Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CRISTEA MATEESCU
Membru
'a1 Acaderniei R.P.R.
Profesor la lnstitutul de Construcfll Bucuresti
HIDRAULICA
-*w--.
---..
E D I T U R A
D E
S T A T D I D A C T I C A $ I
B U C U R E S T I - 1 9 6 1
P E D A G O G I C A
Aceastii lucrare arxe ca bazii cursul de hidra~liciipredat la. Facultatea de liidrotehnicg a Insti tutului -de constructii-~ucuregt
i din 1946
ptnii agi. In consecintgea contine toate capitolele, previzute tn programa '
agali tic6 oficialg. Autorul a , dezvol tat fmii materia pe baza experientei
sab tn hidratehnid, pentru ca lucrarea s i pcsatii fi de folbs $i inginerilor
specialigti in lucrilri hidrotehnice, cercetiitorilor din insti tutele hidrotehnice gi cadrelor didactice de specialitate din inviitiimlnt. Au fost folosite cunogtintele de matemat ici predate fn iristi t utele de fnvitlmint tehnic superior.
4.1s
_ m-3:
*
4?i
- ---%
4
-,
-.y:;
- ---".-?
d.
- 2
A %
Zy*
1''
*.
-
Y - ,
I
&--
- .*k:~p.
-4%
,
'
-%- >
.
'
I *
--.
- !: *>*a?
2% :
>;
n
-. i9
t.
s - =-,-.$*
-*
2'
,;
-+
-$
&
'
*+'
,"
L I
A*.
F'
- I ,"I
%
I
--u
<'> f
?N
5 - T
'-7
a,
-. .
$!!
&y :s
.'
.y't
5 4 -&
r-
A. MHrimi generale
I, L,
- lungimi
w,
.
i
\-
v,
.
G
- coeficient
de viscozi tate di. .,
namica
- coeficient de viscozitate cinematic5
- tensiune superficial5 (capilar5)
- efort unitar (normal pe sect i une)
- efort uni tar tangential
- efort unitar de directie oarecare
- energie specific5 in sectiune, raportat5 la greutate
- potential de forte
- impuls, cantitate de mi~care
- putere
- energie (cantitate de .. .)
- temperatura
relativi in
" Celsius
- ternperatura
absolutl in
" Celsius
B. Fluide perfecte
- potential de viteze
- functie de curent
- potential complex
C. Fluide reale
- inilfime geodezic5
- energie specifici, de
- diarnetru
- raz5 a unui cerc
-exponentul
hidraulic al
albiei
cp(q); cp(t), cp(6) - functiile curbelor de s tivilire (dup5 Bahrnetev)
1,
- lungirnea de undi
- Pngltirnea unei unde dearl
supra nivelului normal
R
- rezistenta total5 la tnaintare
C
- coeficient hidro- (aero-) dinarnic al rezistentei totale
- coef icientul rezistentei de
presiune (sau de form5)
- coeficientul de rezistenti la
Cf
frecare
2:
- coeficien t ul hidrodinamic
al presiunii locale
R,
- rezistenta frontal5
RZ
- portant5
x
pozitie
- razi hidraulic5
- perirnetru udat
- pierdere de sarcin5 intre
dou5 puncte
- coeficient de pierdere de
sarcin5 local5
- panta fundului
- adincirnea unui canal
- adincirnea unui canal in
-rnigcare uniforms
- adincirnea critic5
- ~ a n t energetic5
a
(hidraulicg)
- panta piezornetric5
- panta critic5
- i i teza cri t ic5
- debit de volurn (total)
- debit de volurn (specific)
- caracteristica (rnodulul) de
debit
- coeficientul lui Darcy
- coeficientul lui ChCzy
- coeficient de rugozitate, dup5 Pavlovskl, Manning +a.
- vi teza de alunecare (dinarnicg)
- grosirnea filrnului laminar
- coeficient de contractie a1
sectiunii de curgere
- coeficient de vi tez5
- coeficient de contractie a1
unei dirnensiuni (la deversoare)
- coeficient de debit
- coeficient de inecare (la
deversoarej
- rugozitate absoluti
- rugozitate absolut5 nisipoasii
- cotangenta unghiului
cu
orlzontala taluzului
CP
Capitolul I
Introducere
% '
'
1
I
tehnice: unele sint lucriri de apirare, altele sint lucriri capabile a atenua insegi debitele de viituri sau chiar lucriri pentru stiipinirea totali a fenomenelor naturale. De la folosirea partial2 ~i de la lucrari de apirare, omenirea
a ajuns astizi, prin cunoagterea din ce in ce rnai aprofundati a legilor naturii,
la stipinirea fenomenelor inse~i~i se afli in situatia de a-si propune ca tel
tangibil stipinirea totali si folosinta mu1tipli a tuturor apelo; care u d i uscatul.
In ceea ce priveste apele oceanelor ~i apele subterane, procesul de intindere
a stipinirii omdlui se desfisoarii. in ritm progresiv.
Tehnica nu avea la inceput caracterul de stiinti, constructiile se creau
fir8 a fi calculate in sensul de astizi. Inginerul 'antichi tiitii avea ca principal
obiectiv sii dea obiectelor formele ~i dimensiunile cuveni te din ,,experientiU
qi prea putin din ,,calcul". Planuri, misuritori, devize s-au ficut din cele rnai
vechi timpuri civilizate, inginerul era ins2 rnai mult arhitect, in sensul vechi
grecesc a1 cuvintului (constructor-sef). Dar pe misuri ce oamenii au izbutit
s i explice legile naturii, pe misuri'ce stiinta s-a dezvoltat, cantitativul a luat
locul cali tativului, proprietiitile apei i u fost prinse in legi general valabile,
iar astizi -creatiile tehnice nu se pot lipsi de contri butia stiintelor rationale.
Printre aceste ~ t i i n t eeste si hidraulica, o ramurii a mecinicii, aceasta fiind
ea i n s i ~ io ramuri a fizicii. Hid,raulica nu se ocupi in egali miisuri de toate
proprietitile apei, ci rnai mult de acele proprietiti care intervin in echilibrul
gi mi~careaei. Dar asemenea proprietiti le posed5 nu numai apa, ci toate
lichidele, precum si gazele, intr-un cuvint : fluidele. !$i cea rnai caracteristici
din aceste proprigtiti este tocmai fluiditatea, proprietatea de a lua forma,
unui spatiu Tnchis, firii vreun efort apreciabil, fir5 consum de energie.
7
,
-
Hidraulica se ocupi cu studiul miscirii si stiirii de repaus a fluidelor (deci a lichidelor si gaielor), precum si c; studiul rezistentelor opuse
de un corp fix intr-un flhid in migcare. In aceste conditii, denumirea veche
de hidraul icii data acestui studiu pare anacronici, deoarece acest cuvint derivi
din grecescul hiidraulos, cuvint compus din dGop (api) si a6Aoc (tub), care
insemna la fnceput orgi de api, instrument muzical cu iuburi de suflat, in
care miscarea aerului era reglatii prin mijlocirea presiunii apei. Actualmente
acest s h d i u a1 mecanicii lichidelor si gazelor trebuie sii poarte - in mod
logic - denumirea de mecanica fluidkor, ceea ce se si obisnuieste, in cazul
cind acest studiu imbriitiseazii deopotrivii proprietiitilk lichidelor si gazelor,
chiar la vi teze 5i -presiuni Gari. Riimin ca apartinind si azi domeniulii ,,hi draulicif" acele fenomene care se produc pini la pr'esiuni si viteze li-mitate, la care
gazele pot f i tratate la fel ca gi lichidele.
Notiunea de ,,mecanica fluidelor" a apirut destul de tfrziu, la inceputul
secolului a1 XX-lea, o datii cu studiul rnai aprofundat a1 fenomenelor legate
de mi~careaavioanelor, cind s-a stabilit in mod precis identitatea fenomendor
de mi~caredin diferitele medii lichide si gazoase. Azi, aceastii denumire de
mecanica fluidelor se foloseste pentru a ihdica o dis~iplinirnai mu1t teoret icii,
dar rnai cuprinziit6are dech hidraulica, cici studiazi toate fluidele, Iiisfnd ins5 la o parte o serie de probleme de misciiri mai complicate nestipinite de
.
I
*,.
- .
'a$,*.
g<A,&?..=
,.
* ,,::r,\yr
,
SF.!,,?
&.iff.!.;- ,'
,,.
,>*
.,
.$%..'\
:.
$'r.Th'g.';>;..
"
5,G$; ."
-
. .
:,-
*,
Introd ucere
b-*w
P;
$.:
6%
-d*,
I--Y
fa
-.i,
z
>.
C
4,
1 -
-+
,%.
< + .
G
'
.
?
/
'
!
*I
+
:'
- .
>Pi"
+ I
A-
&
h%- c(*C
,
4',
a
'
4.
rc
.IC
*
J"
'5
b-
\r
+--
$2
>,
-%
2.
,-
,-
*
**
'
It
Introducere
-.
originale cu privire la zborul planat a1 pisirilor. 0 ramuri noui a hidrodinamicii, ,,sonici tatea", ilustrati prin inventii remarcabile, este datori t i inventatorului romin ing. Gogu Constantinescu (1918). Alte teze de doctorat din hidrosi aerodinamici sint sustinute de D. Pavel (192!5), E. Carafoli (1928), A. Birglizan (194-O),D. Dilmitrescu (1942). Primul tratat de hidraulicii la nivel inalt,
tipirit in Rominia, se datore~telui D. Germani (1942). In ultimii zece ani,
stimulati de noua orinduire democrat-populari, cercetitorii romini au imbogiti t stiinta hidraulici si mecanica fluidelor cu numeroase lucriri dintre
care u n d e remarcabile.
Cercc!tirile pe modele la scari redusi, d e ~ au
i fost folosi te chiar din secolul a1 XVI-lea, au luat avint numai dupi stabilirea teoriei simili tudinii.
Primul laborator hidraulic modern de cercetiri in Europa a fost condus laPetersburg de V. E. Timonov (1903), dar apoi in rnulte t i r i s-au infiintat
asemenea laboratoare pe lingi universitif i ~i institute de cercetiri. Actualmente
laboratoarele hidraulice au devenit indispensabile pentru proiectarea marilor
lucriri hidrotehnice. In U.R.S.S., unde asemenea lucriri fac parte integrahti
din construirea comunismului, s-au dezvol tat considerabil si laboratoarele
de cercetiri hidraulice, atit in cadrul unor institute speciale h e cercetiri, ctt
si pe lingi institutele de Invitimint si in unitifi ale producfiei.
In Rominia, primul laborator de 'hidraulici si masini hidraulice a fost
infiintat in 1929 pe lingi Scoala politehnici din ~irnisbara,urmat la cifiva
ani de laboratorul de hidrotehnici a1 Politehnicii d i i Bucure~ti.In aceste
laboratoare s-au ficut numeroase cercetiri industriale ~i unele lucriri teoretice
printre care se remarci prima lucrare de doctorat in masini hidraulice execut a t i la Timisoara in 1939-1940. In Republics ~ o p u l a ;Rominii
~
cercetarea
de laborator 'hidrotehnic, s-a dezvoltat in mod deosebit si s-au construi t rnai .
multe laboratoare, cel rnai important aparfinind ~ n s t ~ t u t u l ude
i cercetiri
si studii hidrotehnice din Bucuresti.
i
inainte ilustreazi
Schita istorici a dezvoltirii hidraulicii ~ r e z e n t a t rnai
in mod evident teoria materialismului dialedic. Din observafiile numeroase
ale fenomenelor, adunate cu greu in lunga perioadi de gestatie a acestei stiinte,
s-a elaborat, printr-un proces de abstractie din ce in ce rnai extins ~i la iiveluri
din ce in ce-mai ridicate, teoria care st8 la baza disciplinei. 0 d a t i legile
naturii fiind formulate, fiind duse la un grad de generalitate din ce in ce rnai
mare, gindirea omului a putut s i se intoarci cu puteri sporite asupra realititilor, s i infiptuiasci constructii, m a ~ i n si
i instalatii corespunzind unor scopuri
practice.
De la intuirea vie - cum scrie V. I. Lenin - citre gindirea abstracti
si de la aceasta la practici, aceasta este calea dialectic2 a cunoasterii adevirului, a cunoasterii reali t i f i i obiective.
9
'
99
6b
--
'*,. .
,
g
,*+.:- ,'. /4
..+....
. . . -..
. j
-.
27..
13
q!.;.
;;,
., .
,,.
Z,' :
.7
: ;#
h*
care corespund folosintelor respective, precum': hidroenergefica sau amenajarea gi folosirea energiei hidraulice ; hidroamelioratiile (irigatii, deseciri) ; regula.
. -- rizarea cursurilor de apd; cdile navigabile si portllrile; alimentiiri cu apd si cana*,+'
lizciri, toate din specialitatea inginerului constructor. Alte ramuri ale' hidrotehnicii se incadreazi in specialitatea ingineriei mecanice, precum: constructia
-:
turbinelor ~i a pompelor, aeronaut ica, navigatia etc. f n industrie, numeroase
,
procese tehnologice se bazeazi pe fluidificare, pe transportul hidraulic a1
-~3
unor corpuri soli de sau granulare, pe fenomenele de eroziune ~i sedimentare.
r -t
Se elaboreazi in prezent o hidraulici a metalelor topite la temperaturi mari,
, - .
necesafi unor procese legate de folosirea energiei at omice.
Hi draulica teoretici sau mecanica fluidelor este, f i r i indoiali. o disci."
. plini cu bazi experimentali, ca orice ramuri a fizicii, insi explicafia fenomenelor necesiti folosirea largi a matematicilor, de la teoria vectorilor si
analizi ping la statistica matematici. ~ ~ l i cii'le
a f ingineregti ale hidraulibii,
6
,*se fac in-mod avantajos prin diferite metohe de'calcul graficrSi metode de cal-.
cul aproximativ.
Pe de a l t i parte, hidraulica se integreazi in mecanica generali, iar cu
teoria elastici t i t i i are o legi t u r i strinsi, fntrucit ecuatiile generale de m i ~ c a r e
a fluidelor viscoase sint acelea~ica si ecuatiile elastici t i t i i , cu diferenta numai
a unor schirnbiri de simboluri.
Constructiile hidrotehnice nu se pot realiza luind ca disciplini de bazi
numai hidraulica ; mecanica constructiilor (adici statica, rezistenta si elast icitatea) constituie a doua disciplini de bazi. Hidraulica intervine in doui
.faze importante:
-. ,
- i n faza de proiectare, hidraulica determini formele ~i dimensiunile
obiectelor, care tre-buie apoi verificate la stabilitate'cu ajutorul mecanicii
constructiilor. Am putea spune c i hidraulica precizeazi procesul tehnologic
.
si determini formele constructive necesi tate de n~iscarea fluidelor.
- In faza de exploatare, hidraulica este folosit7i pentru verificarea procesului tehnologic admis si pentru urmirirea fenomenelor ce se ivesc in timpul
_
exploatirii.
Am afirmat c i necesititile de a p i merg crescind cu sporirea populatiei
si ridicarea stirii materiale si cul turale a acesteia. Republics Populari Romini
.
Ge afli actualmente intr-o 'fazi constructivi in ritm deosebit de intens, ca
urmare a Tncadririi sale in ordinea social-economici a firilor socialiste ~i a
metodelor de dezvol tare planici-proportionali adop tate.
j-Dezvol tarea industriei si a agricul turii, progres~llsocial-cul tural a1 popo*:rului necesi t i crearea de nuheroase qi irnportante lucriri hidrotehnice. Lucririle de acest fel executate in ultimii.zece-ani, d e ~ id e p i ~ e s cin multe domenii
tot ce s-a ficut in epoca anterioari, trebuie considerate prin prisma dezvol tirii
in perspectivi, pentru a ne da seama ce mai este de ficut. Astfel, fn hidroenergetici vom avea amenajate in intervalul 1959-1965 uzine noi cu o putere
totali de cel pufin 460 MW (fati de 30 MW din epoca dinainte de 1945),
dar vor trebui amenajate ulterior inci 4000 MW pentru a folosi cel putin
potentialul natural a1 celor mai avantajoase dintre apele firii noastre.
- In ceea ce priveste irigaf iile, suprafefele irigate insumeazi actualmente 120 000 ha, dar d i p i evaluiri -preliminare va f i necesar ~i favorabil a
se iriga peste 3 milioane hectare.
*y-
,,
b -C
i-
,'LP
<',
'-
-+
'i
XI
\,
--
-,
>
t
*i,r *
$.
&
ad- _
\.
I-
.,>
, '
\
,.
-i
- In intreaga tari sint 2 j/28 milioane hectare inundabile periodic, inmlii~tinate ori salinizate si din acestea nu s-au ameliorat decTt 700 000 ha (din
care 500 000 ha Pncimpia de vest).
Mai mult de 1 milion hectare terenuri agricole degradate sint in curs
de ameliorare pe baza unui plan de 10 ani.
- Pentru regularizarea debitelor si a albiilor riurilor noastre, f i r de
care potentialul hidrotehnic a1 tiirii n; poate fi folosit, va fi nevoie sii se
construiascii baraje cu un volum de acumulare Pnsumat de circa 8 miliarde
metri cubi si din care in 1965 va fi realizat peste 1,5 miliarde.
- 0 ditii cu lucriirile hidrotehnice pentru energie si agriculturii urmeazii
a se construi citeva canale navigabile si porturi interioare care vor permite
o dezvoltare puternicii a regiunilor din interiorul tiirii.
- Alimentarea cu apii si canaliziirile locali tiifilor sint executate numai
in proporfie de 113 la orase si intr-un viitor apropiat instalafiile ce lipsesc vor
trebui completate, iar o dAtg cu cresterea populaf iei vor trebui spori te instalatiile existente si executate si instslafii hidroedilitare adecvate pentru sate,
Lucriirile Gidrotehnice hfiit isate mai sus ca posi bile si necesare pentru .
dezvol tarea intr-o perspectivii m d Pndepiirtati nu vor intP;zia sii se realizeze
intr-un timp relativ scurt. Chiar Pn primii 15 ani urmitori, dupi cum rezultii
din documentele Congresului a1 111-lea a1 P.M.R., aceste Iucriiri se vor
realiza intr-o proportie insemnatii. Astfel, Pndiguirile vor fi practic terminate
in 1975, irigatiile vor acoperi mai mult de jumitate din suprafefele tehnic
irigabile, iar puterea hidroelectrici va depiisi o treime din potentialul
economic amenajabil.
Din acest tablou sumar se intrevid marile sarcini vii toare ale inginerilor
hidrotehnicieni. Lucririle hidrotehnice sTnt ins2 pretentioase in ce prive~te
calitatea lucrului si costisitoare. Realizarea unor lucriiri ieftine si de calitate
nu este posibilii dkcit prin stiipinirea unei tehnici cPt mai inaintate, bazatii
pe stiinti. Hidraulica, fiind una din disciplinele stiintifice de bazii ale invit5rrhntului hidrotehnic, va trebui studiatii la nicelul cel mai inalt.
.,
Capitolul. 11
Proprietgfile
fl uidelor
w
g-
1171
2.1.1. Fluiditatea
I)
s'l
i-,
7
"-C f-
F A - .
' -
diferite una de alta si se va intelege pe viitor - cind nu se va menfiona contrariul - cii densitaiea este rnasa unifitii de volurn sau rnasa specifici.
Aceasti densitate se noteazi cu p . ' ~ a c ise noteazi cu G greutatea unui
carp, de volum V si masi M, existi relafiile*:
9
9,806 m/s2
~ I C O O ~ ............
Benzinii ............
Glicering purg ......
Ulei de uns ........
Ulei de anison ......
(gf/cm3)
t (OC)
1,OO
1,022
0,79
0,68--0,74
1,26
0,89-0,92
0,996
4
20
10
15
0
16
(gf/cm3)
Titei ..............
Petrol lampant ....
Mercur ............
Gudron de huili ....
Clorurg de sodiu (sol.
saturatg) ..........
0,85-0,93
0,79-0,82
13,596
1,20
1,21
t (OC)
15
0
17
'f
\'
Y"
2:
..
./
1 at =
<r, .
milibari
0,981 bari.
3k'-
, Ti
I sten
- .
1 m2 = 104 cm2
=
= lo*
104 cm2
10 milibari.
rezulti c i
,I-.-
I piez
-
lo8 dyne si
4:
= 735 mm Hg =
..
.a
I \
.4.-
L*-
w'+A -3
. .
- 5
--. .
?
i.
o=X
A p i la 0C ........................
Petrol ............................
Glicerinii ..........................
Mercur ............................
(m2/kgf)
50,2 1OM10
85 . 10-lo
25
10-lo
2,91 10-lo
&
(kgfim2)
1,99
1,777
4
34,4
lo8
lo8
lo8
108
dp
siderate ca i n ~ o m ~ r e s i b i l eIncompresibilitatea
.
lichidelor este insa o fictiune,
permisi pentru studiul fenomenelor in care elastici tatea este neglijabili, tot
astfel cum in mecanica rational2 se accepti notiunea de corp rigid, indeformabil,
pe cind corpurile reale sint toate deformabile.
Existi t o t u ~ io serie de fenomene in care trebuie sii tiriem seama de compresibilitatea lichidelor. Se stie din fizica, c i viteza de propagare a sunetului
intr-un mediu fluid este, coGform formulei lui Newton:
c=
I/ 5
(C =
- -,deoarece viteza sunetului in aer este relativ mici (0,20-0,25 din aceea in a p i )
~i vitezele avioanelor se apropie de viteza sunetului sau chiar o depigesc.
Integrind formula intii din (2-1 ) deducem ecuatia caracteristica"a fluidului
(2-3), in felul urmitor:
0
...
,i
.
"
p,.
In locul ecuatiei precedente se poate intrebuinta ecuatia:
=
1 care exprimi in mod evident comprimarea volumului de la Vo la V cind pre- siunea creste de la po la p.
y
La lichidele in repaus, in orice punct, se exerciti intre particulele lichidului actiuni reciproce care sint numai eforturi normale pe orice plan de separatie a1 particulei de restul lichidului, neexistind actiuni sau forte tangentiale.
Aceste rezistente (forte raportate la suprafetele respective) normale a n t . insi
- numai de compresiune, opunindu-se la o apropiere a moleculelor. La o tendinti
de:despirtire -a moleculelor insi lichidui nu se opune neavind decit o foarte
mici coeziune. La lichidele in repaus nu exist2 deci decit rezistenfe normale
de compresiune, rezistenfe pe care -1e vom numi pe scurt presiuni *.
~ & i i n s i lichidul este in m i ~ c a r e ,deformatiile sale sint insofite de rezistente tangentiale, care depind dk viteze si frineazii miscarea, modificind re*
Asupra naturii fortelor de coeziune, norrnale, s-au facut nurneroase ipoteze, care se
pot grupa astfel: fortele repulsive, care ar fi cauza rezistentei la compresiune, s-ar datora
probabil unor fenornene de ordin terrnic, pe cfnd fortele atractive ar f i sau de natura gravitatiei
sau de origine electromagnetici. S-a Tncercat ~i pehtru lichide o teorie cinetici, aga cum s-a
fiicut cu succes pentru gaze, plecind de la observatia c i ~i In interiorul lichidelor se produc
. .rnigcgri
- de agitatie ale particulelor aflate Pn suspensie, rni~ciirilebrowniene.
In ceea ce prive~teviscozitatea, s-au propus de asernenea trei teorii principale: a) Teoria
lui Newton, dupi care viscozitatea ar fi un fenornen de atractie; b) Teoria lui Maxwell in
care se adrnite cii viscozitatea face s i apari diferenta dintre lichid ~i solid, datoriti vitezei
cu care se separi, sub actiunea unor forte, pirtile cornponente ale corpului (viteza de relaxare) ;
c) Teoria cinetici, dupa care viscozitatea este efectul unui amestec de cantititi de rni~care
(a se vedea In special lucririle fizicianului Brillouin).
partitia vitezelor. Aceste rezistente sint atribui te unei atractii intre moleculele
lichidului, numi t i viscozitate.
Fie intr-un curent lichid in miscare planul P (fig. 2
in care toate
punctele au vitezele paralele si egale V ~i planul P'paralel cu P 8i la distanta
Az de acesta, in care mole&lele au vitezele paralele ~i egale cu V
AV.
Conform ipotezei lui Newton,
intre doul supra fete egale,
situate in planele P ~i P', se
exercitl o fort5 tangentialii T,
proportionalii
cu suprafata a,
,
AV
cu vi teza de alunecare ~i cu
1'
Az
T
lim ;
T-
dV
P - r
(2-6)
p se n u m e ~ t ecoeficient de viscozi tate absolutii sau dinamicc, spre deosebire de
raportul v = - , tntre p si densi tate, care se cheami coeficient de viscoP
zitate cinematick
Ipoteza lui Newton isi giiseste confirmarea in concordanta rezultatelor
teoretice cu experienta.
AV
Gradientul vitezei -reprezintii deformatia in unitatea de timp a un,
'
Az
,ghiului drept xAB pe care-1 face la timpul t fata A B a unei particule, normalii pe planul P , cu directia vitezei. Intr-adevir, la timpul t
dt punctele
.A, B se afli deplasate in A' si Bf...astfelc i B f B " = AV At (pe cind A A ' =
--- BB"
= V At). Raportul
B'B" A'B"
= tg
Az
BA
fAfB"
n
+de deformatie a unghiului xAfB" = 2 ' datori t i viscozi t i t i i . Daci notim
cp
..
-?S<>.
4
%*
<--:
--.
.I
km
,?-.. , .
A?-
,i
21
*--
--
f ) = -'r .
<>
. .
1
- ,
v =
.-.
F T L-2
F L-4T2
= L2 T-1,
deci se exprim5 in unititi egale cu m2/s, iar in sisternul C.G.S. in cm2/s unitate,
denumiti si stokes.
~oeficientiide viscozi tate variazi in raport cu temperatura, scizind cind
temperat ura creste.
9
Tabela 2-3
Viscozitatea dinamicii a unor 1 ichide la diferite temperaturi
I
Substanfa
1
0"
Ap5 ..........
Aceton5 ......
AIcool etilic . .
Benzol ........
Glicerin5 ....
Fen01 ........
Alercur ......
Piridin ......
Sulfur5 de carbon ........
Tetraclorurii de
carbon ......
Toluol ......
Tetralin ......
Xylol
a.......
In kgf slmZ
,182
40
181
93
-
12,7
136
44
138
78
-
93
Poise-citegte puaz.
10"
2 0"
3 0"
4 0
50"
6 0"
Greutate
specif icZi
(18' C ) ,
kgf /m3
Variatia viscozititii lichidelor in functie de ternperaturi nu poate fi exprimati prin formule simple, de aceea se folosesc tabele de valori experimentale. Pentru uleiuri se obi9nuie~tea se calcula cu viscozitlti cinematice. D-5m in tabela 2-4 valorile lui pentru titeiuri
din diferite pgrti ale lumii.
Viscozitatea mercurului este printre cele mai mici.
Tabela 2-4
lo0
Rominia ..............
Trinidad ..............
Persia ................
Texas ................
Burma ................
87 500
57 400
28 100
-
20
38 600
7 200
13 000
1 690
30
36 500
20 200
2 300
6 500
1 060
40'
19 600
1 1 400
1 340
3 700
740
50
60
9 800
6 600
1 060
2 500
580
4 700
920
1 900
7
t.,.
-.
lo6 v
7,32 E
6,31
- - [m2Is1
E
(2-7)
?%,
=>:I*-.
.
t,;
-
-*.
.-.
\
'I
+Y
'i .,
4 .-.
-,
2>i
Tabela 2-5
Transformarea gradelor Engler in valorile coef icientulu i de v iscozitate
cinematic2 v, in m2/s
+.L-
Observatii ~i concluzii
, ,
'
#
-,.-
ir
l
:
\
,
w
'.
Hidraulica
Pentru a exprima legea tensiunii tangentiale la-un lichid-nenewtonian, gradientul vitezei se noteazii
7,
sub
dar in acest caz p nu rnai are acelea~idimensiuni fizice ca viscozitatea definiti prin legea
lui Newton.
2.1.5. Adeziunea
Intre un lichid gi un solid se dezvoltii la suprafata de contact forte de
atractie, numite forte de adeziune. Se poate verifica adeziunea prin unele experiente: un disc perfect lustruit se invfrtegte in jurul axei sale fntr-un vas cu
lichid. Se constatii cii lichidul cap5tii o mi~carede rotatie fn veciniitatea discului, chiar daci discul este numai in contact cu lichidul, fir5 sii fie cufundat
intr-fnsul.
S-a dovedit experimental, prin tuburi Pitot special construite, cii pin;
la distanta de ordinul unei sutimi de milimetru de la perete existii un strat de
lichid aderent, Pn repaus, chiar dacii lichidul este in miscare. Dar mi~carea
insiigi nu este influentati de adeziune, ei de viscozitate. ~ x d e r i e n t eanaloge s-au
ficut qi pentru gaze gi concluziile sint identice.
2.1.6. Capilaritatea
'Intre doul lichide in contact se exercitii in suprafata de separatie o tensiune uniform; a, numi t i tensiune superficialii, care se exprimii in kgf/m. Astfel
pentru a p i la 20" C, la aer, a = 0,0077 kgflm; pentru mercur la aer
25
Propriet&#ile f luidelor
tet**:
,,
.,-
I?.
$ 3 -
fy
?y
sf.
-.,.* , .
;<*
+--
..
z
i '
.>
*?;
K--,
i
.$.
$&
,t': 2,
%=
bi.
2-,
P.
Q
rtS
Lichidele absorb gazele cu care vin in contact, conform legii lui Henry:
Greutatea gazului dizolvat creste proportional cu presiunea, astfel cii
volumul gazului se menline constaht.
La temperatura o b i ~ n utii si la presiunea atmosferici, apa contine un volum
de aer egal cu circa 2 % din ;olumul s i u .
Dacii presiunea scade, o parte din gazele dizolvate se separi si in acelasi
timp se vaporizeazi ~i din lichid, mai ales dac2 presiunea scade i u mult sub
cea atmosfericii. In acest din urmi caz, degajarea gazelor se face violent ~i
ele formeaz2 impreuni cu apa o emulsie foarte compresibili care poate perturba
fn mare misuri 'fenomenele hidraul ice (cavitatia). Asupra fenomenul ui cavi tational se va reveni cu detalii.
'
I
-7..
.- - . -
* .-
+&
Tabela 2-6
ProprletPtile apei pure la presiunea de 1 ata
Temperatura
Greutatea
specific5
Y
kgf/m3
Densitatea
kgfse/m4
Compresibilitatea
1 0Bm2/kgf
Viscozitatea
cinematic3
Y
1 0%2/s
Tensiunea
superfic.
(la aer)
a
kgf / m
Proprietiitile lichidelor aritate mai sus sint comune ;i gazelor cu urmitoarele particulari t i t i :
Gazele ocupi - prin expansiune - un spatiu oricit de mare si au o compresi bili tate mare.
Volumul gazelor variazi foarte mult cu temperatura, la presiunea con,.
viscozitatea gazelor, aceasta creste cu temperatura.
stanta. I n ceea ce priveste
9
27
Proprietwile fluidelor
* 1'
y . , i
k.
'.&>
po = 1,712 40-6
, '
.\/
,'..
..
. . a
:;P' .
>. . .
Pentru viscozi tatea gazelor, Pn general, este aplicati formula lui Southerland :
'
y.
-
. \ .
6.:
+.
,.:.~ .
.:
A:.,.
..., . . .
+L ),
%..
-7:
$$
',
:.
3:
.?$'
Pt = Po
;
'
vg
,,;.<\
4, I.
C
1 + - 273
C
I + -T
' 9
. ..
.
,.
.
.
;. *. . . . .
fn care indicele t se referi la temperatura tC, iar indicele zero la 0C; in sffr~itC este o con-
'\
g.' .'>
-:
-+ ;
?f.'2.
Tabela 2-7
.-
;:.'..,,I
Aer ........................
Oxigen ......................
: Azot ........................
. Oxid. de carbon ..............
i Bioxid de carbon ............
73
Hidrogen
164
Metan CH,
225
Etilen C2H4
322
Propilen C3H,
C,H, (Hidrocarburi grele) -245 (in rnedie)
112
126
102
102
270
Gaz
Gaz
Tabela 2-8
Propr iet5t i le f izice ale aerulu i considerate la presiunea atmosferic5 normal5
Temperatura, "C
--20
y(kg/m3) ..............
........
P (kgf s2/m4)
10dp(kgf s/rn2) ........
v (m2/s) ..............
1,39
0,142
1,59
0,113
-101
1,34
0,137
1,65
0,121
1,293
0,132
1,71
0,130
lo0
1,24
0,127
1,77
0,139
20"
1,20
0,123
1,83
0,149
40"
1,12
0.1 14
1,95
0,170
60"
1,06
0,108
2,07
0,192
80"
0,99
0,101
2,19
0,217
100"
0,94
0,096
2,33
0,245
-:
Ecuatia caracteristica' a gazelor. Pentru gazele per fec te se apl ici legea lui
Boyle-Mariot te si Gay-Lussac :
:.
In care v,
sint volumele ce ocupi 1 kg de gaz la ternperaturile 0" resp.
0" C. Intre volumul specific astfel definit si volumul real a1 gazului de greut a t e G exist2 relatin:
>,
"-
'*
x --
'e,
,adiabat ici".
Legea lui Boyle-Mariotte se exprim2 si sub fcrms:
Gazul
x -
4,41
5,OO
3,53
3,50
3,46
4,23
3,50
3,50
1,293
1,250
1,396
1,401
1,407
1,310
1,401
1,401
Lucrul mecanic produs la expansiunea unui gaz se calculeazii din diagramii, cu formula:
L=
x-1
Yl
Fenornenul adiabatic in tervine la curgerea gazului prin sect iuni strangulam sau f n conducte de abur cu circulatie rapidi, daci sPnt izolate bine.
Pentru amestecuri de gaze se ia in calcul coeficientul
x=
nlYlcp1
n2y2cp2
nlylcvl
n,y,cv,
i n care ni este cota volumetric2 a fiecirui gaz din amestec.
29
Proprietwile f luidelor
Greutatea
molecular3
Greutatea
specific5
kgf /maloo
29
32
28
2
44
64
17
16
1,293
1,429
1,251
0,0898
1,977
2,927
0,778
0,777
~onstanta
C
X 3 -
cv
m 1c
29,27
26,50
30,26
420,59
19,27
13,24
49,79
52,90
1,40
1,40
1,40
1,407
1,30
1,25
1,29
1,31
36
1) Dac5 greutatea specifics a apei de mare este la suprafat5 - din.aceea a apei dulci,
35
ctt este la 8 000 m adincime?
dp = xdp, deoarece densitatea variaz5
Folosim ecuatia fizicii sub forma diferentialg P
dp
- = xgdz;
p2
1 - -1 - xgz
36
-- 1 028,6
35
Yo
y =
1 - xyoz
Po
~i
kgf /ms ~i x
48 10-lo m2/kgf,
g5sim la 8 000 m adfncime y = 1 070 kgf/m3 (s-a negliiat variatia lui g cu adincimea).
2) Care este greutatea specific5 a unui gaz la care se cunoa~tevaloarea constantei R
(temperatura 0C ~i presiunea 760 mm col. mercur).
pv = R T . fnmultind cu G ~i tinInd seama c5 V = vG
3) Ce greutate are 1 rn3 de aer la OC, la presiunea de 760 rnrn col. rnercur?
4) Cit oxigen ~i cit azot sint continute intr-o cantitate de 1 kg aer la presiunea atmos fericii?
- CEt este presiunea partial5 a oxigenului gi cit a azotului?
- Care este proportia in volume a celor dou5 gaze componente in unitatea de volum a
aerului?
Fie G, G1 ~i G, greutiitile aerului, oxigenului ~i azotului, p , p1 ~i p2 presiunile ~i R , R1
si R2 constantele gazelor respective.
Dupg legea lui Dalton:
apoi G = G1
GIw= G
+ G2 ~i
R - R2
R 1 - R2
= 29,27,
G2=G.
= 0,263 kg;
-R+R1
R1- R2
+ V,
V ~i G1
= 0,737 kg.
- Gay-Lussac:
+ G, = G,
rezulti:
= 52?90,.R2
(a),
29,27.
(arnestec) =
50.
Capitolul 111
."",
"1
*/
.
r
1
\-
..
w.
Studiul miscarii unui fluid se face, ca in cele mai multe probleme ale fizicii,
plecind de la e'cuatiile diferentiale ale miscirii, ficindu-se ipoteza c i fluidul
este format dintr-o infinitate dk particule infinit mici care se mentin in contact
prin actiunea si reactiunea unor forte. Nu se face nici o ipotezii asupra formei
si dimensiunii particulei, desi, spre deosebire de alte fenomene din fizica,
&xperientane deterrninii a admite cii particula elementar5 a unui fluid in miscare
nu este molecula, ci o particuli mai mare, formati dintr-un n u m i r maie de
molecule. Aceasta este desigur o ipotezi care are avantajul de a studia miscarea
fluidelor f5r6 a fine seama de anurnite misciiri de agitatie ale molec;lelor,
miscari care nu i n t r i in calculele hidraulick, cum ar f i miscirile browniene.
~ o i u ~aceasti
i
particuli este suficient de mici pentru a f i considerati in.
calcul ca un element infinit mic, ceea ce permite aplicarea principiului continuititii materiei.
Forma particulei ce se consider; in calcule si demonstratii este arbitrarii
si - d u p i cum se giiseste comod-se admit particule in formi de paralelipiped,
tktraedru, elemente d i cilindru (in cazul coordonatelor cilindrice), sfera sa u
orice forrne cui be.
7
3.1.2. Conceptii simplificatoare ale unui fluid. Modele mecanice ale fluidului
9
Studiul m i ~ c i r i i unui fluid necesiti - d a t i fiind complexitatea fenomenului - ipoteze simplificatoare in ceea ce priveste proprietitile fluidului
~i structura m i ~ c i r i i .Este adevirat c i fluiditatea, greutatea, viscozitatea ~i
cornpresibilitatea fluidului existi ~i actioneazi in orice m i ~ c a r ea unui fluid,
d u p i cum influenteazi si alte proprietiti, ca: adeziunea, capilaritatea etc.,
ins2 in mai mici misirii.
Sint totusi numeroase cazuri de misciri ale fluidelor in care numai f l u i ditatea apare ca proprietate caracteristici, celelalte pot lipsi in total sau numai
unele din ele. Se creeazi astfel diferite models uzecanice ale unui fluid, dupii
cum l i se atribuie un grup de proprietiti din cele mentionate. Astfel, modelul
cel mai simplu este a1 unui fluid lipsit de greutate, be viscozitate si incornpresi bil, avind ca singuri proprietate fluidi tatea, adici deformabiliiatea. Un
7
H idraul ilca
astfel de fluid este desigur fictiv, dar sint cazuri riumeroase de migciiri, anume
migccirile poten#iale definite prin existents unei functii de potential a1
vitezei, care pot f i studiate luind de bazii acest model simplificat. In naturi,
in tehnici se intilnesc m i ~ c i r ireale ale fluidelor, fn anumi te cazuri, cfnd distributia vitezelor si a presiunilor este aceeasi - sau aproape aceea~i- ca
. in cazul unei migciri potentiale. Mi~ciirile
potintiale servesc ins5 gi la studiul
miscirilor fluidelor reale, fntr-o prim2 aproximatie - uneori grosolani urrhind ca intr-un a1 doilea ,stadiu a1 studiului s i se considere si celelalte proprietiti ale fluidului real.
Un alt model este a1 fluidului perfect, care se consideri f i r viscozitata
si incompresibil, dar avind greutate. De cele rnai multe ori si fluidul perfect
boate f i studiat cu ajutorul teoriei mi~cirilorpotentiale. Pe'misura adincirii
studiului mi+clrilor se consider; viscozitatea, compresibilitatea etc. I n s i ~ i
not iunea de fluid real considerat5 in hidraulicii este tot un model incomplet,
simplificat doar fntr-o mica miisurii, ciici se fine seama de toate proprietiifile
principale, dar nu absolut de toate proprietiifile si nici de fenomenele secundare
care fnsofesc o miscare.
(De exemplu, i n lichid real contine gaze in disolutie care, degajfndu-se,
perturbi miscarea, sau un lichid care curge fntr-o albie cu o suprafat5 liberi
In contact i u atmosfera antreneazi dupii sine un curent de aer etc.)
Conceptia mecanicii a fluidului nu se deosebe~tede concepfia corpului solid
#elasticdeformabil decit fn ceea ce p r i v e ~ t econditiile de limiti, nu in ceea ce
p r i v e ~ t emigcarea unui element infinit mic, fntrucit si elementului de solid
real i se atribuie acelea~iproprietiti ca gi elementului'de fluid real: greutate,
+compresibilitate, rezistenfi la alunecare (corespunziitoare viscozitiifii) ~i deformabilitate. Deosebirea este rnai ales Pn ceea ce priveste deformabilitatea,
mult mai accentuatl la corpul fluid. De aceea, vom porrk la studiul mi~ciirii
~i a1 ecuaf iilor de miscare ale fluidelor de la conceptul rnai general de mediu
cont inuu deformabil ' pentru a stabili ecuatiile fundamentale valabile atft la
solide cit si la fluide, urmfnd ca specializarea sii se faci in capitolele urmiitoare.
?
Miscarea unui fluid are loc de obicei intr-un spatiu limitat; sint ins2 cazuri
cind sthdiul se face rnai comod considerind c i miscarea s-ar efectua fntr-un
spatiu infinit. Spatiul este limitat fie de pereti solizi, fie de alt fluid, fie de
acelasi fluid, printr-o suprafa{:a' de discontinuitate. Astfel, se poate consider; un fluid Pntr-un spatiu infinit (de exemplu aerul atmosferic) care are
o m i ~ c a r egenerali, iar Pn acest fluid se misc5 un corp solid (de exemplu avionul)
care antreneazi in jurul si in spatele s i i i o cantitate de aer separati deaerul
atmosferic printr-o supra fati de discont inui tate, sediu a1 unor fenomene speciale.
Clasificarea misciirilor se poate face dupii diferite criterii astfel:
a) Dupg forma'generali a miqdrii fluidului se deosebesc trei tipuri distincte: curenti care se transmit prin masa fluidi, m i ~ c i r ide agitatie si perturbiri cauzate de un impuls local.
Curentul se defineste ca o mas5 fluidi in care cea rnai mare parte a particulelor elementare pariicip2 la o miscare generalii care are loc intr-un spatiu
- de obicei - lirnitat. Individual, particulele pot avea si misciiri dupii alte
T
;
+
2
i
kt
%.
2$
$
*'
'
- '
. 2.
*-
r,
Curenfi sub formd de jeturi sau vine En interiorul altui fluid la care limita
domeniului este chiar suprafata vinei.
d) Din punct de vedere a1 desfiivuririi in tirnp a rniscirii, deosebim:
Migcarea permanentd sau stationard, la care, intr-un acelasi punct, determinat in spatiu, componentele vitezei fluidului sfnt constante timp. In acest
caz rimin constante in timp gi acceleratiile, presiunile etc.
Miscarea variabild, cind vitezele in acelagi punct determinat in spatiu
variazi 'de la un moment la altul. Totodata variaz5 si acceleratiile si presiunile
in punctul considerat, de la un moment la a1t ul, iar haci curentul e k e cu supraf a t i liberi, variazg in timp gi forma acestei suprafete.
Mi~areasemipermanentd la care vectori i vi tezelor au directii f i xe in fiecare
punct din spatiu, insi intensititi variabile cu timpul. Un exemplu de acest
fel este mi~careavariabili a unui fluid fntr-o conduct5 fix5.
Migcarea uniformd care este un caz particular a1 miscirii permanente,
vitezele fiind nu numai constante in timp, dar si egale ca ihtensitate in toate
punctele.
Clasificirile precedente se referi la structura geometrici. Urmeazii o ultimi
clasificare rela t iva la ins;$ structura fizici a miscarilor, clasificare ce se impune
la studiul miscirii fluidelor reale.
e) Mivcgri laminare vi rnivcgri turbulente - valori critice. F i i ~ f n d u - ~ ~
observatii asupra miscirii lichidelor in conducte, s-a constatat c i daci diametrul tubului si vi t<za medie a lichidului sint destul de mici, lichidul se misci
in fire paralele, 'traiectoriile part iculelor nu se incruciseazi fntre ele, deci curierea se face in straturi paralele (,,lamina6'in latineste
' inseamnii strat, fir8 amestec
intre straturi) si de aceea o astfel de miscare s-a numit in regim laminar
sau regulat sau in regimul lui ~oiseuille,dupii numele unui medic francez
care a studiat-o pentru prima oari mai aminuntit. Fenomenul descris se poate
invedera cu ajutorul unui dispozi tiv experimental , datori t lui Reynolds,
(fig. 3 1 , care consti intr-un vas cu lichid la care se racordeazi un tub de
sticli previzut la capitul din amonte cu o pilnie de 'racordare, iar lacapitul
aval cu un robinet pentru reglarea vi tezei lichidului in tub. Se face s i curgi
lichidul cu vitezi constanti, in care scop nivelul lichidului in vas este mentinut
constant cu ajutorul unui preaplin. Dintr-un mic rezervor cu lichid colorant,
acesta coboari printr-un tub subtire spre a pitrunde printr-un injector fin
(tub convergent) in tubul de sticli. Materia coloranti poate f i solutie de hipermanganat de potasiu, sau de anilini sau eozini (cerneali rosie), sau cerneali
neagri. Firul de lichid colorant injectat paralel cu axa tubului se mentine
drept si subtire pe toati lungimea tubului, ceea ce dovedeste cii lichidul colorant
nu se hrnesteci cu lichidul din tub, atit timp cit se meitine regimul laminar.
Daci, printr-o deschidere a robinetului, vi teza in tub creste, firul colorat,
la un moment dat, se indoaie in mai mu1te locuri, devine sihuos, se i n g r o a ~;i
daci viteza este suficient de mare, firul incepe sii se destrame in mai multe fire
mai subtiri care se incruciseazi, se intretes, iar dupi un scurt parcurs masa
lichidului se coloreazii uniform. Miscarea a trecut din regim laminar in regim
turbulent.
La canalele cu suprafati liberi, cind apare turbulenta, suprafata apei
nu mai formeaz; o oglindi perfect netedii ca in miscarea laminar;, iar imaginile reflectate se deformeazi ~i joaci.
9
.'-
p&-C -.
t.%;
4-;
k,,
2
t.i-
tufbu/cn1
..
:.-
'<
- ..
.4
\,
-2
-!
8
dat Pn fluid, unui curent in regim laminar sau rezistenfa la inaintare a unui
corp mobil cufundat intr-un lichid in repaus, este, la viteze mici, proportionali
-cu viteza. Tot astfel s-a stabilit c i Pn regim turbulent rezistenta in toate aceste
cazuri de migciri este proportionalii c; pitratul vi tezei relative.
Printr-o serie de experiente ficute cu diferite lichide, cu tuburi de diaa e t r e diferi te si variind si vi tezele lichidului, Reynolds a demonstrat (in 1883)
cii natura regimului de miscare - laminar sau turbulent - depinde de toti
acegti trei parametri : vi teza medie, diametrul ~i viscozi tatea, si anume: trecerea misciirii se face din regim laminar Fn regim turbulent cind, date iind
diametrul ~i lichidul (viscozi tatea), vi teza medie trece de o anumi tii valoare
cri tici"; de asemenea cind, date fiind viscozi tatea si vi teza, diametrul trece
de o anumi t i valoare ,,criticii" a diametrului ; in s f i r ~t icind, date fiind diametrul
~i viteza, viscozi tatea scade sub o anumi t i valoare ,,cri tici". Aceste rezultate.
au condus la formularea unui numiir cri terial nedimensional, desemnat cu literele Re, care depinde de cei trei parametri sub forma:
9
:
i
99
--
.
L
-
Vcr = Re,,.
-;
dcr=Re,,
-sl
'
Vd
v,, - -
RL
9
Re,, = 2 320 reprezinti valoarea critici inferioari sub care nu poate exista
miscare turbulenti, dar regimul laminar se poate mentine si pentru valori ale
lui Re > 2 320, in anumite conditii. De exemplu:
- la conducte cilindrice foarte lungi- Re,, = 2 500;
-la
tuburi convergente Re,, > 2 3 2 0 , dar cele divergente au
Re,, m i n < 2 300;
- in conditii speciale, cfnd se eviti orice cauze de perturbare (ca zgomote,
trepidatii, neregularititi in peretii tubului), $i in tuburi convergente s-a putut
realiza menfinerea regimului laminar chiar pentru viteze de 25 x V,, , fnsi
Sn conditii de instalabilitate.
9
*--
%, - supr/afati. Raport ul dintre forti si suprafata corespunzii toare se cheami ,,tensiune" (in sens general) sau ,,efort6, avfnd'dimensiunile FL-?
Este de remarcat ci.pe cind la corpurile solide exist5 forfe de frecare interna
.
$i pe contur atit in repaus cit si Pn miscare, la fluide, fortele de frecare apar
.
numai in timpul miscirii. ~otAdatii,lifluide, tensiunile normale se consider2
. numai de compresiune (,,presiuni"), deoarece tensiunile de tract iune sint negli+ - ' jabile. f n sfirsit, sistemul este deformabil, condifie necesari pentru producerea
fortelor de frkcare.
-t
In afarii de aceste forte de tensiune care asigura' continuitatea mediului
-. material, se admite c i mai actioneazi asupra part~culelor,fortele masice, pro-.
portionale cu masa particulelor, forte datorate unui cimp de forte de atracf ie,
'.- cum este greutatea (cimpul newtonian) sau fortele de atracf ie magnetic2 .
Forta masici, raportat5 la masa c5reia-i este aplicati, se numeste ,,forfa masic5
specifici"
~i are dimensiunile unei acceleratii (LTB2)).
0 a treia categorie de forte intervin numa'i in timpul si atit timp cit
.particula este in miscare si supusii unei accelerati i . ~ c e s t e asint
'
forlele de
inerlie, avind inten'si tat& = mas2 x acceleratie si sens contrar vectorului
acceleratie.
,
~ r i c em i ~ c a r ea unui sistem continuu poate f i deci exprimati printr-o
.
*ecuatie de echilibru intre suma fortelor masice, a fortelor de tensiune si a for.telor de inerfie.
t*
,< i d
L.
&
rr
:'
'
7.
k
%
d.-
l-
1,'
"
a,
38
Hidra u.li,ca
directia cu care efortul este paralel ; de asemenea, se considera eforturi tangentiale 7 notate cu un dublu indice, prima literi reprezentind directia normalei la fata in care se cuprinde - iar a doua literi directia lui 7 (de exemplu, T,,). Cele Sase miirimi ale lui T se reduc fnsi numai la trei mirimi dist incte, cum se poate usor demonstra aplicind teorema momentelor. Astfel :
<,
X p dx dy dz-a,
p dx dy dz
p ( X - a x ) dx dy dz.
Efectuind apoi proiectiile, pe axa Ox, ale fortelor de presiuni normale pe cele
doui fete paralele cu yOz, se obtine: .
- Px dy
dz
+ (pX+ dpx
dx) dy
dx
dz
= dpx
dx
dx dy dz.
Singurele forte care mai dau componente paralele cu Ox rezulti din proiectiile
fortelor tangentiale:
- pe fetele paralele cu xOy:
T ~ xdx
dz
+ +
(T~,
dTyx
dy) dx dz
dy
"YX
dy
dy dx dz.
Da
Dt
- - , componentele ei fiind
Acceleratia se poate scrie - dt
pe cele
trei axe:
Acestea sint derivate substantialel, iar calculul lor dezvoltat se face tinind
seama c i vitezele sint functii de t , x , y, z. Astfel:
Ast fel :
r4
Fig. 3-3. Starea eforturilor
111
Deoarece cregterile d x , dy, dz care intri tn expresiile dezvoltate ale acestor derivate
reprezinti componentele deplasgrii particulei tnsegi, adici a substantei, derivatele se numesc
substantiale.
40
Hidraulica
.. - .
T,d~ dz
Tx d Q
6,x),
cos
2
-
- p (F - a ) dx dy dz
6
- T,
= T x cos
(n, x)
Inlocuind in
- (3-3) pe Tx,T y si 7,
prin componentele lor
proiectiile lui 71n pe axele de coordonate:
A
T,,
TnY
=Txy
+
cos (n,x) + p,
cos (n,x) +
px cos ( n , ~ )
Tnz = T x z
T~~
Tyz
+
cos (n,y) +
cos (n,y) + p,
cos ( n , ~ )
si
9
cos ( n , ~ ) ;
Tzy cos (n,z) ;
7,
se obtin
T,,
(3-3'
cos (n,z).
liniare +i omo>
Din ecuatiile (3-3') rezultii c i Tnx, T,, $i Tnz sint functii
gene de componentele tensorului efortului in punctul A .
Aceste ecuatii servesc:
.
