PRODUCEREA ENERGIEI ELECTRICE

3.1 Tipuri de centrale electrice

Amplasarea centralelor generatoare, a liniilor de transport si a posturilor de
transformare cere intotdeauna o analiza detaliata pentru a ajunge la o solutie
acceptabila si economica. Uneori, se poate plasa o centrala alaturi de sursa de
energie primara si se utilizeaza liniile pentru transportul energiei electrice. Cand
aceasta solutie nu este practica sau economica, trebuie sa transportam materia
prima (carbune, pacura) cu vaporul, trenul, etc. pana la centrala. Centralele pot deci
sa fie mai aproape sau mai departe de utilizator.
Exista trei principale tipuri de centrale pentru producerea energiei electrice:
-centrale hidroelectrice;
-centrale termoelectrice;
-centrale nucleare.
Bineinteles ca putem folosi energia vantului, a mareelor, a razelor solare, insa
aceste surse de energie nu reprezinta, pentru anii viitori, decat o mica parte din
energia totala de care noi avem nevoie. Totul pare a indica ca ne indreptam spre o
era nucleara caci la nivel mondial, resursele fosile (cu exceptia carbunelui) incep a
se epuiza.
3.1.1 Comanda puterii si a frecventei. Cazul unei centrale izolate
S-a mentionat anterior ca puterea consumata de catre o retea trebuie sa fie
furnizata instantaneu de catre generatoare, caci energia electrica nu o putem
inmagazina. Cu scopul de a intelege elementele esentiale ale comenzii puterii,
consideram o centrala hidraulica izolata alimentand o sarcina Ri (fig.3.1). Apa
acumulata de un baraj roteste o turbina, turbina ce antreneaza un generator.
Puterea Pj dezvoltata de catre turbina depinde esential de deschiderea vanelor. Cu
cat deschiderea este mai mare cu atat puterea dezvoltata este mai mare. Aceasta
putere este transmisa integral rotorului generatorului.
Pe de alta parte, puterea Pc debitata de catre generator depinde exclusiv de
cererea de putere a sarcinii. 919d36j Cand puterea mecanica PT furnizata rotorului
este egala cu puterea electrica Pc debitata de catre Maior, generatorul este in
echilibru si viteza sa ramane constanta. Putem spune deci ca reteaua este stabila.

Totusi am vazut ca cererea de putere variaza continuu, astfel ca mai degraba Pc

este mai mare decat PT si viteza grupului turbina-generator incepe sa scada. Din
contra, daca Pc este mai mica decat PT, viteza incepe sa creasca si daca diferenta
intre cele doua puteri este mare, grupul risca chiar sa se ambaleze.
Schimbarea vitezei grupului este deci un excelent indicator de echilibru intre PT si
Pc si in consecinta a stabilitatii retelei. Cand viteza scade, trebuie sa deschidem
vanele mai mult si cand viteza creste trebuie sa reducem deschiderea vanelor,
intotdeauna cu scopul de a mentine echilibrul intre Pc si PT. Bineinteles ca se
poate actiona manual asupra mecanismului vanelor ghidandu-ne dupa indicatia
furnizata de un tahogenerator, insa in practica se utilizeaza mereu un regulator de
viteza automat.
Aceste regulatoare de viteza sunt extrem de sensibile, putand detecta variatii de
viteza de 0,02%. De exemplu, cand viteza trece de la 1800rot/min la
1799,64rot/min, aceste regulatoare incep sa actioneze asupra mecanismului
vanelor. Cand sarcina creste brusc, viteza scade momentan, insa regulatorul aduce
imediat viteza la valoarea sa normala. La fel se intampla cand cererea de putere
scade brusc, viteza creste rapid pentru a reveni la valoarea normala.
Evident, orice variatie a vitezei de rotatie provoaca aceeasi variatie a frecventei
retelei. Variatia de frecventa, ca si variatia de viteza este deci un excelent indicator
al stabilitatii unei retele. Reteaua este stabila cand frecventa sa ramane constanta.
Regulatoarele de viteza ale centralelor termice si nucleare (fig.3.1) functioneaza de
aceeasi maniera cu exceptia ca deschiderea si inchiderea supapelor de vapori
trebuie sa fie insotite de cate o variatie corespunzatoare a intensitatii combustiei.
Astfel, intr-un cazan cu carbune, trebuie redus focul cand se inchid vanele, altfel
exista riscul sa explodeze cazanul.
3.1.2 Comanda puterii si frecventei. Cazul mai multor centrale interconectate
Se considera cele trei centrale din figura 3.2. Ele pot evident alimenta retelele
proprii respectiv R1, R2 si R3. Frecventele pot fi deci diferite si o perturbare a unei
retele nu o afecteaza pe cealalta. Totusi exista un avantaj in a lega retelele prin linii
de interconexiune (fig.3.2) acest fapt raspunzand la trei exigente:
-stabilitatea retelei;
-continuitatea serviciului;

-economia.

1. Stabilitatea
Retelele interconectate formeaza un ansamblu care este mai puternic decat retelele
individuale. Rezulta ca aceasta mare retea poate suporta mai bine perturbatiile
decat o centrala individuala, deci este mai stabila. De exemplu, daci sarcina creste
brusc pe reteaua Ri, se produce imediat un transfer de energie prin liniile de
interconexiune astfel ca suprasarcina este suportata de catre trei centrale in loc de
una singura.
2.

Continuitatea serviciului

De aceeasi maniera, daca o centrala se defecteaza sau daca trebuie debransata

pentru a face reparatii de intretinere, consumatorii sai pot fi alimentati temporar de
catre celelalte doua centrale. Energia este astfel transportata prin liniile de
interconexiune catre centrala de care are nevoie.
3.

