Sunteți pe pagina 1din 2

Razboi si pace - roman al scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi

publicat intre anii 1863 -1869.

Initial, Tolstoi a dorit sa realizeze o evocare a rascoalei decembristilor (1825). Apoi, largind
mereu cadrul in timp si in spatiu, a realizat o adevarata epopee a Rusiei, de-a lungul unui deceniu si
jumatate (1805-1820), una din perioadele cele mai dramatice si mai eroice ale istoriei sale.
Evenimentele istorice care constituie subiectul acestui roman sunt razboaiele purtate impotriva
lui Napoleon, de la campania premergatoare bataliei de la Austerlitz (1805) pana la invadarea Rusiei de
catre francezi (1812), incendierea Moscovei si dezastruoasa retragere a invadatorilor.
Pe de o parte, sunt prezentate realitatile razboiului, iar pe de alta parte, cele ale perioadei de
pace: lumea saloanelor din Petersburg si Moscova, intrigi, iubiri, dezamagiri etc.
Dintre cele peste 500 de personaje care apar in roman, un loc aparte este ocupat de printul
Bolkonski, contele Be-zuhov si contele Rostov - reprezentanti ai familiilor aristocrate.
Printul Andrei Bolkonski, un om inteligent si cult, generos si sincer, dar sceptic, constient de
declinul clasei careia ii apartine, traieste fara a avea un sens precis al existentei, in afara sentimentului
datoriei, pana in momentul in care, ranit la Austerlitz, are revelatia adevaratului sens al vietii.
Ramas vaduv si nemaigasindu-si un alt tel in viata, Andrei Bolkonski se va simti regenerat prin
iubirea pe care i-o poarta Natasei Rostov. Amanarea casatoriei celor doi cu un an (lucru impus de tatallui Andrei) va face ca fata sa se indragosteasca de Anatoli Kuraghin; fuga lor este zadarnicita, dar
Andrei Bolkonski n-o va ierta decat pe patul de moarte. Ranit la Borodino, Andrei, ingrijit cu
devotament de Natasa, va muri cu seninatate, regasindu-si sensul vietii in iubire.
Pierre Bezuhov este un personaj total diferit de Andrei Bolkonski: mostenitor al unei mari averi,
voinic, miop, fara simt practic, aplecat spre visare, preocupat de dreptatea sociala si incapabil de
compromisuri. Silit sa se casatoreasca cu frumoasa si usuratica Helene, Pierre va suferi numeroase
deceptii in plan familial.
Ramas in Moscova ocupata cu intentia de a-1 asasina pe Napoleon, Pierre Bezuhov este arestat
de francezi si il cunoaste in captivitate pe soldatul Platon Karataev - simbol al intelepciunii si vointei
poporului rus.
Impacarea lui Pierre cu sine insusi se realizeaza, pe de o parte, datorita influentei lui Platon
Karataev si pe de alta parte, datorita dragostei pe care i-o poarta Natasei, care ii va deveni sotie, imediat
dupa moartea lui Andrei Bolkonski.
Simpatia scriitorului pentru nobilimea rurala, care duce o viata patriarhala, in mijlocul taranimii,
se intrevede prin intermediul personajului Rostov. Rostov intruchipeaza o serie de virtuti, precum:
simplitatea, ospitalitatea, generozitatea fata de tarani. Tolstoi il prezinta pe acest reprezentant al
nobilimii in opozitie cu aristocratia petersburgheza.
Natasa reprezinta idealul feminin tolstoian -femeia afectuoasa si devotata familiei. In paralel,
fratele Natasei, Nikolai, se dovedeste a fi cavalerul din poveste care o salveaza pe printesa Maria (sora

lui Andrei). Dragostea dintre ei este pe cat de puternica, pe atat de induiesatoare. Sacrificiul pe care il
fac in mod tacit pentru a le permite fratilor lor sa fie fericiti, creste si mai mult tensiunea emotionala a
relatiei lor.
Ca n orice Bildungsroman, pentru a se descoperi pe sine, pentru a putea distinge ntre bine i
ru, Pierre parcurge cteva stagii, de la nepsarea n faa rzboiului la implicarea direct, stngace i
infantil, ntr-una dintre btlii i captivitatea acestuia, de la o cstorie oarecum impus, la dueluri fr
rost, la indiferena n faa Helenei, de la intrarea n francmasonerie pn la respingerea misticismului.
Treptat, fericirea oferit de grandoarea rzboiului, a gloriei, a victoriei se diminueaz n faa
simplitii vieii i a morii. Geniul lui Napoleon, iubirea pentru Alexandru, toate acestea sunt uitate n
lumea de basm a balurilor - unde primul vals are o importan major - n faa vieii la moie, n
mijlocul familiei. Fericirea adevrat, pentru toate aceste personaje, se traduce prin lucrurile simple din
vieile lor, nainte i dup rzboi.
Toate personajele, ca toi oamenii, se caut pe sine, caut un Dumnezeu, un neles sau o
raiune, caut o iubire, o identitate, o naiune. Ca oricare rus, ca oricare francez. i n aceast cutare,
viaa particular interacioneaz cu cea elementar, ,,de turm. Pe de o parte, avem rzboiul interior
prezent n fiecare, n ,,viaa adevrat a oamenilor, cu interesele ei primordiale: sntatea, boala,
munca, odihna, cu interesele ei de alt ordin: gndirea, tiina, poezia, muzica, dragostea, prietenia,
ura, pasiuni, ce ,,continua ca ntotdeauna independent i n afara aproprierii sau vrajbei cu
Napoleon Bonaparte, n afara tuturor reformelor posibile. (p. 623, v.1) Pe de cealalt parte, avem
rzboiul exterior, zugrvit prin btlia de la Austerlitz, de la Borodino, prin evacuarea Moscovei sau
prin incendierea acesteia.
Viaa personal, constucia psihologic a fiecrui personaj este un domino pentru evoluia
istoriei, fiecare contribuind indirect prin viaa proprie, ce nu ar putea exista dac ar fi scoas din ntreg:
,,Dar viaa lui, aa cum o vedea el, nu avea nici un sens ca via luat aparte. Ea avea sens numai ca
parte a unui ntreg, pe care el o simea nencetat. (p.535, v.2) Spre exemplu, Nataa s-ar fi cstorit cu
Andrei dac nu ar fi intervenit tatl acestuia, Andrei nu ar fi plecat pe front dac Nataa ar fi avut un
caracter mai statornic i mai matur, oamenii de pe front, cei care au acionat conform unor ordine, dar
care au inut armele, au avut propriile poveti, sentimente, care i-au fcut s acioneze ntr-un anumit
fel.
In Rzboi i pace, Tolstoi scrie mai mult dect o cronic amnunit a unui rzboi ce a schimbat
cursul istoriei. El surprinde n parcursul anilor descrii psihologia mulimii, a relaiei dintre mam i
fiic, so i soie, intensitatea iubirii i sfritul acesteia. Mai mult dect att, Tolstoi surprinde att
tumultul vieii, ct i linitea, calmul omului n faa propriului sfrit. Aa cum Socrate spunea c
perfeciunea uman poate fi gsit dac punem laolalt ntreaga omenire, aa i Tolstoi surprinde
fericirea i caracterul uman din fiecare dintre noi, punnd laolalt povetile intime i sociale ale
oamenilor secolului al XIX-lea.