- pentru a tine seama de conditiile la periferia suprafetei care limiteazii
sistemul continuu in mi~care;
- pentru a afla distributia eforturilor in jurul unui punct, Pn care caz
reprezentarea cea mai sinteticii se face cu ajutorul cvadricelor directoare.
Nofiuni f undarnentale qi ecuaf iile generale de migcare ale unui medlu conthuu
41
Capitolul IV
Hidrosfatica
p, cos (n, x)
p,
p, = p
(4-1)
p ( X d x + Y d y + Z dz)
= -ddp x +
dx
-ddp y f
dy
dp
-dz,
dz
de unde rezulti:
Se atrage atentia cii Pn ecuatiile (4-2) s-a adoptat pentru presiunile p, dirijate de la
adicii opus semnului ce fusese adoptat in ecuaexteriorul spre interiorul particulei, semnul
t iile generale de mi~care(3-1) ale unei particule elementare dintr-un mediu continuu.
** Leonhard Euler - matematician ~i fizician, niiscut la Base1 la 15 aprilie 1707,
mort la Petersburg In 18 septernbrie 1783. A primit de la tat21 s2u Paul Euler prima fnvgtiiturii in matematici. La Universitatea din Base1 a fost elevul l u i J . Bernoulli ~i a fost prieten cu N. ~i D. Bernoulli. A studiat qi teologia, lirnbile orientale qi medicina. Prin Bernoulli,
care fusese chemat de Ecaterina I la lnfiintarea Academiei din Petersburg, a fost Pndemnat
~i Euler sii rneargii la Petersburg En 1727 unde a obtinut in 1730 functia de profesor de fizicg
pe care a schimbat-o Pn 1733 cu aceea de profesor de matematici superioare. In 1741, la chernarea lui Frederic cel Mare, a plecat la Berlin, unde a fost numit Pn 1744 director a1 clasei
de matematici a Academiei. In 1766 s-a fnapoiat la Petersburg.
Lucriirile lui Euler sint foarte numeroase in toate domeniile matematicii, astronomiei
qi fizicii. Mai rnult de jurnitate din publicafiile Academiei din Petersburg din intervalul
1727-1783 sint concepute de el, iar la moartea sa a mai lgsat 200 lucrgri netipgrite, pe care
Academia le-a publicat ulterior, treptat. Academia de $tiinte din Paris, care 1-a numit membru, 1-a premiat de zece ori.
Principalele descoperiri in hidraulicii sPnt: ecuatiile generale ale migcgrii fluidelor perfecte, legile hidrostaticii, teorernele impulsului, teoria general5 a turbinelor, construct ia unei
turbine hidraulice.
Lucrlri mai cunoscute, in afari de memoriile publicate in analele Acaderniilor :
Methodus inveniendi lineas curvas maxime rninimive proprietate gaudentes (1744)
Introductio in analysim infinitorum (2 vol., 1748)
Institutiones calculi differentialis (1755)
Institutiones calculi integralis (4 vol., 1768-94)
Principes g6n6raux du mouvernent des fluides, M6m. Acad. Berlin (1755)
Continuation des recherches sur la theorie du mouvernent des fluides, M6m. Acad. Berlin (1768-1770)
Introduction dans l'algebre (2 vol., 1770)
Theoria rnotuurn planetarum et cometarum (1744)
Mechanica sine motus scientia analytice exposita (2 vol., 1734)
Lettres ii une princesse allemande sur divers sujets de physique et de philosophie (3 d . ,
1765-72)
Sot.
elvetianii a cercetgrilor naturii a editat opera lui Euler, in 1911, in 45 volutne.
,
+,
Aceastii ecuatie poate fi interpretatii ast fel : Lucrul rnecanic virtual elernentar a1 forlei masice este egal cu lucrul fortelor etastice.
- Dacii lichidul este omogen ~i se neglijkazii micile diferente de densitate
datorite variatiilor presiunii ~i temperaturii, putem considera p = const,deci
membrul fntii a1 ecuatiei (4-3) 'este o diferentialii exactii. Pe de altii parte, se
pot usor verifica urrnitoarele relatii deduse prin deriviiri partiale ale ecuat i i lor i4-2) :
sau
t. = grad p
45
Hidrostatica
Xdx
+ Ydy 4- Zdz
= -dU =
0,
- -
deoarece U = const. Cum si ds nu sint nule, trebuie sii se anuleze cos (F, ds),
deci forta F trebuie sii fie perpendicularii pe direcfia & a deplasiirii pe suprafata
echipotentialii, oricare ar f i directia lui ds.
c) Sensul fortei F este acela care corespunde descresterii potentialului,
deoarece d L = - d U ( L fiind lucrul mecanic elementar
fortei F).
d) Suprafetele echipotentiale nu se taie intre ele, ciici ar Pnsemna ca
.En acelasi punct sii fie doui presiuni diferite, ceea ce este contrar teoremei
precedente.
e) Dacii o suprafati echipotentialii este izobarii, densitatea pe suprafati
este constanti. Tntr-adevir, dacii intre douii puncte situate pe douii suprafete
&hipotentiale vecine avem, conform ipotezei
9
+ pU = const,
-c
deoarece
G
-
= g,
~i este indreptatii
dupii verticalii,
t22
-gn-dz
U =gz
+ const.
= const
sau
Aceasta este ecuatia de echilibru a fluidelor grele si ea se poate obtine uSor
~i direct, considerind solidificatii
o prismii de secfiune dreaptii dQ,
(fig. 4 ) mirginitii la capete'
de douii baze oblice de arii dQ1 ,
dQ, pe care se exercitii presiunile unitare p, ~i p,. Se proiecteazi pe axa prismei toate
fortele care actioneazi asupra ei :
greutatea prismei de lungime I ,
avind greutatea specifics y si
fortele de presiune pldQl si
p2dQ2, normale pe bazele prismei. Presiunile pe peretii lateFig. 4-1. Echilibrul unui element de fluid greu
rali dau proiectii nule. Rezulti
aceeasi Iege (4-7), care d i distributia presiunilor in masa fluidului.
9
Consecinte :
9
P i - Pa = Y ( ~ 2 - ~ 1 ) ,
adici diferenta de presiune este egalii cu greutatea unei coloane de lichid
avind ca iniiltime diferenta de iniiltime (2, - 2,) si o sectiune dreapti egalii
cu unitatea de suprafati.
b) Suprafata liberii a unui lichid este orizontali, ciici dacii p, = pz = presiunea atmosfericii, zl = z,. Bineinteles, suprafafa s i nu fie prea mare,
cici atunci fortele G nu mai sint paralele.
c) Suprafetele izobare sint orizontale.
47
Hidrostatica
++
1 000 kgf
= 0 , l kgf/cm2 m.
10 000 crn2 rn
-+
8 .
-'
fafa de contact cu atmosfera) se cheamii planul de apii sau luciul apei, sau
PB = Po f Y1
+ yB
(2' - 2")
+ y3
(20 - 2')
(2''
+
-
2,).
- --
-' 7
- - -
Hidrostatica
relativi, sau inchis, ca piezometrele (2) din figuri ~i in acest caz tubul
trebuie s i fie destul de lung pentru ca la partea superioarii s i r i m i n i un
spatiu vid. Piezometrul inchis misoari presiunea absoluti.
La montarea piezometrelor se iau urmitoarele precautii care inlesnesc
o misurare corecti:
- Tubul transparent, prin care se c i t e ~ t ela scali nivelul lichidului,
trebuie sii fie calibrat uniform, avind un diametru de cel putin 2 cm, pentru
a se evita erorile datorite urcirii lichidului in tub peste nivelul hidrostatic,
produsi de tensiunea capi lari .
- Scala trebuie sa a i b i diviziunile trasate cu precizie, orizontale, si
cit mai apropiate de tub.
- Tubul s i fie perfect curat.
- Linia vizuala sa fie orizontali, tangent2 la meniscul din tub, in
axa lui.
In sfirsit, tubul piezometric inchis nu se racordeazi la partea superioari
a vasului iichis, unde se produc ingrimiidiri de gaze si vapori, care ar putea
falsifica rezultatul citirii, ci la un perete lateral.
In figura 4-4, a piezometrele misoari o presiune mai mare ca presiunea
atmosferici ; in figura 4-4, 6 se misoari o presiune inferioari presiunii atmosferice (vacuum partial) fie cu ajutorul unui piezometru deschis (1) in care
se constati o coloanii de lichid de-h metri, fie cu un piezometru inchis (2)
in care se observi o coloani de H metri f a f i de cota punctului B, astfel c i :
9
p~ (relativ) = - yh;
pB (absolut)
y H ~i
Hidraulica
lui tinde a deveni circulars, iar axa tubului tinde a deveni 'rectilinie.
Capii tul A a1 tubului, depiirtindu-se de centrul ircului, deplaseazii un sector
dinfat, in jurul centrului s i u C ~ i prin
,
intermediul unei rotife 0 angrenate
cu .sectorul, un ac se mi@ in fata unor diviziuni. Acest manometru 'este
etalonat cu ajutorul altui manometru de precizie (cu mercur).
- Manometrul cu membrane. I n locul tubului arcuit se intrebuinfeazii
uneori o placii flexibilii care se deformeazii prin actiunea presiunii, iar deformatiile se transmit la acul indicator sau inregistrator printr-un dispozitiv
analog cu cel a1 manometrului Bourdon (fig. 4-6, b). 0 variant; a acestui
manometru este manometrul cu burduf (fig. 4-6, c).
Manometrele metalice trebuie etalonate periodic.
Manometrele, cind se fntrebuinteazii pentru miisurarea presiunii atmosferice, poartii numele de barometre.
d) Tubul piezometric diferential. Pen tru miisurarea di ferentei de presi une
din douii vase continind a c e l a ~ i lichid se foloseste dispozitivul din figura 4-7:
un tub de sticlii indoi t in formii de U risturnat iste racordat cu ambele capete,
'
prin tuburi de cauciuc sau de metal, la cele douii vase. In partea superioarii
a tubului este prinsii o cantitate de aer care se poate regla cu robinetul R.
Dacii la fiecare vas am racorda cite un piezometru inchis, lichidul s-ar
ridica in fiecare tub la o iniilfime h,,
respecti+ h,.
Din cauza presiunii p a aerului inchis in partea curbatii a tubului, aceste
iniltimi vor fi mai mici C U Ep, fiind
Y
PI - y h ' i - P ;
P2
yh"
+ p.
'
sinx
'
- M icrornanometrul cu
__
h'
:-
A' = - - 4
----
--
= y'h'.
[:
'1
-(y+y')+y-y
apoi :
Ap = yh = h'y'
Ap=
yh
i--ii--li
r'
:A
+ yh = p + y'h';
-2.
Dacii lichidele din recipiente slnt apii pur2, a cirei greutate specificii la 20C
este 998, qi anllini purii a ciirei greutate specific5 la 20C este 1022, avern:
qi dacii presupunern
0
1
giisirn Ap = 44 z,
100 '
- --
P
1 000
, deci sensibili-
- Pentru
R = R o (1 + 2 , 2 * 1 0-6
pat).
53
Hidrostatica
"4'"
--f
.-.
.
...
..
-
Pa
Daci suprafata apei este
=
P
a
F
v
S
-intr-un spafill inchis (de exemplu
F I
intr-un tub piezometric inchis),
evaporarea apei se produce pinii
---- -- - la saturatie, iar vaporii exerci t i
o presiune depinzind de tempeFig. 4- 1 1. Misurarea
raturi,
indi ferent de prezenf a Fig. 4- 10. Manometru pen- presiunii vaporilor
tru presiuni mari
saturati
sau absenta vreunui gaz (sau aer)
in s ~ a t i u linchis.
Daci n o t i m cu p, presiunea vaporilor saturafi (fig. 4-11), nivelul la
care se ridici apa intr-un piezometru Tnchis nu este -&deasupra suprafefei
Y
Pa
PV
libere a apei in atmosferi, ci ---.
--
54
Hidraulica
Tabela 4-2
Presiunea atrnosfericg la diferite altitudini
(760 mm Hg = 10,333 m ap5)
A l t i t u d i n e m.d.M.
20
340
680
Presiunea atmosferic5 in mm Hg
762
760
730
700
670
A l t i t u d i n e m.d.M.
Presiunea a tmosferic5 fn mm Hg
640
610
580
550
520
490
4 000 5 000 6 000 7 000 8 000 9 000 10 000 12 000 15 000 2 0 0 0 0 30 000
461
403
352
306
266
230
198
146
89,7
41,O
8,6
I -
Hidrostatica
'
55
De exemplu: pentru-
L
1
10, F,
-(?) 30
= I
2 e 2 0 k g f= 45 tf.
7T
hn
AT - 4
Ap= XT
0,00005 V
- d2
Pe lingi aceleasi
v
date din exemplul precedent, - f i e V = 15 000 crn3,
a= 5 cm, h = 1,2 em, n = 10 ture, a .= 3 0 c m ; . ob-tinem Ap = 315 at
~i A F = 222 tf, la
care se adaugi forta
de presiune initial;
calculati in aplicatia 1
la 45 tf, deci in total 267 tf. Forta care
la
trebuie aplicatii
volan se obtine calculind lucrul mecanic
penttu o fnvirtituri :
,
Rezultii T = 33 kgf.
In reali tate, din cauza
C-
Presiunea Pn lichid p
44
.
nd2
=-
este ph, iar forta de frecare corespunzitdare yph. Momentul fortelor de frecare
pe intreg perimetrul garni turii :
Hidrostati'ca
5) Un manometru cu coloane multiple (fig. 4-16) a fost intrebuintat de Kan~erling
Onnes pentru a rnisura presiunile rnari ale gazelor. Prin robinetele r, r ' se introduce aer comprirnat la presiuni convenabile pentru ca s i fie cit rnai bine utilizate coloanele cu mercur. Neglijind greutatea aerului inchis in coloane, putem scrie, y fiind greutatea specifics a rnercur~!lui:
p~ = pB' = po
+ yh (po = pres.
atrnosferici) ;
.e
p l u t e ~ t ecu carena minimi. Pentru a f i scoborit, se pompeazi a p i in compartirnentele B ~i C pin5 la nivelul y deasupra fundului. Apa i n t r i si in A,
comprirnind aerul prins iniuntru. Pentru urcarea docului, se evacieazi cu
pompele apa din compartimente. Ce relatie existi la un moment dat intre
iniltimile x ~i y ?
Dacs p estebresiunea aerului comprimat in A , existi relatia:
+ +
8) Fintina lui Heron. Vasul A , plin cu lichid, este fn cornunicare cu vasul N prin tubul
vertical (fig. 4-19). Aerul din vasul N este in comunicare cu aerul din vasul P prin tubul
vertical CD. In s f i r ~ i t lichidul
,
din P este h comunicare cu exteriorul prin tubul vertical EF.
Intre presiuni exist5 relatiile:
59
Hidrostatica
Acela~iprincipiu st5 la baza dispozitivului din figura 4-20 care s e r v e ~ t ela scoaterea
apei dintr-o mini. Apa se colecteazi in rezervorul subteran B, din care se umple intermitent
recipientul P. Dupii umplerea acestui vas se inchid robinetele I?, K ~i G ~i se deschid robinetele S ~i T. Dintr-un rezervor situat in A , la o iniltime h > h', i n t r i apa In N comprimlnd
aerul tn N gi tn P la presiunea p, + y h. Apa din P este astfel impins5 prin tubul EF la exterior, tnvingtnd diferenta de nivel h - h'. Prin aceast5 functionare, vasul P se g o l e ~ t e~i N
se umple. Se deschid robinetele G ~i R pentru golirea vasului N gi umplerea vasului P. Acest
dispozitiv a fost folosit uneori, atunci clnd se dispunea de o cantitate mica de apii sub
presiune.
a) Rezultanta acestor forte elementare, numitii forta de presiune totala sau impingere absolutii pe suprafata Q, este normal5 pe suprafata Q
~i mgrimea ei este:
Dac5 hot5m cu zG ~i z)G ordonatele centrului de greutate G a1 suprafetei Q , paralele cu axa Oz, respectiv O'z', avem:
z
\
z' sin a si P
9
\ yz' sin
,Q
deoarece
y sin a zI2dn
2,. =
C
YZ;J
R sin u
)
z '2dQ
zl,n
Hidrostatica
ti!
Numiiriitorul este momentul centrifuga.1fat5 de axele Oyz'. Daci axa Oz' este
p a principal; de inertie, rezultS c i y z f d Q = 0 , deci punctul C se afll pe Or'.
- b
ZG - -
- h .
ZG - 3
ZG =
- 2b
3
zC - -,
Z c - -,
d)
=
e)
2
yyr3;
P
a (bh -/-
=~
$1;
--- Z G = h $ - - ;b
3 x
2
ZG - 4 Y .9
h;
zc=h+--;
r2
4h
ZC---
3nr
16
zc
=h
b
b2
-+-+
2
12 (h++)
0'
-+
'
Hidrostatica
63
in care Q, este proiectia pe planul yOz a suprafetei totale a peretelui a, iar z,,
este coordonata paraleli cu axa Oz a centrului de greutate a1 suprafefei
A ~ a d a r , componenta P, este egala' cu greutatea unei coloane d e lichid 2;
secliune Q, si avind ina'ltimea egal6 cu adincimea sub planul de apd a centrului
degreutate a kuprafetei Q:. Forta P, se aplicii in centrul de presiune a1 suprafetei plane OX.Tot Lstfel:
PY
y i z d Y~= yZGyQy.
Apoi :
P,= y j z d Q , ,
suprafetele d a y si d a , fiind proiectiile lui dL2 pe pianele xOz ~i xOy.
~ b s e r v i mc i , in particular, P, = G,
greutatea lichidului cuprins in cilindrul Fig. 4-25. Simplificarea calculului la pereti
care are ca directoare conturul lui Q ,
curbi
iar ca generatoare, verticalele care intilnesc conturul lui a, limitate de suprafala
~i de planul de apa'.
Consecinta'. Fie un perete plan previzuf cu un intrind cilindric (fig. 4-5).
Presupunem ' p ~ a n uneintrerupt
~
insi plin cu un lichid de greutate fictivi - y.
Presiunea pe partea curbi A B C va f i rezultanta intre impingerea F, socotiti
pe planul AC (fictiv) gi greutatea ce l i p s e ~ t e- G, a lichidului din intrind.
cerc.
0 altii metodii pentru a obtine rezultatul este indicatii in figura 4-26, b.
P , este impingerea pe planul fictiv AB, 7, este greutatea lichidului cuprins intre arculysi coarda AB, care se scade din PI. Impingerea -rezul tantii
este R = Fl- P,.
2) Tub circular supus
la presiune interioarii uniform& Fie un tub de diametru interior D, de l m
lungime si avind grosimea
peretelui e (fig. 4-27). Presiunea interioarii fiep(tf/m2).
Solidificiim jurniitate din
lichid ~i sectioniim tubul
dupii a c e l a ~ iplan diametral
Fig. 4-27. Presiunea pe peretele unui tub cilindric
orizontal. Pentru echilibru,
.
trebuie introduse presiunile
;lichidului suprimat asupra celui riimas ~i doui forte de tensiune' T, reactiuni ale jumiitiitii tubului suprimat asupra celui riimas. Trebuie ca fortele
.acestea sii se echili breze, adicii :
9
.
Dacii p este dat in atmosfere si D ~i e in centimetri, formula riimine
.aceeasi. Formula este valabilii numai pentru pereti subtiri .
- Dimensionarea tubului. Deoarece conducta este supusii in timpul
.exploatiirii si la alte forte, datoritii fie modului de rezemare, fie impingerii
laterale din partea piimintului, la forte dinamice sau la forte datorite vari,atiei de temperaturii etc., se obisnuieste a se lua rezistenta admisibilii mai
micii decit la constructiile static;' obiinuite; astfel, dacii tubul este de otel
moale, se ia a, = 800...I 000 kg/cm2 si se adaugii si 1,5-2 mm spor de grosime, pentru ruginii. Formula practich de dimensibnare va fi, deci, pentru
.otel moale:
9
Hidrostatica
= yxab (h
+ b),
b) t r i u n g h i o a r e c a r e (fig. 4-30).
D a d suprafata triunghiului o
repartizim in trei mase egale, concentrate in mijloacele laturilor,
aceste mase au acela~i baricentru,
-.
66
Hidraulica
5 ) Determinarea fortei de presiune rezu.Itante si a punctului .ei de aplicare pe peretele despgrtitor a douP bazine (fi g. 4-3i).
a) Se compun impingerile
~i & ale lichidelor
din fiecare bazin (pe unitate
de lungime de perete transversa 1) :
a) Se determini
centrele de presiune ale
blocurilor GI, G2....G6.
b) Se determini
centrele de presiune ale
presiunilor apei de pe
fiecare bloc, ceea ce
revine la determinarea
centrelor de greutate
ale trapezelor In care
se descompune diagrama presiunilor. 0 constructie graficii, demonstrats de prof
Germani, este urrnii-
&
--
P I = P2 = P,=
1 =-yh.
fi
AB.
FF' BF FF'
----
BF~yh 2 AB
BF
1 ~7
=- B A 2 .
- - *yh
F F ' = BF
AX etc.
Aceasti Pmp2rtire poate servi la constructia rational2 a unei stavile. Astfel, peretele A B
fiind format din dulapi sau din tola rnetalici, acesta i$i g2segte sprijinul pe trei grinzi I orizontale avfnd toate acelagi profil $i solidariza te cu peretii transversali.
8) Pe fundul unui rezervor (fig. 4-34) se glseqte un sfert de cilindru de razl r, $i lungime I . Sii se giiseascii presiunile pe suprafata curb5 a cilindrului, vtiind c l nivelul lichidului
este h(rn), deasupra fundului.
1 !\
F = - P tga =
2
pb
4 cos a
da
ia valoarea minim2 cind - - 0, adicl:
sin4 a
COS"
bQ
--.
-
4W
R
Fig. 4-35. Aplicatie : Presiunile
pe pirtile buscate ale unki ecluze
69
Hidrostatica
+ +
a1 , h, = a2 rezulti
sau, Inlocuind pe h, = sin a
sin a
.a%
Q + y - ( 3 6z f
a2
a:
sin
- ) =a Y T [ 3 z + 2 ~ + *sin
) ,a
sin a
apoi a,
a, = I = A B .
Din aceste doui ecuatii rezulti a, ~i a, care determini pozitia axei 0.
12) Sii se determine rezultanta presiunilor pe peretele interior a1 unui semi-tor (fig. 4-38),
situat In plan orizontal, ~ t i i n dc i ?n interiorul torului presiunea este constanti vi egalii cu p .
PX = p [2R 2r f xra - (2R 2r - xr2)]= 2n pr2.
d-
--
--
,-
--
71
Hidrostatica
C-
ExperientB. fntr-un vas inalt, plin cu lichid (fig. 4-42), introducem un balon rnic de sticli nurnit ludion (dricugor). Acesta este previzut cu un orificiu la partea inferioarii gi este lestat astfel ca centrul
s i u de greutate s i fie cit rnai jos. Corpul este plin cu aer ~i destul de
ugor ca s i se ridice la suprafata lichidului. Daci prin apasarea unei membrane rn, in contact cu lichidul, mirim presiunea acestuia, lichidul
intri prin orificiu, in ludion, fl ingreuiazii $i acesta se scufundi. Daci
incetam apbarea rnernbranei, aerul cornprirnat in bigica ludionului
expulzeazi lichidul gi uaureazi ludionul care se ridici iarigi la supra.fatii. Ludionul nu poate rarnlne in pozifie interrnediari, ci numai la
suprafati sau numai la fund.
Fig. 4-42. Aplicatie:
ludion -submarin
0 proprietate analoga are submarinul, care este mentinut in echilibru la adincimea voita, mai ales prin func-
*-
Hidrostatica
734
P = vy.
Sii studiem pozitiile de echilibru ale unui plutitor de greutate
constanti G (fig. 4-44). Fie,
pentru pozitia verticali a navei,
centrul de greutate G si centrul
de carenii C. Daci nava i e inclini
cu unghiul a, planul de plutire
iapozitia H'K' (in figurii, desenim
planul de plutire inclinindu-se cu
unghiul a, vasul stind pe loc,
ceea ce echivaleazii cu o inclinare
reali a vasului in sens invers
acelor ceasornicuIui) . Tmpingerea
apei trebuind s i riminii constant6
- pentru echilibru - trebuie ca
volumul HIH' s i fie egal cu
KIK-'. Vom demonstra c i dreapta !,Fig. 4-44. Conditiile de stabilitate ale unui plu-.
ti tor (schema)
de intersectie a planurilor de plutire trece prin centrul de greutate a1 ariei de plutire. Intr-adevir, elementul de volum la distanta
x de punctul I, situat pe dreapta de intersecfie, este x dQ tg a, iar suma volumelor trebuie s i fie compensati asa c i putem scrie:
a
75
Hidrostatica
Y = tg 8.
-
C'
'\$, + \
P
6"
t
Fig. 4-45. Schema forfelor ~i momentelor aplicate
unui plutitor
PGm tg 0
= Qx.
Deducem :
Volumul deplasat :
Hidrostatica
77
+ PI.
+ 02) - (P + PI) = y a z .
+
este accelerati cu -
(migca-
dt2
d2z
"
ecuatia devine :
+ B cos w f .
dz
Daci pentru t = 0, z = zo, iar viteza v = - - w ( A cos of - B sin w t ) f iind nu15 la
dt
momentul initial, rezulti c i A = 0 ~i ecuatia migcirii devine:
Z = 2 0 cos o t .
fafii de planul de plutire initial, care era normal pe axa de simetrie verticalii a vasului (fig. 4-49).
Dacii P este greutatea navei ~i n = mG distanta metacentricl, ,,rnornentul de fndreptare"
este Pa sin a. Acest moment se opune acceleratiei unghiulare ~i putem scrie ecuatia rni~clrii
de rotatie a corpului fn jurul axei longitudinale, Gy, care trece prin G:
d2a
IGY
-M
= -P
a sin a ;
I G este
~
rnorflentul de inertie al maselor fn
raport cu Gy ~i fie-r, raza de giratie corespunP
zitoare: I G =
~ -r:.
Ecuatia rni~ciriidevine:
g
@a agsin a -- -w2 sina,
dt2
rf
Fig. 4-49. Aplicatiile orizon tale ale unui
plutitor
rl
face cu ajutorul functiilor eliptice. Pentru unghiuri a foarte rnici, sin a z a ~i ecuatia diferentiall este a unei rni~clrioscilatorii arrnonice. Prin urrnare, durata unei oscilatii complete
Se vede c l durata oscilatiei este cu atit rnai scurti cu cft a este mai mare, apoi ~i oscilatiile sfnt rnai violente cfnd rnornentul Pa sina este rnai mare, deci cfnd a este rnai mare.
De aceea pentru a avea un confort cft rnai deplin, precum qi pentru precizia tirului, este
nevoie ca a sii fie cft rnai rnic. Mai rnult, trebuie evitat ca nava sii intre in rezonantii cu oscilatiile hulei (5-10) s. Durata de oscilatie a navei trebuie deci sii fie rnult rnai mare ca 10 s,
de exernplu 15-20s. fn acest scop trebuie rngrit r, (adicl rnomentul de inertie), construind
nava rnai largg, fndepirtind rnasele de a x i , sau trebuie redusii distanta rnetacentrici. Prin
o asernenea reducere, se mic~oreaza,ce-i drept, stabilitatea pentru oscilatii rnici, dar se poate
da vasului o astfel de forma de carenii care s l provoace cre~tereasuficientii a cuplului de indreptaie la inclinatii rnari, pentru ca pericolul risturniirii sa fie evitat.
c) Oscilatiile in jurul axei transversale Gx (tangajul) asculti de o lege analogg. Stabilitatea vasului este ins2 in acest caz rnult rnai mare.
4.3.5. Aplicatii
9
Hidrostatica
79
9i
(V
+ C l o p o -- M .
In s f i r ~ i t pentru
,
un lichid de densitate necunoscuti
p, in care instrumentul
cu lungirnea y f a t i de A , avem:
coboar2
V
-
I-.v - \
_
-- - - -
Raportul
,o
150
45-1
\
+P
2) Un ventil de greutate Go, de form5 sferic5 (raza r), inchide etang un orificiu de fund d e
razg a (fig. 4-51). Care este forta F necesarii pentru deschidere?
Observlm c i sfera nu este complet inconjuratl de lichid. F = Go - y. (vol. sferei)
greutatea coloanei cilindrice cu fund sferic ABCD.
4
F=G,,-7-xr3+yxa2h+
3
cilindru
f
y-xi2(3r-i).
6
calota sfericg
+egalicu uni tatea gi considerind c i greutitile specifice ale apei ~i ale prismei stnt y,
respect i v yl :
a
z
P o z i t i a (1) z ~ = z - - - ; z c = - ;
2
2
C G = ~ =
a-z
2
z .-Y1
Fig. 4-52. Pozitiile de echilibru a unei prisme de lemn pluti toare (aplicatie)
~ o n d i t i ade stabilitate va fi:
I
:sau z2 - az
Imin
-8-
+ a2/G> 0. Deducem c i aZ
.=
aa/12 - a - z
>0
mului, adici :
2 < 0,212
Y
Po'zi
Y1 > 0,788.
sau Y
Y1 > 9 = 0,281.
sau z2
Y
32
P o z i t i a (3).Anabrad
st e]ar
log, deducem :
0
- a.2 43 44 45 46 @7
23 . g 49 1
-.'Y1 - 0,719.
32
YIn cazul apei, y = 1
$i raportul yl/y = d, den- --si ta tea ma terialului . Daci
-.
prisma este de lemn, ea se
agazii in echilibru stabil
in tr-una din pozitiile (I),
(2), (3) dupi mirimea densi t i f i i . Dim in figura 4-53
Fig. 4-53. Pozif iile de echilibru a unui pluti tor prismatic, de
lemn (schemi)
o schemi:
2=
>0
--- ----
Hidrostatica
Pentru densitati cuprinse intre 0,212 gi 0,281 gi intre 0,719 gi 0,788 nu existi pozitii
stabile gi prisma ia poziti i intermediare.
0 discutie ampli a tuturor pozitiilor de echilibru se poate vedea in D. Germani, opus
citat.
4) Fals perpetuum-mobile. 0 bandi f i r i sfirgit este compusi din f i ~ i de
i plut; cu inirng
de cablu de otel (fig. 4-54, a). Banda se infigoari pe scripeti gi printr-o bucgi de
etangeitate trece printr-un
orificiu previzut in peretele unui vas cu api. Portiunea din bandi care se
- __
afli In a p i este supusi
- - unei tmpingeri de jos in
sus, egali cu greutatea lichidului deslocui t , pe cind
partea din aer nu este supusi la o forti echivalenti.
Pentru ce nu se realizeazii
perpetuum mobile? 0 chestiune analogi se pune gi
Fig. 4-54. Aplicaf ie: Pseudo-perpe tuurn mobile
in cazul unui cilindru care
se poate roti in jurul unei
axe orizontale astfel c i 112 din cilindru se gisegte scufundati in lichid (fig. 4-54, 6 ) .
In acest din urrnii caz, presiunile apei pe suprafafa cilindrici sint radiale gi intilnesc
toate axa, iar presiunile pe fefele plane se anuleazi reciproc, deci nu existi impingere de jos
in sus. fn cazul benzii de pluti, presiunile apei pe suprafetele cuprinse in zonele I $i I I I
se anuleazi, iar pe portiunea curbati pe rotile, presiunile sint radiale ca ~i in
cazul cilindrului, deci nu existi o forti ascensionali care s i actioneze banda.
5) Stabil itatea unu i cbeson. Considerim chesonul de forma unui paralelipiped foarte
lung, astfel c i problema se reduce la o problem; plani. Fie greutatea chesonului = Po,
fundul la adincimea H sub linia de plutire. Desfigurata curbei de careni se reduce la
punctul 0.. . atit timp cit unghiul de inclinare este mai mic decit POS.
Raza de curburi a curbei de careni C pentru inclinatii rnici se a f l i dupi teorema
lui Dupin
I
P
- -- -
'
- -
P'
X
3 ~ '
--- -
- Y-
//
-b2
-
-/
b --/c'b-
- c.
1348
~
m
~ ~ C ~ N S T R U C
~~GR~#TA?'~EA
1
*\
sale fat5 de un sistem x c y ~ iscriem cii C, este centrul de greutate a1 sumei triunghiurilor P ' S R
$i RSQ. Ggsim
gisim
Po (Y - 6 ) sin a.
Stabilitatea depinde de pozitia centrului de greutate G: cu cit acest centru este mai jos,
pozitia este rnai stabili.
6) Stabilitatea unui cheson cu o-sarcing nesimetricg (fig. 4-56). Fie chesonul de lungime f,
de greutate proprie P ~i fncirciiturii Q , la fnceput simetrici, deplasatii apoi Pn punctul A definit prin coordonatele x , y. Se
cautii ce inclinare ia chesonul.
Fie C centrul de careni. (0')
noul centru de greutate a1 fortelor
Q (deplasatii). Coordo- natele lui G'sint astfel c i G'si C '
se afli pe aceea~ivertical&
Y.
-r-
.Q
X'
Qx
P S Q
A .
*b-.Itbdl
1.
Y'=
QY
+ Pa
P+Q
4-
ho = P + Q
2 ybl
obtinute prin aplicarea ecuatiei de momente ale fortelor fatii de C'. Inlocuind Pn expresia
Hidrostatica
7) Stabilitatea unui cheson cu incilrciltur2 lichidii (fig. 4-57). Care este efectul acestei
Incircituri asupra momentului de Pndrep tare?
In pozitia vertical5, supr 'ata apei din cheson este aa', iar dupj. fnclinarea lui, este bb',
deci se adaugi greutatea apei
din prisrna cu baza Oa'b'
~i se scade aceea din prisma cu
baza Oab.
Mornentul de lndrep tare
datori t lichidului exterior r i mine neschirnba t deoarece Cm
fn expresia
L
--
P=&+
F//''l_
, P'.
Daci un fluid are o miscare de tirire f a f i de un sistem de axe fix, accelerafiile unei particule se ;ompun d u p i legea lui Coriolis:
a, = a , + a j
+ 2 0 x V,.
Ul t imul termen, numi t acceleraf ia complementari, este produsul vectorial a1 vitezei relative V , cu vectorul
viteza instantanee de rotafie a
.sistemului mobil f a t i de sistemul de axe fix.
Se cheami c i fluidul este in echilibru (sau repaus) relativ, daci particulele sale sint in repaus f a f i de sistemul de axe mobil. In acest caz,
w,
85
Hidrostatica
4.4.2. Exemple
1) Un vas, continind un lichid cu suprafala libera", alunecii fa'ra" frecare,
pe un plan inclinat cu unghiul a fat6 de orizontala' (fig. 4-59).
Solutia I . Potentialul
fortelor hasice speci fice (a1
gravi tatiei) este
j
gz $ const.
Miscarea sistemului are
acceleratia g s i n a , iar forfa
de inerfie specifici a oricirui punct material este
9
-g sin a.
Componen tele acestei
forte dupi direcfiile Ox
si Oy fiind
9
-g sin a cos a,
respectiv
g sin2a,
-I- gx s i n a cosa,
respectiv - gz sin2 a.
ele
+ g x s i n a cosa $ const.
De unde:
U = g c o s 2 a (z
+ x tga) $ const.
dr
87
Hidrostatica
U,=gz--
U= U
r2 o2
+ const,
Pentru aflarea constantei c, s i considersm punctul de pe a x i pe suprafata Iiberii a lichidului, care poate f i cunoscut prin conditiile la limits. Aceste
conditii depind de volumul lichidului si forma vasului, care sint date. Fie,
de exemplu, un vas cilindric de sectiun; circulars de razii R si fie h hiiltimea
dat6 a lichidului in stare de repaus cind suprafata lichidilui este un plan
orizontal. Dacii se noteazii cu h1 nivelul maxim a1 lichidului Pn rotatie, ling2
perete, conditia de constanti a volumului lichid cere ca volumul lichidului
in repaus absolut sii fie egal cu volumul lichidului in echilibru relativ, adici:
de unde rezultii
in care punind z
h,, r
R, rezulti
sau h , + h l = 2 h .
88
Hidraulicu
4
sau
C =
pa
+ yho,
'\
Hidrostatica
fiind antrenatii de forta (y, - y), Endreptati in jos. Cu cit este mai mare diferenta (y1-y), care
este forta ce produce accelerarea de separare, cu atit separarea se efectueazl Pntr-un timp rnai
scurt. Or, in cazul centrifugiirii unui amestec, cu viteza de rotatie w , intensitatea cimpului
de forte este:
7
/=
g1 caz - 1 000.
g
M a ~ i n a de centrifugare se
compune dintr-un vas in rotatie
cu peretii previzuti cu orificii la
diferite niveluri. El este fnconjurat de un cilindru fix previizut
cu orificii de colectare qi ajutaje
prin care se evacueazii lichidele
separate din amestec: cele rnai
uvoare la partea de sus, cele
grele rnai jos. Se intrebuinteazii
magini centrifuge Tn medicing
pentru separarea particulelor rniFig. 4-63. Accelerometru cu piezornetru
croscopice qi chiar ul tramicroscopice, cum sint virusurile.
2) Accelerometrul. fntr-un tub in form5 de U se a f l l mercur, care, in stare statica, se
ridicii in ramurile verticale la Pniiltirnea h (cm). Acest tub poate servi la mkurarea fie a acceleraliei unei rnisciiri de translafie, fie a acceleratiei centripete qi atunci se obtine printr-un
calcul- simplu iufeala unghiulard de rotafie.
In primul caz, presupunem cii accelerometrul este fixat in pozitia AB orizontal, de
un vehicul care are o acceleratie orizontalii (mls2). In acest caz mercurul se va ridica Tn una
din ramuri -cu x cm ~i va scobori in cealalti ramuri tot cu x cm. Rezultanta fortelor masice
specifice ~i = 9,81 m/s2 trebuie s l fie perpendicular5 pe suprafata izobarii M N. Din figurii
rezultl:
a g
In a1 doilea caz, aparatul se a~aziiastfel ca una din ramurile verticale s5 fie in coincidenti cu axa de rotatie a sistemului. Astfel, daci aceastl ax: este BN,
h fiind cunoscut in stare statics, este de ajuns a observa mirimea lui zN pe axa d e rotatie
care poate fi misurat exact. Se obtine:
x este cuprins intre 1,09 ~i 1,67, In medie 1,41. Valorile mari ale lui x sint pentru gaze mono-
91
Hidrostatica
- Evolu#ia adiabaticri este acea transformare ideal5 in care cantitatea de c5ldurii continut3 tn 1 kg gaz se menfine constantg, adicg:
Primul termen din membrul I1 reprezint5 energia caloric5 necesari pentru ridicarea temper a turii sub volum constant, iar membrul I1 - energia echivalentg cu lucrul mecanic exterior,
necesar variatiei acestui volum. Tintnd seama gi deecuatia de stare fizicg, se obtin urrnitoarele relatii echivalente:
pvX = const .,
~ ~ x --1
const ;
"
rp
1
= const,
(4-30)
sau Pnci
Daci T2 = 0, se obtine expresia intregii energii interne a unui kilogram de gaz de temperatura T
- Evolufia
X'
nu se poate inlocui cu
9si
cv
H idr aulilca
-
1
1
sau, inlocuind volurnele specifice v = - , vo -Y
Yo
iar
Aceasta forrnuli d i valori ale lui Az cu aproximatie < - pentru altitudini 2 < 2 500 rn
500
gi serve~tela misurarea a1ti tudinii cu ajutorul presiunii barometrice (nivelment barometric).
Se presupune la aplicarea acestei formule c i temperatura T este constants, ceea ce nu este
conform cu realitatea. In locul ecuatiei cu diferente finite (4-35) se poate obtine, prin integrare, formula barometricii
2-2,
= 8 0 0 0 (1 + a0) ln-.Po
P
93
Hidrostatica
0 formula practicii se obtine din precedenta, lnlocuind logari tmii naturali prin logaritmi zecirnali, presiunile p prin coloana de mercur h ~i temperatura prin temperatura medie
e+eo
2
Pentru o mhurare, respectiv un calcul rnai exact, trebuie sii se introducii o serie de ter meni de corectie, pentru:
variatia lui g cu altitudinea ~i cu latitudinea;
variatia coloanelor h ~i ho cu temperatura.
T = T o - az,
~n care:
(4-38)
- z, =
T , ( R ln-
Po
P
t n care se ia: 2, = 10 769, T , = 218, temperatura medie in lntreaga troposferii, ptnl la 2,.
In aceastl formull po este presiunea la nivelul mediu a1 mirii ~i la temperatura T o = 288C
(adici to = 15C).
94
Hidraulica
\T
~\
%
Aceasti
relafie d i pe y, de unde rezulti z conform ecuafiei (4-39').
In aceastl pozitie balonul se rnentine citva tirnp; h i , datoriti pierderilor inevitabile
de gaz, forfa ascensionali scade, ajungind la o valoare F'c F. Atunci balonul cade, sub influenta fortei P -F', tmbriclmintea devine zbircitl gi masa gazului M '=V'y ' rlmIne constan t i .
V' y'
Cum 6 = constant, insearnng c l ~i V' y =
este constant, adici:
6
s
F' = V' y ( I
6)
M '
6
= - (1
- 6) = const.
95
Hidrostatica
este suiicient de 1nic5 pentru ca F' > P', pentru o gre:~tate specific5 y' a aerului, ceea
ce face ca balonul s i urce pini la un nou plafon, corespunzind lui y' dedus din ecuatia
Vy' ( 1
- 6) =
P'.
2
'
4.5.5. Aplicatii
,
1) h t r - u n caznn de aer, crltndric, de diametru D = 1 nl pi ina'llime h =. 3 m , se
introduce prin pompare apci, care preseazci aerul la p = 15 at. Pistonul pompei are u n
diametru d = 5 cm ~i o curs6 s -- 40 cm. Se cere numfirul x de lovituri de pompd gi
lucrul mecanic necesar pen tru a produce acest rezultat sub temperaturd constantd.
Volurnul aerului este la Pnceput V o =
xD2
apa incompresibilii)
V = xD2 h - X - n d 2 s la p atmosfere.
4
(
( )
:)=2
800 lovituri.
poVo ln
P
Po
- = 65
897 kgfm.
Din ecuatia z
punind zo = 0,
= 29,27,
--
z,
Po
RT in P
rezulti:
Aceasti iniltime ins2 nu se poate realiza, din cauza frecirilor apei in pompa $i conducts
gi din cauza fenornenului de cavitatie.
96
Hidraulica
3) Manometrul cu pistoane (fig. 4-65). Se compune din doi cilindri cu cite un piston de
diarnetre diferite. Se introduce sub pistonul be1 rnic gazul la presiunea p ce trebuie misurati
qi citirea se face la coloana de lichid z deasupra pistonului mare. Intre pistoane este presiu-
de unde:
aer cald?
Fig. 4-65. Manometru cu
pistoane
Fie to temperatura aerului exterior gi t > to temperatura aerului din balon. Forta ascensionalii este :
i n care
de unde:
5) U n balon cu h idrogen , avind greutatea proprie 2 800 k g plus greutatea ut ila' 690 kgf ,
trebuie sri dezvolte o forfd ascensionalG de 1 370 k g f la presiunea barometricti de 730 mm gi fernperatura 0 = 20C. Ce capacitate trebuie data' balonului?
F = V (y - yo) - G,
tn care:
Rhidrogen = 422,59,
deci
G
Plafonul are loc pentru F = 0, adicii y - y, --
P
.
Yaer RT
Yl(hidrogen)
'0
3 490
4 500
--. P
-R~T
293
29.27
= 7 160,
422,59
Un perete foarte subtire, inextensi bil, supus actiunii presiunii hidrostatice, ia o formii de echilibru, astfel cii in orice sectiune fiicutii prin perete,
rezisten ele sint normale pe sectiune ~i distribuite uniform pe grosimea sectiunii. ntr-un astfel de perete lipsesc eforturile de forfecare ~i existi numai
eforturi de int indere sau comprimare, deoarece sectiunile sale nu sint niciieri solicitate la incovoiere sau la torsiune. Imaginea unor pereti absolut
flexibili este pelicula inchipuiti la suprafafa unui lichid in care se exerciti
tensiunile superficiale, sau-chiar membrana din care este format2 o bii~ici
de sipun (v. paragr. 4.7). Peretii reali ai vaselor sint ins3 in general rigizi
~i chiar dacii l i se d i , prin constructie, forma de echilibru a unei membrane
pentru o anumitii inciircare, aceasti form5 nu mai este tot o form5 de echilibru
pentru a1te incirciiri. Apoi, datoriti deformatiilor elastice, pe de o parte,
si unor piese de innidire, de intirire si de rezemare, pe de a l t i parte, se probuc totusi momente de incovoiere, mbmente de torsiune ~i eforturi de forfecare, ce-i' drep t mici f a t i de a1te forme arbi trare posibile ale suprafetei vasului.
Eforturile acestea secundare pot lua in unele zone valori relativ mari ~i se
suprapun eforturilor de tensiune sau de compresiune curatii. Din aceste consideraf i i rezul t i c i , in orice caz, avem interesul a da vasului o formi de echilibru pentru indrcarea cea mai mare, pentru a reduce cit mai mult eforturile
interioare. i n cele ce urmeazii se vor studia numai eforturile de membranii
si se va determina care sint formele de echilibru cele mai convenabile ale
beretilor s u p u ~ ila presiune hidrostaticii.
T=T'=
PC
Prl,
(4-42)
2 sin 2
[-T
da
+ (T -+dT)] cos -0
sau d T = O ;
yt ds = 2
T sin
da
-N
(4-43)
Tda.
Hidrostatica
99
Se deduce:
in care r este raza de curburi a elementului curb ds. Semnul - s-a introdus
ds
deoarece raza de curburg r = - este negativi, doc fiind negativ (a scade
da
yzdz=-
T sin a do:
a,
dx =
y
+ q,
2
-F
IrI=- T
YZ
*
T
(4-44')
I
Alegem tensiunea specific2 in membranii T si inclinarea ei la adincimea zl sub nivelul lichidului si calculim pe r1 du ecuatia (4-44'). zl este
ales in apropiere de suprafata abei ins5 nu i t i t de mic ca rl sii iasii din cadrul
p l a n ~ e i .Trasiim arcul de cerc 1-2 cu centrul in Cl, apoi pe raza 2-Cl luiim un
segment 2-C,..= r, raza de curburii corespunziitoare punctului de la adinciA
bKq%jp)-3
&
r'
iar lama se va deforma astfel cii r fiind raza de curburg, este satisficutii ecuatia urmitoare:
Asadar, profilul de echilibru a1 unei membrane kupuse la presiunea hidrostat icii se poate z
obtine cu ajutorul unei lame foarte elastice si
,
flexi bile.
Y
f'
Aceasti metodii permi te rezolvarea rapidii
C
0
a unor probleme tehnice si tehnico-economice
foarte complicate, care r necesi ta rezolviri
de integrale elip tice, calcule variaf ionale. De
exemplu, ne propunem a gisi forma unui
jgheab metalic suspendat deasupra solului,
format dintr-o membrani de o grosime uniFig. 4-70. Metoda analogiei
formi, astfel ca pentru o arie datii a sectiunii e1astol:idrostatice
pentru aflarea
de Curgere si
,
0 rezistentii admisibila datii
formei de echilibru a unui jgheab
a metalului s i se realizeze greutatea minims
cu perete subtire
de metal. Aceasta inseamni ca, pentru o
lungime datii a perimetrului u d a t , sa se giiseascii suprafafa inchisi maximi,
membrana h i n d si forma de echilibru care corespunde unei tensh.mil specilice 1 ' = const.
In acest scop, cu o l a m i elastics de lungime arbitrarii pe care o supunem
unor deformatii succesive' tfasim o serie de curbe apropiate de un semicerc,
aceasta fiind forma hidraulici cea mai favorabili (fig. 4-71). T o t u ~ iarcul
,
de
-
C .
dreapti tangenti la curba A , paraleli cu axa Oc, se obtine Pn punctul de tangents solutia ciiutati. Figura astfel obtinutii se amplificii apoi la scara necesarii pentru ca sectiunea de curgere sii aibi aria datii.
mijloacele segmentelor ds, ~i ds,, Pnsi tangente la suprafati, T, ~i T , reprezentfnd tensiuni unitare (pe metru liniar lungime de arc). Pe celelalte doui laturi
ds, si ds, se vor exercita forte diferite de fortele T2dsl ~i Tlds2 cu cantititi diferenfiale si anume:
dS1 .
T2dsl -I- (T2ds1)ds,, respect iv Tlds2 a
9
as,
8%
Diferenta presiunilor pe fetele drep tunghiului ds, ds, are ca rezul tanti forta
103
Hidrostatica
d?
+ 2T2 sin ds = f yz ds,ds,;
2
da .
2T, sin ds2.
se va lua semnul
cind lichidul udi partea concavi si semnul - cind udi
part ea convexi .
Razele de curburi ale suprafetei pentru sistemul de planuri diedre ales
sin t :
ds,
1 ' '
si Q 2 --*
Pl 9
do:
'
d?
~i este necesar, pentru a avea o formi stabili, ca perefii sii fie rigizi. Calculul
vaselor cu pereti rigizi insi foarte subtiri se face in modul aritat la peretii
flexi bili, dar dacii forma peretelui nu corespunde cu suprafata defini tii prin
ecuatia (4-45'), se vor nagte momente de Pncovoiere, la care peretele trebuie
s i reziste. Aceste momente de incovoiere provin din cupluri he forte care nu
schimbi starea de echilibru a tensiunilor T .
rn
PI
dy8
P2
dza
=E
K impar
* Cristea Mateescu,
2a
COS
Kzy
2b
Hidrostat fca
dw
dy
dw
dz
6 - 1
-b= 2 , - - b - 1 c+i--a
a
a
2
cazul a = 6 .
. -In
II.
In cazul unei suprafete de rotatie (de obicei, axa verticala Oz este axa
de rotatie) una din cele trei ecuatii de echilibru este satisficuti de la sine din
cauza simetriei, iar tensiunile T I si T , se calculeazi cu ecuatia (4-45') si cu
ecuatia de proiectie pe tangenta mkidianii, f i r i a impune suprafetei o andmiti
formi de echilibru (fig. 4-75). Agadar, oricare ar fi forma curbei meridiane,
echilibrul este stabil daci eforturile sint de tensiune, iar daci eforturile sint.
(f
-a)
pp sin a.
deducem
Pl
dr
dr
--9
cosada
d(sina)
TI
107
Hidrostatica
A
= drlcos a.
d (T,r sin a)
sau, integrati:
T,r sin a =
prdr
prdr .
ro
\ yzrdr.
Hidros fdica
108
T 2 = Yzr
sin a,
1
Tl ( 0 ) --Y
R2
cosa,
R.
--
,=
turul B , unde
y (R' - r) tg oo*rdr
R + x)
(z
-efort
r cosa, 3
r = R:
T I( B ) --
'r2
2
R'
T, =-
($-R'R2
2
R cos a,
6
Pe portiunea BC trebuie calculati integrala intre punctele C si B , pentru
a nu trece prin reazemul B.
?
Tlr sin a,
B
0
y ( R ' - r) tg oo rdr = y ig a,
S:"
3R'
T , este pozitiv si are valoarea maximi cfnd r = 9
(R 'rdr - r2dr)
109
Hidros fatlca
>
R'3
Y
-6 R cosu,
Tl ( B )
rT, sin a
Fr
zrdr.
(4-49)
(I-cos
Presupunem fata concavi udatii, deci p pozi tiv. Din ecuatia (4-49) rezul t i :
~
-P
si
+~$ ( c o~s a +
+ cos a
~
(4-49) rezulti:
-TI
1'
man
YP
-2
21
scade Tmin =
YP
-
(z1 -
T2
2'
max
YP
--
21
scade Tmin
YP (z,
= -
%)
$)
creste
descre~te-
GO
Daci z1 < 2p, formulele precedente sfnt valabile numai pentru partea de
la nivelul apei in jos ; pentru partea peretilor deasupra nivelului apei se aplici
formulele:
T, sin20: = const.
(4-51 )
Valoarea constantei se deduce aflind pe T , la nivelul apei atit prin formula (4-49) cit si prin formula (4-51).
In cazu1 cind lichidul u d l partea convexi, se schimbii semnul eforturilor
T , ~i T , calculate prin formulele anterioare. 0 discutie mai amplii a acestei
chestiuni se g l s e ~ t e in ,,Hidraulicii
teoretici si aplicatii" de D. Germani."
7
(4-52)
constructiv.
Eforturile T i gi T;' se calculeaz5 cu formula cunoscutii:
T,r sin a =
yzrdr,
T: =
G'
2xr0 cos a'
T; =
G' '
2xr0 cos cr"
Introductnd aceste valori in ecuatia (4-52) rezulti G' = G", adic5 egalitatea volumelor
care apasi pe fundul conic, respectiv sferic.
111
Ifidrostatica
unui cerc (fig. 4-79). Or, aceasta fiind forma de echilibru a unui fir flexibil
supus unor tensiuni uni forme in planul s i u , experienta dovede~te existenla
tensiunii superficiale, egala' En toate directiile.