Economia

Cand centralele sunt interconectate, se poate repartiza sarcina intre cele trei
centrale astfel incat costul de functionare global sa fie minim. De exemplu, in limpui
noptii, in loc de a tine in functiune toate centralele la 30% din capacitate, putem opri
complet o centrala si permite celorlalte de a suporta intreaga sarcina. In ;icest fel se
reduce la 0 costul de functionare a uneia dintre centrale si se creste randamentul
celorlalte doua, caci ele debiteaza o putere apropriata de puterea lor nominala.
Companiile de electricitate au deci avantajul de a-si grupa resursele cu ajutorul
liniilor de interconexiune. Un birou de dispecerat central repartizeaza sarcina totala
intre diversele centrale si companii, adesea cu ajutorul calculatorului. Acest birou
este insarcinat totodata sa prevada variatiile de cerere zilnice si sezoniere si sa
vegheze continuu la buna functionare si la stabilitatea ansamblului de retele. New
lingland Power Exchange, de exemplu, coordoneaza resursele a treisprezece
companii de electricitate deservind statele Connecticut, Rhode Island, Maine si
New Hampshire. Ea comanda in acelasi timp schimburile de energie intre aceasta
i/norma retea si cele ale New York-ului si Canadei.
Bineinteles ca retelele astfel interconectate trebuie sa functioneze la aceeasi
frecventa si putem repartiza sarcina intre centrale dupa un program determinat. De
exemplu, daca o centrala trebuie sa suporte o sarcina mare, este suficient de a
actiona asupra regulatorului sau de viteza cu scopul de a deschide mai mult vanele.

Surplusul astfel furnizat de catre o centrala scade puterea totala debitata de

celelalte centrale.
O pana majora pe o retea creeaza o stare de urgenta si trebuie .reactionat imediat
pentru ca perturbatia sa nu atinga alte retele. Pierderea unei sarcini mari, pierderea
unui generator mare si deschiderea neprogramata a unei linii de interconexiune
constituie defecte majore.
Cand se pierde o sarcina importanta, viteza turbinelor creste si frecventa creste in
toata reteaua. in acelasi fel, cand se pierde un generator, viteza turbinelor si
frecventa retelei scad foarte repede, uneori intr-un ritm de 5Hz pe secunda. in
aceste circumstante nu este timp de pierdut si mijloacele conventionale nu sunt
suficiente pentru a readuce frecventa la valoarea nominala, trebuie sa deconectam
imediat una sau mai multe sarcini mari. Astfel, relee sensibile la frecventa intrerup
linii predeterminate pe masura ce frecventa scade. De exemplu, se poale
deconecta 15% din sarcina cand frecventa scade la 49,3Hz, se poate deconecta
inca 15% cand frecventa atinge 48,9Hz si in sfarsit se poate intrerupe o ultima
transa de 30% cand frecventa scade la 48Hz. Aceasta intrerupere de sarcini trebuie
sa se faca in mai putin de o secunda pentru a permite "salvarea' sarcinilor
considerate cele mai importante. Cat despre consumatorii deconectati, problema
este grava, caci o repunere in serviciu ia timp si creeaza probleme serioase in toate
sectoarele: ascensoare oprite intre etaje, cuptoare cu arc care se racesc, hartie in
productie care se depreciaza, semafoare care se sting etc. Din aceste cauze exista
tot interesul de a mentine un serviciu neintrerupt.
S-a observat ca majoritatea defectelor sunt datorate scurtcircuitelor de scurta
durata. Ele sunt adesea cauzate de fulgere, de ploaie sau de supratensiunile
aleatoare create prin deschiderea si inchiderea intrerupatoarelor. Aceste fenomene
produc in cea mai mare parte a timpului un scurtcircuit intre doua faze sau intre o
faza si nul. Scurtcircuitele trifazate sunt rare. Daca intrerupem linia, scurtcircuitul se
poate stinge imediat si putem reinchide imediat linia fara ca scurtcircuitul sa
reapara (scurtcircuit trecator). Se poate deci adesea evita ramanerea in pana
permanenta a unei regiuni prin simplu fapt de a deschide si inchide rapid un circuit.
3.2 Centrale termoelectrice
3.2.1 Principiul de functionare
Din intreaga productia de energie electrica, un procent de.70% este realizata prin
transformarea energiei calorice succesiv in energie mecanica si apoi in energie
electrica, in instalatiile centralelor termoelectrice. Cea mai mare parte a instalatiilor
unei centrale termoelectrice (CTE) sunt instalatii neelectrice, in care fluidul termic
suporta un lant de transformari. in turbina se produce destinderea agentului termic
(aburului) si apare un cuplu mecanic la arborele masinii. Acest cuplu este aplicat la
arborele unui generator electric (antrenat de turbina), la bornele acestuia
obtinandu-se energia electrica.
In CTE se realizeaza o aplicatie a principiului al doilea al termodinamicii. Se obtine
lucru mecanic prin evolutia unui fluid intre o sursa calda si una rece. Sursa calda
este cazanul in care fluidului i se comunica o cantitate de caldura obtinuta prin
arderea unui combustibil, iar sursa rece este apa de racire a termocentralei.

Pentru caracterizarea termodinamica a unor procese se folosesc parametrii de

stare ai fluidului: presiunea p, temperatura T, volumul specific v, energia interna u,
entalpia i, entropia S. intr-o transformare, fluidul sufera o evolutie in care se
modifica parametrii de stare. Functiile ce caracterizeaza procesul de transformare
suni: T =f(S), i = f(S), p =f(v). Parametrii ce caracterizeaza variatia fluidului sunt
cantitatea de caldura q, lucrul mecanic L.
entalpia i se poate exprima pe baza relatiei (3.1):
Cantitatea de caldura q asociata unei transformari de Ia starea 1 la starea 2
a fluidului se poate exprima pe baza relatiei (3.2):
bntropia pentru o transformare reversibila se poate exprima pe baza rela|ici
(U):
unde: Tn, vn caracterizeaza starea normala, iar T, v caracterizeaza o stare
oarecare;
cn este caldura specifica la volum constant;
A, R constante ale gazului.
Caldura transformata intre .starea 1 si starea 2 a fluidului se mai poate exprima prin
relatia (3.4), ce reprezinta aria marginita de curba T=f(S) si entropiile S, si S2 (fig.
3.3):

