Constantin Mille, geniul inovator al ,,Adeverului" (I)

Ciprian Chirvasiu,

Daca, la mania viscerala si durabila pe care i-a provocat-o aplecarea Romaniei sub autoritatea unei monarhii
straine, Alexandru V. Beldiman a avut ideea de a fonda ziarul ,,Adeverul", Constantin Mille este, fara indoiala,
inovatorul absolut al publicatiei mostenite de la Beldiman si cel care a plasat-o definitiv in elita presei romane
moderne. Sub directiunea lui Mille, cotidianul a cunoscut varful absolut al ascensiunii si gloriei sale.
Constantin Mille s-a nascut la Iasi, in data de 21 decembrie 1861, intr-o familie de vita nobila (un ascendent al
sau fusese, ca boier, membru al divanului ad-hoc al Moldovei). Insa, inca din primii ani ai vietii este nevoit sa se
confrunte cu situatii dramatice: tatal sau suferea de o bola mintala, iar mama sa cadea adesea pe patul de
suferinta. Asa incat Constantin Mille isi va petrece o buna parte din copilarie si din prima tinerete prin
internatele scolilor pe care le-a frecventat.
Urmeaza liceul in orasul natal, iar in toamna anului 1878 se inscrie la Facultatea de Drept si la cea de Litere de
la Universitatea ,,Al.I.Cuza". Din studentie, incepe colaborarea la revista ,,Contemporanul", care se afla in plin
razboi polemic cu societatea literara ,,Junimea". In ,,Contemporanul", aveau sa-i apara cele mai importante
scrieri. Tot atunci, adera la miscarea socialista, alaturi de militanti marcanti precum Nicolae Rusel, Alexandru
Badarau sau fratii Ioan si Gheorghe Nadejde. Alaturi de acestia, in 1880, organizeaza primul Congres al
Studentilor Romani, reusind sa atraga atentia autoritatilor, care-l califica drept agitator pe Russel si hotarasc sa-l
exileze. Exmatriculat din facultate din pricina convingerilor sale politice, in 1882, Mille se inscrie la

Universitatea din Paris, apoi isi completeaza studiile la Universitatea Libre, din Bruxelles, de unde, in 1884,
revine in tara, cu diploma de doctor in drept si cu multe legaturi in cercurile socialiste din Europa. Devine
membru fondator al Cercului de Studii Sociale si se alatura lui Ioan Nadejde, cu care infiinteaza revista
,,Drepturile omului".
Apoi, intre 1890 si 1894, impreuna cu Nadejde si Panait Musoiu editeaza revista ,,Munca", organ de presa social
democrat, care atrage colaboratori precum Garabet Ibraileanu, Sofia Nadejde sau Mihai Pastia. Astfel,
epicentrul activitatii socialistilor romani se muta de la Iasi la Bucuresti. In stransa legatura cu miscarea
muncitoreasca, ,,Munca" relateaza adesea despre greve, ii indeamna pe muncitori sa se organizeze in sindicate si
propaga ideile marxiste. In 1893, Mille se alatura Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania si
devine unul dintre cei mai radicali dintre reprezentantii care cer reforme sociale imediate. Tot din acel an,
incepe sa scrie, in calitate de colaborator, la ,,Adevarul". Alaturi de Anton Bacalbasa, autorul celebrului ,,Mos
Teaca", Iacob Taranu, D. Anghel sau V. G. Mortun , participa regulat la intalnirile socialistilor, care se tineau in
fiecare sambata la clubul ,,Sotir", din Piata Amzei.
