Victor Alexandru Badoi

Actorie, Anul II
Grupa A

Teatru Radiofonic
Teatrul radiofonic este o reprezentatie dramatizata, pur acustica, difuzata
la radio sau imprimata pe suporturi audio cum ar fi banda sau cd-ul. Cu
nici o component vizuala, teatru radiofonic se bazeaza pe dialog,
muzica si efecte sonore pentru a ajuta ascultatorul sa isi imagineze
personajele i povestea. Teatrul radiofonic isi are radacinile in anii 1880:
In 1881 inginerul francez Clement Ader a depus un brevet pentru
"Imbunatatirea Echipamente de telefonie din Teatre. Teatrul radiofonic in
limba engleza pare sa fi inceput in Statele Unite ale Americii unde o
scurta schita scrisa special pentru radio a fost difuzata la KDKA
Pittsburgh in 1921. In Romania prima emisie de teatru radiofonic a avut
loc la 18 februarie 1929, cnd s-a transmis, in direct, piesa ntr-un act
Ce stia satul de V. Al. Jean, un scriitor roman cunoscut n perioada
interbelica. Piesa de teatru interpretat de Maria Filotti, Ronald Bulfinski
si Victoria Mierlescu a fost o comedie usoar care s-a jucat in direct, in
faa microfonului. Teatrul la microfon era pe viu, se juca in direct, iar
actorii trebuiau s fie foarte atenti, sa stapaneasca foarte bine textul.
Emisiunile n direct erau foarte dificile, deoarece apareau probleme
pentru care se cereau solutii imediate. La inceput, spectacolele Teatrului
Radiofonic se transmiteau din studioul modest pe care Difuziunea
Radiotelefonica il detinea n Str. Gral Berthelot i pe care il impartea cu
Orchestra Radio. Zgomotele se realizau in studio, prin imitarea
fenomenelor naturii in mod rudimentar. Astfel, in 1930, zgomotul unui
motor de uzina era realizat prin frecarea ritmic a unui faras de o
maturica; aeroplanul in mers era realizat cu ajutorul unui ventilator pornit
a carui elice lovea un cartonas; tunetul era realizat cu ajutorul unei placi
de zinc tremurata prelung; trasnetul era realizat prin plesnirea a 2 tipsii
de alama; zgomotele pasarilor i animalelor erau imitate de oameni.
Aceast etapa s-a incheiat odata cu achizitionarea din straintate a unor
discuri cu zgomote si, ulterior, in momentul in care Radiodifuziunea a
dispus (din 1935), de aparate de inregistrat pe discuri. Din toamna anului
1944, dupa bombardarea sediului radiodifuziunii, studiourile de teatru
erau amenajate la etajul al doilea al liceului Sfantul Sava din capital.

ntr-o clas a liceului se amenajase studioul pentru orchestra simfonic,

n alta un studio pentru soliti i orchestre mici, iar n alta se improvizase
un studio pentru emisiunile de teatru. Fire te, orict de amnun it se
studiase izolarea de exterior, n timpul cursurilor liceului, la fiecare or,
cnd elevii ieeau n curte pentru recrea ie, lucrul n studiouri trebuia
oprit. Larma celor 700-800 de elevi era captat de microfoane i nu se
putea lucra nimic. De la o vreme, cnd s-au adus magnetofoanele era i
mai complicat. Zgomotul se nregistra odat cu celelalte sonorizri, iar
replicile apreau pe un fundal nepotrivit. Un profesor care lipsea s
zicem ocaziona ieirea n curte a elevilor i larma ne surprindea n
timpul nregistrrilor. E lesne de nchipuit c banda trebuia reluat, un
lucru dificil, cu att mai mult cu ct studioul era la Sava, iar
magnetofoanele erau n cldirea cea nou care se nfiripase par ial i
inginerul, care supraveghea nregistrarea, oprea imediat ce se auzeau
sonorizri nedorite. Cnd scenariul se ntmpla s pretind o lini te
total n afar de replici, mai aveam i surprize s captm rumoare de
copii, chiar din timpul orelor. Se purtau tratative cu elevii, cu dirigintele,
cu supraveghetorii. Linitea era anevoie de ob inut.. Totu i, fonoteca
Teatrului Radiofonic mai pstreaz unele nregistrri din cele de la Sava,
mai cu seam pentru cteva glasuri de mare prestigiu actoricesc, care
au disprut dintre noi. Mihai Zirra (regizor artistic)