Modalitatea obtinerii lucrului mecanic prin evolutia fluidului intre o sursa calda si
una rece este demonstrata de ciclul Carnot (fig 3.4). Ciclul ideal Carnot prezinta
transformarile:
-izoterma in care fluidul primeste caldura de la sursa calda (transformarea AB);
-destindere adiabata in masina termica, obtinandu-se lucrul mecanic (transformarea
BD);
-izoterma in care fluidul cedeaza o cantitate de caldura Q2 catre sursa rece
(transformarea DC);
-compresie adiabata in care fluidul isi regaseste parametrii initiali
(transformarea CA).
Lucrul mecanic, dezvoltat pe baza diferentei dintre Qi si Q2 este dat de relatia (3.5)
si reprezinta o marime proportionala cu suprafata ABCD:

L = Q1-Q2 (3.5)
Observatie:
-transformarea izoterma are loc la temperatura constanta;
-transformarea adiabata are loc fara schimb de caldura S = ct, q = ct.;
-transformarea izobara are loc la presiune constanta;
-transformarea izocora are loc la volum constant.

Ciclul Carnot este ideal, dar fluidele reale au particularitati termodinamice care
modifica forma ciclului (amestecul apa - abur folosit in CTE are particularitati legate
de curbele de fierbere). Forma reala a ciclului devine cea din fig.3.5,
corespunzatoare ciclul Hyrn-Rankine.
3.2.2 Combustia
In timpul unei reactii chimice, moleculele a doua substante se combina pentru a
forma o noua substanta, Astfel, din combinarea unui atom de sodiu (Na) cu un
atom de clor (CI) rezulta o molecula de sare de masa (NaCl). Unele reactii chimice,
mai ales acelea in care sunt implicati atomi de oxigen, nu numai ca produc o noua
substanta dar in acelasi timp degaja si energie sub forma de caldura. in unele !
reactii, caldura degajata este atat de mare incat cresterea de temperatura duce la j

incandescenta si se produce ceea ce noi numim Coc. Acest tip de reactie este una
de combustie.
oxigenul din aer reactioneaza cu atomii de carbon (C), de hidrogen (H), de sulf (S)
si cu loale substantele care contin acesti atomi. Astfel se explica combustia
carbunelui, a lemnului, a pacurei si a gazului natural.
Asocierea atomilor de oxigen cu atomii de carbon, hidrogen, sulf etc, se face in
proportii precise si cunoscute. Caldura degajata si noile substante obtinute pot fi
determinate in prealabil daca se cunoaste natura combustibilului. Anexa 2 ne ofera
delalii privind principalii combustibili si produse de combustie.
3.2.3 Organizarea unei centrale termoelectrice
ligura 3.6 arata partile principale ale unei centrale termice, identificate dupa finii
urmeaza:

/. Cazanul imens in care se arde combustibilul. Caldura este absorbita de apa cure
circula printr-o serie de conductei Si, care inconjoara flacarile. Circulatia este lor|ala
de pompa P1.
2. Rezervorul ce contine apa si vapori la presiune inalta. El constituie si punctul do
plecare a vaporilor spre turbine si receptorul de apa de alimentare a returului.
Vaporii sunt dirijati spre turbina de inalta presiune (IP) trecand prin supraincalzitorul
S2. Acesta din urma este format dintr-o serie de tuburi asezate in cazan, ceea ce
creeaza o crestere puternica a temperaturii vaporilor, in jur de .'()() C. Aceasta
asigura vapori absolut uscati cu randament termic superior.
.1. Turbina de inalta presiune (IP) care permite o prima destindere a vaporilor in
timpui careia o parte din energia termica este convertita in energie mecanica.
Presiunea si temperatura de la iesirea turbinei IP sunt astfel mai scazute decat la
intrare. Pentru a creste randamentul termic si pentru a evita o condensare
prematura a vaporilor, acestia trec printr-un reincalzitor S3 compus din a treia serie
de tuburi.
4.Turbina de medie presiune (MP) este asemanatoare cu turbina IP, singura
diferenta constand in dimensiunile sale mai mari, pentru a permite vaporilor sa se
destinda naai mult.
5.Turbina de presiune joasa (JP) care extrage restul de energie termica
disponibila din vapori, permitand vaporilor sa se destinda intr-un vid aproape
complet in interiorul condensatorului.
6.Condensatorul produce condensarea vaporilor gratie circulatiei apei reci
venite din exterior si circuland prin tuburile S4. O pompa de extractie P2 scoate apa
calduta si o trimite prin reincalzitorul (7) spre pompa P3 ce alimenteaza cuptorul.
7.Reincalzitorul este un schimbator de caldura in care o parte din vaporii care au
trecut prin turbina IP, reincalzesc apa de alimentare, dupa care, vaporii se
condenseaza in condensator. Analizele termodinamice dovedesc faptul ca
randamentul astfel obtinut este superior cazului vaporilor derivati in reincalzitor,
care ajung la turbinele MP si JP trecand prin reincalzitorul S3.
8.Pompa de alimentare P3 care pompeaza apa de alimentare in interiorul
rezervorului 2 si incheie astfel ciclul termic.
9.Arzatoarele produc arderea gazului, a pacurii sau a carbunelui pulverizat si
proiectat in interiorul cuptorului. inainte de a fi trimis in cuptor, carbunele este
transformat in pudra. in acelasi fel pacura este preincalzita si suflata in jet de

vapori pentru a creste suprafata de contact cu aerul din jur.