Iata cum il descrie Al. Nora, unul dintre corectorii ,,Adevarului", care l-a intalnit pentru prima data chiar cu unul
dintre aceste prilejuri: "Plimbandu-si fara emfaza frumusetea virila, se distingea de ceilalti prin pelerina-i gri
inchis si cu careuri, care-i acoperea umerii-i spatosi de barbat chipes, cu ochii vii, de un negru scaparator, si o
mustata grosa impodobindu-i buza. (...) Un cioculet ferm taiat a la Henri IV complecta aceasta figura de luptator
si polemist, care revarsa o simpatie de o contagiune fara ragaz". Dupa un timp, sediul socialist se muta de la
,,Sotir" in casa ,,Appel", de pe strada Doamnei. Acolo, Ioan Nadejde scoate ,,un quotidian al partidei", intitulat
"Lumea noua". Vestea ca Mille a preluat ,,Adeverul" de la Beldiman si ca banuiala ca prospatului ziar de
propaganda i s-ar putea contrapune un adversar serios si cu prestigiu il scoate din minti pe Nadejde. Mille este
acuzat de tradare si este exclus din PSDMR, portretul ii este smuls din panoplia salii de intruniri si aruncat in
closet. ,,Prim redactorul" lui Beldiman, Tony Bacalbasa, isi prezinta demisia. Este urmat de Ion Teodoreanu si
de D. Anghel: impreuna vor declansa o campanie furibunda indreptata impotriva lui Mille, in paginile revistei
,,Mos Teaca".
,,Ziarul fara pata si fara de frica" In editia din 5 ianuarie 1895, Alexandru Beldiman anunta transferarea
,,Adeverului " in posesia lui Mille (chiar daca isi va pastra pana la moarte functia de ,,director politic") si isi
justifica gestul astfel: ,,Am ales pe d. Const. Mille ca sa-i trec proprietatea ziarului Adeverul, pentru ca d-sa este
un intransigent in politica; fiindca onorabilitatea d-sale este mai presus de orice banuiala; si, in fine, pentru ca
am convingerea ca Adeverul va ramanea un organ independent al cauzei democratice". Se va confirma ca
batranul Beldiman a avut fler. Dupa trei ani, Beldiman moare iar Mille scrie intr-un editorial: ,, Moartea lui (...)
nu poate sa insemne o schimbare de directiune, cu atat mai mult cu cat eram in perfecta concordanta cu
dansul.(...) In lupta dintre saraci si bogati, dintre mici si mari, dintre apasati si apasatori, Adeverul a fost de
partea celor d-intai si va ramanea tot acelasi si pe viitor. (...) Carol I si-a luat drepturi pe cari nu i le da
Constitutia, a devenit rege absolut, s-a pus mai presus de guvern, de parlament, de legi si azi, in tara
romaneasca, nu exista de cat doua puteri : el si poporul. Ei bine, vom lupta, ca si in trecut, pentru restrangerea
prerogativelor Coroanei. (...) Calauzit de memoria si exemplul lui (Beldiman n.r.), ajutat de amici cari au
incredere in lupta inceputa, am nadejdea ca voi putea duce sarcina ce mi se da, si ca Adeverul va ramane
organul democratiei, ziarul fara pata si fara de frica si, in acelasi timp, o foaie care tinde sa fie in publicistica
romana, tot d-auna in randul intai". Palatul ,,opiniunei publice" O data cu venirea lui Mille, ,,Adeverul" intra
in epoca sa de glorie. Fiindca isi da seama ca redactia ziarului nu mai poate functiona inghesuita in cele doua
camarute din pasajul Bancii Nationale, Mille cumpara cateva maidane pline de balarii pe strada Sarindar, nr. 11
si il angajeaza pe arhitectul Stefan Ciocarlan sa conceapa proiectul unui palat luxos si monumental, dupa
modelul palatului ,,Figaro", din Paris. In februarie 1898, tipografia, considerabil marita, se muta in vastele
incaperi de la subsolul grandiosului edificiu, iar luna mai, inaintea inaugurarii, redactia isi ocupa spatiile
destinate.

