SUPORT DE CURS

ANUL III
Semestrul 5
Cluj - Napoca
2013
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, CLU1-NAPOCA
Centrul de Formare Continu yi nvmnt la Distan
Facultatea de Educaie fizic yi sport
Specializarea: Educaie fizic yi sportiv
Disciplina: Legislaie yi management n E.F.S.
2
I. Informaii generale despre curs, seminar, lucrare practic sau laborator
Codul: YEE0047
Numrul de credite: 4
Locul de desfyurare: AmIiteatrul Eacult|ii de Educa|ie Eizic si Sport
Programarea n orar a activitilor: mar|i - orele 18-20
Informaii despre titularul de curs yi seminar
Curs
Nume, titlu stiin|iIic:
Alexandru Virgil VOICU, ProI. univ. dr.
InIorma|ii de contact: adresa de e-mail: avoicuroyahoo.com
Ore de audien|: joi, orele 12-14
loca|ia cabinet metodic, sala 48, E.E.E.S., Cluj-Napoca
Seminar
Nume, titlu stiin|iIic:
Andras Almos, asis.univ. drd
InIorma|ii de contact: adresa de e-mail: andrasalmosyahoo.com
Ore de audien|: joi, orele 12-14
loca|ia cabinet metodic, sala 48, E.E.E.S., Cluj-Napoca
Pagina web a cursului: http://sport.ubbcluj.ro/ , http://sport.ubbcluj.ro/PortalIER/index.html
Descrierea disciplinei:
Obiectivele cursului yi disciplinei:
1. Eormarea competen|elor cu privire la interpretarea si aplicarea normelor juridice n legtur
cu activit|ile de educa|ie Iizic si sport;
2. Eormarea deprinderii de a exploata oportunit|ilor oIerite de dreptul pozitiv al Romniei
pentru un management de calitate al organiza|iilor si activit|ilor de educa|ie Iizic si sport;
3. Constientizarea cu privire la rspunderea si responsabilitatea ce incumb celor implica|i n
activit|ile de educa|ie Iizic si sport.
Coninutul cursului:
1. Accep|iunea no|iunii de (educa|ie Iizic) sport n societatea contemporan. No|iunea de
drept. Zonele de legalitate ale sportului. Elementele structurale ale sistemului drept. Izvoarele
(interne si interna|ionale) Iormale ale dreptului cu adresabilitate la activit|ile de educa|ie
Iizic, sport si kinetoterapie. Rolul si importan|a disciplinelor juridice n Iormarea lucrtorilor
din domeniul educa|iei Iizice si sportului si importan|a Iactorilor legislativi n managementul
organiza|iilor si activit|ilor de educa|ie Iizic si sport. Considera|ii generale asupra
Ienomenului 'drept. Cunoastere si limbaj n stiin|ele juridice. Valorile sociale si valori
juridice.
2. Sistemul de drept. Elementele structurale ale sistemului de drept. Izvoarele Iormale ale
dreptului sportului. Dreptul sportului subramur a stiin|ei dreptului si a stiin|ei sportului.
3. Deontologia proIesional a lucrtorilor din domeniul (educa|iei Iizice si) sportului.
Institu|ia rspunderii juridice si Iormele acesteia. Rspunderea juridic n activit|ile sportive
Rspunderea proIesional. Promovarea si garantarea drepturilor copilului n societate,
inclusiv n activit|ile de educa|ie Iizic si sport.
3
4. Prevenirea si combaterea consumului ilicit de droguri. Prevenirea si combaterii practicii
dopajului organiza|ii, cadru legislativ, msuri sanc|ionatorii.
5. Structurile sportive din sistemul de educa|ie Iizic si sport al Romniei. ClasiIicarea
structurilor sportive din Romnia dup caracterul naturii lor juridice. Constituirea structurilor
sportive de drept public si de drept privat. Sistemul organiza|iilor sportive interna|ionale
6. Conceptul de management. Principiile managementului. Eunc|iile managementului Iirmei
adaptate la structurile sportive si la structurile administra|iei publice de specialitate.
7. Einan|area activit|ilor sportive. Sponsorizarea. Voluntariatul si cadrul su juridic.
Competenele dobndite prin absolvirea disciplinei:
Cunoasterea, interpretarea si utilizarea adecvat a textelor de lege n activit|ile de educa|ie
Iizic si sport. Capacitatea de a identiIica mijloacele juridice n vederea promovrii si
garantrii drepturilor subiective ale participan|ilor la activit|ile de educa|ie Iizic si sport.
Capacitatea de a ini|ia demersuri n vederea constituirii, organizrii si Iunc|ionrii structurilor
sportive. Promovarea unui sistem de valori culturale, morale si juridice. ValoriIicarea optim
si creativ a propriului poten|ial.
Metode utilizate n predare: prelegerea yi cursul interactiv
Bibliografia obligatorie:
1. Voicu, A. V., ,Curs de legisla|ie, management si marketing n educa|ie Iizic si
sport, EEES, UBB, 2010;
2. Voicu, A. V., 'Drept si legisla|ie n asisten|a social, Cluj-Napoca, UBB, 2009;
3. Voicu, A. V., Curs de management, marketing si legislasie sportiv, ANEES
Bucuresti, 2005,
4. Voicu, A. V., 'Rspunderea civil delictual cu privire special la activitatea sportiv
Editura 'Lumina Lex, Bucuresti, 1999.
5. Voicu, A. V., 'Managementul organiza|iilor si activit|ii sportive, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 1998;
6. Lador, I., Voicu, A.V., 'Elemente de management si legisla|ie sportiv, Editura Inter-
tonic, Cluj-Napoca, 1996.
7. Pachetul de acte normative:
a. Constitutia Romniei
b. Legea nr. 69 din 2000 act. pana la 30 iunie 2010, privind activittile de
educatie Iizic si sport din Romnia
c. Cartea Alba privind sportul
d. H. G. nr. 141 din 23 Iebruarie 2010 privind nIiintarea, organizarea si
Iunctionarea Autorittii Nationale pentru Sport si Tineret
e. H.G. nr. 81 din 5 Iebruarie 2010 privind organizarea si Iunctionarea M.E.C.T.
si Sportului
I. H.G.nr. 859 din 18 august 2010 pentru modiIicarea H.G.nr.81 din 2010 privind
organizarea si Iunctionarea M.E.C.T.S.
g. LEGE nr. 178 din 1 octombrie 2010 parteneriatului public-privat
h. O.U.G. nr. 77 din 30 iunie 2010 privind unele msuri n domeniul tineretului si
sportului
i. PROCEDURA din 17 iunie 2010 de nchiriere a bunurilor imobile din
domeniul public al statului, aIlate n administrarea Ministerului Educa|iei,
Cercetrii, Tineretului si Sportului, prin Autoritatea Na|ional pentru Sport si
Tineret
4
j. LEGE nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societ|ile comerciale
k. LEGE nr. 32 din 19 mai 1994 privind sponsorizarea
l. LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protec|ia si promovarea drepturilor
copilului
m. LEGE nr. 321 din 22 noiembrie 2007 privind organizarea si Iunc|ionarea
cabinetelor de medicin sportiv
n. LEGEA nr. 195 din 20 aprilie 2001 voluntariatului
o. LEGE nr. 178 din 1 octombrie 2010 parteneriatului public-privat
p. REGULAMENT din 25 octombrie 2006 (*actualizat*)de organizare si
Iunc|ionare a Agen|iei Na|ionale Anti-Doping
q. REGULAMENT din 18 Iebruarie 2010 de organizare si Iunc|ionare a Comisiei
de audiere a sportivilor si a personalului asistent al sportivilor care au nclcat
reglementrile antidoping
r. REGULAMENT din 12 mai 2009 de organizare si Iunc|ionare a Comisiei de
apel
s. ORDIN nr. 1.069 din 19 iunie 2007 pentru aprobarea Normelor privind
suplimentele alimentare
t. ORDIN nr. 92 din 4 noiembrie 2009 privind aprobarea Listei interzise pentru
anul 2010
u. ORDIN nr. 73 din 18 Iebruarie 2010 pentru aprobarea Regulamentului de
organizare si Iunc|ionare a Comisiei de audiere a sportivilor si a personalului
asistent al sportivilor care au nclcat reglementrile antidoping
v. ORDIN nr. 54 din 2 mai 2007 pentru aprobarea modelului si con|inutului
legitima|iei de control
w. NORME METODOLOGICE din 23 septembrie 2009 privind organizarea si
desIsurarea controlului doping
x. LEGE nr. 227 din 7 iunie 2006 privind prevenirea si combaterea dopajului n
sport
y. LEGE nr. 104 din 9 mai 2008 privind prevenirea si combaterea traIicului ilicit
de substan|e cuprinse n "lista interzis"
z. H.G. nr. 1.056 din 23 septembrie 2009 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind organizarea si desIsurarea controlului doping
Materiale folosite n cadrul procesului educaional specific disciplinei:
Calculator, video-retro-proiector, asigurate de facultate.
Modul de evaluare: Examen
EVALUAREA este Iormat din dou componente:
Activitatea pe parcursul semestrului condi|ioneaz prezentarea la examen si reprezint 50
din nota Iinal, Iiind evaluat prin notarea curent n activit|ile de seminar si a reIeratelor
elaborate de studen|i pe baza urmtoarelor criterii: a. Con|inutul (corectitudinea datelor,
indicare surselor, originalitatea temei, aportul personal); b. Eorma de prezentare.
Notarea rspunsurilor de la examen (50 din nota Iinal) examenul se sus|ine n sesiunea
de examene n scris sistem gril.
Detalii organizatorice, gestionarea situaiilor excepionale:
Prezen|a la curs este Iacultativ. ReIeratele sunt rodul muncii individuale ale
studentului/studentei nu se admit reIerate copiate de la al|i studen|i sau reproduceri integrale
sau par|iale din cr|i, reviste sau de pe Internet vezi Legea dreptului de autor. ReIeratele vor
Ii predate la termenul stabilit de cadrul didactic care conducere activitatea de seminar.
5
Participarea la examen este condi|ionat de prezen|a la cel pu|in 80 din totalul seminarii si
elaborarea a cel pu|in 2 reIerate - evaluate cu note de trecere. IdentiIicarea si accesul
studen|ilor n sala de examen se Iace exclusiv prin legitima|ia de student, vizat la zi.
Erauda la examen are ca urmare eliminarea din examen, consemnarea acesteia prin proces
verbal transmis conducerii Iacult|ii si notarea cu nota 2 (doi). Contesta|iile se rezolv prin
reanalizarea reIeratelor sau a lucrrii de examen mpreun cu studentul si cadrul didactic
consilier de studii al anului.
Bibliografia opional:
1. Voicu, A.V., Eildan, S., Voicu, B. I., Sports law a legal field and a branch of the science of
law and of sports science (Romania), The International Sports Law Journal, 2009, vol. 3-4,
pp. 50-59;
2. Voicu, A.V., Litan, A., Eildan, S., Aspects concerning law enforcement in the case of violent
behaviour in sports and phvsical education activities (Romania), Pandektis International
Sport Law Review, vol. 8, p. 42-52.
3. Voicu A.V., ,Emphasizing juridical Ioundations oI children`s protection against exploitation
through work/sport in a Constitutional State Romania, OIIicial Journal oI the International
Association oI Sports Law (IASL), International Sports Law Review "Pandektis", p.p. 45-53.
4. Voicu, A. V., 'LawIul and Determined Purposes Required Ior legal Personality oI Sports
Structures in Romania publicat n The International Sports Law Journal, Volume 1-2, pp.
124-126
5. Voicu, A. V., 'The Legal Dimension oI Ethics in Sports publicat n The International
Sports Law Journal, Volume 3-4, 2005 (ISSN 1567-7559), pp. 38-42;
6. Voicu, A. V., 'Code oI Ethics in Romania publicat n The International Sports Law
Journal, Volume 3-4, 2005 (ISSN 1567-7559), pp. 59-61;
7. Voicu, A. V., 'Civil liability arising Irom breaches oI sports regulations, publicat n The
International Sports Law Journal, Volume 1-2, 2005, (ISSN 1567-7559), p. 22-25;
8. Voicu, A. V., ,Limite ale dreptului de practicare a sportului din perspectiva promovrii si
garantrii drepturilor copiilor, n Revista ,Stiin|a Sportului, CCPS, Bucuresti, mai 2004;
9. Voicu, A.V. 'O posibil abordare juridic a unor aspecte bio-etice ale comportamentului
(ne)deontologic al proIesorilor si antrenorilor de sport din Romnia, publicat n Jurnal
Academic Discussion Stage Carmel College, Israel;
10. Voicu, A. V. 'Considera|ii istorice asupra problematicii accidentelor sportive si reIlectarea
acestora n ordinea de drept ('HISTORICAL CONSIDERATIONS UPON THE
ACCIDENTS IN SPORTS AND THEIR REELECTION IN THE STATUTORY LAW),
publicat n Jurnal Academic Discussion Stage Carmel College, Israel, nr. 1 (noiembrie),
2000, p. 12-17;
11. Colec|ia European Sport Management Quarterly, 2000-2010;
12. Colec|ia The International Sport Law Jurnal, 2000-2010
6
II. Suport de curs (Studiu individual)
Modulul 1: Legislaie sportiv
a) Scopul yi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu conceptul de legisla|ie, drept.
Se vor atinge urmtoarele obiective:
DeIinirea dreptului, Ienomenului sportiv, a educa|iei Iizice si sportului
Prezentarea sistemului de drept din Romnia;
Prezentarea structurii dreptului
Prezentarea normei juridice
Prezentarea legilor care reglementeaz educa|ia Iizic si sportul din Romnia
b) Schema logic a modulului
Acest modul este compus din dou subcapitole: primul subcapitol are ca scop
eviden|ierea conceptului de sport si de educa|ie Iizic.
Al doilea subcapitol are ca scop eviden|ierea importan|ei unei culturi juridice generale
a persoanelor care activeaz n domeniul educa|iei Iizice si sportului.
c) Coninutul informaional detaliat
Noiunea de sport
Pentru a aborda problematica managementului si marketingului activit|ilor de
educa|ie Iizic si sport este necesar s precizm accep|iunea termenului activitate de educa|ie
Iizic si sport. Consacrarea termenului ,sport se datoreaz metodei sportive promovate de
scoala englez la nceputul secolului al XIX-lea. ,Educa|ia sportiv este n legtur cu
succesul sistemul sportiv promovat de Thomas Arnold prin reIorma de la Rugby-School
(nceput n anul 1829) adoptat de universit|i si rspndit, la nceput, n ntreaga societate
englez.
1
Ini|ial, ,sporturile s-au mrginit la jocurile scolare din incinta colegiilor...n 1850,
Universitatea din OxIord nIiin|eaz primul club atletic si este urmat dup c|iva ani de cea
de la Cambridge...saptesprezece colegii se Iederalizeaz n jurul Cambridge-ului, iar n 1855
se |ine cea dinti adunare general interscolar a acestei Iedera|ii ...n 1861, la Londra,
cluburile nautice organizeaz cele dinti curse de canotaj pe Tamisa.
7
Accep|iunea termenului ,sport a diIerit n Iunc|ie de percep|ia societ|ii din etapa
istoric care a generat Ienomenul.
- Larousse (1876): "Cuvntul sport poate implica trei elemente mai mult sau mai pu|in
alturate: aerul liber - pariul si aplicarea uneia sau mai multor atitudini ale corpului. Sunt
cuprinse ca exerci|ii de sport: cursele de cai - canotajul - vntoarea - pescuitul - tirul cu arcul
- gimnastica - scrima - tirul cu pistolul sau carabina - boxul - bastonul - pescuitul - lupta - la
paume
2
- cricket - clria - patinajul - nata|ia". Asa cum se observ, deIini|ia nu se reIer
dect la sporturile individuale, aristocratice
3
;
- Larousse (1949): "Exerci|iu Iizic intens Ir scop utilitar imediat, practicat n ideea
de lupt, de diIicult|i naturale de surmontat, de adversari de nvins, concuren|i sau echipe
adverse de ntrecut, perIorman|e anterioare de depsit";
- Quillet (1950): "Cuvnt care se Ioloseste pentru a desemna exerci|iile care au ca
obiect, dezvoltarea Ior|ei musculare, a agilit|ii, a ndemnrii (a dexterit|ii) si, mai ales cnd
ele se practic n aer liber si cnd li se adaug un element de emula|ie";
- Petit Robert (1980): "Activitate Iizic practicat sub Iorm de jocuri individuale sau
colective repectnd anumite reguli";
- The Concised Oxford Dictionarv deIineste cuvntul sport ca o prescurtare a
cuvntului disport din "Middle English" (1200-1500), care avea diIerite n|elesuri cum ar Ii
"jocuri vesele, ac|iuni aventuroase, distrac|ie".
Alte deIini|ii, sau numai reIeriri la ele, date de personalit|ile vremii, pot contribui la
deIinirea conceptului de sport. Pentru Pierre de Coubertin sportul era "un cult voluntar si
Irecvent al eIortului muscular intensiv, sprijinit pe dorin|a de progres si putnd merge pn la
risc". Pierre Parlebas deIinea sportul ca Iiind "o situa|ie motrice reglementat minu|ios care
organizeaz condi|iile de spa|iu, timp si interac|iune n care se desIsoar", urmnd apoi s
aIirme c "noi numim sport, orice situa|ie motrice codiIicat sub Iorm de competi|ie si
institu|ionalizat". Christian Paciello si Catherine Louveau, n urma unor studii de sociologia
sportului, consider c "sporturile constituie practicile sociale ntr-un ansamblu de alte
practici culturale".
Raymond Thomas, evocnd evolu|ia activit|ilor sportive, vorbeste de modele
corporale propuse care necesit o activitate Iizic -la rndul lor ele se constituie n attea
mesaje, larg diIuzate de mass-media, care ndeamn la practic. Acelasi autor apreciaz c
ruptura ntre sportul de mare perIorman| (care presupune o mul|ime de sacriIicii, implicit
celor datorate constrngerii legate de sistemul competi|ional) si cel de mas, ar explica
tendin|ele spre sporturile de timp liber (les tendances vers les sports de loisir).
8
Teremenul sport este adesea utilizat n n|eles general, ne|inndu-se cont de diIeritele
Iorme de practicare si participare. Un studiu recent, asupra unui esantion important al
popula|iei Iranceze, privitor la motiva|ia de a practica si la Irecven|a participrii la activit|ile
sportive, a permis printre altele s se constate c marea majoritate a popula|iei intervievate se
considerau "sportivi", Iapt ce denot c exist diIeren|e notabile de concep|ie privitoare la
imaginea sportivului. Cu toate acestea, marea mas a practican|ilor exerci|iilor Iizice este n
continu crestere. Sportul este considerat de istorici si sociologi ca unul "din Ienomenele
cheie ale epocii noastre". J. Dumazedier aIirm c "sportul este un Iapt social al societ|ii
moderne". Michel Bernard vorbeste de "Ienomenul sportiv" ntr-un articol despre sport din
Enciclopedia Universalis.
Sir Denis Eollows (presedinte al Asocia|iei Olimpice Britanice cunoscut mai ales prin
Iaptul c n anul 1980 s-a opus embargoului impus de Margaret Thatcher asupra participrii
sportivilor britanici la Jocurile Olimpice de la Moscova) aprecia c "sportul nu |ine seama de
deIini|ii". Cu toate acestea va aIirma mai trziu c "este necesar o reevaluare a ceea ce este
sportul si n special ce este el n rela|ie cu sntatea si medicina"
4
. Un eminent jurist, Lord
Bryce, n Studii de istorie i furisprudenj aIirma c: "exist concepte care sunt mai
recomandabil s le descrii dect s ncerci s le deIinesti, si sportul Iace parte din ele".
Pornind de la aceast aIirma|ie ProI. Sir Ludwig Guttman, n Texte sportive pentru invali:i,
descrie sportul astIel: "Orice activitate Iizic ce are caracterul unui joc si implic o lupt cu
sine sau cu al|ii, sau o conIruntare cu elemente naturale, este sport. Dac aceste activit|i
implic competi|ia, ele trebuie s se desIsoare n spiritul sportivit|ii. Nu poate exista sport
adevrat Ir fair-play. Toate regulile trebuie respectate avnd n minte aceste lucruri".
Potrivit acestei deIini|ii, sportul include educa|ie si risc, n contextul unui autocontrol sau a
unui control indus din exterior, a cror elemente sunt esen|iale pentru maniera n care legea si
regulile jocului trebuie aplicate sportului.
Noiunea de educaie fizic yi sportiv
Termenul de educa|ie Iizic si sportiv si gseste originea n "gimnastica" cu caracter
militar si na|ionalist al lui Eriederich Ludwig Jahn (1778-1852) si a continuatorilor si.
Sistemul su de educa|ie Iizic s-a nscut sub impulsul unor mprejurri politice, determinate
de nevoia de a crea mijloace de pregtire pentru lupta de eliberare a Germaniei, de sub Eran|a
napoleonian si pentru unitatea ei, sub conducerea Prusiei. Adoptat de pedagogi, gimnastica
lui Jahn, a ptruns n nv|mnt, constituindu-se un Iactor educativ, necesar Iormrii si
dezvoltrii tineretului.
9
Erancezul Georges Demeny este cel care a consacrat si a contribuit la rspndirea
termenului educa|ie Iizic prin lucrarea sa "Educa|ia Iizic n Suedia", aprut n 1892.
OIicializarea acestui termen, o identiIicm ntr-un text din 22 dec. 1902
5
, tot datorit
activit|ii lui Demeny (director al cursului de nv|mnt superior al educa|iei Iizice,
organizator si raportor al primului Congres Interna|ional de Educa|ie Eizic din 1990, autor al
regulamentului de gimnastic militar din 1902 etc.).
Asemntor scolii lui Demeny, n societatea contemporan se atribuie termenului de
educa|ie Iizic si sportiv dou accep|iuni:
- prin prima accep|iune se n|elege cultura corpului care vizeaz dezvoltarea condi|iei
Iizice, personalitatea, precum si ntrirea snt|ii. Aceast educa|ie Iizic se practic n mod
individual si voluntar;
- prin cea de a doua accep|iune se n|elege materia de nv|mnt obligatorie sau
Iacultativ, denumit educa|ie Iizic, pe care o identiIicm n planurile de nv|mnt ale
unit|ilor de nv|mnt, de stat, si particulare.
Noiunea de activiti fizice yi sportive
Termenul sport, este interpretat de specialisti legat de activitatea organiza|iilor
sportive, de procesul de antrenament, de competi|ie, de maniIestri sportive si demonstra|ii cu
astIel de caracter. n schimb, pentru majoritatea popula|iei, acest termen si pstreaz termenul
general de practic Iizic. De asemenea, termenul de educa|ie Iizic si sportiv, este
interpretat ca o practic obligatorie n lumea scolii.
Aceste distinc|ii se pare c nu au satisIcut pe deplin "spiritele", astIel c un nou
concept a aprut la sIrsitul anilor 1960, tot n Eran|a, si anume cel de activit|i Iizice si
sportive (n Ir. APS). Acest nou termen a nceput s Iie uzitat, n Eran|a, ncepnd cu data de
21 aug. 1962, n urma elaborrii unor instruc|iuni oIiciale privitoare la aceste activit|i, si va Ii
deIinitiv consacrat n instruc|iunile din 1967 destinate proIesorilor de educa|ie Iizic si
sportiv. El este reluat n legea "Mazeud" din 29 oct. 1975, apoi n legea "Avice" din 14 iulie
1984. Acest nou concept desemneaz toate practicile Iizice si sportive: educa|ia Iizic si
sportiv scolar, sportul sub toate Iormele sale (competi|ie, destindere, timp liber, sntate
etc.). Conceptul s-a specializat, si se va specializa n continuare n Iunc|ie de expresia voin|ei
unei comunit|i (sportive). n prezent de pild, se Iolosesc tot mai des termenii de: activit|i
Iizice de expresie (n Ir. APEX), activit|i Iizice n natur (APPN), activit|i Iizice utilitare si
proIesionale (APUP) care de Iapt nu sunt legate de disciplinele sportive dar Iac reIerin| la
domenii artistice, proIesionale sau la medii particulare.
10
Activitatea de educaie fizic yi sport din Romnia
Practica sportiv, prin intermediul studen|ilor romni aIla|i la studiu n strintate, prin
reprezentan|ii unor societ|i comerciale strine care Iunc|ionau n |ara noastr etc., a Iost
recep|ionat si de Romnia, impunndu-se n realitatea vie|ii sociale. Importan|a si necesitatea
integrrii activit|ii sportive n regimul de via| al Iiecruia, indiIerent de sex si vrst, cel
pu|in din considerente igienice si sociale, a Iost relevat si motivat, datorit eIorturilor unor
oameni de cultur dintre care remarcm: pe doctorul C. I. Istrati (1850-1918), medic chimist
si om politic "care a avut o contribu|ie nsemnat la propsirea educa|iei Iizice si a culturii
Iizice medicale din |ara noastr"
6
, pe medicul igienist doctor I. Eelix (1823-1905) autor,
printre altele, a lucrrii Raport general asupra igienei publice (1892), pe proIesorul I.
Athanasiu (1868-1926)
7
, pe proIesorul C. Kiri|escu (1876-1965), "doctor n stiin|e naturale,
proIesor titular la catedra de istoria, teoria si organizarea educa|iei Iizice a Institutului
Superior de Educa|ie Eizic, director general al nv|mntului secundar (1918-1931), apoi al
celui superior", autor a mai multor lucrri printre care amintim: Educajia fi:ic, parte
fundamental a educajiei integrale (1930), Concepjia biologic a educajiei fi:ice (1931),
Palestrica, edi|ia I din 1940 si edi|ia a-II-a din 1964.
ProIesorul I. Athanasiu (elev al Iiziologilor PIluger, Charles Richet, colaborator al lui
Marey), Iost titular al catedrei de Iiziologie a Eaculta|ii de Stiin|e din Bucuresti a desIsurat
ntre anii 1915-1926 "o important activitate prin conIerin|e si studii tiprite n Iavoarea
educa|iei Iizice, pentru a o scoate din empirism". Acesta considera c activitatea sportiv este
un domeniu ce reclam o stiin| complex ce trebuie s cuprind 'cunostin|e serioase de
anatomie, Iiziologie, mecanic, psihologie, pedagogie, economie politic, sus|inute de lucrri
de laborator si experien|e, ce permit adaptarea la mediul si condi|iile de via| de la noi.
Athanasiu a militat n primul rnd pentru educa|ia Iizic, lsnd pe planul al doilea educa|ia
Iizic pedagogic (pentru scolari), proIesional (pentru muncitori), medical, sportiv,
Ieminin. El considera c toate aceste activit|i trebuie s Iie conduse de absolven|ii unui
nv|mnt superior de cultur Iizic 'al crui loc, cel mai potrivit, este la Eacultatea de
Stiin|e, n legtur cu catedra de Iiziologie, sec|ie ce va avea cursuri ce vor Ii Irecventate timp
de 4 ani, iar intrarea se va Iace pe baza unui examen de admitere, urmnd ca instructorii
necesari sprijinirii proIesorilor de educa|ie Iizic s Iie scolariza|i pe durata a doi ani, din
rndul absolven|ilor de gimnaziu, pe lng institutul cu grad universitar.
11
Accep|iunea dat termenelor de educa|ie Iizic si sport, astIel receptat de societatea
romneasc, o identiIicm si n actele normative care au reglementat aceste activit|i, pe care
le prezentm n ordine cronologic: (1922) Legea "Casei culturii poporului", prin care ia Iiin|
n Bucuresti "OIiciul Na|ional de Educa|ie Eizic"; Legea privind statutele Eedera|iunei
Societ|ilor de Sport din Romnia; Decizia Ministerului de Rzboi nr. 871, prin care se
nIiin|eaz Comitetul permanent de educa|ie Iizic al armatei (avnd drept sarcin elaborarea
regulamentului, directivelor si instruc|iunilor necesare ndrumrii si coordonrii educa|iei
Iizice n armat); (1923) Legea pentru Educa|ie Eizic (prin care se oIicializeaz de "jure"
I.N.E.E.-ul ale cror cursuri ncepuser la sIrsitul lui noiembrie 1992, si O.N.E.E.-ul care se
constituie "ca singur organism oIicial de stat pentru educa|ie Iizic, Iunc|ionnd pe lng
Ministerul Instruc|iunii Publice"); Decizia Ministerului Instruc|iunii de a nlocui (una dintre
msurile reIormei nv|mntului din acel an) termenul de "gimnastic" din programe, cu cel
de "educa|ie Iizic", ce Iigura n denumirea I.N.E.E. nc de la nceput; (1928) Legea pentru
reIorma nv|mntului secundar, prin care s-a mrit la patru numrul de ore aIectat
sptmnal educa|iei Iizice, si prin care termenul "gimnastic" a Iost nlocuit deIinitiv cu cel
de "educa|ie Iizic" (Art. 33); (1929) Legea Educa|iei Eizice (votat de Adunarea deputa|ilor
la 25 iulie si aprut n Monitorul OIicial nr. 196/4 sept. 1929), care a instituit obligativitatea
educa|iei Iizice pentru tot tineretul din institu|iile de stat si particulare... (1930) Decretul regal
privind educa|ia Iizic n armat; (1940) Legea privind constituirea Organiza|iei Sportului
Romnesc; (1946) Legea Educa|iei Eizice; (1967) Legea nr. 29/1967 cu privire la dezvoltarea
activit|ii de educa|ie Iizic si sport (republicat n Buletinul OIicial nr. 40 din 11 mai 1977);
(2000) Legea nr. 69/2000 a educa|iei Iizice si sportului, cu modiIicrile ulterioare.
Astzi, doctrina stiin|ei sportului din Romnia delimiteaz activit|ile corporale "dup
orientarea obiectivelor sociale si motiva|iilor individuale ... n cinci tipuri de activit|i care se
prezint Iiecare ca un sistem deschis, apt s primeasc si s oIere componente si strategii
celorlalte"
8
. n aceast accep|iune activit|ile se clasiIic n: 1. activit|ile ludice, proprii vrstei
de crestere, "dar prezente si n via|a adul|ilor, care se caracterizeaz prin spontaneitate,
atractivitate, libertate si interes, si care ndeplinesc Iunc|ii importante de educare si integrare
social"; 2. activit|ile agonistice, activit|i de lupt, ntrecere si care satisIac dorin|a de
aIirmare a individului, oIerindu-i n acelasi timp posibilitatea raportrii la altul. "Tipul major
de activit|i agonistice l constituie sportul, care a transIormat si jocurile, ca si alte activit|i
de tip autoIormativ, n elemente de ntrecere si de spectacol". 3. activit|ile gimnice, "cu
scopul realizrii autoIormrii si autoeducrii Iizice prin exerci|ii sistematice si ra|ionale
(gimnastic, culturism etc.), utilizate n scop pedagogic, ele constituie con|inutul de baz al
12
educa|iei Iizice scolare n cele mai multe |ri; 4. activit|ile recreative, de loisir, n care
"acentul se pune n mod deosebit asupra Iunc|ionalit|ii Iizice, divertisment, destindere,
odihn activ - si mai pu|in asupra Iormelor pe care acestea le iau, combinnd original
elementele jocului cu cele ale sportului, Ir strict reglementare competi|ional";
5. activit|ile compensatorii "adresate att persoanelor cu handicap (cu disabilit|i) ct si celor
care prin speciIicul proIesiei au nevoie de corectare sau terapie prin miscare".
Carta European a Sportului (1992) (Art. 2, alin. 1, lit. a) deIineste sportul ca Iiind
,toate Iormele de activit|i Iizice care, prin participare organizat sau neorganizat, au ca
obiectiv exprimarea sau ameliorarea condi|iei Iizice si psihice, dezvoltarea rela|iilor sociale
sau ob|inerea de rezultate n ntreceri de orice nivel".
Legea nr. 9/2 care reglementeaz organizarea si Iunctionarea sistemului na|ional
de educa|ie Iizic si sport n Romnia cuprinde o deIini|ie aproape identic cu cea a Cartei:
prin educajie fizic yi sport se n|eleg ,toate Iormele de activitate Iizic menite, printr-o
participare organizat sau independent, s exprime sau s amelioreze condi|ia Iizic si
conIortul spiritual, s stabileasc rela|ii sociale civilizate si s conduc la ob|inerea de
rezultate n competi|ii de orice nivel. Termenii Iolosi|i n textul legii au semniIica|ia stabilit
n anexa acesteia: a) baz sportiv - amenajare speciIic ce cuprinde construc|ii si instala|ii
destinate activit|ii de educa|ie Iizic si sport; b) Registrul sportiv - document care eviden|iaz
situa|ia nregistrrii structurilor sportului n ordine cronologic si care are dou componente:
subregistrul structurilor sportive Ir personalitate juridic si subregistrul structurilor sportive
cu personalitate juridic; c) CertiIicat de identitate sportiv - act oIicial prin care se atest
calitatea de structur sportiv; d) licen| de sportiv proIesionist - document care atesta
existen|a unui raport juridic determinat ntre un sportiv si un club sportiv proIesionist si care
este eliberat de o Iedera|ie sportiv national; e) oIiciali sportivi - persoanele a cror activitate
conduce la organizarea si administrarea activit|ii sportive de agrement, recreative si
competi|ionale, aIlate n rela|ie cu structura sportiv pe baz de contract de munc, conven|ie
civil de prestri de servicii sau voluntariat.
