Ion Luca Caragiale

Tatl nostru

Bunica s-a sculat de diminea cu spatele-n sus.

Nepoica ei s-a sculat din contra foarte bine dispus.
Bunica o spal, o gtete -o piaptn; nepoica, la fiecare trstur a
pieptenului, se strmb.
Gata...
Bunica: Aa. Acu zi Tatl nostru.
Nepoica (stnd dreapt-n picioare i cu o figur grav, plin de
componciune): Tatl nostru carele eti... carele eti... eti n..."
B.: n ce, proasto?
N.: ...carele eti n...!"
B.: Iar ai uitat!
N.: N-am uitat, bunico!
B.: Atunci, de ce nu zici? Unde i-e gndul? ncepi iar! Tatl..."
N.: (repede): Tatl nostru, carele eti n ce..."
B.: ...ruri!..."
N.: ...ruri!..."
B.: Ei?
N.: ...sfineasc-se numele tu, vie... vie... vie..."
B.: Ce s vie, urto?... Vezi c iar nu tii?!
N.: Ba tiu, bunico!
B.: (pe acelai ton): Apoi, dac tii, de ce nu spui, ciumulico?
N.: (reculegndu-se): Fac-se voia ta!..."
B.: Hoho! nu aa, strmbo! Vie-mpria ta, fac-se voia ta, precum n
cer i pe pmnt..."
N.: ...precum n cer i pe pmnt..."
B.: Mai departe!
N .: (ca i cum ar recita, distrat): Mai departe...
B.: (zglind-o de bra): Nu mai departe", toanto! Ai uitat-o i asta?
Astzi n-ai s mnnci?
N.: Ba da, bunico!
B.: N-o s ceri, pine?
N.: Ba da!
B.: Apoi, atunci? (Grav:) Pinea noastr..."
N. (repede): Pinea noastr cea din toate zilele, d-ne-o nou astzi
i"
B.: ...i ne..."

N.: ...i ne..."

B.: (impacient): i ne iart nou greelile noastre... precum...
precum..."
N.: ...precum... precum..."
B.: (plictisit): Precum, ce?
N.: ...precum ce..."
B.: (scoas din rbdri): ...precum iertm i noi..."
N.: ...precum iertm i noi... i noi..."
B.: (exasperat): greiilor notri!" mgrio! (i arde o palm peste
zulufii de la ceaf.) i nu ne duce pe noi n ispit, ci..."
N.: ...ci ...ci... "
B.: (tare): ...ci ne izbvete de cel ru!"
N.: (rsuflnd): ...ci ne izbvete de cel ru!" (i face cruce i pleac
din loc.)
B.: (apucnd-o de un zuluf i oprindu-o): Numai atta?
N.: (plictisit): Numai atta, bunico!
B.: N-ai mai uitat nimica, diavole?
N.: Nimica, bunico!
B.: (iritndu-se treptat): Nimic?
N.:(asemenea): Nimic!
B.: (vrnd s-o arz la ceaf, face o micare ru calculat i cade): ...A!...
N.: (aducndu-i aminte): Amin, bunico! (Fuge-ntr-un picior.)

Uriasul cu ochi albastri

poezie [ ]
------------------------de Nazim Hikmet [Nazim_Hikmet ]
2005-08-25 |

| nscris n bibliotec de Ana Maria Galea

A fost odata ca niciodata

Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Dar uriasul, cu mainile lui de urias
Menite sa inalte un intreg oras
Nu putea construi visul femeii
Adica, o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna
Iar intr-o zi cand soarele-a apus
Ea ochilor albastri le-a spus
"Ramaneti cu bine!"
Caci a venit unul cu avere si stare
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica
La o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
De atunci uriasul e singur pe lume
Singur de tot
Dar si-a dat seama
Ca dragostea lui de urias
Menita sa inalte un intreg oras,
Nu ar fi putut incapea
Intr-o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra,
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Deci a fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri

Indragostit de o femeie maruntica,

Femeia....visa.