10.Ventilatorul care sufla aerul necesar combustiei.
11.Ventilatorul care aspira gazele arse, evacuandu-le prin cosul de fum.

realitate, o centrala contine si alte elemente si accesorii esentiale pentru asigurarea

unui bun randament si a conditiilor de securitate. Astfel, exista vane de reglaj care
permit controlul admisiei vaporilor in turbine, un sistem de epurare mentinand
curatenia apei de alimentare, pompe ce mentin lagarele lubrifiate corespunzator
etc. Totusi, componentele descrise sunt suficiente pentru a explica functionarea si
problemele de baza ale unei centrale termice.
3.2.3.1 Schema simplificata a centralei termoelectrice
Schema simplificata a unei CTE cu turbine cu abur este cea din fig.3.7. Fluxul de
abur este indicat cu linie groasa, fluxul de apa este indicat cu linie subtire, iar fluxul
de abur condensat este indicat cu linie intrerupta. Elementele sale principale sunt:
turbina T, cazanul C, supraincalzitorul SI, condensatorul Cd. Principiul de
functionare al CTE este urmatorul:

-cazanul C este elementul in care fluidul primeste cantitatea de caldura Qi, prin
arderea in focarul cazanului a combustibililor solizi, fiind mentinut la o presiune
ridicata;
-apa in cazan se vaporizeaza (vapori saturati), iar vaporii sunt supraincalziti in
incalzitorul SI. Aburul supraincalzit cu presiune mare este transportat la turbina T
prin conducta de abur viu D;
-in turbina T, aburul se destinde de la presiunea mare de intrare pi, la presiune
redusa P2;
-din turbina, aburul destins patrunde in condensatorul Cd (unde aburul se
condenseaza); acest fenomen necesita mentinerea unui vid inaintat in condensator
si a unei temperaturi scazute, cu ajutorul ejectorului Ej, care extrage aerul din

condensator. Pentru functionarea ejectorului este necesar abur viu, care se extrage
ti in conducta inainte de intrarea in turbina. Sursa rece (Cd) este aceea prin care se
extrage din aburul destins o parte de caldura Q2 si este reprezentata de apa de
racire care circula prin circuitul de apa de racire, datorita actiunii pompei de apa de
racire PAR;
-condensatul extras din condensator de pompa de condensat este recirculat si
prelevat de pompa de alimentare a cazanului PAIC, care il aduce la parametrii de
intrare in cazan.
Circuitul termic al centralei este prezentat de conturul termic AA|BCDEA (fig.3.5).
Punctul A1 corespunde starii fluidului (apei) la intrarea in cazan (parametrii i4, p1).
Portiunea AB reprezinta o transformare izobara in care se primeste caldura de la
sursa calda (focarul cazanului), fluidul ramanand tot sub forma de apa. in punctul B
incepe vaporizarea, iar temperatura ramane constanta (cresterea de entropie arata
ca fluidul primeste caldura).
in punctul C vaporizarea s-a terminat si urmeaza supraincalzirea vaporilor de-a
lungul izobarei CD, pana cand fluidul ajunge la entalpia i1. in timpul transformarii
A1D, presiunea fluidului ramane constanta (presiunea PAIC).
Destinderea aburului in turbina corespunde verticalei DE (transformare adiabata, la
S=ct., fara transfer de caldura). in punctul E fluidul (vapori umezi) este la presiunea
de intrare in condensator (p2,i2,T2).
in transformarea EA, intreaga cantitate de abur se condenseaza, cedand caldura
Q2 sursei reci (izoterma la T2=ct.). in punctul A fluidul este preluat de pompa PAIC
care printr-o comprimare adiabata ii ridica presiunea pana la presiunea de intrare in
cazan p1 (punctul A1).
3.2.3.2 Componentele unei centrale termoelectrice
1.Turbinele. Acestea contin .0 serie de palete dispuse in jurul unei roti solidare cu
arborele. Vaporii deviati de aceste palete creeaza astfel un cuplu ^
mecanic puternic. Paletele sunt constituite din otel dur pentru a rezista la
temperaturi inalte si la forte centrifuge intense.
Desi turbinele sunt cuplate impreuna pentru a antrena un singur generator, in unele
centrale de mare putere, turbina IP antreneaza un generator in timp ce turbinele
MP si JP sunt cuplate pentru a antrena un al doilea generator de aceeasi putere.
2.Condensatorul. Aproape jumatate din caldura degajata in cazan trebuie sa fie
extrasa din vaporii care ajung la condensator. Sunt necesare astfel enorme cantitati
de apa pentru racire. Apa venind dintr-o sursa exterioara circula prin
tuburile condensatorului care functioneaza ca un schimbator de caldura.
Temperatura apei de racire creste de la 5C la 10C in timpul trecerii sale prin
condensator. Apa provenita din condensarea vaporilor are o temperatura cuprinsa

intre 27C si 33C. Prezenta condensatorului este esentiala pentru randamentul

turbinelor.
3.Turnul de racire. Daca centrala se afla intr-o regiune arida sau departe de un lac
sau de un rau, trebuie sa gasim un mijloc de a raci condensatorul. Utilizam deci
fenomenul de evaporare pentru a obtine racirea necesara. De exemplu, cand apa
se evapora de pe suprafata unui lac, acesta din urma pierde o cantitate de energie
importanta. Experientele ne demonstreaza ca o cantitate de caldura de 2,4MJ este
pierduta pentru fiecare kilogram de apa evaporata, astfel ca apa lacului se raceste.
Aceeasi racire se produce pentru orice masa de apa care se evapora.
Consideram de exemplu, un rezervor ce contine 100kg de apa, la o temperatura
oarecare. Daca evaporam un singur kilogram, temperatura celor 99kg care raman,
scade cu 5'C. Temperatura apei scade cu 5'C de fiecare data cand evaporam 1 %
din masa ei.
Cum putem provoca evaporarea ? Este suficient sa expunem o suprafata de apa,
cat mai mult posibil, la aerul inconjurator. Cel mai bun mod de a face lucrul aceasta
este de a fractiona masa apei in picaturi (folosind o stropitoare) si de a sufla aer in
ploaia astfel creata. in centrale, evaporarea este asigurata de enormele turnuri de
racire. Ele evapora in jur de 2% din apa de racire necesara, desi aceasta pierdere
trebuie compensata dintr-o sursa subterana, raulet sau un lac mic. 4. Pompa de
alimentare cu apa
Pompa de alimentare cu apa ia vaporii condensati de condensator si ii trimite in
rezervorul cazanului. Intr-o centrala moderna, puterea pompei este in jur de 1% din
cea debitata de generator. Desi aceasta pare a fi o pierdere importanta, trebuie sa
realizam faptul