Aceasti tensiune se poate misura prin diverse metode. De exemplu, introducem in lichidul gliceric un cadru de sirmi, avind una din laturi mobilii
gi preyiizuli la capete cu douii mici ochiuri, astfel ca sii poati aluneca in lungul
celor douii laturi perpendiculare pe ea. Dupii ce scoatem din lichid cadrul cu
pelicula pe cadru, atfrniim o greutate micii la latura A B si constatiim c i ea
se deplaseazii cu o canti tate micii in A 'B', Fntinzind membrana lichidii (fig.4-80).
Explicafia acestor fenomene a fost datii pentru prima oar5 de Laplace,
cu ajutorul- ipotezei atractiei moleculare. Ulterior s-au elaborat si a1te teorii,
k.
care ins2 suferii de acelea~iimperfectiuni ca ~i ipoteza lui ~ a ~ l a c Moleculele
unui lichid s-ar menfine in pozitii reciproce imobile datoritii unor forte de
atractie la distantii, foarte mici, denumite forte de coeziune. Aceste forte sint
cu totul neglijabile dacii distanta dintre douii molecule d e p i i ~ e ~ t,,raza
e
de
acfiune molecularii" care este de ordinul unei sutimi de micron. (Spre deosebire de lichide, gazele sint lipsite de coeziune, moleculele lor tinzind a se
depiirta si fiind intr-o stare de continuii miscare, cu viteze depiisind 1 000 m/s).
Se admiie deci, pentru lichide, cii atractia Pntre moleculele lor este proportionalii cu masele ~i cu o funcfie de distanfii, de formii necunoscutii, dar care se
anuleazii pentru distanta egalii cu raza .de actiune molecularii. f n ce fel se
explici tensiunea superficialii cu ajutorul
ipotezei mentionate? Fie o moleculii M I
- sit uatii la oarecare adincime, supusii fortelor de atractie provenind de la molecu-- lele situate in interiorul unei sfere de acti-- vitate molecularii de raza E (fig. 4-81).
-Intrucit materia este izotropii, toate aceste
forte de atractie se echilibreazii si moleFig. 4-81. Explicatia tensiunii superficiale cula rgmine in echil ibru. Fie scum 0 moleculii M, aproape de suprafata lichidului,
la o distant; mai micii decit E . f n acest caz se echilibreazii numai fortele de
coeziune datori te moleculelor cuprinse intre planul A B si un plan A 'B' sirnet r i i cu A B faid de M,; toate moleculele din-calota sferiLii de sub planul A'B'
T
1_
atrag molecula M,, fortele de coeziune respective compunindu-se h t r - o rezultanti normal6 pe planul de a p i AB gi indreptati spre interior. Este adevirat
c i moleculele de aer (sau gaz) din calota si tuatii deasupra planului AB exerc i t i asupra moleculei M , b atractie dirijati in sus, ihsi densitatea gazului
fiind mu1t mai mici decit densi tatea lichidului,
-predomini forta de atractie dirijati in jos.
Pentru a aduce o moleculi c a M , mai la
suprafati, trebuie indeplini t un lucru mecanic
care si invingi aceasti forti, proportional cu
suprafafa lichidului:
dW = A d a ,
in care A este o constanti. Lichidul posed5 deci
o energie potential6 superficiali
W AQ.
Fig. 4-82. Energia potential5
Fie o curb2 trasati pe suprafata lichidului,
superficialiiinchizind o arie . P r e s u ~ u n e mc i ~ r i n t r - o
Iiirgire a curbei care ia pozitia C', sup;afata IR se spore~tecu cantitatea d Q
(fig. 4-82). Energia sa superficiali va creste cu d W = AdQ. Pe de a l t i parte,
am vizut c6 existi o tensiune superficiaf5 in planul tangent la suprafati si
egali in toate directiile. Efortul uni tar de tensiune superficiali fiind a, e i primat fn kgflcm, forta corespunzind segmentului A B = ds trebuie s5 fie
normal; pe AB ~i egali cu ads.
Lucrul mecanic ce trebuie si-1 indeplineasci forta ads pentru ca lichidul
t5 se deformeze din pozitia AB, pe curba C, in pozitia A'B', pe curba C',
srebuie s i fie egal cu:
3
L.
dW
= ads00'
cosa = adsdn = a d Q .
Cum insi
trebuie ca a s i fie egal cu A , adici tensiunea superficiali a este chiar constanta
din formula energiei potentiale superficiale si in acest mod se face legitura
fntre diferi tele ipoteze si teorii privi toare ia aceste fenomene.
Si presupunem acum o picitur5 dintr-un
lichid situati pe suprafafa altui lichid. Datori t i atracf iei moleculare, intre cele doui
lichide in contact se produce o tensiune
-- - - --4* - - - - superficial6 a,, si datoriti atractiilor dintre fiecare din iele doui lichide ~i gaz se
Fig. 4-83. Echilibrul tensiunilor suproduc alte doug tensiuni superficiale a, ,
perficiale la contactul a trei corpuri
respectiv 0,.
Cele trei forte trebuie s i se echilibreze, de aceea picitura de lichid usor ia o astfel de, formi lncit tensiunea a, sii fie egali ~i de sens contrir cu rezultanta tensiunilor a, si
, a,,
tangente la piciturii (fig. 4-83).
9
0,0770
0,0258
0,0327
0,0330
0,4700
0,0210
0,0023
gfjcm = 7 5 3
gfjcm = 25,3
gfjcm = 32,l
gfjcm = 32,4
gfjcm = 461,l
gf/cm = 20,6
gfjcm = 2,26
dyn cm-I
dyn cm-I
dyn cm-I
dyn cm-l
dyn cm-I
dyn0cm-l
dyn cm-I
.
.
.
.
.
fi orienmaximi
Asadar,
d k echi-
tn care z este ordonata unui punct curent a1 suprafefei f a f i de un plan orizontal de cornparatie,' tangent la suprafatg.
Hidrostatica
115
= Po
+ y'z)
+ Yz - +
(PO
(y - y')z.
Cum y' este neglijabil f a t i de y, se poate
lua p = yz.
In cazul 11, presiunea interioari este
po - yz, deci
=
I Po
P = - yz,
la care corespund raze de curburii negative (concavitatea spre exterior).
Suprafata liberii are curburi accentuate numai in apropiere de pereti ;
On cea rnai mare parte a suprafetei, razele de curburii sint suficient de mari
pentru a admite cii:
de unde rezultii:
Fig. 4-85. Tensiunea superf icialii fntr-o memhranii sfetic5 a unui balon de lichid
sHpunos
-+
(b
i)
-
- Pi -PI,
p' - pe.
cele doui raze de curburi sint egale ~i de sens opus si pelicula are o formii de
rotatie, ale cirei curbe meridiane sint liinti~oare(guprafata este catenoidi)
(fig. 4-86).
- 0 masi lichidi aflatii in suspensie intr-un lichid cu care nu se amesteci,
iar lichidele avPnd acelea~idensititi, ia o formi determinatii numai de tensiunea superficiali ca si in cazul bi~icilorde sipun in aerul atmosferic. Intr-adevir, pentru ca sisternu1 sii fie in echilibru stabil, trebuie ca energia sa potentiali s i fie minimi; dar, aceasti energie fiind = A . O (proportionalii cu
suprafata), trebuie ca pentru orice deformatie sub volum constant suprafata
s i fie minimi, conditie indepliniti numai de sferi.
A
Dar ~i o masi mici de-gaz in interiorul unei mase lichide - pentru acelea$ motive - trebuie s i ia forma unei sfere (fig. 4-87) ~i atunci relatia dintre
2a
117
Hidrostatica
\-L.---
2xr a
r2 h
rezul tii :
Fig. 4-89. Tuburi capilare - ascensiunea
capilarg
hr
2cr
=Y
40
sau hd = . (4-54)
Y
118
Hidraulica
dr -d (sin cp)
p2=
r
sin cp
p, fiind raza
de curburi a curbei meridiane si p2 intr-un plan perpendicular pe planul meridian. Pentru tuburi de diameire mici, putem face aproximativ ca meniscul
sii formeze o caloti sfericii tiiind generatoarele tubului la perete sub unghiul oc
(fig. 4-91). Atunci curburile sint egale si:
y
119
Hidrostatica
dec i
Z,,d
20 sin a
(4-55)
YR
In cazui a: = 0
rp,,
cind z = h, este:
-coscc).
h = 1 / 2-(I0
A
(4-57)
(,4-58)
h = 0,39 cm.
rezul ta :
- In cazul a doi pereti verticali paraleli la distanti foarte mici d
(fig. 4-94), ascensiunea capilarii h se poate obtine cu suficienii aproximatie admitfnd meniscul cilindric circular, cu r = const ~i unghi de racordare oc:
A
h, = 2a cos a
yd
AZ = d (1- -sin
cr)
120
Hidraulica
inelar, care are forma unei suprafete de rotatie in jurul axei OO', curba meridianii fiind l i n t i ~ o;r tot astfel, doui sfere egale in contact, cu centrele 00' pe
verticali, manifest2 o atractie reciproci P = 2xRa (1
o).
Acest fenoR
men se intilneste adeseori in
naturii, .in so1u;ile umede nisipoase. Cind nisipul este uscat,
nu existii coeziune; cind nisipul este umed, griuntii se
lipesc intre ei sau de mini,
datori t i tensiunilor superficial'e de la suprafetele de
separatie ale lichidului. In
mecanica solurilor se tine seaFig. 4-95. Coeziunea aparentii a doi grlunti de nisip udati ma de aceastii coeziune aparenti.
5) Affe apficalii. Fenomenele de capilaritate mai intervin la:
- explicarea atractiei intre corpuri mici, dense, care plutesc pe un
lichid (ace, lame);
- formarea piciturilor a ciiror greutate este proportionali cu diametrul
picuri torului si cu tensiunea superficiali a lichi dului ;
efectul 'de atenuare a agitatiei valurilor cu ajutorul uleiului pe care
marinarii I1 varsi in jurul navei.
Desi foarte subtire, pelicula de ulei impiedici spargerea valului.
~e 'de altii parte, formele suprafetelor de separatie dintre fluide grele
reprezinti forma de echilibru a unei membrane supuse la presiuni, variind
dupii legea hidrostatici. Dacii se d i peretelui rezervorului o astfel de formi,
materialul este foarte bine folosit, tensiunile din perete fiind egale dupii toate
directiile. S-au construi t rezervoare pentru produse petrol iere .avPnd forma
unei piciituri agezate pe piimfnt. Construi te pentru capacitiiti mari, ele s-au
dovedi t mai economice decit celelal te tipuri de rezervoare cunoscute (fig. 4-96).
Capitolul V
dt
dt '
dt
intrucit dx, dy, dz sint deplassri ale substantei (particulei) si se noteazii, adeseor i , deoseb i t :
9
Du
Dt
Dv
Dw
-9 - '
Dt
Dt
dy = v d t ,
dz = u d t ,
123
F (r,, t).
r,
.\\
Liniile de curent ale unei misciri se obtin uSor din conditia ca vectorul ds, elementul de distantii, sii iie paralel cu vectorul-vitez6, adicii:
Liniile de curent sint analoge liniilor de fortii ale unui cimp de forte
~i pe aceasti analogie se bazeazi si o metodi de vizualizare a liniilor de curegt,
folosind un cimp magnetic si piiiturii de fier sau folosind un cimp electric.
9
125
\ VCOS(n, 0
d n . (5-4)
52
unit6ti de masg
secundii
sa u
unitgti de pondere
secundii
5.3. CONTINUITATE
Conditia de continuitate exprimi principiul conservirii materiei si totodati al continuitif i i , adicii al neexistenfei unor spatii lipsite de mhterie
intr-o mas2 fluidii in miscare. Pentru a stabili ecuatia de continuitate se
9
dx
dx dy dz;
0.
(5-6)
127
3
= dx dy dz.
dt
Variafia totala trebuie sii fie n u l i si se obtine adunfnd toate variatiile
de inass:
9
dt
- Ecuatia
In aceast5 ecuatie v, este components vitezei Fn directia razei vectoare r, iar ve este cornponenta azimutali normal5 pe planul rOz.
particulare. Astfel :
a) Pentru un tub de curent in care se fac doui sectiuni-normale pe firul
curentului (fig. 5-5), la distanja ds, fluxul care intri prin sectiunea amonte
si fluxul care iese prin secfiunea aval sint, in timpul dt:
9
Q dt, respectiv
'w
ds
dQ
-ds
ds
dt.
di2
dt
dQ
= 0,
ds
de unde
rezulti relatia fntre doui sectiuni drepte si vitezele lor medii, V,.
Q = const = Vml Q1 = Vm2Q2.
9
(5-9)
Daci sectiunea este constanti, adici Q1 = Q se realizeazi miscarea
uniform2 cu V = V,,, deci viteza medie rimine egalii in toate sectikni~e,
ceea ce insi nu inseam115 c i si distributia vitezelor in sectiune este uniformi.
c) Daci printr-un tub dk sectiune variabilii curge un fluid compresibil,
se stabileste, pe consideratii analoge cu cele de mai sus, ecuafia de continui tate:
9
129
NY
du
dz
/'
dw
cind ar f i supuse unor viteze de rotatie in jurul axei Ax, egale cu la
dy
-dv 1, distanfa dz de a x i .
dz
/
/
i
-
/'
fndoitul vectorului-vitezii de rotatie medie este cunoscut fn teoria vectorilor sub denumirea de ,,rotor" (in 1. germand), ,,tourbillon" (in 1. francezii)
curl" (in 1, englezi) g i ,,vhri6' fri I . rus5 si se noteazi, Pn toate limbile:
-- kc, in care 6, q si sint componentele
rot 7= = it
,?
+ +
vectorului rot
7.
rot
Daci 6, q gi
L! = 2 w .
7 -
si le aduniim, se obtine:
1
div rot
1/
div 0 = 2
+ dar
dl
131
dx
dx (dy dz)
reprezinti excesul fluxului rotoric pe fefele perpendiculare pe axa x, iar ceilalti doi termeni corespund fluxurilor rotorice dupi celelal te doui directii,
y ~i z.
Atft cimpul vitezei cit ;i cimpul rotorului vitezei sint solenoidale (formate
din tuburi) ~i divergenta lor este n u l i in orice punct a1 cimpului.
5 . 5 . DEFORMAT11 ELEMENTARE
Considerind aceea~i particuli elementari de forma unui paralelipiped,
s i comparim vitezele in directia Ax ale celor doui puncte extreme A si B ale
du
particulei situate la distanta dx. Diferenta de vitezi dx inmultiti
9
dx
cu unitatea de timp exprimi dilatatia (sau contractia) particulei dupi directiadx, in unitatea de timp, adici viteza de deformatie liniari. Raportind aceasti
du
dx
Ele reprezinti dilatafii cind sint pozi tive si contractii cind sint negative.
Particula suferi si deformatii unghiulare dare se misoari cu deformatiile
unghiurilor drep te a l i fafetelor. Astfel, unghiul drep t yAz, in ipoteza din f i gura 5-6 se deformeazi cu diferenfa dintre unghiurile
-+ &!-
dw
dw
02
Fie 7= i u
) u s + w viteza intr-un punct A (x, y,z) a1 fluidului.
Viteza in punctul B situat la o distant2 infinit mici 8r de punctul A , adica
avPnd
coordonatele x
8x,y f 8y, z
82. Vi teza in B si care se va nota cu
Vl (u,, v,, w,)se poate obtine din viteza V , prin diferentierea totali a vi tezelor
dupi cele trei axe (fig. 5-7). Adici, dacii viteza V este o funcfie continui de
spafiu si neglijind infinifii mici de ordin superior, se poate scrie:
sau:
133
Pentru a invedera efectele componentelor vitezei asupra particulei s5 Inchipuim un paralelipiped elementar care se migc5 de-a lungul unei linii de curent, in urmiitoarele situatii
(fig. 5-8):
Din pozitia (1) in pozitia (2) particula a suferit numai m i ~ c a r ede translatie.
Din pozitia (2) in (3), pe ling5 translatie a actionat qi viteza de deformatie. Laturile
s-au lungit, unghiurile drep te s-au modificat, dar diagonalele au riimas aproape cu acelea~i
directii, fiirii rotatie (B, este pe directia lui AB).
.'
+ hy' + gz',
VdY = hx' + by' + fz',
V d z = gx' + fy' + CZ',
+ gz') dx' + (hx' + by' + jz') dy' + (gx' + fy' + cz') dz'
V d x = ax'
iar diferentiala :
- -
V d dr'=
(ax'
+ hy'
(5- 20)
Hidraulica
134
Astfel, cornponentele vitezei
U1 = u
se pot scrie:
dcp '
++ ( aY
dx'
2'
- wzy'),
A ~ a d a raxele principale sfnt acelea dupg care] deformatiile unghiulare in fatetele respective
ale triedrului de referintii se: anuleazri. .
__(-
IAe
B--
SAVds =
(udx
+ vdy + wdz).
(5-24)
'
1 35
r =$ V ~ =
S $ ( U ~ X+ ~
)-.I-
d y
W ~ Z=
)
V ~ cos
S
(v, ds) .
(5-25)
Este evident c i atit integrala curbilinie cit ~i circulatia au o valoare pozitivi sau negativi, depinzind
de sensul de parcurgere a liniei de integrare. Daci
miscarea este potentiali, componentele vitezei sint:
9
u = - 89
-d9
w= d9
dy
dx
dz
r = $ ( z dx+*
d y + - d9 dz)
dz
dy
&jdp
= cpA -
cpA.
Valoarea lui I' depinde deci de valoarea functiei cp, initial si dupi inchiderea circuitului fn A . Cele doui valori sint identice, deci I' = 6 dac2 functia
p este uniformi, deci continui, diferentiabili si lufnd in .fiecare punct o valoare unici. In aceste conditii se poate forrnuli teorema : circulafia pe o curb6
Znchisci in fr-un cSmp potential esf e nuld.
Teorema are un caracter matematic ~i este general valabili in orice cimp
vectorial care admi te potential, deci nu numai in hidrodinamici.
In cazul unei misciri generale, deci in care rotorul vitezei nu este nu1
peste tot, se aplic2 urmitoarea teoremi, datoriti lui G. G. Stokes:
Intr-un spatin ocupat de un fluid conex, circulatia vi tezei de-a lungul
unei curbe inchise, luati arbitrar, este egali cu fluxul rotorului vitezei
care stribate suprafafa inchisi de acea curbi.
. Orice suprafati poate fi impirti t i intr-o infini tate
de suprafete elementare prin trasarea unei retele de
curbe intretiiiate (fig. 5-10). Daci se considerg circulatiile pe contururile elementelor de suprafati, se
constati c i la fiecare directie de parcurs a conturului
unui element corespunde o direct ie contrari de parcurs
a contururilor elementelor invecinate, astfel c i circulatiile se anuleazi reciproc afari de acelea de pe
elementele periferice. Astfel, suma circulatiilor eleFig. 5-10. Scherng la teorema Iui Stokes (surna mentare este egali cu circulafia de-a lungul curbei
.
circulaf iilor)
periferice care Pnchide suprafafa datii.
%
136
%
Hidraulica
ul t ima expresie din ecuatia (5-25)corespunzind unui sistem de axe orientate oarecum.
Rezul tatul - valoarea circulatiei elementare - este un invariant, nedepinzind de orientarea axelor de coordonate astfel c i putern scrie pentru intreaga
suprafat2 :
$l/&=
-rot ~n
(5-26)
d ~ ,
(udx f vdy
+ wdz) =
13
z*
( -Vn d~
(tu
+ trzv
nu) d ~ ,
n cu axele de
coordonate. P e de
a l t i parte, daca p = const, excesul de fluid care trece prin elementul de volum.
d~ = dx dy dz, este:
Capitolul VI
Amintim cii
DU
-
Dt
au
at
dv
sau
- U,
se obtine ecuatia
139
si sii sciidem din ecuatia de miscare, de mai sus, membrii acestei identititi.
bup5 gruparea convenabi l i a 'termenilor , se obti ne :
s a u , admitind c i fortele masice specifice derivi din potentialul -U si Enlocuind parantezele care insotesc pe v si pe w cu 2 w , , respectiv 20, (ihdoitu
9
1 40
Hidraulica
du
dx
dt
+ 2 (ww,
- vw,).
dt
dt
u + -p t - v2
- - const.
-
Rimine s i vedem cazurile in care se realizeazii, aceasta avind si o semnificatie mecanici deosebiti. Aceste cazuri sint:
a) Daci vectorul-virtej este nul, adici:
9
deci in cazul miscirilor nerotationale - care sint identice cu miscirile potentiale. In acest caz, constanta din membrul a1 doilea a1 ecuatiei (6-b) are aceeasi
valoare pentru tot cimpul miscirii, iar viteza derivi din fr~nctiade potential
6.
Astfel: u
d9
=dx
v=-
d9
dy
, w = - - d9
dz
141
dt
,ecuatiei (6-6), se obtine, prin integrare, ecuatia mai generals (6-7) a unei
m i ~ c i r inepermanente:
determinantul din ecuatia (6-5) este de asemenea nul, deci ecuatia (6-6) se
aplici si d u p i liniile reprezentate de ecuatiile (6-9) care sint infisurate' ale
axelor ;ectorului-virtej si poarti numele de linii de virtej. $i in 'acest caz
constanta de integrare variazi de la o linie de virtej la alta, neexistind o
constanti unici pentru tot cimpul r n i ~ c i r i i .
d) Daci vectorul-vi tezi a1 particulei este paralel cu vectorul-virtej,
determinantul din ecuafia (6-5) este de asemenea nu1 deoarece
du
In ecuatiile (6-4), considerind mi~carea permanenti, termenii - ,
dt
anuleazii, iar membrul intii ia pe rind valorile componentelor scalare ale
f unct iei :
dv
dw
-, - s e
dt
dt
gradientului.
In sfir~it,membrul a1 doilea are valorile componentelor dupi cele trei axe ale produsului vectorial intre rot V gi viteza V. Tn locul ecuatiei (6-5) se poate deci scrie formula
P
v2 = grad E = - rot vectoriali sinteiici: grad ( U
VXV = V ~ r o t
(6-12)
P
2
$i din aceasti ecuatie rezulti imediat c i grad E = 0, fie cind rot 7= 0 (in mi~carea
potentiali), fie cind vectorul-vitezi este paralel cu vectorul rot
ceea ce face ca produsul
lor vectorial s i fie nul.
Interpretarea energetics a functiei E ~i a ecuatiei (6-6) va f i dati in paragraful 6.5.
+ + -)
ax----
d2
(r cos 0) ;
dt2
- d a y - d2
(r sin 0) ;
dt2
dt2
ay----
ae - - a, sin 0
+ ay cos 0.
-In
si
ecuatii generale
143
~i pe de a l t i parte:
de unde rezultii:
d p p rd0
N-- 1
---
due
dt
V rug
~ V Z
dv,
do9
Este de semnalat c;i derivatele substantiale - - ~i - se pot scrie dezvoldt
dt
dt
tat, ca mai jos, vz avind aceea~isemnificatie ca w in sistemul de axe cartezian:
9
z + P + - v2 - const
Y
2g
AA'
BB'
Fig. 6-2. Schema la dernonstratia teoremei
lui Bernoulli
~i ecuatia de continuitate:
fiov0= n,v,.
Sii apliciim masei A BCD in miscare, teorema echivalentei lucrului mecanic consumat cu variatia energiei cihetice. Pe porfiunea A'BC'D nu au variat
in timpul dt nici masele, nici vitezele, miscarea fiind permanenti; ins2 masa
m = p v o ~AA'CC' = p~,ds,, care avda in momentul- initial viteza v,,a apiirut dupii timpul dt, -in- BB'DD' = pa, ds, egalii tot c u m, insi cu
viteza V,. Variatia energiei cinetice a intregului sistem se reduce deci la:
Lucrul forfelor se compune din: lucrul greutiitii mg, care cade de la altitudinea 2, la z,, adicii:
mg
(20 - 21)
si Iucrul presiunilor
145
2g
-g dz.
si
. v2 -r
147
=-
1
gz + $) dupii
db
binormalii,
dV
--
dt
Ecuatia (6- 18) reprezintii teorema lui Bernoulli ext insi la o traiectorie,
in miscare variabilii.
9
--
Punind zA -zB
= h,
-.
VU
PO
Daci se interpune intr-un curent, unde presiunea este p, si viteza V,, un obstacol, viteza in
punctul (1) (fig: 6-7) este nuli, deci, daci linia de
curent este orizontali, avem:
vf---P1
P"+ Y
:Fig. 6-7. Schema presiunii de
stagnare
2g
pl-Po=Y--
$. 0 ;
v;
2g
- P-
vi
2
149
adici presiunea p, in (1) este mai mare decit p, si anume cu canti tatea p " O , care
9
9.81
m2
m4
0,125
2
1,293
9,81
273
TI,
Vg = 0,065 V $ -.
kgf
m2
288
12
(a)
-
1
I
- I
* q w * q
-3d
C4
d+ 106
d <03d
&12
L
4 I
A
?
fb)
7
.. - .
Q2:
Coeficientul de corectie a vi tezei cp, tine seama de pierderile mici de energie din aparat si valoarea lui este cuprinsii intre 0,92 si 0,99, in functie de
9
151
a = 0,25.
prin experienti, pentru un raport 2
a*
l.
Pentru misurarea exact2 a diferentei de presiune- (p, - p,) se intrebuinfeaza manometre diferentiale, de obicei cu coloani de mercur, uneori cu dispozi t iv de inregistrare.
'
' = 13,59
Observafie. In loc de aparate Venturi, costisitoare, se pot folosi debitmetre mai simple,
constfnd din diafragme (discuri prev5zute cu orificii sau cu duze). Teoria lor este similar5
cu aceea a venturimetrelor (fig. 6-12).
Did ffdymg
DUZ~
152
Hidraulica
v = - dx
-
vo = v,.
dt
Ecuaf ia Bernuolli da :
=,-j--+-[
Insii
z1 -2,
I d2x
g dt2
x (sin a
V:
2g
-ds.
dV
o dt.
+ sin p),
+ x (sin o: + sin p)
;t
+ w2x = 0,
(sin a
CU w
+ sin p)
I
A C O S( w t
r$*
+ cp);
T = - 2-7r
o
I
g (sin a
+ sin p)
153
= 0.
Fie
caci Vy = I;, yo = 1 kg, adici variatia greutitii specifice, in cazul curentului considerat,
este nurnai de 1,6% ~i putem s i aplicgrn ecuatia lui Bernoulli ca la lichide. Calculul pentru
o evolutie adiabatic5 conduce la o eroare gi rnai rnicg.
N u tot astfel putem proceda la curenti*verticali cu diferente mari de iniiltirne ~i deci
cu diferente rnari de greut5ti specifice.
.rt
Intr-un vas complet urnplut c u . a p i ~i inchis intrg un tub vertical deschis la ambelecapete, care la inceput este urnplut pin5 Pn B (fig. 6-14).
Vasul se gole~teprin orificiul rnic C. Care va f i viteza de scurgere la orificiu? Fenomenul prezint5 trei faze:
1) La inceput viteza este V , = V2gh (conform
- ecuatiei Bernoulli intre B ~i C) qi scade
pe m5surri ce tubul se gole~tepin5 la V , = V2ga (ecuatia Bernoulli intre A ~i C).
2) Viteza V, = Y2ga rgmlne constant;, prin A intrind aer spre D. Aerul rarefiat din
partea superioarii a vasului plus coloana lichid5 de la A pin5 la
8
suprafata apei h vas echilibreazg presiunea atmosfericri din A .
Deci
- ecuatia Bernoulli se aplici intre A qi C gi duce la
V , = V2ga.
3) Din mornentul cind suprafata lichidului ajunge la nivelul
A ~i scade, viteza incepe s5 scadi.
D
Llaca scoborlrn tubul A B, chiar clnd butelia este plin5 cu
-ap5, la nivelul C (In faza a doua), nu curge a p i din rezervor, d e ~ i --- h
-orificiul C este deschis, deoarece presiunea in A este egalg cu
.- - aceea din C, egal5 cu presiunea atmosfericg.
Butelia lui Mariotte are aplicatii practice care folosesc proprieA
tatea mentinerii unei viteze constante sub nivel variabil a1 lichidului (in faza a doua). Astfel s-a rnisurat pe unele riuri din
Rominia debitul de ap5 prin metoda chirnicg, intrebuintindu-se
o butelie Mariotte continind o solutie concentrati de NaCl din
care se introduce un debit constant in apa riului, In tot tirnpul
observatiilor. Acest dispozi tiv de realizare a unui rnic debit lichid
care se mentine constant, in mod automat, f g r i nici un reglaj mecanic, se folose~tegi in diferite experiente de laborator, In mod
Fig. 6-14. Butelia
avantajos.
Mario t te
-7,
_c
I r f r
PI
=Pa
v:
p
-2
-y z
P V ~
(termen
2g
7 --
neglijabil).
Asadar, presiunea la intrarea in difuzor este inferioari presiunii atmosferice, cu echivalentul energiei cinetice a lichidului la iesirea din rotor, la
care se adaugi si diferenta de nivel z. Difuzorul permite deki folosirea in turbin5 atit a ciderii z cit si a unei mari pirti din energia cinetici la iesirea din
rotor. Aceastii folosire se reflect; in posibilitatea admiterii unor viieze mai
mari in turbini. Acest procedeu este limitat de faptul c i presiunea sub o at-mosferi nu poate f i mult scizuti far; pericolul ruperii coloanei de lichid si a1
producerii fenomenului de cavitatie. Trebuie deci ca presiunea p, s i r i m i n i
superioari presiunii vaporilor saturati.
Din ecuatia (6-20) se deduce viteza maximi admisibili la iesirea din rotor,
punind pl = 0:
9
Fie deci P*
10,33 m, z
14,2 m/s.
Aceeasi limitare apare necesari si in secfiunea strangulati a unui debitmetru tip Venturi sau similar, unde viteza nu trebuie s i depiseasci aproximativ 14 m/s, cici altfel se produc perturbiri de cavitatie.
Din aceeasi formulii a vitezei V l , daci z ar f i de semncontrar, adici daci
nivelul aval ar ,,inecaUrotorul (ar f i mai sus ca nivelul rotorului) rezultii cii
viteza Vl ar putea f i admisibilii la o valoare mult mai mare. De exemplu,
pentru -z = 5,67 m, V1 = 16 m/s. Deci prin contrapresiunea produsii in
=
aval, prin inecarea turbinei, putindu-se realiza viteze mari in turbini, sectiunile ei vor f i mai reduse si constructia masinii mult mai economici, desi
fundatiile se scumpesc.
9
I
rn (wg - w:)
variafia energiei
cinetice (relative)
plQl ds,
156
Hidraulica
m 02r dr
Cum or,
u, ~i or,
m
rdr = 02(ri - r:).
in w
+ $1.
4
157
Ecuatia energiei specifice totale H, la un fir de curent, de debit elementar dQ, este:
H = ~ + Lu2+--cons
- -t .
Y
2g
este constant si
, nu depinde de dQ,
rezulti c2i
H * = z + - +Pa -
v2
const.
u=v+c,
In care c este un termen pozitiv sau negativ, dar cind este negativ, valoarea
sa absolutl nu depiseste pe V. Din formula debitului, exprimati prin ega9
Cum 3 V
+e
V2Q
112 dQ =
termen111
~4,1112 =
1,5
Observaf ii
00
..........
paraboli ........
trapez
a = l
1,04
1,11
1,44
u, = viteza la suprafat2
a = 1
1,04
1,09
1,31
1,54
u,=vitezalafund
i
Regim
laminar..
....................
turbulent rugos
..............
Lf2
u = urnax ( 1 urnax 1
(
2
n
n =7
rr--
1,05
10
1,03
1,05-1,lO
159
in secti~lnea
ecuatia lui Bernoulli este valabili pe oricare fir de curent; in cazul general,
cind firele de curent sint curbilinii, ( r -tvariazii in sectiune, crescir~d
+)
Daci se tine seama cii 1 dyn cm/s = I watt ~i 1 k W = 1,36 CP, puterea curentului in secfiune se poate exprima in sistemul tehnic:
==
* De acum Pnainte energia specific5 total5 ?n sectiune o vom nota, rnai simplu, cu H,
renuntind la asterisc.
I60
Hidraulica
in care q,
<1
-~7
!
I
a. Nuld perfect
Hr 4
:
b Flu12 real
4 > ff2
C.
I
----------
L'-!*
OP~ZO"~.
/n ~erfjunefpans verm/a
+e
r = const
ecuatii generale
161
'
rezultii:
sau, in definitiv:.
de unde:
163
dec i
-In
In
2
1,05
1,03
1,10
1,33
1,02
1,01
1,103
Observa/ie. In membru! a1 doilea a1 ecuatiei Bernoulli, In c,azul fluidelor reale, mai apare ~i termenul care reprezinti energia disipatii En freciiri
interne pe traseul 1-2 (fig. 6-18).
6.1 1 . TEO REMELE IMPULSULUI (CANTITATILOR DE MI$CA RE)
Teoremele cunoscute in mecanica generali sub aceastii denumire i ~ i
giisesc aplicatii frecvente si importante in hidrodinamici.
Aceasta se datore~tefaptului cii ele d ~ i cla stabilirea unor ecuatii de
miscare integrate, de o formii foarte comodi, proprii sistemelor continue.
MA mult, ele permit obtinerea unor relatii pe suprafata care limiteazi domeniul misciirii, fiiri a fi nevoie s i se cunoasci in detaiiu miscgrile in interiorul domkniului, ceea ce este valabil mai cu seam2 in cazui miscirilor permanente;
Amintim c i , pentru- un punct material de masi m, supus unei
forte F gi animat de.0 vitezi V, ecuatia cardinalii a m-i ~ c i r i ise scrie - dupii .
dfAlembert - ca o ecuatie de echilibru intre forfa F (rezultanti a forfelor
date ~i de legiituri) si Tntre forfa de inertie.
Forfa de inertie se poate scrie folosind notiunea de impuls sau cantitate
de migcare mV:
9
.-
17
semnul plus ariitind cii operaf ia de diferentiere se face scizind pe mC' la mod (mV) la momenlul t
dt. Pentru intreaga
mentul initial t din mV
parte comunii, forta de inertie este deci egal2 ~i de sens contrar cu integrala
derivatei cant i t i t i lor de miscare element are, deci cu :
dV
b) Pe zona superficialii amonte Q, vi teza i/ intr-un punct a varia t cu dt
dt
in timpul dt si a putut varia si p. Aceste variatii sint ins5 infinit mici - deci
neglijabile - fatii de variatia masei,--ocazionatii de disparitia fn timpul dt
din zona a, a masei elementare pVndl2 dt = p Vnd12dt. Se scade deci din
spatiul controlat cantitatea de miscare corespunzitoare acestei mase: .
9
- p V ( v , d ~ d t )= - P
V ~ Qdt,
(rnQ dt
d (QV ~ dQ
t)
dt
&dQ,
adici:
176
Hidraulica
-T
d(ph dT+SQlp~d~-\ p v d =
~
dt
Qe
(intrare)
0.
(6-36)
(ie~ire)
Aceasta este prima ecuatie a impulsului, sub forma vectorial2 care poate
f i inlocuitii in calcul prin trei ecuatii de proiectii pe axele de coordonate.
Observiim cii rezultanta fortelor de presiune
se poate separa tn trei
forte:
Rezultantele presiunilor fluidului
- din exterior pe suprafetele fluide din
zonele Q i Q,, notate cu P,
P,.
Rezultanta presiunilor peretilor rigizi asupra fluidului din interior
notati cu &. Reactiunea opus5 acestei forte:
a + P. + SQ1 P V ~ -\Q
(6-36')
p v d=
~ O.
Q2
167
de
de debit p -- 1 si
9
--.
P i
+G
Fig. 6-20. Reactia dinarnicii la un
tub de curent
Y
Fig. 6-21. Reactia dinarnicga
unei vine lichide, la ieSirea
din rezervor
I R I = 2gp
P1-P2
2 (PI - PZ) Q -
(6-41 )
Se presupune lama plana, de extindere infinit;, avind o grosime uniformi a, in miqcare permanents cu viteza uniform distribuiti V i paraleis
cu o directie fixi. Ajungind ling2 placii, lama se ramifici in doui lame de
grosimi diferite, care,la o distant; suficient de mare de punctul de intersectieo
a1 axei lamei a, cu placa, se apropie de valorile asimptotice a, si a,, in care
vitezele, uniform distribui te, iau valorile V,, respectiv V,.
Fie - pentru a elimina efectul gravitatiei - planul pliicii gi
planul median a1 lamei a, verticale, in figura 6-22 fiind reprezentatii o sectiune orizontali. In
acest caz, admitfnd vitezele Vo
orizontale, vor fi orizontale $i
vitezele V,, Va pe oarecare dist a n t i (abstrigind efectul de c i dere sub acti unea gravi tatiei).
Ecuatia lui Bernoulli aplicatii pe
un fir de curent orizontal dB:
9
I
2
Po vf+--P
1 Vf+P'.
2
P
169
ecuntii generale
Indicii (0), ( I ) , (2) aratii cii vitezele respective, toate egale cu V, au direc-.
tiile normale pe secfiunile respective a,, a,, a,.
Dacii se proiecteazii fortele pe direcfia pliicii si pe normala la placii, se
obtine:
(6-42)
P = p a, V2 s i n a
q,V2 cos Q
+ p a, V 2 - p a, V 2
0 sau a, - a,
+ a,
a,,
deci :
a,
a
- - (1
2
+cos a),
a2 -
--cos a).
a, cos a.
'
Pd
pa, V 2 a1
-2
a, V 232
:=
In acest caz cupa are forma unei linguri cu o creasti la rnijloc, iar vina
lichidului are o sectiune circular5 (fig. 6-23). Fie Q debitul vinei, iar p - ung h i u l de deviere a vinei. Daci se neglijeazii freciirile, viteza V1 -- V si :
9
\
\
--m
v,
Fig. 6-23. Trnpingerea unei vine lichide
pe cupa unei turbine cu act iune
G sin a
+ p,Q
- p,Q,
171
fn care greutatea lichidului este G = y Q,, iar p,, p, sint presiunile unitare
presupuse distribuite uniform Pn secfiunile I , respectiv 2. Ecuafia precedent5
se poate scrie:
R se poate scrie:
Efortul tangential mediu de-frecare pe suprafa f a perifericii udatii a conductei este deci:
x este perimetrul
metnil udat: R,
Rr
=-
=-
S5 consider5m canalul format intre dou6 pale ale rotorului unei turbine
si cele doui discuri inelare perpendiculare pe axa de rotatie (fig. 6-25). Fie
b , w vitezele relative la intrare si iesire (tangente la curba de profil a
paletei) ; ul, u, vi tezele tangent iale * aie sect iunilor de intrare si de ie~ire,
datorite miscgrii d6 rotaf ie o,~i c,, c, vitezele absolute la intr&ea si i e ~ i rea din rotorul turbinei.
Sii determiniim momentul de rotaf ie produs de forfele exterioare si de inertie
asupra rotorului, considerfnd toate canalele acestuia formate intre ;ele nLpale.
Aplicim teorema a doua a impulsului, scri ind c6 suma momentelor fortelor
fn echilibru diriamic fat5 de axa turbinei este nul5, luind ca suprafat6 de
control pe aceea format: din douii pale si secfiunile de intrare ~i ie$ire.
7
Dacii axa este verticalii, greutatea lichidului dii-rnomente nule, iar dacii
axa este orizontalii, greu tiiti!e dau o rezul tantii care intersecteazii 'axa, deci
dii moment nul. Presiunile pe stlprafetele de intrare si iesire dau de' asemenea
momente nule, fiind radiale, deci momentul de roiatii se datore~tenumai
,
irnpulsurilor la 'intrare si la iesire:
pQcl rr,cosS,-pQc,r,cos
$ ; (6-47).
9
M,=.l
r2
P = M,w =
= pQ (clul cos 8, -c,u, cos 6,).
(6-48)
pgrgseste turbina radial. Aceastii ecuatie, ditoritii lui Euler, este fundamentalii in teoria turbinelor.
Puterea obfinutii prin formula (6-48) este mai micii decit puterea curentului de debit Q care cade de la iniiltimea H socotit5 ca diferentii intre sarcina
de la intrare si aceea de la iesire, din cauza pierderilor de energie in interiorul rotorului. Dacii se noteah cu ~ j h ,,randamentul hidraulic" a1 turbinei,
exist2 relatia:
Fig. 6-25. Reacfia unui curent asupra unui
canal curb Pn m i ~ c a r ede rotatie uniform5
YQH
p Q(clul
.
cos 6, - c2u, cos8,)
.
Este de observat cii valoarea lui H care intrii in aceastii expresie nu este
H b r ~ t geodezic ci diferenta de nivel energetic a1 apei la intrare si iesire,
tinind seama ~i de . pierderile de sarcini in amonte de intrarea in roto; cft
si cele din aval de rotor (v. paragraful 6.9).
Apoi mai exist5 si alte pierderi: de volum lichid la trecerea prin turbinii
~i de energie, datoriie unor freciiri de ordin mecanic, ciocniri si vfrtejuri,
acestea din urmii depinzind de traseul corect ~i buna executie a paleior turbinei.
Numeroase a1te ienomene hidraulice se explicii prin teoremele impulsului,
ca : sal tul hidraulic, undele de presiune intr-o conduct;, unda de translatie
fntr-un canal etc. Aceste aplicatii se vor iace la capi tolele corespunziitoare.
9
Capi tolul
\I1 I
M i ~ ci ~pofenfiale
r
7.1. DEFINITII.
9
PROPRIETATI GENERALE
fn acest mod, intreg domeniul miscirii consti tuie un ,,cimp de vectorivitezii" de un tip special, ,,cimpul poientiali'.
Locul geometric a1 punctelor pentru care funcfia cp are aceea~ivaloare C
.se numes te suprafat6 echipotentiald.
cfnd a fost intkodusi in hidrodinamicii notiunea de potential de vitezii,
s-a definit, prin analogie cu potentialul de forte U, o functie- 0,de sens
contrar cu cp. Mai tirziu, s-a recunoscut c; pentru o formulare mai justi a
fenomenelor este mai indicat a se recurge la definifia precedent; a lui cp.
Funct ia de potential se intilneste in numeroase fenomene fizice, ceea
ce permite stabilirea unor analogii electrice, magnetice, termice etc. si crearea
unei teori i ma tema-t ice comune fenomenelor analoge.
b) Viteza - 11, in orice punct M a1 domeniului mi~cgrii,
#.
este normal; la
suprafafa echipotentialii ce trece prin punctul M. Intr-adeviir, s; formim
produsul scalar a1 vitezei V cu un segment arbitrar ds, parcurs de particula
mohilii pe supraiafa echipotenfialii ce-i corespunde:
?
V ds
V dscos ( V , ds)
=u
dx
+ v d y + w dz.
dT
V d s c o s ( V , d s ) = -ddxx + - d y $d y
dT
-dz
dz=
dcp
0,
De aici rezulta ca liniile de curent, fiind tangente la viteza V, intersecteazii ortogonal suprafetele ech ipotentiale.
-
n, normal5
la suprafata
dn
\:LZ
u ~ x + v ~ ~ + w ~ dz c=p l ~ ~ - - c p ,
De aici rezulta ca, intr-un cEmp potential uniform, liniile de curent nu pot
f i curbe inchise, ciici in acest caz circulatia ar f i diferitii de zero, dat fiind cii
vectorii V si & au aceeasi directie si acelasi sens.
h) Ecuatia de continuitate a fluidului incompresibil capiita forma (7-4):
Intr-adeviir, dacii introducem expresiile lui u , el, w din ecuafiile (7-O),
fn ecuatia decontinuitate div V = 0, se obtine:
A
Ecuafia de continuitate, considerind o suprafata inchisa Q, se poate exprima si prin condifia cii integrala de flux pe aceastii suprafat5 trebuie sii fie
nul5, &a ce, in cazul cind viteza V derivii din potenfialul y, devine:
SQvndn= 5 8 ~ 0 (11,
s I)
d
sz
+ cd9 o
s (n, y)
dy
+ ddz
-COS
(n, Z )
!$~Q-O.
(7-5)
3
va
dn
C"
SZ
a f i # 0 ceea re
Constanta C, negativii, corespunde unui izvor pozi tiv care emi te substant5 ;
dacii C este o constant; pozitivii, izvorul este negativ, absoarbe substanfa.'
1 76
Hidraulica
Vi teza intr-un punct M este rezult anta vi tezelor care corespund la f iecare din
cele douii izvoare. Debitul Q = 4 x C emis de izvorul pozitiv A intr5 i n izvorul
negativ B.
Linia de curent caretrece prin M este tangent2 i*n M la viteza V si trece
si prin punctele A , B.
9
177
d9 -d 4
dx
dy
-89- - . d+
(7- 15)
dy
dx
1 / = - - -89
- d+
ds
dn
Se deduce d$
d~
-d+ -
ds
dn
0.
(7- 16)
V dn sau, integrfnd:
+* - qJi
\ k
Vdn
Q*
2
(7- 17 )
Fig. 7-4. Elementul de retea adicii debi tul care curge Fntre liniile de curent i
potentialg
si k este egal cu diferenta dintre valorile functiei
he curent + k , respect iv + i.
b) Dacii se aleg ca echidiferenfe ale functiilor cp si cresterile constante
Acp = C, si A+ = C,, viteza medie Fntre doui linii echipoteniiale sau
doui linii de curent succesive este invers proportional5 cu distantele As,
respectiv A n :
'
aJ
--d q + i - - - o- - df
-dr
dr
dr
dz
dz
dr
eie ( 1 4
--i
r d0
- - - P
o -
df
dz
Prin
obtine :
r '30
d z = eie
d0
- -1_ _ _d- - 9 r do
( u - iv) = v, - ive .
(4
comparatia rezultatelor, se
4 --1 _d$_ -- v,
dr
d l ) -r de
u cos 0 + v sin 0
do
84J = V, =
dr
v cos 8 - 14 s i n &
*)
dx
f (2) fiind exprimat prin f = cp -I- i+, pentru a f i derivabil in conditiiie amintite,
trebuie Pndeplini te aceleasi conditii Cauchy-Riemann, necesi tate de existenfa
h n c f iei de curent , a d k 6 trebuie sat isficute ecuatiile diferentiale (7-15).
Este util a aminti printr-o schiti de denionstratie cum se ajunge la aceste
condifii. Raportl~lcresterii functiei df la cresterea lui z este:
' H
dx
sau :
+ idy
fl
if
- -+ +
icp,
dz
dx
dx2
'
dy
dy2
Trebuie ca:
du -d ( - v )
dx
dy
deci
d 2f~ - d2cp
dx2
. dy2,E
- 0,
de
18 1
MigcM potenfiale
ii
d z = dx
i d y = dscos8 4- i d s s i n 0 = dseie,
iar fn ptinctele M (zO), respectiv M' (2,):
(7-19)
respectiv C::
ds, = MN,;
( 2 ,
5):
('O),
P I - Q1 =
I,,
2,
o derivata
rezulta:
A?
sau
care transformi domeniul D' in D. Punctele din cele doul domenii se corespund
deci biunivoc.
Este de observa t ca proprietiitile transformarii conforme nu sfnt Pnsi
aplicabile punctelor singulare ale domeniilor ~i cii si ordinea de conexiune
trebuie sii fie aceeasi in cele doui dbmenii care se korespund.
y
Mipcliri potentiate
--
In ceea ce priveste obtinerea vitezelor transformate, fie o mi~carereprezentatii prin potent~alul complex, in planul z
-
= z(Q;
avem evident
f (4 = f
(Q1
adicg viteza comple...in planul transformat Z: este egala' cu produsul dintre viteza
complex& in planul z si derivata functiei de transformare.
Aceste citeva propozitii fundamentale ne permit a rezolva imediat o serie
de cazuri de rnisciiri mai simple. Dupg -ce vom lua cunostinti de modul de
rezolvare a acestor probleme, vom expune in art. 7.3.8 unele teoreme generale
care permit rezolvarea unor probleme in care conditiile pe contur sPnt mai
complicate.
J
+ Bi) ( x +
f = y . + i $ - - (A
iy)
+ Bi,
avem:
Ax-&
--k i(Bx--kAg),
de unde :
Liniile 4 = const. fac unghiul ,p
cu axa reali, astfel c2 tg p := - BIA.
Vi teza comp lexii
(2)
= Cln z;
(7-25)
C ln reioc C in r
iC8.
(7-26)
Cum viteza la distanfa r este radial2 ~i are aceeasi valoare V, debitul este:
f
$ = C8;
Liniile echipotentiale sint evident cercuri concentrice cu centrul Pn origine, iar liniile de curent sint razele pornind din origine.
185
Mipcdri potenfiale
16
pentru
r,
= 1,
ezI8, e2=I8,
e3=I8 etc.
Rezultii din (7-35) ca, in fiec.are punct, pe peretele AB, presiullea este
P mai mic5 decit presiunea hidrostaticl - ro - r
(fig. 7-11, 6).
Y
Impingerea apei pe intregul perete es te:
YO
,<r1
pdr = y (ro-rl)2
I1
ro
r1
)= :
(r,
deci mai rnicii decit impingerea hidrostaticii, aceasta din urmi fiind
Raportul :
este cu atit. n-iai mie, cu cit raportul r,/r, este mai mare.
188
Hidraalica
este:
de unde:
A ~ a d a rcirculatia
,
joaca in aceastii mi~carerolul lui Q din cazul izvorului punctiform. V se numeste ,,viteza indusii" de virtej.
Este important a observi cii circulatia are valoarea I? # 0 numai pentru
ourbe care inconjurii originea; pentru orice alte curbe inchise, care lasi
criginea in exteriorul lor, circulatia este nulii, dupii cum ne putem convinge
scriind cii:
punctul b) anterior.
d) Scurgerea printr-o fantd de
deschidere 2a (fig. 7-14). Potentialul
complex este :
,Y
(7-38)
L.
f ( 2 ) = - ic arc cos -
if
a cos -
(7-39)
sau
.
0
L
x+iy=
i--
(COS
(1,
ch !!!--IC
i s i n -(1,s h x ) ,
C
J,
'9
x = acos-ch-9
C
= usin-sh-,
$
CP
C
(7-40)
dz
+A-
+B.
v = dt- --
- .
ai sin
if
C
- iv.
++
Observat ie. 0 rniscare reprezent a t i de a c e l a ~ ispectru ca miscarea precedenti insi cu schirnbarea intre ele a liniilor cp,
tialul complex:
f
c arc cos-
ceea ce revine la z
= cos-
t
c
(7-43)
Acest caz corespurlde unei misciri cu circulatie in jurul placii plane de.
latime 2a, in spat iul infini t. ~ c e a s i adin urmi miscare are aplicaf ie la studiul
infiltrafiilor pe sub un perete de palplanse de ahincimea a, printr-un teren
perrneabil de adincime infinitg. Aceasti Ehestiune va f i examinatii mai detaliat la capitolul XXIV.
e) Mi~carea datoritii a douii izvoare. In cazul general a dou5 izvoare
neegale Q, ~i Q, asezate in punctele z, ~i z,, potenfialul complex este:
A
iar plan111 se separ6 in doua zone neegale, fiecare continind liniile de curent
numai ale unuia din izvoare (fig. 7-1,5).
Daca debitele sint de sensuri contrarii si rleegale, planul se i n ~ p a r t ede
asemenea in do16 zone: o zoni iniuntrul uAei curhe inchise care trece prin
izvor~llmare si cuprinde la interior izvorul mic si o zon5 exteri'oarii continfnd
restul de linii de curent ale izvorului mare (fig: 7-16,).
In cazul particular a doui izvoare egale ~i de sensuri contrarii, potentialul complex se obf ine prin suprapunerea celor doui izvoare punc t iforme
(fig.7-17): in 0, izvorul negativ de debit-Q ,si in 0, izvorul pozitiv de debit Q:
f (z) =
z-a
z+a
- In -L
2n
sau
Q In-
--
$=
I
Ds'.
Q
- (el - 0,). (7-46)
27t
-1 - p=
const,
8,
8,
=y
=I const.
(7-47)
Se vede usor c i 1iniil.e de-curent sint cercurile care trec prin 0,, 0, care
sint locurile giometrice din care se vede segmentul 2asub un unghi constant y.
Raza R a acestui cerc este d a t i de relafia R sin y = a .
Liniile echipotenfiale se obf in exprimind I-aportul
(X
(7-48)
de unde:
a2.
.Aolica{ie tehnicb. Scurgerea pe sub o stavill de forrna unui segment circular '(fig. 7-18).
de unde rezultl:
r:
193
Mi~cdri potentiale
Din aceastii relatie se vede c2 presillnea In M este mai micii d e c i t presiunea h idrostaticii, deoarece termenul cinetic este negativ cici V > V,.
Din relaf iile (7-54) ~i (7-55) se mai obline:
y
r i a r2a
(2) = lim
a 3 0
Q
-In
Z-a
2n:
2+a
I,uiIrn derivata
df - Qa lim a+O
dz
ICZ~
UI
112
2~
T Z ~
lim f
a 3 0
2 7tz
+ const.