Carta Alb a Sportului, izvor de drept comunitar european, intrat n vigoare n data
de 1 decembrie 2009 (data intrrii n vigoare a Tratatului de la Lisabona), a preluat deIini|ia
no|iunii de sport cuprins n Carta European a Sportului elaborat n 1992 astIel, datorit
prevederilor Cartei Albe a Sportului, este iminent reIormarea sistemului de educa|ie Iizic si
sport n sensul aquis-ului comunitar european.
13
Drept, sistem de drept
Noiunea dreptului
Problema dreptului si a justi|iei nu a Iost inventat n mod artiIicial. Ea a corespuns unei
nevoi constante si naturale ale spiritului uman. Eenomenul "drept" a Iost, si este, obiect al
preocuprilor specialistilor n domeniu, al oamenilor de rnd, al cet|enilor, pentru c "dreptul a
avut si are cele mai complexe interIeren|e cu libertatea si interesele omului n societatea
organizat ca stat"
9
. Primele reIlec|ii si elaborri teoretico-explicative asupra Ienomenului "drept"
au aprut nc din antichitate, mai ales, n operele si scrierile unor IilosoIi, mpra|i sau juristi ai
Greciei antice si Romei
10
. Ele au Iost continuate n operele IilosoIice si politico-juridice ale Evului
mediu, mai cu seam n perioada renascentist, iluminist si a revolu|iilor burgheze, urmnd ca n
epoca modern si contemporan cunoasterea dreptului s se dezvolte considerabil, "constituindu-
se complexul sistem al stiin|elor juridice, ca o ramur distinct a stiin|elor socio-umaniste"
11
. Pn
n secolul al XIX-lea cnd stiin|a dreptului se va constitui ca o ramur distinct a stiin|elor,
explica|ia Ienomenului "drept" era realizat din perspective diIerite, ale IilosoIiei, moralei, eticii,
politicii, istoriei etc., de unde si marea diversitate de n|elesuri si deIini|ii date acestui termen.
Cuvntul 'drept este utilizat n accep|iuni diIerite, de la cele de maxim generalitate,
precum Ienomenele si conceptele IilosoIice, care s-au conturat treptat, pornind de la ideile lui
Aristotel si Platon sau Toma d`Aquino, n|elese n sensul de juste|e, echitate, de dreptate, pn la
cele de strict specialitate si concrete|e (de pild, cele care se reIer la dreptul statului de a percepe
impozite, la dreptul proprietarului de a-si nsusi Iructele produse de bunul su etc.).
n prezent
12
, pentru a ne situa n domeniul stiin|ei juridice, no|iunea de drept trebuie
n|eleas, n principal, prin trei mari accepjiuni si anume:
1. ntr-o prim accepiune, prin drept n|elegem ansamblul (totalitatea) regulilor sau
normelor furidice care reglementea: conduita oamenilor intr-o colectivitate politicete
determinat, norme obligatorii, impuse prin Ior|a coercitiv a statului tuturor resortisan|ilor si.
n acest sens distingem, de exemplu, dreptul romn de dreptul Irancez sau de dreptul altui
stat. De asemenea, tot n aceast accep|iune Iolosim no|iunea de drept si atunci cnd vorbim de
sistemul si de ramurile dreptului unei anumite |ri, mpr|ind de pild, totalitatea normelor juridice
ale Romniei, n norme de drept constitujional, de drept penal, de drept administrativ i
contravenjional, de drept civil, de dreptul familiei, de dreptul mediului etc.
Normele de drept, desi eman de la colectivitatea constituit n stat a oamenilor ca subiec|i
de drept, au o existen| obiectiv, n sensul c 'norma de drept exist ca atare independent de
aplicarea ei in practic de ctre unul sau altul dintre subiecjii de drept supui reglementrii ei`.
14
Acestei prime accep|iuni a no|iunii i corespunde no|iunea de ,drept obiectiv (n limba englez
Law) sau 'pozitiv.
2. ntr-o a doua accepiune, prin drept n|elegem o anumit 'facultate (posibilitate, un
anumit prerogativ) recunoscut de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumit conduit
furidic (de a svrsi un act ori un Iapt determinat, sau de a pretinde altei persoane ndeplinirea
unei obliga|ii determinate etc.).
n acest sens ne reIerim de exemplu: la dreptul la nume, la dreptul de proprietate, la
dreptul la munc, la dreptul de a dispune prin testament etc.
ntruct, n aceast accep|iune, ne reIerim la Iacultatea recunoscut de dreptul obiectiv
unei persoane privite ca subiect de drept, vom Iolosi cnd este necesar, pentru a evita o posibil
conIuzie cu no|iunea de "drept obiectiv", expresia de 'drept subiectiv (n englez Right, expresie
ce nu se reIer la sensul IilosoIic sau psihologic al caliIicativului de 'subiectiv, ci la sensul lui
juridic care, ne indic apartenen|a dreptului la un anumit subiect de drept.
n acest context precizm c, sunt des uzitate si expresiile de "drept substanjial" sau
"drept material" si respectiv de "drept procesual" sau "drept procedural". Prin drept substanjial
sau material n|elegem ansamblul acelor categorii juridice care au un con|inut normativ propriu-
zis, adic "normeaz", stabilesc conduite, Iapte, ac|iuni ale subiec|ilor ntr-un raport juridic, n
timp ce prin categoria normelor juridice care cuprind n con|inutul lor proceduri, modalit|i,
mijloace prin care se aplic normele dreptului substan|ial sunt exprimate termenii de "drept
procesual" sau "procedural".
3. ntr-o a treia accepiune, prin cuvntul drept n|elegem studiul sau tiinja dreptului
13
,
adic acea ramur a nv|mntului si a cercetrii stiin|iIice care se ocup de cunoaterea
dreptului obiectiv i drepturilor subiective, in contextul general al cunoaterii umane. Dreptul
(dirigere, directum), scria proIesorul Dimitrie Alexandresco, este stiin|a legilor si a regulilor date
omului spre a se crmui n raporturile sale cu semenii si, n asa mod nct s nu vateme pe altul
(ars boni et aequi)
14
. Stiin|a dreptului Iace parte din stiin|ele socio-umane. Ea are ca obiect
cercetarea, explicarea si interpretarea ansamblului de norme juridice si a activit|ii legate de
elaborarea si aplicarea dreptului. n acest sens vorbim de Eacultatea de drept, de Cursul de drept
civil, de Cursul de dreptul Iamiliei si protec|ia copilului, ca si de tiinja dreptului (n general) sau
a dreptului civil, penal, procedural etc. (n particular).
|innd seama ns de distinc|ia Icut mai sus ntre normele dreptului substanjial si a
dreptului procesual, n limbajul de specialitate juridic se consider c prin "stiin|a dreptului" s-ar
avea n vedere doar sIera sau categoria normelor dreptului substanjial (material) iar prin termenul
de "stiin|e juridice" s-ar cuprinde att ansamblul normelor dreptului material ct si a dreptului
15
procesual, precum si ansamblul de activit|i si institu|ii din sIera dreptului cum ar Ii, de pild,
ansamblul institu|iilor si activit|ilor legate de elaborarea si aplicarea sau realizarea dreptului.
Rezult c spre deosebire de termenul de ,drept", termenul ,juridic" are o sIer mai larg
de cuprindere - ,juridicul" Iiind un Ienomen complex care Iunc|ioneaz obiectiv pe un Iundal
social
15
(reIlectnd socialitatea existen|ei umane). n acelasi mod trebuie n|elese, n limbaj
juridic, si expresiile Irecvent utilizate ca alternative sau sinonime, ca de pild: norm de drept -
norm furidic; raport de drept - raport furidic; fapt sau act de drept - fapt sau act furidic,
rspundere furidic etc.
Sistemul de drept si elementele sale structurale
n teoria general a cunoasterii stiin|iIice a Iost introdus si consacrat o nou categorie,
aceea de sistem. Ea apar|ine ca o achizi|ie relativ recent etapei actuale a revolu|iei stiin|iIice si
tehnice contemporane. Pe baza ei s-a constituit o nou ramur a stiin|elor teoretice Iundamentale
si anume Teoria general a sistemelor. Aceast teorie a Iost inspirat de descoperirea si
Iormularea n sIera stiin|elor naturii, mai precis a biologiei, a existen|ei, si respectiv concep|iei
despre sistemul biologic. Prin generalizarea observa|iilor si concluziilor stabilite n sIera
sistemelor vii, ale biologiei, s-a ajuns la descoperirea si Iormularea concep|iei sau teoriei generale
a sistemelor, dezvluindu-se prezen|a unor principii, propriet|i si legit|i cu caracter sistemic n
toate celelalte sIere ale existen|ei - natur, societate si gndire. Prin aceasta, cunoasterea stiin|iIic
a dobndit o nou perspectiv att n ceea ce priveste orizontul ct si n proIunzimea investiga|iei,
a posibilit|ii uniIicrii dar si a diversiIicrii limbajului si a metodologiilor de cunoastere, a
posibilit|ii modelrii, a constituirii si reconstituirii modelului.
DeIini|ia conceptului sau a categoriei de sistem nu este general acceptat. Ca si majoritatea
deIini|iilor si aceea a sistemului a rmas nc n sIera controverselor doctrinare sau a unghiurilor
de abordare si Iormulare diIerite. AstIel, categoriei de sistem i s-au atribuit mai multe deIini|ii.
Considerm c este relevant deIini|ia Iormulat de nsusi ntemeietorul Teoriei generale a
sistemelor - Levi von BertalanIIy (n General System 1heory, n vol. General Svstems, 1956, I,
p.1) potrivit cruia "sistemele sunt complexe de elemente aIlate n interac|iune". DeIini|ia dat de
S. L. Optner este si ea ediIicatoare prin detalierea ei: "Sistemul este un ansamblu de obiecte si un
ansamblu de relajii ntre aceste obiecte si atributele lor. Obiectele sunt parametrii sistemelor adic
datele, procesul, rezultatele, controlul prin reac|ie si constrngere. Atributele sunt propriet|ile
obiectelor. O proprietate este maniIestarea exterioar a procesului din care un obiect este
cunoscut, observat sau introdus n procesul sistemului. Relajiile sunt legturile care conexeaz
obiectele si atributele n interiorul sistemului. Ele sunt prezente n toate elementele sistemului,
16
ntre sistem si subsistemele din care se compune si ntre dou sau mai multe subsisteme. Atunci
cnd anumite rela|ii sunt Iunc|ional necesare pentru celelalte rela|ii, ele se numesc rela|ii de prim
ordin"
16
. Er s mai dezvoltm no|iunea general de sistem n teoria cunoasterii, apreciem c
dreptul ca sistem nu este si nu poate Ii conceput ca o simpl transpunere mecanic a propriet|ilor
generice ale sistemului la sistemul concret al dreptului. Dac acceptm deIini|ia sistemului, iar
dac prin drept acceptm c se n|elege n general, ansamblul normelor juridice dintr-o societate
organizat ca stat, problema care se pune este, n esen|, aceea de a stabili n primul rnd dac n
acest ansamblu normativ exist sau nu elemente structurale, propriet|i si Iunc|ii de tip sistemic.
Abordarea sistemic a dreptului este pe deplin posibil, justiIicat si beneIic pentru procesul de
cunoastere si deIinire a dreptului. Aceasta, datorat Iaptului c dreptul, considerat ansamblul
normelor juridice, nu constituie o simpl acumulare a unui material normativ, o sum de norme
juridice existente la un moment dat ci, apare yi exist ca un sistem de reglementri juridice ale
raporturilor sociale dintr-o societate.
Caracterul sistemic al dreptului rezult, n primul rnd, din Iaptul c normele juridice
reglementeaz raporturi sociale care ele nsele au un caracter sistemic, stiut Iiind c societatea
nssi nu este o sum de rela|ii sau raporturi ci un sistem de asemenea rela|ii. n consecin|,
normele care vor reglementa asemenea raporturi, vor avea n mod virtual, implicit, un caracter
sistemic. n al doilea rnd, caracterul sistemic al dreptului mai rezult si din con|inutul si
caracterul stiin|iIic al elaborrii si adoptrii reglementrilor juridice, stiut Iiind c n acest proces
stiin|a si practica juridic si politic realizeaz nu doar o sum sau o cantitate de material normativ
ci, un ansamblu de norme coerente, corelative, interdependente, deci, un sistem normativ. AstIel,
caracterul sistemic al dreptului este determinat si de substan|a cunoasterii stiin|iIice pe care se
ntemeiaz elaborarea, dezvoltarea si aplicarea dreptului. n|elegerea dreptului ca sistem nu
trebuie s conduc la conIundarea acestuia cu "tehnica legislativ" prin care se asigur
sistematizarea, uniIicarea si coordonarea legisla|iei, precum si con|inutul si Iorma juridic
adecvate pentru Iiecare act normativ dup anumite criterii logico-Iormale si de cunoastere a
acestora. Este unanim acceptat ideea c speciIicul sau particularitatea sistemului drept este
posibil a Ii reIlectat n modul cel mai adecvat n Iunc|ie de con|inutul stiin|iIic al elementelor sale
structurale - norma furidic, institujia furidic, ramura de drept. Sistemul dreptului este rezultatul
unit|ii ramurilor si al institu|iilor dreptului ,sistemul dreptului apare ca o unitate obiectiv
determinat, pe cnd sistemul legislajiei reprezint o organizare a legisla|iei pe baza unor criterii
alese de legiuitor
17
Norma juridic
A.No(iune. Elementele componente ale sistemului juridic sunt n primul rnd normele
juridice. Aorma juridic este elementul sau structura Iundamental a oricrui sistem de drept
este legat de sistem, ,este msura sa inerent, deriv din schema sa si implic Iunc|ia pe care o
va juca sistemul ca atare - sistemul dreptului dreptului constituie generalul, n raport cu norma de
drept, care constituie individualul. Sub aspectul tehnicii de redactare si elaborare, norma juridic
apare ca un text concis, Iormulat Iie sub Iorma unui articol, Iie al unui grupaj de articole prin care
se reglementeaz anumite raporturi sociale sau conduite umane. n|eleas si explicat din optic
sistemic, norma juridic este elementul sau structura Iundamental a sistemului drept n care se
reIlect adecvat propriet|ile generice ale structurilor sistemice
17
. ntre norma juridic (n n|elesul
ei restrns de "text-articol" singular) si raportul social sau conduita reglementat printr-o
asemenea norm nu este ntotdeauna un corespondent direct, n sensul c nu ntotdeauna o
asemenea norm singular poate rezolva reglementarea integral a unui raport social complex. De
regul, pentru conduite sau raporturi sociale mai complexe, mai bogate n con|inut si implica|ii
sunt necesare mai multe texte-articol adic un grupaj conex si unitar de texte normative relativ
distincte prin nssi obiectul relativ distinct pe care l reglementeaz. Normele de drept nu pot
exista n sine, rupte de via|a material pe care o reIlect si la care se aplic. Ele se reIer, sub
Iorma unor modele abstracte a conduitei pe care o pretind, la rela|iile cele mai stabile dintre
oameni, prevznd anumite drepturi si obliga|ii n diIerite situa|ii concrete. La rndul lor rela|iile
sociale, interumane vizeaz anumite valori materiale sau spirituale. Elaborarea normelor de drept
are ca scop ocrotirea anumitor valori pe care sistemul social economic respectiv le promoveaz.
Nu toate valorile pot Ii puse pe acelasi plan. Se pot distinge valori ideealuri si valori bunuri,
valorile lucrurilor si valorile persoanelor, valori Iundamentale si valori derivate. Trecnd la
realitatea social, trebuie s admitem c - criteriile de valori:are depind de optica valoric a
membrilor societjii. n procesul de elaborare a normelor de drept, valori:area reprezint o
opera|ie complex al crei rezultat depinde de pozi|ia pe care se situeaz legiuitorul. Legiuitorul n
procesul de elaborare a normelor de drept selecteaz din multitudinea de rela|ii sociale pe acelea
dintre ele pe care le consider valori si deci au nevoie de a Ii protejate prin norme de drept si, n
acelasi timp, izoleaz, ngrdeste cu ajutorul normelor de drept acele Iapte sociale pe care le
consider nonvalori. Valorizarea rela|iilor sociale din punct de vedere juridic are o mare
nsemntate n stabilirea rezultatului pe care l urmreste legiuitorul prin reglementarea juridic.
Normele juridice reprezint reguli de conduit ce sunt instituite sau sanc|ionate de stat, a cror
aplicare este asigurat prin constiin|a juridic iar la nevoie prin Ior|a coercitiv a statului. Normele
juridice nu sunt simple indica|ii ci reprezint dispozi|ii obligatorii. Obligativitatea normelor
18
juridice asigur ordinea de drept n societate, imprimnd rela|iilor sociale stabilitatea necesar.
AstIel, norma juridic urmreste o coordonare, o limitare reciproc a comportamentului
oamenilor n societate. Normele orienteaz conduita, ac|iunile indivizilor n conIormitate cu
valorile acceptate de societatea respectiv, Iurniznd un anumit tip de motiva|ie ac|iunii acestora.
B.Caracterele normei juridice. Se apreciaz c cele mai relevante caracteristici ale
normei juridice ar Ii: caracterul prescriptiv, caracterul bilateral, caracterul general si impersonal,
obligativitatea, posibilitatea de a se realiza numai trecnd prin constiin|a oamenilor, caracterul
volitiv, posibilitatea normei juridice de a prevedea si reglementa apari|ia, stingerea sau
modiIicarea unor raporturi sau eIecte juridice etc. Aceste caractere sunt atribuite normei juridice
din urmtoarele considera|iuni:
1. Norma juridic are un caracter prescriptiv, ea nu descrie realitatea, ci impune sau
autorizeaz o anumit conduit pentru destinatarii si, o prescrie.
2. Spre deosebire de regulile moralei, care au un caracter unilateral, n sensul c ele
conIrunt mai multe ac|iuni posibile ale aceluiasi subiect, norma juridic este n mod esen|ial
bilateral, punnd ntotdeauna n raport dou subiecte. n cadrul raportului reglementat prin
norma juridic, unuia dintre subiecte i se impune o anumit obliga|ie, o ndatorire, n timp ce
celuilalt i se atribuie sau recunoaste un drept subiectiv, o posibilitate, o prerogativ corespunz-
toare.
3. Norma juridic are un caracter general si impersonal, n sensul c ea nu corespunde
unei anumite situa|ii concrete, stabilite ntre anumite persoane n legtur cu anumite ac|iuni ale
lor, ci vizeaz un numr nedeterminat de cazuri. Drepturile si obliga|iile prescrise de norm au
aplicabilitate repetat la un numr nelimitat de persoane si pentru toate situa|iile de acelasi gen. Ea
urmeaz s se aplice ori de cte ori vor Ii reunite condi|iile pe care le prevede pentru a impune sau
a autoriza o anumit conduit, indiIerent de cte ori se va putea aceasta realiza. Prin caracterul
general si impersonal al normelor juridice se mai n|elege c norma de drept se constituie ca o
unitate de msur egal pentru "to|i" subiec|ii acelei conduite, chiar dac acestia sunt diIeri|i ca
indivizi. De asemenea, caracterul general al normei juridice mai are n vedere si urmtoarele:
normele juridice se aplic, n principiu, n mod repetat la un numr de cazuri de acelasi gen;
conduita general impus de norma juridic urmeaz s Iie realizat n condi|iile prescrise de
norma respectiv; prevederea acelei norme se aplic atta timp ct norma respectiv este n
vigoare; norma juridic se aplic ori de cte ori sunt ntrunite condi|iile prevzute n ipoteza ei
(dac aceste condi|ii nu se ivesc, norma nu se aplic).
Caracterul impersonal al normei juridice, de a nu se adresa unei sau unor persoane anume
determinate constituie si o garan|ie mpotriva oricrei discriminri personale pentru realizarea
19
principiului egalit|ii tuturor n Ia|a legii. Acest principiu reprezint chiar Iundamentul
caracterului obligatoriu al normei de drept, obliga|ia cet|enilor de a se supune legii Iiind
justiIicat tocmai de caracterul ei egal. Dar, egalitatea tuturor n Ia|a legii nu nseamn
uniIormizare, nu nseamn c legea va Ii aplicat n mod identic tuturor, deoarece exigen|ele
principiului de justi|ie impun tratarea diIerit n drept a cazurilor care sunt diIerite n Iapt (nu se va
putea aplica de exemplu acelasi tratament din punct de vedere juridic celui care Iur pentru a nu-si
lsa copiii s moar de Ioame ca si celui care Iur pentru a-si procura buturi alcoolice).
Caracterul impersonal nu exclude ns existen|a unor norme juridice care s se adreseze doar
anumitor categorii de persoane: norme care privesc statutul Iunc|ionarilor publici, asisten|ilor
sociali, cadrelor didactice si pedagogilor sociali, norme care privesc protec|ia si promovarea
drepturilor copiilor etc. AstIel, observm c normele juridice pot avea grade diIerite de
generalitate, n sensul c se adreseaz unor categorii mai largi sau mai restrnse de persoane. Ele
si pstreaz ns caracterul impersonal abstract. n mod similar, normele care stabilesc anumite
competen|e, de pild pentru Presedintele Republicii, pentru Prim-ministrul, Procurorul General
etc. au un caracter general, deoarece ele nu au n vedere anumite persoane care ocup aceste
Iunc|ii, ci vizeaz reglementarea institu|iei respective, indiIerent de persoanele care n mod
temporar exercit competen|ele respective.
4. Un caracter esen|ial al normelor juridice este obligativitatea lor n sensul c norma
juridic nu este o simpl recomandare, ci un comandament, un imperativ, dreptul ordon sau
interzice, pedepseste sau permite anumite conduite. Eaptul c norma juridic are un caracter
obligatoriu nu exclude posibilitatea ca ea s lase o anumit libertate de ac|iune destinatarilor si.
AstIel, n special n materia contractelor, alturi de norme care sunt obligatorii, imperative, exist
si unele la care pr|ile, prin voin|a lor comun se pot ndeprta. Exist si anumite norme juridice
care stabilesc principii generale sau deIini|ii ale unor concepte juridice, n care conduita
obligatorie nu apare n mod direct. Asa de exemplu, n Titlul I al Constituiei Romniei,
Principii generale, art. 1, pct. (1) statul romn este deIinit un ,stat na|ional, suveran si
independent, unitar si indivizibil.
Obligativitatea normei juridice nu trebuie identiIicat sau redus neaprat la exercitarea
constrngerii statale care i garanteaz n ultim instan| aplicabilitatea. Constrngerea exercitat
prin sanc|iunea prevzut de norm constituie Ir ndoial una din dimensiunile cele mai
relevante ale obligativit|ii, dar o obliga|ie poate Ii realizat si Ir ac|iunea eIectiv a unei
constrngeri. Obligativitatea mai poate exprima si Iaptul c norma de drept are o aplicabilitate
imediat, direct, continu si necondi|ionat
18
, atta timp ct este n vigoare si ori de cte ori sunt
ntrunite condi|iile aplicrii ei.
20
5. De asemenea, un alt caracter al normei juridice este acela c ele se pot reali:a numai
trecand prin contiinja oamenilor. AstIel, norma juridic, desi se adreseaz Iiin|ei umane n
general, ea produce eIecte directe si depline numai Ia| de persoanele cu capacitate juridic.
Aceasta presupune n primul rnd ca persoana vizat de norma juridic s dispun de
discernmnt, adic de constiin|, ra|iune si voin|, neaIectate sau viciate de cauze independente
de persoana respectiv. Conduita uman este subordonat voin|ei, iar voin|a este un Iapt de
constiin|. Cnd voin|a unei persoane urmeaz s se concretizeze ntr-o anumit conduit,
persoana respectiv trece prin Iiltrul propriei constiin|e Iapta si trebuie s prevad consecin|ele
svrsirii acesteia. De aceea, rspunderea juridic pe care o prevede norma nu opereaz n raport
cu persoanele lipsite de discernmnt, Iie din cauza vrstei, Iie din alte cauze care i Iac
iresponsabili pentru nclcarea normelor juridice (a se vedea art.48 si 50 din Codul penal).
6. Normele juridice au un caracter volitiv, la originea elaborrii lor gsindu-se voin|a
uman, aceasta, spre deosebire de legile naturii care au un caracter obiectiv, maniIestndu-se
independent de voin|a si ac|iunea oamenilor. Caracterul volitiv al normelor juridice nu nseamn
c ele reprezint bunul plac al legiuitorului sau c ele ar Ii rezultatul arbitrariului acestuia.
Dimpotriv, caracterul volitiv al normelor juridice exprim Iaptul c ele sunt elaborate sau
consacrate de oameni investi|i cu puterea de a emite norme obligatorii, |innd totodat seama de
existen|a si cerin|ele legilor obiective ale naturii si societ|ii, de realit|ile existen|ei sociale,
contribuind n acest Iel la crearea unui echilibru n societate.
7. Er s epuizm gama caracterelor ce le sunt atribuite normelor juridice, considerm c
n anumite situa|ii, normele juridice pot s prevad i s reglemente:e aparijia, stingerea sau
modificarea unor raporturi sau efecte furidice, care sunt consecin|a unor evenimente ce se produc
independent sau relativ independent de voin|a oamenilor cum sunt de pild decesul, nasterea,
accidentele, calamit|ile naturale, mplinirea unui termen etc. Eiind prevzute n normele de drept,
apari|ia unor asemenea evenimente vor produce eIectele juridice stabilite prin normele respective.
Trebuie re|inut ns Iaptul c n unele din aceste situa|ii realizarea eIectelor juridice nu este n mod
absolut independent de maniIestarea de voin| din partea oamenilor n producerea sau
desIsurarea evenimentului respectiv (de exemplu accidentele, nasterea, suicidul, stabilirea
scaden|ei unui termen etc.).
Instituia juridic
Institujiile juridice sunt grupe sau ansamble de norme juridice care au acelasi obiect de
reglementare, o anumit categorie de rela|ii sociale, si aceleasi Iunc|ii.
21
DiIerit de limbajul curent, n care, termenul sau expresia de institu|ie juridic are
accep|iunea de unitate sau structur de organizare social - public constituit n temeiul normelor
de drept si avnd ca obiect desIsurarea unor activit|i cu caracter juridic, n limbajul de
specialitate (juridic) prin institu|ie juridic se n|elege, asa cum am artat nainte, o grupare
unitar, relativ distinct de norme prin care se reglementeaz o anume categorie de raporturi
sociale sau conduite. n acest sens, putem vorbi de: "institu|ia propriet|ii" care este constituit din
grupajul de norme care reglementeaz raporturile de proprietate; "institu|ia Iamiliei" care este
constituit din grupajul de norme care reglementeaz raporturile de Iamilie; "institu|ia contracte-
lor" care este constituit din grupajul de norme care reglementeaz rela|iile contractuale etc. De
asemenea, n aceeasi accep|iune, n acelasi sens trebuie n|elese si no|iunile sau expresiile:
"institu|ia pedepsei" sau "institu|ia rspunderii" etc.
Se observ c unele din aceste categorii de institu|ii, au o sIer mai larg n sensul c n
cadrul lor pot Ii delimitate subgrupe de institu|ii relativ distincte. De pild, n institu|ia propriet|ii
pot Ii delimitate dup anumite criterii, unele institu|ii distincte ca de exemplu, dup criteriul
titularului propriet|ii - institu|ia propriet|ii private si institu|ia propriet|ii publice sau, dup
criteriul bunurilor care Iac obiectul propriet|ii - n "institu|ia propriet|ii mobiliare" si respectiv
"institu|ia propriet|ii imobiliare" etc. De asemenea, "institu|ia Iamiliei" poate Ii subdivizat n
institu|ii precum: institu|ia "cstoriei", a "divor|ului", a "adop|iei" etc. Institu|ia juridic
eviden|iaz conexiunea de tip sistemic a dreptului. Ea se constituie ca o component structural si
Iunc|ional cu calitatea de subsistem n raport cu sistemul dreptului ca ntreg si ca sistem n raport
cu normele care compun institu|ia juridic.
Ramura de drept
Ramura de drept este considerat ca Iiind elementul de structur cu cea mai mare
relevan| pentru deIinirea sistemului "drept". ntr-o concep|ie mai larg acceptat, ramura de drept
este constituit dintr-un ansamblu mai larg de norme si institu|ii juridice delimitate ntr-o entitate
structural relativ distinct, delimitare realizabil n Iunc|ie de un grupaj de criterii. Principalele
criterii de delimitare a ramurilor de drept sunt ns obiectul si metoda reglementrii.
Obiectul de reglementare al unei ramuri de drept este constituit dintr-un anumit grup de
rela|ii sociale care au anumite trsturi speciIice, distincte Ia| de alte categorii de asemenea
rela|ii. De pild, ansamblul rela|iilor care se Iormeaz n legtur cu constituirea, repartizarea si
utilizarea mijloacelor bnesti ale statului sunt reglementate de dreptul financiar. Dreptul familiei,
la rndul lui, reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturile personale si
22
patrimoniale care izvorsc din cstorie, rudenie, adop|ie si din alte raporturi asimilate de lege,
sub unele aspecte, raporturilor de Iamilie.
Prin metoda de reglementare se n|elege modul, calea utilizat de ctre normele juridice
pentru a interveni asupra rela|iilor sociale respective, modul n care a conceput legiuitorul s le
reglementeze. n acest sens, legiuitorul poate utiliza Iie metoda autoritarismului prin care acea
reglementare devine imperativ (onerativ sau prohibitiv), Iie metoda recomandrii prin care
indic, recomand, Ir a Ii obligatorie acea conduit, Iie metoda autonomismului prin care acea
reglementare las la latitudinea subiec|ilor sau pr|ilor s-si aleag conduita pe care o doresc, Iie
metoda egalit|ii juridice a subiectelor, Iie metoda subordonrii subiectelor.
nainte de a prezenta ramurile dreptului, vom prezenta cele dou mari diviziuni generale
ale dreptului si anume "dreptul public" si "dreptul privat". n mod tradi|ional, dreptul pozitiv
(dreptul obiectiv) este divizat n dou mari ramuri Iundamentale: pe de o parte, dreptul public,
care reglementeaz raporturile dintre stat si particulari, iar pe de alt parte dreptul privat care
reglementeaz raporturile dintre particulari. Er ndoial, diviziunea aceasta nu este absolut, iar
distinc|ia dintre raporturile de drept public si cele de drept privat nu este chiar att de net si
transant. Aceasta datorit Iaptului c, pe msur ce raporturile (sociale n general si juridice n
special) dintre oameni devin tot mai complexe, n orice raport juridic dintre particulari intervine si
o component de drept public, |innd de interesul mai mult sau mai pu|in pregnant al statului de a
|ine sub control aceste raporturi (Iie si numai pentru a men|ine ordinea public si a mpiedica
instaurarea anarhiei), iar pe de alt parte, n multe dintre raporturile juridice de subordonare
statornicite ntre stat si particulari intervin adesea, elemente speciIice dreptului privat, n care
statul si pierde 'privilegiul de de|intor al puterii si revine pe picior de egalitate cu simplul
particular (Iie si numai pentru a mpiedica sau ngrdi abuzurile). Dinamica vie|ii sociale a avut
drept consecin| si dezvoltarea dreptului public, care a absorbit domenii apar|innd anterior
dreptului privat. n acest sens, semniIicativ este de exemplu transIormarea dreptului comercial,
ramur a dreptului privat n "drept economic", apar|innd dreptului public, dar si apari|ia unor alte
ramuri, ca de pild "dreptul securit|ii sociale".
n aIara diviziunii generale n drept public si drept privat, o alt important distinc|ie este
aceea ntre dreptul intern, cuprinznd normele aplicabile n rela|iile interne n cadrul unui anumit
stat si dreptul internajional, cuprinznd normele aplicabile rela|iilor dintre state. Normele
apar|innd dreptului interna|ional au un caracter consensual, Iormndu-se n principal prin acordul
statelor, care sunt apoi si destinatarii lor, sau pe cale cutumiar ca de exemplu, uzan|ele
diplomatice. n aIara acestui drept internajional public exist ns si un drept internajional privat
care este o ramur a dreptului intern a statului care reglementeaz situa|ia juridic si capacitatea
23
persoanelor Iizice sau juridice strine, care nu au cet|enia respectiv na|ionalitatea statului
respectiv.
Sistemul dreptului include n cadrul celor dou diviziuni generale (drept public si drept
privat) ramuri de drept care grupeaz norme juridice dup criteriile enun|ate anterior. AstIel, n
cadrul dreptului public sunt cuprinse urmtoarele ramuri: dreptul constitu|ional, dreptul
administrativ, dreptul Iinanciar, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul procesual civil si
dreptul interna|ional public. n cadrul dreptului privat sunt cuprinse urmtoarele ramuri: dreptul
civil, dreptul Iamiliei, dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul interna|ional privat.