ca ea ajuta la cresterea presiunii apei. Energia este deci recuperata in momentul

trecerii sale (sub forma de vapori) prin turbine, astfel incat pierderile sunt efectiv
nule.
3.2.3.3 Diagrama energetica a unei centrale termoelectrice
Centralele termice moderne se aseamana foarte mult si cele mai multe
functioneaza la o temperatura de 550C si la o presiune de 16,5Mpa. Ele dau un
randament global de ordinul 40%. Cantitatile de energie, debitate de vapori nu se
schimba prea mult, chiar pentru temperaturi si presiuni diferite. Se poate trasa
schema de repartitie a energiei pentru un model redus avand o putere calorica de
30MW si o putere electrica de 12MW cu un randament global de 40% (figura 3.8).

,
3.2.4 Randamentul circuitului termic
Randamentul global al celei mai simple centrale termoelectrice, se exprima in functie
de randamentul instalatiilor componente conform relatiei (3.6):
unde: nc este randamentul cazanului 75-90%;
ncd este randamentul conductelor 98-99%;
nt este randamentul ciclului termic max 50%;
ntd este randamentul termodinamic al turbinei 70-90%;
nm este randamentul mecanic al turbinei 98-99%;
ng este randamentul generatorului 94-98%;
ntreste randamentul transformatorului 98-99%;
cSj este consumul serviciilor interne 12-15%.
Pentru randamentul global al CTE rezulta valori intre 25-30%, mai ales datorita valorii
coborate a randamentului circuitului termic (prin insasi principiul de functionare).
Perfectionarea instalatiilor a permis construirea de CTE cu randamente de 40%.

3.2.4.1 Randamentul termic

Randamentul termic al unei CTE se poate studia cu ajutorul ciclului Rankine cu
notatiile din fig.3.5.
in functie de ariile aABCDEda, aAEda din ciclul AA|BCDE, ce exprima cantitatile de
caldura Qi, respectiv Q2, randamentul devine:

, randamentul devine:

Prin exprimarea cantitatilor de caldura in functie de entalpiile corespunzatoare

Relatia 3.9 este adevarata daca presupunem i3, = i4, adica daca se neglijeaza
consumul de energie in PAIC. Formula exacta a randamentului este:

3.2.4.2 Metode de imbunatatire a randamentului termic

Metodele de imbunatatire a randamentului termic actioneaza fie prin cresterea
caldurii Q1 (ridicarea parametrilor initiali ai aburului, supraincalzirea intermediara,
ciclurile suprapuse), fie pentru micsorarea caldurii Q2 (micsorarea
parametrilor finali ai aburului in condensator, preincalzirea regenerativa a apei de
alimentare, termoficarea).
Toate metodele au drept scop marirea suprafetei ciclului ABCDEA prin diverse
mijloace, ceea ce conduce la un randament global ngi = 4042%.
A. Modificarea parametrilor la intrarea sau iesirea din turbina
Cresterea presiunii initiale pi a aburului la intrarea in turbina, conduce la eresterea
randamentului, dar dupa destinderea aburului, continutul de umiditate iTeste, ceea
ce conduce la cresterea consumului pompei de alimentare.
Pentru a se mentine umiditatea aburului in limite admisibile, se realizeaza cresterea
simultana a temperaturii si presiunii initiale. La CTE moderne, parametrii ini(iali sunt
determinati de conditiile de siguranta in functionare si de indicii economici, care
limiteaza presiunea la 130250 bar si temperatura la 535..560C. Actionarea asupra
parametrilor finali are influenta redusa asupra cresterii randamentului total nt.
B. Preincalzirea regenerativa a apei de alimentare

in fig.3.9 se prezinta cazul CTE cu preincalzitoarele PIi, Pfe, PI3 actionand I pentru
preincalzirea apei inainte de intrarea in cazan. Fluxul de abur este indicat cu I linie
groasa, fluxul de apa este indicat cu linie subtire, iar fluxul de abur condensat
I
este indicat cu linie intrerupta. Cu ajutorul prizelor 1, 2, 3 se extrag din turbina
cantitatile de abur a1, a2, a3 ce sunt utilizate pentru preincalzirea apei la intrarea in
cazan. Daca se considera n prize, randamentul circuitului termic este:

in acest mod randamentul creste cu 10 12% fata de randamentul unei centrale fara
preincalzire regenerativa.

Recuperarea condensatului de la fiecare preincalzitor se face prin introducerea

acestuia in circuitul apei de alimentare prin pompa de recirculare PCdP.
Exista doua feluri de preincalzitoare de suprafata si de amestec. Preincalzitoarele
de suprafata sunt de tipul schimbator de caldura prin intermediul unei suprafete
metalice. Preincalzitoarele de amestec au si rolul de degazor eliminand gazele
CO2, O2 din apa de alimentare, pentru a evita coroziunea suprafetelor.
C. Supraincalzirea intermediara.
in cadrul acestei metode turbina este realizata din doua corpuri: de inalta presiune
CIP, de joasa presiune CJP (fig.3.10a).
Destinderea in turbina T are loc intre entalpiile i1 si i5, apoi fluidul primeste o
cantitate de caldura in supraincalzitorul intermediar SI, ajungand la entalpia i6
(portiunea D'D' din ciclul T= f(S), fig.3.10b).

D. Termoficarea
Realizarea circuitului termic cere prezenta a doua surse de caldura, una calda care
cedeaza caldura Qi, si alta rece careia fluidul ii cedeaza caldura Q2 (pieduta).
Termoficarea pleaca de la ideea utilizarii caldurii Q2 in procese industriale sau la

incalzit. Centrala de termoficare livreaza consumatorilor si caldura si energie

electrica astfel teoretic randamentul poate ajunge la 100%.
in fig.3.1.1 varianta a aburul se destinde in turbina pana la o entalpie i2 situata in
zona aburului supraincalzit si, iesind din turbina, este trimis la consumatorul de
caldura. Condensatul se intoarce in circuitul termic (turbina cu contrapresiune, fara
condensator).
in fig3.11 varianta b turbina este cu condensator si prize reglabile. Circuitul are
doua prize de caldura, una pentru consumatorul industrial (>200gradeC), si alta de
termoficare urbana (~100gradeC).