(7-60)
Pentru x = 0, u
L i b
Intr-adevir :
(7-64)
---
1 d~ - - nar n - r
d0
sin rl0.
i7-65)
195
Miqcdri potentiale
Citevu cazuri particulare prezintn' un inferes special, date f iind aplicat iile
lor practice :
I ) Cazul n 1 nu este altceva decit miscareh paralelii studiatii la punctul a)
anterior.
2) Cazul n = - 1 este dubletul studiat la punctul f) anterior.
3) Dacii n = 2, potentialul si functia de curent stnt :
(7-66)
-cp = ar2 cos 28 = a (x2 - y2),
$ = ar2 sin 28 = 2axy.
j
v,
ce -
(7-67')
5) Pentru n = - , func2
tiile cp ~i
reprezintii mi$carea de ocolire a unui
semiplan infini t (fig. 7-21,b)
cp = arlle cos
c)
'
196
Hidrautica
, '\
'
77;
permeabil. Notiim cii OA, bisectoarea unghiului xON, este asimp tot5 a liniilor
echipotentiale (fig. 7-21, c).
7.3.7. Mi~cgrileunui fluid perfect in jurul unui cilindru circular (fig. 7-22)
Asemenea misciiri se obtin prin suprapunerea unor misciiri elementare,
.de felul celor studliate in paragraful precedent. Vonl prezeLta citeva tipuri
de misciiri mai importante:
a)'Miscarea planii-paralelii a unui fluid in care se aflg un cilindru circular, fiirg circulafie. Potentialul complex a1 unei astfel de miscHi rezul tii din
.insumarea potentialelor complexe ale unui cur-ent paralel $ a1 unui dip01
d
'
Mipciri potenfiale
197
-.
loc fn punctele C si
, D pentru 0
fpentru care
9
X
Punctele unde presiunile sint nule sint date de conditia 1-4 sin2 8 = 0,
X
adici = f - . Diagrania radialii a presi~~nilor
este reprezentatii in figura 7-23.
6
Distributia presiunilor fiind simetrici in raport cu ambele axe, inseamnii ca rezultanta fortelor de presiune pe cilindru este nuli.
Acest rezultat este In contradictie cuNfenomenu1 real, in care se constatii o rezultantii paralelii cu axa Ox si de acelasi sens cu viteza din
P W P w cimp. Aceastii fort; de presi;ne
rezulti dintr-o
distribuf ie a presiunilor diftri t i de cea calculatii
aci si urmind aproximativ diagrama punctatii.
l esugere laterale si din spatele cilindrului
p - p, ~ o r t ~de
se datoresc unor virtejuii care formeazii o apii
moartii intr-o zonii desprinsii de curentul general
printr-o suprafati de discontinuitate (v. art. 7.3-9).
Aspectttl contradictoriu a1 presiunilor calculate cu cele reale a fost numit paradoxul lui
Euler-D'Alembert . Acest paradox se menf ine ~i
in cazul unui corp de form6 oarecare aflat
intr-un curent paralel.
b) Mi~careaplang-paralell a unui fluid in care
se aflg un cilindru circular, fluidul fiind supus ~i
unui curent circulat~rin jurul axei cilindrului.
- 3 - 2 - 1 0 +I
Un curent circulator se poate realiza prin fnsisi
o miscare de rotatie a cilindrului solid in juril
Fig. 7-23. Distributiapresiunilor axei 'sale. Daci existii cft de mici forte de adepe cilindru. in mi~careare~rezen-ziune si de frecare intre particulele fluide, stratatii in figura 7-22
turi d< fluid sfnt antrenate succesiv fntr-o mi~care
de circulatie cuprinzind fntreaga masii fluidi. Firii
existents fortelor tangentiale este greu de admis miscarea circulatorie. Fie
aceastii mi~carede tipul misciirii induse de un fir-vkrtej., adici cu o circulatie a vi tezei I' = const, in' tot cfmpul, pe orice curb5 inconjurind cilindrul.
Potentialul complex a1 mi~ciirii este Pn acest caz:
h
+r
si
de ecuatiile (7-73):
+ = 0 se confundi cu cercul de
+ din ecuafia (7-78) este zero.
-=
0, care se poate
r2
4x2~:
+ 4a2 > O
cele doui rgdacini ale lui z sint reale si pe cercul de razi a se gisesc cele
doul puncte de stagnare. Aceste puncte sk determini punind Tn ecuatia (7-80):
z = a (cos 0
+ i sin 8).
ra sin 8
2~ V,
--
a2
+i
ra cos 8
2~ V m
0.
(7-81)
?'
sin 8
= -
r
4axV,
Fig. 7-24. Spectrul rni~cgrii plane-paralele fn jurul unui cilindru circular, cu circulatie, fn caiurile:
a) r<4naV,
b ) I'=
Dacii I' > 4x a V,, realizantul ecuatiei (7-80) este negativ,'deci riidiicinile
sint imaginare si
, punctele de stagnare stnt pe axa Oy, Pnsi nu pe cercul
de razii a.
Daci insemniim cu rn expresia:
-P
4x
v9,
rn,
0
adaugii ~i vitezele
*-Yi$%,
.
4
,l
r
27t a
>0
aceste
2V, sin 0
r .
+2m
'.
d F Y = - p ds sin 0,
(p. -
p $)sin o ds
-'
. :ay.
i
Miicciri potenfiale
sau :
FY
=
----
-:
( 4 ~ : sin2 e
-\:[Pa
-~,a
5:"
sin O d e
47r2a2
4-2
ede
v,r
sin
xa
o asin
-+ 8x2a
r2p \:sin
0dO
Ode -I--
=;-
de unde rezultii:
'
Y
'
.'
C =z
=a
+ c,
+ bi;
(7-87)
-
y=q-b.
Un cerc cu centrul Pn origine, En planul z, se transform5 fntr-un cerc cu originea deplasat5 En punctul I; = c, in planul I;. fntr-adeviir, dtndu-se cercul
+ y2 = R2
+ (q - b)l = R2.
(5 x2
se obtine
Mi@i
potentiate
(7-88)
+c
n fiind real ~i
= nz
n- 1 $i nu15 pentru
= 0. Dacg se scrie:
Dacii deci douii drepte date, trecfnd prin origine ~i fiicind un unghi y, stnt supuse
transformgrii precedente, toate unghiurlle Pn planul 1: se arnplificg de n ori, deci ~i unghiul y,
ceea ce dovede~tecri intr-un punct singular (zero sau infinit) transformarea nu mai opereazg
conform.
4 ) I nversiunea :
4 ~ 9s
de unde :
R Z -1
p = -a.
de unde
.b
sau
Din ecuatiile (7-92) gi (7-93) rezultg cii transformatul prin inversiune a1 unui cerc
este in general tot un cerc, afar5 de cazurile urmgtoare:
- cTnd A # 0, D = 0, un cerc trecfnd prin origine se transform5 fntr-o dreaptti care
,
nu trece prin 0 ;
- cind
= 0,
= 0,
c[+d'
<
<
b) Trecerea unui domeniu intr-a1tul prin mij locirea funcf iilor de transformare. Este interesant in aplicat iile tehnice a considera transformarea conformii a unui domeniu intr-altul, cuprinzind nu intreg planul z sau ci numai
#un domeniu limitat de un contur dat, in interiorul (sau exteriorul) ciiruia se
miscarea unui fluid.
In exemplele- date anterior s-au pus fn evidentii citeva contururi sau
limite de forme simple (cercuri, drep te), ciirora le corespund prin transformare
sonformii, de asemenea, cercuri sau drep te (transformarea ornograficii). In
cele ce urmeazii vom examina si alte functii de transformare precum si metode
lnai generale pentru a rezolva caztil unor conditii la limit5 mai complicate.
1) Funct ia exponent ialli si f unct> ia logaritmicci
c,
206
Hidraulica
eXI
I = eX2
Fig. 7-29. Transformare prin functie exponential5 a unei fP$i paralele cu axa x ,
de lungime semiinfinit2
sin
-;
c.
(7-97)
sin Ech q
ices t s h q ,
y =: cos t s h q,
207
Mipcdri potenfiale
-
5, rezulti:
<
(c = arc
In planul
F t ~ i acuprinsi Cntre drep tele de mai ios trece Pn elipsa
sin z)
A
In planul z
.r
Ne limitiim la acest exemplu, dar mentioniim cii alegind alte funcf i i trigoriometrice de transformare si variind limitele domeniului din planul z se
6btin nurneroase cazuri de rebrezentiiri tn planul <, care pot f i de folos in
aplicatiile tehnice.
c) Functia de transformare Jukovski * ~i studiul proiilurilor hidro- ~i
aerodinamice
I ) Fie functia de transformare:
'
#O
* N. E.
Jukovski s-a niscut la Orehovo la 17 ianuarie 1847. A studiat fizico-maternaticile la Universitatea din Moscova gi a obtinut titlul de magistru In 1876, cu dizertatia
,,Cinematica corpului lichid", lucrare foarte bine apreciati. Trimis la Paris s i - ~ continue
i
studiile, se Inapoiazi In patrie in 1879 gi este numit in acela~ian profesor de mecanicg
la $coala tehnici superioari din Moscova. In 1882 obtine doctoratul cu dizertatia ,,Asupra
stabilititii mi~cirii".In 1885incepe lunga sa activitate didactici la Universitatea din Moscova,
fir5 a piriisi ~i ocupatia de profesor de liceu, in care putea si-gi valorifice rnai bine calititile
pedagogice.
Prima lucrare de hidrodinamici, publicati in 1890, cu ti tlul ,,Modificarea metodei
Kirchhoff pentru determinarea m i ~ c i r i ibidimensionale a unui lichid" pune bazele metodei
retelelor. Studiazi rni~careaapelor subterane, formele rationale ale vaselor. PlecPnd de la
studiul defectirii conductelor de alimentare cu a p i , descoperi rnecanismul fenomenului
cunoscut sub denumirea de ,,loviturg de be]-bec" ~i publici teoria acestui fenomen Tn 1899.
Are mai multe lucriri asupra teoriei curgerii, unele in colaborare cu S.A. Ciaplighin.
Problema zborului 1-a ocupat in mod deosebit In ultimii 35 ani. Prima lucrare: ,,Contributie la teoria zborului"
In 1890 cu numeroase observatii ~i experiente cu privire la
migcarea aripii. Tn 1902 incepe a face experiente, in tunelul aerodinarnic Pnchis a1 laboratorului din Moscova ~i apoi fn tunelul de la Kucino.
A
spare
208
Hidraulica
(+
< = (a
+ $) cos 0 ,
9 = (a -
$1
sin O.
deci acest cerc C, din planul z trece in tiiietura Eo in jurul focarelor ~i a axei
reale. Aceasta inseamnii cii domeniul in interiorul cercult~i Co este reprezentat
printr-un domeniu infinit mic.
in planul
Domeniul exterior cercului C trece in domeniul exterior elipsei E si invers,
iar domeniul dintre cercul C ~i cercul Co trece Pn interiorul e l i p s e i ' ~ ,pfnii
la tiiietura E,. Deoarece fnsii la o valoare datii a lui corespund dou5 valori z
( ~acestea
i
seobtin din ecuatia functiei de transformare, de gradul 2 fn raport
cu z), la o elipsii din planul corespund douii cercuri din planul z, un kerc
exterior ~i un cerc interior cercului Cb; asadar, corespondenta nu mai este biunivocii.
Daca 8 = const si a = 1, se obtine din relatiile (7-99) ecuatia unei hiperbole:
.,
c,
,'
<
q = (p
-$)
I
sin 8.
+ f2 = + p2 - 2 pf sin 8
f2
P---
ta - 2 f sin 8.
c:
Se vede ca acest cerc trece prin punctele A, (1,O) ~i B , (-I,O), ale caror
coordonate satisfac ecuafia (7-104), ~i are centrul In punctul 5 == 0,
El mai trece si prin punctul C' pe- axa Oq, astfeI
TI=---2
(::
Din relatia (7-103) rezultl cii TI este pozitiv si pentru valori negative ale
lui 8, deci din cercul AC'B' numai arcul supe;ior rispunde solutiei.
- Profilul simetric biconvex Jukovski (fig. 7-33). Fie cercul generator (I
cu centrul M pe axa Ox, la distanta m de originea axelor. Observiim c l transformarea Jukovski [relatia (7-98)J se poate efectua pe cale geometricl, Pnsumind transformarea
= z (cercul K se transform5 in el insu~i)cu transforl2
marea
= -, o inversiune. Aceasta din urrnii va da un cerc K f care trece
c2
prin B
- deoarece
cl
inversul lui B ( x
-1)
este
l2 c2 = - --1
I
si va avea
9
-I
centrul pe linia OMB, pentru motive de simetrie. Cercul I(' va rnai tiiia axa
reall ?n-Af astfel ca:
OA' =
-
+ I +1 2n1
21 1
~ i ~ c d rpotenfiale
i
Pentru a trece
-un punct P de pe cercul I( iri planul c, va trebui sii adun.5m geometric OP cu raza vectoare a inversului lui P care se obf ine conform
regulii stabilite pe raza simetricii cu O P fatii de axa reali, la intersectia cu
:cercul K t . Punctul ciiutat este P".
-
1
Fig. 7-33. Profilul simetric biconvex Jukovski
profi'l Jukovski'
,o;l.i de pod
p;/i de bar9
economic, sect-iunea orizontalii a unei pile trebuie sii aibii douii laturi paralele de o anumitii lungime si numai la capete trebuie profilate hidrodinamic,
pentru a evita formarea de 'linii de discontinuitate si vfrtejuri ; de asemenea,
pentru motive de rezistentii, coada pilei nu poate f i atit de alungitl si de
subtire.
9
212
Hidraulica
'- Protilul
' I
c,
~n care z,, z2 ... 2, sint constante reale in numir egal cu numirul laturilor
poligonului din planul l: si asezate in
ordinea: z, < z2 < ... < z , , iar
a,, a z , . a, sint unghiurile exterioare
formate de cfte doui laturi consecutive
2,
c
ale poligonului. Daci poligonul este
inchis si se consideri c i un observator
pareurge conturul poligonului de la A,
spre A,, A, ... A,, A,, adici in sens
invers miscirii acelor ceasornicului, unghiurile d n t pozitive daci se formeaz5
pe dreapta ~i negative, pe stfnga. Cu
aceasti convent ie, este cunoscu t i relatia geometric: :
Fig. 7-36. Schema la metoda Schwartzh
u1
a2
...
+ an
= 2%
*/
0
<F.'///M&,
Chris toffel
I zk.- z I
ein sau I zk - z 1 ,
dupii cum z > zk sau < zk. Astfel cii, dacii z parcurge segrnentul z k ~ k +pel
axa real6 din planul s, expresia d c/dz se poate scrie sub forma:
I
'
Pn care R este un factor real, care variazii cu pozitia punctului, iar argumentul
este constant pentru fiecare segment zkzkfl de pe axa realii; in consecinfii
~i punctul se deplaseazii
- pe un segment de dreaptii AkAk+, care reprezin tii,
~ +punctele
~
zk . .. derivata dcldz se anuleazii si
conform, segmentul z ~ ? In
reprezentarea nu mai este conformii; prin ocolirea punctelor z,, 2, ... z, de pe
axa realii prin semicercuri foarte mici, argumentul punctelor zk la trecerea
de la un segment la celiilalt creste cu n,pe cind argumentul punctului corespunziitor scade cu a k , adicii se reproduce poligonul avind unghiurile exterioare
al, OC2 . . . OCk ... an*
Se mai demonstreazi in analiza matematicii cii punctului de -la infinit
din planul z f i coreSpunde un punct determinat pe segmentul AnA,, astfel
cii poligoanele se inchid (cel de pe axa realk din planul z la -- 00, iar cel din
planul la distanta finitii), iar domeniul interior din planul 1: liisat la stfnga,
prin parcurgerea cont urului corespunde semip lanullii deasupra axei reale din
planul z, liisat de asemenea la stinga prin- parcurgerea axei reale, deci si sensurile de parcurs se menfin.
Corespondents este biunivoci dacii aria poligonului este simpli, iar reprezentarea poligonului se face la scara determinatii de constanta C. In cazul
cfnd unul din punctele zk de pe axa realii este la infinit, se va suprima factorul corespunziitor din formula (7-105).
Pentru reprezentarea pe un semiplan a1 domeniului afla t la exteriorul
poligonului se demonstreazii cii functiunea
urmi toare real izeazii .aceasti5
reprezen t are :
<
0'
=;
c = C arch z + C'.
(7-108)
sau
==ch
g
5;-.
..
A,
(2 =
ih),
sau
deci :
h
= -
(Vc2 - 1
c).
planul c este:
arch
dz
Ah
600)
dl: -
umdl:
drdz ,
At ih
v2
dz
- v*
44
g/2
Fig. 7-38. Curgerea p o t e n t i a h de-a lungul unui fund cu treapta in unghi drept
(a,
un cerc de raz5 a din planul z trece Tntr-un segment de dreaptii = 4 1 situat pe axa real5 in
planul dacg a este real.
Dacg fn locul lui a se consider5 In functia de transformare (7-1 10) miirimea complex2
peia fn care a este modulul ~i se opereazg transformarea cercului de razii a din planul z,
un punct M de pe acest cerc trece Tn planul fn punctul M ' (fig. 7-39):
<
C M = a ,i0
- aae2ia
7c
I;=%+
(ia)' -Z-2
ae
z
(7- 1 1 1)
Mi@
i potentiale
.v
...
,!
,
.,
217
$i cercul trece Entr-o plac5 de l5tirne = 4a, a ~ e z a t 5pe axa irnaginarl a lui <. Vom considers
acurn ~i migcgrile tn jurul pl5cii:
1) Curent perpendicular pe placi (fig. 7-40). Fie potentialul complex a1 unui curent
Tn jurul cercului din planul z :
De aici rezultl cii viteza V este U g ppentru = f oo, iar pentru l; = 0, V = 0, deci
in origine exist5 puncte de stagnare ale rnigcgrii, la mijlocul pl5cii. La marginilesp15cii,
unde C = f 2 ai,
oo.
Presiunea distribuit5 pe placii se obtine cu teorema lui Bernoulli, tintnd searna c5i pe
firul' de curent de la suprafata plicii, componenta u = 0, deci V = v. Agadar :
v=
pe toate punctele plgcii, afar5 de centru $i de rnargini, unde vitezele au 9i fost calculate.
Se va introduce deci in membrul a1 doilea din relatia ( 7 1 13, 1: = f iq, q variind de la
- 2a la 2a, $i se pistreazi partea irnaginarii care se egaleazi cu - iv, in virtutea relatiei
de definitie: dfldt: = u - iv. Dup5 efectuarea calculelor se gisegte c5:
2 18
Hidraulica
'
**
I
-
r)
= 0, se anuleazii pentru
r] =
Z if ixf = ch f
- cos - cos -
~4
sin -ch
L
~ r l
--- sin
9 sin- 4r
xrl cos-x4 =sin- 7ca sh (7-1 16)
sh * L
L
L
C
C
In figura 7-41 se d i spectrul miScirii care
are loc numai tn interiorul flgiei de litime L.
Juxtapunfnd figii iden tice, se obtine spectrul
unei misciiri ~ r i n t r - u nnumir arbitrar de fante.
Se verificg lesne cii pentru x = & a (ti1 planul z)
rezultii
= f a la extremititile fantei In
planul C.
Migcarea potential5 prin gritare $i rotoare
cu palete a fost studiatl pentru gkirea formelor
favorabile pentru turbinele cu reactie. 0 contributie romineascii in acest domeniu este lucrarea
lui D. Pavel *.
Dorin Pavel, ,,Ebene Potentialstromungen durch Git ter und Kreiselraderc', Disertatie.
Ziirich, 1925.
2 19
tele lui, fiirii a se dezlipi ~i fiirii a crea o zonii de a p i moartii in spate, zonii
care se consta tii din observarea fenomenelor de mi~careale f luidelor reale.
Aceastii zonii de apii moartii nu este complet lipsitii de misciiri, ci este
ocupati de virtejuri ~i este inchisi in limi tele unor ,,suprafete de 'discont inuitate" care sint const i tui te din ,,stratmi de virtejuri". Descrierea amiinunti tii
(81
fluid perfect
(4
f l u i d real
220
Hidraulica
In cazul cind o parte din suprafata limiti este o suprafati liberi, spectrul miscirii in conditiile unui fluid perfect se poate afla mult mai exact
decit i i cazul precedent, deoarece suprafata liberi, care este a priori necunoscutii, poate f i determinati prin calcul. Probleme de asemenea naturii apar
in cazul formgrii vinelor lichide
la iesirea
,
dintr-un orificiu sau la
formarea lamelor deversante.
Pentru rezolvarea problemelor cu suprafete de discontinuitate sau cu suprafete libere
existi metode numeroase, care au.
ca punct de plecare o bazi de
tratare comunii, indicati de
Kirchhoff.
a) Metoda general%. Se consideri fluidul separat in dou:
Fig. 7-43. Schernii la rnetoda generals pentru
se
,
studiul rni~carilorcu suprafete de discontinuitate zone: zona I, in care miscarea
produce intr-un ctmp potential de
viteze, si zona 11 inclusii Entre supra'fetele de discontinuitate si care
cuprind; a p i moarti (fig. 7-43). Miscarea din zona I are in dlanul z
potent ialul complex
9
=.
w = -df
u - iv.
22 1
MipctSri potentiale
Intrucit pe liniile de discontinuitate A,, A, s-a admis c i viteza este cons t a n t i si egali cu V,, hodografele respective (ale vi tezei conjugate) sint reprezentati prin arce ale cercului de razii V, din planul w . Punctele de desprindere Dl, D2 din planul z se reprezintii prin puncte corespunziitoare in planurile f si w, avind argumentele in planul w egale si de sens contrar cu argumentele 'punctelor corespunzitoare din planul z. ~ k c e l ede curbe y, si y2 de
pe conturul corpului (fig. '7-43) trec En arcele y, si y, din planul w, 'iar originea atit in planul z c9t si in planul w corespud punctelor de impact. In
sfirsit, observiim cii p u n c h l de la infinit I a1 planului z este reprezentat
punctul I pe axa realii in planul w , deoarece viteza Pn infinit este paraleli cu u ~i egalii cu V,.
Dacii functia V' este cunoscutii, miscarea se obtine din ecuatia (7-117)
prin int'egrare:
-
,de unde:
si dupii efectuarea integralei se separi si se egaleazi lntre ele pirtile reale
,$i piirtile imaginare, obtinfndu-se astfel fhnctiile .p si +, cu constantele adi t ive
.r-espect ive .
Presiunile se calculeazii, ca ~i in celelalte cazuri, cu ajutorul teoremei
l u i Bernoulli.
' 9
de unde rezultg
P=
Diferenta se explicii prin faptul cii in practicii nu existi rezervoare de dimensiuni infinite.
Prin metode mu1t mai simple (cu aplicarea teoremei impulsului) se giiseste
de asemenea p = 2
- Scurgerea printr-o fantl de liitime constant5 si .lungime infinitii,
tiiiatii pe fundul unui rezervor infini t , presiunea fuhdului fiind foarte
m i d (fig. 7-46).
$i aceastii problemii s-a rezolvat pentru un
fluid flrii a se tine seama de greutatea lui, si s-a
gisi t :
T
TC
E.". =
2+n
= 0,611,
v a l e de sernenea f o r t e p r o p i t 5 de valoarea
realii. Prin metode elementare (teorema impulsului) s-au g5sit lralori de crdinul
Fig. 7-45. Scurgerea prin ajutajul
Borda
in care tg
0
2 -
7T
a
-
5'
pent^-11
In paragrafele precedente s-au aratat mai mu1te rnetode pentru deterrninarea miscirilor nerotationale, bazate in special pe proprietatile functi ilor
anali t ice 'de o variabilii comnlexii si oe orincioiul re~rezentiiriiconforme.
Aceste metode pot f i denumite' ,,exacieU'in m8su;a in caie condif iile la lirnita
se pot exprima-prin relatii matematice exac te si daca ~i ecuatiil'e diferentiale
9
= const.
6s
8n
K. A~adar,
atft timp cft se menfine " - K = const ., ochiurile retelei vor fi toate drept66
unghiuri asemenea.
Debittil care curge intre doui linii de curent
*
+b
~i
+,
este
laturile poligonului ARC. Se unesc toate ptinctele de intersectie A', B', C'
printr-o curbii care este o linie de curent. Se duc normalele AA,, BB,, CC,
la curba ABC. Apoi din punctele A,, B,, Cl, se duc iargsi perechi de diagonale la 45" care se Tntilnesc in A;, B;, Ci, iar aceste punct;? determini o nouL
linie de curent. Normalele A,A,, BIB,, C,C, duse la curba AIBICl furnizeazii punctele de intersectie A,, B,, C, etc. Se
formeazii astfel piitratele
curbilinii A B B,A,, BCC,B,
etc. Desi ducerea unor drepte
la 45'
este migiiloas5,
daci se lucreazi cu lngrij ire,
se obtin rezultate suficient
de exacte.
In cazuri mai complicate, trebuie fgcute multe
Tncercgri, pe hirtie de calc
suprapusi, ping se reuse~te
a se construi o refea care
Tndeplineste conditiile aratate. Cu oarecare exercitiu,
unii calculatori capiitii o
TndemTnare deosebi t i , astfel
c i pot trage de la Pnceput,
Fig. 7-49. Metoda grafici de constructie a unei refele
potentiale, cind conturul este dat
prin apreciere vizuali, o
retea destul de exactii.
La trasarea refelelor este de mare ajutor cunoasterea chiar numai a
cftorva linii ale retelei, prin procedee experimentale, restul retelei construindu-se prin procedeul grafic ariitat.
A
c) Metoda analiticg aproximath4 prin diferente finite. Spectru1;unei rni~cgri-planepotenfiale se poate determina prin calcul, plecfnd de la ecuatiile diferenfiale ale lui Laplace:
Acest calcul este valabil nu numai Pn hidrodinamicri, ci ~i In toate domeniile fizicii unde
exists un d m p potential.
Fie deci, in general, o rniirirne scalar5 u, care
fndepline~te,In tot planul, conditia:
Sii inlocuim elementele diferentiale 6 x , 6y prin can tititile finite a, respectiv b ~i sii considergm grupa de
cinci puncte fnvecinate care fac parte dintr-o retea
drep tunghiularri :
0, 1, 3, 2, 4 (fig. 7-50).
4
Fig. 7-50. Schema unei retele
drep tunghiulare
algebrici
cu diferente finite.
-In cazul
unei retele de piitrate, cPnd a = b
=h ,
Dacg sInt n noduri, se obfin n ecuafii algebrice lin'iare pentru care exist5 metode
c unoscu te de rezolvare .
Pentru obtinerea ecuafiilor la nodurile din veciniitatea conturului, elemen tele diferenf iale se calculeazii prin inter- ~i extrapolare, obf inindu-se ecuatii algebrice de tipuri speciale.
Astfel, fn figura 7-51, a , unde reteaua de piitrate este intersectatii de linia C a conturului,
pentru punctele 2' ~i 4' situate la jumiitatea distantelor 20 si 04 se poate scrie:
(E
(hu3 + "l)
8)
(h &)
.(7- 123)
Se obtin prin aceasti rnetodi valorile lui u in nodurile retelei, iar liniile pentru
care u = const. se obtin apoi prin interpolare.
Metoda d i rezultate cu atit rnai exacte cu cit reteaua de puncte este rnai deasii (cu
clt ,,pasulU h este rnai rnic). Rezolvarea insP a unui nurnir mare de ecuatii liniare prin
metodele obiqnuite ale algebrei necesitii consurn mare de tirnp qi de rnuncg, de aceea se
folosesc unele rnetode de aproxirnatii succesive, cunoscute sub denurnirea de rnetoda relaxirii *
sau - si rnai bine - se folosesc ma~inilede calculat.
In afar2 de retele drep tunghiulare se folosesc In anurni te cazuri retele triunghiulare
a u hexagonale.
t
1950.
* N.
N. Pavlovski (1884-1937). Pregitirea sa ~ t i i n t i f i c ia fost de inginer de la Institutul de c i i de comunicatii de la Leningrad. De tIn5r are ocazie s i participe la Intocmirea de
lucriri hidrotehnice, In special de irigatii, In Crimeea, In Asia Centrali, dind dovadi de
calititi exceptionale de om de gtiintii gi inginer organizator. Dupl Revolutia din Octornbrie,
aceste tnsugiri au fost puse in valoare gi Pavlovski devine profesor ~i activist pe tirImul
muncii sociale. Conduce sectorul de tncerciri fn constructii pentru irigarea Turkmeniei ,
sector devenit In 1921 Institut de cercetiri gtiintifice de amelioriiri, organizeazri laboratorul
de hidraulici gi formeazii renumiti oameni de gtiinfl In hidrotehnici.
Public5 (1918-1922) lucrarea fundamental5 : ,,Teoria mi~ciirii apelor din teren sub
constructiile hidrotehnice gi principalele ei aplicat ii". Tra teazi problema f il tratiei cu ajutorul functiilor analitice gi propune rnetoda analogiilor electrohidrodinamice (E . G. D.A.) ,
pe care o face cunoscutii In 1931 la Congresul de navigatie de la Venetia gi Conferinta ener getici de la Londra. In 1924 publici ,,Indreptarul hidraulic", lucrare cu material bogat
gi chiar original. In 1924 propune o formu15 noui pentru coeficientul lui Chezy, care-9i
gisegte aplicare 9i azi. Dii metode noi pentru calculul formei suprafetei libere a cursurilor
de a p i naturale.
In 1928 scrie ,,HidraulicaU, lucrare clasici, in 1 931 ,,Despre fil trarea apei prin barajele
de pimInt pe fundatie impermeabili", apoi In 1930 -1931 ,,Despre mi~careaneuniformi a
apelor In teren". Imagineazi pen tru rezolvarea proble melor de f il tratie sub presiune ,,metoda
fragmentelor". Se ocupi de probleme din hidraulica construcfiilor, precum ~i de deversorul
lateral, orjficiul semiinecat 9.a. In 1937 publicii ,,Indreptarul hidraulic", lucrare de rnari
proportii. A lisat 100 de lucriri. In 1932 este ales membru activ a1 Academiei de $tiinte
a U.R.S.S.
A
Schema circuitelor este redata in figura 7-54, 0 , unde rezistenfele electrice sfnt notate astfel:
A
curent se stabile~teprin circuitul secundar, trecfnd prin potentiometru. Contactul 3 poate fi mutat fn diverse pozitii la care corespund o infinitate de tensiuni. De asemenea creionul 4, putind f i rnutat mai aproape de ~ i n aI sau
de sina 2, este supus la o tensiunelelectrici variatii. Presupunem cii fixiirn
coniactul C intr-un punct deterrninat, asa cii el separii pe potenfiometru dou5
rezistenfe determinate, R, ~i R, (fig. 7-!54, a). hcerciirn, hutfnd vfrful creionului, sii realiziim acelasi raport de rezistente R3/R4ca R,/R,. i'n acest caz,
tensiunile in 3 si 4 sint eiale si prin galvanornetru nu mai circulii nici un curent ;
instrumentul &at2 ,,zerou. ~ ~ i i s i icu
m vfrful stilului pe fundul cuvei pentru
a lgsa o urmii durabili. Misciim apoi stilul In secfiunea transversalii a curentului electric, astfel ca galvanometrul sii riimfnii mereu la. zero. In acest mod
se traseazii o linie echipotentiali. Dacii dorim a construi o altii linie echipotentialii, deplasiim contactul (3) in altii pozitie, pentru care obtinem o alt5
linie echipotentialii.
Curbele ce obtinem ne ajutii apoi la construirea fntregii refele potentiale
cu mult mai exact decit dup2 simpla apreciere vizualii.
Fenomen hidrodinam ic
Potential de vitezl (p
Linie echipotentialg (p = const.
Elementul unei linii de curent = ds
Fenomen elecfrodinarnic
Potential electric U
Linie echipotentiali U = const.
Elementul unei linii de curent = ds
Intensitatea curentului:
Viteza v = -
i = c - dU
ds
ds
Dupii cum s-a stabilit la paragraful 7.1, miscirile potentiale ale unui
' de ecuafia
fluid necompresibil sint guvernate de ecuatia de'continuitate si
lui Laplace:
In care g, este poteritialul de viteze. Functiile care satisfac ecuatia lui Laplace
fiind functii armonice, cunoasterea proprietitilor acestor funcf i i este de mare
irnportanfii, pentru rezolvaria problemelor de acest fel. Dezvoltarea metodelor generale de rezolvare a misciri lor spatiale si expunerea teoremelor de
matemat ic2i corespunziitoare iesinh din cadrul unui tratat de hidraulicii destinat mai ales inginerilor hidiotehnicieni, vom trata numai citeva exemple
care necesiti un aparat mai simplu. Pentru studiul mai aprofundat a1 problemelor de sub titlul de mai sus sint indicate lucririle [l], [2], [3], [14].
Vom rnentiona c i probleniele de misciiri potentiale se deosebesc fn douii
clase, *lufnd in considerare condif iile 1; limiti.
DacH se cere determinarea unei functii armonice cp, considerati regula tii
En domeniul misciirii, astfel ca s i ia valori date pe o suprafat; care apartine
sau este la limiia domeniului, problema se numeste prohlema Dirichlet; daci
functia cp trebuie determinatii astfel ca derivata ;a normal5 s i ia valori date
pe aceasti suprafati, problema se c heaml problema Neumann. Se demonstreazii
existents unei solutii pentru un numiir mare de cazuri. Problemele de misciiri
7
sau a (-T V ~ )+
(-T V Z )
0. (7- 123)
~ceas'tiiecuatie se rnai poatepdernonstra punind conditia ca. surna debitelor care trec prin fetele unui paralelipiped curbiliniu elementar (rdO,,dr,dz)
sii fie nulii.
Conditia ca rni~careasii fie nerotaf,ionala este:
-.
lntroducind aceste valori En ecuatia (7-124) se obtine conditia de nerotationalitate sub forma ecuatiei diferentiale (7-128), din care se obtine Jy, functia
de curent a lui Stokes:
7
Jy
const.
reprezinti, pentru valori diferite ale constantei, linii de curent continutein acest plan. Aceste linii taie ortogonal liniile echipotentiale cp = const.,,
deoarece din relatiile (7- 125) ~i (7-127) se obtine conditia de ortogonali tate r
In sffrgit, din relatiile (7-125) ~i (7-127), dac5 potentialul de vitezii estecunoxut, se poate obtine functia de curent JC.
Pntr-adevlr :
d4J dr = r -89
- +-
d+ = d4J
- dz
d z - r - d rav
-
de unde:
Fig. 7-57. Curent cu simetrie axial5 ciilre un
plan de oprire
Liniile de curent din planele meridiane sfnt deci hiperbole de gradul trei.
Se observii cii pentru x = 0, r = 0, v, = 0,
= 0 ; deci originea este un
punct de stagnare. Acest curent poate fi folosit la darea formei tubului de
aspiratie a1 unei turbine.
ZJ,
F2 = JO ( K r ) = 1 -
Y2r2
22
+ *K4+ 2242
l(6re
224262
+ ...
functie Bessel de prima specie, gradul zero, I( putfnd fi un num5r real sau imaginar.
Aplicatii importante ale acestor mi~cgrise intflnesc la tuburile difuzoare ~i la rnivarea
unui fluid uniform ~i paralel in infinit, fn jurul unui corp solid fix care posed5 o ax5 de
simetrie coinciztnd cu direcfia generalii a migclrii fluidului [l].
Metoda compuneri i izvoarelor s-a folosi t ocazional in cap i tolele precedente ~i mai ales la misciiri plane potentiale. Metoda a fost folositii pentru
prima oar5 de Rankine, in cazul m isciirilor tridimensionale, pentru a inlocui
corpul solid de rotatie, in jurt~!cgruia curge fluidul, cu un sistem de izvoare,
unele pozitive, altele negative,' astfel fnctt suprafafa de separatie care se forrneazii in jurul acestor izvoare siifnchid5 o zonii care sii ia forma corpului solid
y
dat. Pentru ca liniile de curent ale fluidului in infinit sii nu fie alterate,
- este
necesar ca suma debitelor izvoarelor pozitive si negative sii fie nulii. Intrucit
problerna direct5 este mai totdeauna foarte'dificili, se studiazi problema
inversg, considerind o serie de cazuri particulare ale unor sisteme de izvoare
care ar putea constitui solutii apropiate de solutia problemei directe. De
zceea vom considera rnai departe citeva din cazurile cele mai caracterist ice.
a) Izvor pozitiv sau negativ. Cunoa$ern deja potentialul de viteze in
cazul unui izvor pozitiv
Q:
Liniile de curent, care sint razele ce ies din 0, se obtin cu Lajutoru1 ecuatiei (7-130) pentru care s-a ales un sistem de coordonate cilindrice (fig. 7-58)
cu axa Oz:
Conditia
)C
= const. revine la
4-i
- = cos
'
47%
4xp,
236
Hidraulilca
4.
v-
p,.
c) Dublet. Dacii facem pe a sii tindii ciitre zero. considerind pe Q suficient de mare pentru ca produsul2 a Q sii tindii spre o limi tii finitii M i se obtine
miscarea produsii de un dublet, caracterizat printr-un moment M, dirijat
in kensul lui z negativ. Potentialul de vitezii si functia de curent a l t acestei
misciiri se obtin prin trecerea la limitii - pentru a + 0 - a functiilor cp
si ;C1 de la punctul b) precedent:
-
In care p
\Ira
+ z2,
+=-- 1
2
r2V,
+4x
(COS
y1 - COS y 2 )
Ensurniirn acest cirnp cu cirnpul miscirii paralele si obfinern liniile reprezentate in semiplanul inferior. Din ipectrul misciirii se constatii cii suprafata
de curent cj, = O este format5 din segrnentele he dreaptii - w A , B
w si
suprafafa ovalii A C B D . Punctele A ii B rezultii din condifia v, = 0 pentru
r = 0. Din ecuatia (7-136) rezultii prin derivare:
9
In care p, = z
a, p2 = z - a pentru zona din dreapta a ovalului. Ridiicina
realii z = 2, a ecuatiei precedente dii punctul B . Prin schirnbarea sernnelor
la z, p, ~i p2 in ecuatia (7-138), se obtine o altii ecuafie a ciirei riidiicinii reali
2 = z, dii pozitia punctului A . In sfirsit, dacii fn ecuatia cj, = 0 se ia z = 0,
se obfine o ecuatie in r care, rezolvatb, deterrninii pozitia punctelor C si D
de pe axa Or. Suprafafa ovalii obtinuti teoretic este o forrnii hidrodinamicii
a unui corp.
e) Dublet agezat intr-o migcare paralelg. Curent paralel in jurul unei sfere (fig. 7-61).
Functiile cp ~i ale mi~ciiriislnt in acest caz:
Mz
47cpS
cp=v,z+
cu p =
+ r2
1
v,r2
2
Componenta radial5
gradient a1 lui cp:
89
- v , - + dz
ve=-dp
dp
dz
z
Cum - cos y,
--dP
P
+z--
Mr2
(7- 139)
4xp3
a vitezei vp se obtine ca
-dz
47cp3
dp
3Mz
47cp *
2x v-
. = a".
..
Adici sfera cu raza p = a este o suprafatl de curent, intrucit viteza cimpului pe aceastii
suprafati este tangentialg. Cu alte cuvinte, suprafata de curent = 0 este reprezentati de
sfera cu raza a ~i segrnentele - co A ~i B
co, ca ~i in cazul problernei precedente. Tn
ecuatiile (7-139) se poate pune in evidenti raza a. Astfel:
PQ
738
Nidraultca
3
- 2
Presiunea pe suprafata sferei rezul tii din teorema lui Bernoulli :
Rentru r = 5 a, V = 0 ,ci pentru z = 0, V = V,,,
v,
f) lzvoare distribuite dupg o Iege oarecare. Izvoarele pot f i linifornze, adici distribuite
de-a lungul unui segment a1 unei linii drepte sau curbe, sau supcrficiale,-adicii distribuite pe
o suprafatii Pn interiorul unui contur dat.
Potentialul de vi tezi se calculeazg i n cazul izvorului liniform (fig. 7-63) cu legea de
distributie q
(e)
M i ~ c d r i potenf iale
239
Capi tolul VI I I
.-..
deoarece
d
df
du
dt
- (11 dx) = - nx
du d x f u d u .
--1 ud (dx ) dt
df
du
dv
--
dt '
si
dt '
dw
- CLI expresiile
dt
din
dt
(Xdx
- -
Ydy
v2
cu d - ,
4-Zdz) -
1
-
rezul ta :
( z d x
dp
+ -dy
+2
dz) -1dy
dz
(F)}
I?
In paragraful 5.8 s-a demonstrat teorema lui Stokes sub forma cea mai
genera 15 , ,,Circulatia vitezei pe un contur inchis este egall cu fluxul rotorului
vi tezei care striibate o suprafati sprijinitl pe acest contur".
Aceastii teorernii va f i formulatii putin diferit, introducind o notiune
nouii, intensi tatea virtejului. Am viizut la paragraft11 5.4 cii vi teza unghiu1
larii o a misciirii de rotatie a particulei este - rot Vsi, conform ecuatiei (5-25),
7
se poate deci scrie, cind conturul este mic si inchide o suprafafii elementarii dS, normalii pe axa tubultli de vfrtij:
dl? = rotVdS, = 2wdS, = 2w,dS.
(8-6)
Ultima form5 a membrului a1 doilea corespunde unei secfiuni elementare d S orientate oricum, on fiind proiectia vitezei unghiulare w pe normala la suprafata dS.
Pentru un tub de virtej de sectiune finit5, din ecuatia (8-6) se obtine prin
integrare :
* G. G. Stokes,
aceastii suprafafii este nul, dat fiind cii vectorul Q este tangent la o astfel
de suprafatii in orice punct a1 ei.
Sii considerim acum sectiunile transversale S, si S, printr-un tub de virtej
si s i facem o tiieturii infinit de ingusti d u p i liiia de virtej ab, in curbele
;are contureazi sectiunile S, si S, (fig. 8-2). Se formeazii un contur inchis
acdabefba aplicat pe suprafata tubului de virtei, deci circulatia de-a lungul
se poate ins5 descompune,
acestui contur este nuli. Aceasti circulafie
- I ' si I?, fiind circulatiile pe curbele ce contureazii suprafetele S, si S, in f e l d urmitor:
7
Insi
adici: I~ztcnsitafenunui tub de virfej este consiantii de-n lungul fnbului. Acest
rezultat poate f i obfinut si din ecuatia de continuitate a cfmpului rotoric
(5-15). intr-adevir, considkrind portiunea din tubul de virtej limi tat5 intre
secfiunile S, si S,, cum flux111 prin peretii laterali este nul, rezulti
S, rot V , - S , rot V,,=:= 0. Ynsi, conform teoremei lui Stokes, S rot V = I',
deci I',
I',.
0 consecint5 important; a acestei teoreme este cu privire la forma unui
tub de virtej. Intr-adevir, deoarece intensi tatea virtejului este constanti,
tubul de virtej nu poate f i terminat in masa lichidului, cici, la capiitul s i u ,
9
?-
(4
(6)
Fig. 8-3. Forme posibile ale virtejurilor
I' ar f i nu1 si deci1n-ar mai f i constant. De aceea se infitiseazii numai urmatoarele forme posibile ale tu6ului de virtej:
- tub de virtej de lungime infinitii;
- tub de virtej inelar, adici un tub ale cirui linii de virtej sint curbe
inchise (fig. 8-3,a);
-- tub de vPrtej ale ccirui capete se sprijinii pe suprafefele limit5
ale domeniului f l ~ ~ i d u l u(pe
i pereti sau la suprafata liberii a unui lichid,
fig. 8-3 b si c).
7
.n
246
Hidraulica
Virtejurile inelare (fig. 8-4) se produc la trecerea unui fluid dintr-un vas
intr-altul sau, in atmosferii, printr-un orificiu, mai ales dacii muchia acestuia
este ascutitii. Acest tip de virtej se poate produce experimental cu ajutorul
unei cutii cu fum, previzutii cu un orificiu. Apiisind scurt si intermitent pe
peretii cutiei, fumbl este expulzat
sub forma de inele-virtej care se indepiirteazii de cutie si totodatii se
expandeazii. Acest ui t im fenomen
se va explica in paragrafele urmii.. .. .
toare.
Virtejurile de tipul a1 doilea se
intilnesc foarte frecvent i n apele
curgiitoare, unde de obicei poartii
numele de viltori sau de anafoare.
De asemenea se fntilnesc in
Fig. 8-4. Virtejuri inelare
atmosferi sub forma unei coloane
verticale de aer care se deplaseazii.
rotindu-se in acelasi timp in jurul axei sale (ciclon*). Cind ;n astfel
de virtej se formeah deasupra miirii, apa este absorbiti spre nucleul
, ast fe! apa
ciclonului, unde presiunea este sub presiunea atmosferici, si
este ridicati la mari inilfimi (tromba marini).
Pe uscat, ciclonul absoarhe corpurile solide de la suprafata piimintului
si le antreneazii la iniltime. Tromba poate fi usor produsi experimental, punind
heasupra unui vas cu apii, Ia oarecare inilfime, s i se invirteasci o roatg de
ventilator aspirator cu axa verticalii (N. E . Jukovski).
A doua teoremii a lui Helmholtz: Dacci fluidul ideal este supus numai la
forte masice derivind dintr-un potential uniform, liniile de virtej ale tubului se
conservii, iar tubul de virtej nu se destramk
Si consideriim pe suprafafa lateralii C a unui tub de virtej un contur
inchis C. Circulatia de-a lungul acestui contur, dupii cum s-a ariitat la teorema
precedentii. este nulg la un -moment dat t, deoarete componenta normal5 pe
suprafati a vectorului virtej este nulii, acest vector fiind tangent la suprafata Z.
IJa momentul urnlitor t', conturul C se deplaseazi in C', fiind format din
aceleasi part icule. Cum conturul C este oarecare, rezulti c i part iculele ce
forma; suprafata C vor forma la timpul t' o supraiafii 2'. Pe de altii parte,
conform teoremei lui Thomson, circulatia se menfine constantii in timp ; deci
cum circulatia pe conturul C este nulii, ea va f i nu15 si pe conturul C'. In consecinti, fluxul vectorului virtej care trece prin C' irebuie s$ fie nul, oricit
de micii ar f i aria inchisii de C'. Asadar, toate punctele de pe C' sint astfel
cii firele de virtej sint tangente la aceastii suprafafii, care este deci o supraf a f i de virtejuri.
Sii consideriim acum o linie de virtej L la momentul t. Ea poate f i privitri ca ficind parte din douii suprafete de virtej, C , si X.,,car6 se intersecteazii ; dupii cele aritate anterior, aceste suprafefe se menfin tot supra fete de
vfrtej si
, la timpul t', si prin urmare interse-cfia !or este tot o linie d e vfrtej.
A
* S i nu se confunde cu notiunea
6vi = -
r sin a dl.
4nr2
(8-7)
*
**
rda
sin a
a
sin a
S::
sin a tim
4xa
180"
X,
cr2
9
lb
0,
249
(z)
-.I- id
I
irK .
- -In (z2n
2,) =
iFK
2n [(.'
- X K ) $ i (Y - yK)],
de unde se deduce:
i1-1
care
Termenii rnembrului a1 doilea a1 acestei egalititi se anuleazi cPte doi, astfel c5:
= 0.
d x ~
~i
dt
UK =-
d
VK --
y ,~
dt
Daci atribuim punctelor M K mase egale cu TK, centrul de greutate a1 acestor mase are
coordonatele xo, yo date de relatiile:
25 1
fi
v1 = -rl-
2x1
t--a;
he virtejul I?,:
+I
--&a;
"2
este
este
-deci aceste viteze de rotatie sfnt proportionale cu I?, si I?,. Se stie cii dolli
rotatii de acelasi sens se compun ca vectbri paraleli, in'tr-o rotafie rezultantii
i n jur~ilunei a& care trece prin centrul de greutate G a l vectorilor I?, si I?,,
-definit prin relatia :
9
Avadar firele die virtej se vor roti i'n jurul pun,cfului G, p6strind intre ele
distanta 1 ~i raportul a,/a, = const. Substanta Prisisi nu are vi tez5 nu15 in G,
ci fn p~inctulG' definit prin conditia ca viteza indbsii de ambele virtejuri sii
C .
4 "
ai ae
rl a2
-rz a,
252
Hidraulica
- Daca
(2) =
2ni
In (z
PunPnd z - z,
2xi
r,eiOl si z
2ni
z,
r 2eiez rezulta:
?
rfrf
[(x -
253
f (z)
== -In
(z - z,)
f (z)
2 - z1
2xi
- In
2 xi
z -2,
I
-In (Z - q,) ;
2ni
--r 1n
2xi
:(
ei (01-e29
1I
de unde rezultii:
1 a periferie :
deci :
A ~ a d a r ,distributia presiunilor in interiorul nucleului este supus2 unei legi parabolice (8-22),
pe cind in exterior, unei legi hiperbolice (8-25).
Comportarea virtejurilor inelare este fntrucftva analogs cu cea a cuplului de fire de virtej.
Intr-adeviir, daci vorn considera un inel circular de diarnetru D ~i cu
nucleul de diarnetrul d, doui segmente sirnetrice AA' si BB' se comport2 ca
dou2 tuhuri paralele, deci ele se influenteazi reciproc 'si conduc la o miscare
general; de translatie a inelului in sensul V , (fig. 8-(4). Datorit2 simitriei
radiale, efectul este aseminitor pentru fntreg inelul.
d
ca inelul CL) sa se largeasci, iar inelul AB s6 se strfmteze. Cu cit insi un inel are diametrul mai mic, cu atit
viteza proprie de translafie c r e ~ t e[v. formula (8-17)].
Asadar, inelul AB se apropie de CD si se strimteaza,
inklul CD se lirgeste si isi incetineste mersul. Apoi inelul A B trece prin CD 'ca;e incepe ii se strimteze ~i s6 se
accelereze, pe cind AB se lirgeste si se decelereazii.
Daci doui inele au rotatii invkse, ele se apropie dar
totodati se lirgesc, ceea ce le incetineste apropierea reciprocg, astfel c i nu ajung in timp finit s i ke ating2 (fig. 8-16).
Acelasi lucru se intimpli Pn cazul apropierii unui inel
de u k perete plan, cici el se giseste intrucitva Pn cazul
unei jum2tgf i din schema celor doiii inele de sens contrar.
9
256
Cum
Hidrnulica
dv
=0
dx
du
dy
si '
# 0, rezultii
o, # 0
I?
Y2
2a,dS = -
Y2
du
- udy=
Yl d y
Yl
-5
Yz
ede;
Y1
La miscarea unui corp solid intr-un fluid, s-a observat cii in spatele
corpului se formeazii siruri de virtejuri care sint antrenate de corp pin6 ce se
difuzeaz5 in masa fluidului. Acest fenomen a fost supus unor experienfe minufioase, in 1906, de Benard, care a studiat mi~c5riledatorite unui cilindru
circular vertical' care avea o miscare de translaf ie perpendicular5 pe axa sa.
Cfnd cilindrul are o vitezi destul de mare, apar in spatele s5u douii
~ i r u r ide virtejuri, cu axii vertical& care se asazii la distanfe egale intre
ele. Vitezele de rotatie sint inverse pe un sir fat5 de celila!t si axele
l
(fig. 8-19).
vfrtejurilor de pe un sir corespund intervalelor de pe ~ i r u celiilalt
In primul moment, viteza de deplasare a vlrtejr.lrilor este chiar aceea a
9
w = -{ln(z-z,)
2ni
+x
00
[in@-zK)+
i n (2-Z-K)]
+ const.
Aceasti expresie este valabila pentru tot cimpul afar5 de axele virtejurilor.
1L
Inlocuind pe z~
= 2,
+ 1K
este:
Acest Sir de vfrtejuri riimfne fix, deoarece virtejurile fiind situate la distante egale,
actiunii unui virtej asupra unui virtej dat ZK i i corespunde actiunea contrarii ~i egali a unui
virtej simetric fat5 de ZK.
S i considerim acum doui ~ i r u r ide virtejuri de tipul celui studiat mai tnainte. Fiecare
gir este in echilibru sub actiunea propriilor virtejuri, fnsi acum apare interactiunea dintre
virtejurile celor douii ~ i r u r i .Fie I?, ~i I?, intensitiitile qirului de sus, respectiv de jos, ~i
h distanta dintre ~ i r u r i Fie
. z, un virtej din qirul de sus ~i z, virtejul cel mai apropiat din ~ i r u l
de jos. Potentialul complex a1 miscgrii datori te acestor doul virtejuri este:
f
(2)
rl In sin - (z
27ri
2
7c
u-iv=-
21)
r2
este:
+ctg21i
7c
df - -ctg-(z-zl)
rl
dz
21i
2
r
2
It
(2 - z2).
