Émile Zola

Émile Zola (n. 2 aprilie 1840, d.29 septembrie 1902) a fost un romancier fra
ncez, cel mai important exemplu al şcolii naturaliste şi o figură majoră a elibe
rării politice a Franţei.
Născut la Paris, fiu al unui inginer italian, Émile Zola şi-a petrecut copilă
ria în Aix-en-Provence şi a învăţat la Collège Burbon. La vârsta de 18 ani s-a î
ntors la Paris unde a studiat la Lycée Saint-Louis. După ce a lucrat în diverse
posturi de funcţionar mărunt a început să scrie pentru coloana literară a unui z
iar. Controversat de la bun început, el nu şi-a ascuns dispreţul faţă de Napoleo
n al III-lea al Franţei, care s-a folosit de a doua revoluţie franceză ca de un
vehicul pentru a deveni împărat.
Mai mult de jumătate dintre romanele sale sunt parte dintr-un ciclu ce poartă
numele de Les Rougon-Macquart. Având ca scenă cel de-al doilea imperiu francez,
urmăreşte influenţa eredităţii asupra violenţei, alcoolismului şi prostituţiei
în două ramuri ale unei familii, respectabilii Rougon şi infamii Macquart, timp
de cinci generaţii.
După propria mărturie „Doream să ilustrez, la începutul unui secol de liberta
te şi adevăr, o familie care nu se poate abţine în goana de a poseda toate bunur
ile pe care progresul le pune la dispoziţie şi care deraiază din cauza propriulu
i avânt; convulsia fatală ce însoţeşte naşterea unei noi lumi.”
Zola şi pictorul Paul Cézanne au fost prieteni în copilărie şi în tinereţe, d
ar relaţia s-a răcit mai târziu din pricina descrierii fictive de către Zola a l
ui Cézanne şi a vieţii boeme a pictorilor în romanul L'Oeuvre.
Zola şi-a riscat cariera şi chiar viaţă pe 13 ianuarie 1898 când manifestul s
ău J'acusse a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian L'Aurore. Zi
arul era condus de Ernest Vaughan şi Georges Clemenceau, care au decis că acel c
ontroversat articol va avea forma unei scrisori deschise către preşedinte, Félix
Faure. J'accuse acuza guvernul francez de antisemitism şi de încarcerarea incor
ectă a lui Alfred Dreyfus. Zola a fost judecat pentru calomnie pentru publicarea
manifestului J'accuse pe 7 februarie 1898 şi a fost condamnat pe 23 februarie.
Zola a declarat că osândirea şi deportarea pe Insula Diavolului a căpitanului ev
reu Alfred Dreyfus a venit după o falsă acuzaţie de spionaj şi a fost o eroare j
udiciară. Cazul, cunoscut şi ca afacerea Dreyfus a divizat Franţa între armata r
eacţionară şi biserică pe de o parte şi societatea mai liberală pe de altă parte
. Consecinţele s-au manifestat timp de ani de zile, încât la a o suta aniversare
a publicării articolului de către Émile Zola, cotidianul romano-catolic francez
La Croix şi-a cerut scuze pentru antisemitismul manifestat în timpul afacerii D
reyfus. Zola a fost un far călăuzitor pentru Franţa şi scrisoarea sa a marcat un
moment de cotitură în ceea ce priveşte afacerea Dreyfus, ducând la redeschidere
a cazului căpitanului şi la achitarea sa în cele din urmă. În timpul evenimentel
or, Zola a fost acuzat de calomnie, condamnat şi i s-a retras Legiunea de Onoare
. Pentru a nu fi încarcerat el a fugit în Anglia. După puţin timp i s-a permis s
ă se întoarcă; la timp pentru a asista la căderea guvernului. Dreyfus a fost con
damnat din nou, dar în cele din urmă a fost eliberat, în mare parte datorită for
ţei morale a argumentelor lui Zola. Acesta a spus „Adevărul este în marş şi nimi
c nu-l va opri”. În 1906, Dreyfus a fost exonerat de către Curtea Supremă. Zola
a murit la Paris pe 29 septembrie 1902 din cauza unei intoxicaţii cu monoxid de
carbon cauzat de un coş de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzaţi, dar n-a fos
t dovedit nimic. Iniţial a fost îngropat în Cimetière de Montmartre din Paris, d
ar pe 4 iunie 1908, la aproape şase ani de la moartea sa, rămăşiţele sale au fos
t mutate în Panthéon.
În ianuarie 1998, preşedintele Jaques Chirac a ţinut un memorial pentru a onora
centenarul manifestului J'accuse.