Avnd in vederea complexitatea si dinamica reglementrilor care se reIer la institu|iile
Iamiliei si ale protec|iei copilului ne vom apleca, atunci cnd vom considera necesar, si asupra
altor ramuri n legtur cu aceste institu|ii - n principal dreptul constitu|ional, dreptul civil,
dreptul penal.
Izvoarele formale ale dreptului
Privitor la n|elesul termenului de i:vor de drept, n limbaj juridic se Iace distinc|ia
ntre i:voarele materiale (sociale sau i:voare reale) ale dreptului - care reprezint - "voin|a
clasei dominante" n societate, determinat de condi|iile materiale de existen| social
19
- si
i:voarele formale ale dreptului, reprezentnd formele specifice n care se exprim normele
dreptului.
n general no|iunea de izvor al dreptului este pus n legtur cu activitatea de creare,
de elaborare a dreptului, prin care puterea de stat Iie c Iormuleaz direct, nemijlocit, normele
sub Iorma unor acte normative numite i:voare directe sau creatoare (categorie n care au Iost
incluse legea - legi, decrete, hotrri etc. emannd de la autoritatea public, si obiceiul sau
cutuma creat n mod spontan n cadrul colectivit|ii respective); Iie c recunoaste aceast
valoare unor norme create, Iormulate pe alte ci - precedentul judiciar si doctrina, numite
i:voare indirecte. Distinc|ia trebuie ns nuan|at, deoarece Iie c au Iost n mod expres sau
nu recunoscute ca izvoare de drept, att jurispruden|a ct si doctrina au avut si au n
continuare un rol, deloc neglijabil de creare a unor norme juridice noi, concurnd prin aceasta
autoritatea legii. Prin interpretare, elaborarea unor principii, analogii etc. "acestea contribuie
la adaptarea permanent a dreptului, la evolu|ia rela|iilor n reglementarea crora intervine,
men|inndu-i un caracter dinamic ce ar putea Ii pus n pericol prin aplicarea mecanic a unor
texte considerate Iixe, sacrosante".
Prin izvor formal (aspect care ne intereseaz n acest curs) n|elegem forma specific
pe care o mbrac norma juridic elaborat de un anumit Iactor competent al puterii. Izvoarele
24
Iormale pot Ii clasiIicate dup mai multe criterii: dup criteriul ierarhiei organului de stat care
emite norma; dup domeniul pe care l reglementeaz; dup ierarhia Ior|ei juridice a actului
normativ respectiv; dup procedura sau tehnica legislativ prin care este elaborat; etc.
Potrivit doctrinei, ,izvoarele Iormale ale dreptului impuse de evolu|ia de pn acum a
dreptului sunt urmtoarele: obiceiul juridic, practica judectoreasc si precedentul judiciar,
doctrina, contractul normativ si actul normativ (juridic). n continuare vom aborda succind
tratarea izvoarelor Iormale ale dreptului din perspectiva Iormrii culturii juridice a viitorilor
manageri din domeniul administra|iei publice si nu n ultimul rnd a diIeritelor organiza|ii (de
sntate public, asisten| social, cultural-sportive etc.).
Legea n sens larg (actele normative)
Totalitatea legilor, decretelor, hotrrilor si ordonan|elor guvernului, regulamentele si
ordinele ministrilor si ministerelor, deciziile si hotrrile organelor administrative locale -
constituie tot attea elemente ale sistemului actelor normative juridice. Elementele actelor
normative juridice, Ir a nltura total cutuma, au devenit principala Iorm de exprimare a
normelor juridice. Legea, n accep|iunea ei de crea|ie deliberat, constient, a unor organe
speciale (avnd astIel, un anumit caracter tehnic), supus publicit|ii, cu aplicabilitate
general a existat din cele mai vechi timpuri. Din acele vremuri ndeprtate ni s-a transmis o
deIini|ie dat legii de IilosoIul stoic grec Crisip. Acesta a deIinit legea ca Iiind "regina tuturor
lucrurilor divine si umane, criteriul justului si al injustului; iar pentru cei care sunt chema|i de
natur la via|a civil, adic a cet|ii, a comunit|ii i nva| ceea ce trebuie s Iac si le
interzice ceea ce nu trebuie s Iac".
Legea n sens restrns
n categoria legii (n sens restrns), prin care n|elegem actele normative adoptate de
organul legislativ (Parlamentul), organ reprezentativ n societ|ile democratice, constituit din
reprezentan|ii alesi de ctre cet|eni, dup o anumit procedur, dup criteriul ierarhiei
organului de stat care emite norma, distingem urmtoarele Iorme: legile constitujionale, legile
organice, legile ordinare, codurile de legi, actele cu putere de lege din care Iac parte
decretele-legi, ordonan|ele guvernamentale si unele acte interna|ionale (tratate, conven|ii,
acorduri etc.) ratiIicate de organul legislativ suprem.
Legile constituionale - n legile constitu|ionale se ncadreaz si legile de revi:uire a
Constitujiei - art. 73 alin. (1) din Constitu|ia Romniei. Deosebirea esen|ial ntre Constitu|ie
si legile constitu|ionale - sub aspect Iormal - o constituie mprejurarea c legile
constituionale (de revizuire a Constitu|iei) sunt adoptate de ctre Parlament, n timp ce
25
Constituia este adoptat de Adunarea Constituant. Constituia Romniei (2003):
Categorii de legi Art. 73: (1) Parlamentul adopt legi constitu|ionale, legi organice si legi
ordinare; (2) Legile constitu|ionale snt cele de revizuire a Constitu|iei; (3) Prin lege organic
se reglementeaz: a) sistemul electoral; organizarea si Iunc|ionarea Autorit|ii Electorale
Permanente; b) organizarea, Iunc|ionarea si Iinan|area partidelor politice; c) statutul
deputa|ilor si al senatorilor, stabilirea indemniza|iei si a celorlalte drepturi ale acestora; d)
organizarea si desIsurarea reIerendumului; e) organizarea Guvernului si a Consiliului
Suprem de Aprare a |rii; I) regimul strii de mobilizare par|ial sau total a Ior|elor armate
si al strii de rzboi; g) regimul strii de asediu si al celei de urgen|; h) inIrac|iunile,
pedepsele si regimul executrii acestora; i) acordarea amnistiei sau a gra|ierii colective; j)
statutul Iunc|ionarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea si Iunc|ionarea
Consiliului Superior al Magistraturii, a instan|elor judectoresti, a Ministerului Public si a
Cur|ii de Conturi; m) regimul juridic general al propriet|ii si al mostenirii; n) organizarea
general a nv|mntului; o) organizarea administra|iei locale, a teritoriului, precum si
regimul general privind autonomia local; p) regimul general privind raportul de munc,
sindicatele si protec|ia social; r) statutul minorit|ilor na|ionale din Romnia; s) regimul
general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care, n Constitu|ie se prevede adoptarea de legi
organice.
Constitu|ia sau legea Iundamental, implicit legile constitu|ionale, au Ior|a juridic
superioar tuturor celorlalte legi si acte normative subordonate legii. AstIel, toate organele
statului - inclusiv parlamentul, seIul statului sau guvernul - sunt |inute s respecte Constitu|ia
iar modiIicarea acesteia este posibil numai n condi|iile si cu procedurile stabilite de
Constitu|ia nssi. TITLUL VII Revizuirea Constituiei: Iniiativa revizuirii - Art. 150: (1)
Revizuirea Constitu|iei poate Ii ini|iat de Presedintele Romniei la propunerea Guvernului,
de cel pu|in o ptrime din numrul deputa|ilor sau al senatorilor, precum si de cel pu|in
500.000 de cet|eni cu drept de vot. (2) Cet|enii care ini|iaz revizuirea Constitu|iei trebuie
s provin din cel pu|in jumtate din jude|ele |rii, iar n Iiecare din aceste jude|e sau n
municipiul Bucuresti trebuie s Iie nregistrate cel pu|in 20.000 de semnturi n sprijinul
acestei ini|iative. Procedura de revizuire - Art. 151: (1) Proiectul sau propunerea de
revizuire trebuie adoptat de Camera Deputa|ilor si de Senat, cu o majoritate de cel pu|in dou
treimi din numrul membrilor Iiecrei Camere. (2) Dac prin procedura de mediere nu se
ajunge la un acord, Camera Deputa|ilor si Senatul, n sedin| comun, hotrsc cu votul a cel
pu|in trei ptrimi din numrul deputa|ilor si senatorilor. (3) Revizuirea este deIinitiv dup
aprobarea ei prin reIerendum, organizat n cel mult 30 de zile de la data adoptrii proiectului
26
sau a propunerii de revizuire. Limitele revizuirii Art. 152: (1) Dispozi|iile prezentei
Constitu|ii privind caracterul na|ional, independent, unitar si indivizibil al statului romn,
Iorma republican de guvernmnt, integritatea teritoriului, independen|a justi|iei, pluralismul
politic si limba oIicial nu pot Iorma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu
poate fi fcut dac are ca rezultat suprimarea drepturilor yi a libertilor fundamentale
ale cetenilor sau a garaniilor acestora. (3) Constitu|ia nu poate Ii revizuit pe durata
strii de asediu sau a strii de urgen| si nici n timp de rzboi.
Legile organice - Legile organice constituie acea categorie de legi care n anumite
sisteme juridice ocup un loc intermediar ntre legile constitu|ionale si cele ordinare, datorit
obiectului lor de reglementare si a unei proceduri de adoptare diIerit de a legilor ordinare.
AstIel, asa cum reiese din prevederile art. 73, intr n categoria legilor organice acele legi care
reglementeaz sistemul electoral, organizarea si Iunc|ionarea Autorit|ii Electorale
Permanente, organizarea, Iunc|ionarea si Iinan|area partidelor politice, organizarea si
desIsurarea reIerendumului etc. Potrivit art. 76 al Constitu|iei, legile organice se adopt cu
votul majoritjii membrilor fiecrei camere, n timp ce legile ordinare si hotrrile se adopt
cu votul majoritjii membrilor prezenji din fiecare camer. Constitu|ia Romniei -
Adoptarea legilor yi hotrrilor Art. 76: (1) Legile organice si hotrrile privind
regulamentele Camerelor se adopt cu votul majorit|ii membrilor Iiecrei Camere; (2) Legile
ordinare si hotrrile se adopt cu votul majorit|ii membrilor prezen|i din Iiecare Camer; (3)
La cererea Guvernului sau din proprie ini|iativ, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau
propuneri legislative cu procedur de urgen|, stabilit potrivit regulamentului Iiecrei
Camere.
Legile ordinare - legile ordinare sunt toate celelalte legi adoptate de organul legiuitor
suprem, dup procedura stabilit n Constitu|ie. Ele reglementeaz diverse domenii si
raporturi sociale, distincte de cele pe care le reglementeaz Constitu|ia si legile organice.
AstIel, obiectul de reglementare al legilor ordinare este constituit din acele categorii de
raporturi sociale pe care Constitu|ia sau legile organice le las n seama legiIerrii prin
procedura ordinar sau pe care legiuitorul le apreciaz a Ii "cele mai importante" si de
competen|a sa n temeiul calit|ii sale de organ legislativ suprem.
n categoria legilor ordinare se ncadreaz si codurile de legi. Codurile grupeaz, "ntr-
o Iorm sistematizat, ntr-un singur corp, toate (sau ct mai multe dintre ele) reglementrile
aplicabile unui anumit domeniu (indicat, de regul, prin chiar denumirea codului) precum:
Codul civil, Codul familiei, Codul comercial, Codul vamal, Codul muncii, Codul penal,
Codul de procedur civil, Codul de procedur penal etc. n legtur cu demersul reIormator
27
al justi|iei din Romania trebuie men|ionate reglementrile privind mica reIorm a justi|ei si
Iaptul c suntem n asteparea ntrrii n vigoare a noilor coduri civile si penale precum si
codurile de procedur corespondente
20
.
Drepturile fundamentale ale omului
La baza ideii de drept este nevoia de a tri n colectiv
21
pentru aceasta este necesar
ca subiec|ilor de drept, persoane Iizice sau persoane juridice, s nu li se aduc ngrdiri n
exercitarea drepturilor si libert|ilor publice - originea dreptului este social. Drepturile
omului sunt inerente Iiin|ei umane, 'luat n mod individual, sau ca parte a unui grup social
determinat
22
. Drepturile omului sunt Iundamentele naturii noastre - Ir ele noi nu putem tri
ca Iiin|e umane. Lipsirea, sau negarea acestor drepturi, Iac ca omul s nceteze de a mai tri ca
o Iiin| uman Iac posibil calea spre dezordine politic si social. Exercitarea, acestor
drepturi, nengrdit poate Ii realizat numai ntr-un sistem juridic de protec|ie, garantare si
implementare a drepturilor omului. n Preambulul Declarajiei Universale a Drepturilor
Omului (alin. 1) se consider c 'recunoasterea demnit|ii inerente tuturor membrilor Iamiliei
umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie Iundamentul libert|ii, drept|ii si
pcii n lume.
Sunt numeroase accep|iunile date sintagmei drepturile omului. Dintre ele re|inem
urmtoarele: 1. 'o expresie introdus n ordinea interna|ional a epocii contemporane, care
echivaleaz cu drepturile Iundamentale ale omului - . un ansamblu de prerogative bazate pe
demnitatea persoanei umane si a cror respectare se n|elege a Ii promovat n Iolosul tuturor
oamenilor
23
; 2. 'acele prerogative conIerite de dreptul intern si recunoscute de dreptul
interna|ional Iiecrui individ, n raporturile sale cu colectivitatea si cu statul, ce dau expresie
unor valori sociale Iundamentale si care au drept scop satisIacerea unor nevoi umane esen|iale
si a unor aspira|ii legitime, n contextul economico-social, politic, cultural si istoric al unei
anumite societ|i
24
.
Drepturile omului trebuie privite n considerarea lor ca drepturi subiective. AstIel,
drepturile omului, pot Ii deIinite ca prerogativele, Iacult|ile sau posibilit|ile recunoscute de
dreptul obiectiv unei persoane, privite ca subiect de drept, de a adopta o anumit conduit
juridic prin care s-si exercite drepturile patrimoniale si extrapatrimoniale considerate ntr-o
anumit etap de evolu|ie a societ|ii libertji fundamentale. Exercitarea lor, n condi|iile
societ|ii contemporane, conIer persoanei calitatea de interlocutor valabil n via|a juridic a
cet|ii - cetatea imens care cuprinde (sau ar trebui) toate statele-pr|i ale tratatele si
conven|iilor interna|ionale privitoare la drepturile si libert|ile Iundamentale ale oamenilor.
28
Eiind drepturi subiective, drepturilor omului le corespunde obliga|ia corelativ a statului si a
autorit|ilor publice, a tuturor subiectelor de drept de a le respecta si de a nu le nclca
25
.
Libert|ile Iundamentale ale omului sunt tot drepturi ale sale
26
potrivit textului art. 17 al
Declara|iei Universale a Drepturilor Omului, din anul 1948, 'Orice persoan are dreptul la
libertatea de gndire, constiin| si religioas. Omul este de|intorul acestor drepturi prin
simplul Iapt c este brbat, Iemeie sau copil.
Este nevoie s distingem, totuyi, din totalitatea drepturile subiective categoria
drepturilor omului. Una dintre problemele principale ale IilosoIiei drepturilor omului este
cea a naturii acestora. Ce reprezint ele? Prin ce se deosebeste un drept civil oarecare de
pild, dreptul la despgubire, n caz de prejudiciu de oricare din drepturile omului ca de
pild, dreptul la ocrotirea sntjii, dreptul de asociere, dreptul de petijionare, dreptul
persoanei vtmate de o autoritate public de a objine recunoasterea dreptului pretins sau
a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei?
27
Exist ntre aceste drepturi o
deosebire care s ne determine a aprecia c drepturile omului sunt o categorie distinct de
drepturi subiective? Indiscutabil c drepturile omului nu sunt niste drepturi ca toate celelalte
ele au o ncrctur politic, social, emo|ional care le particularizeaz de toate celelalte
drepturi subiective. Drepturile omului au Iost obiect de lupt, de revendicri. La eIorturile de
institu|ionalizare ale acestora au avut un real aport Ior|e care au n|eles direc|ia progresului
umanit|ii. Paternitatea acestora este invocat de miscri diIerite - religiile monoteiste, n
special a crestinismului, masoneriei, socialismului si liberalismului. Ele se caracterizeaz si
prin aceea c sunt recunoscute ntr-un chip special n principal, ele sunt consacrate prin
constitu|iile statelor calea cea mai sigur pentru recunoasterea lor. Recunoasterea drepturilor
omului se poate Iace si prin acte interna|ionale. Dac n legisla|ia statelor, pr|i ale acestor
acorduri, tratate, conven|ii etc., este recunoscut principiul self-executing care const n
aplicarea direct a n|elegerilor interna|ionale n legisla|ia intern a statelor participante cu
prioritate Ia| de legisla|ia intern, drepturile respective de gsesc consacrate ipso-facto. Dac,
ns, principiul amintit nu este cunoscut de Constitu|ia unui stat, participarea la conven|ia sau
tratatul ncheiat naste n sarcina statului obliga|ia de a consacra in legisla|ia intern drepturile
omului, recunoscute de conven|ia sau tratatul n chestiune.
28
Problema se pune, oarecum
diIerit, avnd n vedere intregrarea Romniei, n Uniunea European toate acestea n
considerarea primordialit|ii dreptului comunitar Ia| de dreptul intern al |rilor membre,
precum si a consecin|elor ratiIicrii, de toate statele membre, a Tratatului de la Lisabona
(Romnia a ratiIicat Tratatul de la Lisabona prin Legea nr. 13/2008, la 4 Iebruarie 2008,
29
promulgat prin Decret de Presedintele Romniei la 6 Iebruarie 2008 si publicat n
Monitorul OIicial nr. 107, Partea I, din 12 Iebruarie 2008).
Accep|iunea dat no|iunilor de drepturi si libert|i Iundamentale, de drepturi ale
omului, reIlect evolu|ia societ|ii n ansamblul ei. Problematica si ac|iunile n Iavoarea
drepturilor omului si libert|ilor civice nu sunt numai de data recent. n Europa, conceptul de
'drepturi ale omului` s-a impus, mai ales ncepnd cu sec. XVIII-lea, o dat cu teoria
'contractului social` al lui Jean-Jaques Rousseau. Dar, primele enun|uri juridice asupra
drepturilor omului le ntlnim n diversele carte britanice, cum ar Ii 'Magna Charta
Libertatum" adoptat n Anglia (semnat de regele John la Runnymede) la 15 iunie 1215
29
-
aceasta reglementa raporturile dintre rege si nobilii rebeli - con|inea, n Iorm
rudimentar, interzicerea arestrii arbitrare si principiul legalit|ii, devenite
mai trziu piatra de temelie a no|iunii de domnie a legii (Rule of Law). Carta
prevedea c nimeni nu poate Ii ridicat sau ntemni|at dect n urma unui
proces legal corect, desIsurat potrivit legii |rii; 'Peti|ia drepturilor - ~The
Petition of Rights din 1628; '1he Habeas Corpus Act" (lege pentru garantarea
inviolabilit|ii persoanei votat n 1679); 'Legea drepturilor - "Bill of Rights" din 1689.
De asemenea, identiIicm si n alt areal geograIic, altul dect cel britanic, enun|uri
juridice privitoare la drepturile omului, ca de pild: declara|iile adoptate de unele state
americane la sIrsitul sec. al XVIII-lea, ca "Bill of Rights" 'Declarajia de independenj a
S. U. A.` din 1776, care proclam c 'Noi considerm adevruri evidente prin sine, c to|i
oamenii au Iost crea|i egali, c sunt nzestra|i de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile,
c printre acestea se numr viaa, libertatea si cutarea fericirii., precum si "Declarajia
Revolujiei Franceze" din 1789 asupra drepturilor omului si ale cet|eanului. Drepturilor
civile si politice enun|ate n Declaraia Drepturilor Omului yi Ceteanului din 1789, nu
erau numeroase. n cele 17 articole ale sale Declarajia din 1789 se reIerea, mai ales, la:
dreptul la egalitate, libertatea de opinie si gndire, libertatea credin|elor religioase, dreptul la
rezisten| mpotriva represiunii, dreptul la vot, dreptul de asociere si ntrunire, dreptul la
proprietatea particular etc. 'Conceptul n sine de drepturi ale omului a reprezentat.o
generalizare si abstractizare a tot ceea ce gndirea uman a avut mai bun, ridicnd pe trepte
noi principiile IilosoIice umaniste, relund elemente din gndirea religioas si din nzuin|ele
generale de libertate care se Icuser cunoscute cu atta vigoare n secolele XVII si XVIII
30
.
Suntem nevoi|i a recunoaste c, de-a lungul istoriei, unii oameni, unele organiza|ii,
unele guverne nu au ac|ionat n sprijinul aprrii drepturilor Iundamentale ale omului, implicit
cele ale copilului dect n momente de grea cumpn, n timpul unor tragice evenimente
30
sau, mai precis, atunci cnd se eIectua bilan|ul acestora. Abia atunci, constrnsi, sau nu, se
punea problema rspunderii sociale, n special a rspunderii juridice, a rspunderii individuale
sau colective, a motivelor care au determinat suIerin|e oamenilor Ir nici un temei logic.
Gravele nclcri ale drepturile omului, petrecute naintea si n timpul celui de al doilea rzboi
mondial, au impus adoptarea unui sistem de norme care s previn cauzarea de noi suIerin|e
oamenilor dar si s asigure un sistem eIectiv de protec|ie a drepturilor oamenilor (care existau
deja si erau reglementate de Liga Na|iunilor). AstIel, n cadrul Adunrii Generale a Na|iunilor
Unite au Iost adoptate Carta Najiunilor Unite (1945 San Erancisco) si Declarajia
Universal a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948). n ansamblul lor, prevederile Cartei
O.NU. 'constituie, n perioada postbelic, punctul de plecare n adoptarea si aplicarea unor
reglementri interna|ionale care deIinesc, prin con|inutul lor, institu|ia drepturilor omului n
dreptul interna|ional contemporan sau ceea ce unii numesc dreptul drepturilor omului`
31
.
Prin con|inutul su, Carta O. A. U. interna|ionalizeaz drepturile omului. Ele, de acum
vor deveni '|elul, obiectivul comunit|ii interna|ionale si nu doar al reglementrilor interne al
statelor
32
. Carta O. A. U. instituie obliga|ia de a promova (att n sarcina Organiza|iei
Na|iunilor Unite, ct si n a statelor membre) 'ridicarea nivelului de trai, deplina Iolosire a
bra|elor de munc si condi|ii de progres si dezvoltare economic si social; rezolvarea
problemelor interna|ionale n domeniile economic, social, al snt|ii publice si a altor
probleme conexe si cooperarea interna|ional n domeniile culturii si educa|iei; respectarea
universal si eIectiv a drepturilor omului si libert|ilor Iundamentale pentru to|i, Ir
deosebire de ras, sex, limb, religie.
Constitu|iile statelor lumii nu procedeaz la o clasiIicare categorial a drepturilor si
libert|ile cet|enesti. ntre drepturile si libert|ile omului nu distingem deosebiri n ceea ce
priveste valoarea lor juridic. Eiecare drept sau libertate au, si cuprind n sine, o valoare
moral. ncepnd cu Declarajia Universal a Drepturilor Omului, printre libert|ile
Iundamentale ale omului, sunt promovate si drepturile privind participarea la via|a social:
dreptul la libertatea gndirii, de constiin| si religie (art. 18); dreptul la libertatea opiniilor si
exprimrii; libertatea de a avea opinii Ir imixtiune de aIar; libertatea de a cuta, de a primi
si de a rspndi inIorma|ii si idei prin orice mijloace si independent de Irontierele de stat (art.
19); dreptul la libertatea de ntrunire si asociere pasnic men|ionndu-se totodat c nimeni
nu poate Ii silit s Iac parte dintr-o asocia|ie (art. 20); dreptul de a lua parte la conducerea
treburilor publice ale |rii sale, Iie direct, Iie prin reprezenta|i liber alesi, dreptul de acces egal
la Iunc|iile publice din |ara sa (art. 21); dreptul la securitatea social (art. 22); dreptul la
munc, la libera alegere a muncii sale, la condi|ii echitabile si satisIctoare de munc,
31
precum si la ocrotirea mpotriva somajului (art. 23 pct. 1); dreptul la salariu egal pentru
munc egal (art. 23 pct. 2); dreptul la o retribuire echitabil si satisIctoare care s-i asigure
att lui, ct si Iamiliei sale, o existen| conIorm cu demnitatea uman si completat, la
nevoie, prin alte mijloace de protec|ie social (art. 23 pct. 3); dreptul de a ntemeia sindicate si
de a se aIilia la sindicate pentru aprarea intereselor sale (art. 23 pct. 4); dreptul la odihn si
recrea|ie, inclusiv la o limitare rezonabil a zilei de munc si la concedii periodice pltite (art.
24); dreptul, oricrui om, la un nivel de trai care s-i asigure sntatea yi bunstarea lui yi
familiei sale, cuprinznd hrana, mbrcmintea, locuinja, ngrijirea medical, precum yi
serviciile sociale necesare - el are dreptul de asigurare n caz de yomaj, boal, invaliditate,
vduvie, btrneje sau celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenj, n urma
unor mprejurri independente de voinja sa (art. 25 pct. 1); mama yi copilul au dreptul la
ajutor yi ocrotire deosebite - toji copiii, fie c sunt nscuji n cadrul unei cstorii, sau n
afara acesteia se bucur de aceeayi protecjie social (art. 25 pct. 2.); dreptul la nv|tur
(art. 26); dreptul de a lua parte n mod liber la via|a cultural a colectivit|ii (art. 27).
Corelativ, se instituie, totodat, si ndatoririle persoanei faj de colectivitate yi
limitele conjinutului drepturilor lor: orice persoan are ndatoriri Ia| de colectivitate,
deoarece numai n cadrul acesteia este posibil dezvoltarea liber si deplin a personalit|ii
sale; n exercitarea drepturilor si libert|ilor sale, Iiecare om nu este supus dect numai
ngrdirilor stabilite prin lege, exclusiv n scopul de a asigura cuvenita recunoastere si
respectare a drepturilor si libert|ilor altora si ca s Iie satisIcute justele cerin|e ale moralei,
ordinii publice si bunstrii generale ntr-o societate democratic; drepturile si libert|ile nu
vor putea Ii n nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organiza|iei Na|iunilor
Unite (art. 29); nici o dispozi|ie a prezentei declara|ii nu poate Ii interpretat ca implicnd
pentru vreun stat, grupare sau persoan dreptul de a se deda la vreo activitate sau de svrsi
vreun act ndreptat spre desIiin|area unor drepturi sau libert|i Iundamentale enun|ate n
prezenta declara|ie (art. 30).
TransIormarea obliga|iilor de principiu a drepturilor omului, cu caracter economico-
social cuprinse n Declarajia Universal a Drepturilor Omului, n obligajii furidice precum
si implementarea acestora din urm s-a petrecut abia dup 18 ani Iiind interna|ionalizate si
institu|ionalizate n Pactul Internajional cu privire la drepturile Economice, Sociale yi
Culturale (unele msuri de protec|ie a drepturilor copiilor sunt obiect al prevederilor art. 10 si
art. 13) adoptat simultan cu Pactul Internajional privind Drepturile Civile yi Politice, si
care cuprinde alte drepturi dect drepturile civile si politice, ntre care distingem si o abordare
a problematicii drepturilor copilului (art. 23, 24). Sistemul de control interna|ional privind
32
implementarea si garantarea drepturilor economice, sociale si culturale este diIerit Ia| de
sistemul de control privitor la drepturile civile si politice. Dat Iiind Iaptul c organele
ndrituite cu monitorizarea sistemului interna|ional de control nu pot Iace recomandri directe
statelor cu privire la mbunt|irea legisla|iei ori a practicii lor cu reIerire la drepturile
economice, sociale sau culturale, ele Iiind abilitate s Iac numai recomandri cu caracter
general Adunrii Generale O. N. U. organul politic al Na|iunilor Unite, putem aprecia c
eIicien|a msurilor de implementare nu este relevant, dar nici lipsit de sens avnd n vedere
c anumite institu|ii specializate ale acesteia precum Organiza|ia Interna|ional a Muncii,
Organiza|ia Na|iunilor Unite pentru Educa|ie Stiin| si Cultur, Organiza|ia Mondial a
Snt|ii 'contribuie prin activitatea lor proprie si conven|iile interna|ionale pe care le-a
adoptat sau la a cror adoptare au participat, la promovarea si respectarea acestor categorii de
drepturi. Activitatea (dinamica) promovrii si garantrii drepturilor Iundamentale ale omului
este concretetizat si prin elaborarea altor acte normative cu caracter international, precum
Conventia pentru aprarea drepturilor omului si a liberttilor fundamentale, Carta
Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene este Iormat din Preambul si
54 de articole, grupate n sapte Capitole: Preambulul dezvolt obiectivul Uniunii Europene
de a promova o dezvoltare echilibrat si durabil a Europei pe baza respectrii valorilor
indivizibile si universale ale demnit|ii umane, libert|ii, egalit|ii si solidarit|ii, ntrind
printr-o cart protec|ia drepturilor Iundamentale n spiritul evolu|iei societ|ii, a progresului
social si a dezvoltrilor stiin|iIice si tehnologice. Titlul I Demnitatea: con|ine 5 articole ce
statueaz demnitatea uman dreptul la via| (II-2), dreptul la integritate al persoanei(II-3),
interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (II-4),
interzicerea sclaviei si a muncii Ior|ate(II-5); Titlul II Libertile: dreptul la libertate si la
securitate (II-6), respectarea vie|ii particulare si de Iamilie (II-7), protec|ia datelor cu caracter
personal (II-8), dreptul de cstorie si dreptul de ntemeiere a unei Iamilii (II-9), libertatea de
gndire, de constiin| si religioas (II-10), libertatea de exprimare si de inIormare (II-11),
libertatea de ntrunire si de asociere (II-12), libertatea artelor si stiin|elor (II-13), dreptul la
educa|ie (II-14), libertatea proIesional si dreptul la munc (II-15), libertatea de a desIsura o
activitate comercial (II-16), dreptul de proprietate (II-17), dreptul la azil (II-18) si protec|ia
n caz de evacuare, expulzare sau extradare (II-19); Titlul III Egalitatea: egalitatea n
drepturi (II-20), nediscriminarea (II-21), diversitatea cultural, religioas si lingvistic (II-22),
egalitatea ntre brba|i si Iemei (II-23), drepturile copilului (II-24), drepturile persoanelor n
vrst (II-25), integrarea persoanelor cu handicap (II-26); Titlul IV Solidaritatea: dreptul
33
lucrtorilor la inIormare si la consultare n cadrul ntreprinderii(II-27), dreptul la negociere si
la actiuni colective (II-28), dreptul de acces la serviciile de plasament(II-29), protec|ia n
cazul concedierii nejustiIicate (II-30), condi|ii de lucru corecte si echitabile (II-31),
interzicerea muncii copiilor si protec|ia tinerilor la locul de munc (II-32), via|a de Iamilie si
via|a proIesional (II-33), securitatea social si asisten|a social (II-34), asisten|a medical (II-
35), accesul la serviciile de interes economic general (II-36), protec|ia mediului (II-37),
protec|ia consumatorilor (II-38); Titlul V Drepturile cetenilor: dreptul de a alege si de a Ii
ales n Parlamentul European (II-39), dreptul de a alege si de a Ii ales n cadrul alegerilor
locale (II-40), dreptul la bun administrare (II-41), dreptul de acces la documente (II-42),
Mediatorul European (II-43), dreptul de peti|ie (II-44), libertatea de circula|ie si de sedere (II-
45), protec|ia diplomatic si consular (II-46); Titlul VI 1ustiie: dreptul de a apela eIectiv si
de acces la o instan| impar|ial (II-47), prezum|ia de nevinov|ie si dreptul la aprare (II-48),
principiile legalit|ii si propor|ionalit|ii inIrac|iunilor si pedepselor (II- 49), dreptul de a nu Ii
judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeasi inIrac|iune (II-50); Titlul VII Dispoziii
generale care reglementeaz interpretarea yi aplicarea Cartei: domeniul de aplicare (II-
51), ntinderea si interpretarea drepturilor si principiilor (II-52), nivelul de protec|ie (II-53),
interdic|ia abuzului de drept (II-54).
Potrivit prevederilor art. 20 al Constitujiei Romaniei (adoptat de Adunarea
Constituant la 21 noiembrie 1991, modiIicat si completat prin Legea de revizuire a
Constitu|iei Romniei nr. 429/2003, publicat n Monitorul OIicial al Romniei, Partea I, nr.