Virtejul z, care apartine ~iruluide sus este imobll in raport cu acest Sir, astfel c i mi$carea sa este datoriti numai virtejului z2, deci viteza complexi a virtejului zl este:
u,
r
2
- iv, -ctg-7r
22i
(zl - z2).
Intrucit calea de virtejuri (dublul Sir) se rni~ciica un singur tot, cele douii viteze trebuie
s2 fie egale:
de unde rezulti: r2= - rl= - r.
Daci punem En relatia (8-30), zl
se obtine:
- 2,
u, - iv, - u2 - iv2 =
=b
+ hi,
It
-ctg21i
(b
+ hi).
Cum cele doui ~ i r u r ide virtejuri se deplaseazi dupii directia Ox, trebuie ca vl = v2 = 0,
deci qi membrul a1 doilea trebuie s5 fie o cantitate realii. Aceasta se intimplii in urrnstoarele dou5 cazuri :
- cind b = 0 qi atunci se realizeazi ordinea simetrici a vfrtejurilor cu:
ir
- ctg i
21
1.
c C n d b =2
fn care caz vfrtejurile din cele doul qiruri sint a1ternate, avind viteza
KBrrnan a aritat cii configuratia alternati este singura stabili gi atunci raportul h/t
este determinat gi egal cu 0,281, ceea ce corespunde cu valorile ggsite la experientele cu
cilindri tn api.
259
(2) =
ir
- - 1 11
2n
nr
X
sin - (t - zl)
si11 - (z - 2,)
iI'
I
I
. --In 7c
27c
7t
sin- (2-2, f b hi)
sin - (t - 2,)
I
I
Capitolul I X
Teoremele generale ale impulsultii, stabili te la paragraful 6.1 1. ne-au permis a determina reactiile hidrodinamice ale perefilor care limiteazi un fluid
Tn miscare, peretii fiind fie f i c ~ i ,fie mobili: ~ o r m e l eecuat iilor impulsului
date de Euler [formulele (6-36) si'(6-37)]si-au gisi t numeroase 'aplicatii tehnice,
dintre care o parte sint ctlprihse in ackst tratat.
Cind un corp solid este .inconjurat de un fluid, se deosebesc cazurile:
- cind fluidul este in miscare in jurul corpului care este fix;
- cind fluidul este fix in 'infinit si corpul este in miscare.
Aceasta este o pr6blemi fundamentali a l~idrodinamiciisi o vom trata
in acest capitol numai in ipoteza fluidului incompresibil s i ' f i r i a se tine
seama de p ierderi le de energie prin freciri . ~ n t r u c i tfortele d6termina te ast fel
diferi, in general, foarte mult de acele ce se constati in cazul fluidelor
reale, studiul va lua in considerare si urmiitoarele ipoteze care apropie din
ce in ce mai mult problema de realitate, fir6 a o rezolva definitiv:
- Se consideri in fluid un cimp de viteze potential si forte conservative.
- Se considerii, daci este qazul, existents circulatiii si in general a vfrtejurilor in cimpul potential exterior virtejurilor.
- Se considerii formarea unor suprafete de discontinuitate in spatele
corpurilor inconjurate de fluid.
Este admis c i virtejuri si supra fete de discontinui tate echivalente
cu un strat subtire de virtejuii se formeazii numai presupunind existenfa
unor forte de viscozita te specifice foarte mici, care ins; nu intri in calcul
ca atare.
7
... z=a,
26 1
Daci se inlocuiesc
. in egalita tea precedenti cant ititile complexe A K = cc,
d t -i P K , precum si --.- io si dz = dx
idy, se obtine:
,.
dz
Insi
(o dx
+ vdy)
I' (circulatia)
( u d y - vdx)
Q (debitul).
\c
Dec i
2) In cazul unei transformdri conforme a mipirii, circulatia rcimine neschimbat& Dacii se face trecerea din planul z intr-un plan
brin transformarea
conform;:
= f(z), putem scrie:
c,
<
dz
se obtine:
cilindru circular, circulajia in jurul noului profit obtinut este aceeqi ca in jurul
cilindrillui circular ~i anume :
- 4 z a v , sin O,,
in care 0, este unghiul care corespunde
punctelor de stagnare pe suprafata
cilindrului circular (fig 9- 1 ) .
Sg considerim acum c i se foloseste funcf ia de transformare Jukovski
I"
i== z si se obf ine profilul diZ
simetric (fig. 7-35), in planul c. Transformarea trebuie aleasii astfel ca viteza in acest plan sii nu ia valori
infinite. Fie w v-iteza complexi Pn plaI
Fig. 9- 1 . Schema la demons trarea conserl-arii nu1 z si w'-viteza
complex5 Pn
circulatiei In urma unei transformiri conforme planul .
h t r e aceste viteze existi
urmi toarea relatie :
j
+.
avem :
dec i
Dacii z = - 1, viteza ' din planul c poate deveni infinitii. Pentru
a evita aceasta, trebuie ca si w sa fie nul, ceea ce se intimplii numai tn
punctele de stagnare, pe c e r h generator (punctul B din fig. 9-1). Asadar
transformarea se va face astfel ca punctul de stagnare B de pe cercul din pldnul z
sn' treaca" in bordul de iesire R, ul profilultli din planul
(fig. 7-35).
4) Circulatia la un p;ofil cilindric circular se realizeazi numai dind,
din exterior, o miscare de rotatie cilindrului in jurul axei sale, pe cfnd la
un profil obtinut piin transformarea cercului, circulafia se produce prin insusi
fap tul disimetriei. Valoarea acestei circulat i i depinde de unghiul 8, ales fn
profilul circular generator [v. formula (9-6)].
Aceastii ultimi concluzie, datoriti lucrgrilor lui N . E. Jukovski si
N. A. Ceaplighin, este de mare irnportanfii dat fiind c i de mirimea
circulatiei naturale", care depinde de desenul profilului, depinde portanf a,
adici forta de sustentie a aripei unui avion.
5) fn problemele de hidrotehnicii, teoremele circulaf iei si ale portantei
au mult mai putinii importanti decit in aerodinamicg. Ele isi gisesc totusi
aplicatie inti fn urmitoarele domeni i :
- teoria modern5 a turbinelor cu reactie, Pn care se iau ca punct de
plecare fortele care se exerci t5 pe palele rotoru lui . Trebtlie t o t u ~ imentionat
7y
263
cii aceastii teorie nu a putut inlocui vechiul calcul bazat pe teoremele energiei
si ale impulsului si pe o serie de date empirice;
- teoria miscirii aluviunilor, cind se studiazi miscarea individual5 a
part iculelor .
9
R=x-~Y=[
p(sin0
+i cos 0)ds= i
Sc
pe-0; ds.
(9-9)
w
r(
j ds (cos 0 -
i sin 0) =
(dx-idy)
=!z =
0.
264
Hidraulica
Ve-0; = V (cos 8 - i s i n 0) = u - i v = w ,
Ins5
w fiind conjugata vitezei V . Astfel se obtine prima formulii a lui Blasius-CeaplZghin:
Momentul rezultant a1 presiunilor hidrodinamice se calculeazl in raport cu axa Oz, perpendicular5 pe planul migcgrii :
( x p cos e
L=
+ y p sine) ds=
+ ydy).
Sc
Introducind fn aceasti ecuatie pe p din ecuatia lui Bernoulli, avern:
1
L = p ( x d x + ydy)-p
V 2 ( x d x ydy).
C
S'=
Prima integral5
c
r are valoare final5 identi-cii cu cea initial&
deci :
L=V2jxdx
2
LP
2
+ ydy).
[formula (9-10)]g
V2e-20; z dz = @z dz.
= e 2 0 i dz, rezul tZi :
Cum ins5
1nsii
V2zdz
w2z dz.
z dz = ( x $ i y ) ( d x - idy) = x dx
deci :
Va( x d x
+ y dy + i ( y d x - x dy),
+ y d y ) = partea
real5 (v2z';i;).
Agadar, L se mai poate scrie in doui feluri, in care simbolul 6%e insearnni partea r e d s :
2659
"' J dz.
4n2z2
1
Dupi teorerna reziduurilor, numai termenul In - se pistreazi ca reziduu a1 polului~
Z
(s)2
dz = 2x i iv,
n
--
2v,
de unde rezulti:
X=O
Y = prv,,
rezultat cunoscut, ~i anume: forta de presiune dupi directia general: a migcirii este nuli,
iar portanta, forta perpendiculari pe directia migcirii, este aceea d a t i de formula lui Kutta-.
Jukovski.
In ceea ce privegte momentul rezultant L, aplicfnd formula (9-15) gisirn:
A
Intrucit expresia din acoladi este imaginari, momentul rezul tant este nul, deci singura reactie hidrodinamici este portanta care trece prin originea axelor de coordonate.
- presiunea
pe cind prin miisur5tori se giise~teo valoare cam de doui ori mai mare.
9.4.2. Curent cu viruri de virtejuri
-
.,
Capitolul X
viscoase
Nu toate fluidele sint supuse acestei legi (v. art. 2.1.4.), dar la cele niai
rgspindite, cum sint apa, gazele si in general lichidele nu prea viscoase, in
domeniul de temperaturi si presiuii depiirtate de valorile critice ale schimbiirilor de stare fizicii, aceask lege se aplicii riguros. i n sfirsit, se face restrictia
ca mi~careasii nu fie insotitii de fenomene de turbulentk.
Se vor stabili mai intii ecuatiile generale de miscare.ale misciirii fluidelor
viscoase si apoi se vor studia diferite cazuri particdare de misbiiri si diferite
metode de rezolvare a unor clase de probleme.
9
/
-
4
I
A#--
--#
.L---T~
A.
___t
C~Z
rnai deforrnatia in unitatea de tirnp a unghiului drept yAz. A~adar, se poate scrie:
dy
Fig. 10-1 . Deformatiile paralelipipedului
elernentar de fluid
dv
=-
dz
dv
timpul dt este - dz dt.
dz
Deformatia unghiularii:
Tot astfel, dp
dw
dt.
-
Rezultii c5:
dy
'ryz =
zzy
- :( I :+
y -
Dezvol tind analogia cu teoria elastici titii, sii considergrn ca toa te deformatiile Pn hidrodinarnicg sint un produs a1 unei viteze de deforrnatii cu elernentul de tirnp dt. Astfel, dac5
in elasticitate se noteazg cu c, q, deplasgrile, iar cu E qi y deforrnafiile specifice liniare
~i unghiulare, vorn avea:
85
- dT
dri
Ex - -. . .
YY~ - +-
dx
dy
'dz
7
Aceste relatii pot fi stabiIite ~i direct, pentru fluide. 0 incercare interesantii, in acest
sens, este datoritl lui D. Germani: ,,Essai d'une theorie 6lCrnentaire des dkforrnations et des
efforts intCrieurs d'un fluide incarnpressibleU (Bul. Pol i tehnicii din Bucure~ti*, X I I , 194 1,
Nr. 1-2, p. 103).
269
M i ~ c a r e a f luidelor vlscoase
..
udt,
Cantitifile c x ,
citurile:
EY,
1; = wdt.
qi y, se obtine:
EZ
- YYZ -
Yyz--
q =vdt,
dt
-+
dw dt 1
dz dt
dvdt -1 ---dw
dy dt
dt
+-dydv
care sint cantitsti finite qi pot fi numite viteze ale deformafiilor specifice, ale c5ror expresii
sfnt deci:
Tot astfel, deformatia cubic5 din elasticitate 0 se inlocuieqte cu viteza de dilatatie cubic5
8' din liidrodinamicii:
E,
.G=
mE
2(m
+ 1)
qi 0
(ox
+ oy +
OZ)
ay
+ az
Se obtine:
E . ~=
2(m
oy+oz
30
CU---.
ax
270
Hidraulica
Dacii f inem seama de legea lui Hooke generalizatii, existi deci, in teoria elasticititii,
urmiitoarea relatie importanti care leagii lungirea specifics rx de tensiunea a x , nemaifiind in
formulii decit invarianti vi constante:
2
2
a , = a + 2 C ; ~ ~ - - G8=o+2GcX-G div
3
3
in care
rt2 + q2 + tE = deplasarea
totalii.
elasticitatea:
2
- p div
3
v.
l"(g--
7yx
cos (n, y)
TZX
cos(n, z),
T n x = px cos(n, x ) , adic2 T , = px = py - pZ
- -p
pL
pi,
div V
2
3
div
'div
271
Dw
P x -
px--
pz
dp
dx
-+ 2d x( 2 p - -dud-x
2
3
dz
--I-1
-)
--
p div V
p "(%+.")+
(&I dy
dx
y div V $- p
"("+$)
dx
dx
obf inem :
Dm
P - - Dt
z
dz
1 d
1
I
3 dz
( p div
V).
- ecuatia de continuitate:
Cele trei ecuaf i i (10-7) pot f i puse sub forma unei ecuatii unice, vectoriale:
Q-
DV
=
Dt
@- grad p
+- PV
2V.
, -
.-
d2u .
+p z - - ' i " ( d dii.).
y2
du -
dp
dx
d2u
(10;io)
i8
I
.
+
"
9 .
dt
"
Dacl
,: ".
se dii pierderea' de sardiril; .
-.
..
(semnul
.
1.
'
- -
-.
1 dp -Y dx -.
d
J -- const
>
si prin integrare:
9
h.
274
Hidraulica
(pentru h
0).
c) Migcarea plani permanent5 intr-un canal intre doi pereti paraleli la dlstanta h,
dintre care unul fix $i altul avind 0 migcare in propriul siu plan cu viteza U = const.
Ecuatia diferentiali de la b) este valabilii ~i i n
acest caz, doar conditiile la lirnitii se schirnba
~i anume: pentru y = 0, u = 0 gi pentru y = h ,
u = U. Rezulti legea distributiei vitezelor, tot
parabolici:
Y U -h2 dp Y (1
u= h
2pdx h
In cazul particular
dp
--0
dh
tributie liniarii a vitezelor:
-f)*
(10-14)
se obtine o dis-
275
T-
dt
dt
sau
gJ = --
v2U
const.
(10-16)
dy2
-
reduce la:
d!?
pentru y
r u
7
0, deci 0
=. -
gJ r2 4.- c
2
4v
u s - gJ (r2 - y2).
4v
Vi-teza medie:
Pierderea de sarcinii:
8~Urned
9
gr2
(1 0-22)
du
* vezi FI.
9p
Observiim cii ecuatia diferenf ialii a m i ~ c i r i iin conduc tii circular2 (10- 18)
se poate stabili pe cale elementarii, f2r2 a race uz de ecuafiile lui Navier?tokes, plecind de la echilibrul di,namic a1 fortelor care actioneazii in timpul
rnisc2rii un tub de curent de razi y ~i lungime i. Tntrucit distribufia vi tezelor
estk identicii in secfiunile transversale, rezultii cii forfele de inertie la intrare
si iesire se echilibreazi, pufdQ, - pu2*do, == 0, si rBmTn in ecuafia impulsului
humii presiunile, greutatea proprie a tubului de curent si forfele de frecare.
Prin urmare, proiectind aceste forte pe directia axei conductei se obtine:
4.
G sin a $
alp, - Q,p,
-S C r l d ~
==
G sin cr
iar
't =
= ylQ
sin cr = y ;l1'( ~
0;
(1 0-23)
"1,
du
p - , rezulti :
dy
interioarg r (fig. 10-6), se poate proceda prin oricare din metodele de calcul argtate pentru
sectiune circular5 ~i se obtine rezultatul urmiitor:
1 ; :
r
Pentru cazul r = 0, in - - - ar, deci cidem peste
formula .. (10-19).
- In cazul unui triunghi echilateral a cirui in5lf ime este
36, legea distributiei vitezelor este:
U = -
, I
gJ y + b
4v
(10-26)
grad p = p V 2 V ,
la care se adaugi ecuatia de continuitate:
div -V = 0.
Dacii aplicgm ecuatiei (10-28) operatorul div, avem:
div grad p = y div A V =
div V .
.
Urmind o cale nouii, Acad. Gr. C. Moisil gi colab., reduc migciirile plane lente ale
lichidelor viscoase incompresibile la1migciri rnai simple, suprapuse (Com. Acad. R.P.R..
Nr. 3 1951 9. 4.
279
Dacg migcarea se produce in sensul Ox cu viteza U , in jurul unei sfere de razii R , cornponentele vitezei $i presiunea tn punctul (x, y, z), de razii vectorie r, s h t :
v=u=-
3
4
Rxy
rS
Pe suprafata sferei :
In cazul cind presiunea fluidului (fgrii sferii) este p = pcoflst = p, , prin considerarea
sferei, presiunea va fi aceea din formula precedents, la care se adaugii p,.
Presiunea maxim5 este in punctul PI (amonte) gi presiunea minim5 (depresiune) h P,
(aval). Valoarea absolutg a acestor lpresiuni este:
3
u,
P
2
R
In figura 10-7 se d6 diagrama distributiei
Um
presiunilor pe un meridian a1 sferei. Forta
total5 de presiune este
Fx = 6~ pU,R,
(10-31)
-*
I
.+-+
+.-+---+.
. . .. -FK
-1
.--v,.-
--
-*
. - ..
-. .
. .
..
.-
, .
$t
dt
.at-
du
dv
dx
L-
.-
dz
, . -
281
O p s.i
- .. Din - aceastg -relatie se .vede c i - -
. dx, . '
dy
rea ecuafiilor diferentiale (10-27), acesti gradienti ai presiunii pot f i considerati constanti. Solufia ecuaf iilor (10-34) este deci :
definitiv :
deci componentele vitezei din acela$i strat orizontal deriv6 dintr-o functie
de potential 9, care diferii de la un strat la altul: .
~i teza medie deriva de aseme'nea dintr-un potential, deoarece prin def i-
deci V G , derir.5
~
din potentialul .tp= - h2: P ;
12p .
Experienta aratii cii pentru ca firele de curent colorat sii se piistreze subtiri,
trebuie ca ,,numiirul Reynolds redus" al misciiri i defini t prin
7
> 1,
283
u1
..
Q, = (2ro)2 etc.. .,
ecuatia (10-41) se reduce la:
41-4, - (u,
+ u, + u, + u,)
gJ (2r,),,
-
(10-42)
ecuatie identic5 cu aceea obtinut5 plecind de la retele rectilinii cu ochiuri piitrate. Aproximafiile ficute conduc la erori sub 1% dac5 unghiul de divergent5 a dou5 curbe vecine de acel a ~ igen este < 20".
Aplicatia acestei metode este fnlesnitii prin construirea in .prealabil a unei retele curbilinii adap tat5 conturului, de exemplu dac5 conturul face parte dintr-o retea ortogonalii cunosc u t i , de exemplu cercuri Appolonius (fig. 10-11) sau o refea de elipse gi hiperbole homofocale etc.
In general, dindu-se forma sectiunii, putem construi o plac5 conductoare sau o baie electroliticii de aceeagi form5 gi constitui doui segmente ale conturului din pozitii diametrale, ca
poli ai unui model E.G.D.A. de analogie electrohidrodinan~ici.Trasfnd liniile echipotentiale pe cale experimental5 gi liniile de curent prin constructia grafici (fig. 10-12), obf inem
o retea de pitrate curbilinii pe care urmeaz5 apoi misurarea razelor gi cercurilor inscrise gi
a laiurilor pgtratelor curbitinii care intri in sistemul de ecuatii (10-42) cu diferente finite.
c) Metoda prin suprapunerea mi~cgrilor.Fie doui migciri laminare rectilinii de sectiuni
drepte diferite, in care se cunoagte distributia vitezelor: u, = F, (y, z), u, = F,(y, z)
r n ~i
n fiind constante.
Daci rn + n = 1 gi K,
= K2
F(y, z) = mu,
+ nu,
(10-44)
se obtine K, = K, = K.
Aceastii suprapunere matematic5 este posibilii dacii se poate calcula. u fn exteriorul contururilor partiale (prelungire analitici) gi daci, in domeniul de suprapunere, functiile de repartitie a vitezelor sint uniforme gi nu comporti nici un punct singular.
Aceastg metodi permite s5 se aducii o scurgere de form5 complex5 .la o suprapunere de
scurgeri simple cunoscute. De exemplu :
- un cerc gi un p5trat sau un triunghi inscris intr-un cerc conduc respectiv la un piitrat
sau- un triunghi cu laturi curbe (fig. 10-13);
- o elipsi gi un triunghi echilateral dau un profil ovoid (fig. 10-14).
Fig. 10-12. Metoda E.G.D.A. pentru obtinerea unei retele de pitrate curbilinii
inscrisii intr-un contur
de o formi oarecare
.
t
de unde rezulti:
deci ;
Asadar rotorul vitezei si deci virtejul vitezei este diferit de zero, aviild
valoarea :
9
lol=
,v
1
rot
=~
Xo
a d icii :
1
w = 0
grad u.
286
Hidraulica
sectiune transversali, d n fiind un element de lunqirne normal pe curba imtahi dintr-o astfel de sectiune.
In sfirsit, din relatia:
L.
'%
Capi tolul X I
M i ~ c a r e aturbulentii
288
Hidraulica
rea precaut iilor arii ta te, ins2 dacii se introduce o perturbare, cliiar treciitoare,
miscarea tiece in turbulent5 si nu mai revine la regimul laminar. Se poate
spune cii pentru R-e > 2 000 rigimul stabil de miscare este regimul turbulent.
9
Care este cauza intirni care produce turbulenta ~i cum s-ar putea determin'a prin calcul
nurniirul Re critic? Dintre diferilele teorii pro- puse pentru a da un rispuns la aceasti chestiune ,
Re =32
,,teoria stabilititii d u p i rnetoda rnicilor oscilatii" este cea rnai consolidata, rnai cu seams
d u p i ce in ultirnii 20 de ani s-a pus in e ~ i dents, prin experiente de mare precizie, cii rnisc6ri oscilatorii de foarte rnici arnpli tudine
i n stratul de ling5 perete, oricite precaufii
s-ar lua pentru asigurarea unei rni~c6rilinistite.
Aceste r n i ~ c i r i abia perceptibile se arnpliRe -65
ficii dacl Re > Recr, pini ce se destrarni, difuzindu-se Pn rnasa f luidului, irnprirnind m i ~ c i rii
caracterul turbulent ; iar daci Re < Re,,, aceste
rnici oscilatii se arnortizeaz5 rapid, f6rl a
schirnba regin~ullaminar. Trebuie rernarcat c l
exist5 o fazi prernerggtoare trecerii in regirn
turbulent, cind mi~ciii-ilesinusoidale ale unor
fire de curent sau unele virtejuri izolate qi
repetate, fie ca sint provocate, fie ca sint ,,spanRe=m
tane" (adici fir5 a l i se fi putut determina
Fig. 11-1. Aparitia de virtejuri izolate la cauza), nu schimbl regimul ]inistit atit timp c ~ t
trecerea din m i ~ c a r e laminar; in m i ~ c a r e nLlmirul Re rimine sub Valoarea critics infeturbulent5
rioari. Experiente ficute cu ulei uri viscoase au
pus in evident5 'asemenea r n i ~ c i r i (fig. 1 1- 1).
Cind tn aproape intreaga mas2 a fluidului rni~cirile pulsatorii sint generalizate, se
constituie
- : regirnul de ,,turbulent5 deplins".
Intrucit cauzele perturbatoare se manifest6 incepind in stratul de fluid de ling5 perete,
ne propunem a dezvolta teoria stabilitiitii rnigc6rii la capitolul XII, care trateazi despre
stratul-lirniti.
~-
spar
-4
,*
Migcarea turbulentd
289
. -5
to+T
u (1) dl,
to
(1 1-3)
iar u' este ,,viteza de
agi.tafie", o miirime cind
pozi t ivii cind nega t ivii,
egal6 cu diferenf a (u u)
(fig. 11-2). Rezultii cii
media temporal6 a lui n'
este nulii:
14
in mi~careturbulent%
-,
+ u';
v+ v';
w = w -1- w ' ;
p = p+ p';
temporall.)
* Reprezentarea prin li tere barate a diverselor milrimi (viteze, presiuni etc.) rnedii tern-
290
Hidraulica
.A.
($
i2 = a
+ pum
(1 1-6)
d fiind diamet ul firului de plating. Schema electrici a aparatu ui este argtat5 fn figura 11-4.
Intensitatea i a curentului variazi cu ajutorul
reostatului r gi se misoari cu ampermetrul A .
Rezistentele a , b, c se aleg In functie de diapazonul
1
e
2ncw1
--u122
20#4
- -vt2
, nu1 =
1
e
'2navl
II
2oVl
Se observi c i pulsatiile sPnt mai puternice inspre fundul canalului decit la supfarati,
Fn axi. Se mai constati c i curba de distributie a frecventelor este aproape identici pentru vitezele u' $i p f la suprafati $i difer8,intre ele apreciabil la fund. Acest fapt se evidentiazi $i mai
bine in figura 11-6, unde se reprezinti variatia cu adincimea relativi in canal a valorilor
relative ~ P / G
~i
Se vede c i pe cind componenta orizontalii a pulsatiei creqte de la f a t i la fund, componenta verticali rimine aproape constanti,
afar5 de un strat subtire de la fund. Totodati, componenta vertical2 a pulsatiei vitezei
depinde foarte putin de numiirul Re.
Concluziile precedente sint valabile numai pentru ,,turbulenta deplinii" din conducte
~i canale. Trebuie mentionat c i fenomenul de turbulent2 are aspecte diferite in functie de
conditiile la limiti ale curentului, ins5 caracterul statistic a1 fenomenului se mentine totdeauna.
V3/umax,
v?/;21~ V P / G ~ ~ .
'
(1 1-7)
- Alte metode. DatoritS variatiilor oscilatorii ale vitezelor se prod uc fluctuatii gi ale
presiunilor gi cu cit turbulenta cregte, se miiregte gi energia cinetici a vitezelor de agitatie
Prin anumite dispozitive experimentale se pot pune Pn evident5 variatiile presiunilor gi efectele energiei cinetice. Astfel, In Laboratorul de Hidrotehnicii a1 Institutului Politehnic Timigoara* au fost Inregistrate variatiile presiunii unor vine de a p i in aer liber, In sectiunea de
kiidere, vinele provenind de la deversoare gi orificii de diferite forme. Vina ciizind pe o placii
elastici, de metal, servind ca
'
receptor a1 vibratiilor, acestea
YIsint transmise prin bare rigide
la un vi brograf ,,Geiger". In
0,8
figura 11-7 se repraduc vibrogramele obtinute I11 cazul
roduse de un deversor
46 triung iular, din care se cons t a t i existents unor vibratii
94
comylexe, rezul tind din su'.
prapunerea unor mi~cgrioscilatorii de frecvente gi ampli42
tudini diferi te.
Printr-o alt5 experientl,
0 .
002 OD4 006 408 0.1 412 014 416 &I8 efectuatii la acelagi laborator,
se pune in evident5 importanfa energiei cinetice a - vibratiilor dintr-o vin5 in aer
Fig. 11-6. Variatia valorilor relative ~i
in
liber Pn reaim turbulent. 0
u
u
de apiwtn regim linigtit
functie de adincimea relativii Tn canal (dupii E. M. Minski) vIn5
are aspectul
unei bare de
gheat5 transparent5 ; ciizfnd
pe;o plac5 de beton, aceasta nu suferi nici o alterare. Dacg Pi1 aceeagi ving de apg se
introduce un fir de miitase cu diametrul de 0,25 mm, miguirea devine turbulent5 vi energia
,ibratiilor este capabil5 s i giureascii In scurti vreme placa de beton.
I
1/7 -v-7
h, = 0; 2) h, = 26.7-32
cm; 3) h, = 35-40
cm
* Pompiliu Nicolau, Migcarea vibratoare a vinelor de ap2 in aer liber (Bul. ~tiintific
,
A.
S S
cpdn = idn.
Intr-adevir, dezvolttnd terrnenii din mernbrul a1 doilea se obtin terrnenii din mernbrul
Pntti plus terrnenii din ecuafia de continuitate, a caror sum2 este zero in cazul fluidelor
incornpresibile.
Vom transcrie deci ecuafiile Navier-Stokes sub forrna:
295
Mi~carea turbulent d
du'
d;' dw'
, - ~i - sint nule, devine:
dx
dy
dz
---
In ecuatiile (1 1-1 1) toti terrnenii care contin derivate se transforrng in virtutea lernei
(1 1-8 b), media derivatei fiind inlocuitg cu derivata rnediei. astfel c5:
d-(uu)
.dx
d
= - (u
dx
U)
d - = - [U u
dx
--
+ U'
u']
Apoi
d
-(uv)
dx
d = - (U v)
dx
d - = - [&I v
dx
+ U'
v'] etc.
Ecuotiile (1 1- 1 1) iau, dupi efectuarea calculelor, forrna cunoscutg sub nurnele de ecuabiile lui Reynolds:
- dw
- dw
dx
dy
a-+v-+w--
- d;
dz
- 2 - -
dp
P dz
+ vAw
du'w'
dx
+ dv'w'
dy
dz
Dacg se cornpar5 aceste ecuatii cu ecuatiile Navier-Stokes (1 1-8) ale fluidelor viscaase,
l g r i turbulenti, se constati c i existi In fiecare ecuatie, In rnembrul a1 doilea, trei terrneni
suplirnentari depinzind de rnirirnile fluctuante. Pentru. a deduce ciror tensiuni suplirnentare
l e corespund a c e ~i t terrneni, s l considerirn un tensor suplimentar datori t turbulentei, avtnd
noug cornponente care, spre deosebire de eforturile totate, vor fi notate cu sernnul ,,prim6':
296
Hidraulica
Rezultanta fortelor suplimentare superficiale (adici .fortele de presiune gi fortele tangentiale de frecare) raportati la unitatea de mass va avea, conform ecuatiilor generale de migcare
ale mediilor deformabile (3- l), urmiitoarele componen te, dupii directiile Ox, respect iv Oy, Oz:
Comparind deci ecuaf iile (3- 1) cu ecuatiile (1 1- 14) putem identifica componen tele tensorului suplimentar cu termenii respectivi din ecuatia (1 1-14):
\
I
pu12
pu'v'
pu'w'
pu'vl
PV'~
pv'w'
pu'w"
pv'w'
pw'2
Tx,
= i.
(*+ *)
dy
dx
pufv' etc.
--
S-a constatat experimental (pe baza miisuriirii vitezelor u , v, u', v' etc.) cii tensiunile
provenind din viscozitate stnt importante numai intr-un strat foarte subtire lingii pereti,
unde migcarea este laminari (sub stratul laminar), pe cind in masa fluidului, termenii datoriti.
turbulentei sint acei ce predominii.
Ecuatiile lui Reynolds gi tensiunile determinate prin ecuatiile (1 1- 17) consti tuie o bazL
teoretici pentru cercetiri, ins2 nu pot fi folosite in practicii, atfta-timp
- -cit nu se cunoagte
dependenfa mirimilor fluctuante u', v', w', de mgrimile medii u, v, w. De aceea, pentru.
calcularea elementelor migcirilor turbulente, se folosesc Pn practici doui c i i dist incte:
- Se studiazi prin misuriri numeroase, in diferite cazuri de turbulent;, miirirnile fluc-;
tuante gi se stabilesc legile statistice ale variatiilor lor. Aceste rezultate se prelucreazii cu ajutorul statisticii matematice qi se interpreteazii din punct de vedere fizic-fenomenal, in scopul'
de a se constitui o teorie statistic2 a turbulentei.
- Se fac ipoteze simplifieatoare cu privireda dependents intre diverse1.e mirimi ~i se
constituie o serie de legi qi formule semiernpirice, cu scopbl aplicirii lor in practicii. Aceastg
din urrnii cale a adus pin2 h prezent cele mai importante rezultate. Totugi teoriile statistice
sint in plini dezvoltare.
29T
Miscaren t urbulentd
Conditiile la limit5 sEnt pentru vitezele medii temporale acelea~ica in cazul rni~cgrii
fluidelor vtscoase, iar vitezele oscilatorii sTnt nule la perete. Aceasta are drept urmare c&
qi eforturile de frecare aparenti se anuleaz5 la perete, r5rnPntnd ins5 acelea de viscozitate
din miqcarea laminar;. Urmind conceptia substratului subtire laminar de la perete, urmeazl
c5 vitezele oscilatorii ~i eforturile de frecare aparent5 se anuleaz5 sau sfnt foarte mici, ba
chiar neglijabile qi 4n acest ,,film laminar". Trebuie s l admitem c5 imediat dup5 substratul
laminar urmeaz5 o zon5 de tranzitie h care fortele de viscozitate real5 qi acelea de visco-zitate aparent5 sPnt de acela~iordin de mgrirne, iar mi~careaturbulent5 propriu-zis5 ocup5.
zona dincolo de aceast5 zon5 de tranzitie qi intreg centrul rnasei fluide.
'
t Y'
'298
H idraulica
s u ax2 orizontali O'x (la nivelul apei) sau cu ax5 orizontalii O f ' x (deplasatii mai jos); parabola cu a x i verticali O y ; elipsa, hiperbola; chiar curba
logaritmici sau parabole de ordin superior. Acestea douii din urmi fiind actual.mente curbele de distributie preferate, este demn de remarcat c i curba logaritmici a fost propusi, fnci din 1820, de F. E. T. Funk, iar R. Jasmund,
In 1893, a ales curba logaritmici d u p i ce a determinat eroarea mijlocie
a abaterilor a patru tipGi de curbe- f a t i de punctele experimentale in
445 profiluri si a constatat c i acelei curbe ii corespundeau erorile cele mai
mici. Parabole de ordin superior au fost sustinute de T. Christen (1903-1904)
pentru curba de distributie a vitezelor atit la canale cit si la conducte
lecirculare (fig. 1 1 8 , peiltru acestea. din u r m i fiind propusi formula;
'
Ameu'
300
Hidraulica
S-a luat media produsului u'v' in tirnpul At, pentru a obtine valoarea
efortului specific de frecare aparentii 7'. Rezultii:
'
Sernnul minus este necesar pentru cii produsul u v este in general negativ,
fntrucit la o dilatare intr-un sens (de exernplu u' > 0) trebuie sii corespundii
o contractare in sens transversal, pentru ca rnasa total5 sii nu varieze (v' < 0).
Pe de altii parte, sii consideriirn diagrarna vitezelor rnedii ternporale u(y)
si yitezele in douii puncte In sectiunea transversal5 rnisciirii, la distanta &'
intre ele (fig. 11-10).
Am viizut c5 fntre vitezele de agitatie u' si 'v
exist5 o corelatie ; astfel, la pereti toate vitezele'sint
9
nule, atit viteza de transport cit ~i vitezele deagitatie ; in alte puncte se pistreazi ahurnite ordini
de rniirirne (v. paragr. 11-3). Corelafia este puter-.
nicii fntre douii puncte foarte apropiate gi slab5
I
Pntre puncte mai fndepirtate. Diferenta dintre
vitezele rnedii temporale in douii puncte la distanta
1 fiind
9
1L
4-
A;=[-
du
*
9
dy
du
dy
Sub ultima
formii, cu l2 = 111, se dii posibilitatea ca ~i sensul lui
sensul lui
.r
sii urrneze
du
dy
aP
7 . 2
au
p-f
-du. - du
.
(1 1-22)
'
p/2
8~
dy
dy
In aceastii formulii, E joacii acelasi rol ca v din formula lui Newton. Cornparind formulele (1 1-21) si (1 1-23) rezbltii cii viscozitatea cinematic6 aparentii:
viscozitatea.
Formula (1 1-21) nu elucideazii cornplet problema, ci se Pnlocuiesc doar
vi tezele de agitatie u' si v' cu o mtirime liniarti 12.
T o t u ~ i s-a
, dovedi t 'cii aceasti miirime este mu1t mai uSor de determinat ,
fiind o fu'nctie numai de spafiu, ale cirei valori se pot verifica experimenta.1.
Este deremarcat cii la formula (1 1-21) a ajuns si Th. von KBrman
prin teoria simili tudinii mecanice.
Utilizarea acestei formule d e ~ i n d ede alte i ~ o t e z esau de structura formulei admisii pentru lungimea I. Ptstfel, Prandtl a'dmite cii 1 poate fi exprimat
Sn zona
de 1Pngi perete prin:
,
9
1 = xy,
(1 1-25)
L:
\
Desi prin ipotezele ficute aceasti ecuatie este valabili pentru regiunea
de lfn& perete, t o t u ~ iea a fost extinsi pentru intreaga sectiune si confruntarea ei cu experientele a dovedit cii aceastii extindere este valabib. Aceasta
se explici ~i prin faptul c i atit v, cit si x scad de la perete spre axa sectiunii
si raportul lor nu variazii mult, riiminind ca sii se adopte pentru constant:
d o a r e a care permite o cPt mai buni concordant5 a formulei cu curbla experimentali. Aceast5 valoare este x = 0,4.
In planul median a1 conductei, y = h si u = umax. In troducind aceste
conditii in ecuatia (1 1-30) se obf ine ecuatii a d i q n s i o n a l i (1 1-31) :
adic5 vi teza ,,deficitar5 relat iv5" este invers proportional5 GU logari tmul
adfncimii relative. Formulele (1 1-30) ~i (1 1-31) au caracterul de ,,univetsaleU,
valabile oricare ar f i conditiile scurgerii turbulente in sectiunea datii.
Ecuatia (1 1-31) se poate scrie si sub forma:
9
303
Mipcarea turbuletztci
si este valabilii atit in cazul conductelor netede cit si a1 celor rugoase. Trebuieclbservat cii formula riu mai este valabilii in zona'filmului laminar de linqii
perete, unde putem considera pe o grosime 6 ca,miscarea urmeazii legea lichci-delor viscoase. \Pentru aceast a
scriem cii duldy la perete are ca
uw
valoare medie raportul (figura
9
de unde rezultii:
intr-adev5r,
U'O
*
este un nu-
Fig. 11-1 1. Distributia vitezelor in sectiunea circularii a unei conducte in regirnul turbulent, dup5.
conceptiile actuale
mgr adimensional, analog cu nurnifrul Re, ~i distanta 6 marcheazii trecerea din miscarea
*
laminarii in miscarea turbulentii, care
trebuie sii se facii atunci cind acest numiir are o akumitii valoare criticii N.
Din esperienfele lui Nikuradse si apoi ale lui Grujienko rezultii cii
acest numar poate f i luat -- 11. ~ i (11-33)
i
se deduce 6 ~i urn,,.
Acum sii rezolviim aceeasi problema dupa teoria lui Kiirman. Intr-un
punct la distanta y de pere'te avem, conform formulelor (1121), (1 1-24) si
legii distributiei lui T:
A
0, y
h, se 'obtine:
Hidraulica
A
-Ll*lrs
,deci ambele formule: (11-37) si (1 1-38) pot fi folosite atit pentru calculul pierderilor de sarcini fn conducie cft ~i fn canale cu nivel liber.
S-a constatat 'prin experiente numeroase cii C si ' A depind in special
de raza hidraulici si de rugozitatea perefilor conduct& sau canalului si s-au
-propus numeroase formule pentru evaluarea acestor miirimi (v. cap. XIV si
*cap: XVI I I).
Prin cercet5ri ficute dupii 1910 s-a observat c i daci peretii conductei
-sint foarte netezi (sticli, metale trase s.a.), A depinde de alti parametri decft
in cazul cind peretii sfnt aspri. De aceei a fost necesar sii se stabileasci formule
deosebi te pentru conduc tele netede si pentru conductele rugoase.
1) Conduct6 circular6 cu perefi nitezi. Urmind aceea9i metodi de expunere
.ca pentru miscarea plani fntre doi pereti, vom arita cum se ajunge la formulele de-cafcul atft dupii teoria Prandtl cEt ~i dupi teoria lui KBrman.
Mai fntfi observiim cii- formula (11-32) este' valabilii ~i in acest cazi
:inlocuind pe h cu r,, raza conductei, constantele fiind obf inute experimental
9
305
Migcarea turbulent ci
In care I( =-- 0,36. Este instructiv a compara aceste doui forinule si c.u formula
d a t i de H. Darcy in 1855, care urn-o
'poate f i pus6 sub forma :
Vor
9
f a
2 core~puntBtuorfo~muletN-38
v*o
- -N
UW
V*o
- Urnax
co~espunzBto~
Cbrmulei N -37
3 co~espunz8'f
UP ~ o ~ m u I eNi -39
- 5,75
lg ~oV*O
Nv
V*O
De aici se deduce
urnax
v*o
>
Migcarea turbulentd
r,:
In sfirsit, grosimea filn~uluilaminar la conducte netede se calculeazi plecTnd de la 'formulele (1 1-43) si (1 1-45):
9
'
IV2
, de
0%
gJr0 - v2
unde rezul t i - - 8
s=
'
Inlocuind in for-
fiG=11:ds.
1I
VD
N . 300
I-'
Formulele (1 1-48) ~i (1 1-48 a) permit a calcula, pe diferite cii, grosirnea stratului laminar.
0 altg teoriedernni de rernarcat a fost emisi de
"
"
G.
. I. Ta lor cu citiva ani Pnainte de
Prandtl, plecind de la ideea c i turbulenta se produce prinfr-un ransport de virtejuri dintr-un
strat Pn altul, ceea ce creeazi o forti egali cu rezistenta la rni~carernanifestatii prin pierderea de sarcini.
Principiul rnetodei se poate urrniri rnai uSor in cazul rni~cirii perrnanente in
directia Ox, intre doi pereti plani paraleli. Ecuatiile de rni~carese reduc la:
- -fYMI
intructt in turbulenta deplini pot fi negli jate fortele de viscozi tate, iar fortele rnasice datori te
gravitatiei sint echilibrate de presiunea hidrostaticii, astfel c i fn rnernbrul a1 doilea intervin
nurnai variatii dinarnice. Aceasti ecuatie se poate pune sub forrna:
\
Pn care
dv
nu depinde de x , iar ;= 0 gi - = 0,
dx
w.
+ 2, vPrtcjul
a variat cu:
1 du
-2 dy-
3..
deci :
Dup2 cum se vede, ~i fn teoria lui Taylor apare o lungime analog5 cu lungimea de
amestec. Pentru cazul a doi pereti plani paraleli, situati la distanta 2h, y fiind mgsurat de
l a perete, s-a g2sit prin integrare urmiitoarea lege de didributie a vitezelor:
Umax
u - - [arc sin ( I - ) I r - 1 - y '12 y 'Ir
v*o
K
(--) ]
309
Miqcarea turbulentii
Aceste formule ale lui Taylor reprezintii tot atit de bine mi~careaca ~i formulele lui
KBrman ~i Prandtl, ceea ce dovede~tecii dacii un fenomen nu este precis cunoscut Pn adPncime, el poate fi Pmbriicat intr-o diversitate mare de expresii matematice.
I's
i'
, \
1.0
apar mirimi derivate, precum (r,
:
7
:i
6
ra F
In formule,
D (D
raza geometrici) sau k
diame-
trul).
Dup2 unii autori, in cazul peretilor rugosi nu ar mai exista un film
laminar, c2ci curentul inconjurind prokminenteli s-ar dezlipi cle peref i formind
zone numeroase de dire (api moarti). T o t u ~ i ,dupi cum se ka vedea din
capi tolul X I I I , orice'strat limi t i posedg un substrat laminar oricit de neregulat
ar f i . Deci si in cazul rugozititii va exista la distanta 6 = y, de la perete
o ,,vitezi la perete" uw. In cazul rt~gozit i t i i caracterizate prin proeminentele k, este foarte probabil c i y, este functie de acest k, adici:
9
si eliminind pe
Urnax
v*o
u, si pe y prin y,
9
mk obtinem:
310
Iiidraulica
Constanta A, variazii cu rugozitatea si formula are tot structura logaritmicii, Tntocmai ca la conductele netede. doeficientul A, se poate si el calcula
in functie de A, dupii calculul prealabil a1 lui V, viteza medie in kectiune, in
felul cum s-a obtinut -formula ( 1 1 4 4 ) Se giiseste:
Ecuatiile (1 1-51) si (1 1-52) sint formulele finale care dau distribufia vitezelor la miscaiea turbulentii fn conductele rugoase.
~ i s t r i b i t i avitezelor in conducta circular& cu perefi rugosi, conform
formulei (11-51) a fost confirmatii prin experiente de mare preciie, cum au
fost acelea efectuate de F. A. Sevelev (fig. 11-15).
d) Mivcarea in conducte avind sectiuni de diferite forme. Curenti in albii cu suprafala
liberg. Pentru altfel de sectiuni de conducte decPt cele studiate mai sus, nu s-au putut Pnci
aplica cu succes metodele care au dus la formulele semiernpirice, degi unele incerciri nu au
lipsit de a transforma legea logaritmici a distributiei vitezelor lfngi perete ca o lege universali
aplicabilfi oricgrui fel de sectiune. Mai importante
sint rezultatele experimentale obtinute de unii
autoci, in special de J . Nikuradze (1926), din care
s-au dedus topogramele izotahelor (curbelor de vitezii egal5) pentru conducte 'cu sectiuni:
u n dreptunghi (fig. 11-16), un triunghi echilateral (fig. 11-17) ~i pentru un jgheab dreptunghiular
cu suprafata liberg (fig. 11-18).
Din examenul izotahelor se constatii c 5 acestea
urmeazii aproape paralel conturul, chiar in unghiurile
ascuti te unde serealizeazg vi teze destul de mari. Acest
fapt este atribuit unor curenti secundari care pornind din centru spre vTrfuri se intorc la centru
ocolind
- jum5tate din laturi (fig. 11-19).
In cazul jgheabului cu pivel liber, se observ5 c5
viteza maxim5 Tn sectiune are loc citre suprafati, .
la 0,20 din- a d h i m e , Ldatorit5 frec5rii lichidului
cu aerul.
.-
*
-+
Se mai mentioneazii c5 rezolvarea exact5 a celor cTteva cazuri de conducte sub presiune
germite ~i rezolvarea cazurilor de canale deschise avind sectiuni care se pot deduce prin
tiierea dupii planuri de simetrie a sectiunii conductei, astfel ca t5ietura s i fie ortogonalii
liniilor izotahe (de exemplu, un semicerc, jum5tate dintr-un dreptunghi fnchis t5iat paralel
c u una din laturi etc). Configuratiile astfel obtinute vor trebui insi corectate spre a tine
seama de scobortrea punctului de vitez5 maxim5 sub nivelul lichidului.
1
312
Hidraultca
- = 2 lg (Re )
Vh
"*o
v
se ajunge la formula:
-0,8
2 lg
L
)
rezultii imediat:
314
Hidraulica
ln care caz A, numgr adimensional, nu este totusi o constant5 ci, dupg cum
.se poate vedea din examenul formulelor stabilitk ping acum, este el insusi
functie de Re, sau de netezimea relat i v i 3-sau de amindoi a c e ~ t parametri
i
9
Z6
28 30. '32 4
36 98 4.0 12 4
4,6 +B 5,D 52 54
56
58 610
Hidraulica
3 1-6
'-0
cu diferi te sorturi de nisip monogranular, astfel cii netezinlea relativii varia
creste continuu cu cresterea lui Re, intrind intr-o zoni de tranzitie I V, pentru
a a;unge apoi in zona V, unde miscarea se caracterizeazii printr-un A = const,.
independent de numirul d e . ~ c k a s t aeste zona ,:turbulentei depline" fiind
totodatii zona piitraticii a pierderilor de sarcinii.
In cazul cind netezimea relativii este mare (rugozitatea micii), A, dupii
ce a iesit din zona I , nestabilii, trece in zona III constind dintr-o curbi,
apropiitii de o linie dreaptii, pe care se astern punctele ce reprezintii misca-rea turbulentii in conducte netede. Dacii facem sii creascii mai departe numgrul
Re, coeficientul A trece de pe curba I l l , in zona de tranzitie I V , numitii si
zona prepiitraticg, pentru a trece apoi Pn zona piltraticii, V, unde A = c o d .
Acestor zone le corespund
urmii toarele ecuati i :
64
Zona I - ecuatia miscirii laminare A = - , rezistenta este datoritii
9
Re
v*o k
care exprimii cii miscarea in stratul laminar nu mai are nici o influent5 asupra.
pierderilor de sarciiii, stratul fiind redus numai la o piiturii de lichid' aderent,
aproape fn repaus. In acest criteriu intervine, dupii cum se vede in ecuatie,.
miirimea k a rugozitiitii, deci cu cit aceasta este mai mare, cu atit trecerea in..
turbulent5 se face pentru valori mai mici -ale lui v,, si ale lui Re.
A
317
Mi~carea turbulentd
A
'
.U
--
.k
0 altii formulii pentru zona de tranzitie si care are avantajul cii este expliciti in raport cu A este formula lui N. Z. ~ r k n k l :
6,81 0.9
-1
vh
.
,
+(
--21g[3,:D
Re)
]*
'D
D
R sau D = diametrul conductei; ro sau - ...
..*
k
Pn acest caz A
cuvint, cii neregulari tatea n-ar fi eficace decit la jumiitate. din diametrul k,
atunci cind sfnt granule dese, cum este cazul nisipului, deoarece fluidul n-ar
mai piitrunde pe jumitate din k. 'Fatii de conventia adoptatii trebuie observat
ca si coeficientul respectiv sii fie ajustat.
Existii tendinfa de a considera rugozitatea ,,naturaliiUabsoluti k a unui
perete ca fiin.d o mirime conventionalg, echivalentii cu o rugozitate tip Nikuradze, pentru a mentine ca un reper fix edificiul teoretic a1 ~ c o l i ide la Gott ingen.
Valorile rugozititilor echivalente k din cazurile reale, tehnice, s-ar obtine
deci cu ajutorul unor experiente ale ciror rezultate se introduc in formulele care, dau pe A.
y
Tabela. 11-P
Ma terialul
Starea materialului
1I
An
tehnic bun
0,0015
nou
curltit d u p l intrebuintare indelungatl
ruginit, rnoderat, incrusta t i i
usoare
incrustatii puternice
0,05-0,lO
0,40
3
1,1
2,4
divers5
1-10
Conducte de fontii
biturnate In interior
nou
cu usoarl ruginl
cu irkrustatii
0,125
0,25-1
1-1,5
1,5-3
..........
8
Lemn
--
........................
Conducte de beton
10
............
Conducte.de azbociment
......
0,15-0,20
'
tehnic bun
0,15
divers5
0,2-1
tencui t, sclivisi t
brut
0,3-0,8
1-3
tehnic bun
0,l
'I
In cazul cind suprafata peretelui are asperitiiti foarte mici, astfel cii poat.e
fi consideratii netedii, Pnb .prezintii ondulatii, cum se Pntimplii in caaul bitu9
A
formule in parametri
de felul acelora
raza geometric&
320
Hidraulica
)4echivalentii= 2 R) si h in locul lui 4 f , - se giiseste legea coeficientului pierderilor de ssrcinii pentru curenti cu suprafat a liberii :
care aproape coincide cu formula (1 1-60) stabili tii pentru zona piitraticii . la
conducte.
Desi aceastii lucrare a lui Zegjda a deschis perspectiva utilizirii legilor
universile ale turbulentei si la curentii cu suprafafa liberi, alte studii importante nu au apiirut pentr; intregirea si confirmarea rezultatelor, astfel incit .
pentru mi~ciirileturbulente cu suprafete libere se folosesc aproape exclusiv
formulele eh~pirice.
e) Alte forrne ale legilor rni~ciiriiturbulente. Legile misciirii turbulente Pn
conducte netede sint actualmente cel rnai bine exprimate sub forma logaritmicii, intrucit o singurii formuli este valabilii pentru intreg domeniul folosit in
mod obisnui t a1 numerelor Re. Totusi, cu progresul tehnicii, se ext inde gama in
zona nukerelor Re din ce in ce rnai k a r i si se simte necesitatea unor experiente
de precizie' cu conducte netede pentru 'Re > lo7. S-a ariitat Ins5 cii ~i leii
exponent iale, monome, pot inlocui legea logari tmicii Pniiuntrul unor game
partiale rnai restrinse ale numerelor Re. fn acest caz, legea distributiei vitezei
ar f i o lege de interpolare:
9
.din care se vede cii cu cit n, si deci Re, este mai mare, cu atPt repartifia
v = 0,791, iar pentru n = 10,
este rnai uniform;. De exemplu pentru n = 6,
9
urnax
U max
A
9
(Re) lln'
(1 1-68)
.,
32-1
Migcarea turbulent ii
in care A' ~i n' variazii de asemenea cu Re. Astfel, pentru Re cuprins intre
105 si lo6, A se poate exprima destul de exact prin formula:
9
0,115 (Re)-lI6 ,
(1 1-69)
iar pentru valorile lui Re cuprinse fntre lo6 ~i lo7, formule mai potrivite ar
avea n' = 8.
A~adar,peiltru gama numerelor Re practicatii astiizi sint suficiente trei
grupuri de valori A' ~i n' spre a folosi o formulii monon~iide tipul (1 1-68),cu
destulii exactitate. h t r e exponentii n ~i n' existi de asemenea o legiiturii,
deoarece intre valorile A si legea*de distributie a vitezelor exist5.0 legiiturii,
asa cum s-a ariitat la ariicolul 11.4.2, c 1.
