat febra Werther, care a
cuprins continentul si care avea sa dureze timp de decenii dupa publicarea romanului.
Au aparut continuari, parodii, imitatii, opere, piese de teatru, cantece si poeme inspirate de
povestea romanului. In 12 ani, 20 de editii neautorizate au aparut in Germania. In Anglia, pana la
sfarsitul secolului existau 26 de editii diferite dupa traducerea din franceza. Napoleon i-a spus lui
Goethe ca ii citise romanul de sapte ori. Pelerini din toata lumea ii vizitau mormantul lui Karl
Jerusalem, unde tineau discursuri si depuneau flori.
Sinuciderea lui Werther a inspirat o serie de tineri, deopotriva baieti si fete, din Germania si
Franta sa isi ia viata, avand in buzunare exemplare din romanul lui Goethe. Desi nu este dovedit
ca sinuciderile ar fi avut loc oricum, si fara romanul lui Goethe, scriitorul a fost asaltat de critici,
care vedeau romanul ca avand o influenta negativa si incurajand o sensibilitate morbida. Clericii
predicau impotriva romanului. Facultatea de Teologie din Leipzig a solicitat interzicerea
romanului, pentru ca aceasta recomanda sinuciderea.
In 1776, in Danemarca, traducerea a fost interzisa, cartea nefiind in concordanta cu cu doctrina
luterana stabilita de Coroana drept religie nationala.
Goethe scria despre roman in memoriile sale:...am transformat realitatea in poezie, insa prietenii
mei au inceput in mod confuz sa creada ca trebuie sa transforme poezia in realitate, sa puna
romanul in scena si sa se sinucida!
Pe parcursul anilor 1783-1787, Goethe a revizuit romanul si a adaugat pasaje menite sa sublinieze
problemele mentale ale lui Werther si sa ii descurajeze pe cititori de a-i urma exemplul.