758 din 29 octombrie 2003, intrat n vigoare la data publicrii) cu privire la tratatele
internaionale privind drepturile omului 'Dispozi|iile constitu|ionale privind drepturile si
libert|ile cet|enilor vor Ii interpretate si aplicate n concordan| cu Declara|ia Universal a
Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romnia Iace parte (alin.1);
,Dac exist neconcordan|e ntre pactele si tratatele privitoare la drepturile Iundamentale ale
omului, la care Romnia este parte, si legile interne, au prioritate reglementrile
interna|ionale, cu excep|ia cazului n care Constitu|ia sau legile interne con|in dispozi|ii mai
Iavorabile (alin.2 ). Dispozi|iile art. 20 implic consecin|e majore, att n sarcina
legiutorului care va trebui s-si ndeplineasc obliga|ia permanent de a veriIica dac
proiectele de legi pe care le discut si le adopt se coreleaz cu tratatele interna|ionale la care
Romnia Iace parte, ct si n sarcina autoritjilor publice competente a negocia, ncheia si
ratiIica tratatele interna|ionale care vor trebui s maniIeste o atentie sporit n observarea
corelajiei dintre prevederile actului international si dreptul romnesc, iar n situatii mai
diIicile de procedeele rezervelor si declaratiilor.
34
De asemenea, Curtea Constitutional, n calitatea sa de garant al suprematiei
Constitutiei, trebuie s maniIeste o atentie sporit, mai ales cnd va trebui s se pronunte
asupra constitutionalittii tratatelor sau altor acorduri internationale (art. 146 lit.b, Constitutia
Romniei) cu atat mai mult cu cat, in acest ca:, controlul posterior nu este posibil decat dac
cel anterior nu fost exercitat (art. 147 alin. 3, Constitutia Romaniei).
n Romnia, continutul unor institutii din dreptul romnesc a Iost regndit ca urmare a
inIluentei exercitat de interpretarea prevederilor constitutionale n conIorrmitate cu tratatele
internationale n materia drepturilor omului. Este important de remarcat si Iaptul c Curtea
Constitutional a Romniei a conIirmat constitutionalitatea n dreptul romnesc a actiunii prin
care cettenii proprii se adreseaz unor jurisdictii internationale pentru invocarea altor
standarde de protectie a drepturilor omului dect cele nationale si caracterul obligatoriu al
hotrrilor emise de astIel de jurisdictii.
Tribunalul de Arbitraj al Sportului (Court of Arbitration for Sport)
DesIsurarea activit|ii sportive organizate "nu se poate pretinde strin de ordinea
juridic"
33
. Derularea acestei activit|i, inIluen|eaz domeniile cele mai diverse ale societ|ii,
Iapt ce poate duce la apari|ia unor litigii, ncepnd de la cele de natur "strict sportiv" pn la
conIlictele de natur economic. AstIel, ideea nIiin|rii unei institu|ii de arbitraj speciIic,
consacrat solu|ionrii litigiilor izvorte ca urmare a desIsurrii activit|ilor sportive, a Icut
ca, n anul 1983, E.S. Juan Antonio Samaranch, presedintele CIO s propun nIiin|area unui
"tribunal de arbitraj, care ar opera cu un contencios direct sau indirect legat de sport". Urmare
a acestei propuneri, TAS a devenit opera|ional n anul 1983. TAS are o competen| general
asupra tuturor diIerendelor ce pot aprea n timpul si/sau ulterior derulrii unor activit|i
sportive sau conexe lor ca de pild litigiile izvorte din contracte de sponsorizare, contracte de
management, contracte ncheiate de organizatorii competi|iilor si spectacolelor sportive cu
societ|ile de publicitate, contracte care privesc dreptul de transmisie TV, contracte de munc,
conven|ii civile etc.
TAS intervine n urma unui acord de arbitraj stabilit nainte sau dup nasterea unui
litigiu; poate Ii chemat s Iunc|ioneze n prim instan| dac pr|ile, prin conven|ia
arbitrajului, hotrsc s recurg la aceast institu|ie. TAS are posibilitatea s solu|ioneze, n
ultim instan|, litigiile care ar Ii Iost n prim instan| n sarcina institu|iilor jurisdic|ionale
ale asocia|iilor. TAS-ul instrumenteaz cu acte procedurale simple, precise si elastice, astIel
concepute pentru ca hotrrile s poat Ii luate si executate n mod rapid; numai n cazul n
care diIerendul de solu|ionat este de natur exclusiv patrimonial, pr|ile vor participa la
cheltuieli de procedur, conIorm unui acord prealabil; absolut pentru toate celelalte cazuri,
35
interven|ia pe lng TAS, nu implic cheltuieli pentru pr|i. TAS, n exercitarea atribu|iilor
sale, este total independent Ia| de CIO. Numeroase Iedera|ii si asocia|ii na|ionale si
interna|ionale pentru a-si rezolva n mod rapid litigiile ce pot aprea n urma derulrii
activit|ilor sportive si pentru a economisi importante sume de bani, pe care tribunalele
ordinare le reclam curent, au prevzut n statutele lor clauza special (compromisorie) prin
care se recunoaste TAS ca Iiind singura autoritate competent s judece n apel hotrrile
instan|elor interne; chiar CIO a hotrt ca, n anumite cazuri, diIerendurile reIeritoare la
Hotrrile CIO luate pe baza prevederilor Chartei olimpice, pot Ii solu|ionate, prin arbitraj, n
Ia|a Tribunalului de Arbitraj al Sportului (Charta olimpic, capitolul II, Art. 19, pct.4). TAS
aplic dreptul elve|ian exceptnd cazul cnd nu s-a convenit, altIel, n mod expres. Statutul
TAS prevede pe lng procedura de arbitraj obisnuit si o procedur sumar de conciliere, la
care pr|ile pot Iace apel, tribunalul putndu-se implica din oIiciu dac pr|ile interesate nu se
opun. Problematica dreptului si legisla|iei sportive o vom dezvolta ntr-o lucrare care se va
intitula ,Bazele juridice ale managementului si marketingului sportiv.
34
d) Sumar
n cadrul acestui modul s-au realizat obiectivelor men|ionate anterior.
e) ntrebri recapitulative yi teme de control:
1. Definii noiunea de sport din punct de vedere legal.
2. Prezentai definiia legal a noiunii de educaie fizic yi sport din Romnia.
3. Caracterizai activitatea de educaie fizic yi sport.
4. Prezentai elementele definitorii ale dreptului.
5. Ce reprezint norma juridic.
6. Care sunt izvoarele formale ale dreptului.
7. Prezentai noiunea de lege n sens larg yi sens restrns.
f) Bibliografie modul
1
Kiri|escu, C., Palestrica, Editura Uniunii de Cultur Eizic si Sport, Bucuresti, 1964
2
Kiri|escu, n op. cit., p. 185 si urm., citndu-l pe Jusserand (Les sports, et feux d exercises
dans l ancienne france, Ed. Plon, Paris, 1901) aIlm c un englez - Robert Dallington, care a
vizitat Eran|a n anul 1598, si-a notat n memoriile cuprinse n cartea sa The view of France:
"Eran|a este o |ar care practic exerci|iile Iizice verv immoderate...Irancezii au corupt pe
englezi, care i imit n totul si n special n pasiunea pentru exerci|iile violente..."
36
3
Raymond Barrull si colab., Lexique du cadre institutionnel et reglementaire des Activites
Phvsiques et Sportives, INSEP Publications
4
Simon D. W. Paine si colab., Medicine, Sport and the Law, Blackwell ScientiIic
Publications, OxIord London, 1990, n capitolul "Sport medicine and the law", Edward
Grayon
5
Bernard, J., Pocielo, C., Vigarello, D., D apres "Itineraire d un concept", n revista Esprit,
nr. 446, mai 1975
6
Postolache, N., Istoria sportului romanesc in date, Editura Junimea, Iasi, 1979
7
Kiri|escu, C., Palestrica, Editura U.C.E S., Bucuresti, 1964
8
Epuran, M., Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990
9
Aceste preocupri ne sunt semnalate nc din sec. XVIII- lea .e.n., n Codul lui Hammurabi
(regele Babilonului din acea perioad), unde se arat c legea este destinat s asigure binele
poporului, nlturnd putin|a celui tare de a-l vtma pe cel slab (A se vedea: Boar, Ana, op.
cit., Elemente de Teoria dreptului, Editura SERVO-SAT, Arad, 1996).
10
Hanga, V., Drept privat roman, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978,
11
Sida, A., Introducere in Teoria general a dreptului, Universitatea Crestin "Dimitrie
Cantemir", Eacultatea de Management Turistic si Comercial, Cluj-Napoca, 1997
12
Speran|ia, E., Introducere in filosofia dreptului, Cluj, 1946
13
Hanga, V, Drept privat roman, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978 si Bobos,
G
14
Alexandresco, D., Explicajiunea teoretic i practic a dreptului civil roman, vol. I,
Romnia Nou, Bucuresti, 1926,
15
Popa, N., ,Teoria general a dreptului, Edi|ia 3, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008,
16
Optner, S.L., n "L'analyse des systems et les problemes de gestion", Paris, Dumond, 1968
(traducere n volumul "Caiet documentar" - Acad. St. Gheorghiu, Bucuresti, 1970, nr.7
17
Djuvara, M., ,Teoria general a dreptului, Drept ra|ional, izvoare si drept pozitiv, Editura
ALL, Bucuresti, 1995
18
Popa, N. Teoria general a dreptului, Editura Actami, Bucuresti, 1996
19
Muresan, M., ,Drept civil. Partea general, Ed. Cordial LEX, Cluj-Napoca, 1996
20
Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, publicat n M.OI., Partea I, nr. 510
din 24 iulie 2009; Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, publicat n M. OI.,
Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009; Legea nr. 134 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedur
civil, publicat n M.OI., Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, data intrrii in vigoare 18
ianuarie 2011; Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 privind codul de procedur penal din 1 iulie
37
2010, publicat n M. OI., Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, data intrrii in vigoare 18 iulie
2011.
21
Voicu, A.V., Capitol din Curs de drept si legislatie n asistent social, cu trimitere la
autorii cita|i n notele de subsol, Eacultatea de Sociologie si Asistent social, Universitatea
Babes-Bolyai Cluj-Napoca, 2010.
22
Niciu, M. I., Drept interna|ional public, Editura SERVOSAT, Arad, 1997
23
Dictionnaire de la terminologie du droit international, Sirey, Paris, 1960.
24
Nstase, A., Drepturile omului, religie a sIrsitului de secol, I. R. D. O. , Bucuresti, 1992
25
Ionescu, C., Drept constitujional i institujii politice. Teoria general a institujiilor politice,
Vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
26
Muraru, I., Drept constitujional i institujii politice, Vol. I, Editura Actami, Bucuresti, 1995
27
A se vedea art. 34, 40, 51, 52 ale Constitutiei Romniei.
28
Zltescu, D., V., Zltescu-Moroianu, Irina, Repere pentru o Filosofie a drepturilor omului,
Institutul Romn Pentru Drepturile Omului, Bucuresti
29
Andre Maurois, Istoria Angliei, Vol. I, Editura Politic, Bucuresti, 1970
30
Duculescu, V., Protec|ia juridic a drepturilor omului, Editura LUMINA LEX,
Bucuresti, 1994
31
Niciu, M., op. cit., p. 205 cu trimitere la Moca, Gh., Drept interna|ional public, Bucuresti,
1993
32
Micu Doina, Garantarea drepturilor omului n practica Cur|ii Europene a Drepturilor
Omului si n Constitu|ia Romniei, Editura ALL BECK, Bucuresti, 1998
33
Gilbert Schwar, Tribunalul de Arbitraf al Sportului, n "Primul seminar juridic. Legisla|ia
Sportiv n Europa: Evolu|ie si armonizare, Moscova - 19-20 septembrie", Comitetul Olimpic
Romn, C.C.P.S., Bucuresti, 1992
34
Pentru reper bibliograIic a se vedea, Voicu, A. V., Rspunderea civil delictual cu privire
special la activitatea sportiv, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999. Cu privire la
Tribunalul de Arbitraj al Sportului a se vedea, NaIziger, J. A. R., ,Lex Sportiva, The
International Sports Law Journal, 2004/1-2, The Hague
Modulul 2: Managementul organizaiilor sportive (principii, funciuni,
funcii, decizie, finanare )
a) Scopul yi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu conceptul de management.
Se vor atinge urmtoarele obiective:
DeIinirea managementului
Prezentarea principiilor de management
Prezentarea Iunc|iilor managementului
Prezentarea actului decizional
Prezentarea Iormelor de Iinan|are a activit|ilor sportive
b) Schema logic a modulului
Acest modul este compus dintr-un singur capitol care trateaz tematica abordat.
c) Coninutul informaional detaliat
Etimologia yi definirea noiunii de management
Din punct de vedere etimologic, actualul concept de management provine din cuvntul
latinesc "manus" (mn), n n|elesul de ceea ce se Iace cu mna, adic "manevrare, pilotare".
De la "manus" pn la actualul "management", din accep|iunea actual s-a parcurs o
traiectorie destul de complex. n italian termenul provine de la "maneggio" cu verbul
"maneggiore", care n traducere nseamn "a mnui" (un cal n rzboi). Limba Irancez
(impus si n Anglia dup cucerirea normand devenind limba oIicial a acelor vremuri)
Iolosea cuvntul "menage", cu verbul "menager", care nsemna "a Iolosi cu grij, cu dibcie, a
nu extenua puterile cuiva pentru a ob|ine de la el un randament maxim". n englez a aprut
verbul "to manage" cu substantivul "management" cu sensul ini|ial de "a mnui, a struni caii"
si apoi cu sensul de a chibzui corect rela|iile cu diverse lucruri sau Iiin|e n vederea ob|inerii
unui rezultat corespunztor. Er a avea o acoperire stiin|iIic, ci numai o omoIonie s-a Icut
legtura psihologic si ntre cuvntul "man" (brbat) si "management"
1
. n timp, termenul a
nceput s Iie utilizat n administra|ia public, n domeniul militar si n publicistic.
DeIiniri ale managementului le identiIicm ncepnd cu Erederick Taylor, unul dintre
Iondatorii ,managementului stiin|iIic. n lucrarea ,Shop Management (1903) deIineste
managementul ,a sti exact de doresc s Iac oamenii si a-i supravegea ca ei s realizeze
39
aceasta pe calea cea mai bun si mai ieItin. H. Eayol, n lucrarea ,Administration
industrielle et generale, a elaborat o deIini|ie a managementului, pornind de la Iunc|iile de
baz ale acestuia, care si n prezent o putem considera actual: ,a administra (a conduce)
nseam a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla
2
. Consacrarea
termenului n economie s-a realizat dup ce James Burnham a publicat n anul 1941 la New-
York, lucrarea "The Managerial Revolution". n literatura de specialitate, mai ales dup anul
1950, cnd eIectele economice ale aplicrii principiilor de management au nceput s Iie
recunoscute ca beneIice, s-au propus mai multe deIini|ii care de altIel converg spre obiectiv
comun, respectiv cresterea proIitului unit|ii. O deIini|ie pe care noi o considerm sintetic,
datorit Iaptului c acoper de Iapt toate activit|ile dintre o unitate patronat de ceva unic,
respectiv de management, este cea elaborat de Klein Jaques, n lucrarea sa "Qu'est le
management?". n aceast lucrare autorul deIineste managementul - ansamblul disciplinelor,
metodelor, tehnicilor care inglobea: sarcinile conducerii, gestiunii, organi:rii i
administrrii unitjilor economice.
Termenului management, i se mai atribuie si alte deIini|ii, ca de pild:
- "Comandamentul sau arta de a conduce o ntreprindere. Managementul pune accent
pe organizare si pe gestiunea ntreprinderii regrupnd n realitate ideea de conducere, ideea de
organizare si ideea de gestiune ntr-o Iorma|ie speciIic ce trebuie s domine conceptele si
activit|ile economice si s asigure Iunc|ionarea si dezvoltarea ntreprinderii n condi|iile
obiectivelor stabilite;
3
- "Mod de a conduce si a gestiona ra|ional o organiza|ie (ntreprindere, organe publice,
asocia|ii etc.), de a organiza activit|i, de a stabili scopuri si obiective, de a construi strategii.
Utiliznd mai bine oamenii, tehnologia si resursele materiale, se va putea asigura cresterea
rentabilit|ii si eIicacit|ii intreprinderii. Totusi, managementul se bazeaz n egal msur pe
inova|ii, creativitate si responsabilitate; el se strduie s Iac convergente interesele personale
cu interesul general. Dac nu va putea niciodat, din cauza aspectului uman, s ating rigoarea
unei stiin|e exacte el poate totusi s Iie apropiat de stiin|ele sociale. El este de asemenea o
art. Arta include no|iunea de ndemnare n ob|inerea unui rezultat; Aceasta este deosebit de
important n management, a aduce oamenii de a da tot ce pot mai bun, Iace parte din arta
managementului..."
4
.
n lucrrile de management nord-americane "cele mai rspndite sunt deIini|iile de
ordin pragmatic ale managementului, de pe pozi|ia managerului"
5
. De exemplu, Reece si O'
Grady deIinesc managementul ca Iiind "procesul de coordonare a resurselor umane,
inIorma|ionale, Iinanciare si Iizice n vederea realizrii scopurilor organiza|iei". Longenecker
40
si Pringle deIinesc managementul ca Iiind "procesul de ob|inere si combinare a resurselor
umane, Iinanciare si Iizice n vederea ndeplinirii scopului primar al organiza|iei - ob|inerea
de produse si servicii dorite de un anumit segment al societ|ii". Managementului i s-au dat si
alte accep|iuni, printre care si aceea de art, stiin|. De pild, n cunoscuta publica|ie Irancez
Larousse, managementul este deIinit ca 'stiin|a tehnicilor de conducere a ntreprinderii, iar
proIesorii rusi Popova si Krasnopoiasa consider c stiin|a managementului se ocup de
,legile conducerii generale si de legile sintetice ale componentelor sale.
Specialistii din domeiul comportamentului organiza|ional deIinesc managementul ca
Iiind ,arta de a lucra cu si prin al|ii pentru a atinge obiectivele organiza|iei n condi|ii de
eIicacitate, eIicien| si etic (Kreitner K., Kinicki, M., 1999) ,arta de a Iace ca lucrurile s
se realizeze n organiza|ii; managerii procur, aloc si utilizeaz resurse Iizice si umane
pentru a atinge scopuri; arta de a Iace lucrurile ca s se realizeze n organiza|ii prin
intermediul celorlal|i.
Pornind de la rolul si importan|a managementului, Peter Drucker prezint
(managementul) ca pe un eveniment esen|ial al istoriei sociale care:
va rmne att timp ct va supravie|ui civiliza|ia nssi;
exprim convingerile esen|iale ale societ|ii moderne;
are sarcin s Iac productive resursele (se ocup n primul rnd de inp-uri: resurse
materiale, poten|ialul uman, tehnologii);
nu se adapteaz pur si simplu la Ior|ele pie|ei ci le creeaz prin propria ac|iune.
AstIel, Peter Drucker deIineste managementul ,o sum de principii, pu|ine dar
importante si anume:
managementul se reIer la oameni: acestia trebuie s lucreze eIicient, Iapt ce
determin modalit|ile de organizare si coducere;
managementul este strns legat de cultur: con|inutul muncii manageriale este
acelasi n diIerite |ri indiIerent de nivelul de dezvoltare, dar pentru a construi un sistem de
management eIicient trebuie gsite si identiIicate elelementele tradi|iei, istoriei si culturii. De
pild: succesul japonez s-a bazat si pe asimilarea conceptelor de management aduse din
strintate;
n Iiecare Iirm ntregul personal trebuie s-si asume angajamentul de respectare a
obiectivelor si valorilor comune: sarcina managementului este s analizeze, stabileasc si s
exempliIice aceste obiective, valori si cauze;
managementul trebuie s asigure Iiecrui angajat capacitatea de crestere si
dezvoltare pe msur ce se produc schimbri ale nevoilor si perspectivelor: Iormarea si
41
dezvoltarea trebuie implementate la toate nivelurile si nu trebuie niciodat ntrerupte. O
organiza|ie instruieste si se instruieste n acelasi timp;
nici volumul produselor si serviciilor, nici ,rezultatul Iinal nu pot reIlecta singure
perIorman|ele managementului si ale organiza|iei: perIorman|a trebuie s devin o parte
integrant a organiza|iei si amanagementului, ea trebuie msurat, estimat, evaluat si
permanent mbunt|it;
rezultatele exist numai n aIara Iirmei: de exemplu rezultatele unei Iirme sunt
numai n legtur cu clien|ii satisIcu|i n interiorul Iirmei nu exist dect costuri.
AstIel, n concep|ia lui Petre Drucker managementul nu este o crea|ie a economiei,
este ns un creator care stpneste circumstan|ele economice si le modiIic prin ac|iune
constient; sntatea economic depinde de perIorman|ele managementului, cu toate acestea
managementul este cea mai pu|in n|eleas dintre institu|iile noastre esen|iale.
Din analiza acestor deIini|ii rezult c, con|inutul atribuit stiin|ei managementului
ntreprinderii diIer de la autor la autor, Iiecare concepndu-si deIini|ia doar dup unele
elemente care constituie de Iapt obiectul acestei stiin|e. DeIini|ii, care dup prerea noastr,
deIinesc managementul Iirmei n complexitatea lui le identiIicm si n literatura noastr de
specialitate. Eminen|i autori de literatur de specialitate din Bucuresti apreciaz c
'
managementul Iirmelor rezid n studierea proceselor si rela|iilor de management din cadrul
lor, n vederea descoperirii legit|ilor si principiilor care le guverneaz, a conceperii de noi
sisteme, metode, tehnici si modali|i de conducere de natur s asigure ob|inerea si cresterea
competitivit|ii. Scoala clujean (din cadrul Universit|ii ,Babes-Bolyai Cluj-Napoca)
aIirm c managementul Iirmei are ca scop studierea proceselor si rela|iilor de management
din cadrul ei, conceperea de noi sisteme, metode, tehnici si instrumente de management n
vederea realizrii obiectivelor acesteia, n condi|ii de eIicacitate si eIicien|.
Din deIinirea acestui concept reiese c putem localiza managementul, n principal, n
sIera stiin|elor economice. El are ca obiectiv general studiul Ienomenelor si proceselor
economice, att sub aspect social, economic, juridic, psihologic, tehnico-material etc.
Managementul vizeaz maximizarea proIitului cu un eIort material si uman ct mai redus.
Explicarea "stricto sensu" este posibil numai prin abordarea sistemic a unit|ilor
economice. Dac acceptm, pentru a deIini, conceptul de sistem, Iaptul c un sistem este pe
de o parte o abstractizare a gndirii umane iar pe de alt parte o entitate la care Ior|ele interne
ce o men|in sunt mai puternice dect Ior|ele externe ce ncearc s o destrame, putem
considera drept sisteme o mul|ime de unit|i din societate (o ntreprindere, o unitate
comercial, un complex turistic, o unitate administrativ-teritorial, o grup de studen|i, o
42
scoal, o lec|ie de educa|ie Iizic, o Iacultate, un club sportiv, o asocia|ie sportiv etc.). Er a
intra n detalii cu privire la sistemele nchise (n general cele biologice si tehnice) si cele
deschise, este evident c sistemele economice si sociale sunt deschise si caracterizate prin trei
elemente de baz: variabilele de intrare, strile sistemului si variabilele de iesire.
Caracterele managementului firmei
Managementul Iirmei, dat Iiind pozi|ia lui n cadrul stiin|ei managementului, este
considerat c are dou caractere. n primul rnd, este o disciplin economic de sinte:,
caracter care decurge din rolul su de crestere a eIicien|ei economice, din optica economic n
care abordeaz problemele cu care este conIruntat, din ponderea apreciabil pe care
conceptele si metodele economice o au n cadrul su, din natura economic a Iirmelor asupra
crora se exercit, precum si din Iaptul c preia o serie de categorii economice, si metode ale
altor numeroase discipline din acest domeniu: economie politic, analiz economic,
organizare, marketing, aprovizionare tehnico-material, Iinan|are si altele. n al doilea rnd,
managementul Iirmei are un caracter multidisciplinar, determinat de integrarea n cadrul su
a numeroase categorii si metode din mai multe ramuri ale stiin|ei, precum: matematica,
sociologia, psihologia, statistica, dreptul etc. si pe care le Ioloseste ntr-o manier speciIic,
reIlectare a particularit|ilor rela|iilor de management. Eundamentarea stiin|ei
managementului se Iace pe o concep|ie sistemic, posibil de realizat n condi|iile dezvoltrii
rapide a numeroase stiin|e, ce abordeaz din variate puncte de vedere sistemele ce Iormeaz
obiectul managementului, inclusiv Iirma.
Procesele de management
Este important deIinirea no|iunii de proces managerial pentru c acesta
caracterizeaz sistemul managerial n ,mod complet si complex - Procesul managerial
reprezint un ansamblu de interven|ii prin care managerul prevede, organizeaz, coordoneaz,
ia decizii si controleaz activitatea salaria|ilor si/sau a voluntarilor, dup caz. Procesul de
management cuprinde totalitatea activit|ilor si Iazelor prin care se determin obiectivele
Iirmei si ale subsistemelor acesteia, resursele Iizice, umane, Iinanciare, inIorma|ionale si
procesele necesare realizrii lor, modul de integrare si control a muncii personalului.
n orice sistem uman, inclusiv organiza|ia (Iirma) sportiv, ansamblul proceselor de
munc se pot diviza n dou categorii principale: procese de execu|ie si procese de
management.
43
Procesele de execujie din Iirm se caracterizeaz prin Iaptul c Ior|a de munc Iie c
ac|ioneaz nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munc, Iie n
mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de munc, asigur un ansamblu
de produse si servicii corespunztoare naturii proceselor de munc implicate si obiectivelor
previzionate.
Procesele de management n Iirm, spre deosebire de procesele de execu|ie, se
caracterizeaz n principal prin aceea c o parte din Ior|a de munc ac|ioneaz asupra
celeilalte pr|i, a majorit|ii resurselor umane, n vederea realizrii unei eIicien|e ct mai
ridicate, avnd un caracter preponderent multilateral. n cadrul proceselor de management se
delimiteaz mai multe componente principale crora le corespund funcjiile sau atributele
conducerii - previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea. Acestea
alctuiesc con|inutul procesului tipic de management aplicabile n toate sistemele social-
economice, inclusiv n Iirme, indiIerent de caracteristicile lor. Procesul tipic de management
se poate restructura, n Iunc|ie de modul n care sunt concepute si exercitate atributele sale, n
trei Iaze sau etape principale:
1. Fa:a previ:ional este caracterizat prin preponderen|a previziunii si se bazeaz pe
anticiparea de modalit|i, metode, solu|ii etc., organizatorice, motiva|ionale si de evaluare
superioare, corespunztor evolu|iei predeterminate a Iirmei respective. n aceast Iaz se
stabilesc obiectivele Iirmei (organiza|ia sportiv), deciziile strategice si tactice Iiind prioritare.
Acestei Iaze i corespunde managementul de tip previzional (cu caracter anticipativ).
2. Fa:a de operajionali:are este caracterizat prin preponderen|a organizrii,
coordonrii personalului angajat la realizarea cotidian a obiectivelor n planurile si
prognozele Iirmei. Acestei Iaze i corespunde managementul operativ, n care predomin
adoptarea si implementarea de decizii curente care se reIer n principal la activitatea de
produc|ie sau de prestri servicii, dup caz.
3. Fa:a de evaluare i interpretare a re:ultatelor se caracterizeaz prin preponderen|a
exercitrii Iunc|iei de evaluare-control, raportate la obiectivele si criteriile stabilite n prima
Iaz. Acestei Iaze i corespunde managementul postoperativ, constatativ, prin care se ncheie
un ciclu managerial si se pregtesc condi|iile pentru reluarea urmtorului (ciclu).
ntre cele trei Iaze ale managementului Iirmei exist o strns interdependen|.
Acestea sunt greu de disociat, urmare a unit|ii si complexit|ii procesului de conducere.
Relaiile de management
44
Rela|ia de management reprezint asa cum am artat, al doilea element cuprins n
deIini|ia stiin|ei managementului. Prin rela|ii de management se n|eleg raporturile care se
stabilesc ntre componen|ii unei Iirme si ntre acestia si componen|ii altor sisteme, n
procesele previzionrii, organizrii, coordonrii, antrenrii si control-evalurii activit|ilor
Iirmei.
Rela|iile de management n cadrul Iirmelor sunt condi|ionate, determinate, de Iactorii:
social-economici, tehnico-materiali, umani. Rela|iile de management reprezint raporturi ce
se stabilesc ntre componenetele unei Iirme si ntre acestea si componentele altor sisteme n
procesele de previzune, organizare, coordonare, antrenare si control.
Determinarea social-economic const n dependen|a rela|iilor de management, de
Iorma public sau privat a propriet|ii asupra mijloacelor de produc|ie, precum si de natura
rela|iilor de produc|ie.
Determinarea tehnico-material const n dependen|a trsturilor managementului de
caracteristicile obiectelor muncii si mijloacelor de munc ale Iirmei. Aceast determinare a
rela|iilor de management reprezint de Iapt criteriul divizrii managementului Iirmei n
Iunc|ie de obiectul de activitate pe care l are sau n Iunc|ie de clasa de activit|i.
Determinarea uman const n Iaptul c rela|iile de management sunt inIluen|ate si de
'componen|a colectivit|ii Iiecrei Iirme si cultura sa organiza|ional. Aceast determinare
reprezint o recunoastere a rolului pe care resursele umane, n ansamblul lor, l de|in n
managementul Iirmei ct si a activit|ilor lor.
"Materiile prime" prin care se Iundamenteaz Iazele si Iunc|iile proceselor de
management sunt informajia si oamenii. Eactorul uman este abordat n management n "dubla
ipostaz de resurs a managementului si de aspectul uman, inIorma|ional. Aceasta serveste la
elaborarea deci:iilor - principalul instrument de management - prin care se maniIest n
modul cel mai pregnant speciIicitatea proceselor de management", si de a cror calitate
depinde sensibil eIicacitatea managementului organiza|iei.
Principiile managementului
Principiile sistemului de management exprim "nivelul de dezvoltare al stiin|ei
managementului si Iundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a
sistemelor de management ale Iirmelor, alctuind mpreun un sistem a crui cunoastere si
implicare este indispensabil pentru to|i managerii si pentru personalul de specialitate
implicat n managementul activit|ilor agen|ilor economici".
45
n Iunc|ie de sIera de cuprindere a proceselor de management si a ansamblului
activit|ilor care alctuiesc ntreprinderile, principiile sunt urmtoarele: 1. principiul asigurrii
concordan|ei dintre parametrii sistemului de management al Iirmei si caracteristicile sale
principale si ale mediului ambiant; 2. principiul managementului participativ; 3. principiul
motivrii tuturor Iactorilor implica|i n activit|ile Iirmei; 4. principiul eIicien|ei.
Principiul asigurrii concordanjei dintre parametrii sistemului de management al
firmei i caracteristicile sale principale i ale mediului ambiant
Acest principiu rezult din dinamismul dezvoltrii economice, tehnologice, stiin|iIice,
culturale, sportive etc., care Iace ca variabilele de management att cele endogene ct si cele
exogene organiza|iilor s si modiIice parametrii, Iapt ce la rndul lui va determina schimbri
att n rela|iile de management ct si n con|inutul procesului de management. AstIel,
"Iunc|ionalitatea si competitivitatea Iirmei implic o permanent corelare, perIec|ionare,
adaptare a sistemului de management la situa|ia eIectiv existent n cadrul su si n contextul
socio-economic n care-si desIsoar activit|ile", pentru c apari|ia de necorelri, n special
generate de rmnerea n urm a parametrilor sistemului de management, genereaz
disIunc|ionalit|i si, implicit, ineIicien|. Prevenirea unor astIel de necorelri impune un
permanent eIort previzional, anticipativ.
Principiul managementului participativ
Principiul managementului participativ determin ca "exercitarea celor mai importante
si complexe procese si rela|ii de management n cadrul Iirmei este necesar s se bazeze pe
implicarea unor grupe de manageri, specialisti si reprezentan|i ai proprietarilor". Este demn de
remarcat Iaptul c n Iirmele competitive din |rile dezvoltate este "tendin|a de a include n
organismele manageriale participative reprezentan|i ai principalilor stakeholders (beneIiciari
ai activit|ilor acestora). Stakeholders sunt persoane si grupuri de persoane care pot inIluen|a
si la rndul lor sunt inIluen|a|i de rezultatele activit|ii unei Iirme, avnd preten|ii Ia| de
nivelul acestor rezultate, ceea ce Iace ca Iirma s aib rela|ii de dependen| cu stakeholders,
cu toate c Iirma nu este egal dependent Ia| de to|i stakeholders, adic nu to|i au acelasi
nivel de inIluen|. Cu ct este mai critic si mai valoroas participarea unui stakeholder, cu
att este mai mare dependen|a Iirmei Ia| de acesta, ceea ce nseamn o inIluen| poten|ial
mai mare asupra deciziilor si ac|iunilor Iirmei. Exist mai multe grupuri de stakeholders, si
anume: stakeholders de pe pia|a de capital, adic ac|ionarii si creditorii Iirmei; stakeholders de
46
pe pia|a produselor, adic consumatorii si Iurnizorii; stakeholders de la nivelul Iirmei, adic
angaja|ii si managerii de pe diIeritele nivele de management.