In graficul din figura 1.1-21s-au reprezentat ~i cele trei ramuri ale curbelor A
conform formulei (1 1-68) cu cei trei exponenti diferiti : n' = 4 (Blasius),
..
n' = 6 si n' = 8.
.
$i i i C ~ Z U mi~ccirii
~ '
turbulente in conducte si albii~rugoase5-au propus de
ma'i multi autori formule ernpirice monome, de'tip exponential, pentru coeficientul de pierdere de sarcinii A.
Dintre aceste formule, acelea in care principalul parametry variabil
este rugozi tatea relat ivii sfnt cele mai apropiate de . formulele semiempirice
ale lui Prandtl ~i Zegjda. Pentru a face posibilii aceastii comparatie, vom conk
sidera Pn cele ce urmeazii ca parametru variabil rugozi tatea relativii - ,
'
'
'
k.
fn care ~i A, si
' rn depind de - 9 ins5 variaf iile lor sfnt mult mai lente gi
k
pot fi luate constante pe anumite intervale ale luli -.
0 astfel de formulii
R
k*
apare deci ca o formulg de interpolare valabilii fntre anumite valori ale lui -
A, si
,
Rugozitiif i
mari
R Ik
D lk
I-7
4-28
0,1763
1.8
A1
rn
Rugozittif i
mijlocii
Rugozftdti
mfci
7-150
28-600
0,1145
000
600-80 000
150-20
0,0582
5
De la forrnulele (1 1-70) cu rugozi tHji relative, deduse din legile semiempirice, printr-un calcul de aproximare fn limite foarte restrfnse se poate trece
la unele formule empirice, de tip exponential, a1 ciror domeniu de valabilitate
se poate aprecia pe baza Pnsgsi a formulelor (10-70) si a valorilor parametrilor
din tabela precedentii. Cea mai importanti din' formulele empirice este .
desigur formula lui N. N. Pavlovski, exprimata sub forma coeficientului
ChCzy (v. cap. X I I I ) :
#
C z - 1 RY
n
(1 1-71)
0
u
.
n fiind coeficientul conventional de rugozi tate absolutg, obtinut prin experiente. Cum atit formula Ch6zy cft ~i formula Darcy exprimi panta pierderilor
de sarcini J, se obtine usor relafia dintre coeficientii C ~ iA:.
.
J = - - - -v2 - A
C2R
4R
sau' A = - 8g
*
v2
2g
c =- 1 RY = v8g
vx-
(1 1-72)
Ca
-R
1/2m
kll2m
mijlocii
R
(unde este cuprins intre 7 ~i 150) giisim y
k
-1
6
adic5 tocmai
323
Migcarea turbulentd
n=
11
8g
(E) .
m
sau k = n 2 m
(t)
'
k
formulele empirice sint valabile pdntru o gamii restrfnsii a lui , iar forR
mulele logaritmice sPnt valabilegentru o gamii fntinsii de rugozitiiti relative,
fapt care const i tuie superiori tatea acestor din urmii formule.
Prin experienfe noi care s-ar extinde Pn zona atft a rugozitiitilor relative
mari cf t ~i a celor mici, se va putea obtine o mai mare sigurantii In aprecierea
limitelor de valabili tate atf t a formuielor semiempirice cf t si a celor empirice.
0 a l t l categorie de formule empirice actuale fsi cautii 'sprijinul pe formulele semiempirice, In ceea ce priveste structura formulei, si pe experientii fn
ce privestk, precizarea coeficientilo;. Astfel, I. I. Agroskin* fn 1949 ~i ulterior
J. I(oieky** au propus o formulii unitarii care sii evite calculul, de fiecare datii,
a1 netezimii relative. Ei pleacii tot de la formula lui J . Nikuradze pentru turbulenta piitraticii si de la formula lui ChCzy:
si giisesc
9
(1 1-76)
C = 2 (8,86 lg D -f-.C')
legii
'
. .
35
30
38
36
31
18-26
34
3 1-27
38
30
26-27
C'
....,.........
(drenuri) ..........
Conducte de canalizare
I
Observati i
28
Cu mizgii
34
Fig. 11-24. Valorile h pentru conducte metalice cu ~i fiir5 joante (dupii F. A. $evelev)
rale apirute in t impul exploatirii si care pot fi de tipuri foarte diferite, curbele
lui A in zona prepiitraticii sfnt foaite diverse. Mai mult, trecerea din zona prepiitratici in zona pitraticii se face in aceste cazuri departe de punctele situate
pe curba M din figura 11-21.
De aceea, $evelev propune ca pentru conducte de ofel ~i de font5 s5 se
adopte, pentru zona de, tranzitie a turbulentei rugoase, formule de tipul:
Pen tru a aplica formulele semiempirice trebuie cunoscutii rnai in tii zona. Dupii Darcy :
Viteza de alunecare
de unde:
.
Deoarece conducta este format5 din tronsoane inniidite cu mufe, acestea produc
unele
0,035
= 1,15 pare deci corect:
pierderi suplimentare ; raportul celor doug valori calculate
0.0304
0 comparatie cu formula lui KoZeny, in care lugm C' = 32, d i V = 2,3 m/s, deci o
valoare foarte apropiati de formula Prandtl. Formula !$evelev (v. cap. XIV) pentru conducte
de fon t i noi , cu mufe, dii :
I
In cazul de fat2 am considerat prin ipotezii materialul putin ruginit, deci sporul
0,0304 - 0,0278
de
= 9,3% ce ar-trebui dat acestei din urmi valori este fn concordantg cu
0,0298
valorile gisi te.
2) Uzina hi'drwlectrici Moroeni are o galerie de aductie ciiptugiti cu beton tenrui t,
sclivisit cu fpgrijire. Diametrul interior = 2 m, debitul Q = 8 m3/s. Care este coeficientul
pierderii de sarcini liniari, A ?
Apreciem c i rugozitatea absoluti poate fi luati k = 0,0003 rn (tencuiali foarte bung).
2Q La temperatura apei de 10" C, v = 1,3 loo6, raza hidrahlicii R = - -0,5m;V,=4
5112
. . In= 0,002
1
0,011
Vi teza de alunecare:
deci mivarea este in zona de tranzitie, pentru care trebuie cunoscut numirul Re:
1 1.7. ANALIZA
STATISTICA A TURBULENTEI
328
Hidraulica
Expunerea acestei teorii iese insi din cadrul unui tratat destinat aplicatiilor tehnice; de aceea,
ne vom limita la completarea notiunilor de statistic5 matqnatici aplicate la problema turbulentei ~i la expunerea unor rezultate ale cercetirilor de analizi statistic5 efectuate p t n i tn
prezent.
a) Moment de corelatie. Fie u' i v' componentele vitezei de agitatie intr-un punct. Aceste
mirimi variazi in fiecare moment l i fie, in figura 11-25, reprezentate aceste componente printr-un punct figurat cu un cerc balustrat.
-H-
= 0,18,
(1 1-78)
actor
b)
de corelatie se nurneste raportul dintre momentul de corelatie ~i produsul me.
diilor pitratice ale mirimilor u', v':
R , J ~ J=
B (,u' v')
VZ.F
iar
329
Mi~carea turbulent d
!
\
Se studiazl rnai rnulte feluri de corelatii ale vitezelor de agi tatie intre vitezele u', v f
din dou5 puncte PI, P,.
Dac5 PI, P, sint situate pe axa de transport Ox, sau dac5 sfnt situate pe o a x i 0 y
perpendicular5 pe Ox, vom avea corelatii notate cu R (u', v ' ) ~ respectiv R (u', v ' ) ~ .De asernenea, se nurne~tecorelatie Lagrange cfnd punctele PI ~i P, fiind pe axa1Ox se consider5
msrirnile variabile la momente corespunzfnd cu pozif iile unei particule pe traiec torie (adicl
se u r m i r e ~ t erni~carea unui punct pe traiectoria lui, ca in sisternul Lagrange).
Se constat5 ~i se explicii uSor c5 ordinea de rngrirne a corelatiilor este urrnitoarea:
"=.
'
kx Lagrange > Rx
la un tirnp oarecare.
+%
r
,
,
,
,
c~+.*.-
l
Ii
TV,
E
34.
*.
f;'
"*
T b
I
<.
Y
..
fUWrw-
"" *.'%>.'
este coeficientul de corelatie dintre vitezele u; in punctul initial ~i u' in punctul la distanta
de punctul initial.
Acest grad de turbulent5 are diFig. 1 1-26. Coeficientul de. corelatii a1 vi tezelor
mensiunile unei lungimi ~i i n s 5 ~ limita
i
1
~i gradul de turbulent5
corespunde fie distantei pfn5 la care o
rniScare de pulsatie transportatii in lung
i ~ ip5streaz5 individualitatea, fie lirnitei volurnului de lichid Pnsu~i (fig. 11-26).
Astfel, dac5 axa este in lungul curentului, lirnita de integrare ar fi infinitl, insl, in
mod practic, coeficientul de corelatie se anuleaz5 dupl o distant5 1 de transport, factorul
R I - ~sclzind rapid, dupii o lege aproxirnativ exponentiali.
Dacii axa dupi care se ia integrala este perpendicular5 pe directia curentului, lirnita
superioarg a integralei este adincirnea sau l-5tirnea curentului.
Gradul de turbulent5 L este deci o lungime care se asearniin5 cu lungirnea de arnestec a
1ui Prandtl, amfndoul caracterizind distantele pinii la care se realizeaz5 arnestecul de canti t i t i de hiScare.
0 notiune similar5 este gradul de turbulent5 exprimat in tirnp, care se define~te:
1
330
Hidraulica
In acest caz, vitezele pot fi considerate fie in acela~ipunct, Pnsi la timpuri diferite, fie in
puncte diferite $i la timpuri diferite. In acest caz, gradul de turbulent2 ar avea semnificatia:
timpul pin; la care o masi in mivcare Pntr-un punct i$i pistreazg individualitatea in acela$
purlct sau in alt -punct. PresupunPnd c i corelatia ,,se stinge" dupi un timp scurt, se poate
admite c i = u s , deci:
Mirimile L, T sau lungimea de amestec 1 sau orice alt coeficient de schimb de mase,
cum este coeficientul de frecare aparenti E , caracterizeazi mirimea spatiului in care se produce
turbulenta $i, in consecinti, prin considerarea $i a unor spatii interioare din ce in ce mai
restrinse, se definesc grade inferioare de turbulenti. Se produce un proces in cascadi, prin
care energia se transmite de la treptele superioare la cele inferioare, ping ce se ajunge la
mi$cirile moleculare (viscozitate), care nu mai constituie o treapti de turbulenti, ci trccerea
direct2 a energiei mecanice in energie termici.
Acest concept (treapta de turbulenti) a permis legarea fntre ele a unor fenomene disparate, de mari proportii, precum mivcirile din atmosferl sau mi$cirile nebuloaselor.
d) Spectrul turbulentei. Una din caracteristicile cele mai importante ale turbulentei este
coexistenta mai multor mivciri oscilatorii, de frecvente $i amplitudini diferite. Studiul unui
astfel de fenomen poate fi atacat pe doui cii: teoretic, cu ajutorul analizei armonice $i a
seriilor Fourier, $i experimental, prin folosirea unei aparaturi care fnregistreazi pulsatiile $i
totodati le separi dupi frecvente printr-un sistem de filtre electrice
Fie viteza de' pulsatie u', oxprimati prin serii Fourier
u' (t) =
(Ak cos o k t
+ Bk sin o k t)
k =1
(1 1-85)
I
uf2
3s
[ k g , ( ~ kcoo okt
+ Bk sin okt)
I'
dl.
Efectufnd operatiile algebrice de sub semnul integralei $i observlnd c i integralele confinind pe sin okt cos o p t , sin okt sin o p t , cos okt cos o p t slnt nule $i c i :
ok
Luind acum, ca variabili, frecvenfa n = $i considerind c i spectrul oscilatiilor este
2x
continuu, obfinem:
R, =
7)
2 (t)
(1 1-91)
sxpresiile
- mirimilor u' in functie de frecventele
n $i u ' ~= K. Astfel R, devine:
9 (n) cos 2nnh dn.
(1 1-93)
Aceasti formuli permite o verificare a acestor teorii prin experienti. Mirimile q (n)
pot fi determinate experimental cu ajutorul unui termo-aneniometru care inregistreazi pulsatiile, jar acestea pot fi analizate printr-un sistem de filtre electrice.
In figura 11-27 se a r a t i distributia spectral3 a energiei oscilatiilor longitudinale pentru
curentul dintr-un canal (dupi Reichardt $i Motzfeld). 0 d a t i ce q (n) se poate misura, o verificare importanti din punct de vedere teoretic este aceea a-gradului de turbulenfi transversali
Lulul pentru o aceeavi particula la timpuri diferite. Or, calculul lui L se face cu ajutorul
lui A,, conform formulei
L U l d
mecum si
L V l d
fr;;.
Capitolul XI1
1.$ *
?'
t
;
<\
*,,
"
if
!a.
6 ;
$r;
Douii fenomene sint asemenea daci in tre di feri tele miirimi omoloage,
avind acelea~i dimensiuni, exist5 un factor de proportionalitate constant..
Daca prin litere mari se noteazg- diferitele mirimi pentru primul fenomen,
iar cu litere mici, m5rimile celui de-a1 doilea fenomen, cele dou5 fenomene:
sint asemenea dacii
I
L _
t'
a z , - - a, ,
v
F -af
, -qQ-
a,
etc.
(12-1)
al, a,, aj, a, etc. fiind coeficienti de scari pentru lungimi, viteze, forte,
debite.. ., diteriti Intre ei, dar constanti pentru aceea~icategorie de m5rimi.0 consecinti a definitiei de mai sus este c i mirimile adimensionale,
care rezulti din raportul a doui m5rimi avfnd acelea~idimensiuni, au valor1
identice la fenomene asemenea.
Cea mai simp15 formi de simili tudine o const i tuie similitudinea geometricci.
Doug figuri geometrice plank sau doui corpuri in spatiu sfnt asemenea.
dacii se mentine proportionalitatea lungimilor omolnage:
Similitudinea mecanicli. f n mecanicii, exprimarea simili tudinii fenomenelor numai -prin asemiinare geometric2 nu este suficientii, deoarece in desf5vurarea fenomenelor respective part icipii, Pn afar: de miirimile geometrice, ~i
mgrimi fizice si mecanice.
Pentru fenomene cinemat ice, similitudinea cinematicti este asiguratii prin
asemgnarea geometric5 a traikctorii lor si proporf ional i t a tea vi tezelor corespunzitoare. Aceasta se reduce la
9
' ,
Teoria similitudinii
si
33 5
modelarea hidraulicci
- dT = -v .
dl
raportul vitezelor a,
raportul acceleratiilor a,
-a
raportul debitelor a,
3
al
--
= -4
at'
7
t) --
dl
dT2
d2i
--
at
.
9
d(at02 - $1
a?
.
?
Sat isfacerea celor trei condifii este suf icientii pentru a avea coeficienti
de scar2 constant i pentru toate celelal te miirimi rnecanice, de exernplu :
raportul maselor a,
M rn
--
aj a;
a1
P -2 '
P
a~ =
h'L
fl
upr;
- - afar1
raportul puterilor ap = --
fl
at
M A ---p, Vol A
.ma
p,
vol a
Qe
"13
Ul
a;2,
Fi 2
a2 al.
s-a ariitat cii raportul fortelor de inertie -a
e v
1I
4'
ts:
fi
*d
\,.I
fg
mg
v2
Raportul 1 +-,
este o mirime- adimensionalii si se numeste numiir sau
9
Lls
~m
v2 F
-.
337
idem.
(12- 10)
coeficientul
coeficientul
coeficientul
coeficientul
coeficientul
coeficientul
coeficientul
de scarii
de scar5
de scarii
de scari
de scarii
d e scar5
de scarii
a1 vi tezelor
a1 timpilor
a1 debi telor
a1 forfelor
a1 presiunilor
al lucrului rnecanic
a1 puterilor
a, - u;12 ;
uI = aI
112 ;
a,
= u 5I/ 2 '
uj =
OC;
(12-11)
ar ;
U L = uf ;
up
Pi
sau
S.7,
dv
S Op a -
d~
'
este
I*
338
Hidraulica
VL
Re = idem
(12-15)
coef icientul de
coeficientul de
coeficientul de
coeficientul de
coeficientul de
coeficientul de
coeficient~llde
scari
scar2
scari
scari
scari
scari
scara
a1 vi tezelor
a1 timpilor
a1 debitelor
a1 fortelor
a1 presiunilor
a1 lucru1ui mecanic
a1 puterilor
a, tlt
-1
Q1
- a1
aq = ul
aj = 1
(12-16)
-2
ap = a1
a~ = a,
- -1
tlp - a1
sau
Raportul
p V2L
0
.
L
idem
Teoria sirnilitudinii
Si
339
nioiielarea hidraulicti
F
cum P
==
2
C l ~
'
iar
f,
rezul tii
a~ 2 =
aQ a,
Fi
4s
= a,
a,2 orl 2 ,
fi
sau
in care raportul
*
pV2
asemenea cu natura, pentru care unul din criteriile Fr, Re, We, Eu etc. trebuie sii fie identic cu cel din naturii, in functie de categoria de forte dominante.
Dac5 fenomenul studiat este rnai complex si nu pot f i neglijate rnai multe
categorii de forte, conditiile de similitudine vdr fi rnai grele, ele cerfnd satisfacerea concomitentii a identitiitii rnai multor criterii.
Dac5, de exemplu, fortele de greutate ~i fortele de viscozitate sint la fel
de importante, vor trebui indeplini te ambele conditii
Fr = idem si Re 7 idem.
T
-gL
gl
vn
vm
sau
'
v =
a unitiiti de lungime
b unitiiti de timp
[f]
[LI'~ ~ ~ 1 ' 3
[vlC1
si
valoarea
' k '
deci
sau
f(n,, nk . . . )
0.
343
[GI = M L T-,,
deci
MLT-3
(~~-3)'l
( L T - ~ ) ' ~( ~ ) ' 3
de unde
Cl = 1, C,
Rezulti debitul in greutate
312 si C,
?
512.
in care m
h
-v
b
a -
K IC'
Y2
AP
in care : IT4 =
'14
uc24
pc34
'
dec i
In mod shnilar,
9, se obtine
+P
\.
Teoria similitudinii i
modelarea hidraulicd
345
vom avea
sau
En care
i ecuatia de continuitate
du
+
dx
dv
dw
- 0,
dz
Rezultii sistemul :
sau
Sh
idem
(1 2-33)
Fr
idem.
(1 2-35)
pn - -sau pnV2
pm v2
'9
Teoria similitudinii i
modelarea hidraulica'
8
~ v 2
347
cri teriul obtinut 2 este criteriul Euler si prezenta lui este 'legat5 de exis-
tents
(12-37)
idem.
'd)
(1 2-39)
sau Qe = idem,
Sh = idem,
Fr = idem,
-
Eu
Re
=
=
idem,
idem.
Este suficient insi ca numai trei dintre rapoarte s i fie egale, cel- de-a1
patrulea fiind satisfiicut fn mod implicit.
Dac5
--
'-P
Fi
-
fi
+ F g + Fv
+ fg + f a
si
din ecuatiile de m i p i r e .
-f p
Sh = idem;
Fr = idem;
Hidraulica
Pentru mi~careaturbulentg, cri teriile de similitudine, rezul tate din ecuatiile Reynolds, cuprind, In afara cri teriilor stabili te anterior, un cri teriu nou,
propus de L. Loitianski
Raportul
fi
= a, a,2 a,2 conform
fi
fr
este -
R'
2 -- CC/ CCI3
a1
(12-6),
=y
R J,
Lj.
ff
..
a, at aj
sau
av
1 sau
V"
--'
v=
, ,'
aI
I *
349
L
i
Dac5 se pune conditia ca panta energetic5 s5 respecte conditia de similifudine geometricii, rezulti:
J,= J,;
Fr = idem.
(12-47)
sau An
(12-48)
= A,.
Dar atit A, cit si C depind, dupi felul miscirii, de rugozi tatea relativ5fL
R
i de numLul Re.
Dac5 miscarea este turbulent5 111 conducte rugoase, deci h = h
,
simili tudinea se realizeazii prin conditia asemiinirii geometrice extinse asupra
rugozitgtii ~i Fr = idem.
Dacii mi~careaeste turbulent5 in cond'ucte netede, sau fn zone de tranzitie, coeficientul h depinde de numirul Re.
Se stie cii fn practicii criteriile Fr = idem si Re = idem sint incompatibile. in aceastii cauzii se admite o abate& de la conditia Re = idem,
.dar mentionind conditia de baz5 An = A., Se poate lucra deci pe model, in
.orice domeniu turbulent (neted, rugos sau in zoni de tranzitie), dar realizfnd
,acelasi coeficient de rezistentii h cu cel din naturi.
9
($1
>
+i
*,
.. '..
t.
..I
-.%
P:..
Cltj
0=-
= idem
'
deci pentru .
Din ecuafia (12-50) avem:
a, x ,
sau
= r,l
E,
= al .
q.,- a2, .
si
a,
3Ch =
a 2, .
a1
"I
a undei de
presiune pe model trebuie sii fie in acest caz mult mai micii decit cea din
naturii. Aceasta se poate realiza prin folosirea pentru model a unor conducte
cu perefi a1 c5ror modul de eelasticitate s5 fie rntIlt mai mic decPt cel din
natur5.
Orificiisi ajutaje. Pentru scurgerea prin orificii si ajutaje (v. Cap. XVII.21),
fortele predbminante fiind cele de greutate, condif ia de simili tudine a fenomenelor se reduce la
-
Fr
idem.
35 1
Rn ,
v,
q--1,5
Vn
vn
O,C
0,5
trebuie ca:
Rn > Recr.
Vm
e-
Din aceastii relatie rezul tii o conditie. important% pentru alegerea coef icientului de scar6 al
al
<
(1 2-56)
> a1 l i b
. 9
deci :
1
-
a1
a1
. -1
25
'
30
100 '
1
pentru modele de r i i - - al
100
1
1000
'
.i
352
Hidraulica
* V. Cap. X X I V .
E. Mosony, Le r6le de 196che11e de reduction dans l'exp6riment sur mod ele redui t,
Acta technica Acaderniae scientiarum Hungaricae, Tome 8, Fasc. 1,2 - 1959, Budapest.
353
sau
deci
Fr - -V-v
- idem.
l2 g
Re
Vv -
idem,
dag
v -idem
da
Sau
v,
h
vm
=-
rezultii penhu
v v = idem
@g
* Oh.
LIMITA
*
&E2
.
I
l
t
P-Pa
-2
PUZ
u.l fU 5
Re*-T=
,?e = f62500
(dupi Flachsbarth). Se constatii cii *presiunile miisurate diferii mult mai mu1t
d e cele calculate ca fluid perfect la sferii fafii de profilul Jukovski. Deosebirile
se datoresc efectului de frinare a1 fortelor de frecare intern2 (viscozitate), care
se transmit in masa fluidului de la suprafata corpului, unde viteza fluidului este zero datoritii aderentei. Aceste forte de frfnare decelereazi din ce in ce
rnai putin particulele fluide, 'pfnii ce, la o distant5 6 de suprafata corpului, viteza fluidului este foarte apropiat% de U W ,.iar fortele de frinare se anuleazi.
ca numir Re in raport cu fntregul corp f i r i ins2 a avea o semnificatie precis; deoarece, de-a lungul corpului, regimul in stratul limiti incepe a f i laminar
(1Pngii ,,bordul de atac" = virful amonte a1 corpului), iar de la o anumitii
distant5 poate trece in regim de tranzitie gi apoi in regim turbulent (v. .fig. 13-3).
De aceea, se considerii
vx ,
Re, -V
(1-3-2)
du
Pn regim laminar, y
dy2
u;
1 ,
U 00'
,P
const .
sau
Uao
Y
G
357
f (Re,)
U6
Ux 6
Re, --=--v
neglijabilii in raport cu zona turbulentg. La suprafetele rugoase, efectul rugozitiitii relative este maximum fn apropierea bordului de atac, unde proeminentele pot fi mai mari decit stratul subtire laminar, pe cind cu cre~terea
lui x, grosimea stratului laminar crescind, proeminenfele r5min inecate in
substrat ca si cum suprafata ar f i netedg.
~rosimea' 6 este micii in raport cu 1, chiar in migcarea turbulentl.
Astfel, calculfnd pe 6 cu formula (12-7) se obtin valorile din tabela 13-1.
358
Hidraulica
--
Tabela 13-1
1
u,
Rel =
611
(mm)
1,8
Natura fluidului
(m1s)
(m)
aer
v = 14. loc6
50
loo
200
1
5
1'0
3,5 lo6
3,5. lo7
1,4 lo8
18
60
90
1
5
10
2
50
200
2
106
2,5 lo8
2 .lo9
40.
ap2
v = 1.10-6
385 .
1 000
1,2
0,9
2,0
0,8
0,5
L ~ N G Ao SUPRAFATA PLANA
LJMITA
d u2
dx2
(13-8) presiunea variaz5 atft de putin cu y in& se poate considera constants f n raport cu y fiind numai functie x , ca si viteza U Pn cimpul potential exterior stratului limiti, in care U este funciie de x si de t. In sfirsit,
du
considerlnd c i studiem migcarea permanent& cii deci dispar si termenii - si
9
dv
dt'
dt
359
u =
ujx).
dy
dy
'
dy2
dec i
."
dy2
..
?= 0,deci
dx
6 , trebuie ca
du gi - 0,
analog5 cu legea distri butiei vi tezelor En conductele netede. Din aceasti relatie
gi din ecuatiile (13-9) se deduce valoarea grosimii stratului limitii 8 conform
formulei (13-7).
Pentru numere Re mai mici, este mai exact a lua exponentul din formula
1 3 - 1 2 , 115 in loc de 117, iar pentru numere Re oricft de mari, formula cea
mai potrivitii este aceea logaritmicii, fntocmai ca Pn cazul conductelor.
Metoda [8] a dat rezultate suficient de exacte, in regim laminar, atPt pentru
suprafete plane cit gi pentru suprafete curbe, iar pe acestea din urmg chiar
In zona dinspre aval a corpului, unde se produce un fenomen care perturbi
legea de repartitie a vi tezelor, ,,desprinderea6'stratului limi tii de ling5 corp~il
solid (v. paragr. urmitor).
36 f
&
< 0,
~~~~
-----
I
y/--------
//
6-
c2
---4,
l==-\
&-
\
-
1 1
--
---/
I
-
,
G\'>./- ,
-2
<Q/ /--
LC.)/ -\
G)
---- -.---/
.?I
C
5 i L / - f @-%i
5))?-\
;_--
-\
@'c!
\--
($j'
G-
coroang de vfrtejuri, antrenatii de fluidul inconjuriitor (fig. 13-6, 6). Virtejurile se desprind cfnd obstacolul este mic, pe douii siruri paralele, formind
fie o retea dreptunghiularii, fie o retea triunghiularii, datoriti pozitiilor a1ternate ale vfrtejurilor. Forma'drep tunghiulari este nestabilii, pe cind forma
triunghiularii este cea obisnuiti (fig. 13-6, c). Virtejurile acestea induc in
zona de apii moartii o miskare de sens contrar cu curentul general, ceea ce
face ca si sirurile de vfrtej'uri s i se deplaseze fn spatele corpului cu o viteza
ceva m d Aicii decit U (v. teoria lui Th. v. Kgrman, art. 8.3. b ~i fig. 13-6).
La-un corp cu muchii pronunfate, Pn cazul cfnd viteza U este micii, linia
de curent de lfngii rnuchie ocoleste muchia f5ri producere de virtejuri, desi
-viteza lfngi rnuchie trebuie s6 fie - teoretic - infinitl. Dacl viteza U creste,
,,
363
Teoria ~fi'atutui,
lirnitd
fits
Pn care V , este viteza relativii a corpului fafa de viteza fluidului, Ci este o arie
caracteristicg, deci are dimensiunile unei lungimi la pitrat, iar C este un
coeficient adimensional, depinzind de. forma si de numiirul Re a1 miscLii.
9
Vom adopta pentru coeficientii C, aferenti fortelor definite la acest paragraf, notatiile:
Coeficientul unitar a1 rezistentei Roj
Coeficientul uni tar a1 rezistentei R,
Coeficientul uni tar a1 rezistentei P
........................CXj.
........................CX
........................C,.
C, = 1 , l ...1,2
2
4
10
18 00
1,15 1,19 1,29 1,40 2,Ol
..................................
1 gi
..............................
Re-- 10
Cx = 4,3
Re =
cx -
v4 2. lo4
v
10"
0,21
0,33 0,15
0,11
0,lo
365
= 10%.. lo9
Astfel, intr-un canal de Iitime 2a, fn care se stabileste miscarea laminari, dupi ,,lungimea de stabilizare" I,, se giseste diagrams de {iteze caracterist ici parabolici, pe cind intr-o sectiune intGrmediar5, diagrarna prezintg
la centru un nucleu de viteze constante, racordat la pereti cu arce de paraboli. Aceasta se datoreste faptului c i fortele de frecare, la inceput existente
A
d
------
----------M
Pa
---cc--
I,
In care Re
. Segisestepentru Re
= U"
Re
=
=
2 000
5 000
1, = 80 f2u)
1, = 200 (2a).
0,03 d Red,
(13-8-l)
-(13-21)
367
Prin. experiente s-au @sit valori foarte diferite, in functie de experimentator. 'fn concluzie, in cazul regimului turbulent se poate lua ca lungime de
stabilizare 1,
50 d pentru conductele circulare, pentru nurnere Re cuprinse
Fntre 10 000 ;i 50 000.
Aceastl chestiune are importanti mai ales in cazurile urmitoare:
- la studiul fn laborator a1 diferitelor tipuri de m i ~ c i r i Regirnul
.
deplin
caracterizat stabilindu-se numai dup5 distanfa I,, de la'lnceputul conductei,
aparatele de misurii trebuie introduse numai tn aval de aceasti lungime;
- la calcu.lu1 conductelor scurte, formulele de pierderi de sarcini stabilite pentru misciri
v
laminare, respectiv turbulente, nu sfnt valabile pe
lungimea de stabilizare 1,.
--
(a
'
---
.ges hidrauli ques par aspiration de la couche limi te. (Revue de rnecanique appliquee, Bucarest, t. I11 1958, No. 13).
intrarea apei in prize la punctul C din amonte. In mod obignuit, a o astfel de prizii
(fig. 13-12), daci racordarea cu malul rf ului nu este suficient de dezvoltati, se produce deilipirea
curentului in camera de prizi gi In zona de a p i moarti se produc depuneri de aluviuni.
In trarea curen tului se face cu secti une micgora t i , cu vi teze mari care antreneazii aluviuni
si cauzeazii qi o pierdere de sarcini. Situatia se remediazi introductnd fn C o f a n t i previzutii
cu un tub colector pus In cornunicafie prin tubul T cu bazinul din aval de baraj. I n acest
mod se suprimii dezlipirea stratului llimiti gi se obtine o curgere favorabilii la intrarea In
camera de prizi. 0 mici parte din debit este pierduti, fnsi numai la ape mari, cInd nu
este nevoie de a p i , deoarece la ape scizute, ctnd stnt limpezi, tubul T poate f i Obturat
cu o vanii intercalati pe' traseul lui.
13.10. STRATUL
Pentru expl icarea producerii turbulentei, se adrni te c i apar inif ial perturbiri care produc
oscilatii foarte mici. Se introduc aceste oscilatii in ecuatiile Navier-Stokes gi se pune conditia
de compatibilitate. Se determini curba pentru care amplitudinile nu sfnt nici amplificate,
nici amortizate gi se stabilegte o ava-numiti curbi de indiferenti.
Se folosegte schema cea mai simpli a migcirii generale, 8i anume o n~igcareplan5 laminari, tn care direct ia generali a migcirii de transport este x, iai- vi teza este functie nurnai
de y, valorile instantanee w' = 0, iar p', u', v' stnt funcfii, de x, y gi t , care caracterizeazg
mi~careasuprapusl. Li terele barate desemneazi valori medii temporale.
Introductnd in ecuafiile Navier-Stokes (10-8) gi In ecuatia de continuitate expresiile lui
u v, ter din paragr. 1 1.1 se obtine sistemul :
du'
dt
;du'
du
dy
dx
dv'
- dv'
+udt
1 dp'
P dx
p d x
+V2u'
dx
- vv"'
-du'
+ - - dv' - 0
dx
d~
(13-23)
dv'
+ -u- dv'
dt
dx
du'
-+dx
dy
(13-24)
dv'
=O
d~ d p ' v v 2 u ' ; ~
Migciirile perturbatoare admise constau din unde care se deplaseazg fn directia x, lnsg
sint bidirnensionale. Deci, o astfel .de migcare este guvernati de o functie de curent cj, ( x , y,t)
de forma urrnitoare:
(13-25)
$ (x, y, t) = cp (y) ei ( a x -Bt) ,
I
370
Hidraulica
f n care a este o cantitate reali, pe cfnd P este un num5r complex, astfel 'ci
k
p = ac = a (c,
*,
+ ic;),;
( 13-26)
u'=
d t)
=cp
dy
'(y) el ( a x -P t ) ;
in care
Ecuatia (13-28) este ,,ecua#ia diferenfiala' a perturbiirilor" $i rezolvarea ei depinde de conditiile la limiti. In cazul cind v este foarte mic, deci frecirile neglijabile, ecuatia se reduce
la ecuatia de ordinul doi, mult mai simp15
(13-29
( c ) ( - ) -. 0.
Aceasta este ecuaf ia
,, ins tabili titii fir5 frecare"
Re
tji solutia ei este reprezentati
x
.
.
*
.- fn figura 13.13 prin curba de
F
indiferentl (a), pe cind solutia
422 499
ecuatiei de ordinul patru, fn
4
.
care sint prezente gi frecirile
$f137 ~
3
(adici numirul Re), se repreX.
e
I !*
zinti prin curba de indi'
b
U
1
s
@
8
4
2
ferenti (6).
\
*
.
3
Zona stabilii este in do2 rss 2
7
4
4
meniile ex terioare ale acestor
curbe, pe cfnd zona de nes-8
tabilitate este in domeniiile
4493 a 9
I
in terioare.
-1
Pen tru confirmarea acesC9/ 911
B
tor teorii au fost efectuate ex'4
periente de mare finete, folo8
sindu-se curenti de aer ~i
Gi~nz(tii9
3 LR) UP
Q
pentru mgsurarea vi tezelor,
termo-anemornetre. Vorn reda
8
337
cfteva rezul ta te caracteristice.
S-a demonstrat existent a
Fig. 13-14. Amplificarea micilor pert urbiri nagte
unor perturb&i naturale (fir5
turbulenti
W-ro-'
. ..
a .
37 1
excitaiie din exterior) sub forma unor oscilatii sinusoidale ale vitezei u' in stratul limita
laminar (fig. 13-14). Amplitudinea acestor oscilatii, extrem de mici la distarita x = 1,22 m
de bordul de atac, cre~te,se amplifici la distanta de 1,91 m, pentru ca la distanta de 1,98 m
oscilatiile s i h v i n i neregulgte, mi~careaintrind in zona de tranzitie laminar-turbulentii.
Experientele au fost continuate ~i cu perturb&? arfificiale, verifichdu-se mai multe aspecte
ale teoriei. In 'figura 13-15 se reproduc
misuririle efectuate de Schubauer ~i
400
Skramstad asupra perturbirilor naturale.
960
*.
E .wo
Q,
In figura 13-16 se aratl cornpara tiv curbele de indiferenti ale frecventelor perturbirilor
la o placi plani, din care rezulti concordanfa satisficitoare a misuririlor cu teoria.
Cap i tolul X IV
'
373
Fig. 14-1. Reprezentarea energetici a ecuatiei lui Bernoulli la o conductg, tinfnd seama
de pierderile de sarcini
/'
ale axei sfnt notate cu numere. Profilul desfii~uratin elevatie El obtinem ducind
mai fntii planuri verticale trecfnd' prin segmentele axei 1-3, 3-6, 6-42
si desfg~urfndapoi aceste planuri, pe planul elevatiei. Pe firul de curent
i-2-3
. . . n putem aplica teorema lui Bernoulli Pntre douii puncte oarecare, tinfnd seama, conform paragr. 6.8, de coeficientii lui Coriolis '(a) pentru
n
Z; h,.
1
Raportul J
EN
L
considerat ; are caracterul unei pante, se nume~tepanta hidraulicii sau energeticl si este pierderea medie de energie specificii pe unitatea de lungime de
condbctii (p ierderea de sarcinii uni tarii).
Daci sectiunea conductei este constant& linia E,En este paraleli cu
P I P , ~ i in
, acest caz, pierderea de sarcinii unitarii este egall cu pierderea de
'presiune uni tarii, ceea ce nu mai este exact dacii sectiunea conductei variazii.
14.2. PlERDEREA DE SARCINA UNITARA J
L A C0:N~DUCT.ECU SECTlUNE CI N U L A RA CONSTANTA
Rezul t atele experientelor foarte numeroase, executa te fncepfnd fnc5 de
acum 185 de ani, se pot incadr'a I n formula
'.
.'
S-au .construit numeroase formule emp irice avind struc t ura formulei
(14-3).
Dependents lui J de V ~i D este dati si de formula lui ChBzy, care ne
este cunoscu tii :
(14-4)
v = c VRJ.
Din comparafia formulelor (14-2') cu (14.4) rezul t5 :
9
. ,
- au mouvement de l'eau dans les tuyaux" (Cornptes Rendus de 1'Ac. des Sc. Paris, 1858).
ves
In colaborare cu H. Bazin a Pnceput In 1855 cercetiiri ample ~i precise asupra pierderilor
de sarcini in canale cu suprafata liberii, cercetiri terminate, dupii moartea lui Darcy, de ciitrs
Bazin (1865).
376
Hidraulica
sau
1,74 $- 2 lg --ro
v:
sau
--
sau
In aceste formule: r, este raza geometrica, D - diametrul, k - rugozitatea absolutii (in echivalent de rugozi tate artificialii nisipoasii).
~orrnuielede la punctul d) se .ablicii dacii:
- fat5 de 59,5
In aceastii categorie intrii acele formule empirice care pot fi folosite pentru o varietate mare de materiale, ele continfnd un coeficient de rugozitate
care a fost determinat prin experienfe numeroase. Aceste formule dau rezultate bune Pn limitele domeniului pentru care au fost verificate. Unele din
aceste formule confin fn loc de diametru, c r variabilii, raza hidrauiic5 R, ceea
ce prezintii marele avantaj de a putea fi folosite ~i pentru conducte avtnd
sect iuni diferite de aceea circularii, precum si pentru canale cu nivel liber si
pentru riuri. Dintre formulele vechi, rnai i u fnci fntrebuintare:
-Formula Ganguillet - Kutter (1869):
Coeficientul C din formula Ch6zy se va h a :
9
Se mai foloseste, datoritii simplicitiitii ei, mai ales pentru calculul canalelor si rPurilor. In aceastii formulii, y este un coeficient de rugozitate pentru
care i - a u dat valori fntr-un numiir redus de cazuri :
Pereti foarte netezi, ciment sclivisit, lemn geluit
......................
Pereti netezi, sctnduri, cgrimizi, piatri de talie ........................
Pereti de zidirie din piatrii brutii ......................................
Pereti de plmtnt foarte regulati, rigole ciptu~itecu piatrii.. ..............
5. Canale de pEimPnt fn conditii obignuite ..................................
6. Canale de pimfnt, cu rezistente exceptionale, fundul de bolovani, peref i cu iarbii
1.
2.
3.
4.
0,06
0,16
0,46
0.85
1,30
1,75
379
'
- Formula
R. Manning * (1890):
- Tabela
Din lucriirile lui $evelev (v. art. 1 1-4-3f ) s-a viizut cii dacii se urmiireste a se stabili formule valabile nu numai In zona turbulentei depline (piitratiEe), ci ~i En zona turbulentei mixte, nu rnai este posibilii stabilirea unei legi
universale, valabilii pentru orice fel de material, ci trebuie stabili te formule
specializate pe tipuri de conducte, din acetasi material si avtnd acelasi tip
de alciituire si calitate de executie.
9
........ J
................... J
:.................
~1.8
= 0,000885-
(14-18)
01.17
~ 1 . 8
= 0,0007745 -
(14.19)
Dl,2
= 0,0012
~1.9
~ 1
( 14-20)
?$
V 114
~ 7 1 4
'(14-21)
0514
1,00
0,97
a) tola
b) tola
c) tola
d) tola
.
.
.
coeficientul conductei
noi fiind= 1,00
..
0,90-0,85
OJO-0,70
~1.78
0,000602 0 1.22
(1 4-22)
Y (Re) -'In
1I
se bazeazi pe nurneroase experiente de precizie si pe constatarea c l formulele semiernpirice nu 'pot f i folosi te, in cazurile studiate, pentru zona de tranziti&*.
a) ~ e n t r uconducte qoi de ofel,. irnbinate
prin sudur6
T
a--,,-,.
A -pentru a p i , avind
v =
-. - ----
--**
" v*e<.
7-
4-'
0,226
DO, 226
1,3 .
I/
'
In cazul cind imbinirile se fac prin sudir-5, valorile lui A din aceste formule t r e b u k inmultite cu 1,18.
* ,&ace
calculate de
D: Cibc [lo].
--
In general se foloseste sistemul & uni t i t i MKfS, In care caz Q este exprimat fn m3/s.
In calculele tehnice este comod a scrie
9
in care
se nume~te,,modulul de debit"4gi depinde numai de elementele geometrice
ale sectiuni i conductei, deoarece coeficientul C este functie de raza hidraulicii
si de coeficientul de rugozitate absoluti, care este o constant5 pentru aceeasi
ionducti. Cind calculul pierderilor de sarcin5 se face prin intermediul lui i,
se fnlocuieste C cu A in baza relatiei :
Vg , deci
A
r3 R
Q.
- a v2
2g
+%+ ~ h , .
Y
C L
Presuptinfnd conducta de lungime mare si diametru suficient de mic in comparatie cu rezervorul, se pot neglija 'fn relatia Bernoulli termenii care
reprezintii energia cineticii si pierderile de sarcini locale. Dacl yo + ps = pa,
relatia devine :
9
L sau H = H = ~ , = A v2
- Q 2 L,
2 D
K2
deci energia total5 specificii H este egalii cu pierderea de sarcinii distribuit
In lungime.
~ G b l e m e l principale
e
care se pot pune la calculul unei conducte simple'sint :
- Verificarea capacitiitii de transport (debitul Q) a unei conducte de
lungime ~i diametru dat, precum si diferenta de nivel H cunoscutii.
- Determinarea diferentei d6 nivel H, necesarii pentru trecerea unui
debit Q printr-o conductii de lungime L ~i diametru D.
- Dimensionarea conductei (D) pentru un debit
dat Q, o lungime L ~i o
t
m
diferenfii de nivel H.
K
Pentru calcul, se pot
u t iliza formulele cunoscu te:
-
qf
----------
K = n-cmvRm
L , D , V,
>
:A
H = - PB
+ h, sau
H -PB - A v2
- L ,
D
iar linia piezometricii va fi corespunziitoare figurii 14-3.
Y
2g
Xh,;
Hidraulica
, 9
m
i
385
K1 =
Q,C~V%
si
7
K 2= Q2C2 ,
rezulti D, si D,.
7
sau
Q = Qi
+ +
Q2
Q3-
OS
pe lungirnea L. Pentru determinarea pierderii de sarcin5 in lungul conductei L, trebuie observat c5 debitul in conduct5 variazi de la o sectiune la alta
avind, de exernplu in sectiI
unea x , valoarea:
Q x = Q1
Qz - q mX . (14-38)
Pierderea de sarcini speci f icii
J x la distanta x de A este:
J , = -Q:.
--
-a
K2
- - - - - - - . . - - . r r . . r . . , , , ,
PI ' 4 . L
Fig. 14-7. Conduct2 cu debit uniform distribuit
C
"
J x dx
(Q1
+ Qs - 4xI2
K2
LI
In cazul particular En
a:
'
careeQ, = 0, h, = - - L,
1
K2
dx;
electrice :
- Costul conductei .
Costul unui rnetru de conduct2 se cornpune din:
- chel tuieli fixe (independente de diarnetru), de exemplu cheltuieIi de
studiu, exproprieri, angajarea lucriirii, supravegherea etc. ;
<
I
387
- cheltuieli in functie de diametru. Intr-adevir, grosimea unei conP O D (p - presiunea interioari, D - diametrul,
ducte se ia: e = e,
2a
. ..
a-rezistenta admisibilii la tensiune, eo= 2 ... 3 mrn pentru ruginire). Vo1u'mu1 metalului este x D e = x D e,
. Volumul siipiiturii este
,
( + 2a* )
Dacii debitul instalat este Q si ciderea bruti, de la castelul de apii la evacuarea de la turbine H, pierderei de sarcinii corespunziitoare unei lungirni L
de conduct5 este:
.I
const, este
[in kwh]
C2= B
Q3
-
Dm
Pe de altii parte, costul conductei pe toati lungimea este L (a$b D+c D2),
r
iar cheltuielile de amortizare si intretinere anualii -- la capitalul inves9
100
tit se ridicii la
4)
rezultii cii
dS
- - 0,
dD
Diferi t.e formule au fost construi te dup5 aceastii metodii. Pentru conductele de otel se recomandii, de exemplu:
I
pentru H
< 100
pentru H
> 100
DeC= v 0 , 0 5 2
Q3
In aceste formule, ' H este Pngltimea nivelului maxim in castelul de echi1i bru deasupra axei conduc tei.
Dac5 se consider5 cii grosimea peretilor conductei este constanti pe toatii
lungimea
t
389
>
de mai sus se substituie prin Q,, ridicina a treia din media ordonatelor
curbei -Q3
.
HPI
(p
+ 0,0000172 p'),
(14-43 a)
in care H este iniilf imea manometric& in m ; p'-costul per k W instalat in electropompe, celelalte simboluri avind aceeasi semnificatie ca mai sus.
9
fn diferitele puncte ale refeiei Q, presiunea minimii necesar6 in retea p, configuratia terenului. Debi tele de consum distribui te Pntre doui noduri la capetele unui tronson se repartizeazii la noduri ca fortele paralele.
390
Hidraulica
fn B , 2
J!,
la capitul rami-
I/
Ki ,=
Q:
Jmed
Tabela 14-2
'
Exernoh: *Fiereteaua din iigura 14- 12 alciituitii din doui inele. Debitele
consumate' in noduri sfnt cunoicute ; de asemenea, lungimile conductelor.
Se fixeazii .sensulrde circulatie a1 apei prin retea, conform sggetilor. Se
.fac ipoteze asupra cantititilor de a p i aduse de diferitele conducte fn punctele
d e consum si astfel se stabilesc intr-o prim; aproximatie dcbitele Q1, Q2 ...Q7
l
392
Hidraulica
care trec prin conducte. Se aleg diametrele, fiictnd uz de recomandiirile prccedente, bazate pe criterii economice. Se calculeazii pe inele pierderile de
sarc ini :
I Xh,
(I4-46)
in care
AhrI si AhrII pot f i egali cu zero, ceea ce inseamnii cii repartitia initial&
a debitelo; a fost riguros corespunziitoare diametrelor alese. De obicei Ah, # 0,
Aceastii valoare poate fi pozitivii sau negativi. Rezultii necesitatea de a face
corecf i i de debi te pe fiecare inel. De exemplu, dacii AhrI si AhrIr sfnt maimari decit zero, vor f i necesare corectii AQI si A
in sehs invers m5suriirii pierderilor de sarcinii. Se recalculeazii hhi1 Si hhi1 :
9
1)
\
393.
I :'I
w
Aceasti condifie trebuie respectat2 in toate punctele unde linia piezcmetric; se afla sub nivelul conductei (cu depresiune).
:394
Hidraulica
Traseul I I I ' a r e fat5 de I avantajul cii peretii conductei sint mai subtiri,
.conducts fiind supusii la o presiune mai m i d . Dat fiind curbura axei conductei
fndreptatii in sus, i se spune ,,sifon6', fiirii ca presiunea minterioarii sii fie rnai
mic$ decit presiunea atmosfericii (v. art. 14.7.3.)
Traseul I V este 'de asemenea sifonat. Cum punctul S se afli sub nivelul
apei in A , sifonul se amorseazii singur, dacii se eliminii aerul - prins in conductii - si ingriimiidi t in virful S . De aceea se introduce in S un ventil care
permi te hezaerisirea automat5 (ventuzii).
Presiunile absolute sint sub o atmosferii pe .portiunea cuprinsii intre intersectiile conductei cu linia piezometricii AB. In cazul cind punctul S se
aflii deasupra nivelului apei in A, amorsarea se face prin absorbir'ea cu o pompii
d e vacuum a aerului din S .
Ventilul din S poate servi si la dezamorsare, dacii se lasii sii intre ,aerul
din exterior in conductii.
Pe traseul V linia de sarcinii total5 intersecteazii conducta. Ar insemna
deci cii pe acest traseu sint puncte de presiune absoluti negat ivii, ceea ce este
absurd. T o t u ~ i dacii
,
cre~tetulconductei se aflii sub orizontala lui A, conducta
. poate functions, miscarea lichidului de la crestet in jos fiicindu-se cu suprafata
liberii, ca intr-un ;anal.
La traseul V I , miscarea nu este posibilii decit pentru cantititi mici, provocfnd urcarea apei prih absorbtie in crestet
*
si liisfnd-o d cadi cu nivelul liber
I n ramura descendentii.
'
r.
'
395
.(I
I@.- ^ Ipq
l
396
Hidraulica
la petrol lampant ~i C= 1 1,5 la tifei, D=diametrq, in cm, Q in l/min, viscozitatea corespunzind temperaturii medii a aerului din regiunea respectivii.
Pentru conductele afl'ate in serviciu mai mult timp s-a constatat cii la petrolul
lampant
-este mai exact a lua C = 12,5.
In cazul transportului titeiului parafinos inciilzi t la o tempkraturii mu1t.
superioarii temperaturii aerului, se va fine seama de sciiderea diferenfei de.
temperaturii dintre lichid si subsol, in functie de distanfa de parcurs, dup8
o lege exponentialii, exprirhatii printr-un factor r a X
a fiind
, determinat prin.
observatie ~i experientii.
'
V , y,
V, y,
const.
este mai mare decit in sect iunea,l amonte, deoarece, prin expandare, y, < y,.
Intr-o primii aproximare, se poate considera schimbarea de stare -a gazului.
urmind o evolutie izotermb, deoarece v'ariatia presiunii fiind lentii, nu se
produce o riicire*bruscii prin expansiune; mai'muit, prin pierderile de energie:
datorite freciirilor, se produce ~i o cantitate de ciildurii care compenseazii in
parte pierderile prin ex~ansiune.Asadar putem scrie ecuafia de stare fizicii:
A
-+ dPp + dV22
-
0.
2,
PI -P2 Y
v; - v1
2g
0.
(14-54)
In realitate, membrul intii a1 acestei ecuafii trebuie s i fie egal cu lucrul forfelor
.de frecare pe lungimea 1, de la sectiuneal la sectiunea 2,-corespunzitor unui
kilogram de gaz, care este: A--. 2 v2
D 2g
.2
338
Hidraulica
a-
<-zg
v = c p a v;,
<
3993
1) Pl 0 2 - P 2 Q2
+ P Q V ~ - P Q V ~ = O
sau, intrucft Q 3 V2 Q2 =
=
v1 n,
'
. .
(PI - ~
(VlV2 - v;)
dec i PI-
2 )Q2
P,
CI
--(,
-LiG$,i
>;
- , ------.
*
4- P
Q2
3 , y
--\%-\-\?\/
'2
c-
2)<.g\*d<-3 I
"
I
I
0,
P2, - 2(V2
'
7
1d
2
- VI V2) -
, rezu 1t 5
v2 ..
Relatia se poate pune sub forrna generalg t; 2g
h i = - V2" (Q,
-- 1
2g
sau
v:
h i = - 2g
(1
, deci t;
)2
(2
a1
-5)
2
deci <'=
- .
<
vf
V , -- 0 si h, = - dacii
2L! '
I
<
tiunea Q,, la colturi, si in sectiunea Q, Pn dreptul contractiei. Aplicind teore.mele generale ca la pin'ctul b precedent, se ajunge la coeficientul de pierdere
(1 4-62)
40 1
unghiul conului este mai mare ca 8". In regim turbulent, variatia energiei
cinetice nu se transfo'rmii fn intregime in energie de presiune, ci numai o fractime q
(z
$ ) i n
~ ~ l i c f nrelatia
d
lui Bernoulli intre sectiunile I si 2, la o conduct5 cu
axa orizontalii, obtinem:
9y
A plicalie : .Dispozitivul
Venturi" pentru mburarea
..