In ziua deschiderii portilor, ,,Adeverul" titreaza pe prima pagina: ,,Serbarea noastra". ,,Suntem in plina
sarbatoare, se arata in articolul de fond. Deschidem mari portile palatului Adeverului si invitam marele public sasi priveasca opera. Lui ii datoram noi acest cadru superb, elegant si artistic, in care si un ziar din strainatate s-ar
simti mandru. El ne-a dat putinta sa facem ceea-ce am facut din Adeverul, un ziar european, si din noul sau local
un palat al opiniunei publice, al zecilor de mii de cititori cari, timp de atatia ani, nu ne-au retras sprijinul si
simpatia lor. (...) Mai avem inca speranta de a creia in jurul Adeverului o miscare literara si artistica, o
atmosfera care, incetul cu incetul, sa deprinda publicul cu gustul artistic, cu necesitatea artei". Imediat apoi,
Mille ii aduce un omagiu lui Beldiman:,,Poporul nostru, inainte de a bea, stropeste pamantul cu o picatura in
amintirea celor morti. In mijlocul veseliei noastre generale, sa varsam cate-va picaturi in memoria aceluia, care
traieste inca intre noi, prin puterea faptelor si caracterului sau inalt si dezinteresat". ,,Adeverul a stiut a concilia
multiplele nevoi cu care un organ popular are de luptat. El a stiut a ramane independent si de puterea
guvernativa si de patimile populare, el a ramas organul de incredere al multimei, de si in anumite imprejurari
acest ziar s-a impotrivit pornirilor aceleiasi multimi; el, in sfarsit, a sporit bogatia sa materiala, sporind, in
acelasi timp, simpatiile ce nu i-au lipsit nici o data. Cu ziare ca Adevarul, ziarismul poate deveni o profesiune,
adica o profesie stabila si onorabila", noteaza si Const. C. Bacalbasa.
Intre muzeu, biblioteca si fabrica de informatii Luxul si bunul gust ale cladirii sunt, intr-adevar coplesitoare.
In spatele usii principale se intinde culoarul care duce catre Administratie, Redactie si cabinetul directoral.
Peretii sunt acoperiti cu faianta verde de Meissen, decorata cu diverse motive. Intre lambriu si tavan, spatiul este
tapetat cu afise rare, semnate de maestrii Capillo, Grasset, Leandre, Cheret, Macha, Vermont sau Teisanu. Sala
lunga a Administratiei este impartita in doua: primul module se rezervat publicului, cel de-al doilea
functionarilor. Totul este spatios luminat si aerisit. Scara de onoare, in spirala, este insotita, de asemenea, de
afise colorate. Sala de Depesi, inalta cat doua etaje, este o adevarata opera de arta. La dreapta-ghiseele de
,,Abonamente", ,,Anunciuri", ,,Reclamatiuni", ,,Biuroul administratorului". La stanga-panourile pe care se
expun telegramele si fotografiile. In fundal-un portal care duce spre intrarea scarii. La jumatatea lui-bustul lui
Beldiman, semnat de sculptorul Filip Marin. Vestibulul biroului directorial este, de fapt, o gigantica biblioteca,
care adaposteste pe rafturile galbene colectiile de ziare de la noi si de aiurea. Prima sala de dinainte de cabinet
este o adevarata galerie de pictura veche. Cabinetul directorului-alt muzeu: pot fi admirate acolo tablouri de
Luchian, Vermont, Verona, Simonide, Stefan Popescu, Andreescu, Jiquide, sau Ressu. In mijloc-biroul
directorului, iar de jur imprejur-alte rafturi de biblioteci. Inainte de cea de-a doua iesire care duce in vestibule,
Mille si-a construit o micuta capela tapetata cu arta bizantina, cu candele stravechi de argint atarnand din tavan.
Dupa capela-o alta incapere: biblioteca particulara a lui Mille. Sala de receptie a ziarului, mobilata somptuos,
este dominata de un tablou urias, care-l infatiseaza pe Beldiman, semnat de N.Mantu. Birourile redactorilorspatioase si aerisite. Sala de culegere sau zetaria are 35 de metri lungime si 15 latime. In fundul salii lucreaza
corectorii. Deasupra cladirii-o terasa, plina de flori. La subsol-stereotipia, rotativele si depozitul de hartie. La
parter-sala de vanzare. O ,,fabrica" de informatii completa. De la in-put, la out-put. (In episodul urmator:
explozia publicistica iscata in jurul cotidianului ,,Adeverul"; Mille cumpara prima tipografie color din
lume, dar nu uita sa plateasca ,,produsele gandirii")