Principiul motivrii tuturor factorilor implicaji in activitjile firmei
Motivarea, activitatea speciIic a Iunc|iei de antrenare, ca principiu de management al
Iirmei, implic necesitatea stabilirii si utilizrii stimulentelor materiale si morale de ctre
Iactorii decizionali astIel nct s asigure o mplinire armonioas a intereselor tuturor pr|ilor
implicate. Motivarea, corect evaluat (nici supra si nici subevaluat), a Iactorilor implica|i n
activit|ile Iirmei, a categoriilor de interese, necesit adoptarea unor modalit|i de mpr|ire a
proIitului, de constituire si utilizare a diIeritelor categorii de Ionduri din proIituri, de
salarizare a personalului, de sanc|ionare (dac este cazul), de stabilire a mrimii si reparti|iei
dividendelor, comisioanelor, premiilor etc., la nivelul componen|ilor compartimentelor,
managerilor Iirmei, ac|ionarilor, Iurnizorilor, clien|ilor (beneIiciari ai produselor sau
serviciilor).
Principiul eficienjei
"Dimensionarea, structurarea si combinarea tuturor proceselor si rela|iilor
manageriale si este necesar s aib n vedere maximizarea eIectelor economico-sociale
cuantiIicabile si necuantiIicabile ale Iirmei, n vederea asigurrii unei competitivit|i ridicate".
De Iapt, Iunc|ionarea eIicient a organiza|iei este nssi ra|iunea pentru care a Iost nIiin|at.
Aplicarea acestui principiu implic utilizarea unui instrumentar modern de concepte si
metode, n primul rnd de management, n cadrul creat de sistemul economico-legislativ.
Funciile managementului
Trsturile funciilor managementului
Procesul de management este caracterizat prin dinamism si complexitate. El cuprinde
ac|iuni speciIice managerului la diIeritele nivele ierarhice unde si desIsoar activitatea.
Aceste ac|iuni sunt grupate pe domenii, o prim grupare Iiind Icut (n 1916) de Henry
Eayol, care aprecia c activitatea ,administrativ sau de conducere poate Ii deIinit prin cinci
inIinitive
6
: a prevedea, a organi:a, a comanda, a coordona si a controla. Eunc|iile conducerii
se deIinesc ca eIorturi de gndire si ac|iune ra|ional, speciIice activit|ii de conducere, care
declanseaz un ciclu logic de desciIrare a evenimentelor viitoare.
47
n lucrarea de Ia|, vom aborda pu|in diIerit aceast clasiIicare H. Eayol, nsusi, a
precizat c principiile managementului nu trebuie rigid Iormulate, iar numrul lor nu trebuie
limitat, acestea putnd Ii schimbate de la etap la alta.
Din punctul de vedere al lui H. Eayol Iunc|iile managementului Iirmei au urmtoarele
trsturi:
1) Activit|ile desIsurate ce alctuiesc con|inutul lor sunt specifice, in ansamblul lor,
numai managerilor, ele Iiind elementul esen|ial ce le diIeren|iaz de cadrele de execu|ie. n
aceast delimitare trebuie avut n vedere Iaptul c orice conductor este n acelasi timp si
executant, si c n activitatea oricrui executant, chiar la baza piramidei ierarhice se gsesc si
elemente ce se nscriu n sIera conducerii, n sensul c orice executant si poate stabili un
program al ac|iunilor viitoare si-si poate autocontrola realizarea sarcinilor.
2) Eunc|iile managementului au un caracter general, deoarece se exercit n toate
organiza|iile, indiIerent de proIilul si dimensiunea lor si la toate nivelurile ierarhice din cadrul
acestora.
3) Eunc|iile managementului au un con|inut detaliat, si Iorme de maniIestare diIerite,
n raport cu nivelul la care se exercit eIectiv.
4) Eunc|iile managementului au o pondere diIerit pe scrile ierarhice ale unit|ii, n
sensul c la nivelul superior se realizeaz cu precdere prevederea si organizarea iar la
nivelele inIerioare, antrenarea si coordonarea.
5) Eunc|iile managementului conIirm caracterul de stiin| si art prin modul de
maniIestare si metodele Iolosite. Prevederea, organizarea si, par|ial, controlul se bazeaz pe
metode stiin|iIice, iar comanda, coordonarea si unele activit|i de control se bazeaz pe
caracterul, intui|ia, experien|a, si calit|ile umane, respectiv pe arta conducerii;
6) Eunc|ile managementului permit si chiar impun abordarea sistemic a procesului de
management, o intercondi|ionare si n Iinal o reglare si o autoreglare.
Funcia de prevedere (planificare, previziune)
Aceast Iunc|ie este unanim recunoscut ca Iiind o Iunc|ie de baz a conducerii, un
element esen|ial al conducerii stiin|iIice care permite preIigurarea dezvoltrii viitoare a
organiza|iei - con|ine activit|i ce se ntreprind n prezent pentru a avea rezultate n viitor. n
raport cu realizarea obiectivelor propuse, se vor maniIesta si celelalte Iunc|ii ale
managementului. ManiIestarea corespunztoare a Iunc|iei de prevedere este incompatibil cu
stilul de conducere bazat pe decizii de ultim moment si mai ales pe decizii intuitive.
PlaniIicarea, chiar dac vizeaz un orizont mai ndeprtat, este o consecin| natural a stilului
48
de conducere bazat pe siguran| n analiza viitorului, pe studiul alternativelor, pe grij,
constiinciozitate.
Exercitarea Iunc|iei de prevedere-planiIicare se concretizeaz printr-un ansamblu de
eIorturi de gndire si ac|iune ale conducerii realizate n vederea identiIicrii anticipate a
problemelor cu care se vor conIrunta n viitor colectivele de munc, de a pregtii solu|ii si de
a Iace posibil corectarea ac|iunii pe msura desIsurrii si realizrii acesteia. Aceast Iunc|ie
a managementului poate Ii deIinit ca ansamblul proceselor de munc prin intermediul cror
se determin principalele obiective ale organiza|iei si ale componentelor sale, precum si
resursele si principalele mijloace necesare realizrii lor.
Sub raportul orizontului de timp, la care se reIer, a con|inutului lucrrilor si a
gradului de detaliere, Iunc|ia de prevedere se concretizeaz n: diagno:e, progno:e, planuri si
programe.
1) Diagno:a const din ansamblul opera|iunilor privind estimarea situa|iei organiza|iei
sportive, prin care se apreciaz starea acesteia la un anumit moment dat. Diagnoza reprezint
punctul de plecare n stabilirea obiectivelor si a datelor statistice a resurselor umane, Iinaciare,
materiale si inIorma|ionale, avute la dispozi|ie la momentul respectiv.
2) De regul, progno:ele, att cele normative ct si cele exploratorii, se rezum la
principalele aspecte ale activit|ii si con|in un set de date cu valoare indicativ. Progno:a este
considerat a Ii instrumentul de cunoastere, cu ajutorul cruia se cerceteaz si se preIigureaz
evolu|iile viitoare ale organiza|iei sportive. ReIeritor la managementul organiza|iei sportive,
asemntor cu managementul oricrei alte Iirme, prognozele vor acoperi un orizont minim de
zece ani, ele avnd un caracter aproximativ, neIiind obligatorii.
3) Planurile, denumite si planiIicri curente, Iinalizeaz cea mai mare parte a
proceselor de previziune. Prin planuri se stabilesc obiectivele si ac|iunile pe un termen clar
delimitate, care se reIer de regul la perioade cuprinse ntre cinci ani si o lun, se asigur
utilizarea eIicient a resurselor Iirmei, coordonarea corespunztoare a tuturor activit|ilor,
urmrindu-se nsumarea eIectelor n direc|ia atingerii obiectivelor intermediare si, n mod
deosebit, a celor Iinale. Planurile au un caracter obligatoriu, ele constituind baza desIsurrii
activit|ilor Iirmei, respectiv organiza|iei sportive.
4) Programele constituie a treia modalitate principal de concretizare a previziunii.
SpeciIicul lor este orizontul redus. La nivel de organiza|ie sportiv, programele cuprind
previzionri reIeritoare la activit|ile care vor Ii desIsurate, amenajri baze sportive, stabilind
n mod precis resursele materiale pe Iorma|ii de lucru etc. Programelor sportive includ
planiIicarea antrenamentului sportiv din ciclurile mici, concretizate n plan sptmnal sau
49
plan de antrenament etc. Programele prezint Ioarte detaliat, activit|ile ce urmez s Iie
realizate. Elementele cuprinse n programe au, de regul, un mare grad de certitudine si sunt
obligatorii.
Organiza|iile sportive aliniate la realitatea vie|ii sociale si-au mbog|it arsenalul
metodologic n previzionarea activit|ilor extrem de diverse, Iolosind metode noi, eIiciente,
precum: extrapolarea, scenariile, tehnica Delphi, Metoda Brainstorming, cutia de idei,
simularea, analiza de corela|ie etc. Organiza|ia sportiv a nceput, si la noi n |ar, s
reconsidere importan|a Iunc|iei de previziune, n sensul Iundamentrii sale pe cercetri de
pia|, pe cerin|ele eIective ale consumatorilor, apelnd la instrumentarul de marketing.
AstIel, realizarea prevederii se Iace n mod concret prin activitatea de planiIicare. A
planifica nseamn a decide strategia si tactica dezvoltrii pe o anumit perioad, ntr-o
anumit direc|ie, a preciza n timp si spa|iu sarcinile ce revin n mod concret diIeri|ilor Iactori
tehnici, economici si sociali, precizare Icut ntr-o Iorm cuantiIicat si pe un document cu
un caracter imperativ, pentru a eviden|ia obligativitatea, a stabili msurile necesare pentru
realizare, si a controla modul cum sunt ndeplinite de toate organismele, la toate nivelurile.
Conducerea organiza|iei sportive trebuie s-si orienteze permanent activitatea pentru a o situa
pe coordonatele dezvoltrii n perspectiv a domeniului. n principal, problemele care trebuie
solu|ionate de manageri sunt de genul: 1. CE se va Iace? 2. CAND se va Iace? 3. CUM se va
Iace? 4. DE CE se va Iace? 5. CAT se va Iace?
7
Prevederea permite coordonarea eIorturilor
n direc|iile stabilite de ctre manageri atunci cnd salaria|ii vor cunoaste obiectivele
organiza|iei sportive, vor ncepe s coopereze si s ac|ioneze coordonat pentru ndeplinirea
acestora.
Rezultatul planiIicrii este strategia, care este un ansamblu de decizii reIeritoare la
obiectivele organiza|ionale de urmat, modul cum s se ac|ioneze si cum s se utilizeze
resursele. AstIel, o strategie cu cost mic este un mod de a atrage clien|i prin luarea unor
decizii care s permit organiza|iei, s-si produc bunurile sau serviciile cu costuri de
produc|ie mici. Managerii si asum riscuri cnd aloc resursele organiza|iei pentru a urmri o
anumit strategie. Succesul sau esecul sunt rezultate posibile ale planiIicrii
8
.
Funcia de organizare
No|iunea de organizare a aprut nc din cele mai vechi timpuri. Orice activitate
desIsurat n natur sau cu participarea omului este organizat prin Iaptul c elementele sale
materiale sunt constituite si dispuse n asa Iel nct s se realizeze un anumit scop.
Etimologic, no|iunea de organizare provine de la cuvntul grecesc "organon" care nsemn
50
armonie. Organizarea, respectiv armonia, are un caracter general constituindu-se ca o Iunc|ie
obligatorie si general a managementului. Aceast Iunc|ie are sarcina de a pune ordine, de a
armoniza toate activit|ile propuse prin Iunc|ia de prevedere. Modul n care se realizez
aceast Iunc|ie diIer de la unitate la unitate, chiar si n organizarea unit|ilor sportive de
acelasi proIil, n Iunc|ie de obiectivele pe care si le stabileste Iiecare.
Organizarea are un dublu caracter, att ca Iunc|ie a managementului, ct si ca
domeniu de sine stttor. Aceste Iunc|ii nu se exclud, ci, dimpotriv, sunt complementare,
subordonate realizrii obiectivelor Iundamentale ale Iirmei. Organizarea este caracterizat
prin dinamism si creativitate. Ca regul general, ntr-o problem organizatoric, trebuie
parcurse urmtoarele etape logice si succesive: 1. analiza obiectivelor ac|iunii de organizare
sau de reorganizare; 2. culegerea datelor privind sistemul de organizare existent; 3. analiza
critic a sistemului existent; 4. proiectarea general a sistemului mbunt|it pe baza situa|iei
existente si prin utilizarea metodelor moderne adecvate; 5. proiectarea detaliat a sistemului
mbunt|it; 6. pregtirea condi|iilor materiale, economice, organizatorice si de personal
necesare noului sistem; 7. aplicarea propriu-zis a noului sistem; 8. urmrirea aplicrii noului
sistem si operarea modiIicrilor ce apar ca necesare din Iunc|ionarea sa.
AstIel, privit ca Iunc|ie a managementului organiza|iei sportive, organizarea cuprinde
ansamblul de activit|i prin intermediul crora se stabilesc si se delimiteaz activit|ile,
realizndu-se gruparea lor pe sec|ii, echipe, grupe, sportivi, antrenori. Rolul ei const si n
asigurarea Iunc|ionrii unit|ii sportive, a Iiecrei structuri a acesteia (Iedera|ie, club, sec|ie,
echip, grup de sportivi etc.).
Funcia de comand
Realizarea acestei Iunc|ii necesit precizarea de ctre conducere si conductor, ctre
compartimentele si persoanele subordonate a tot ce trebuie Icut, corelat cu controlul
sarcinilor trasate. Rela|iile dintre conductor si subordona|i, trebuie s Iie adecvate condi|iilor
reale de lucru, s se elimine caracterul de dictatur, dar s nu se ajung nici la anarhie. Este
obligatorie o disciplin a muncii, de regul consemnat n "Regulamentul de organizare si
Iunc|ionare" (R.O.E.) si n "Regulamentul de ordine interioar" (R.O.I.) a Iiecrei organiza|ii.
Se caut rela|ii colegiale, pentru a se elimina expresia de comand n via|a civil. Rela|iile de
munc la diIerite nivele ierarhice sunt n obiectivul permanent al unor cercetri psiho-
sociologice care ncearc s deIineasc limitele responsabilit|ii pentru conductori si pentru
executan|i si s arate unde comanda se impune operativ si unde se poate nlocui cu antrenare,
cooperare, colaborare.
51
Comanda constituie dreptul conductorului de a da dispozi|ii obligatorii
subordona|ilor si, n virtutea autorit|ii cu care ste investit. n toate cazurile exercitarea
Iunc|iei de comand presupune urmtoarele elemente obligatorii: 1. existen|a unui sistem
inIorma|ional si de comunica|ii corespunztor, apreciat prin densitatea re|elei, lungimea
circuitelor de comunica|ie, operativitatea cu care sunt manipulate, numrul nivelelor ierarhice
prin care trece succesiv inIorma|ia etc.; 2. esalonarea ra|ional a deciziilor; 3. apelarea de
ctre conductori la actul delegrii de autoritate-mijloc eIicient de ridicare a calit|ii muncii
conductorilor si subordona|ilor; 4. o atent si judicioas selec|ie si pregtire att a
conductorilor ct si a personalului de execu|ie.
Succesul conducerii si conductorilor n exercitarea Iunc|iei de comand este
determinat n mod hotrtor de motiva|ia pentru munca subordona|ilor. Motivarea este
ac|iunea prin care se oIer motive oamenilor cu scopul de a-i determina s lucreze la ntreaga
capacitate si n direc|ia celor mai importante interese ale organiza|iei sportive.
Funcia de coordonare
Prin coordonare, conducerea organiza|iei si conductorul armonizeaz eIorturile
individuale si de grup orientndu-l spre ndeplinirea scopurilor programate. Necesitatea
coordonrii sistemului organiza|ie rezult din diversitatea activit|ilor care se desIsoar, din
interac|iunea elementelor componente, din necesitatea integrrii obiectivelor par|iale n
obiectivele de ansamblu ale organiza|iei. Coordonarea este o activitate continu si depinde n
mare msur de stilul si metodele utilizate de ctre conductor. Coordonarea const n
ansamblul proceselor de munc prin care se armonizeaz deciziile si ac|iunile personalului
Iirmei si ale subsistemelor sale, n cadrul previziunilor si sistemului organizatoric stabilite
anterior. De asemenea, coordonarea presupune si reac|ia conducerii Iirmei Ia| de
comportarea celor chema|i s participe la ndeplinirea obiectivelor (antrenori, sportivi, medici,
muncitori, voluntari etc.).
n mod Iiresc trebuie ca n multe domenii si n multe compartimente, Iunc|ia de
comand s se suprapun n mare msur cu cea de coordonare. Coordonarea are un pronun|at
caracter socio-uman si depinde de abilitatea conductorului, de autoritatea neIormal a aces-
tuia, conIerit de pregtirea proIesional, comportamentul si personalitatea sa. EIicien|a
acestei Iunc|ii depinde, ca si a celei de comand, de sistemul inIorma|ional si de comunica|ie.
Eunc|ia de coordonare mbrac dou Iorme: bilateral si multilateral. Cordonarea
este bilateral atunci cnd se realizeaz ntre un manager si un subordonat se asigur astIel
prentmpinarea Iiltrajului si distorsiunii, ob|inerea operativ a ,Ieed-back-ului principalul
52
dezavantaj al acestei Iorme de coordonare este consumul mare de timp, n special al
managerilor. Coordonarea este multilateral atunci cnd se realizeaz concomitent ntre un
manager si mai mul|i subordona|i. Pentru acest motiv, acest Iel de coordonare se realizeaz
organizatoric n ceea ce numim noi n general "sedin|e" (sedin|ele comitetului, Adunarea
general etc., sau chiar sedin|a de antrenament de dinaintea unei competi|ii, unde se traseaz
membrilor unei echipe instruc|iunile privind tactica ce trebuie s Iie adoptat). Coordonarea
se poate realiza si prin crearea unor grupe, echipe, comisii care s-i sprijine pe manageri n
exercitarea coordonrii.
Funcia de antrenare
Eunc|ia de antrenare este constituit din "ansamblul proceselor de munc prin care se
determin personalul Iirmei s contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate,
pe baza lurii n considerare a Iactorilor care l motiveaz".
Aceast Iunc|ie are rolul de mobilizare a personalului de execu|ie si de conducere, ct
mai eIicace, la realizarea obiectivelor ce le revin, deduse din obiectivele organiza|iei. Se pune
ntrebarea Iireasc: de ce personalul organiza|iei particip la stabilirea si realizarea
obiectivelor circumscrise acesteia? Pentru a rspunde la aceast ntrebare, n primul rnd, este
necesar cunoasterea psihologic a indivizilor
9
- deoarece aceast cunoastere se reIer att la
maniIestrile comportamentale, ct si la tririle subiective ntr-o conexiune indisolubil. n
practica psihologiei manageriale s-au impus metodologii de cercetare integrative, care
abordeaz omul ntr-o viziune umanist-holistic pentru c, n condi|iile lumii contemporane,
caracterizat prin complexitate, universalitate si globalitate apare necesitatea adoptrii unei
viziuni umaniste si holistic-integrative n toate sIerele activit|ii umane, astIel si n domeniul
managementului si dezvoltrii organiza|ionale. Potrivit ideilor holistic-integrative ale lui
AlIred Adler (1870-1937) si principiilor psihologiei umaniste, promovat de Abraham
Maslow (1908-1970) si Carl Rogers (1902-1987), Iiin|a, uman este:
1. unitate deplin, indivizibil, capabil de cunoatere holistic (cognitiv, aIectiv,
volitiv) pe baza tendin|ei holistic-integrative a creierului uman (valoriIicarea ambelor
emisIere cerebrale);
2. fiinj social cu nevoia nnscut de apartenenj, pe baza creia se dezvolt
sentimentul de comuniune (interes social, sim| al solidarit|ii), ca atitudine evaluativ
general despre via|, reprezentnd, n acelasi timp, un indicator important al snt|ii psihice
a individului;
53
3. fiin echivalent, cu valoare similar cu semenii si, avnd aceleasi drepturi la
autodeterminare si de a-i Ii respectat demnitatea uman, echivalen|a social Iunc|ional Iiind
logica de Iier a convie|uirii democratice (A. Adler);
4. entitate direcjionat de jeluri (Iinalism), comportamentul uman avnd |eluri
(scopuri) constiente si inconstiente, apropiate si ndeprtate, structurate n modalit|i
personale de realizare a acestora, n asa-numitul stil de viaj ca drum propriu n via| pe baza
deciziilor si rspunderii proprii ale individului;
5. individualitate responsabil pentru autorealizarea sa, pentru devenirea proprie,
pentru Iurirea propriului eu, a propriului destin, neIiind o victim a condi|iilor interne
(ereditare) sau externe (ambientale), alegnd din mai multe posibilit|i si acordnd
semniIica|ii valorice Iaptelor ca acte personale responsabile.
Eundamentul antrenrii l reprezint motivarea. Eiecare individ lucreaz pentru a
realiza un cstig corespunztor. Prima categorie de nevoi este de ordin material sau Iiziologic:
nevoia de hran, mbrcminte, locuin| etc. Pn cnd aceste trebuin|e elementare nu sunt
satisIcute, celelalte nevoi nu se se cer a Ii satisIcute. Cercetrile psihosociologice au stabilit
c trebuin|ele de ordin material li se suprapun nevoi de ordin psihologic, spiritual: nevoia de
aIiliere, de statut sau de apreciere, nevoia de autorealizare, nevoia de de dezvoltare etc.
Motivarea const n corelarea satisIacerii necesit|ilor si intereselor personalului cu
realizarea obiectivelor si sarcinilor obisnuite. n Iunc|ie de modul de condi|ionare a
satisIac|iilor personalului, de rezultatele ob|inute, motivarea poate Ii: pozitiv sau negativ.
Motivarea po:itiv "se bazeaz pe ampliIicarea satisIac|iilor personalului din
participarea la procesul muncii, ca urmare a realizrii sarcinilor atribuite, n condi|iile n care
nivelul sarcinilor obligatorii este accesibil majorit|ii executan|ilor".
Motivarea negativ "se bazeaz pe amenin|area personalului cu reducerea satisIac|iilor
dac nu realizeaz ntocmai obiectivele si sarcinile repartizate, al cror nivel este Ioarte
ridicat, inaccesibil n condi|iile date unei pr|i apreciabile a executan|ilor".
n economia de pia|, este Iolosit cu prioritate motivarea pozitiv, ntruct la acelasi
volum de resurse Iinanciare utilizate pentru motivare, "o parte sensibil mai mare a
personalului ob|ine satisIac|ii din participarea la procesul muncii, iar climatul de munc si
cultura Iirmei sunt superioare ceea ce implicit, genereaz rezultate economice mai mari".
Caracteristic managementului stiin|iIic al organiza|iilor este conceperea motivrii si,
implicit, a antrenrii pe baza asa numitelor scri motivajionale, adic a elementelor care
prezint interes pentru componen|ii Iirmei, a necesit|ilor acestora, ordonate n Iunc|ie de
succesiunea n care trebuie avute n vedere. SemniIicativ ne pare scara motivajional al lui
54
Maslow
10
care cuprinde urmtoarele categorii de necesit|i: Iiziologice, securitate si siguran|,
contacte umane si aIilieri la grup, statut social si autorealizare.
J. M. Eaverge considernd c pn cnd trebuin|ele elementare, mai presante si
urgente, nu au Iost satisIcute, celelalte rmn n umbr, schi|eaz rela|ia de ordine din Iigura
de de mai jos, n structura trebuin|elor.
11
Pe lng mijloace de existen|, oamenii caut n munc relajii umane satisfctoare,
pe care Iirma trebuie s le promoveze si care pot constitui un cadru oprim de exprimare si
realizare a vie|ii lor proIesionale.
Pentru a Ii eIicace, procesul motivrii personalului trebuie s ntruneasc, simultan,
mai multe caracteristici:
1. s fie complex, n sensul utilizrii combinate att a stimulentelor materiale ct si
morale, pe baza lurii n considerare a principalilor Iactori implica|i, endogeni si exogeni ai
societ|ii comerciale (care va avea ca obiect de activitate - activit|i sportive) sau ai
organiza|iei sportive persoan juridic cu caracter nepatrimonial.
2. s fie diferenjiat, adic motiva|iile considerate si modul lor de Iolosire s |in cont
de caracteristicile Iiecrei persoane si ale Iiecrui colectiv de munc, pentru a se ob|ine
maximum de participare la stabilirea si realizarea obiectivelor Iirmei;
3. s fie gradual, adic s satisIac succesiv necesit|ile personalului si n strns
corela|ie cu aportul su, "|innd cont de interdependen|ele dintre diIeritele categorii de
necesit|i". Dup cum rezult din graIicele prezentate n Iigurile de mai jos, o necesitate de
ordin inIerior trebuie satisIcut nainte ca urmtoarea, mai intens, s se poat maniIesta la
nivelul maxim. Caracterul gradual al motivrii este cerut si de volumul limitat al resurselor
materiale utilizabile pentru motivare. Din examinarea aceleiasi Iiguri putem desprinde Iaptul
c "singurele necesit|i care nu se epuizeaz sunt cele de autorealizare, adic nemijlocit legate
de procesul si rezultatele muncii depuse de recunoasterea lor social, de maniIestarea plenar
a personalit|ii salaria|ilor respectivi".
Rolul Iunc|iei de antrenare reiese si prin aceea c ntr-o msur decisiv,
condi|ioneaz concretizarea eIicient a Iunc|iilor situate n amonte - previziunea, organizarea
si coordonarea -, precum si eIicacitatea evalurii care urmeaz antrenrii.
Trecerea de la economia supercentralizat la o economie de pia| si o conducere
descentralizat, autonom si independent, impune modiIicri de esen| n conceperea si
exercitarea motivrii n societ|ile comerciale n general si n cazul nostru, a organiza|iilor
sportive, n special, n sensul adecvrii motiva|iilor la caracteristicile Iiecrui participant din
procesele de munc, procese care se regsesc organizate ntr-un mod speciIic si n
55
organiza|iile sportive, eliminnd abordarea nivelatorie standardizat a motivrii, din perioada
economiei centralizate, ce au stimulat si stimuleaz neimplicare, eIort minim, ineIicien|. De
asemenea, n acest sens, se impune si reconsiderarea motivrii managerilor, ale cror venituri
trebuie corelate cu perIorman|ele si dezvoltarea organiza|iei.
Trebuie mentionat Iaptul c, n literatura de specialitate, vom gsi Iormulat si prerea
potrivit creia: Iunc|ia de antrenare include att comanda ct si motivajia
12
.
Funcia de control-evaluare
Eunc|ia de evaluare-control poate Ii deIinit ca "ansamblul proceselor prin care
perIorman|ele Iirmei, subsistemelor si componen|ilor acesteia sunt msurate si comparate cu
obiectivele si standardele stabilite ini|ial, n vederea eliminrii deIicien|elor constatate si
integrrii abaterilor pozitive". Aceast Iunc|ie rspunde la ntrebarea "Cu ce rezultate s-a
Iinalizat munca depus?". Evaluarea nchide ciclul procesului de management, premergnd
previzionarea de noi obiective, elaborarea de reorganizri etc.
Conducerea unit|ii si conductorul de pe diIeritele nivele ierarhice trebuie s veriIice
permanent si complet modul de realizare si desIsurare a ac|iunilor cuprinse n planuri si
programe, s sesizeze, s msoare abaterile si s indice msuri operative de corectare.
Controlul trebuie s eviden|ieze anomaliile sau greselile ce se produc si s precizeze
cauzele acestora. n acest sens Iunc|ia de control are o latur pasiv, de nregistrare si evaluare
a activit|ilor si una activ de corectare a acestora.
Aceast Iunc|ie trebuie s parcurg urmtoarea succesiune (Iaze): 1. stabilirea unor
standarde pentru activitatea controlat; 2. msurarea unor rezultate reale prin metode si
tehnici adecvate; 3. compararea rezultatelor reale cu cele planiIicate; 4. stabilirea diIeren|elor
dac exist; 5. determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate; 6. analiza cauzelor
abaterii; 7. eIectuarea corecturilor care se impun, inclusiv ac|ionarea prin msuri corective de
normalizare, n vederea atingerii parametrilor de perIorman|, dori|i si planiIica|i.
Eunc|ia de evaluare-control este de dou Ieluri: control participativ si control ierarhic
speciali:at.
Controlul participativ este realizat de organele de conducere (Adunarea General,
Consiliul de Administra|ie etc.) si vizeaz problemele mari ale organiza|iei.
Controlul ierarhic speciali:at se exercit de sus n jos, din treapt n treapt ierarhic
si se reIer n principal la:
1. controlul economic si Iinanciar intern care acoper diIeritele compartimente ale
organiza|iei, si se reIer la programarea si lansarea activit|ilor, limitarea consumurilor la
56
strictul necesar precum si sesizarea abaterilor de la normele apar|intoare dreptului comecial
si dreptului Iinanciar, lundu-se imediat msurile de nlturare a lor; 2. controlul tehnic care
urmreste ncadrarea activit|ii organiza|iei si/sau a compartimentelor, n cerin|ele si normele
tehnico-metodice;
3. controlul n ceea ce priveste ndeplinirea sarcinilor de serviciu ale personalului de
execu|ie si de conducere de la diIeritele nivele (cuprinse n Iisa postului) precum si
constatarea si amendarea abaterilor de la disciplina muncii.
Controlul trebuie subordonat urmtoarelor imperative: s aib un caracter preventiv; s
aib caracter general, permanent, complet si aproIundat; s se realizeaze de organe
competente si cu atribu|ii n domeniu; s Iie realizat cu tact si msur; s Iie realizat eIicient.
Funciunile firmei yi coninutul lor
Organizarea, ca Iunc|ie a managementului, la nivelul unei unit|i, se concretizeaz si
se maniIest atunci cnd vorbim despre o organiza|ie sportiv, n stabilirea si delimitarea
proceselor de munc Iizic si intelectual, precum si gruparea proceselor de munc n posturi,
Iorma|ii, compartimente, etc.pe baz de criterii speciIice, pozi|ionarea grupurilor Iormale si
stabilirea legturilor dintre ele.
Privit global, Iirma se prezint ca un ansamblu de activit|i dinamice care se
condi|ioneaz reciproc si a cror integrare armonioas permite unit|ii s reac|ioneze
corespunztor la toate solicitrile mediului, s se adapteze acestora si n Iinal s evolueze
eIicient n vederea realizrii scopului propus. Studiul analitic al procesului de ansamblu
presupune o identiIicare, delimitare si ierarhizare a principalelor activit|i. n acest mod a
aprut no|iunea de "Iunc|iune" ca o grupare de activit|i pe baza unor criterii. Adoptarea
denumirii de "Iunc|iune" a Iost determinat de ideea c Iirma, organism complex, aIlat n
continu evolu|ie, poate Ii comparat cu un organism viu, biologic a crui existen| este
asigurat de ndeplinirea unor Iunc|iuni biologice (Henry Eayol).
Conceptul de funcjiune, ca o grupare de activit|i omogene sau complementare, este o
no|iune pur teoretic, abstract, Iolosit pentru a ordona activit|ile complexe si diversiIicate
ale unit|ii n scopul usurrii ac|iunii de organizare a acesteia. Activit|ile din Iirm sunt
grupate n urmtoarele Iunc|iuni de baz: cercetare-dezvoltare; produc|ie comercial;
Iinanciar, contabil si de personal (a poten|ialului uman).
57
Dac Iunc|iunea cuprinde mai multe activit|i, la rndul su activitatea cuprinde
procese de munc sub Iorm de atribu|ii, nrudite sau omogene, ce concur la realizarea unor
obiective derivate din obiectivul general al unit|ii. Aceste atribu|ii, de o anumit natur,
economic, tehnic, admininistrativ etc.necesit cunostin|e dintr-un domeniu specializat,
bine precizat si delimitat.
Atribujia reprezint ansamblul de sarcini identice necesare pentru realizarea unui
obiectiv dintr-o activitate. O atribu|ie se poate divide n mai multe sarcini.
Sarcina reprezint o component de baz a unui proces de munc complex sau un
proces de munc simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual. Ea este cea mai
mic unitate de munc individual, are un sens complet, si de regul se atribuie spre realizare
unei singure persoane. Sarcina de munc poate Ii reglementat sau ocazional. Binen|eles, la
rndul lor, sarcinile de munc se pot diviza si ele n alte elemente mai simple cum ar Ii
opera|ia si miscarea, care constituie, de regul, obiect de studiu al ergonomiei.
Dezvoltarea arborescent a unit|ii pe Iunc|iuni, activit|i, atribu|ii si sarcini este o
necesitate si un instrument de management. Cele cinci Iunc|iuni, enumerate de noi, se
regsesc n totalitatea lor n Iiecare unitate, ns ponderea lor diIer n raport cu obiectul de
activitate, complexitatea, mrimea si locul ce l ocup n ansamblul economic.
Funcjiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde ansamblul activit|ilor prin care se
studiaz, se concepe, se elaboreaz si se realizeaz cadrul tehnic, tehnologic si organizatoric
viitor al unit|ii. n cadrul cercetrii se descoper noi cunostin|e necesare satisIacerii
cerin|elor n continu schimbare si tot mai exigente ale consumatorilor si/sau beneIiciarilor.