3.2.5 Centrale cu turbine cu gaze

Centralele cu turbine cu gaze (CTG) folosesc drept agent motor gazele si pot fi cu
circuit deschis sau inchis.
in figura 3.12 este reprezentat circuitul deschis al unei CTG. Compresorul Cm
absoarbe aerul din atmosfera (A), il comprima teoretic adiabatic (transformarea AB
in diagrama circuitului), dupa care urmeaza arderea combustibilului la presiune i
constanta (transformarea BC) si destinderea adiabata (transformarea CD) in
turbina. gazeele sunt evacuate in atmosfera (punctul D), cedand caldura Q; !a
presiune constanta.

Randamentul teoretic al instalatiei este (3.13):

n1=1-T1/T2
unde Ti, T2 sunt temperaturile la inceputul si respectiv la sfarsitul destinderii.

O parte din lucrul mecanic produs de turbina este folosit la antrenarea

compresorului Cm, iar restul este transformat in energie electrica. La pornire
compresorul este antrenat de motorul M.
La instalatiile cu circuit inchis agentul motor poate fi aerul amestecat cu gazele arse
sau alte gaze. Evolutia fluidului este inchisa, reintroducerea lui in compresor
lacandu-se dupa o racire prealabila.
Centralele cu turbine cu gaze au urmatoarele avantaje: simplitate, spatiu redus,
randament bun, demaraj rapid, urmaresc foarte bine sarcina. Ele constituie centrale
de rezerva, sau de varf. Dezavantajul acestora este limitarea consumului
combustibililor de tip hidrocarburi.
3.3 Centrale hidroelectrice
Centralele hidroelectrice utilizeaza ca surse energetice primare caderile de apa
naturale sau artificiale, transformand energia hidraulica a acestora in energie
electrica, prin forma intermediara de energie mecanica.
Dupa natura surselor energetice primare centralele hidroelectrice se clasifica astfel:
-cu caderi naturale de apa (CHE);
-cu pompare-acumulare, caderea de apa fiind datorata diferentei artificiale de
nivel (CHEAP);
-mareo-electrice (CME).
3.3.2 Amenajarile centralelor hidroelectrice
Amenajarea hidroelectrica cuprinde mai multe constructii speciale pentru captarea
si acumularea apei, pentru aducerea apei spre turbina si pentru eliminarea acesteia
dupa utilizare.
Scopul amenajarilor hidraulice este: asigurarea unei caderi de apa cat mai mare, a
unui debit de apa cat mai mare, uniformizarea debitului de apa prin compensarea
variatiilor acestuia.
in Functie de caderea de apa, amenajarile hidraulice pot fi:
-mici h < 2()m;
-medii
-mari

2()m < h< lOOm;

I OOm < h < 2000m.

in functie de modul in care asigura regularizarea debitului natural al cursului de ;ipn

amenajarile hidraulice pot fi:

-fara acumulare;
-cu acumulare mica, cu rol de compensare zilnica, saptamanala sau lunara;
-cu acumulare medie, cu rol de compensare sezoniera;
-cu acumulare mare, cu rol de compensare anuala.
in functie de trasaturile principale ale schemelor de amenajare, centralele
hidroelectrice se clasifica in:
-CHE pe firul apei;
-CHE in derivatie pe firul apei.
.13.2.1 Elementele principale ale unei centrale hidroelectrice
O centrala hidroelectrica are ca parti esentiale:
-barajul de retinere;
-conducta de aductiune;
-conducta de evacuare;
-uzina propriu-zisa.
Figura 3.14 reprezinta o vedere in sectiune a unei centrale hidroelectrice a carei
uzina este alaturata barajului
Barajul de retinere (1) este amplasai in albia raurilor; rolul lor este de a concentra
apa aproape de uzina si de a forma rezervoare de inmagazinare. Se pot crea astfel
rezerve de apa pentru a compensa insuficientele de debit in timpul perioadelor de
seceta si a asigura uzinei o alimentare cu apa mai uniforma.
Barajele pot fi din beton, din piatra sau din pamant. Barajele de tipul greutate sunt
cele mai utilizate. Ele se opun fortei de impingere a apei prin masa lor proprie.
Deversoarele instalate aproape de baraje sunt destinate a lasa sa treaca apa cand
nivelul sau depaseste o anumita inaltime. Ele permit evacuarea unor debite
considerabile de apa rezultate din topirea zapezilor sau provocate de ploi de lunga
durata fara a periclita securitatea barajului.
Sarcina unei retele variaza considerabil in cursul unei zile. Ea este foarte
mica noaptea. Rezulta ca, in timpul unor debite mari, primavara, debitul unui rau nu
poate fi in intregime utilizat pentru a produce energie electrica la anumite ore din zi,
caci cererea este prea mica. Daca bazinul de inmagazinare al barajului este prea
mic, sau aproape inexistent (ca in cazul centralelor pe firul apei) suntem obligati sa
lasam apa sa treaca pe deasupra deversorului fara a o utiliza.

