Aliajele dentare sunt materialele folosite in tehnica dentara in scopul obtinerii protezelor dentare.

Aliajele dentare sunt reprezentate de amestecul a doua elemente, din care unul este metal. Ele pot
veni sub diverse forme precum: aliaje dentare in banda (inele ortodontice sau coroana in doua
bucati), pastile (solutia cea mai des folosita) sau sarma (obtinuta prin lichefierea unui lingou). In
tehnica dentara nu se folosesc metale pure in alcatuirea materialelor finite, deoarece proprietatile
fizice ale aliajelor sunt superioare celor ale metalelor pure.
Cum se clasifica aliajele dentare? Din ce se compun acestea?
Aliajele dentare se pot clasifica in trei mari categorii: aliaje nobile, aliaje inoxidabile, aliaje titan si
aliaje pe baza de cupru. Cele nobile pot la randul lor sa fie cu continut ridicat de aur (peste 60%), cu
continut redus de aur (sub 60%), argint-paladiu (denumite si paliaguri, care pot contine si cupru),
sau pot fi pe baza de paladiu. Cele inoxidabile pot fi aliaje de nichel-crom (Ni-Cr) sau cobalt-crom
(Co-Cr).
Cel mai des utilizate aliaje ale titanului sunt cele de nichel-titan (Ni-Ti), care mai sunt denumite si
NITINOL (Nickel-Titanium Naval Ordnance Laboratory). Un aspect interesant al aliajelor Ni-Ti este
acela ca acestea pot avea efect de memorie a formei (memory shape). Asta inseamna ca in cazul in
care materialul isi modifica forma datorita schimbarii de temperatura, acesta va reveni la forma
initiala in momentul expunerii materialului la temperatura initiala. In functie de capacitatea de
memorie a acestor materiale, ele pot avea one way memory sau two way memory. Alte aliaje cu
efect de memory shape sunt: aur-cadmiu (Au-Cd), fier-platina (Fe-Pt) sau cupru-zinc-aluminiu (CuZn-Al). Aliajele nobile se mai pot clasifica in aliaje de clasa I (aliaje moi, folosite la coroane partiale),
aliaje de clasa II (aliaje medii, folosite la coroane si incrustatii), aliaje de clasa III (aliaje dure, folosite
la coroane si punti), aliaje de clasa IV (aliaje extradure, folosite la coroane, punti totale sau coroane
de substitutie) sau aliaje de clasa V (aliaje extradure, folosite pentru metalo-ceramica).
Componentele aliajelor nobile sunt:

aurul (moale, usor de prelucrat, rezistenta ridicata, nu poate fi prelucrat in stare pura);

argintul (prezinta instabilitate chimica in raport cu mediul oral);

cuprul (modifica proprietatile fizice ale aliajelor, avand o densitate scazuta si rezistente
mecanice mari; influenteaza de asemenea culoarea unui aliaj);

platina (modifica rezistele mecanice ale aliajului, are effect asupra punctului de topire al
acestuia, asupra culorii si asupra densitatii aliajului);

paladiul (este un inlocuitor al platinei, avand aceleasi efecte asupra aliajelor ca si platina;
este unul din principalele elemente de innobilare a unui aliaj);

iridiul (contribuie la cresterea rezistentei la coroziune).

Cum imi aleg un aliaj dentar?

Atunci cand luati decizia de a va monta o coroana din aliaje dentare trebuie sa consultati cu medicul
stomatolog si sa tineti seama de diversi factori. Acesti factori pot include pretul acestor aliaje, cele
nobile fiind cele mai costisitoare, diverse alergii la metale (10% din femei si 5% din barbati sufera de
astfel de alergii), sau pot tine seama de culoarea pe care o doreste clientul. Culoarea acestor aliaje
poate fi alba sau galbena, in functie de compozitia aliajului. Nu in ultimul rand, trebuie sa se tina cont
si de proprietatile fizice ale aliajului. Este recomandata folosirea aliajelor nobile datorita usurintei cu
care acestea se lucreaza, oferind o mare malebilitate, turnandu-se foarte usor. Ele se potrivesc

anatomiei dintelui foarte bine si au o priza excelenta cu portelanul. Se poate concluziona ca atunci
cand factorul de cost este inexistent, aliajele nobile sunt cea mai buna solutie. Un alt aspect al
aliajelor dentare este acela ca acestea trebuie sa fie biocompatibile. Problema principala a
biocompatibilitatii este reprezentata de functionarea optima a aliajului in mediul oral. Trebuie astfel
ca aliajul sa aiba o conlucrare cat mai buna cu tesuturile cu care acesta intra in contact. De
asemenea, raspunsul tesutului pe durata in care acesta intra in contact cu aliajul nu trebuie sa
afecteze functia implantului. Atunci cand se are in vedere alegerea unui material biocompatibil in
raport cu mediul oral, tendinta este sa se opteze pentru aliajele nobile, datorita proprietatilor fizice,
chimice si mecanice ale acestora.
Ce mai trebuie sa stiu despre aliajele dentare?
Un aliaj dentar bine lucrat poate avea durata de viata de peste zece ani. Din punct de vedere
calitativ putem spune ca un aliaj de aur de 10 karate contine 40% aur, iar unul de 20 de karate
contine 80% aur. Aliajele folosite in tehnica dentara difera de la 10 la 22 de karate, fiecare avand
caracteristica o nuanta specifica de culoare galbena. Cu toate acestea este imposibil sa stii care
este continutul exact al materialului pretios din aliajul tau dentar, fara sa iti intrebi medicul
stomatolog.
Puteti preveni uzura aliajelor dentare si nu numai prin aplicarea unui igiene orale corespunzatoare.
Spalati-va pe dinti de cel putin doua-trei ori pe zi intr-un mod adecvat, schimbati-va periuta o data la
trei luni si efectuati vizite regulate la medicul dumneavoastra stomatolog. Este de asemenea
recomandata efectuarea de detartraje (procedeu ce consta in eliminarea tartrului depus pe dantura)
o data la sase luni.