Dezvoltarea asigur determinarea cilor prin care noile cunostin|e vor Ii transpuse n
activitatea practic, materializnd si concretiznd rezultatele cercetrii n produse, servicii,
altele, potrivit obiectivelor propuse. Importan|a acestei Iunc|iuni const n necesitatea de a
adapta permanent con|inutul activit|ilor Iirmelor, la noile cuceririi ale stiin|ei si tehnicii
contemporane. O Iirm n cadrul creia Iunc|iunea de cercetare-dezvoltare nu se maniIest
chiar n ipoteza n care celelalte Iunc|iuni ac|ioneaz ideal, este sortit stagnrii.
La nivel de organiza|ie sportiv, prin aceast Iunc|iune, se n|elege totalitatea
activit|ilor prin care se studiaz, se concepe, se elaboreaz si se realizeaz viitorul cadru
organizatoric, structural si Iunc|ional al unit|ii sportive. Rolul acestei Iunc|iuni este
determinat de cerin|ele impuse de progresul contemporan pe plan interna|ional, avnd n
vedere urmtoarele aspecte: cercetarea, pregtirea, organizarea laboratoarelor si cabinetelor,
elaborarea de programe de pregtire, instruire si perIec|ionare sportiv, de programe de
Iinan|are si creditare a investi|iilor pentru dezvoltarea bazei materiale, organizarea pe baze
58
stiin|iIice a conducerii unit|ii sportive, perIec|ionarea sistemului inIorma|ional si ndeplinirea
metodelor moderne de calcul etc. n cazul n care unitatea sportiv nu poate realiza,
individual, con|inutul acestei Iunc|ii, ea se poate Iolosi de rezultatele cercetrilor realizate n
unit|i specializate, precum laboratoarele de cercetare ale Iacult|ilor de educa|ie Iizic si
sport (care ar trebui s existe n Iiecare unitate de nv|mnt superior cu asemenea proIil),
Centrul de Cercetare Pentru Problemele Sportului, Consiliul Stiin|ei Sportului din Romnia,
Centrul de Medicin Sportiv etc.
Funcjiunea de producjie cuprinde ansamblul activit|ile de baz, auxiliare si de
deservire prin care se realizeaz obiectivele din domeniul Iabricrii produselor, elaborrii
lucrrilor, prestrii serviciilor din cadrul Iirmei.
Activit|ile din Iunc|iunea de produc|ie sunt de dou Ieluri: 1. activit|i de pregtire
organizatoric a produc|iei de mrIuri (produse si servicii) care stabilesc ordinea de
desIsurare a proceselor; 2. activit|i de execu|ie propriu-zis (prelucrtoare) n cadrul crora
se aplic eIectiv toate elementele cuprinse n documenta|iile tehnice, asigurndu-se Iolosirea
optim a resurselor.
Sportul, n etapa actual, este considerat produs de consum, obiect de spectacol, mijloc
de publicitate, distribuitor de servicii etc. Organiza|iile sportive le este caracteristic si
funcjiunea de instrucjie. Eunc|iunea de instruc|ie, realizat pentru producerea excelen|ei n
sport cuprinde activit|ile care caracterizeaz proIilul unit|ii sportive si asigur desIsurarea
n condi|ii normale a procesului de pregtire sportiv, de participare n sistemul competi|ional
n vederea ob|inerii de rezultate n contextul obiectivelor propuse. n cadrul Iunc|iunii de
instruire se realizeaz combinarea ra|ional a Iactorilor antrenamentului sportiv (tehnic, tactic,
Iizic, psihic, teoretic) transmi|ndu-se cunostin|e, priceperi si deprinderi n vederea pregtirii,
programrii, participrii la organizarea, desIsurarea n sistemul competi|ional na|ional si
interna|ional a elementului de concuren| individual (sporturile individuale), colective
(jocurile sportive) cu scopul ob|inerii de rezultate din cele mai bune. Prin rezultatele concrete
ale activit|ilor grupate n aceast Iunc|iune, care de Iapt este ncorporat n Iunc|iunea de
produc|ie a organiza|iei sportive. se pune n eviden| rolul si locul acesteia pe plan na|ional si
interna|ional.
Funcjiunea comercial cuprinde activit|ile prin care sunt puse la dispozi|ia
beneIiciarilor produsele, serviciile, lucrrile, prestrile etc. ale unit|ii. Prin aceasta se asigur
aprovizionarea tehnico-material, depozitarea si gestiunea produselor, desIacerea, transportul
exterior, studiul pie|ei, reclama etc. Eunc|iunea comercial ncorporeaz ansamblul
proceeselor de cunoastere a cererii si oIertei pie|ei, de procurare nemijlocit a materiilor
59
prime, materialelor, echipamentelor de produc|ie etc. necesare desIsurrii Iirmei si de
vnzare a produselor si serviciilor acesteia. Din deIini|ia dat acestei Iunc|iuni reiese c n
cadrul ei deosebim trei activit|i principale: aprovizionarea, vnzarea si marketingul
Activitatea de aprovi:ionare a Iirmei desemneaz ansamblul atribu|iilor prin care se
asigur procurarea materialelor, combustibilului si a altor Iactori de produc|ie necesari
reailizrii obiectivelor acesteia.
Activitatea de van:are reuneste ansamblul atribu|iilor prin care se asigur nemijlocit
trecerea produselor si serviciilor din sIera produc|iei n sIera circula|iei.
Asocia|ia american de marketing, deIineste activitatea, obiect al preocuprilor ei, ca
Iiind realizarea activit|ii economice care dirijeaz Iluxul bunurilor si serviciilor de la
productor la consumator sau utilizator, deci un sistem de activit|i economice orientate spre
satisIacerea prin salarii a nevoilor si dorin|elor.
13
Eunc|iunea comercial cuprinde activit|ile care asigur majoritatea legturilor unit|ii
sportive cu exteriorul acesteia. n cadrul Iunc|iunii comerciale se veriIic raporturile dintre
prevederile programelor de instruire si eIicien|a acestora, validate de rezultatele ob|inute n
competi|iile Iinale na|ionale si interna|ionale.
14
Eunc|iunea Iinanciar-contabil cuprinde activit|ile prin care se asigur ob|inerea si
utilizarea ra|ional n cadrul unit|ii sportive a mijloacelor circulante, nregistrarea si eviden|a
n expresie bneasc a Ienomelelor economice, Icnd pe aceast baz si interpretarea
rezultatelor generale ale activit|ii unit|ii. Activit|ile acestei Iunc|iuni au un pronun|at
caracter de sintez, control si corecie, urmrind aspectele economice ale tuturor activit|ilor
din unitatea sportiv, asigurnd implementarea unei reale discipline Iinanciare, inIluen|nd
activ desIsurarea tuturor activit|ilor n unitate, orientndu-le n asa Iel nct rezultatele
economice s Iie ct mai ridicate.
Eunc|iunea de personal cuprinde activit|ile prin care se asigur resursele umane
necesare realizrii obiectivelor unit|ii, utilizarea ra|ional a acestor resurse, precum si
rezolvarea problemei de salarizare si a celor sociale. cuprinde acele activit|i care asigur
ob|inerea si Iolosirea ra|ional a mijloacelor Iinanciare necesare activit|ii de ansamblu a
unit|ii sportive, nregistrarea si eviden|a valoric a Ienomenelor economice din unitate,
comensurarea cheltuielilor si veniturilor, depistarea Ienomenelor ce inIluen|eaz negativ
mecanismul, beneIiciul, exercitarea controlului Iinanciar s.a.m.d.
Activit|ile acestei Iunc|iuni au un pronun|at caracter de sintez, control si corecie,
urmrind aspecte economice ale tuturor activit|ilor din unitatea sportiv, asigurnd
60
implementarea unei reale discipline Iinanciare, inIluen|nd activ desIsurarea tuturor activi-
t|ilor n unitate, orientndu-le n asa Iel nct rezultatele economice s Iie ct mai ridicate.
Decizia yi procesul decizional
Definirea, cerinele yi factorii primari ai deciziei manageriale
Luarea unei decizii, selec|ia unei alternative dintr-o mul|ime de variante posibile la un
moment dat, este o component esen|ial a vie|ii noastre cotidiene. Deciziile stau la baza
comportamentului nostru teleologic, exprimnd inten|ionalitatea Iiin|ei umane. Eie c se iau
decizii simple, Iie c se iau decizii complexe, n situa|ii de risc sau nu, 'mecanismele
cognitive au rol determinant n procesualitatea deciziei
15
. Se presupune c, n luarea deciziei,
subiectul uman se comport ra|ional, cutnd ntotdeauna s aleag alternativa optim, adic
acea op|iune care i asigur cstigul maxim dintre toate alternativele posibile.
Luarea deciziilor a Iost obiect al preocuprilor economistilor, sociologilor si
psihologilor. Analiza acestor preocupri, conjugate au dus la conturarea a dou mari categorii
de modele, 'menite s descrie si s explice comportamentul decizional: (1) modele normative;
(2) modele descriptive.
Originea modelelor normative se aIl n stiin|e economice. Interesa|i de stabilirea pe
cale matematic a alternativei care aduce cel mai mare proIit, economistii au cutat s
elaboreze proceduri Iormale pe baza crora s se poat calcula decizia optim.
Activitatea sportiv, cultural, economic etc. indiIerent de nivelul de complexitate si
detaliere, este caracterizat de participarea uman direct sau indirect, Iizic sau intelectual.
Permanent conducerea unei organiza|ii sportive este conIruntat cu multiple probleme care
impun si se cer a Ii rezolvate la timp si n condi|ii Iavorabile. Desigur, pentru rezolvarea unor
probleme, conducerea Iirmei ac|ioneaz n vederea realizrii obiectivelor proprii, pentru
gsirea unor solu|ii si dac avem n vedere si Iaptul, c pentru rezolvarea unei probleme,
exist mai multe solu|ii, conducerea este pus permanent n situa|ia de a alege calea cea mai
avantajoas. Acest proces constituie de Iapt o decizie de conducere. Conducerea Ir decizie
nu exist, n consecin| putem aprecia c con|inutul principal al activit|ii de conducere l
constituie procesul de luare a deciziilor.
Nivelul calitativ al conducerii unei organiza|ii sportive, precum si a altor organiza|ii,
se maniIest cel mai bine prin deci:iile elaborate i aplicate. Evident c, la nivelul organiza|ei
sportive, prezint interes, n principal, decizia mangerial (de conducere) care poate Ii
61
deIinit 'cu acea decizie care are urmri nemijlocite asupra deciziilor si ac|iunilor a cel pu|in
unei alte persoane.
Deciziei i sunt atribuite mai multe deIini|ii, ca de pild: 'decizia este o linie de
ac|iune aleas n mod constient dintr-un anumit numr de posibilit|i, cu scopul de a ajunge la
rezultatul dorit
16
; 'decizia, se poate deIini ca o linie de ac|iune aleas, n mod constient dintr-
un numr de posibilit|i pe care le are organul de decizie, cu scopul de a ob|ine rezultate cu o
eIicien| social si economic tot mai mare. Pe baza datelor oIerite de practica decizional si
a analizei diverselor puncte de vedere ale specialistilor, deIini|ia deciziei poate Ii Iormulat
astIel: 'Decizia este cursul de ac|iune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.
Formele deciziei manageriale yi elementele constitutive ale situaiei decizionale
n practica Iirmelor, decizia managerial mbrac dou Iorme: actul deci:ional si
procesul deci:ional.
Actul decizional se reIer la situa|ii decizionale de complexitate redus sau cnd
respectiva situa|ie are un caracter repetitiv 'variabilele implicate Iiind Ioarte bine cunoscute
de ctre decident, astIel nct nu mai este necesar o culegere de inIorma|ii si o analiz a lor.
La baza actelor decizionale, care predomin cantitativ n cadrul Iirmei, se aIl experien|a si
intui|ia managerilor.
Procesul decizional const n ansamblul Iazelor prin intermediul crora se pregteste,
adopt, aplic si evalueaz decizia managerial. Acesta implic un consum de timp notabil,
care poate Ii cuantiIicat de la ordinul orelor pn la ordinul sptmnilor, pe parcursul crora
se culege si analizeaz, o anumit cantitate de inIorma|ii, se stabilesc contacte umane si se
consult mai multe persoane n vederea conturrii situa|iei decizionale.
Stiin|a managementului consider c elementele constitutuive cheie ale situa|iei
decizionale sunt: decidentul si mediul ambiant decizional.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care are
dreptul sau mputernicirea de a lua o decizie. Se observ c, tendin|a dominant la nivelul
tuturor Iirmelor este ampliIicarea capacit|ii decizionale ale deciden|ilor. Din ce n ce mai
Irecvent deciziile sunt elaborate de manageri proIesionisti care, au pe lng o Iorma|ie de tip
universitar, si o pregtire special n domeniul managementului. n anumite situa|ii care
implic cunoasterea n detaliu a unor anumite domenii, conexe obiectului de activitate a
Iirmei, se apeleaz la specialistii din cadrul Iirmei sau din aIara ei, n special a consultan|ilor
n mamagement ce si desIsoar activitatea n organiza|ii specializate.
62
Caracteristic Iirmelor din economia de pia|, este proliferarea deciziilor de grup, n
special a deciziilor strategice, Iapt care se reIlect n institujionalizarea managementului
participativ (adunarea ac|ionarilor, consiliul de administra|ie etc. Avantajele elaborrii celor
mai importante decizii n grup sunt multiple, ca de pild: Iundamentarea mai riguroas,
Iacilitarea implementrilor etc.
Mediul ambiant decizional este deIinit n literatura de specialitate ca Iiind 'ansamblul
elementelor endogene si exogene Iirmei, care alctuiesc situa|ia decizional, caracterizat prin
maniIestarea unor inIluen|e directe si indirecte semniIicative asupra con|inutului si
rezultatelor deciziei manageriale.
Sporirea nivelului de pregtire general si de specialitate a personalului angajat,
reIorma economic, inIormatizarea si interna|ionalizarea activit|ilor etc. sunt Iactori care
conIer procesului decizional, eIicien|. S-ar putea crede c aceste elemente ar atrage un
caracter ideatic, utopic, privitor la aspectul social al mediului ambiant decizional. Dimpotriv,
mediul ambiant decizional, tinznd s devin din ce n ce mai complex, nu poate s nu
recunoasc adevrurile economiei de pia|, concretizate prin urmtoarele: adncirea diviziunii
sociale, att la nivel na|ional ct si interna|ional, reducerea ciclului de via| al produselor,
tehnologiilor si cunostin|elor care atrag dup ele, n mod complementar, accelerarea ritmului
lor de uzur moral, diminuarea duratelor dintre momentul eIecturii descoperirilor stiin|iIice
si momentul valoriIicrii lor, volumul mare de cunostin|e stiin|iIice, economice, tehnice care
se produc si rapida lor perisabilitate, cresterea competi|iei pe plan interna|ional, inIla|ia si
instabilitatea monetar etc. Lund acestea n considerare, pentru ca procesul de luare a
deciziilor s aib un caracter eIicient, este necesar ca deciden|ii s progreseze ei nsisi ntr-un
ritm suIicient de rapid, 'pentru a contrabalansa cerin|ele si diIicult|ile generate de
transIormrile survenite n mediul micro, macroeconomic si mondoeconomic. n procesul
decizional, Iactorii primari ai deciziei intr n interdependen|e, care se reIlect n
caracteristicile situa|iilor decizionale. n principal pot exista trei situa|ii, dup cum urmeaz:
certitudine, caracterizat prin probabilitatea maxim de a realiza obiectivul urmrit, utiliznd
modalitatea preconizat; incertitudine, cnd probabilitatea realizrii obiectivului este mai
mare, dar asupra manierei n care trebuie procedat exist incertitudine; risc, cnd obiectivul
este posibil de realizat cu o probabilitate a realizrii, apreciabil, existnd ns o mare
nesiguran| n ceea ce priveste modalit|ile cele mai adecvate de urmat. Si n organiza|iile
sportive se pot produce att situa|ii decizionale de certitudine, ct si de incertitudine si de risc.
Apari|ia situa|iilor de risc si incertitudine si Iinalizarea lor n decizii este inevitabil si, n
mare msur, asa cum se aIirm n literatura de specialitate, n special cea la care Iacem mult
63
trimitere, 'chiar necesar. Studiul asumrii de riscuri n grup a devenit, la sIrsitul anilor
`60, unul din principalele domenii de cercetare ale psihologiei sociale experimentale din
S.U.A. Brown R., n lucrarea Social Psychology, aprut la New York, Eree Press, n 1965, a
propus o explica|ie n termen de valorizare a riscului: 'n societ|ile noastre, riscul ar Ii mai
valorizat dect pruden|a. La rndul su, Pruit D.G., aIirma n 1971, n lucrarea 'Choise shiIts
in group discussion: an introductory review, aprut n Journal oI Personality and Social
Psychology, c individul este atras de riscul care presupune o valoare. Problematica elaborrii
deciziei de grup arat 'c o anumit divergen| ntre rspunsuri este necesar pentru ca o
sporire a riscului s intervin n timpul consensului; astIel, se veriIic si rolul divergen|ei ntre
pozi|iile ini|iale n Ienomenul de polarizare; este evident c aceast rela|ie implic Iactori de
origine Ioarte diIerit, printre care si eIectele majorit|ii
17
.
Extinderea deciziilor bazate pe incertitudine si pe risc, evident un risc calculat, redus
la minimum, este necesar pentru a permite valoriIicarea posibilit|ilor oIerite de economia de
pia|, de interna|ionalizarea activit|ilor etc., mai ales n situa|iile n care decizia va Ii
adoptat n timp util, avndu-se n vedere sIera concuren|ei.
Decizia presupune alegerea unei variante de ac|iune din mai multe posibilit|i, astIel
c un proces decizional trebuie s con|in cel pu|in dou variante; alegerea (deciderea) trebuie
s Iie rezultatul unui act deliberat si s urmreasc o anumit Iinalitate, un anumit scop,
realizarea unui obiectiv.
Raionalitatea sistemului decizional
Principala asump|ie a modelelor normative este cea a rajionalitjii subiectului
decident. Pentru ca decizia de conducere s asigure, cu maximum de eIicien|, realizarea
scopului propus, este necesar ca ea si ntreg procesul decizional s rspund la mai multe
cerin|e, dintre care cele mai importante sunt:
a. Decizia trebuie s Iie fundamentat ytiinjific, adic s Iie luat n conIormitate cu
cerin|ele etapei respective de dezvoltare, cu tendin|ele sistemului socio-productiv pentru un
viitor ndeprtat sau apropiat.
b. Decizia trebuie s Iie mputernicit. Aceast cerin| trebuie n|eleas n dublu sens.
Pe de o parte, Iiecare decizie este necesar s Iie adoptat de ctre organismul managerial n
ale crei sarcini de serviciu este nscris n mod expres. Luarea deciziilor de ctre un manager
superior, de regul, nu asigur eIicien|a previzionat, ci dimpotriv, datorit Iaptului c nu se
cunosc suIicient toate elementele de detaliu privind situa|ia decizional respectiv. Numai
mputernicirea Iormal nu este ns suIicient, eIicien|a deciziei depinde de competen|a si
'autoritatea cunostin|elor persoanei sau organului care decide.
64
c. Decizia s Iie precis, s nu Iie contradictorie, s nu dea nastere la interpretri
diIerite. O decizie luat la un moment dat trebuie s Iie corelat cu deciziile luate anterior n
aceeasi problem. Ea trebuie s Iie integrat, armonizat n ansamblul deciziilor adoptate
sau proiectate |innd cont de strategia si politicile Iirmei. Integrarea deciziilor este necesar s
se eIectueze att pe vertical, ct si pe orizontal. Integrarea pe vertical se reIer la corelarea
deciziilor luate de Iiecare manager cu deciziile adoptate la niveluri ierarhice superioare.
Integrarea pe orizontal priveste corelarea cu deciziile reIeritoare la celelalte activit|i ale
organiza|iei similare activit|ii implicate cu care se aIl n rela|ii de interdependen|.
Integrarea deciziilor, att pe vertical, ct si pe orizontala sistemului managerial 'garanteaz
realizarea, de Iapt, a principiului unut|ii de decizie si ac|iune.
d. Decizia trebuie s se ncadreze n perioda optim de elaborare yi de aplicare.
Deciziile trebuie s Iie luate operativ, s pun n valoare imediat posibilit|ile economice,
ini|iativa salaria|ilor n general si a celor consulta|i, n special, s prentmpine si s rezolve la
timp contradic|ii care apar n domeniul proceselor productive si a Ienomenelor economico-
sociale.
e. Formularea corespunztoate a deciziei, departe de a Ii o cerin| de Iorm,
reprezint o condi|ie esen|ial pentru aplicarea eIicace. Decizia trebuie s se caracterizeze prin
simplitate, claritate, Iorm precis si concis, prin succesiune logic. Ea trebuie s indice
obiectivul urmrit, modalitatea de ac|iune preconizat, resursele alocate, decidentul,
responsabilul pentru aplicarea deciziei, unde se aplic si perioada sau termenul de aplicare.
Unitatea dintre con|inutul logic, Iundament stiin|iIic si Iorma precis si clar constituie o
cerin| obligatorie pe care trebuie s o ndeplinesc orice decizie de conducere.
Pentru a deveni ct mai eIicient, procesul decizional este necesar a Ii declansat ct mai
aproape de momentul apari|iei problemei ce trebuie rezolvate. Orice criteriu de judecat
(analiz, apreciere) ales trebuie s ndeplineasc simultan urmtoarele condi|ii: s
individualizeze Ir echivoc o anumit latur a caracteristicilor de calitate (economice,
tehnice, sociale etc.); s Iie n concordan| cu obiectivele urmrite de unitate; s Iie
cuantiIicabil (n valori absolute, relative sau atributive) pentru toate variantele posibile.
Cultura european a lsat la o parte acel comportament economic pentru care
'participarea la munc colectiv, este mai important dect randamentul ei, punnd n
miscare si consacrnd un cu totul altul. Este 'comportamentul caracterizat de ra|ionalitate
economic, adic Iormat astIel nct s permit un calcul, iar rezultatul s Iie un plus al
rezultatelor n raport cu ceea ce este investit".nu po|i apar|ine acestei culturi dac principiul
randamentului este ignorat sau subestimat.
65
Utilizarea metodelor yi tehnicilor decizionale n organizaia sportiv
n procesul complex de Iundamentare si elaborare a deciziilor se utilizeaz o larg
gam de metode de analiz si metode si tehnici de luare a deciziilor, apelul la o metod sau
alta Iiind determinat de complexitatea problemelor, de noutatea acestora, de timp, de gradul
de pregtire a decidentului etc. n Iunc|ie de volumul, structura si calitatea inIorma|iilor de
care se beneIiciaz, modelele decizionale pot Ii: deterministe, centrate pe inIorma|ii cu grad
ridicat de precizie, complete; nedeterministe si probabiliste. Utilizarea acestor metode si
tehnici decizionale determin o sporire a gradului de rigurozitate si implicit, de eIicacitate a
deciziilor adoptate, diIeren|iate n raport de tipologia situa|iilor decizionale implicate. Alturi
de acestea eist un numr mare de metode si tehnici, ntre care men|ionm metode ale
cercetrii opera|ionale, Iurnizate de programarea matematic, teoria stocurilor, teoria graIelor,
teoria Iirmelor de asteptare, teoria jocurilor, simularea decizional, care pot Ii Iolosite eIicient
n practica Iirmei. Dintre acestea, amintim: metode si tehnici de optimizare a deciziilor n
condi|ii de certitudine: ELECTRE, metoda utilit|ii globale, metoda aditiv, algoritmul lui
Deutch Martin, tabelul decizional, simularea decizional; metode si tehnici de optimizare a
deciziilor n condi|ii de incertitudine: tehnica optimist, tehnica pesimist (A. Wald), tehnica
optimalit|ii (C. Hurwicz), tehnica propor|ionalit|ii (Bayaes-Laplace), tehnica minimizrii
regretelor (L. Savage); metode si tehnici de optimizare a deciziilor n condi|ii de risc: arborele
decizional, metoda speran|ei matematice.
Dintre metodele utilizate, prezentm n continuare cele mai importante si anume:
metode tradi|ionale; metode comparative; metode de optimizare
18
.
Metodele tradiionale constituie un ansamblu de procedee utilizate de deciden|i
individuali, elementul predominant Iiind calitatea si personalitatea decidentului, un rol
esen|ial avndu-l intui|ia, experien|a acumulat, imagina|ia, bunul sim| etc.
Metodele comparative au la baz principiul continuit|ii si constau n conIruntarea
unor elemente reiesite din calcul, cu elemente cuprinse n planuri, programe, etc. si sunt
utilizate cu precdere n sIera deciziilor tactice.
Metodele de optimizare au ca obiectiv ob|inerea optimului economic, ele bazndu-se
pe instrumentul matematic, pe modelarea matematic.
n acest context elaborarea unor decizii ra|ionale necesit prognosticarea
perIorman|elor sportive asteptate, iar modelele asigur mijlocul pentru aceasta, utilizarea lor
constituind o metod stiin|iIic de Iundamentare a deciziilor.
66
Dup cum se cunoaste, procesul decizional n unitatea sportiv modern este un proces
creativ, de elaborare de idei noi si valoroase.
Pentru aceasta, cadrele de conducere trebuie s caute noi metode, s ntreprind ac|iuni
n vederea Iolosirii metodelor creative, pentru ob|inerea de perIorman|e sportive.
Rolul decizional al antrenorului
Rolul decizional al antrenorului, pe care acesta trebuie s si-l asume ca parte a
responsabilit|ilor sale manageriale este, probabil, cel mai important. Un antrenor eIicient va
Iolosi rolurile decizionale, Iolosind att puterea personal ct si a pozi|iei, prin exercitarea
autorit|ii. Toate acestea, pentru a se putea circumscrie tipului transIorma|ional de conducere,
prin planiIicarea strategiilor, cu scopul de a-si servi mai bine clien|ii.
Primul rol de decizie asumat de antrenorul sportiv este cel de antreprenor, termen care
nu se reIer la persoana care creeaz noi oportunit|i de aIaceri ci la antrenorul sportiv care
proiecteaz si ini|iaz schimbri n programele si n cadrul organiza|iilor de care se ocup.
Orice antrenor poate alctui o list de 10-15 msuri concrete de mbunt|ire a programelor.
De asemenea, ei pot s-si amelioreze programele prin valoriIicarea oportunit|ilor care li se
ivesc.
Al doilea rol decizional se reIer la solujionarea tensiunilor, a conIlictelor. Rolul de
mediator de conIlicte este adesea diIicil si incomod deoarece acesta implic aproape
ntotdeauna o schimbare 'schimbarea controlat este un ingredient necesar att n programele
curent ct si n dezvoltarea organiza|iilor. Blake si Mouton (1984) au identiIicat opt metode
tradi|ionale de rezolvare a conIlictelor, care, pentru a Ii eIiciente trebuie s se combine n
dou sau mai multe metode. Aceste sunt: cooperarea prin ordin; negocierea; nlocuirea
conducerii; rota|ia personalului; schimbri structurale n organiza|ie; persoane de legtur;
rela|ii Ilexibile de raportare; medierea si arbitrajul.
Aceeasi surs a literaturii de specialitate, aIirm c Thomas si Kilmann (1974) au
descris alte cinci abrodri generale pentru rezolvarea conIlictelor n cadrul organiza|iei
sportive si anume: competi|ia; acomodarea; evitarea; colaborarea si compromisul.
Al treilea rol de decizie care i revi antrenorului este cel de distribuitor de resurse. De
regul, antrenorul sportiv are autoritatea Iormal de a hotr asupra timpului, banilor,
materialelor, echipamentului si personalului, n cadrul unui program. Dac antrenorul nu are
aceast autoritate, probabil va Ii maniIestat o reac|ie de Irustare si apatie managerial. Un alt
rol de decizie este si acela de negociator. Antrenorul sportiv este pus, deseori, n situa|ia de a
67
negocia n numele organiza|iei pe care o reprezint, binen|eles dac este mandatat, ntre
anumite limite.
Finanarea prin sponsorizare
Activitatea sportiv s-a impus ca o realitate important a vie|ii sociale. Pentru buna
desIsurare a acestei activit|i este necesar de a atrage, prin mijloace proprii, mai ales n cazul
organiza|iilor sportive de drept privat, bunuri materiale sau mijloace Iinanciare altele dect
cele provenite din derularea activit|ilor proprii sau, unde este cazul, din execu|ia bugetar.
Sprijinirea material eIicient a activit|ii la care ne reIerim, implic un alt Iel de abordare a
problematicii Iinan|rii, att din punct de vedere al managementului, ct si al marketingului
sportiv. n acest context, sponsorizarea poate constitui un sprijin important, n primul rnd
material, al activit|ilor sportive, dar numai n msura n care se vor cunoaste si prevederile
actelor normative care o reglementeaz.Termenul de sponsor, de origine latin, desemnnd
ini|ial 'calitatea de garant, raportat inijial la indeplinirea unei promisiuni de cstorie,
urmand ca in timp sub influenja latinei bisericeti s fie injeles ca o calitate a nailor de
bote: (R.Campana - Belgia), revendicat si de lingvistii englezi, n a cror limb semniIica
ini|ial 'pe cel care se oferea garant, che:a, protector, susjintor (Giampalo Morea - Italia),
astzi l putem considera din import american ntruct primele Iorme de sponsorizare
modern si complet s-au nregistrat n SUA. n teoria britanicului Townley Grayson
('Sponsorship oI sport, arts and leisure 1984, London) 'sponsori:area indic i raportul
dintre o societate comercial sponsor i o asociajie, manifestare cu caracter sportiv, sau un
singur sportiv, pentru a promova sau a crete imaginea firmei sponsor.
La a 3-a ConIerin| a Ministrilor Europeni ai Sportului desIsurat la Palma de
Majorca sponsorizarea sportului a Iost deIinit ca 'orice acord/convenjie in condijiile creia
una din prji (sponsorul) pune la dispo:ijie mifloace materiale, financiare i alte avantafe
celeilalte prji (sponsori:atului), in schimbul asocierii sale cu un sport sau un sportiv i
indeosebi al promisiunii de a folosi aceast asociere cu sportul sau sportivul in scopuri de
reclam, mai ales de publicitate TJ . Aceast deIini|ie, care are totusi meritul de a Ii prima
deIini|ie oficial, nu a reusit s delimiteze no|iunea de sponsorizare n sport de sponsorizarea
radio-televizat, activit|i care sunt diIerite att sub aspect tehnico-economic ct si juridic.
Dup o analiz critic a acesteia, Thomas Klooz n reIeratul intitulat 'The structure and the
potentiality oI sponsorship contract prezentat la 'Primul Seminar Juridic pe probleme de
sport desIsurat la Moscova n perioada 18-20 sept.1991, deIineste cotractul de sponsorizare
n sport 'acordul prin care o parte numit aici sponsor furni:ea: bani i/sau o prestajie
68
echivalent in bani, iar cealalt parte, numit de noi sponsori:at, furni:ea: posibilitatea de
comunicare i/sau alte compensajii in contrapartid, solicitate de sponsor i re:ultand direct
sau indirect din practicarea sportului`.
Din deIini|iile termenelor de sponsor, sponsorizare, contract de sponsorizare, se
desprinde concluzia c angajarea ntr-un eveniment sportiv a devenit o investijie, realizat n
vederea ob|inerii unui proIit. Asemntor activit|ilor de publicitate, promovare sau a
rela|iilor publice si sponsorizarea este o tehnic de comunicare eficient, prin care o
ntreprindere/organiza|ie poate s-si mbunt|easc imaginea, prestigiul produselor si/sau a
serviciilor sale pe pia|a consumatorilor, preIerndu-se sponsorizarea sportiv care oIer o mai
mare implicare a publicului.
19
Consultnd literatura de specialitate observm totusi c n |rile
dezvoltate economic nu exist reglementri speciale privind contractul de sponsorizare, 'cu
att mai pu|in o lege a sponsorizrii.
Contractului de sponsorizare, din momentul n care a nceput s devin operant (Iiind
un contract nenumit, neavnd o reglementare legal proprie), i s-a aplicat legisla|ia comercial
completat de legea civil ca drept comun, adic, 'sponsorizarea s-a eIectuat pe baza unor
norme generale din Codul Civil, din Legea nr.12/1991 si Legea bugetelor de stat anuale. Din
imperative sociale si economice, ct si din nevoia ca sponsorizarea s se desIsoare ntru-un
cadru legislativ unitar, Parlamentul Romniei a adoptat Legea nr. 32/19 mai 1994 privind
sponsorizarea, si care a Iost aplicat conIorm Ordinul Ministerului Einan|elor nr. 994/2 august
1994 privind aprobarea Instruc|iunilor pentru aplicarea Legii nr.32/1994 privind sponsori-
zarea, publicat n M. OI. nr. 210 din 11 august 1994. De curnd, Guvernul Romniei a emis
Ordonan|a nr. 36/1997 pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 32/1994 privind
sponsorizarea (publicat n M. OI., Partea I, Nr. 43/30 ian. 1998).