Conducta de aductiune (2) conduce apa de la baraj (1) pana la turbine (6). Situata
in exteriorul uzinei, ea este constituita dintr-un canal, un tunel sau o conducta.
Partea interioara numita conducta fortata este din beton, otel sau fonta. La intrarea
in conducta fortata se amplaseaza vanele (5) ce permit admisia controlata a apei.
La iesirea din conducta fortata, pentru amenajarile de joasa si medie cadere, apa
este distribuita diferitelor turbine. Un sistem de admisie asigura repartitia uniforma a
apei pe palete. Reglarea admisiei apei in turbina se realizeaza de catre regulatorul
de viteza.
Conducta de evacuare are rolul de a evacua apa in albia raului dupa ce a trecut
prin turbina. Conducta de evacuare are un camin de absorbtie (7) si un canal de
fuga (8) care poate fi chiar albia raului.
Sala de comanda (3) grupeaza aparatele de comanda si control de unde personalul
poate supraveghea functionarea grupurilor de generatoare. Aparatele de
semnalizare si aparatele de comanda la distanta a excitatiei, a regulatorului de
viteza si a intrerupatorului fiecarui grup generator sunt montate pe un pupitru.
Instrumentele de masura, indicatoare si inregistratoare (voltmetre, ampermetre,
wattmetre, varmetre, contoare, frecventmetre, sincronoscoape etc), regulatoarele
de tensiune ca si releele de protectie si diferitele sisteme de alarma sunt reunite pe
panouri.
in figura 3.14 cu 4 este notat postul de transformare si cu H este notata inaltimea
caderii de apa.
3.3.2.2 Schemele de amenajare a centralelor hidroelectrice
A. Shemele de amenajare a CHE pe firul apei.
Amenajarea cuprinde un baraj, care retine apa unui curs si o CHE amplasata in
albia raului in imediata apropiere a barajului.
Dupa pozitia relativa ba
raj
-centrala, fata de axa longitudinala a vaii, se
deosebesc doua tipuri de CI IE (lig. 3.15):
-CHE instalata in corpul barajului;
-CHE dispusa la piciorul barajului.

Pe latimea vaii dispozitia centralei poate fi (fig.3.16): a- la mijloc;

b- la una din extremitati;

c- la ambele extremitati (cand centrala este divizata in doua), in fig.3.16 centrala in

baraj este reprezentata cu linie punctata, iar centrala la piciorul barajului este
reprezentata cu linie plina.

Amenajarile pe firul apei pot avea urmatoarele caracteristici: J

-caderea de apa este mica sau medie;
-se folosesc cursuri de apa cu debite mari ;
-posibilitatile de acumulare sunt reduse;
in exploatare acestea sunt supuse unor variatii mari de putere disponibila, in functie
de nivelul apei din amonte de baraj.
B. Schemele de amenajare a CHE in derivatie
Apele cursului sunt derivate pe un traseu care are o panta mai mica decat panta
naturala a raului. inaltimea amenajarii este suma dintre castigul de inaltime obtinut
pe traseul amenajat si inaltimea barajului,
De-a lungul derivatiei, apa este condusa prin canale, galerii sau conducte de
aductiune. Amenajarea traseului derivatiei se poate realiza prin:
a)ridicarea nivelului amonte (fig.3.17);
b)coborarea nivelului in aval (fig.3.18).

Schema CHE cu ridicarea nivelului in amonte (fig.3.17) are derivatia realizata printrun canal de aductiune deschis 2, terminat cu un castel de apa 3, de la care apa
este dirijata fortat prin conductele 4, spre centrala 5. Cu 7 se noteaza albia raului,
iar cu 8 canalul de evacuare apa din centrala.
amplasare in subteran (ccnlrala 5). O galerie de fuga cu panta redusa 7, readuce
apa Iu suprafata.

Schema mixta (fig.3.19) este o combinatie a celor doua solutii. in acest caz
amenajarea contine: barajul 1, lacul de acumulare 2, canalul de aductiune 5,
castelul de echilibru 6, putul fortat 7, centrala electrica 8, galeria de fuga 9. Apa din
lacul de acumulare trece prin canalul de aductiune in castelul de echilibru, din care
prin putul fortat alimenteaza centrala electrica, dupa care se evacueaza prin galeria
de fuga in albia raului.

3.3.4 Centrale cu rezerva pompata

Am vazut ca variatia cererii de putere a unei retele necesita instalarea de centrale
de varf. Consideram o retea simpla a carei cerere de putere variaza intre 100MW si
160MW conform curbei din figura 3.24. Am putea instala o centrala de baza de
100MW si o retea de varf de 60MW, aceasta utilizand o turbina cu gaz.,

in acelasi timp putem avea o a doua solutie. Ea consta in a instala o centrala de

baza de 130MW si o centrala de varf speciala de 30MW. Aceasta centrala de varf
va avea proprietatea, nu numai de a debita energie electrica, dar si de a consuma
energie electrica. in timpul perioadelor de cerere minima (identificate prin semnul (-)
pe figura 3.25), centrala de varf primeste si inmagazineaza energie de la centrala
de baza. Apoi, in timpul perioadelor de varf (identificate prin semnul (+)) centrala de
varf restituie retelei energia pe care a inmagazinat-o.
Acest sistem prezinta mai multe avantaje: 1) se poate utiliza o centrala de baza mai
mare, ceea ce creste randamentul si 2) capacitatea centralei de varf este mai
redusa ceea ce face sa scada costul ei.

Aceste cantitati enorme de energie nu pot fi inmagazinate decat prin metode

mecanice. Astfel ca centralele conventionale se inlocuiesc cu centrale cu rezerva
Dompata. in timpul orelor de varf aceste centrale functioneaza ca centrale
hidroelectrice clasice, utilizand energia apei care curge dintr-un rezervor superior
inr-un rezervor inferior. in timpul perioadelor de minima cerere procesul se
inverseaza. Generatoarele functioneaza acum ca motoare sincrone antrenand

