Niveluri de expresivitate

NIVELUL FONETIC
- repetarea unor sunete ofera anumite sugestii textului;ex:
a = deschidere , luminozitate;
vocalele o = necuprinsul , departarea;
i = intimidate, delicatete;
aglomerarea de consoane v , j , r , l ofera sugestii auditive.
NIVELUL PUNCTUATIEI
- punctele de suspensie determina un ritm lent , cu intreruperi cauzate de o
anumita stare emotionala;
- virgula sugereaza lentoarea sau insistenta;
- punctul marcheaza o pauza , o ezitare;
- punctul si virgula subliniaza anumite idei , reliefeaza stari sufletesti;
- linia de dialog introduce vorbirea directa , facand trecerea de la o replica la alta;
-semnul intrebarii pune in valoare atitudini ( uimire , indignare, ironie ,
nedumerire) si accentueaza expresivitatea;
- semnul exclamarii noteaza intensitatea starilor sufletesti (uimire, dezamagire,
incantare);
- ghilimelele incadreaza cuvinte, expresii, secvente de enunt considerate importante;
- linia de pauza subliniaza anumite atitudini;
- parantezele incadreaza constructii incidente, reliefeaza impresii.

NIVELUL LEXICO-SEMANTIC
-

vocabularul folosit intr-un text literar da indicatii precise asupra limbajului artistic
campurile semantice contureaza un spatiu sau o stare emotionala;
clasele semantice : -sinonimele nuanteaza si dau varietate
enuntului;
-paronimele creeaza efecte satirice evidentiind
confuzia;
-antonimele arata aspecte contradictorii, potentand
sentimentele si ideile;
-omonimele au efecte umoristice;
regionalismele evidentiaza un stil familiar , individualizeaza si
creeaza o anumita atmosfera , contribuie la localizarea actiunii si la

caracterizarea personajelor; semn de oralitate , sugereaza graiul viu al

poporului;
arhaismele contribuie la reconstituirea atmosferei de epoca si sustin
vechimea operei literare;
termenii de argou dau textului efecte ironice, umoristice;
elementele de jargon dau textului efecte critice ;
derivatele interjectionale ofera sugestii auditive;
derivatele diminutivale arata :tandrete , intimitate, simpatie / cele
augmentative : ironie, antipatie, spaima;

NIVELUL MORFO-SINTACTIC
-categoriile morfo-sintactice sunt incarcate de valente stilistice

substantivul apare frecvent , alaturi de adjectiv, in descrierile de tip

tablou sau portret; reluarea unui substantiv intr-un text => cuvant cheie (
foarte important in decodarea mesajului) ; in anumite situatii cazurile sunt
expresive : genitivul repetat are valoare superlativa; vocativul implica
participarea afectiva a eului sau a personajului; unele substantive , nume
de familie pot primi forma de feminin sau de plural, sugerand intimitatea
sau ironia : Popeasca , Ianculestii; substantivizarea adjectivelor prin
vocativ e o caracteristica a limbajului afectiv : Prapaditule!
pronumele marcheaza latura subiectiva a eului liric, personajului sau
naratorului; repetat poate deveni cuvant- cheie; folosirea pluralului in loc
de singular poate sugera afectivitatea , modestia sau autoritatea stiintifica;
persoana a II-a sg. a pronumelui folosita in locul persoanei I poate
exprima indignarea , nemultumirea; formele populare sunt marcile
oralitatii stilului autorului; dativul etic exprima afectivitatea vorbitorului la
cele spuse.
numeralul poate exprima ambiguitatea sau zadarnicia ( prin
hiperbolizare); repetat poate deveni cuvant cheie
articolul hotarat individualizeaza , iar prin absenta confera stilului
oralitate;articolul nehotarat generalizeaza; cel posesiv este expresiv in
pozitie antepusa si in structura formelor regionale; articolul demonstrativ
este marca oralitatii , da textului o nota arhaica atunci cand apare in pozitie
antepusa.
adjectivul apare frecvent in cadrul descrierii; prin reluare devine
cuvant cheie;in forma diminutivala , adj. pot avea valori ironice sau pot
reda tandretea, intimitatea , simpatia;adj. pronominale posesive au valoare
afectiva cand apar in basme sau povesti sau pot exprima dispretul , cand
sunt folosite in forme populare.
verbul este folosit frecvent in naratiune;modurile releva valente
stilistice prin definitia lor:

indicativul = modul certitudinii, al sigurantei;

conjunctivul = modul incertitudinii, al ezitarii, al indoielii, al
posibilitatii;poate fi folosit cu valoare imperativa sau conditionala;
- conditionalul = modul asteptarii, al dorintei;
- imperativul poate exprima diferite tipuri de mesaj: porunca, indemn , sfat,
urare, rugaminte; este un mod afectiv si retoric;
- gerunziul exprima actiune durabila ,in desfasurare; poate sugera miscarea,
framantarea;
Timpurile verbale sunt o sursa clara de expresivitate :
a) prezentul exprima actiuni continue , de durata, aducand
evenimentele aproape de cititor;folosit in proverbe si zicatori
(prezentul gnomic) sugereaza valabilitatea permanenta a
ideilor formulate in cadrul lor; in textele istorice( prezentul
istoric) inlocuieste timpurile trecute , avand ca efect
actualizarea faptelor; in vorbirea familiara are valoare de
viitor ;
b) imperfectul este un timp al perspectivei ; poate exprima
modestia, ambiguitatea, o actiune nereusita in ultimul
moment;
c) perfectul simplu , specific textelor de inspiratie
istorica, este un timp al actiunilor rapide, instantanee;
d) perfectul compus poate avea, in limbajul familiar,
valoare de prezent sau de viitor.
Aglomerarea verbala are efect dinamizant; prin reluare , verbul poate
deveni cuvant cheie.
-

adverbul subliniaza timpul / durata , cadrul / locul /spatiul,

modalitatea; cand exprima superlativul absolutmsau cand provine din
substantive are valoare afectiva; prin repetare, devine cuvant cheie; este
marca oralitatii limbii.
prepozitia este expresiva in formele ei arhaice si atunci cand schimba
valoarea cazuala ( folosirea prepozitiei la pentru cazul dativ).
conjunctia subliniaza prin repetitie, continuitatea, insistenta.
interjectia ofera sugestii auditive(onomatopeele); confera familiaritate
subliniind stari sufletesti; este o marca a oralitatii stilului unui autor;prin
repetare devine cuvant cheie .
partile de propozitie :
lipsa predicatului dinamizeaza ;
lipsa subiectului ambiguizeaza; subiectul multiplu creeaza imagini ample ,
panoramice;
atributele numeroase detaliaza;
complementele antepuse potenteaza ideea , iar cele circumstantiale au valente
expresive contextuale.

fraza este marca a expresivitatii prin nerespectarea regulilor; frazele cu

multe propozitii subordonate creeaza tablouri in proza , iar in opera epica
suprapun idei si impresii; propozitiile coordonate creeaza ideea de
curgere , de monotonie sau confera cadenta.

NIVELUL PROZODIEI
-

versul scurt ( masura 4- 9 silabe) confera rapiditate si dinamism comunicarii

starilor sufletesti;
versul lung ( masura 16 18 silabe) este specific poemelor , descrierilor
poetice (pastelului);
rima si ritmul asigura muzicalitatea versurilor;
ritmul poate sugera stari sufletesti: trohaicul exprima stari tonice ,
sugereaza veselia, voiosia; iambicul exprima sentimente profunde,
tulburatoare

prof., Nicoleta Mocanu