Ah
Vl Q1 = k
dp, - p,,
402
H idraulica
g) Curbe. Pierderile de sarcini in curbe se datoresc, pe de o parte, curentilor sec.undari transversali, care se compun cu curentul principal intr-un.dublu
curent spiral, si pe de a l t i parte, dezlipirii stratului limits de la pereti, Sn
portiuni le de &rent in care pres'iunea c r e ~ t eSn sensul curentului (fig. 14-22).
Astfel, la o curb5 de 90, zonele in care
se produc virtejuri de dezlipire sint AB
si CD. Perturbkile se produc ins5 pe o
bortiune de circa 50-70 D dupii curbii.
Pierderea de sarcinii in curbe este de
v2
forma hi = 75 - , iar coeficientul este
2g
in functie de unghiul 6, numirul Re si
rugozitatea relat iv5 a conduc tei.
Pentru curbe de 90" se poate folosi
urmiitoarea formulii a lui Weisbach
<
(1 4-67)
I
<
30
0,20
40
0,30
50
7: = 0,7.. .1.0.
60
0,55
0,40
Daci d, # d,,
iar
hi
==I
0,70
V:
70
80
0,90
+ ~ ~ - 2 L ~ V , c o8 s
2g
90
1,lO
pentru
dl = d,
403
respect iv,
<
la
I
I
'
6"
90"
'
D 2 / D , favorabil 1
VdV
Cz
O,3
0,76
I
GO0
0,61
O,8
0,59
Qz
-
Qe
= 0,5
Q
Q2 - 0,3
Q
3'0"
90"
0,58
O,9
0,35
1
O,5
0,74
60"
0,79
O,8
0,54
30"
90'
0,75
O,9
0,32
1 .
O,7
0,88
1
'
0,7
60"
1
0,7
0,52
30"
1
0,7
0,3
c2
valorile
(In cazul curentilor care se despart), pentru rapoartele cele mai
favorabile ale diametrelor D 2 / D si diferite valori ale lui Q2/Q si 8".
In experientele filcute*, muchia de despiirtire a fost rotunjitg.
j) Aparate de Pnchidere ~i de reglare a debitelor. Vana plan5 in conduct2 circular5 ~i dreptunghiular5**.Coeficientul
depinde de gradul de deschidere a vanei e/D. Se
vede cil se produce pierFig. 14-26. Van5 plan5 pe conduct5
dere de sarcing chiar cind
vana este complet deschisii din cauza nise'i sale. .Pentru vana' in ~'onducte dreptunghiulare, . se
folose~tetabela 14:5, dup5 Weisbach.
9
'
Tabela 14-5
Raportul s l / s 2
Coeficientul
0,1
193
111. conducta
0,6
0 2
0,3
0,4
0,5
44,5
17-,8
8,12
4,02
circularii, coeficientul
0,7
0,s
1,o
0,95
0,39
14-6.
Tabela 14-6
Raportul e / D
Diarnetrul
En
foli
Robinet
fig. 14-27)
118
114
318
112
14-6,
405
Tabela 14-7
Coef icientul
Coef icientul
Tabela 14-8
Tabela 14-9
"(054
h este cursa
D:)
8
(0,l ...0,25) D.
xD2
4
1,8-
1
2
- (Dl - D);
Pierderea de sarcini hi = 1:
de C. Bach:
v2
2g
, iar
1: = 10.
407
3(sr+
ck (-)2+Q n
H = - '"i-Aj
2g
'
Dj
a],
Qk
Qj
(14-75)
s e nurneste ,,;oef icientul redus" a1 pierderilor locale.
~ u ce ~viteza
h Vn este calculatl prin formula (14-74), se obtine debitul
Linia energeticii se obtIne prin coborirea sub nivelul energetic cu pierQerile de sarcinii cumulate pin2 in sectiunea consideratii.
Linia piezometricii se obtine coborfnd sub linia energet icii cu valoarea
v2
corespunzltoare a - .
2g
Pierderile de sarcinl sfnt provenite din pierderea la griitar h,,,, pierderea la intrarea frn
conductg hri , pierderea prin frecare h,f, pierderea la cot h,, ~i pierderea la fngustarea de capit:
h, in,*. Calculim fiecare din aceste pierderi :
Gritarul este format din bare circulare cu diametrul 15 cm cu interspatii b = 30 c m
qi are o suprafati de 45 m2. Considerim fnsi, din cauza posibilititii de fnfundare, o suprafati
de 25 m2 ~i calculim pierderea cu formula:
* Vanele,
unde
.
6 ; g ~= P
[f)y3
(agy=
25 m2). Din ecuatia continuititii;
Ci = 4 0 6
prin frecare pe o lungime de circa 81,OO m a conductei metalice cu coeficient de rugozitate n = 0,013 este dat5 de relatia:
- Pierderea
unde
= 28":
4 10
Hidraulica
- Pierderea
Aceastg valoare este cu numai 1.5% mai mici decit cea stabiliti prin incercgrile pe
model.
3) Sd se dimensioneze conductele refelei - inelare din f igura 14-33 8i sci se calculeze dis- b i b u f i a de debik pe conducte. Reteaua este situatii in plan orizontal. Debitele diferitilor
consumatori slnt indicate pe figuri.
Se admite un sens rational de
t5
35% curgere a apei in conducte qi o
2
repart itie echilibratii a debi telor.
8
De exemplu: mi~careaapei in con500 m
ducte se face de la A + B + C si
de la A +D + C. Debitul
pe conducta 1 fie Q1 = 15
35=50 11s;
e
3 0 PO&
.
pe conducta 2-Q, = 35 11s.
Debitul
de calcul
'9
S
pe conducta 3 - Q, = 0,55 X
A
X 20 = 11 l/s, iar
pe conducta 4 - Q4 = 20 +0,55 X 30 = 51,5 11s.
500m
La aceste debi te, diametrele
4
deduse pe baza vitezelor recomandate pentru retelele de distributie
30
. sln t :
Eig. 14-33. Retea inelari calculati prin aproximatii
Dl = 250 mm, D, = 200 mm,
+
succesive
D, = 150 mm, D4 = 250 rnm.
I/J
41 1
2,47
= 2,78 11s
0,8892
Ah'' = 2,32
+ 4,45 - 3,OO.-
3,86 = - 0,09 m.
Capitolul XV
Atit timp cit miscarea unui lichid intr-o conductii sau un sistem de con-ducte sub presiune sk face in regim permanent, presiunile in orice sectiune a .
conductelor se mentin constante in timp. Starea de miyare permanent5 este
ins6 numai exceptionalii, deoarece necesi t5tile de apii sau de energie variazii
tot timpul si se produc destul de frecvent opriri sau puneri in miscare ale intregii
mase de 'l(chid, datoritii fie necesi'tiifilor de exploatare, fie ;nor defectiuni
in alimentarea cu energie electricii. Variatia debitului pe conducte se reali-zeazii cu ajutorul unor organe de inchidere sau de reglaj, ca: robinete, vane,
sistem de vanete la turbinele cu reactie, deflector la turbinele Pelton; la porn-pele actionate de motoare electrice debitul scade de fndati ce scade turatia.
motorului.
In cazul unor inchideri - chiar partiale - ale aparatului obturator a1
unei conducte ,,de ciidere" (fig. 15-1, a si 6 ) se produce rnai intii o suprapresiune
urmatii de o depresiune si dupii aceea 'de o serie de oscilatii ale presiunii, care se amortizeazii cu timp;l. In cazul deschiderii aparatului se produce intii o .
depresiune, urmatii de o serie alternativii de supra- si subpresiuni. In cazul
din figura 15-1, c, pentru o sciidere a turatiei motobornpei se produce intii
o depresiune, urmat8 de o serie de supra- si subpresiuni. Suprapresiunile pozi-tive sau negative care se produc lingii aparitul de obturare nu sint numai locale,
ci se propagii in lungul conductei cu iuteala sunetului, putind solicita conducta,,
asemenea unor lovi turi pu ternice.
Fenomenul acesta - numit ,,lovitura de berbec" - este cu atit rnai
violent, cu cit conducta este rnai lungii si cu cit inchiderea este rnai rapid8 ;.
dimpotrivii, lovitura de berbec este rnai iedus5 la conducte scurte, cind manevra vanei se face lent, sau cind exist5 intercalatii pe conductii o capacitate care sii acumuleke lichidul sau, in sfirsit, cind lichidul isi g i s e ~ t eiesire printr-o
derivatie din conductii. Lovitura he berbec este decl o suprapreiiune (alter--nativ pozitivi si negativii) care se adaugii presiunii din miscarea
'
de regim.
permanent gi ihdependentii de aceastii presiune.
Pentru cii lovi tura de berbec necesi tii supradimensionarea conductei si
diiuneazii functioniirii instalatiilor, se cautii a se limi ta fenomenul la o portiune
din conduct5 cit rnai scurtii, prin intercalarea unei camere sau a unui caste1
de echilibru, in general cu nivel de apii liber, asemenea unui tub piezometriccu o sectiune foarte mare.
A
In cazul cind apa este adusii de la instalatia de prizii printr-o galerie sau
conductii sub presiune, se introduce un caste1 de echilibru; dacii aductia de
apii este un canal cu nivel li ber de scurgere, se intercaleazii o simplii camerii de apii,
previizu tii cu un deversor care sii limi teze nivelul de apii in canal (fig. 15-1 , b)
La conducta de refulare a unei pompe se folosesc rezervoare de - apii sau
cu presiune de aer.
In afarii de fenomenul loviturii de berbec care se produce in conducta
fortatii, se mai produce in castelul sau in camera de echilibru un fenomen.
deosebi t, si anume ,,oscilatia in mas5 a licl~idului"si in c~nsecintiisi o usoarii
oscilatie presiunii sau a nivelului apei; in aduciie.
Dacii apa ~i materialul din care este fiicutii conducta forfatii nu ar f i cornpresi bile, energia cineticl a masei opri te brusc trebuind sii se transforme intr-un
lucru mecanic cu deplasare nulii, ar urma sii se nascii o for@ (presiune) infiniti..
Deoarece insii apa si conducta sint compresibile, suprapresiunea riimfne la
valori finite.
In t impul foarte scurt de la inceputul oscilatiilor, lucrul mecanic datori t,
freciirilor apei in conduct; este neglijabil, deci se poate admite ca, pentru
prima oscilatie, sii nu se considere efectul freciirilor ; ar fi insii gresit a neglija
mai departe freciirile, ciici ar frisemna cii oscilatiile ar continua la infinit, ceea
ce este contrariu experientei. In realitate, freciirile au efectul de a amortiza
cu t impul oscilatiile.
A
. 9
l-2 '
Fig. 15-2. Reprezentarea schematics a unei conducte forfate simple, de sect iune constant:
ds
(N. E. Jucoyski)
Sau, exprimind Pn coloanii de lichid:
AP--
-.
avo
(15-l')~
.i.
- din 0 pin2 in A,.
a
la intrarea in conduct5 (fig. 15-3). -In ace1 moment, inceteazii rniscarea lichidului pentru un moment si fntreaga coloanii de lichid din conduciii este corn-.
prirnatii, insii nh se poati tine in echilibru deoarece in punctul A presiunea
pe fata nn este numai p, - care este presiunea in caste1 ~i care nu depinde de
fenornenul din conducta -'pe cind pe fata mm presiunea este p,
Ap. Din
cauza dezechilibrului,. stratul nn va f i solicitat de viteza -*V0 spre rezervor.
Aceastii miscare cu viteza - Vo se va propaga in straturile de lichid succesiv
de la A. la '0, iar presiunea Ap se va propaga de asernenea cu celeritatea a
2L
de*la A la 0, astfel cii dppii tirnpul .ro = , masa lichidului isi va relua
- Ap
S-a
intreaga
propagat
rnasii a
CeleI'itatea a din 0 in A:
lichidului fiind dilatatii
CU
fa-
20
2
f *-3220
f. 2,
t =2b
vo
L
a
2L
!
3L -
a
Fig. 15-5.
, 2 O - s l i - .-2s
a
- vo
--t
vo
2fL-sl ;
,
-a
417
>
(V+-ds2 )Q d t = - "'
ds
Qdt ds.
7cDZ
4
ds = - ds (pentru
-In
sau
.
.
-'
'
-.
.. '
I,
,
.
I
8
A~adarsi expresia
scrie :
a = 1 425 m/s. Dacii se introduc in formula (15-4)' valorile parametrilor geometrici si elastici, se obtin pentru a valori destul de variate. Astfel:
9
..... P
1 6
10
30
a = 6 6 5 777 837 1000
-Pentru beton armat .............. a = 900 ... 1070 m/s
- Pentru lemn .................... a = 285 ... 760 mls
- Pen tru cauciuc
7)
(I =
17 ...
29 rnls
=(!
100 ata
1 1 8 4 m l* s
........
In afarii de'ecuatia de continuitate obtinutl mai fnainte (15-3') ne folosim de ecuatia lui Bernoulli extins5 la migcarea variabilii (paragr. 6.6 ~i
paragr. 6.10):
- V d V dt
g
dt
ds
I-
as
V dV
g
~-~----f---
dt
.1
Raportul
Fig. 15-7. Scherni la calculul loviturii
de berbec
d2z
ds2
dBI/
dta
ds2
' y - yo = F (s-at)
f ( s + at),
i n care F ~i f slnt doui funcfii arbitrare. Deci integrals ecuatiei (15-7) este:
(15-9)
P - p o = F (S - - a t ) f f (s at),
In care pd este presiunea insectiunea s, in momentulinitial, adicl (fig. 15-7):
i
3
din ecuatia (15-9)si o vorn introduce
ds
?
42 1
8%
d p, deoarece z,
-Yds
ds
9
dF
-1
d ( S -at).
a
d Fds
Introduclnd pe
*
ds
dF
-
af
df -
dt '
1'
dq
d (s
in
+ at)
1 df
1
df
sau
V,
g [F (s - at) - f (s $ at)],
-Ya
CL
F [s - a (t,
..
in care
T,
=.
2 (L-S)
- -)Is
f (s -1- at, )= 0
, p- po ,= Ap. = F (s-at)
- pa (V - Vo)
- paAV
- F [s- a:(t
F (s - at)
7,)
J;
+ F [S-a
(15-13)
(t - 7,)].
2L
a
aratii pozitia
7,
C-
C-
"
<.i"
'
'
~ a l o a r e ai,ui " ~
esteipoiitiv5 da'& l& > V, adicii la fnchid'e~e;~i negativii
dacii V , < V, adicii la deschidere. ~ a l o a r e amaxim5 a Iui Ap are loc pentiu
V = 0, adicii
4
'
-.
423
.'.
..
.
I
1
1
A doua caracterist ici (tot ned:imensionall) tine :seama de reducerea suprapresiunii maxime in faza indirect5 (v. paragraf. 15.5) si
* se noteazii cu: L vo
T ' " ghoT
70
0I
\ .
<.[
+-
:,
P ,"Il,
'
y,
r I
t 2 , ..., ti
se obtin ecuatiile:
'Y
V - V i ="-.(Fi
+.Fi-l),
'
f'a
.?
., .. . .
u.
,;
. .
.:
..
..
..
I...
. . :* . 3 ' : ,
, . . .!.,'
, .d
..
.
.
. .., .
.-.
Pn care s-a pus fn evidentii factorul consfant 'f,,
funcf iile Fi fiind arbitf.are.
Impiirtind ecuatiile .cu y , se obtine:
,
:.z
?-
2 - ,
-.... . .. .. .
.-.,
. .
. :.
.,
. ...
... , .
,.
1.
1 , .
,.
: ;
u .
..
"'
ce1.e
doua* ecuatii
. . . .
'fri V.-.,
a, c ,'se:qdung
g, . . . . . . . . cele'doug ecuatii 'in h,,' i q a r a t , gi se:scad
.
.
.pe.
; alta parte, se obtine:
. . .:.;
.
.....
.
.
.
.~
.).
...
.a,*.
'
. . .
a , .
9%
. .
. . ., . . . . . . . . ,
'0
0,
,I
.,?
'
:,,
'
7.
I..
!.
,j. ..
:.
1.
:.
'
.,
,.
.-<.
. , : .. .
. 1.
,.
.-
Eliminind pe ( F - F
Dind lui i valorile numerelor intregi, se obfine asa-numita serie inlintuitii a lui Allievi:
9
,,
h1 - ho =
a
(Vo- Vl);
g
Y i - On
viteza V iin sectiunea S2 a conductei fortate fn amonte de injector este:
Se vede cii,. dacg valorile q.a sfnt cunoscute fn funcfie de timp, din prima
ecuatie de gradul a1 doilea in
(unde &, = 1) se obtine cl, apoi Pn ecuatia
urmiitoare, singuia necunosclltii fiind
se rezolvi~iaceast* ecuatie de gradul
a1 doilea Pn
:,i tot astfel intreg sistemul. In lucrarea lui Allievi sPnt
date numeroase abace de calcul pentru rezolvarea acestor ecuatii Pn diferi te
cazuri din practici.
Prezentgm in paragraful urmiitor ~i o metodii graficii foarte simplii care
permi te rezolvarea simul tan2 a tuturor valorilor lui h pentru diverse valori
ale timpului ti (dupi Conti gi G. de Marchi).
cl
ac2
c,,
Mipcarea variabiW
425
Fo (t,)
0, t
= pa
t,. ~i
7,
- T ~ ecuatia
,
devine:
(Vo - Vn) - FO
unda direct%
(tn
70) =
unda reflectatti
pa (Vo - Vn) - Fo
(in-1).
F0 ( t n ) = pa (V* - V n ) - Fe (t,- 1 ) ;
Fo (tn-1) = pa (,Vo- Vn-1) - Fo (tn-2) ;
426
Hidraulica .
.,
deoarece
,L,
Observiim c l , dacii marciim mai departe interv'alele 7, pe orizontala punctelor pa V,, pa V2 etc. se formeazl ffsii desp'irtite de curbe identice, ins5 depla9
Mi~carea variabild
427
sate orizontal la intervale constante egale cu 7,. Fiecare ffsie taie dintr-o ordon a t i un segment care se ia in calcul cu semnul plus, alternativ cu semnul
miql,rs. Astfel, o ordonati este tiiatii de fisii in punctele
Rn, R3, R4'etc.,
forrntndu-se toate segmentele care intri iA calculul lui Ap. In acest*tnb'd se
poate determina mirirnea lui h o p la orice moment t, prin insumarea algit'bri'c-5
a segmentelor determinate pe ordonata lui t, de ciitre aceste curbe.
9
el,
mai variazi.
Calculul grafic se face conform figurii 15-9, in care fl~iileha~urateintercepteazii pe ordonate segmente care nu s e mai' iau En calcul. Lovitura de
*s
,berbec direct2 incepe in momentul to = - marcat prin p m c t u l 0 ' in figurg.
,
'
3) De la momentul
' 1 -1-
T incepe perio-
.t,-
ha
t
v
de T .
429
6 ) .Dacii viteza V variazii liniar (sc5zPnd), A,p maximum are loc cind
viteza este Vo [ l (fig. 15-11.):
-
);
W m a x
= 2Lvo
gT
Asadar, Apma, fn faza lovi turii indirecte este independent5 de caracteristiciie ilastice ale sistemului.
7) Tntr-o sectiune oarecare, suprapresiunea maximii este :
L-s
8) Dacii T < .r, (fnchidere bruscii), Ap,,, are aceea~i valoare de-a
lungul conductei, deci sectiunea cea mai periclitatii este in partea amonte a
conductei, unde peretii sfnt mai subf iri, calculati la o presiune statici mai mici.
Daci fnsi v i teza scade liniar ~i T > T,, suprapresiunea descre~te~i ea
v
Iiniar cu s, din aval fn amonte. 9). ~ c u a t i i l eprecedente sfnt valabile si pentru deschideri bruste ale vanei,
.dar atunci se produc rnai fntfi depresiuni. Valoarea limit5 admidbili a depresiunii trebuie sii nu anuleze presiunea de regim absolutl, cici altfel se rupe
coloana lichidii ~i fenomenul ia alt mers, pentru care*nu mai sfnt valabile
scuatiile precedente. Totodati, ruperea coloanei de lichid putlnd produce
perturbiri In functionarea uzinei, se iau mlsuri pentru evi tarea acestui fenomen.
9
Daci Q este sectiunea conductei, u este vi teza medie in sectiunea contract a t i , iar p coeficientul de debit,
v
presiunii la timpul t .
Fie p, presiunea initialii, la viteza Vo si A,p cresterea
Viteza u In sectiunea contractati:
9
n = V2g
(PO
+ AOP)
Y
deci
'
2 [I -$)V
(PO
+ AOP).
P
(15-21)
430
'
Hidrautica
- '
. __
.,
Se vede cii cu .tit ho este rnai mare, cu atit formula lui Ape, bazati pe
variatia liniarii a lui V, este rnai exactii. Dacii ins2 ciderea este rdativ micii,
trebuie 'si considerim c l V variazii conform formulei (15-2I), ceea ce ~ n s e a m n i
cii V este rnai mare decit in cazul cind p, = const. ~i Aop neglijabil. I n consecintii (fig. 15-12) segmentul CD=pa V
trebuie sii fie mai mare decft C D r
dj!
care se obtine prin variatia strict liniarii
A
C
a lui V, adicl presiunea A,p se repreziptl printr-o curbii convex5 in jos
,(fig. 15-12). Racordarea tn A se vb face
insa, cu orizontala AX, rnai lin decit
rez'ul t i din formula lui V, deoarece pierderile de sarcinii in conductii e r e 2 cu
viteza V. Si fn acest caz, conditiile de
aplicare a formulelor Jukovski ' si
v
t Michaud riimPn valabile.
+.
,,
I "
Condif ia
9>
< 1,l
o'
~i este
verificatii
Cazul 2 > 2,2 s-ar putea ivi numai la cideri mjci si conducte foarte
'1
Po
deci fat5 de A p cr
.
este In proportia
(0)
( L - s)
L
In concluzie, la fnchiderea brusci, adicii daci T
2L
<*pmdX= .puV,.
a
Numai dacl T
<pLvo suprapresiunea
1,l Po
C-
Se admite cii suprapresiunea poate fi, lingii vana de inchidere, cel mu1t
o fractiune din presiunea static5 po ~i anume:
- La ciideri marj cu turbine Pelton:
La c5deri mici:
Apmax =
Po
mai mult.
Aceleasi valori limi tii se admit si pe traseul conductei, pentru rapoarfele
*ps
max
Po f AOP~,,
reprezentatii grafic prin
fniiltimea OQ, presiuneap,
fiind presiunea hidrostat icii corespunzind nivelului maxim a1 apei in
castelul de echilibru.
Intr-un punct oarecare D a1 conductei se
duce ordonata, pe care
se ia un segment-AP cal. a
433
, .
nele turbinei seinchid rapid. fhacest mod, timpul de inchidere pentiu conducta
fortati este determinat- de fnchiderea. ulteribari a desciirciitoarelor .care se
produce mu1t . mai lent decit inchiderea vanelor turbinei. Timpul de Pnchidere a organelor desciirciitoare va f i deci determinat de lovitura de berbec admisibilii in conducti.
Schema de calcul precedent2 priveste numai calculul conductelor la presiunea uniform% care se exercitii de la 'interior spre exterior. Calculul tehnic
a1 conductelor fortate este mu1t mai complicat , intrucit existi numeroase
categorii de forte care actioneazi o conduct2 fortatii. Forta cea mai importantH este fnsi presiunea interioarl compusii din presiunea de regim permanent
(sau hidrostaticii, in cazul cfnd aceasta ar f i mai nefavorabilii), la care se
adaug3 lovi tura de betbec. Este de remarcat cii in afari de sectiunea de capiit
final trebuie verificate ~i diferite alte sectiuni in lungul conductei -9i in special acelea de la coturile convexe in plan vertical, unde este pericol de
a se produce vid ~i rupere de coloanii lichidi. Presiunea interioarii fiind
deci forta cea mai important& o prim5 dimensionare se faceSdupiischema
precedenti, lufnd rezistente admisibile fn materialul conductei de
circa 70-75% din acele admise pentru calculul definitiv, cu considetprea
tuturor .fortelor.
'
435
le 1
-I
'
rizeazii functionarea turbinei (fig. 15-16, a): fn aceeasi figurii este trasatg ~i
caracteristica C a conductei in sectiunea B de 1fngii9tnrbinii. Punctul M de
intersectie caracterizeazii miscarea permanent5 a sistemului conduct5 fortatii-turbinii Pn sectiunea B '$i pentru o deschidere dat5, coordonatele sale
verificfnd In acelasi t imp ~i caracterist ica conductei si caracteristica aparatului perturbator '(turbina).
Tot astfel, fn cazul turbinelor cu acf iune (Pelton), curbele caracteristice
ale turbinei $, depinzind parametric de deschiderea acului injectorului, sfnt
parabole cu vfrful fn jos ~i intersectiile lor cu curba C - caracteristica conductei fortate - definesc miscarea permanent5 in conditii determinate de
parametrii sistemului hidrauiic.
Este de observat cii fn cazul turbinelor cu actiune, debitul qi se exprimii
Pn functie de sectiunea plinii a gurii injectorului w, si
' de gradul de deschidere qi a1 acesteia, la timpul i:
9
436
'
Hidraulica
c) pentru
437
St
St
- ho.=
F(s - at)
at).;
'+
+ f(s + at).
A m vizut.din teoria loviturii de berbec,cii, pentru orice perturbare in miscarea de regim, se produce o variatie de presiune h--ho si o variatie de debit
q - qo, care se exprjmg prin ecuatiile precedente in fuictie de douii functii
arbitrare, reprezentind douiiunde de presiune: o undi direct5 F. care se
propagg in sens contrar vitezei - pozitive de curgere, cu celeritatea a, si o
.
undi indirect; f , care se propagi in
sens direct cu viteza de curgere, incepfnd dupii un timp determinat (de
reflexie) .
Aceste dou5 ecuatii &lea@deci .
patru variabile h, q, F si f pentru
care vom folosi douii reprezentiri .
In tr-o reprezentare geometr ici
(fig. 15-17, a), fie AB conducta
rectificati; in punctul B, organul
,
perturbator ; E un punct pe axa con.
,
ductei la distanta 1 (misurat5 pe
axa conductei) de la punctul B si T~
>
v
t
timpul m5surat din momentul iniA
F
f
8
tial (t = 0), cfnd s-a produs perturbarea regimului permanent, pfng Fig. 15-17, Drep tele caracteris tice ale conductei
ce perturbarea a ajuns in E.
fortate in mi~carepermanen tii
:
I
;-.
r--lw
I
-*-
* L. Bergeron, Du coup de bClier en hydraulique au coup de foudre en C!ectrici tC, Paris, 1950
I
r
In ecuatiile (15-27) si (15-28) putem privi mgrimile F(s - at) si f(s at)
nu ca n i ~ t efunctiuni n~cunoscute,ci ca niqte miirimi algebrice (constante)
necunoscu te .
Adunind ecuatiile (15-27) gi (15-28) se obtine:
'
a
- h, -(q-qo)
2 F(s
ga
+ at) = 2 F (const).
(15-31)
go
a
--
deci cele
'
douii drep te caracterist ice sPnt sirnetrice fati de paralela cu abscisa trechd
prin iE.
1
RQ
In aplicatiile ce urmeazi se consider5 o conduct5 fortat5 unicg ori&nt'alii; de sectiune constant2 qi desfgquratii fntr-un plan vertical, iar rngrimile h
slnt de fapt suprapresiunile Ah, datorite numai loviturii de berbec si care
se adaug5 presiunii din mivcarea permanent%.
a) Cazul inchiiferii liniare l,ente. Presupunem c i secjiunea efectivg ?b,
a deschiderii obturatorului din B scade liniar de l a m , la zero-~i cii la cap&
tul A din amonte a1 conductei, nivelul apei se mentine constant datoritii unui
2L
rezervor, astfel c i hA = & = const. Fie T = - timpulEde refiexie a undelor
9
'i
v,
I-
Fig. 15-18: Calculul grafic a1 lovi turii de berbec, prin metddit caracteristicilor .[cazul
fnchiderii liniare lente)
8Q
+,.
#,
riea'.este cori~tantii~-~i
identic6 :cu.h,:':Deci punctul figurativ din plailul (h, q)
va fi*inace1 moment (t = 1,5-7)p.e orizontala h = ho si el poate fi notat A1,5.
Observatorii continui a u,rmari undele f n deplasirile lor cu celerjtatea a,
de la - A . la B ~i invers, iar dreptele caracteristice' figurative ale regimului
iariabil vor trece succesiv prin punctele B,, A2,5, B,, A3,5, B4 sprijinindu-se
in punctele Bi pe parabolele
,,
i in punctele A i + 0.5 pe orizontala
h = hoeObserviim cii parabola '+4 coincidk-cu axa Oy vi d fn momentul t =
- - 4 t = T , obturatorul fiind inchis complet prin inse~idatele problemei,
toate celelalte parabole vor coincide cu axa verticalii Oy. Dup5 timpul 47,
pun6tele figurativeale migc5rii descriu rombul B,A4,5 B6A3,5B1. .
- Pre'siunile in -B la timpii 7, 27, '37, 47 sint h,, h, h,, h,,
~i putem construi. acum o diagram5 presiune-t imp.
Daci dorim a obtine puncte ale gcestei diagrame in faze intermediare: 0,5 ; 1,5; 2,5.. . trasiim in prealabil parabolele 'caracterist ice ale organului
perturbator la timpii 0,5; 1,5; 2,5 si ducem dreptele caracteristice I si I I sprijinite pe aceste. parabole ~i pe orizontala h = hoeSe mai obtin astfel' punctele
, B J , ~B2.5,
intermediare Boe6
b) Cazul i'nchverii bru~te(T < 7). i n figura 15-19 se arat5 mersul calculului grafic, pornind-din punctul B,. Intrucit parabola de fnchidere este chiar
+ T B2Bo.
axa verticals Oy, cslculul presiunilor se redvce la rombul Bo B, AOe5
Este . de observat cii presiunea in punctul B cregte de la t = 0 pin5
la t = T, apoi rimine constant5 pPni la t = T si fn acel moment, intervenind
unda reflectati, presiunea scade. In planul (h,
punctul figurativ Bo (hogo)
corespunde st5rii in punctul B la timpul t = 0, care coincide cu starea
din A la timpii zero ~i 0,57. Pentru t = T suprapresiunea atinge valoarea
avi, maximii h - ho = -- a:Yo,figdrata in punctul Br. Acest punct se obtine
'
'
+,
lq),
1 4
'.
/*..
d8
44 1
Fig. 15-19. Calculul unei conducte fortate la lovitura de berbec pentru Pnchiderea brusc8,,
prin me toda carac teris ticilor
Fig. 15-20. Calculul loviturii de berbec prin metoda caracteristicilor (cazul deichiderii lente)
'
.,
15.7.4. Exemplu numeric. Sii se calculeze pen tru uzina hidroelet trici Moroeni, de pe
riul Ialomita, lovitura de berbec produsi in conducta fortatg, fn urma ciderii sarcinii
totale.
Conducta fortatii este forma.ti dintrtun singur fir; pe primii 63,50 rn de'la castelul de
echilibru, este galerie de beton sub presiune, restul este de @el moale, avfnd diametre ~i
grosimi variabile, conform tabelei 15-1.
~ a b e l h15-1
Tronson
II
III
'
VII
IV
'-I
-
I , in m
d, in rn
63,50
112,57 52,93
63,ll'
50,28
48,457
109,22
N,26
31,50
1,63
l,53
1,5;"-1
1,53
1,53
1,53
27
28
-'
2,o
1,84
1,84
14
I6
,,
18-20
20-24
24-26
443
Tabela 15- L
Tronson
Ii
63,50-
di
ei
"i
vi
Livi
1; lai
2,o
1 425
2,7
171,5
0,0446
II
112,57
1,84
12
895
33
360
0,1260
III
52,93
1,84
14
936
32
169
0,0565
IV
63,ll
1,63
16
983
4,08
268
0,0642 -
50,28
1,63
19
4 040
' 4,08
206
0,0485
VI
48,67
1;53
22
1 095
4,62
225
0,0445
VII
109,22
1,53
25
1 123
4,62
505
0,0973
VIII
50,26
133
27
1 140
4,62
232
0,0440
4,62
.145,5
0,0274
1
I
.,
IX
31,50
582,04
133
28
1 150
2 282
0,5530
b
Valorile suprapresiunii vor rezul ta grafic din intersectia caracterist icii suprapresiunii
=3
in loc de 3 3 s.
am &?am
I 050
49,6.
9,81 X 2,16
S-au neglijat pierderile de sarcing. Se obtin presiunile la vanii fn momentele q,(punctul I);
2~~ (punctul 2); 3.ro (punctul 3) ~i oscilatiile de presiune dupi fnchiderea vanei (punctele 4, 5, 6, 7 etc.).
445
- rm
-1.50-
Hidraulica
Se constati c i suprapresiunea maximi Ahmax = 90 rn 'se realizeazi la r, $i la inchiderea
totali a vanei, iar suprapresiunea minimi, Ah = - 90 m, la 4 5.
F- a t i de h, = 233,20 m, suprapresiunea reprezinti un procent de 38,6%.
In conditiile normale de exploa tare, suprapresiunea se reduce, prin actiunea regula toarelor
de presiune asupra deflectoarelor, pfni la 10% la cideri mari. Aceasti suprapresiune se
adaugi la presiunea statici corespunzind nivelului maxim a1 apei la baraj $i la presiunea
rezultanti se face calculul de rezistenti a1 conductei.
Calculul la suprapresiune - f i r i deflectoare - este un calcul de verificare cu coeficienti
de siguranti redugi, admitind s i se producii in material eforturi apropiate de limi ta de elasticitate.
- SONICITATEA
S-a aritat cii undele de presiune care se produc in conducte, in urma perturbirilor m i ~ c i r i ipermanente a lichidului pot lua valori importante si a .
produce pagube in instalatiile de transport a fluidelor in conducte, dack nu
s-ar lua misuri. speciale de limi tarea fenomenului de lovi turii de berbec si
miisuri pentru sporirea rezistentei mecanice a conduc telor . Fenomenele de
transmitere a undelor de presiune cu viteza sunetului apartin, in general,
acusticii ~i pot fi numite .fenomene sonice, desi in cazul frecventelor joase
(sub 32 per/s) vibratiile nu sint percepute ca sunete. Dacii presiunile sint
destul de mari, energia care se transmite prin u ~ d esonice este apreciabilii ~i
acest mijloc de transmitere a energiei fn scopuri industriale a fost imaginat si realizat pentru prima oari de ing. Gogu Constantinescu * in
timpul primului razboi mondial. Principiul transmiterii sonice a energiei
este urmiitorul: la un capit a1 unui tub plin cu lichid se produc vibratii mecanice, iar acestea se transmit prin lichid ca unde sonice la capitul celilalt, unde
pot fi transformate in energie mecanici sau altfel de energie, folositii in ,,receptori". Vibratiile la capiitul initial se produc cu un piston care are o mi~care
a1ternat ivii sinusoidali si care const i tuie ,,generatorul sonic", iar recep torii
de la capiitul celiilal t k n t ,,motoarele sonice".
Ecuatiile de transmi tere a energiei sonice sint foarte asemhitoare cu
acelea ale transmiterii energiei electrice sub forma de curenti alternativi ~i
* George Constantinescu
a*
Fig. 16-1. Schema sistemului: prizi de a p i , aductie, caste1 de echilibru, conduct: fortatl
4
449
Deoarece
2g
Semnul
corespunde sensului misc6rii de la sectiunea (I) la sectiunea (2)
si semnul - corespunde sensului contrar.
9
= Qo,
deci
dV
-dt
0, termenul
a1 doilea a1 acestei ecuatii este nu], deci pentru regimul initial (permanent)
45 1
Termenul
L av
- este datorit acceleratiei si se cheam5 si presiune de inertie
9
a
(energie specific5 inertialii).
Ecuatia de continuitate se stabileste pentru secfiunea (2) exprimlnd cii
volumul o V dt care intrii in intervalil de timp dt din galerie in caste1 se
Imparte, in cazul misciirii variabile, in douii piirti: volumul Qdtcare intrii in
conducta fortatii, si ' SL dz = cresterea volumului de apii in castel. Asadar,
ecuatia de continui tate este:
QVdt = a d z $- Qdt.
(16-6
3
a dt:
MI$CA ~ 1 1
Ipoteza I -a:
0.
Inlocuind pe
dV
in ecuatia
dt
72
A sin
[++ P ) ,
in care
L -
Pentru t
0, z
2, =
xo ~i V
b, deci:
A
- -cos
A sin (3,
P,
p = - .St
de unde
453
Prin procedee de calcul asemenea cu cele folosite la prima ipotezii se obfine ecuaf ia dinamicii :
Ecuatia caracteristicii :
are riidicinile
folosind 'notatia:
- t/2zo
C, cos 2
'
+ C,
sin
)'
AP-'I2"
2.'
;se
sin
(5+ p).
(16-19)
454
H idraulica
Dacii notiim-2%
tg +, rezultii cii timpul pentru care se anuleazii ,;
'
deci pentru care z este maxim, este:
-
rr
C
= -
h
sin p
"-0
tenfei freciirilor
rr
rr
deci r'>r si deci T' > T. Totusi, Tn practicii T' nu diferii mult de T si deci
putem apr&ia - destul de aprAape de realitate - cii durata unei oicilaf i i
complete este aproximativ T
caste1 de echilibru cu. L
2 xr
2x
S1
2 000 m si 9
= 20,
de echilibru, cu L
SZ
10 000 m si
, -
30, T
1 070 s.)
n'
vo
care permi te aflarea coeficientului de frecare K' corespunzind unei legi liniare
in raport cu V , insii echivalentii cu legea pitraticii, in domeniul restrins
consi dera t .
figura 16-3.
La timpul t = 0, r are o valoare negativi z
in castelul de echilibru eite:
.A
v = -SZ- dz
0
dt
d2
dV - - SZ dt
c.0
dt2
/
@
'I
/'
456
Hidrautica
%.
sau
2n2
m
rn
=z+
r n *
2
- z2-/-
Q
Pentru t = 0, z = SZ
si
9
Z = -
deci
n2z=0,
457
Vitezele in castelul de echilibru sfnt nule pentru punctele z,, 2, ...zi, unde
elongatiile sint rnaxirne si minirne. Aceasti condif ie duce la relafia (16-31)
intre doui elongatii sucdesive:
mz,
= (-mz,
(-
+ 1) - I n (- mz, -/
+ 1) - In (-mz,+
1)
I)
mh,
4-1.
Elongafia minimi z,, care este de fapt fictivi, pentru un timp t < 0,
se obfine in (16-29) egalind mernbrul I cu 111. Dupi ce am gisit pe z, PI introducem in ecuafia (16-31) cu sernn schirnbat ~i gisirn pe 2, si asa rnai departe
obtinem succesiv valorile descrescitoare - in valoare a d s o ~ ~t i ale elongat iilor.
9
3' %
Mirirnile notate cu indicele m sint rnirimi rnedii in intervalul At, respectiv Az. Astfel:
Zm =
Zi
Az
+v,=v;+2
9
AV,
9
2
Qi
Qm
+Qi+1
Debitul turbinei Q, va rezulta din curba de variatie a debitului care trebuie s i fie d a t i : Q = f(t) sau Q = F(H 2).
Q,este
sectiunea medie, orizontali, a castelului, intre douii sectiuni orizon.,Qi + Qi + 1
In iceea ce priveste sectiunea de scurgere
tale succesive: Q,
---
10
11
13
14
--
12
t At Qi
Qm =
Zi
AZ
m3/s
7 -
rn3/s
rn m
ai
zi + 1
2
s s
Z,
-zif
-Qi+Qi+I
---
rn
a,=
- Qi+ Oi.1
m2
AV,=
Vm
din
ecua- =Z(Vm-Vi)
tia
(16-33)
m2
rn/s
Vi
zm
K V ~din
ecuatia
(16-32)
m /s
m/s
rn
459
Q(H
+ z) = N
const.
se giise~te:
-- -- La inchiderea totali brusci, Fniltarea maximi:
0 prezentare mai ampli a acestor metode se ail2 in tratatul Ch. Jager, Hydraulique
460
Hidraulica
- Primul
9.
La deschidere bruscii de la Q
0 la Q
Qo:
(z
bv=-L
+ h) At;
...-
+
9
aceasti dreaptii urmeazi a se duce apoi toate dreptele care sint reprezentate
de ecuatia (16-37), cind se iau pentru parametrul h diferite valori.
111. 0 a l t i curbii reprezintii volumul AT intrat in caste1 in timpul At,
corespunzfnd diverselor vi teze V:
ii
46 1
OV = V
i luind o origine arbitrari (sau la cota z
maxim). ~ s i d a r ,aceasti curbi reprezinti:
Exploatarea uzinelor hidroelectrice se face. adeseori astfel ca s i se ment i n i o putere constanti. In acest scop, daci variazi presiunea, regulatorul
turbinei influenfeazii deschiderea paletelor statorului, as'tfel ca puterea sa
r i m l n i constanti. In acest caz :
A
QAt
A
In
mentul
In
a unui
A
7yq ( H + z )
At.
aceasti relafie, N este puterea turbinei, H ciderea bruti, q randaansamblului conducts-turbini, curba reprezentativi este o hiperboli.
cazul incercirilor in laborator, pe modele, aceasti ecuatie este aceea
orificiu deschis, de sectiune s:
Q At
-/1
ps
At,
(16-40)
462
Hidraulica
de la inceputul miscirii si aceasta se scade din volumul o V o At. Se obf ine volumu1 AT, cu care a crescit, in intervalul At, volumul din castelul de echilibru
si se trece pe abscisi in curba I V . Diferenfa de nivel Az, care corespunde acesiei cresteri de volum este segmentul aoal, punctul a, fiind pe curba I . Se
9
- - - - -- -- -
---.
.--_
----
duce orizontala a,-1 pinii la intersecfia cu dreapta 0-1. Orizontala se preiungeste p i n i in 1' la intersecfia cu prima ordonati care marcheazii timpul
A t . ~ r e a ~ 0-1
t a este una din dreptele reprezentate prin ecuafia (16-37) si
anume aceea care trece prin punctul h = ho. Punctul I este un punct pe curba
0-1-2..
. (Vl) care reprezinti relaf ia:
Az
=2
(V),
z (t),
463
--
= Y w
L.
Dupi cum se poate vedea din cele de rnai sus, prin aceasti metodl nu
se g i s e ~ t ediagrama completi a mivcirii, ci numai valorile nivelelor maxime
~i minime, fn castel, ceea ce desigur este t o t u ~ iimportant ~i se obtine cu o
chel tuiali redusi de munci.
4 64
Hidraulica
465
Pentru o rezolvare cit mai exacta, se consider; valorile medii din intervalul At, exprimate prin:
(e
If)
fhj
in detaliile constructive ale unor astfel de orificii care permit trecerea apei
mai mult fntr-un sens decit in sensul contrar. De cele mai multe ori, pentru
a realiza un caste1 de echil ibru economic, daci iniltimea lui este mare, camerarezervor 14 se face in zona superioarii previzindu-se eventual ~i o a l t i camerii
in zona inferioar6 (fig. 16-7, f si g).
41
~0
1/2g )z2 - 4 .
(16-47)
467
miscirii se scriu in acest caz: pentru fiecare caste1 cite o ecuatie de continuitate ~i cite o ecuatie de echilibru dinamic. Pentru castelul amonte I :
Metoda cea mai potriviti acestui caz este calculul cu diferente finite.
2) Uzinci hidroelectricci cu u n caste1 de echilibru i n amonte si altul i n aval
(fig. 16-8, 6 ) . In cazul cind galeria de f u g i este sub presiune - la centralele
subterane - variatiile bruste ale debitului evacuat de turbine pot produce
lovituri de berbec importante in galeria aval si de aceea se intercaleazi si un
caste1 de echilibru dup5 turbing. Ecuatii analoge cu (16-48), (16-49) se pot
stabili ~i i n acest caz. Daca ins6 galeria de fugi nu este sub presiune interioari, castelul de echilibru din aval poate f i evitat printr-o racordare
hidro-dinamici a galeriei cu bazinul de linistire din aval de turbine
(CazuI ,,U.H.E. 16 februarie" pe RTul Arges, la Cetituia).
3) I n cazitl sistemului din figura 16-8, c cu mai rnulte capt&i la aceeayi cotd
;i cu galerii de aduclie respective legate la u n castel de echilibru unic, se scrie
pentru fiecare castel o ecuatie dinamici, iar pentru intreg sistemul o ecuatie
de continuitate de tipul:
<
wV
dt
468
Hidraulica
KV:, pe intreaga galerie de aductie. Se defin e ~ t eun coeficient de siguranti: n = -!&- ~i se 'adrnite ca n s i fie cuprins
RTI,
..,
intre 1,5 si 1,8.
Pentru diferite t i ~ u r ide sisteme de castele de echilibru s-au stabilit formule speciale, care d'au sectiunea Q T h . (A se vedea in special lucririle lui
Frank u. Schiiller* si Ch. Jager.)
h fiind pierderile de sarcini
469
-
Calcule pregdtitoare.
- Determinarea curbei I , (h = W 2 ) .
XD2
= Q0 :
178 : 38,3
-i-
= 4,65
m/s.
Din ho = 7,75 = K.4,652 rezulti: K = 0,359, deci curba I se va construi prin puncte, calculate cu formula h = 0,359 V2.
Rezul t i :
V(m/s)
1
2
3
4 4,65
h (m) 0,359 1,433 3,230 5,74 7,75
i n epura din figura 16-5 s-au luat scirile: pentru V, in abscisi 1 cm desen
ordonata h (pierderi de sarcini) scara Iungimilor 1/250.
Aceea~iscari s-a luat pentru lungimile $i iniltimile constructiei.
0,5 m/s; in
1
- TI =
2
I
Ta =
2
508
2
649
855 - 647 --- 323 s (semiperioada, bucla lui z pozitiv)
9,81 X 38,3
2
Capitclul XVII
anumite conditii, iar explicatia matematici a fenomenului se bazeazi pe anumite ipoteze, cit mai apropiate derealitate, precum vom limuri numaidecit.
Experimental: Atit tipul de deversor sau de oriiiciu, cit si recipientul
trebuie s2 fie perfect definite si realizate cu precizie; masuriirile, de asemenea,
se vor face folosindu-se instrumente de mare precizie. Mi~careatrebuind s5
fie permanent& nivelul lichidului in recipient (sau presiunea gazului) vor f i
menfinute cit mai constante, prin alimentare dinamonte; suprafafa lichidului
din recipient trebuie s2 fie cit-mai mare ~i previzuti cu organe de reglare
precis5 _a nivelului. Se presupun lichide cu viscozitate constant5 si incompresibile. In general, nu s-aconsiderat efectul viscozit5tiisi a1 tensiunii superficiale, cercetirile in aceasti directie fiind abia incepute.
Teoretic: Daci se neglijeazi viteza - foarte mic5 - de intrare a apei
in recipient, miscarea se poate considera ca plecind din repaus si, conform
teoremei lui Thomson, miscarea este nerotational~. In cele ce urmeaza
vom expune in paralel experientele si teoria corespunzatoare diferitelor tipuri
de orificii si deversoare.
17.2. ORIFICII
17.2. I . Orificii mici in perefi subfiri
S i studiem orificiile tiiate in pereti subtiri,-adici tiiate astfel ca muchia
conturului s5 fie ascutiti ca muchia unui brici. In practica ins& se taie dou5
mucliii perfecte, in unglii drept, cici o tabli prea laminat5 prezinti neregularit5ti ~i se deterioreaza lesne. Important este s i se realizeze nu un perete
prea subtire (acesta posts avea ling5 orificiu citiva centimetri), ci o tnuchie
ascutitG la fata amonte. In acest caz, apa iese sub forma unei vine departate
de tiieturi (fig. 17-2), de o sectiune mai micd decit a orificiului (vina contractati). Daci lichidul este prea viscos sau nivelul s i u prea scizut, vina
nu se mai dezlipeste de la muchia
amonte, ci se prelinge pe tiieturd, iar
vina iese mai groas5 (mai putin contractati). Orificiul se numeste ,,micU,
daci iniltimea a a sectiunii sale este cel
mult h/10, sarcina h fiind iniltimea
oglinzii lichjdului deasupra centrului ;
orificiului. In acest caz, vitezele in
diferitele puncte ale sectiunii se pot
considera egale, iar viteza medie in sectiunea contractati poate fi calculati cu
iormula lui V = cpVl/2gk. Debitul se
calculeazi astiel :
Q = VQ, = Vcp,Q = cp,cpvQ1/2gh;
(6')
161
Fig. 17-2. Orificii Pn pereti subfiri
Q = ~ ~ 1 / 2 g h , (17- 1)
472
Hidraulica
in care cp, este un coeficient de corectie a vitezei teoretice, avind valori cuprinse intre 0,96 si 0,99;
cp, - un coeficient de contractie a1 sectiunii, adici raportul dintre
R
sectiunea contractati (a vinei) si sectiunea orificiului cp, = 2 ;
coeficient de debit sau de descircare, produs a1 celor doi coeficienti cp,cp, si cu care se inmultesc viteza teoretici 1 / 2 3 ~i sectiunea orificiului Q pentru a se obtine debitul. Detdrminarea experimental2 sau teoretici a
lui p rezolvg problema. Or, toate experientele f2cute din secolul a1 XVII-lea
pfni azi au dovedit c i p variazi intre 0,59 si 0,64 pentru toate lichidele
si pentru orice formi, mirime ~i pozitie a orificiilor mici, cu muchii ascutite.
Dupi cum s-a a r i t a t anterior, pierderea de sarcini locali, la ievirea din rezer1
v2 Valorile lui C sint
vor, se calculeazi cu formulele ==
- 1 si h, =
p
<
9u
<- 2g
Tabela 17-1
unde viteza este cp,v2g(h $ 6). De fapt, la vina verticali o sectiune contractat2 minimi nu existi, deoarece sectiunea trebuie s i se micsoreze pe m i s u r i
ce z creste ~i deci ~i V c r e ~ t e pentru
,
a avea V Q = const.
Mai bine caracterizati este sectiunea contractati la vina orizontali (orificiul in plan vertical fig. 17-4), unde existi un minim a1 sectiunii la o dis-
473
v = cpy1/2g(h + 2)
(17-2)
9i cp, trece printr-un maxim, in sectiunea contractatii, unde cp, este foarte
aproape de 1 ; iar la vina orizontali (orificiul vertical) putind ajunge - dupa
formi ~i mirime - p i n i la I ,01 - 1,04 m. Coeficienti mai mari ca 1 s-au
explicat prin presupunerea
c i , din cauza variatiei continue de forma a vinei pe
traiectul ei (v. paragrafele
urmitoare), s-ar putea s i
se produci si un vid partial in unele sectiuni.
La variatia de vitezi
trebuie s i corespundi ~i
varialia de presiune, astfel
c i In planul orificiului se
constati o presiune maximi
in centru ,- 0,6 yh, scizind
pe contur p i n i la zero (presiunea atmosfericii).
In general, coeficientul de vitezii cp, este < 1 ,
deoarece o parte din energie este pierduti prin frec i r i datorite viscozititii
precum, si adeziunii intr-o
redus' in jurul Fig. 17-5. Distributia vitezelor $i a presiunilor in
sectitmi i contracts te.
sectiunea orificiului
474 --
Hidraulica
2 p cp:2~f
ni:,\
a cos a dz.
r
475
Cum z---
a ;
2tg cc
r cosu
= Z;
r2 =
z2
+ u2;
!"I2cos u da
4p
cp;z~:
\"I2
a/2sinu
I , rezulti:
-grp:
- 2rp,
2g(h
+I
+ 8) rpt, si pentru
0, sau
se obtine:
rp, = 1
rp, = 0,562.
./b
I
1
0.0
0,611
/
1
0.1
0,613
1
1
0.2
0.621
1
1
0.3
0,633
1
1
0.1
0,653
Tabela 17-3
0.5
0,681
4 76
Hidraulica
Q = y'a
2gh
pe cind d a c l se
PII care se tine seania de viteza de acces, coeficientii y' sint mai mici, afar2 de primuI
care rimine acela~i.
b) Vas cu fundul in form5 de pilnie (fig. 17-8) $i orificiul in formi de fanti. Tn tabela
17-4 se dau valorilk calculate ale lui y, verificate experimental, in citeva cazuri particulare
(dupi R . v. Mises*).
Tabeln 17-4
Cazul u = YOo este identic cu a); cazul u = 180" $i a / b = 0 corespunde ajutajului Borda
(v. art. 17-3.21) pentru care experienta a r a t i c i p -- 0,5 I, f a t i de valoarea 0,50 g i s i t i prin
calcul.
* R.
477
Sarcina
fn
cm
0.25
0.64
p i a m e t r u l orificiului, i n toli si cm
0,75
1
:1:
2.00
4.08
Observatii
4.00"
.8,16 c m
-b
Tabela 17-6
Valorile p pentru dreptunghiul de lgrgirne de 20 cm*
P
fnilltimea dreptunghiului a, i n cm
in cm. deasupra
muchiei superioare
V, lucrarea.
[I31
478
Hidraulica
"
Q-
J 2g ( P I -PJIY ,
p-
. .