Din prevederile acestei ordonan|e,desprindem urmtoarele: deIini|ia sponsorizrii si
evaluarea patrimonial a ei, distinct de textul ini|ial al Art. 1, 'Sponsorizarea este activitatea
care se desIsoar pe baza unui contract ncheiat ntre sponsor si beneIiciar, care consimt
asupra mijloacelor Iinanciare si a bunurilor materiale care se acord ca sprijin, precum si
asupra duratei sponsorizrii n cazul sponsorizrii constnd n bunuri materiale, acestea vor Ii
evaluate prin contractul de sponsorizare la valoarea lor real din momentul predrii lor la
beneIiciar are urmtorul con|inut: Art. 1. (1) n condi|iile prezentei legi, sponsorizarea este
actul juridic prin care dou persoane convin cu privire la transIerul dreptului de proprietate
asupra unor bunuri materiale sau mijloace Iinanciare, pentru sus|inerea de activit|i Ir scop
lucrativ, desIsurate de ctre una din pr|i, denumit beneficiarul sponsori:rii`. Observm
instituirea mecenatului care '..este un act de liberalitate prin care o persoan Iizic sau
69
juridic, numit mecena, transIer Ir obliga|ie de contrapartid direct sau indirect, dreptul
su de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace Iinanciare ctre o persoan
Iizic, ca activitate Iilantropic cu caracter umanitar, pentru desIsurarea unor activit|i n
domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiin|iIiccercetare Iundamental si aplicativ
nu sprijin activit|ile sportive, dar ar putea sprijini unele activit|i conexe lor. Sponsorizarea
unei activit|i sportive. se poate constata prin 'existen|a si con|inutul contractului de
sponsorizare se dovedesc prin Iorma scris a acestuia, n care se vor speciIica contractul,
durata, termenele si obliga|iile pr|ilor Art. 1 (2). 'n cazul sponsorizrii sau mecenatului,
constnd n bunuri materiale, acestea vor Ii evaluate, prin actul juridic ncheiat, la valoarea lor
real din momentul predrii la beneIiciar Art. 1 (5). ConIorm Art. 3 al Legii 32/1994
modiIicate, n vigoare, persoanele Iizice sau juridice din Romnia nu pot eIectua activit|i de
sponsorizare sau de mecenat din surse ob|inute de la buget. ConIorm Art. 4, poate beneIicia
de sponsorizare orice persoan juridic Ir scop lucrativ care desIsoar sau urmeaz s
desIsoare una din activit|ile ce pot Ii sponsorizate, printre care: activit|ile sportive;
institu|iile si autorit|ile publice, inclusiv organele de specialitate ale administra|iei publice,
pentru activit|ile sportive; emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau
radiodiIuziune, precum si cr|i si publica|ii din domeniul activit|ilor sportive; orice persoan
Iizic a crei activitate constatat n domeniul sportiv, nv|mnt, de reprezentare a
asocia|iilor proIesionale etc. care este recunoscut de ctre o persoan juridic Ir scop
lucrativ sau de ctre o institu|ie public, care necesit un sprijin n domeniile prevzute la Art.
1 alin. (3).
Avnd n vedere complexitatea activit|ii sportive si Iaptul c legea a Iost conceput si
pentru sprijinirea acestei activit|i att sponsorul si beneIiciarul au att drepturi, ct si
obliga|ii. 'Sponsorul ori beneIiciarul are dreptul s aduc la cunostin| publicului
sponsorizarea prin promovarea numelui, a mrcii sau a imaginii sponsorului Art. 5 (1);
Sponsorul ori, beneIiciarul este obligat s aduc la cunostin| publicului sponsorizarea ntr-un
mod care s nu lezeze, direct sau indirect, activitatea sponsorizat, bunele moravuri sau
ordinea si linistea public (2); Denumirile publica|iilor, titlurile cr|ilor si ale emisiunilor de
radio si televiziune sponsorizate trebuie anun|ate ca atare (3) Anun|urile vor Ii astIel
Iormulate nct s reias clar ac|iunea de sponsorizare si vor Ii aduse la cunostin| publicului,
n mod gratuit, de ctre beneIiciarul sponsorizrii (4); n cadrul activit|ilor de sponsorizare
sau de mecenat se interzice sponsorul, mecena sau beneIiciarul s eIectueze reclam
comercial anterioar, concomitent sau ulterioar n Iavoarea acestora sau altor persoane..
70
Eacilit|ile prevzute de Legea nr. 32/1994, modiIicat prin Ordonan|a nr. 36/1998,
potrivit prevederilor art. 6 nu se acord n cazul: sponsorizrii reciproce ntre persoane Iizice
sau juridice; sponsorizrii eIectuate de ctre rude ori aIini pn la gradul al patrulea inclusiv;
sponsorizrii unei persoane juridice Ir scop lucrativ de ctre o alt persoan juridic care
conduce sau controleaz direct persoana juridic sponsorizat; De asemenea, nu beneIiciaz
de Iacilit|ile prevzute n prezenta lege sponsorul care, n mod direct sau indirect, urmreste
s direc|ioneze activitatea beneIiciarului, dar nu se nltur dreptul pr|ilor de a ncheia
potrivit legii, acte juridice aIectate de sarcin, dac prin aceasta nu se direc|ioneaz ori nu se
condi|ioneaz activitatea a beneIiciarului (Art. 10)
Pentru ca o ntreprindere s Iie interesat Ia| de proiectul prezentat de cel ce vrea s
se constituie n sponsorizat, este necesar de a se elabora un dosar de sponsorizare. Aceasta
Iace parte dintr-o strategie stabilit de o Iedera|ie, un club sportiv, etc., n scopul ob|inerii
mijloacelor Iinanciare. Un dosar de sponsorizare trebuie s prezinte precis opera|iunea sub
toate aspectele sale, s-i eviden|ieze punctele tari, s dovedeasc seriozitatea ac|iunii si buna
pregtire a proiectului, s trezeasc n cititorul sponsor dorin|a de a sti mai multe despre
opera|iune.
Eorma de prezentare a acestui dosar trebuie s eviden|ieze valabilitatea si valoarea
oIertei, dar totodat, problemele de Iond rmn ns, Ioarte importante. Dosarul trebuie s
cuprind, pe lng anexe, trei pr|i principale care descriu operajiunea, comunicarea i
organi:atorii care particip la proiect. n lucrarea "Sponsorizarea n sport" elaborat de
Centrul de Cercetri pentru Problemele Sportului n anul 1991, se sus|ine c prezentarea
operajiunii va avea n vedere urmtoarele: o expunere reIeritoare la domeniul n care urmeaz
s se investeasc; descrierea evenimentului: loc, dat, caracteristici, obiectiv; program precis,
itinerar; calendar detaliat; lista echipamentului necesar, disponibil deja sau care trebuie
procurat; eventual, probleme de securitate, asigurri contractate, sprijin logistic ob|inut.
Comunicarea va eviden|ia: dezvoltarea domeniului respectiv; evaluarea cantitativ si
descrierea publicului, evenimentului, potrivirea cu |inta ntreprinderii; lista mass-media care
va sus|ine ac|iunea; alte suporturi de comunicare: brosuri publicitare, aIisaj, programe etc.;
estimarea audien|ei indirecte: cea maxim si cea minim; posibilit|i de exploatare: pe
teren(planuri sau machete), opera|iuni satelit.
Partea cu privire la organizatori-participanji are n vedere: prezentarea partenerilor:
colectivit|i locale, minister, Iedera|ii sportive, personalit|i, ziaristi etc.; prezentarea echipei
organizatoare: curriculum vitae pentru Iiecare dintre membrii si, incluznd numele, vrsta,
71
proIesiunea si experien|a n domeniul opera|iunii; dac este cazul, o scurt prezentare a
opera|iunilor precedente.
Avnd drept punct de plecare stabilirea nevoilor si a costurilor care decurg de aici,
precum si resursele avute n vedere, este momentul elaborrii bugetului opera|iunii, care va
constitui baza negocierii cu sponsorul. n toate cazurile, politica de sponsorizare este dus
pn la vnzarea produsului sau eIectuarea serviciului, obiecte ale publicit|ii. Sponsorul,
numai astIel poate s-si evalueze avantajele reiesite din contractul de sponsorizare, numai
cnd va putea cuantiIica n eviden|ele contabile ale societ|ii o crestere apreciabil a sumelor
ncasate dup vnzarea sau prestarea acestor servicii. Pn la legiIerarea contractului de
sponsorizare, acest gen de contract intra n categoria contractelor "nenumite". AstIel de
contracte nenumite le gsim n multe |ri sub Iorma unor contracte de publicitate.
g) Sumar
n cadrul acestui modul s-au realizat obiectivelor men|ionate anterior.
h) ntrebri recapitulative yi teme de control:
1. Definii noiunea de management.
2. Care sunt carateristicile managementului firmei.
3. Care sunt procesele de management?
4. Ce reprezint relaiile de management.
5. Enumerai yi caracterizai principiile managementului.
6. Care sunt trsturile managementului.
7. Prezentai funcia de prevedere al manegementului n domeniul sportiv.
8. Prezentai funcia de organizare al manegementului n domeniul sportiv.
9. Prezentai funcia de comand al manegementului n domeniul sportiv.
10. Prezentai funcia de coordonare al manegementului n domeniul sportiv.
11. Prezentai funcia de antrenare al manegementului n domeniul sportiv.
12. Prezentai funcia de control evaluare al manegementului n domeniul
sportiv.
13. Care sunt cerinele yi factorii primari al deciziei manageriale.
14. Care sunt elementele constitutive ale situaiei decizionale.
15. Prezentai modelele yi tehnicile decizionale ale organizaiilor sportive.
16. Caracterizai noiunea de sponzorizare.
17. Ce reprezint sponzorizarea n domeniul educaiei fizice yi sportive.
a) Bibliografie modul
72
1
Pop, S. I., Ba:ele managementului, Universitatea Crestin "Dimitrie Cantemir" - Eacultatea
de Management Turistic si Comercial, Cluj-Napoca, 1997
2
Ilies, L., Stegerean Roxana, Osoian Codru|a, Lungescu, D., Managementul firmei, Editura
RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005
3
Dup Dixeco de lentrepise, Editura Dunod, Paris, 1983.
4
Dup Dervaux, B., Couland, A., Dictionnaire de management et de Controle de Gestion,
edi|ia a II-a, Editura Dunod, Paris, 1990.
5
Nicolescu, O, Verboncu, I., Management, Editura Economic, Bucuresti, 1996
6
Borza Anca, Ilies, L., Lazr, I., Mortan Maria, Popa Mirela, Lungescu, D., Sonea Eugenia,
Veres, V., Management, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005
7
Borza Anca, Ilies, L., Lazr, I., Mortan Maria, Popa Mirela, Lungescu, D., Sonea Eugenia,
Veres, V, op. cit. , 2005
8
Rusu, L., Managementul comtemporan, Editura Presa Universitar Clujean, Cluj-Napoca,
2001.
9
Ambrus, Z., Psihologia comunicrii manageriale i organi:ajionale, Editura Presa
Universitar Clujean, Cluj-Napoca, 2004, p. 8-9, cu trimitere la: Radu, I., (coord.)
Metodologie psihologic i anali:a datelor, Editura ,Sincron, Cluj, 1993; Adler, A., What
Life Should Mean to You, A. Porter (Ed.), Capricorn Books, G. P. Putnam`s Sons, New York,
1958; Wurtz, B., New Age, Editura de Vest Timisoara, 1992, cI. Cucos, C., Pedagogie,
Editura Polirom, Iasi, 1996
10
Maslow, A., Motivation and Personalitv, Harper Row, New York, 1954.
11
Radu, I si colab., op. cit, cu trimitre la: Eaverge, J. M., Introduction a la Psvchologie
professionnelle, Presses Univ. de Bruxelles, 1976.
12
Borza Anca, Ilies, L., Lazr, I., Mortan Maria, Popa Mirela, Lungescu, D., Sonea Eugenia,
Veres, V, op. cit. , 2005
13
Mihuleac, E., Managerul i principalele activitji manageriale, Vol. I. Editura Eunda|iei
'Romnia de Mine, Bucuresti, 1994
14
Lador, I. I., Voicu, A. V., Elemente de management i legislajie sportiv, Editura Inter-
Tonic, Cluj-Napoca, 1996,
15
Miclea, M., Psihologie cognitiv, Casa de Editur GLORIA SRL, Cluj-Napoca,
16
Vezi: Vagu, P., Zolertan, T., Deci:ia-moment esenjial in conducerea unitjilor economice,
EdituraPolitic, Bucureti, 1978, p.16; Tmas, S., Introducere in tiinja conducerii,
Editura.Politic, Bucuresti, 1982
73
17
Moscovici, S., Zavalloni, M., The group as a polari:er of attitudes, n 'Journal oI
Personality and Social Psychology, nr. 12, 1969,
18
Ioan Mihu|, Ba:ele conducerii intreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981,
19
Curta, Ioana Cecilia, Sponsori:area, teorie i practic, Editura Expert, Bucuresti,
Modulul 3: Politici antidoping {reglementri naionale yi
internaionale]
a) Scopul yi obiectivele modulului
Scopul acestui modul este Iamiliarizarea cursantului cu conceptul de doping.
Se vor atinge urmtoarele obiective:
DeIinirea doppingului
Prezentarea actelor normative na|ionale
Prezentarea actelor normative interna|ionale
b) Schema logic a modulului
Acest modul este compus din sase subcapitole: primul subcapitol are ca scop
eviden|ierea conceptului de management, a doua principiile managementului, a treia Iunc|iuni
ale Iirmei, a patra Iunc|iile managementului, a cincea actul de decizie, a sasea Iinan|are.
c) Coninutul informaional detaliat
Strategia Aajional Anti-Doping pentru perioada 27-212 a Agen|iei Na|ionale
Anti-Doping a Iost elaborat pentru a realiza o concentrare mai eIicient a activit|ilor si
resurselor pentru urmtorii 6 ani. Strategia respect prevederile Codului Mondial Anti-Doping
si subliniaz obiectivele cheie ale Agen|iei Na|ionale Anti-Doping, principalele strategii,
programele si indicatorii de perIorman| necesari pentru a direc|iona si evalua eIicien|a
activit|ii Agen|iei Na|ionale Anti-Doping.
Dopajul n sport este rezultatul mbinrii Iactorilor individuali, culturali, sociali si
psihologici. Prevenirea dopajului n sport trebuie s se bazeze pe n|elegerea clar a naturii
complexe a acestei probleme, precum si pe mbinarea cuprinztoare a strategiilor tuturor
autorit|ilor implicate n activitatea sportiv pentru a reusi eradicarea dopajului n sport,
recunoscut ca o problem grav ce prejudiciaz principiile Iundamentale ale sportului.
Agen|ia Na|ional Anti-Doping recunoaste existen|a acestei probleme si stabileste
strategia si obiectivele n conIormitate cu prevederile Conven|iei mpotriva Dopajului a
Consiliului Europei, ratiIicat de Romnia prin Legea nr. 171/1998 si ale Codului Mondial
Anti-Doping, asumate de Guvernul Romniei prin semnarea Memorandumului de la
Copenhaga din 3-5 martie 2003.
Cele dou obiective cheie ale Codului Mondial Anti-Doping sunt:
75
,protefarea dreptului fundamental al sportivilor de a participa la un sport fr
dopaf i promovarea sntjii, corectitudinii i egalitjii in anse a sportivilor din toate
sporturile i din intreaga lume;
,asigurarea de programe anti-doping armoni:ate, coordonate i eficiente, atat
la nivel najional cat i internajional, cu privire la depistarea, combaterea i prevenirea
dopafului.
Recunoasterea Iaptului ca dopajul contravine spiritului sportului reprezinta punctul de
pornire al acestei strategii care urmareste sa protejeze sanatatea si etica sportiva prin
eliminarea utilizarii substantelor interzise si/sau metodelor interzise si pastrarea unui mediu
corect si echitabil. Strategia implica reIormarea anumitor mentalitati din sistemul actual,
alocarea de resurse umane suIiciente, instruirea si perIectionarea personalului caliIicat precum
si eIorturi Iinanciare care trebuie asumate.
Principiul de baza dupa care se structureaza Strategia Agentiei Nationale Anti-Doping
poate Ii rezumat de sintagma: inIormare-educare-prevenire-testare-cercetare pentru un sport
curat.
Scopul strategiei este prevenirea si combaterea Iolosirii de substan|e si/sau metode
interzise n rndul sportivilor.
Strategia anti-doping urmrete implementarea valorilor esenjiale ale sportului i
anume. corectitudine, egalitate de anse, fairplav i onestitate.
Potrivit H.G. nr. 894/2007 din 01/08/2007 privind aprobarea Strategiei na|ionale
antidoping pentru perioada 2007-2012 si a Planului de ac|iune pentru implementarea acesteia,
Publicat in Monitorul OIicial, Partea I nr. 563 din 16/08/2007. actul a intrat in vigoare la data
de 16 august 2007:
TITLUL I
Consideratii generale
CAPITOLUL I
Introducere
Strategia nationala antidoping pentru perioada 2007-2012 a Iost elaborata pentru a
realiza o concentrare mai eIicienta a activitatilor si resurselor pentru urmatorii 6 ani. Strategia
respecta prevederile Codului mondial anti-doping si subliniaza obiectivele-cheie ale Agentiei
Nationale Anti-Doping, principalele strategii, programele si indicatorii de perIormanta
necesari pentru a directiona si evalua eIicienta activitatii Agentiei Nationale Anti-Doping.
Dopajul in sport este rezultatul imbinarii Iactorilor individuali, culturali, sociali si
psihologici. Prevenirea dopajului in sport trebuie sa se bazeze pe intelegerea clara a naturii
76
complexe a acestei probleme, precum si pe imbinarea cuprinzatoare a strategiilor tuturor
autoritatilor implicate in activitatea sportiva pentru a reusi eradicarea dopajului in sport,
recunoscut ca o problema grava ce prejudiciaza principiile Iundamentale ale sportului.
Agentia Nationala Anti-Doping recunoaste existenta acestei probleme si stabileste
strategia si obiectivele in conIormitate cu prevederile Conventiei impotriva dopajului a
Consiliului Europei, ratiIicata de Romania prin Legea nr. 171/1998, si ale Codului mondial
anti-doping, asumate de Guvernul Romaniei prin semnarea Memorandumului de la
Copenhaga din 3-5 martie 2003.
Cele doua obiective-cheie ale Codului mondial anti-doping sunt:
-protejarea dreptului Iundamental al sportivilor de a participa la un sport Iara dopaj si
promovarea sanatatii, corectitudinii si egalitatii in sanse a sportivilor din toate sporturile si din
intreaga lume;
-asigurarea de programe antidoping armonizate, coordonate si eIiciente, atat la nivel
national, cat si international, cu privire la depistarea, combaterea si prevenirea dopajului.
Recunoasterea Iaptului ca dopajul contravine spiritului sportului reprezinta punctul de
pornire al acestei strategii care urmareste sa protejeze sanatatea si etica sportiva prin
eliminarea utilizarii substantelor interzise si/sau a metodelor interzise si pastrarea unui mediu
corect si echitabil.
Strategia implica reIormarea anumitor mentalitati din sistemul actual, alocarea de
resurse umane suIiciente, instruirea si perIectionarea personalului caliIicat, precum si eIorturi
Iinanciare care trebuie asumate.
Lupta impotriva dopajului trebuie sa Iie sustinuta de programe din domeniul cercetarii
stiintiIice si dezvoltarii tehnologice, al politicilor de sanatate publica, cooperarii cu alte
autoritati publice si cu autoritatile de control pentru stoparea traIicului ilicit de substante
dopante si Iarmaceutice, actiuni ce se vor desIasura in cadrul unor proiecte ce vor avea ca
obiectiv acumularea de noi cunostinte, reducerea deIicitului inIormational in domeniu si
gasirea de solutii pentru diminuarea si, in Iinal, eradicarea dopajului in sport.
In Romania in ultimii 15 ani s-a constatat Iolosirea substantelor si metodelor
interzise in randul sportivilor, Iapt ce reprezinta un pericol la nivelul sanatatii publice si al
principiilor esentiale ale sportului si olimpismului. Guvernul Romaniei, recunoscand
importanta acestui domeniu, s-a implicat in lupta impotriva dopajului, inIiintand Agentia
Nationala Anti-Doping |art. 86 alin. (2) din Legea educatiei Iizice si sportului nr. 69/2000, cu
modiIicarile si completarile ulterioare|, institutie publica cu personalitate juridica, in
77
subordinea Guvernului si coordonata de primul-ministru prin Cancelaria Primului-Ministru,
cu responsabilitate in coordonarea si conducerea activitatii anti-doping la nivel national.
Laboratorul de control doping - directie in cadrul Agentiei Nationale Anti-Doping,
autonom din punct de vedere analitic, constituie un instrument eIicient in lupta antidoping si
reprezinta singura unitate de reIerinta la nivel national care eIectueaza analize de control
doping sportivilor, Iiind dotat cu echipamente perIormante compatibile cu cele existente in
laboratoarele acreditate de Agentia Mondiala Anti-Doping. Personalul din cadrul
laboratorului este specializat in domeniul controlului doping, participand Irecvent la
maniIestari stiintiIice nationale si internationale, diseminand rezultatele cercetarilor eIectuate
prin publicatii si in reviste de specialitate.
In cadrul actiunilor de lupta antidoping, in anul 2001, s-a initiat procedura de
acreditare a Laboratorului de control doping in conIormitate cu Standardul european SR EN
ISO 17025, aceasta Iiind obtinuta in aprilie 2004.
Strategia Agentiei Nationale Anti-Doping evidentiaza angajamentul neconditionat in
lupta impotriva dopajului, toleranta zero in ceea ce priveste dopajul, promovarea Iairplay-ului
prin programe si campanii educative coerente cu parteneri din domeniu: Agentia Nationala
pentru Sport, Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, Iederatiile sportive nationale, directiile
pentru sport judetene, cluburile sportive, Autoritatea Nationala pentru Tineret, Agentia
Nationala Antidrog, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.
Promovarea si sustinerea cerintelor anti-doping sunt in concordanta cu cele ale
politicii internationale in domeniu, raspunzand exigentelor Iormulate de Consiliul Europei,
Agentia Mondiala Anti-Doping si UNESCO, respectand, de asemenea, principiile Cartei
olimpice, ale Cartei pentru sport si educatie Iizica a UNESCO, Rezolutia (76) 41 a
Comitetului Ministrilor Consiliului Europei - "Carta sportului european pentru toti",
recomandarile nr. (79) 8 asupra dopajului in sport si nr. R (84) 19 din "Carta anti-doping in
sport", Tratatul european nr. 135 si prevederile programelor mondiale HARDOP -
Harmonisation oI methods and measurements in the Iight against doping si CAEDIS -
Concerted action in the Iight against doping in sport.
Viziunea acestei strategii, o lume care sa aprecieze si sa promoveze un sport curat,
are la baza prevederile Codului mondial anti-doping.
"Programele antidoping incearca sa promoveze valorile intrinseci ale sportului. La
aceste valori se Iace deseori reIerire ca reprezentand spiritul sportului; reprezinta esenta
olimpismului; reprezinta modalitatea noastra de a juca cinstit. Spiritul sportului semniIica
celebrarea spiritului, trupului si mintii umane." (Codul mondial anti-doping)
78
Elaborarea Strategiei nationale antidoping are ca temei legal prevederile Legii nr.
227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului in sport si ale Hotararii Guvernului nr.
1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice si a Regulamentului de organizare si
Iunctionare ale Agentiei Nationale Anti-Doping.
In considerarea atributiilor consacrate prin Legea nr. 227/2006 si a obiectivelor pe
care si le-a propus, Agentia Nationala Anti-Doping este responsabila la nivel national de
adoptarea, punerea in practica si armonizarea reglementarilor in domeniu cu cele existente pe
plan international.
Cheia succesului in lupta impotriva dopajului o reprezinta colaborarea dintre
Agentie, autoritatile publice implicate in sport si structurile sportive, sintetizata in deviza
Agentiei Nationale Anti-Doping - "Impreuna pentru un sport curat". Numai Iormand o echipa,
in baza unor parteneriate pe care Agentia Nationala Anti-Doping isi propune sa le incheie cu
structurile sportive si alte organizatii guvernamentale si nonguvernamentale, se va reusi
crearea si mentinerea perceptiei sportivilor asupra Iaptului ca politica antidoping este aceea de
a proteja sanatatea acestora si nu de a aduce prejudicii asupra perIormantelor si imaginii lor.
Misiunea Agentiei Nationale Anti-Doping consta in promovarea, coordonarea si
monitorizarea, la nivel national, a luptei impotriva dopajului in sport, in toate Iormele sale.
CAPITOLUL II
Principii
Principiul de baza dupa care se structureaza strategia Agentiei Nationale Anti-
Doping poate Ii rezumat de sintagma: inIormare-educare-prevenire-testare-cercetare pentru un
sport curat.
Totodata strategia antidoping va respecta urmatoarele principii generale:
-principiul bunei guvernari, conIorm caruia Agentia Nationala Anti-Doping trebuie
sa isi stabileasca actiuni clare, eIiciente, pe baza unor obiective bine stabilite si sa aiba
capacitatea si Ilexibilitatea de a raspunde rapid necesitatilor sociale;
-principiul responsabilitatii - care impune Agentiei Nationale Anti-Doping obligatia
de a Iormula politici publice si de a raspunde pentru eIicienta si implementarea acestora, de a
accepta si suporta consecintele neindeplinirii acestei obligatii;
-principiul obiectivitatii - mesajele si inIormatiile transmise de Agentia Nationala
Anti-Doping vor avea un caracter obiectiv, astIel incat sa asigure o imagine credibila atat la
nivel national, cat si la nivel international;
79
-principiul continuitatii - activitatile desIasurate in cadrul acestui program au un
caracter permanent si se bazeaza pe experienta anterioara acumulata de structurile de proIil;
-principiul complementaritatii - actiunile de inIormare desIasurate de Agentia
Nationala Anti-Doping vor Ii coordonate cu eIortul institutiilor responsabile in domeniul
sportului, in vederea prevenirii si combaterii dopajului in sport;
-principiul prevenirii - conIorm caruia identiIicarea anticipata si inlaturarea in timp
util a premiselor de aparitie a Ienomenelor de dopaj sunt prioritare si imperative;
-principiul eIicientei - in combaterea dopajului se bazeaza pe evaluarea continua a
activitatii Agentiei Nationale Anti-Doping atat din punctul de vedere al rezultatelor concrete,
cat si al managementului institutional;
-principiul cooperarii si coerentei - in baza caruia institutiile implicate in prevenirea
si combaterea dopajului trebuie sa coopereze indeaproape, asigurand o conceptie coerenta
asupra obiectivelor ce trebuie indeplinite si a masurilor ce urmeaza a Ii luate;
-principiul transparentei, consultarii societatii civile si al dialogului social - care
impune, pe de o parte, transparenta procesului decizional, iar pe de alta parte, consultarea
societatii civile din domeniul sportului in cadrul acestui proces;
-principiul utilitatii - constructia mesajelor Agentiei Nationale Anti-Doping va tine
cont de nevoile de inIormare a grupurilor-tinta;
-principiul diIerentierii - conIorm caruia mesajelor nediIerentiate li se vor adauga
mesaje in concordanta cu particularitatile Iiecarui grup-tinta;
-principiul conIidentialitatii - datele personale ale sportivilor testati sau cele obtinute
in urma unor actiuni din programele educative, de cercetare si inIormare sunt strict
conIidentiale;
-principiul parteneriatelor public-private - care recunoaste importanta cooptarii
societatii civile, a structurilor sportive, a unor organisme guvernamentale si
nonguvernamentale in activitatile concrete de implementare a masurilor de prevenire si
combatere a dopajului in sport.
CAPITOLUL III
Scop
Scopul strategiei este prevenirea si combaterea Iolosirii de substante si/sau metode
interzise in randul sportivilor si al acelora care practica activitati de educatie Iizica si sport
individual sau in grup, in sali de sport altIel organizate decat ca structuri sportive (in special
in salile de Iitness).
80
CAPITOLUL IV
Obiective
Strategia antidoping urmareste implementarea valorilor esentiale ale sportului, si
anume: corectitudine, egalitate de sanse, Iairplay si onestitate. Totodata se urmareste
sensibilizarea tuturor structurilor ce au atributii in sIera sportului, pentru desIasurarea unor
actiuni eIiciente si dezvoltarea unei cooperari reale.
Obiectivele generale ale strategiei antidoping sunt urmatoarele:
1. recunoasterea internationala a Agentiei Nationale Anti-Doping ca Iiind un
partener credibil si competent in activitatea de prevenire si combatere a dopajului in sport, atat
de catre structurile specializate ale Consiliului Europei si ale Agentiei Mondiale Anti-Doping,
cat si de catre statele membre ale Uniunii Europene; aderarea Agentiei Nationale Anti-Doping
la Asociatia Agentiilor Nationale (ANADO) si Organizatia Anti-Doping a tarilor din Europa
Centrala (CEADO); armonizarea cadrului legislativ si procedural cu practicile internationale;
2. mentinerea acreditarii ISO 17025 a Laboratorului de Control Doping in
conIormitate cu Standardul european SR EN 17025, conditie pentru acreditarea laboratorului
de catre Agentia Mondiala Anti-Doping, mentionata in raportul de tara intocmit de delegatia
Consiliului Europei. EIectuarea demersurilor pentru acreditarea internationala de catre
Agentia Mondiala Anti-Doping a laboratorului si sustinerea acreditarii internationale a
laboratorului si de catre autoritati guvernamentale si nonguvernamentale cu responsabilitati in
domeniu;
3. certiIicarea Agentiei Nationale Anti-Doping, privind managementul calitatii in
conIormitate cu cerintele Standardului International ISO 9001:2000;
4. protejarea dreptului Iundamental al sportivului de a practica un sport curat pentru
promovarea sanatatii, corectitudinii si echitatii. Respectarea Codului mondial anti-doping,
document universal valabil pe care se bazeaza Programul mondial anti-doping in domeniul
sportului;
5. initierea, organizarea, sustinerea si desIasurarea programului de educatie,
inIormare si preventie, precum si derularea in cadrul programului a unor proiecte si campanii
educative coerente, credibile si eIiciente, armonizate cu programele la nivel european si
mondial; cresterea gradului de constientizare si educare a sportivilor, antrenorilor,
personalului tehnic si medicilor de lot asupra pericolelor si consecintelor practicarii dopajului;
crearea si asigurarea unei viziuni strategice unitare cu privire la inIormarea, educarea si
prevenirea dopajului in sport in concordanta cu prevederile legislative de specialitate in
vigoare, avand in vedere calitatea Romaniei de membru al Uniunii Europene;
81
6. elaborarea si implementarea programului de cercetare in domeniu, prin proiecte
cu teme speciIice;
7. elaborarea unor proiecte speciIice dedicate Jocurilor Olimpice;
8. cresterea eIicientei utilizarii Iondurilor publice si a veniturilor proprii in Iinantarea
programelor de cercetare, de educare, prevenire si testare;
9. promovarea si sustinerea reprezentantilor romani in organismele internationale;
10. modernizarea bazei materiale in vederea desIasurarii activitatii de control doping
in conIormitate cu prevederile Standardului international pentru testare.
TITLUL II
Directii de actiune
CAPITOLUL I
Organizarea si desIasurarea activitatii antidoping
In vederea alinierii Romaniei la standardele europene, s-a inIiintat Agentia Nationala
Anti-Doping, institutie publica cu personalitate juridica si autonomie decizionala in activitatea
anti-doping, Iiind direct responsabila de adoptarea si punerea in practica la nivelul intregii tari
a reglementarilor in domeniu, de organizarea si eIectuarea controalelor doping, de
desIasurarea audierilor sportivilor si a altor persoane susceptibile de incalcarea
reglementarilor in materie.
Reglementarile antidoping la nivel national au Iost elaborate in concordanta cu cele
ale politicii internationale in domeniu, raspunzand exigentelor Iormulate de Consiliul Europei,
Agentia Mondiala Anti-Doping si Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si
Cultura.
De asemenea, consecventa autoritatilor guvernamentale in politica antidoping s-a
concretizat prin ratiIicarea Conventiei impotriva dopajului a Consiliului Europei, prin Legea
nr. 171/1998 si prin semnarea Memorandumului de la Copenhaga, in martie 2003, prin care
Romania s-a angajat sa respecte Codul mondial anti-doping si sa il implementeze la nivel
national.
In vederea realizarii obiectivelor pe care si le-a stabilit, Agentia Nationala Anti-
Doping urmareste sa initieze si sa dezvolte urmatoarele programe:
1. Programul de educatie, inIormare si prevenire porneste de la premisa Iaptului ca
este mai usor sa previi decat sa combati. Principiul Iundamental al acestui program este acela
de a pastra spiritul sportiv prin descurajarea sportivilor de a utiliza substante si/sau metode
interzise. In cadrul acestui program se vor derula proiecte de inIormare si educare a sportivilor
82
si a persoanelor din anturajul acestora, in vederea cunoasterii substantelor si metodelor
interzise, a eIectelor acestora asupra organismului si perIormantei sportive, a procedurilor de
control doping, a drepturilor si responsabilitatilor sportivilor. De asemenea, prin acest
program educativ se urmareste si sensibilizarea publicului larg la aspectele importante ale
problematicii antidoping.