turbinele care devin pompe enrme ridicand apa din rezervorul inferior in rezervorul
superior.
Ciclul se repeta o data sau de doua ori pe zi conform naturii retelei si sarcinii.
Masinile au o putere cuprinsa intre 50MW si 500MW si trebuie sa fie reversibile,
caci trebuie schimbat sensul de rotatie cand turbina functioneaza ca pompa.
Pornirea acestor motoare sincrone enorme impune o sarcina mare, uneori
utilizandu-se metode speciale pentru a evita o suprasarcina excesiva.
Centralele cu rezerva pompata completeaza cu succes centralele nucleare care
ating randamentul maxim atunci cand functioneaza la debit constant.
3.4 Centrale nuclearoelectrice
Centralele nucleare produc electricitate pornind de le energia eliberata de la o
reactie nucleara. Acest fenomen este provocat de scindarea nucleului unui atom,
procedeu numit fisiune nucleara. De remarcat ca o reactie chimica cum ar fi
arderea carbunelui produce o simpla regrupare a atomilor, fara ca nucleele lor sa
fie afectate.
Folosirea energiei nucleare este singura alternativa tehnic realizabila in urmatoarele
decenii. Centralele nuclearoelectrice (CNE) folosesc pentru producerea energiei
electrice, energia nucleara inmagazinata in combustibilii nucleari. Fisiunea nucleara
a unui kg de 235U elibereaza o cantitate de energie de 29-105 ori mai mare decat
cea chimica eliberata prin arderea unui kg de combustibil clasic.
Energia nucleara se transforma in energie termica in reactorul nuclear, apoi in lucru
mecanic si energie electrica. Din acest motiv CNE cuprinde doua parti distincte:
partea nucleara si partea clasica.
O centrala nucleara este identica cu o centrala termica, diferenta consta in faptul
ca, in cazul centralei nucleare, cazanul ce arde combustibilul folosit este inlocuit de
un reactor ce contine combustibil nuclear necesar fisiunii. O astfel de centrala are
in componenta sa o turbina cu vapori, un alternator, un condensator, etc, ca si in
cazul unei centrale termice conventionale. Randamentul global este asemanator
(intre 30% si 40%) si in cazul centralei nucleare fiind necesar un sistem de racire
important, cea ce presupune amplasarea centralei langa un curs de apa sau
constituirea unui circuit de racire.
3.4.6 Elementele unei centrale nuclearoelectrice
Cantitatea de caldura extrasa din reactor de agentul de racire si introdusa in
circuitul termic al centralei nuclearoelectrice furnizeaza, printr-o transformare
termodinamica, lucrul mecanic regasit sub forma de cuplu mecanic la arborele
turbinei.
Masina primara in ciclul termic este o turbina cu abur. Circuitul aburului din turbina
poate fi cuplat direct sau indirect cu reactorul. in schemele cu o singura treapta a
turbinei, agentul de racire al reactorului este in acelasi timp si agentul de lucru in
turbina. La circuitele cu mai multe trepte, agentul de racire si agentul de lucru din

turbina (aburul) sunt separate printr-un schimbator de caldura, in care se

genereaza aburul.
Elementele componente ale unei centrale nucleare sunt in mare parte aceleasi cu
cele ale unei centrale termoelectrice, dar cazanul este inlocuit cu reactorul nuclear
si schimbatorul de caldura.
in fig.3.27 sunt prezentate principalele elemente componente ale unei centrale
nuclearoelectrice: reactorul nuclear, circuitul agentului de racire reactor, pompele
de circulatie pentru agentul de racire, schimbatorul de caldura, turbina, generatorul,
condensatorul, pompele de alimentare, circuitul apei de racire.
3.4.7 Scheme termice pentru centralele nuclearoelectrice
in centralele nucleare se utilizeaza un abur cu parametrii net mai coborati decAt in
centralele clasice. in figura 3.28 se poate vedea ca se pot realiza cicluri de
transformare cu abur saturat AA1BCDA, sau cu abur supraincalzit AA|B'C'C'D'A,
avand aceeasi diferenta intre temperaturile T1 si T2

in fig.3.29 si 3.30 sunt prezentate schemele de centrale cu o singura treapta cu abur

saturat, respectiv supraincalzit.

in cazul schemei cu o singura treapta cu abur saturat, sursa de caldura este un

reactor racit si moderat cu apa usoara, iar in cazul cu o singura treapta cu abur
supraincalzit sursa este un reactor racit cu apa usoara si moderat cu grafit.
Schema cu abur supraincalzit realizeaza o crestere a parametrului fluidului de racire,
putandu-se obtine in reactor, la a doua trecere a fluidului, incalzirea sa. Aceasta
solutie constructiva are dezavantajul ca apa vaporizata in reactor cu/sau fara
supraincalzire, patrunde direct in turbina si o contamineaza radioactiv, ca si pe toate
elementele circuitului termic (pompe, preincalzitorul PA).

in figurile 3.31, 3.32, 3.33 sunt reprezentate circuite de centrale indirecte, cu una
sau doua trepte. Schemele din fig.3.31 si 3.32 au ca sursa de caldura, in circuitul
primar, reactoare R racite cu apa sau apa grea sub presiune.
in schema din fig.3.31 se foloseste in circuitului secundar aburul saturat, obtinut in
generatorul de abur GA. Solutia este utilizata in 45% din centralele nucleare.
Schema din Fig.3.32 este realizata cu abur supraincalzit in supraincalzitorul SI cu
combustibil clasic. Desi se obtine un spor de randament, combinatia a doua
categorii de instalatii, nucleare si clasice, creeaza probleme de exploatare si
conceptie.

Schema din fig.3.33 foloseste reactoare racite cu gaz, cu moderator grafit. Gazul
este recirculat de ventilatorul V, prin generatorul de abur GA. Daca racirea se face
cu CO2 sau He conditiile de transfer de caldura sunt mai bune, ceea ce face
posibila realizarea unui supraincalzitor intermediar pentru aburul destins in primul
corp al turbinei.

in CNE se acorda o atentie particulara masurilor de protectie in diverse zone ale

circuitului termic. Zona activa si reflectorul reactorului sunt separate de exterior
printr-un ecran biologic primar. Aceasta ecranare se dimensioneaza impotriva:
radiatiilor de neutroni si radiatiilor 7. in incaperile adiacente (in circuitele de racire
si in instalatiile auxiliare) radioactivitatea este mai redusa. intreaga instalatie este
inconjurata cu un al doilea ecran biologic secundar, realizat din pereti cu o grosime
mai mica. Materialele folosite pentru aceste ecrane sunt betonul armat si apa, iar
dimensiunile sunt de ordinul a cativa metri.