2. Programul de testare doping va urmari intocmirea unui plan anual de testare
doping in competitie si in aIara competitiei, pe baza inIormatiilor primite de la celelalte
organisme cu atributii in desIasurarea activitatii de educatie Iizica si sport. In cadrul acestui
program se va pune un accent deosebit pe testarile desIasurate Iara aviz prealabil, precum si
pe testarile-tinta.
3. Programul de cercetare va avea ca obiectiv derularea de cercetari cu caracter
sociopsihologic, medical, juridic, precum si pentru dezvoltarea tehnologiilor de identiIicare a
substantelor interzise. Pentru obtinerea celor mai bune rezultate sunt necesare dotarea
permanenta a laboratorului cu echipament perIormant, la nivelul exigentelor celor mai
moderne laboratoare pe plan mondial, si perIectionarea continua a intregului personal al
Agentiei Nationale Anti-Doping.
4. Programul de cooperare internationala va avea ca obiectiv intensiIicarea relatiilor
de colaborare cu Agentia Mondiala Anti-Doping, Consiliul Europei, organizatiile nationale
antidoping, structurile sportive si alte autoritati guvernamentale si nonguvernamentale -
nationale si internationale - implicate in lupta impotriva dopajului in sport.
I.1. Programul de educatie, inIormare si prevenire
Dimensiunea educativa este Ioarte importanta in activitatea antidoping, deoarece ea
este esenta principiului preventiei, prin care se poate pastra spiritul sportului curat, asa cum
este speciIicat in Codul mondial anti-doping.
Obiectivul general al Programului de educatie, inIormare si prevenire este de
crestere a gradului de constientizare si de educare a sportivilor, antrenorilor, personalului
tehnic si medicilor de lot asupra pericolelor si consecintelor practicarii dopajului.
In acest sens, Agentia Nationala Anti-Doping va desIasura mai multe proiecte in
cadrul Programului de educatie, inIormare si prevenire:
1. campanii de inIormare si educare a sportivilor, diIerentiate in Iunctie de
disciplinele sportive si de categoriile de varsta ale acestora;
2. initierea de campanii de inIormare cu personalul asistent, managerii si specialistii
structurilor sportive;
83
3. organizarea de seminarii stiintiIice si de inIormare pentru specialisti, in scopul
responsabilizarii Iactorilor de raspundere din sport in raport cu problematica dopajului;
4. elaborarea si realizarea de materiale cu caracter inIormativ;
5. realizarea unor intruniri inIormativ-educative cu reprezentanti ai mass-media.
I.1.1. Educatia si inIormarea sportivilor
Obiectivul general este acela de a dezvolta atitudini si practici la nivelul intregii
populatii sportive in scopul adoptarii unui stil de viata sanatos.
Educatia si inIormarea de buna calitate presupun aplicarea modelului diversitatii
prin abordarea diIerentiata, in Iunctie de nivelul de perIormanta al sportivilor.
A. EDUCATIA IN UNITATILE DE INVATAMANT CU SPECIEIC SPORTIV
Imbunatatirea calitativa a nivelului de educatie este absolut necesara in contextul
unor schimbari complexe la nivelul vietii de Iamilie, al comunitatii, al societatii multiculturale
si al globalizarii. Educatia in unitatile de invatamant cu speciIic sportiv necesita o pregatire
continua si initierea unor proiecte speciIice in care sa Iie implicati elevi, cadre didactice de
diIerite specialitati, parteneri educationali, pornind de la parinti, societatea civila, mass-media
si comunitate. In concordanta cu aceasta tendinta mondiala, Agentia Nationala Anti-Doping
va colabora cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Iacultatile de educatie Iizica si
sport, Centrul National de Eormare si PerIectionare a Antrenorilor, in vederea descurajarii
utilizarii substantelor si/sau a metodelor interzise in scopul cresterii perIormantei sportive, dar
si a sensibilizarii populatiei scolare din institutiile cu proIil sportiv, in scopul evitarii
practicarii dopajului.
B. EDUCATIA SI INEORMAREA SPORTIVILOR JUNIORI
Interventia precoce in educarea si inIormarea antidoping este o conditie necesara
pentru indeplinirea obiectivelor Agentiei Nationale Anti-Doping. Eormarea sportivilor incepe
inca din copilarie si deprinderea atitudinilor si comportamentelor anti-doping de la o varsta
cat mai Irageda este importanta pentru devenirea lor ca sportivi de perIormanta. In vederea
realizarii acestor obiective, sunt necesare strategiile de educatie care se bazeaza pe conceptul
de "role-model". Aceste tipuri de abordari pedagogice de tip modern au ca scop promovarea
unor imagini credibile din randul sportivilor de elita, care vor putea sa actioneze ca modele
pentru generatiile urmatoare, principalul avantaj Iiind obtinerea unor eIecte pe termen lung.
C. EDUCATIA SI INEORMAREA SPORTIVILOR DE ELITA
Sportivii de elita, juniori si seniori, reprezinta grupul-tinta cel mai important pentru
campaniile si actiunile desIasurate de Agentia Nationala Anti-Doping. Educarea si inIormarea
sportivilor de elita au ca scop necesitatea dobandirii competentelor de valorizare personala
84
pentru integrarea in viata sportiva, dar si imbunatatirea sanselor de a se mentine in activitate
prin reducerea utilizarii substantelor dopante si a metodelor interzise. Un alt scop este acela de
a crea un mediu activ in lupta antidoping, prin implicarea sportivilor activi sau retrasi din
viata sportiva ca ambasadori ai Agentiei Nationale Anti-Doping in programele educative si
promovarea in randul tinerilor a importantei eticii, Iairplay-ului si integritatii in sport.
I.1.2. Educatia si inIormarea personalului asistent
Obiectivul general este de a dezvolta atitudini si practici la nivelul personalului
asistent al sportivilor in scopul promovarii unui stil de viata sanatos.
Antrenorii sunt priviti ca avand o puternica inIluenta asupra comportamentului si
atitudinilor sportivilor. Acestia joaca un rol crucial in viata sportivilor, ajutandu-i sa isi
realizeze obiectivele, dar reprezinta si modele, chiar mentori pentru acestia. AstIel, ei sunt cei
mai importanti agenti in prevenirea utilizarii de substante si metode interzise de catre sportivi.
De aceea este importanta includerea lor in programele de educare si inIormare, pentru a
responsabiliza intregul personal asistent al sportivilor in raport cu problematica dopajului si
de a-i sensibiliza, de a-i constientiza si de a-i motiva in vederea implicarii active, obiective si
corelate a acestora in lupta impotriva dopajului.
I.1.3. Alte proiecte speciIice
1. realizarea unor campanii la nivel zonal cu directorii directiilor pentru sport
judetene, managerii cluburilor sportive si directorii scolilor si liceelor cu proIil sportiv, in
vederea responsabilizarii Iactorilor de raspundere din sport in raport cu problematica
dopajului;
2. elaborarea si realizarea de materiale cu caracter inIormativ: buletinul inIormativ,
ghidul sportivului, pliante si brosuri, poster;
3. sensibilizarea si implicarea mass-mediei in lupta impotriva dopajului in sport,
precum si crearea oportunitatilor si stimularea participarii reprezentantilor acesteia la
sustinerea, prin mijloace speciIice, a programelor, proiectelor si campaniilor antidoping.
I.2. Programul de testare doping
Controlul doping este procesul care include planiIicarea distribuirii testarilor,
recoltarea si manuirea de probe biologice, transportul probelor, analiza de laborator,
gestionarea rezultatelor, audieri, sanctiuni si apeluri.
Testare doping: parte a procesului de desIasurare a controlului doping, ce presupune
planiIicarea distribuirii testelor, recoltarea de probe biologice, manipularea lor si transportul
probelor biologice la laborator.
85
Obiectivul general al Programului de testare doping il reprezinta asigurarea unui
numar relevant de teste in competitie si in aIara competitiei Iara aviz prealabil, avandu-se in
vedere numarul sportivilor legitimati si numarul sportivilor de elita la nivel national, precum
si protejarea sanatatii sportivilor si a principiilor etice si a Iairplay-ului la toate maniIestarile
sportive.
In vederea indeplinirii obiectivului general, Agentia Nationala Anti-Doping, prin
Programul de testare doping, intocmeste Planul national anual de testare, Lotul de testare
inregistrat si Lotul de testare tinta, eIectueaza controale doping in competitie si in aIara
competitiei, gestioneaza rezultatele controlului doping si scutirile pentru uz terapeutic,
implementeaza programul ADAMS al Agentiei Mondiale Anti-Doping, se asigura de
respectarea prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 227/2006, reIeritoare la amenajarea
statiilor de control doping, si controleaza modul in care se desIasoara testarea doping.
I.3. Programul de cercetare
Dezvoltarea activitatii in domeniul cercetarii stiintiIice, alinierea cercetarilor
romanesti la standardele Uniunii Europene reprezinta o prioritate. Sustinerea si dezvoltarea
activitatilor stiintiIice in aceasta zona vizeaza aproIundarea cunostintelor in domeniu,
cresterea eIicientei controlului doping si implicit diminuarea cazurilor de dopaj in randul
sportivilor si intelegerea mecanismelor implicate in acest Ienomen. Obiectivele generale ale
programului de cercetare sunt:
A. eIectuarea analizelor de control doping pentru dovedirea eventualelor cazuri de
dopaj prin evidentierea substantelor incluse pe Lista interzisa si obtinerea acreditarii din
partea Agentiei Mondiale Anti-Doping;
B. elaborarea si dezvoltarea unor proiecte si programe de cercetare stiintiIica privind
elucidarea mecanismelor biochimice de metabolizare a substantelor interzise in sport si
cercetari in domeniul stiintelor socioumane.
Obiectivele speciIice care vor Ii urmarite in cadrul obiectivului general A vizeaza in
primul rand obtinerea acreditarii Laboratorului de Control Doping din partea Agentiei
Mondiale Anti-Doping, in scopul recunoasterii la nivel international a rezultatelor analizelor
eIectuate.
Procesul de acreditare internationala se desIasoara in etape si a avut ca punct de
pornire obtinerea, in anul 2004, a acreditarii conIorm standardului SR EN ISO 17025, pentru
laboratoarele de testare analitica, acreditare ce trebuie mentinuta prin audituri de reacreditare
eIectuate de organismul national RENAR. Auditurile nationale si internationale presupun
86
actualizarea permanenta a documentelor sistemului calitatii pentru conIormitatea cu cerintele
standardelor ISO si a documentelor tehnice elaborate de Agentia Mondiala Anti-Doping.
In acest sens, Laboratorul de Control Doping desIasoara activitati de cercetare
pentru optimizarea metodologiilor existente si dezvoltarea de noi tehnologii analitice, odata
cu cresterea numarului de compusi detectati, introdusi anual pe Lista interzisa elaborata de
Agentia Mondiala Anti-Doping. Aceste activitati implica, pe langa procurarea materialelor de
reIerinta pentru toate substantele interzise, participarea la testele interlaboratoare organizate
de AMAD in scopul veriIicarii detectiei corecte a acestor substante. Rezultatele testelor
interlaboratoare constituie un criteriu important de evaluare a competentei laboratorului in
procesul obtinerii acreditarii internationale.
Realizarea obiectivelor legate de acreditarea internationala obliga specialistii
laboratorului sa Iie la curent cu cerintele si noutatile domeniului prin participari la specializari
si simpozioane, precum si prin mentinerea contactelor proIesionale si schimburi de experienta
cu specialistii din laboratoarele acreditate, de renume in domeniu.
Pentru realizarea obiectivului general B, activitatea de cercetare isi propune sa
sustina politica antidoping a Agentiei Nationale Anti-Doping de diminuare a cazurilor de
dopaj in randul sportivilor, dezvoltand programe de cercetare stiintiIica care sa aproIundeze
cunostintele in domeniul controlului doping si intelegerea mecanismelor implicate in acest
Ienomen. Studiile de metabolizare si excretie a substantelor dopante se vor realiza cu
respectarea principiilor bioetice si asigurarea conIidentialitatii voluntarilor participanti. Pe
langa dezvoltarea metodei de analiza a eritropoietinei in probe de urina, vor continua
cercetarile privind elaborarea suplimentelor nutritive destinate sustinerii eIorturilor
sportivilor, produse bazate pe ingrediente naturale.
De asemenea, au Iost initiate si sunt in curs de dezvoltare cercetari sociopsihologice
Iundamentale in problematica dopajului care urmaresc studii sociologice, comportamentale,
juridice si etice, investigatii in domeniul medical si psihologic, precum si cercetarea continua
a schimbarilor survenite in randul grupurilor-tinta vizate de campaniile Agentiei Nationale
Anti-Doping.
Diseminarea rezultatelor cercetarilor Agentiei Nationale Anti-Doping si ale
aplicatiilor concrete in domeniul controlului doping si/sau cel sociouman se realizeaza prin
organizarea si participarea la mese rotunde, simpozioane nationale si internationale,
publicarea de articole si lucrari stiintiIice in reviste de specialitate din tara si strainatate.
87
Programele de cercetare prezentate se realizeaza prin aplicarea la granturi de
cercetare lansate de Agentia Mondiala Anti-Doping si alte organisme nationale si
internationale.
I.4. Programul de cooperare internationala
Obiectivul general al Programului de cooperare internationala il reprezinta
recunoasterea internationala a Romaniei ca partener de incredere in eIortul global de eradicare
a dopajului in sport.
Dezvoltarea cooperarii pe plan international se va realiza in deplina concordanta cu
politica Romaniei privind promovarea relatiilor internationale si are in vedere:
-pe de o parte, dezvoltarea colaborarii cu Agentia Mondiala Anti-Doping pentru
realizarea si implementarea celor patru programe ale Agentiei Nationale Anti-Doping, prin
respectarea prevederilor Codului mondial anti-doping, ale standardelor internationale pentru
testare, pentru laboratoare si de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic si prin
implementarea modelelor de buna practica;
-pe de alta parte, dezvoltarea colaborarii cu structuri ale Consiliului Europei, prin
semnarea si ratiIicarea conventiilor internationale si a protocoalelor aditionale ale acestora;
-de asemenea, extinderea si diversiIicarea relatiilor de colaborare cu Organizatia
Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura si Organizatia Mondiala pentru Sanatate;
-cu caracter permanent, organizarea de schimburi bilaterale cu organizatiile
nationale antidoping ale tarilor semnatare ale Codului mondial anti-doping, care sa permita
diseminarea experientei acumulate in activitatea antidoping;
-participarea activa la reuniunile Organizatiei Anti-Doping a tarilor din Europa
Centrala, precum si organizarea unei intruniri a acestei asociatii regionale in Romania;
-organizarea vizitei de evaluare a Consiliului Europei, care este stabilita pentru anul
2007;
-promovarea si sustinerea unor reprezentanti romani in Iorurile de conducere si in
comisiile organismelor internationale.
CAPITOLUL II
Armonizarea legislatiei nationale cu reglementarileinternationale in vigoare
Realizarea obiectivelor strategice privind prevenirea si combaterea dopajului in sport
necesita crearea unui cadru legislativ adecvat si armonizat cu reglementarile internationale,
Iara de care lupta impotriva dopajului ar ramane ineIicienta.
88
Pentru atingerea obiectivului mentionat, Agentia Nationala Anti-Doping va urmari
permanent armonizarea prevederilor legislative in materie la nivel national cu cele la nivel
comunitar si international.
In acest sens, Agentia Nationala Anti-Doping va realiza evaluarea si actualizarea
periodica a legislatiei nationale in domeniu, va implementa acquis-ul speciIic in cadrul
legislativ si institutional national. De asemenea, atingerea obiectivului propus implica analiza
standardelor internationale pentru diIerite domenii tehnice si operationale din cadrul
Programului mondial anti-doping, a modelelor de buna practica elaborate pe baza Codului
mondial anti-doping (reglementari antidoping model adaptate la nevoile Iiecarui grup major
de organizatii semnatare) si participarea Romaniei la procesul de revizuire a Codului mondial
anti-doping.
Totodata, Agentia Nationala Anti-Doping isi propune extinderea incidentei cadrului
legislativ in materia prevenirii si combaterii dopajului in sport si asupra acelora care practica
educatia Iizica si sportul individual, in sali de sport organizate altIel decat ca structuri sportive
(in special in salile de culturism si Iitness).
CAPITOLUL III Prevenirea si combaterea traIicului ilicit de substante interzise
Reglementarea regimului suplimentelor nutritive
III.1. Prevenirea si combaterea traIicului ilicit de substante interzise
Agentia Nationala Anti-Doping isi propune sa puna in practica obiectivele urmarite
de Consiliul Europei si Agentia Mondiala Anti-Doping cu privire la prevenirea si combaterea
traIicului ilicit de substante interzise si/sau metode interzise.
In acest sens, se impune crearea cadrului legislativ adecvat in domeniul combaterii
traIicului ilicit de substante interzise si/sau metode interzise.
Prin actele normative ce vor Ii initiate de Agentia Nationala Anti-Doping se
urmareste incriminarea producerii, Iabricarii, prepararii, transIormarii, oIeririi, punerii in
vanzare, vanzarii, distribuirii, livrarii cu orice titlu, trimiterii, transportului, procurarii,
cumpararii, detinerii, introducerii sau scoaterii din tara, precum si a importului-exportului ori
altor operatiuni privind circulatia, Iara drept, a substantelor si/sau a metodelor interzise.
Un accent deosebit se va pune pe comercializarea de substante interzise in institutiile
de invatamant sau in locuri in care sportivii (elevi, studenti) desIasoara activitati educative,
sportive, sociale. Agentia Nationala Anti-Doping urmareste extinderea incidentei cadrului
legislativ in materia prevenirii si combaterii Ienomenului de dopaj si asupra celora care
89
practica educatia Iizica si sportul individual, in sali de sport organizate altIel decat ca structuri
sportive (in special in sali de culturism si Iitness).
De asemenea, se urmareste stabilirea cadrului legal de colaborare intre Agentia
Nationala Anti-Doping si celelalte autoritati publice cu atributii in domeniul combaterii si
prevenirii diverselor Iorme de crima organizata (Inspectoratul General al Politiei de Erontiera,
Inspectoratul General al Politiei Romane, Agentia Nationala Antidrog, Autoritatea Nationala
a Vamilor, Ministerul Public, Ministerul Justitiei).
III.2. Reglementarea regimului suplimentelor nutritive
Suplimentele nutritive sunt utilizate pe scara larga atat in viata sportiva, cat si in
aIara ei. Acestea au aparut ca o alternativa pentru sustinerea eIortului Iizic in conditiile unui
control doping din ce in ce mai riguros.
In ultimii ani, gama suplimentelor nutritive contaminate cu precursori hormonali
si/sau substante interzise, incluse pe Lista interzisa a Agentiei Mondiale Anti-Doping, s-a
largit considerabil. Deoarece producerea suplimentelor nutritive nu se supune reglementarilor
Good ManuIacturing Practices (GMP), impuse in cazul industriei de medicamente, de multe
ori pot aparea diIerente in ceea ce priveste dozajul de la o tableta/capsula la alta si
neconcordante intre ceea ce este inscriptionat pe eticheta si continutul suplimentului nutritiv.
Deoarece prezenta unei substante interzise in proba biologica a unui sportiv conduce
la un test pozitiv, avand drept consecinta aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor Legii nr.
227/2006, este necesar, pentru protejarea sanatatii sportivilor si pentru respectarea principiilor
etice si Iairplay-ului in sport, ca in mediul sportiv sa se utilizeze numai suplimente nutritive
notiIicate de Institutul de Bioresurse Alimentare sau de unul dintre institutele de sanatate
publica din Cluj, Iasi, Timisoara (in conIormitate cu prevederile Ordinului ministrului
agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, al ministrului sanatatii si al presedintelui
Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.
1.228/244/63/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind comercializarea suplimentelor
alimentare predozate de origine animala si vegetala si/sau a amestecurilor acestora cu
vitamine, minerale si alti nutrienti) si care nu contin precursori ai hormonilor androgeni si/sau
substante interzise.
Tinand cont de toate aceste aspecte, Agentia Nationala Anti-Doping intentioneaza sa
monitorizeze comercializarea suplimentelor nutritive in reteaua sportiva.
CAPITOLUL IV
Eormarea si perIectionarea resurselor umane in domeniu
90
PerIectionarea continua a tuturor categoriilor de specialisti in domeniu constituie un
obiectiv strategic prioritar, Iiind necesara aplicarea unor masuri care sa ajute la stabilirea
necesarului de specialisti din cadrul Agentiei Nationale Anti-Doping, pe toate domeniile de
activitati, si a proiectelor anuale de instruire si evaluare a acestora.
De asemenea, prin armonizarea programelor de pregatire a specialistilor din cadrul
Agentiei Nationale Anti-Doping cu standardele interne si internationale, precum si prin
organizarea de actiuni menite sa Iormeze si sa perIectioneze specialistii in domeniu, se
urmareste o cooperare stransa cu cei mai valorosi specialisti in calitate de lectori ai cursurilor
de Iormare si perIectionare in domeniu.
Nu in ultimul rand, o prioritate este instruirea si perIectionarea permanenta a
oIiterilor de control doping si atragerea specialistilor in domeniu in vederea schimburilor de
experienta menite sa imbunatateasca viziunile si modul de lucru.
CAPITOLUL V
Einantarea si baza materiala a activitatii antidoping
V.1. Einantarea
Obiectivul principal al Agentiei Nationale Anti-Doping il reprezinta implementarea
strategiei, ceea ce determina implicarea sustinuta a Guvernului Romaniei in vederea asigurarii
resurselor Iinanciare necesare punerii in aplicare a programelor propuse.
Pentru ca acest obiectiv general sa devina realitate este esential sa se tina cont de
cateva aspecte importante.
In vederea achizitionarii echipamentelor si accesoriilor necesare prelevarii probelor
la standardele impuse si dotarea corespunzatoare a Laboratorului de Control Doping din
cadrul Agentiei Nationale Anti-Doping, se cere un program sustinut de investitii, reparatii
curente si capitale.
Agentia Nationala Anti-Doping doreste colaborarea cu terte persoane si institutii din
tara si strainatate interesate atat in sustinerea Iinanciara a proiectelor de prevenire si
combatere a traIicului si consumului de substante si metode interzise, cat si a programelor de
educatie si cercetare.
Avand in vedere Iaptul ca Laboratorul de Control Doping a obtinut acreditarea ISO
17025, este necesara mentinerea acesteia si a certiIicarii Agentiei Nationale Anti-Doping
privind managementul calitatii conIorm ISO 9001:2000. Realizarea aspectelor mai sus
91
mentionate in cele mai bune conditii presupune Iundamentarea necesarului si procurarea de
materiale si echipamente pentru uz permanent.
V.2. Baza materiala
Pentru ca obiectivul principal al strategiei privind baza materiala a activitatii
antidoping sa poata Ii realizat este necesara dotarea Laboratorului de Control Doping cu
echipamente perIormante, conIorm cu standardele internationale, dar si cu reactivi pentru
analizele speciIice de control doping. De asemenea, se cere un eIort sustinut in vederea
achizitionarii tuturor echipamentelor si accesoriilor necesare prelevarii probelor biologice la
standarde internationale.
CAPITOLUL VI
Valorile etice, imaginea unui sport curat si publicitatea antidoping
Evidentierea relatiei dintre valoare si educatie se va realiza prin intermediul unor
actiuni de cunoastere si de sensibilizare a tinerilor sportivi, prin care sa se ghideze actul
optional in selectia valorilor etice, contribuindu-se astIel la dezvoltarea si implementarea unor
stari subiective pozitive, in care sa predomine toleranta, altruismul, respectul pentru sine si
ceilalti, corectitudinea, solidaritatea.
Intr-un cadru educativ organizat, bazat pe coerenta si uniIormitate in distributia
inIormatiilor, Agentia Nationala Anti-Doping isi propune sa declanseze o serie de maniIestari
menite sa creeze mentalitati comunitare in ceea ce priveste moralitatea in competitia sportiva.
In vederea promovarii valorilor etice ale sportului si pastrarii imaginii unui sport
curat, Iara dopaj, Agentia Nationala Anti-Doping va desIasura un amplu proces de
comunicare, inIormare si educare in randul practicantilor si sustinatorilor sportului in
Romania, concretizat in:
1. desIasurarea unor campanii de educare si inIormare a sportivilor si persoanelor
din anturajul acestora, in vederea practicarii sportului Iara dopaj, prin intermediul
conIerintelor regionale cu privire la desIasurarea activitatii antidoping in Romania;
2. elaborarea unor protocoale de colaborare cu serviciile descentralizate ale
administratiei centrale in sport, cu Comitetul Olimpic si Sportiv Roman si structurile sportive,
in vederea promovarii unui sport curat in cadrul competitiilor sportive desIasurate la nivel
national;
92
3. promovarea imaginii Agentiei Nationale Anti-Doping prin transmiterea
Declaratiei de principii (Mission Statement) organizatiilor guvernamentale,
nonguvernamentale, publicului-tinta;
4. asigurarea conditiilor organizatorice corespunzatoare de desIasurare a actiunilor
de inIormare si educare a sportivilor si persoanelor din anturajul acestora, precum si a
suportului material;
5. elaborarea de suporturi inIormative (pliante, Ilyere, materiale promotionale
personalizate, mape de prezentare);
6. organizarea de activitati de diseminare a inIormatiei - programe de inIormare
publica, conIerinte de presa, aparitii publice, birou de presa lobby, corectarea inIormatiilor -
care au ca Iinalitate distribuirea de mesaje cu privire la Agentia Nationala Anti-Doping si la
punctul ei de vedere;
7. desIasurarea de activitati promotionale - actiuni de marketing, Iound-raising,
actiuni civice;
8. activitati organizationale - pozitionarea organizatiei, conIerinte, conventii,
seminarii - care urmaresc promovarea Agentiei Nationale Anti-Doping in mediul ei speciIic,
permitand schimbul de idei si cresterea notorietatii Agentiei Nationale Anti-Doping;
9. organizarea de evenimente - evenimente neplaniIicate, ceremonii, evenimente
puse in scena, concursuri, competitii - pentru transmiterea mesajelor Agentiei Nationale Anti-
Doping privind practicarea unui sport curat;
10. extinderea Iormelor si mijloacelor de publicitate, de mediatizare a activitatilor
Agentiei Nationale Anti-Doping prin intermediul suporturilor media: spoturi radio si tv,
articole in presa rezultate in urma comunicatelor de presa;
11. editarea de publicatii de specialitate, cu privire la activitatea antidoping in
Romania si la practicarea unui sport curat (buletin inIormativ lunar);
12. Iacilitarea accesului la inIormatii si dezvoltarea promovarii politicilor antidoping
prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare: web site, linia verde.
CAPITOLUL VII
Actiuni pentru evaluarea activitatii Agentiei Nationale Anti-Doping.
Evaluarea modului de implementare a Strategiei nationale antidoping si estimarea
Iinanciara
Agentia Nationala Anti-Doping isi va evalua continuu activitatea prin:
93
1. prelucrarea statistica a datelor controlului doping;
2. prevenirea unor disIunctionalitati in desIasurarea controlului doping si corectarea
prompta pentru a Ii excluse;
3. instruirea Irecventa (inaintea Iiecarei actiuni) a oIiterilor de control doping in
vederea prevenirii aparitiei unor vicii de procedura in timpul sedintei de recoltare a probei;
4. evaluarea, ameliorarea si dezvoltarea activitatii Agentiei Nationale Anti-Doping
in baza Ieedbackului primit, prin aplicarea de chestionare grupurilor-tinta (sportivi, antrenori,
medici, manageri);
5. utilizarea semnalelor venite din partea mass-media cu privire la activitatea
desIasurata.
Monitorizarea si evaluarea modului de implementare a strategiei se vor Iace pe baza
urmatorilor indicatori de perIormanta:
-anual, tinandu-se cont de numarul total al sportivilor legitimati, se vor eIectua
minimum 3.000 de controale doping;
-testele doping in aIara competitiei Iara aviz prealabil vor reprezenta minimum 40;
-monitorizarea sportivilor pe perioada de suspendare printr-un numar de minimum 3
teste doping;
-Iiecare sportiv olimpic va Ii testat de minimum 2 ori pe an;
-cresterea numarului de teste la sporturile cu risc mediu si risc crescut de dopaj;
-participarea la competitii internationale majore cu sportivi 100 curati;
-mentinerea pragului de 2 pentru incalcari ale reglementarilor antidoping;
-lansarea anuala a unei campanii nationale educative;
-eIectuarea lunara a unui numar de 5 actiuni educative cu privire la riscurile
consumului de substante interzise;
-diseminarea lunara catre structurile sportive a inIormatiilor si reglementarilor in
domeniul antidoping;
-cresterea numarului de parteneriate cu structurile sportive si alte organizatii
guvernamentale si neguvernamentale pentru desIasurarea in comun de actiuni in scopul
prevenirii dopajului in sport;
-elaborarea unui numar minim de 4 materiale inIormative pe an;
-eliberarea atestatului de educatie antidoping pentru toti sportivii si antrenorii
loturilor olimpice;
-elaborarea si derularea anuala a unui proiect de cercetare stiintiIica;
94
-participarea anuala a Laboratorului de Control Doping la teste interlaboratoare
pentru veriIicarea competentei;
-publicarea anuala a unui numar de minimum 7 lucrari stiintiIice.
Evaluarea modului de implementare a Strategiei nationale anti-doping se va Iace
trimestrial de catre presedintele Agentiei Nationale Anti-Doping, pe baza rapoartelor de
evaluare primite de la directiile implicate.
De asemenea, evaluarea se va realiza anual de catre Guvern, prin Cancelaria
Primului-Ministru, precum si de catre Parlament, pe baza raportului anual de activitate
prezentat in conIormitate cu prevederile Legii nr. 227/2006.
Agentia Nationala Anti-Doping Iiind in proces de certiIicare in conIormitate cu SR
EN ISO 9001: 2001, activitatea acesteia va Ii evaluata cu ocazia auditurilor de certiIicare si
supraveghere. De asemenea, activitatea Laboratorului de Control Doping va Ii evaluata cu
ocazia auditului de reacreditare SR EN ISO 17025: 2005, precum si a auditului de
supraveghere.
i) Sumar
n cadrul acestui modul s-au realizat obiectivelor men|ionate anterior.
j) ntrebri recapitulative yi teme de control
1. Definiia legala a dopingului
2. Care sunt problemele majore a luptei mpotriva dopajului?
3. Care este instituia care coordoneaz activitatea de prevenire yi lupta mpotriva
dopingului?
4. Prezentai cazuri reale de dopaj n lumea sportului?
Politica statului romn n domeniul prevenirii si combaterii dopajului n sport este
concretizat, si se constituie suport obligatoriu al acestui curs, n urmtorele acte normative
(cuprinse n anexa acestui curs):
m) Bibliografie modul
1. REGULAMENT din 25 octombrie 2006 (*actualizat*)de organizare si Iunc|ionare
a Agen|iei Na|ionale Anti-Doping
2. REGULAMENT din 18 Iebruarie 2010 de organizare si Iunc|ionare a Comisiei de
audiere a sportivilor si a personalului asistent al sportivilor care au nclcat
reglementrile antidoping
95
3. REGULAMENT din 12 mai 2009 de organizare si Iunc|ionare a Comisiei de apel
4. ORDIN nr. 1.069 din 19 iunie 2007 pentru aprobarea Normelor privind
suplimentele alimentare
5. ORDIN nr. 92 din 4 noiembrie 2009 privind aprobarea Listei interzise pentru anul
2010
6. ORDIN nr. 73 din 18 Iebruarie 2010 pentru aprobarea Regulamentului de
organizare si Iunc|ionare a Comisiei de audiere a sportivilor si a personalului
asistent al sportivilor care au nclcat reglementrile antidoping
7. ORDIN nr. 54 din 2 mai 2007 pentru aprobarea modelului si con|inutului
legitima|iei de control
8. NORME METODOLOGICE din 23 septembrie 2009 privind organizarea si
desIsurarea controlului doping
9. LEGE nr. 227 din 7 iunie 2006 privind prevenirea si combaterea dopajului n sport
10. LEGE nr. 104 din 9 mai 2008 privind prevenirea si combaterea traIicului ilicit de
substan|e cuprinse n "lista interzis"
11. H.G. nr. 1.056 din 23 septembrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind organizarea si desIsurarea controlului doping
96
Cuprins
Modulul 1: Legislaie sportiv .............................................................................................6
Modulul 2: Managementul organizaiilor sportive (principii, funciuni, funcii, decizie,
finanare ) ...........................................................................................................................38
Modulul 3: Politici antidoping (reglementri naionale yi internaionale) .......................74
SEE DEPARTAMENT TITULAR DE DISCIPLIN