----.
"
479
b) Forma muchiei orificiului. Dac5 muchia amonte este rotunjit5 $i grosimea peretelui
permite rotunjirea, vina nu se mai dezlipevte de perete $i umple orificiul, aproape fBrn
a se mai produce contractia; in orice caz coeficientul y crevte (fig. 17-12).
.,A
Astfel y crevte cu 3 1 0 1 % fati de coeficientul y pentru pereti subfiri.
D
De exemplll, dac5 r
0,01 D i i y pentru muchie ascutit2 este 0,600, pentru muchia rotunjita este 1,031 X 0,600 = 0,619.
Dac5 piretele este gros $i racordarea se face in form5 de trompetg, y
poate atinge 0,98 (a se vedea paragr. 17.3 despre ajutaje).
a
c) Rugozitatea peretelui in preajma orificiului face sa se micvoreze
componentele vitezelor paralele cu peretele, deci s5 creasc5 y.
Dovad5, faptul cB dac5 un orificiu este t5iat intr-un perete metalic
perfect lustruit, coeficientul y este cu circa 2% mai mic decit dacZ metalul
este asprit cu qmirghel.
d) Viscozitatea mBrit2 face s5 creasci y, deci stinjenevte contractia,
17-12. Efectul
$i aceasta cu cit sarcina este mai mic5. Nu s-a reuvit ins5 pin5 acum formei
mu55 se giseasc5 pentru y o' formula sigur5 fn care s5 intre coeficientul de chiei asupra
vi~c~itate.
con tractiei
'r
Q=
,
2
p 6 v g ( h : i 2 - hYi2).
( 1 7-7)
V = - Q . si
a
k=-
v:
2g
'
se obfine
Fig. 17-13. Schema de calcul a
unui oriiiciu mare
Q=
p6Vg[(h2
+ k)312
- (hi
+ k)3i21,
480
Hidraulica
=
:
plb (h,
Aceasti metodi se poate considera tot atit de valabili ca si prima, deoarece orificiile mici nu sfnt de fapt infinit mici (elementare) si coeficientul p
trebuie in toate cazurile determinat pe cale experimentali. De altfel, in prima
metodi se face aproximafia de a se admite in calcul un coeficient p constant
pentru toate orificiile elementare componente ale unui orificiu mare. Verificindu-se amindoui metodele prin experienfe si prin calcul, se constati cii
intre valorile lui p si ale lui p1 sint diferente neinsemnate si c i , in general,
se poate lua, cu o aproximatie sub 5?6, la orificiile cu contracfie completa,
p = 0,6.
17.2.7. Contractie incompleti sau partiali
Daci raportul dintre suprafafa o a orificiului si secfiunea udata Q a
unui canal din amonte este suficient de mare, contracf ia nu se poate indeplini
complet si coeficientul p este mai mare (fig. 17-14). Astfel, pentru raportul
W
- 0,25, cresterea lui p este de 4-5%.
0
Daci orificiul este practicat la fund sau pe coltul unui canal, contract ia
este numai part iali, lipsind pe 1 , 2 sau 3 laturi, in acest caz, se poate folosi
formula:
48 1
In care p este raportlfi dintre perimetrul unde contractia lipse~te,fati de conturul complet, iar n, este un coeficient x 0,13. Astfel, pentru un pitrat in
pozitia c din figura 17-15 am avea p, = 1,l p = 0,66.
Experientele au aritat p = 0,66...0,70.
In cazul din figura 17-16, contractia este completi,
-b
numai daci s > 3b ~i t > 3a.
In cazul curgerii apei pe sub un perete vertical terinat cu o muchie ascufiti, curgere liberi in aer, neinluentati de nivelul apei in aval, experientele au aritato contractie de p=0,6, oricare ar f i raportul alb (fig 17-17). * Ligie;?/i;
Viteza in sectiunea contractati este
tiei !complete
F];
'i"
2%;
Fig. 17-17. Contractia 1.a curgerea sub un perete vertical, pe un fund orizontal
(stavili de golire)
Contractia nu se realizeazi nici pe tot perimetrul, qici perfect, in special la orificiile mari. Situatiile sint foarte variate de la un caz la altul gi
coeficientii de debit se determini exact numai prin experiente de laborator.
Totugi, pentru un calcul prealabil, se poate tine seama de urmitoarele valori
ale lui p, dupi recomandirile lui N. N. Pavlovski:
Tabelq 17-9
1
2
3
4
5
..............
................
y = 0.65
y = 0,70
y = 0,65.
.
.
.0,70
y = 0,70. .0,75
y = 0,80. .0,85
Stavilci tip a
7?e$
a=45O
a
=60
a=70
curbe
....
....
y=0,80
p=0,85
0,90
0.85
y = O , W...
0,95
....
p = O,9
...
ij3,
+a-.
Coeficientul gr'
este cu circa 2% mai mic decit coeficientul p de
scurgere in a tmosfel-2.
Debitul se poate exprima ~i in
fu:,ctie de vitezele in sectiunile S1,
~i a,, inainte si dupi orificiu, in cazul
cfnd peretele in care este tiiiat orificiul
este transversal unui curent. Apliciq
formula lui Bernoulli, considerind c i
pierderea de sarcini in aval de orificiu
este conformi formulei pentru llrgire
brusci de sectiune, adicl:
Miscriri e i i ~ ~ e n f(scurgeri)
e
perrnanenfe
- h,) 2g =
deducem
- V: $
(v,-
483
VJ~;
Vl=-
v .
0,62 '
v: =-2,6 -.vz
28
28
rezervor la secfiunea
,,u,'/?
484
Hidraulica
--
adici, Pn jurul sectiunii cqntractate, presiunea este mai micd decit presiunea
atmosfericii i;cu 0,82 h. Intr-o experientii a czrei schemi este dat5 in
figura 17-21, Venturi a g6sit presiunea - 0,75 h, ceea ce se poate considera ca o confirmare a calculului precedent.
Cum
nu poate fi rnai mic decit - 10,33 m (o atmosferg), rezult5 c i
Y
formula ekte valabili numai pentru 0,82 h < 10,33, adici h < 12,6 m,
iar V,, in sectia contractat5 a ajutajului, nu poate lua valori mai mari
decft :
1/2g(h -k 10,33).
(17-15)
Daci h depPqe~temult 12,6 m, coeficientul y scade la 0,62.
A ~ a d a r ,dac5 tubul este cilindric, de lungime(3...4) d, sectiunea de iesire
este chiar Q, deci cp, = I si d e ~ 9,
i = 0,82, deci mai mic decit in cazul orificiilor cu pereti subtiri, coeficientul de debit p = cp, Q, = 0,82, deci mai
mare decit la orificii, l a care y = 0,62.
Dac5 lungimea, ajutajului cregte, coeficientul de debit scade din cauza
pierderilor de sarcini liniare. Lungimea pentru care y ajunge din nou la valoarea 0,62 rezult2 din urm2torul calcul:
'
din rezervor pe
'I
2g
-'
.,.=I,
rezulti cp,=
1
485
0,96 ;
B) p == 0,945.
h) lnjectoarele turbinelor Pelton (fig. 17-29) sint un tip special de ajutaje, care trebuie
s i reaIizeze o vini cilindrici, nici convergenta, nici divergent;, deoarece dacl vina ar fi
divergenti s-ar produce pierderi de energie prin rezistenta aerului, iar dacl ar f i convergenti,
s-ar pierde din energie prin ciocnirea firelor de lichid, a ciror vitez6 depi~eqteuneori 100 mls.
Injectorul consti dintr-un tub convergent s t r i b l t u t in axa lui cu un ac concentric.
Se d l acestor piese astfel de forme incit vfna care piriseste injectorul este perfect cilindrici,
iar coeficientul de debit este circa 0,97.
i) Ajutajele intrinde (Borda) (fig. 17-30). S-a dovedit experimental c6 aceste ajutaje,
fie c i sint cilindrice, fie c i sint divergente spre interior, au un coeficient y cuprins intre
0,51 $i 0,52, pentru lungimi depivind de 2,5 ori diametrul orificiului.
Justificarea teoretici a acestor valori ale lui p se face cu ajutorul teoremei impulsului.
Diagrama presiunii pe peretele AG este riguros triunghiulara in cazul ajutajului intrind, deoarece
intre ajutaj $i perete se formeazl a p i moartl, pe cind la orificiul simplu, distributia presiunilor se face d u p l lilliile punctate (fig. 17-31). Tinind seama deci de distributia hidrostatici,
putem aplica teorema impulsului intre sectiunea Cl de intrare si sectiunea contractati a,:
apoi
v = cp,
vm
~ i 17-24.
i
Ajutaj
conoidal
.-v
P,-LG d
n=d
r, =@5d
r, =035d
487
obtine qv = 0.96, p, = 048, y = 0,94. De asemenea, la scurgerea pe sub o stavili putin ridicati, se recomandi, penth a se imbunstiti coeiicientul p $i, in acelagi timp, pentru a se
evita fenomene de vibratl. s i se rotunjeascl muchia de jos a stavilei, dlndu-se forma cuveniti lemnului de etan&, care se monteazi la partea de jos a stavilei.
1
Pentru golirea api adunate in fafa unui dig sau a unui baraj se intrebuinteazi conducte reativ scurte, in raport cu diametrul conductei, ~i Fare
pot fi considerate ca 4utaje (fig. 17-33). D a d L este lungirnea tubului 9i.D
diametrul siu, se poae calcula debitul de desckcare cu formula orificiului
Q = pf2v5g-h:
488
Hidraulica
I I
Intrare p6trat2
..
.. . . . . . .. . .. ..
0.3
)0,45
0,6
0.9
1,2
1.5
1.8
D. i n m
10
20
30
40
50
0,86
0,79
0,73
0,68
0,65
0,89
0.84
0,80
0,76
0,73
0,91
0,87
0,83
0,80
0,77
0,92
0,90
0,87
0,851
0,83
0,93
0,91
0,89
0,88
0,86
0.94
0,92
0,90
0,89
0,88
0,94
0,93
0,91
0,90
0,89
10
20
30
40
50
0,80
0,74
0,69
0,65
0,62
0,81
0,77
0,73
0,70
0,68
0.80
0,78
0,75
0,73
0,71
0,79
0,77
0.76
0,74
0,73
0,77
0,76
0,75
0.74
0,73
0,76
0,75
0,74
0,74
0,73
0,75
0,74
0,74
0,73
0.72
f i l m laminw
.$
6
lent
-.
--489
-
490
Hidraulica
VTna de a p i in atmosferi iese in general compacti, din orificiu sau ajutaj, dar dupi un anumit parcurs nu mai are unitate ci este formati din
trimbe secundare. $i acestea se descompun i n elemente din ce in ce mai mici
Sec/lunre 2-2
Sec!/unea 1 7
Zona I
Secfiunea 3 -3
Fig. 17-37. Zonarea structural5 a unei vfne de a p i , in atmosferi
pin2 la picituri, astfel c l dupi o distanfl suficient de lungi, parcursa i n atmosferi, vina cade sub forma de picituri. Fortele care participi la acest proces de descompunere sint : diferentele de presiuni interioare, rezistenfa aerului
si tensiunea superficiali, iar ca forfi stabilizatoare, viscozitatea.
In schema din figura 17-37 se reprezinti v4na de a p i i n atmosfer5 $i
structura ei. Datoriti fenon~enuluide destrimare gi pulverizare se formeazi
o indoiti zonare: in lungime si in secfiune transversall.
Zona I - vina compacti, transparenti in centru, se subf iazi spre aval ;
in sectorul I 1 dispare.
Zona I1 -- fire de lichid cu biisici de aer, incepe la suprafata vinei in
sectiunea 1-2. iar i n sectorul / I formeazi rniezul. Nu e transparenti. Dispare,
in sectorul I I I .
Zona 111 - picituri izolate $i fire mi~cindu-sein aer - incepe in sectorul I 1 la suprafafi, iar in sectorul I l l formeazi intreaga v i n i . Are aspect
al b-llpios.
In aplicatiile tellnice se foloseste fie vina compacti, fie vina destrimati,
Tie cea pulverizatii, dupa scopul urmirit. Pentru producerea uneia sau
alteia din aceste forme se folosesc tipuri speciale de ajutaje.
1) VZna de incenditl. Daci se noteazi cu H inslfimea teoretici a vinei
verlicale care iese din ajutaj ell viteza V:
H - AH.
49 1
492
Hidraulica
Lichidul este decelerat continuu, pini cind intreaga energie cinetici este
pierduti in freciri.
Acest fenomen prezinti interes din mai multe puncte de vedere:
- teoretic, pentru cercetarea legilor turbulenfei ;
- practic, pentru studiul disipatorilor de energie si pentru amestecul
de curenti lichizi, din care unii incircati cu particule solide sau substante
in disolutie (la canaliziri, la hidromecanizare, in industrie etc.).
17.4.2. Scurgerea prin orificii, cu virtej
Daci raportul dintre sarcina h si diametrul d a1 orificiului este
mai mic dccit 10, suprafata licl~idului coboari putin in apropierea
orificiului. In acest caz, in formula vitezei se introduce h misurat
pini la nivelul orizontal, necoborit, al suprafetei lichidului.
Daci orificiul este orizontal
si are o sectiune mare in raport
cu h, se formeazi o depresiune care
coboari din ce In ce, iar miscarea
ia caracterul unui virtej, in cazul
cind exista vreo , cauzi cit de
mici a unei misciri excentrice
(fig. 17-40). Acest virtej cu axa
vertical5 trecind prin centrul
orificiului se suprapune miscirii
de scurgere a lichidului prin
Fig. 17-40. Scurgerea printr-un orificiu de fund. Orificiu. Daci neglijim frecarea
~i consideriimci migcarea, pornind
cu virtej
din repaus, este nerotationali, putem aplica ecuafia energiei intre doui puncte
oarecare, din masa lichidului, din care unul pe marginea pilniei, la suprafata lichidului (raza ro, presiune p,), iar cel5lalt putfnd f i la interior:
dr
gr
&!
dr
sau
(L
~ 1 i r g --- .
-2g
r i )
(17-16)
. ..
-~
'4
d z =p w V G . d t .
Rezultii:
nd2 - - p . w . d t
-'i
Y2gz
= -Pa
.;
-,.I
----I
494
Hidraulica
495
\i
Contractia la fund este completi numai daci pragul p este suficient de ridicat.
In s f i r ~ i t contractia
,
este numai ,,partiali", daci ea lipseste pe una sau d o u j
laturi ale sectiunii sale de scurgere (fig. 17-44).
Fenomenul de contractie este analog cu acela de la orificii ~i are aceleasi
cauze.
c) Dupi pozitia nivelului aval al lichidului fati de prag. Astfel, daca nivelul
aval este sub nivelul crestei, deversorul se n u m e ~ t e,,perfect"; daci nivelul
aval este mai sus decit creasta, deversorul este ,,inecat" sau ,,neperfectb'
(fig. 17-45).
d) Dt~piforma pinzei. Daci in aval de prag se giseste aer sub lama lichidi,
la presiunea exterioari, deversorul se n u m e ~ t e,,liberNsau ,,aerisit6'. Deversorul
se poate menfine liher numai daci sin1 previzute dispozitive de intrare a
aerului sub vjnii, caci, in caz contrar, lichidul t i r 6 ~ t eaerul prins sub pinzi
D~vPrsor pt'rferf
Deversor becat
'
,496
Hidraulica
p i n g liberd
pinza deprlmafa
pinze aderente
Daca sarcina h este loarte mici, pinza este ,,aderentiCisi aerul nu mai
pitrunde sub pinza. Pinza aderenti poate f i si ondulati. fncazul pinzei aderente, debitul este cu circa 25% mai mare decit la pinza li beri.
Dac6 h creste mult, pinza se dezlipeste de perete, ca si la pinza liberii,
insa tot spatiul de sub pinzi este ocupat de apa care nu ia parte la mi$care, dar este supusa la o puternici agitatie.
e) Dupi forma $i pozitia in plan orizontal a muchiei. In figura 17-47 se
arat5 diferite forme in plan ale deversoarelor, corespunzind diferitelor scopuri.
Astfel, deversoarele inclinate fat%de directia curentului, curbe sau poligonale,
au ca scop de a miri lungimea crestei, cind albia este ingust;, pentru a putea
evacua debitul maxim cu o grosime de lam5 neexagerat de mare. Trebuie avut
(a1
(c)
(bl
Lateral
Frontal
[el
Id1
Po/jgo/lal
If1
(91
Cum
Fig. 17-47. Clasificarea deversoarelor, d u p i forma Pn plan a muchiei
497
in vedere c i dac.5 debitul unitar deversat este prea mare, se produc fenomene
de eroziuni puternice ale albiei la piciorul barajului.
Astfel, i n Iugoslavia, unde sint riuri cu debit mare in albii inguste, se
obi~nuiescdeversoarele-margareti (fig. 17-47,h); cind barajul este de pimint
nu se poate construi ca deversor ,si atunci evacuarea apei se face printr-un deversor-pilnie circular, construit in albie (fig. 17-47,g).
(dl dreptunghiular
~ b t~apezoidal.
)
/dl circular
(c) triunghiular
k) h$erbo/ic
Fig. 17-48. Clasificarea dekersoarelor, dupa forma crestei in planul transversal curentului
498
Hidraulica
si nefiind aerisitii nici nu intri in categoria care se studiazi. Dupi datele experimentale, se poate considera:
DC==0,112h;
CA=0,65h;
.
I(N=0,14h;
-FG=0,65h.
Diagrama presiunilor Pn sectiunea contractatii CA urmeazi curba ABC,
cu presiunile relative nule in A si D (presiunea absoluti = patmosrerica) $i presiunea maximi fn B la distanta
= 0,3
0,4
egalii cu p,,, = 0,18 h.
Curba din linii intrerupte A'B'C' reprezintii diagrama vitezelor teoretice
i n sectiunea contractatii, conform formulei Torricelli, dar vi tezele reale
urmeazi diagrama concavii A'C' (linia plinii), deoarece Pn B este presiunea
rnaxirni.
Forrna pfnzelor deversoarelor a fost explicatii cu ajutorul teoremelor
generale ale hidrodinarnicii, la care se adaugi si a~a-numitulprincipiu a1
debitului maxim, formulat intuitiv prima oarii in 1845 ~i demonstrat Pn ultimele decenii. I a t i d o u i moduri actuale de exprimare a acestui principiu.
1) Forma stabilii a fenomenelor hidraulice este aceea care, En conditii
exterioa_re date, corespunde conditiilor de curgere care dau debi tul maxim.
2) Intr-o masii lichidii fn mi~care,energia potentiali are tendinta de a
descre~te cft mai mult posibil.
I a t i si unele consecinte interesante ale acestui principiu:
- centrul de greutate a1 lamei lichide i n miscare este situat cft mai jos
in lama real;, f a t i de alte forrne posibile ale lamei;
- pentru un debit dat, grosimea larnei deversante este minimi, pentru
ca viteza medie s i fie maximi.
Prin aplicarea acestei rnetode se determini atPt forma lamei cft si formula debitului.
a...
a,
S-au presupus coeficientii de debite ai orificiilor elementare constanti = p, iar h = adincimea maximii a lamei deasupra crestei ~i viteza de
sosire nuli.
orizontale
499
--
[(h
+ k)312 - k3I2]-
(17-19)
lui-prag. Valorile lui 9 sint foarte apropiate de valorile experimentale, dupi cum rezulti din tabela 17-12 in care
9, este debitul pentru perete vertical i = 0, q = 0,4342 1/-3.
919.
919"
I
1
45'
33'
0,902
0,927
0,926
0,935
18'
0.960
F
E
f/
-4.5'
1.040
1.073
--
1,098
ralori conf.
ecuatiei
1.046
1,086
1.1 15
valori erperimentale
-0,959
-33'
500
Hidraulica
potentiale si de linii de curent. Cum acest calcul are - intre altele - ~i scopul
determinirii presiunilor pe paramentul aval a1 barajului, in vederea verifid r i i stabilititii constructiei, reteaua m i ~ c i r i iva fi construiti pe fntreg paramentul aval p i n i la piciorul barajului. Cu ajutorul retelei miscirii se determ i n i vitezele, debitul ~i apoi, cu ajutorul teoremei lui Bernoulli, se calculeazi
~i presiunile pe parament, neglijfnd pierderile prin freciri, dat fiind lungimile
sctlrie ale liniilor de curent.
'
50 1
va
2g
cpl
SI
si
Vds
11%
YVK
ds.
502
Hfdraulica
JrL,
S,L,
LJS,
L,
LS
secfia lor cu curba cp(s), intr-o serie de puncte ale ciror proiectii pe
axa Os, L,, L,, L, determini valorile lui s la intersectia firului de
culent cu liniile echipotentiale. Aceste segrnente OL, , OL, , OL, se trec apoi
(OM, = OL,, OM, = OL,, OM,:
OL, ...) ~i se duc segmentele
pe curba
normale pe curba
(fig. 17-54), trecfnd prin aceste puncte segrnente aparfinind liniilor echipotentiale.
Ducind din acelea~i puncte drepte
inclinate cu 45" fat5 de coardele M,M,, M,M,, M,M, etc. se
obtin prin intersectii punctele N,,
N,... apartinfnd altei linii de curent.
Intr-adevir, potentialul lui Nl are
_f4_ ~i cum s-a convaloarea cp,
+,
503
>
curent admisi la fnceput trebuie ajustati. Dupi cfteva Pncerciri, fnsi executfnd
epura cu m u l t i fngrijire, se ajunge la fndeplinirea conditiilor, gi anume:
- vitezele pe linia de curent a suprafefei libere asculti de legea lui Torricelli ~i totodati de relatia:
v = - =ddn
' -
dp
ds
(metodi de control!);
+,
(iin
- $1
(tn care
este linia de curent a paramentului).
Presiunile fn l a m i ~i pe parament In punctul P se obtin aplicfnd fntre
punctele 0 ~i P teorema lui Bernoulli, d u p i ce vitezele au fost calculate la
contactul cu paramentul (fig. 17-56). Se obtine:
Din cele de mai sus rez_ulti necesitatea de a cunoaqte cft mai exact, de la
inceput, suprafata liberi. In cazul unui profil curb oarecare, fnsi convex gi
continuu, se poate afla forma lamei fntr-o p r i m i aproximatie, i n modul urmitor (fig. 17-57).
Calculim cu ajutorul formulelor empirice sarcina h care corespunde debitului Q qi admitem grosimea lamei pe creasti, fn sectiunea contractat2 (unde
tangenta la profilul curb a1 deversorului este orizontali)
r 0,22 h.
sau
V:
V ; $T 28 (hl - 0,35 h
0,33db)
(I 7-2I ')
~i
505
I-
valabili in limitele:
b) Deversorul triunghiular (fig. 17-59). Daci se consider6 sect iunea deversorului ca o sum5 de orificii elementare, rezultii formula:
h- z=1,
h
Pentru u
90" ~i p.
Q=
(1 7-25)
p,
pezoidal
507
Se consider2 c i efectul contractiei la deversorul dreptunghiular este echivalent cu acela a1 unei pierderi de lungime a crestei de 0,2 h. Pentru obtinerea
unei formule simple unghiul a se va lua astfel ca debitul deversorului triunghiular de la margini sii compenseze pierderea de debit datorati contractiei,
adici:
0,2 h - h3"
p ' z
3
= p"
-v
g tg d h5I2.
2
15
rezulti tg - = - si
in care w este sectiunea udat6 a deversorului, iar i2 sectiunea udatii a canalului din amonte. Formula este valabilii in limitele
Debitul este:
Q=
Fig. 17-62. Deversorul proportional
,=b(h-;)
ctg
]I;a
(17-28)
Ekl
509
Dimensionarea deversorilor cu profil curb. Prof ilul unui deversor curb trebuie dimensionat astfel ca s i nu se produci pe creasti sau parament depresiuni importante care ar da loc la instabilitatea m i ~ c i r i i fenomene
,
de cavitatie
Tabela 17-13
'
Pozitla
pilei
unghiularl
I
la=O
I a=0, 5 H
I
Id
I
I
El
2
I
4
4,
Forma pilei
circularl
{A
2
- 4,
3
1
El
- Ez
3
ogiiri.
E3
5 49
2
+
<3
~ l momente
i
de risturnare suplimentare ; pe
510
Hidraulica
Tabela 17-14
Coordonatele profilului deversor dupg Creager ti Ofiterov
pentru sarcina H = I rn
Profilul A
Profilul B
x
Plnza teoretici
Y
0,o
(),I
02
O,3
Of4
0,6
03
I ,o
1,2
1,4
1.7
2,o
2,5
3,O
3,5
4,O
4,5
'
Zidirie
0,126
0,036
0,007
0,000
0,007
0,060
0,142
0,257
0,397
0,565
0,870
1,22
1.96
2,82
3,82
4,13
6,22
Pfnza teoretici
Y
superioari
-0,831
-0,803
-0,772
-0,740
-0,702
-0,620
-0,511
-0,380
0,219
0,003
0,305
0,693
1,50
2,50
3,66
5,OO
6,54
Zidirie
inferioarg
0,126
0,036
0,007
0,000
0,007
0,063
0,159
0,267
0,410
0,590
0,9201,31
2,lO
3,11
4,26
5,61
7,15
0,o
0,l
02
O,3
0,4
0,6
03
1 ,o
12
1.4
1.7
2,o
2,5
38
3,5
4,o
4,5
0,043
0,010
0,000
0,005
0,023
0,090
0,189
0,321
0,480
0,665 ,
0,992
1,377
2,14
3,06
4,08
5,24
6,58
superioari
inferioari
-0,781
-0,756
-0,724
-0,689
-0,648
-0,552
-0,435
-0,293
-0,120
0,075
0,438
0,860
1,71
2,76
4,OO
5,42
7,07
0,043
0.0 10
0,000
0,005
0,023
0,090
0,193
0,333
0,500
0,700
1,05
1,47
2,34
3,39
4,61
6,04
7,61
hmax
> 0,8.
(17-31)
Profllul B
0,85
0,48
+ 0,310 ---)
2vz
cindG h
51 2
0,l ...0.5;
hmax
(17-32)
cind
> 0,5.
hmax
Aceste formule dau valori destul de apropiate de cele reale, totuqi in cazu1
unei l ~ c r i r iimportante trebuie determinate valorile lui m prin experiente
de laborator hidraulic, pe modele la scari redusi, tinind seama c l asupra
lui m influenteazi insisi mirimea obiectului (la deversoare m scade o data
cu p si h), rugozitatea suprafetei, numirul Re.
f n cazul c i h > hmaxp,oiecta,,incep a se produce intre l a m i ~i fata
betonului depresiuni care fac sa creasci coeficientul m. Dupi experiente *
ficute in laborator cu profile Creager, Q poate depasi Qma,p,oie,,at cu 10%
fir2 a se produce vibratii periculoase. Acest rezultat ne permlte a dimensiona
profilul pentru Qpr0iecr< Qmar, de exemplu pentru Qp,o;,ct = 0,9 Qma, , in
care caz coeficientul m pentru Q,, va f i de 0,54 Pn loc de 0,49, cu producerea
unei presiuni negative suportabile pe creasti, fir2 teami de cavitatie, ins%
cu avantajul unui debit
specific sporit apreciabil. -&D u p i studii de laborator
ficute in U.R.S.S., deversoarele cu creasti elipb
tici, avind - = 2 sau 3,
a
au coeficienti de debit
ping la 0,577, variind in
functie de profilul crestei
h
qi de raportul - , rf fiind
'f
'
II
Se r e c o m a n d i ca
<
512
Hidraulica
Tabela 17-15
Valorile m pentru deversoare cu creasts elipticg
Tabela 17-17
Valorile coeficientilor de debit m pentru deversori neinecati, cu profil trapezoidal
N. N . P a v l o v s k i )
(dupii
fnlltimea
pragului
p , Tn m
3-5
amonte
Ctg a
0.5
--
nval
Ct. B
->2
H
2>7->I
I > T>0,5
0,s
0,43-0,42
0.40-0,38
0.36-0.31
< 2 H. Pentru
>
/3
formuinsi
lat
514
Hidraulica
vt
h f -=
h,;
2g
h0 -,h
v2 (a,
2
2g
+ ZC).
Se deduce
(I(
< 1)
rnb v z h o 3 1 ,2
(17-33)
in care
I
rn
cpV.K.VR
1
2
3
4
5
0,95
0,92
0,88
0.85
0,385
0,365
0,350
0,335
0,320
213
0,645
0,630
0,610
0,590
5 15
Rezultate mai exacte dau formulele empirice ale lui Berezinski, pentru
deversorul perfect, la care se tine seama si de influenta iniltimii pragului p.
Debitul specific se calculeazi cu formula
iar rn cu formulele urmitoare, valabile pentru p
rn = 0,36
(17-35)
S-a constatat cH formula teoretici stabiliti mai sus (17-34) este valabili
si in cazul cind nivelul aval de prag se afll deasupra pragului ping la limita
h, ,< 0,2 h ; mai mult, chiar cind raportul de inecare h,/h = 0,4, debitul nu
scade decit cu 5% f a t i de ace1 dat de formuli. Iar daci pragul are o panti
usoari spre aval, pe care lama intri in regimul rapid de mi,scare, urmat de salt,
debitul se scurge ca si cind deversorul nu ar f i inecat. Astfel, daci panta pragului este de 1/4,6 ~i h,/h < 0,77, diferenta de debit fa@ de deversorul perfect
este numai de 2,5% (fig. 17-70).Ca
o particularitate, se observa in
acest caz o depresiune local8 pe
prag, urmati apoi de sal tul hidraulic. Aceste fenomene au condus
pe M. D. Certousov s i considere
c5 un deversor cu prag lat
este inecat numai daci iniltimea h, a nivelului aval, misura'ti
Fig. 17-70. Deversorul cu prag lat, in p a n t i
deasupra punctului celui mai
-r
vT
Debi-
(17-36)
%bhz 1/2g (ho - hz)
sau cu formula data la art. 17.5.9 urmitor.
Datoriti faptului c i deversorul cu prag lat inecat permite evaluarea debitului, f i r i producerea unei deniveliri mari a nivelului (h, - h,), el este
folosit pe scari largi ca dispozitiv de m i s u r i a debitului in tirile unde irigatiile sint foarte dezvoltate, ca India ~i Egipt.
=
'
($)
cr
la 0,3. Pentru valori ale sarcinii relative cuprinse intre 0 , 3 gi 0,15 se produce
z
in aval ,,vina ondulatii" de suprafati, care este forma stabili pentru - < 0,15.
P
5 17
in care Q este debi tul deversorului inecat, Q,este debi tul deversorului neinecat
sub sarcina h = h,, iar a se nume?te coeficient de inecare.
Deversorul inecat cu profil practic curbiliniu, fir8 vid, a fost studiat de
cercetitori sovietici, care au ,stabilit calculul debitului cu formula
in care a este coeficientul de inecare, ale cirui valori se iau din tabela 17-19
datoriti lui N. N. Pavlovski.
Tabela 17-19
4,h~
hx/hl
o
1
1
1
1
0.70
1,000
0.94
0.588
1
1
1
1
0.75
0,974
0,95
0,552
1
1
1
1
0.80
0,928
0.96
0.499
/
1
0.83
0,889
0.97
0.436
0,85
1
1
1
0,855
0,98
0.360
1
1
1
1
0.87
0,815
0.99
0,257
1
/
1
Tabela 17-20
0.90
0,739
0,995
0,183
1
1
1
0,92
0,676
0,999
0,082
Hidraulica
-
--
Solutia I. Se admite c& atit canalul cEt qi creasta barajului sd aibii pantci
(
vuriubil&, iar sarcirza z pe deversor, constants.
S5 presupunem c5 in aval de deversor, canalul trebuie sCi conduci un
debit Qo, iniltirnea apei fiind (h -1 t o ) , panta canalului Jo si secyiunea.dati;
pe lings aceasta deversorul trebuie sa evacueze un debit 0,. Sa se determine
panta canalului in dreptul deversorului,
secfiunea sa transversali riminind neschimbati. Avern:
Qo= ClU =CCl
Fig. 17-72. Deversorul lateral
Q,
= - FZ
1/2~1,
519
-.
i n care 2, este sarcina pe creasta deversorului, la capitul s i u aval. Coeficieniul ol se ia, d u p i H. Engels:
lua 01,
Fig. 17-76. Deversor lateral (oblic, in
plan orizontal)
conform formulei
(17-42, a):
520
Hidraulica
--
Fj2 1
Q = pov2gh.
Pentru A = 0,025,
d = 1,8 m,
cint7,,,
c,,,,
= 0,1, l = 23,15 m
sT
522
Hidraulica
91 5
Este de remarcat viteza foarte mare a vinei .de a p i V = --' z 35 m/s. La o astfel de
2.55
vitezl se impune o constructie deosebit de ingrijiti : pereti foarte netezi, beton de o calitate
deosebiti, compact $i rezistent la uzurl, vans de o constructie specials pentru viteze mari.
Coeficientul de debit r r ~ , pentru profilul curb dat, se poate lua 0,47. Coeficientul de contractie E se calculeaz~ cu formula:
2) Doug vase' prismatice, avind sectiunile orizontale R,, R,, comunici intre ele
printr-un orificiu de sectiune w . Care este timpul de trecere a unui lichid dintr-un vas in
,celilalt, dacl diferenta initials dintre niveluri este h,, iar diferenta finals h,?
Fie h diferenta de nivel la timpul t.
intervalul de timp d t , nivelul scade cu dz
hL
in primul vas, crevte in vasul a1 doilea cu 1dz, deci diferenta dintre nivelurile apei
a2
v a fi (fig. 17-79)
R
h - dz - -2dz,
a2
dq
R,dz=
pw
Vdt;
v=VG
.dz
T=
dt=--
si
T=
Ql dz
pwv '
S:
dt=-
2(vfc-v<)
pa
(L
+
Q1
$1
(17-43)
VG
523
6 = 1;/l
yz
z
:$i prin eliminarea lui 1; se obtine:
Q
Fig. 17-80. Timpul de golire a unui lac
creat prin bararea unei v2i (schem2
pentru calcul)
r)zr&~.6.
(17-44)
.Aceasta este ecuatia unei parabole cu virful in C, in planul apei. Suprafata cuprinsl intre'
a c e a s t l curb2 $i baza EF este:
Dac2 in timpul df, nivelul scade cu dz, volumul in lac scade cu:
t,, - z, z --31 VK
I3
k yV2g
(2;
- 2;)
524
Hidraulica
T =
B H3i2
3 w p G 1
BHL
----.
3 Qn
SOH
240
Capitolul XVIII
M i ~ c a r e a uniform5 a curenfilor
cu suprafata libera
(canale ~i cursuri de ap5 naturale)
a,.
526
Hidraulica
portiunilor de peri(18-2);
x = x1 + xz + ...
De exemplu, la un riu de ses, albia minori poate avea rugozitatea n=0,020 ...0,025, iar in zona inundabili (unde sint culturi sau plante de
lunci), n = 0,030...0,035; la un riu de munte cu albia boloviinoasi, este
'
1
n=
(ZX~
n; )
x'lv
(v
- sau v = 2 ) .
3
527
Tntr-un profil de formd regulatd, nuprea adfnc, viteza rnedie in profil Vme3
se poate l u a : ,
V m e d = (0,7.. .0,8) ~ ~ , . r n , x ,
iar la profiluri adinci:
V m e d = (0,9... l',0) u,.,,, .
Prin u,.,,, se intelege cea rnai mare dintre vitezele la suprafati u,, rnisurate
cu plutitorul. P e aceste consideratii se bazeaza mgsurarea debitelor cu ajutor
plutitorilor. Se utilizeazi adesea rnisurarea vitezelor rnai rnultor plutitori
ancorati in citeva puncte ale litirnii rfului si se ia viteza medie la suprafati
u,,,,~,iar viteza medie in sectiune se admite VmPd= (0,s...0,9) ~ l ~ . ~
Toate aceste formule sint nurnai orientathe, dar pot fi folosite cu rezultate bune dupi verificarea lor prin metode exacte.
18.1.3. Pulsatiile vitezei
Din cauza turbulentei, vitezele in acelasi punct in spatiu variaz; in tlrnp,
producindu-se a ~ a - n u m i t apulsatie. Viteza intr-un punct oarecare variazi
in jurul unei valori rnedii; de asernenea, frecventa pulsatiei nu este constanti,
ci variaza gi ea in jurul unei valori rnijlocii. Experiente si observatii cu rnoristi
hidraulice fdr5 inertie, sau cu aparate termice de mare precizie, efectuate rnai
ales in U.R.S.S., au dovedit urrnitoarele (v. Cap. X I ) :
- Pulsatia nu este un fenomen de sine s t i t i t o r , ci nurnai aspectul statistic
al fenomenului de turbulenti. Abaterile amplitudinii vitezei precurn ~i ale
frecventei, f a t i de valorile medii, ascults de legile statisticii rnaternat ice.
Abaterile medii sint cu atit rnai mari cu cit creste debitul in sectiunea curentului si, prin aceasta, cu cit se amplific; fenomenul de turbulenti. .
0 concluzie practici se poate trage din observarea acestui fenomen cu
privire la efectuarea misuririlor de debite, deci ~i de viteze: Pn fiecare punct
unde se mssoari viteza apei, misurarea trebuie prelungiti timp de rnai multe
secunde (10-30 s.), pentru a evita receptionarea unor viteze sau nurnai rnai
mari sau numai rnai mici decPt cele medii. Deoarece rnisurarea trebuie ficuta
in puncte numeroase si cere un timp indelungat (uneori citeva ore), va trebui
s i se observe si variatia nive-,
lului aoei. care intereseaz5 la
.
rnisurarea sectiunii .
A
------
18.1.4. Emulsionarea
Daci panta canalului este
mare, agitafia apei la suprafati
produce incorporarea unei cantititi importante de aer, astfel
incitcurentuleste format, incea
rnai mareparte, dintr-o m u l s i e
de 1ichi.d si aer. Din aceasti
528
Hidraulica
cauzi, daci vi teza medie trece de 6 m/s, trebuie previzut; o sectiune de curgere
mai mare decit rezul t i din formula Q = -.Q S-a observa t u,neori o sporire de 4-5
Miscarea uniform6
-~
'
'
'
-.1
--
1
CQ - ~ R giJ dace C =-RJ
,debitul
"
1.
L"
'
5 29
-.
'
\.,
'
d"-b+2mh+hdb-=0.
dh
dh
Conditia perimetrului
duce la:
d x- -a&
i'
dh
,
I
ctyoc = m
'
ah
udat
minim
+2jl+2=0.
Din cele doui ecuatii rezulti condifia optirni intre latihea fundului b
si iniltimea de apii h
'
2= 2 [dl + m 2 - m ] .
h
530
Hidraulica
---.*-...
.-.-
Mai rezult5:
rm se poate
scoate panta
_-
-K3Q2
Q2
1 ~
(Klh?)2
-
4-y8
h2y+5
n2
'
53 1
rul de ore de functionare intr-un an. Daci p este pretul unitar a1 energiei,
p ierderea anuali de energie valoreazi :
dK
mica:
+ K6h +
A-
II
532
Hidraulica
mic gi pentru h foarte mare gi valori finite pentru h finit, deci un minimum
existi (fig. 18-9).
La canale industriale c i p t u ~ i t ecu beton, in R.P.R., calculele economice
au condus la viteze medii de 1,6-2 m/s.
d) Viteze limit& Adeseori, adincimea canalului care rezulti din studiul
de economie nu poate f i realizati, deoarece se ajunge la adincimi prea mari, (
la care costul sipiturilor poate deveni oneros daca sipitura se efectueazi
sub nivelul pinzei freatice, cu epuismente. De asemenea, din conditii de economie se poate ajunge la vileze prea mari, la care peretii canalului nu rezisti.
Pentru o justi orientare in legituri cu aceasti problemi, se dau in tabela
18-1 vitezele limiti admisibile in canale, in raport cu natura p e r e t i l ~ r
Tabela 18-11
I
nisip fin
............
nisip griuntos. .........
loess .... :.............
p i e t r i ~mirunt ........
p i e t r i ~mare ..........
0,23 m/s
0,45 m/s
0,40-0,60
0,60 m/s
0,90 m/s
m/s
1,25 m/s
1,OO-1,20 mjs
1,90 m/s
2,30 m / s
3,75 m/s
I
533
'
Este de observat c5 la canalele ovoidale si circulare debitul maxim teoretic nu are loc cind canalul este plin, ci cind mai rirnine un spajiu liber
intre nivelul apei si bolti. Calculul arata cii la
canalele de sectiune circular6 viteza rnaxirni are loc
cind f = 0,19 D, iar debitul maximcind f = 0,05 D.
In tabela 18-2 sint date cfteva situafii caracteristice la canalele circulare (fig. 18-12):
= -r
. cos cp/2 Q
X'rcp,
R_fi
r2
- ((P
2
- sin
--sin 9
r;
29
cp) ;
dac5 se presupune C
--
const.
Tabela 18-2
-
Observatil
---
semicerc
V,,,
'
Qmdx
cerc p l i ~ ,
d
<
Pentru valori intermediare s-a 'construit graficul din figura 18-10. 111
h
ordonati sint reprezentate gradele de urnplere a canalului circular u =
--____1,
_---
----
,dZr
'
azmp
a00
are La
iniiltirni
colectoarele
prea mari,
mari, ducind
la care lafclma
solutii
ovoidal2
grele
~i neeconomice, se a d ~ p t i i deseori canale in iormi
de clcpot, figura 18-15.
535
Fig. 18-16. Diferite tipuri de profiluri de galerii subterane pentru transportul apei
536
Dupi Hermanek :
pentru R < 1,5 m,
-_,_pe&4F-+-D u p i GrBger:
pentru R < 2 m,
pentru R > 2 m,
H idraulica
,'?.'*
V = 30,7 R .Ios5 ;
0,75&5
__--JL=L&u&-
't
(18-5)
8d
'
.
<
4'
E=z+h+--,
aV2
2s:
53T
Valoarea lui h pentru care H este minim se numeste adtncirne criticci. Existents
unui, minim pentru H se poate constata pe curba H = f(h), construitA prin
fnsumarea absciselor celor dou5 curbe x,=h (care este bisectoarea unghiului
axelor de coordonate H si h) $i x = aQ2 (care este reprezentati printr-o.
n2.30
deci pentru o anumiti valoare a lui h, numiti adincime critici (h,,) si anume:.
her
:y
iar
H=3h".
2
538
Hidraulica
--
Cr
6"
o= 3
hcr
I/-hcr
. ~ ipanta critici
h , rezulti:
2~
[?I3-
2Y
na
- (')'+'
-
94~i3
(18-12)
Daci panta J > J,, , rezulti V > V,, ~i h < h,, . kca area realizati
.cu o vitezi mai rnare decft viteza critici se n u m e ~ t etoreniiala", sau in reginz
rapid; dimpotrivi, daci J < .I,,, rezulti V < V,, ~i h > h,, qi miscarea
este fluviald sau in regim lent.
Daci se d i o valoare H, > H,;,, se constati c i la acelapi debit q, corespund
d o u i valori ale lui h din ecuatia:
2
ha
- H,
her
. h2 -k 2
(1 8- 13)
0.
Fie h, < h,, < h,. Ridicina h, < h,, corespunde la o albie de p a n t i J >
> .Icr, deci la un curent rapid, pi ridacina h, > h,, corespunde la o albie
cu panta J < J,,, deci la un curent lent. Daci J
J,,, cursul de a p i are
,urmitoarele caracteristici :
539
540
Hidraulica
Daci miscarea este intirziati (V, < V1), rezulti 3, > J,; daci miscarea este
accelerati, (V2 > V,) ~iJ , < J,. Deci daci miscarea este intirziati, h creste
in sensul miscirii (fig, 18-21) si daci in a c e l a ~ itimp curentul este rapid,
H descre~te, precum si puterea
curentului, c5ci punctul figurativ
a1 mivcirii se afli pe ramura
descendenti H ; daci migcarea
este intfrziati, curentul este lent,
H ~i puterea cresc (ramura ascenh,
denti). Invers se Tntimpli daci
miscarea este accelerati. Problema miscirii neuniforme va fi trat a t i fn capitolele urmitoare.
~ t u d i u lstirii a doua critice
Fig. 18-21. Extensiunea notiunii de adincime crise
poate
face ~i altfel. Se presut i c i la m i ~ c a r e aneuniformg
pune energia specifici a secfiunii
date H = H I ~i se cere variatia debitului q cind variazi h. Din ecuatia
energiei speclfice a sectiunii se poate deduce debitul
dq
Debitul este maxim pentru valoarea h,,, care anuleaz5 derivata = 0;
dh
iar
54 1
~ i ~ c a r euniform6
a
a curenfilor cu suprafafci liberci
Tabela 18-3
J
Coef. d e
rugoz.
n
0,010
0,012
0,014
0,017
0,020
0,0225
0,025
0,030
0,035
0.1
0,0016
0,0023
0,0033
0,0062
0,0095
0,0118
0,0180
0,0300
0,0474
0,2
0,0013
0,0019
0,0026
0,0047
0,0065
0,0086
0,0124
0,0198
0,0297
R a z e hidraulice, i n m
0.5
0,OO 11
0,0016
0,0021
0,0033
0,0048
0,0062
0,0078
0,0116
0,0165
I,O
0,0009
0,0013
0,0018
0,0026
0,0037
0,0046
0,0056
0,0081
0,0108
2.0
0,00076
0,0010
0,0015
0,0022
0,0028
0,0035
0,0041
0,0059
0,0089
5.0
0,00062
0,00088
0,0012
0,0016
0,0023
0,0027
0,0032
0,0046
0,0060
aQaB
gRS
d = Bh.
(18-20)
2 1.
9
Fig. 18-22. Reprezentarea zonelor de
regim lent $i rapid, dupi criteriul
debitului maximum
542
Ilidraulica
aH
a:,
aQ2
-= - (fig.
Bcr
g
n3
18-23).
Pentru a
1,1,
cp = 90,
f(h),
h,,
= 0,295
5 2Pentru o: = l , O ,
cp = 90,
hcr= 0,290 V Q.
c) Albie parabolicl avind B2 -- 8 ph ( p - parametrul parabolei)
Pentru o: = 1,1,
Pentru o: = l,O,
d) Trapez isoscel (fig. 18-25).
R = (b
3=b
+ h ctg cp) h ;
+ 2h ctg cp.
10 mZ, V
= 0,8
m/s.
544
Hidraulica
YE
+
+
+ x;
c = k V R ;
V = k ~ 2 1 3 V . l;
kvJ=
0 3 = 0,76;
1,086~1~
Prin Pncerciri, g6sim x -- 3,68, rezultat mai exact decit primul. Se vede c i surplusul
d e s i p i t u r i necesitat pe metru liniar este de 7,36 mS, fati de 10 ma cft ar fi necesitat un
a1 doilea canal.
2) Un canal trcbuie s i transporte 36 ms/s. S i se proiecteze canalul cu profil optim
hidraulic (fig. 18-27), nivelul apei fiind previzut la nivelul terenului (spatiul de gardi se
mobtine din ptimtntul scos din sip5turi). Se d i m = 1,5. .
545
Solufia 6 )
36
C2 = - = 20 mZ.
1,8
20
=3,lO;
b=1,85.
3 - 1,5
D u p i Bazin, cu y = 1,3,
C=
87
I -I-
Dup: Manning,
= 39.4.
1,3
---
n = 0,025;
v = ----I :],16"/3
0,025
V = 1,5 X 24 = 36 m3/s.
Se poate admite rotund 36 mS/s.
546
Hidraulica
Folosim formula Pavlovski-Manning, cu n = 0,012, +i gisim C c 77Debitul este maxim cEnd canalul este umplut pPni la 0,95 D.
Rezul t i
= 2,333 C
= 2,333 X
$'z,
77 x ~ O , O O=O5,38
~ m3/s.
Rezul t i
Daci vrem ca, printr-o ridicare a nivelului la baraj, debitul s i creasci cu 1096, a r
'. 0,99-%o
VT-
Y0,0012
=.h(b
Perimetrul udat
Raza hidraulici
Modulul de debit
K
d u p i formula
54 7
0,38
0,57
0,76
---
I--- x
2,ss
G , ~ G ii,52
5,73
8,59
0,502 0,753
34
11,46
1,005
38
40
--Y
69,5
214
461
1:
1.0
05
0
fO0
200
300 COO 500 m*
Fig. 18-28. Calcul grafo-analitic a1 adincimii optirne
a unui canal
Din diagrama din figura 18-28 se obtine pentru KO= 433 m3/s, adincimea h,
din conditia de optim hidraulic rezult5 l5timea fundului b = 0,74 m.
1,95 m, iar
''
h:
Fig. 18-29. Schema pierderii de sarcini locale la un
curent cu nivel liber
- la
9
;
2g
(18-27)
ingustare brusci:
In care = 0,lO;
- la o intrare in canal printr-un tronson care se fngusteazg dupi o formi
hidrodinamici se poate lua
549
Fig. 18-30. Ljrgirea continug a sectiunii albiei cu pereti de dirijare +i racordare ling
i n care V este viteza medie a curentului, Pn amonte de gritar, iar C se calculeazi, d u p i cercetirile ficute de VODGEO (Institutu1 unional de cercet i r i gtiintifice pentru alimentare cu a p i , canalizare, constructii hidrotehnice
gi hidrologie tehnici din U.R.S.S.), cu formula:
<
(L)''~
si-b
1
(2.3 -
+ 8 + 2,4
fn care:
s $i 1 sint grosimea, respectiv litimea, unei bare ;
b
este lumina intre bare ;
550
-
Hidraulica
a
K
K
Se recornandi?i ca grztarul s i nu fie a ~ e z a toblic fat5 de direcfia curentului, deoarece rezistenfa gritarului creste in acest caz considerabil. De asemenea, se recornand2 ca viteza apei la intrarea in gratar s i fie cuprinsi intre
0,4 ~i 1,O m/s.
d) Curb& Curenfii transversali circulari datoriti fortelor centrifuge fac
miscarea foarle complicati ~i cauzeazi denivelari ale suprafetei libere. Aceasta
a facut ca atit calculul teoretic cit si studiul experimental a1 pierderilor de
sarcin5 in curbi s i nu fie suficient de sigure, astfel ca formulele date de unii
autori pentru asemenea rezistenfe nu inspira incredere. Se pot lua unele valori
aproximative prin asimilarea canalului cu o conduct%. Pentru for~nasuprafefei libere in curb5 a se vedea paragraful 20.13.
Capitolul X I X
Mijcarea
permanent5 gradual-variat8
a curentilor cu suprafata liberii
552
Hidraulica
- 2,
PA
v:
+-+-=I
Y
2g
-t PB + 1/28 3-h ,
Y
2g
(19-1)
CLL
supafafa liberd
553;
2,
Dacii se noteazii:
J este panta piezometricii care coincide cu panta superficialii a curentului, iar semnul minus aratii cii aceastii pantii este considerati pozitivii cind
nivelul scoboarii spre aval. Dacii se mai noteazii ctl J , si J , ceilalti doi termeni reprezentfnd variatia energiei cinetice si a energiei disipate, raportate
la distanta ds, ecuatia (19-1) devine:
Ultimul termen din aceasti ecuatie reprezinta pierderile medii de energ i e specifici prin rezistente (freciri, ciocniri) En intreaga secfiune, pe unitatea de lungin~ede parcurs. Se observa c i se face aproximatia asimilirii piere
admiderilor in rniscare gradual-variati cu pierderile in n ~ i ~ c a runiformi,
tindu-se, dupa formula Chbzy:
fi = f (h,
$9
(19-4)
R '
Ins2
dR
=
dh
deoarece dS2 este suprafata h a p a t i din figura 19-2. Deci ecuatia (19-3) devine
555
dq
a
--9
udati il depinde numai de h.
Deci, in ecuafia (19-7) termenul a1 treilea de la numiritor se anuleazg
si daci se introduce modulul de debit K , pentru o adfncime h oarecare, se
poate scrie:
557
curba de stivilire tinde asimptotic citre o linie paraleli cu fundul la distanta h,.
c) Energia totali specifici a curentului deasupra liniei talvegului
0,
Se deduce:
adVa
2g .ds
+ J,.
558
Hidraulica
Cind ((
dH
ds
dH
ds
I(,, - = 0
si
(19-10)
H
'
-C
553;
acceleratii, curba scoboari lent sub nivelul normal iy p i n i intr-un punct unde
(1h
h = h,, , cind Fr = 1 si - -,- GO. Tn ace1 piinct, tangenta la curbi este
ds
~ i ~ . j 1 9 : 6Exelnplu
.
de curb2 de iorma b,
ecuatiei (19-9), ds
> 0.
dh
as
> 0.
561
< h, deci
si h
< h,,.
Se poate constata c i
dh
ds
> 0, deci
adincimea creste spre aval si miscarea pe ramura c, este rapidi, fnsi intirdh
ziati. Cind h tinde spre h,, Y tinde spre I(, ~i - 0 ; miscarea devine unids
formi.
Energia specifici scade continuu spre aval.
In practici, se pot mentiona doui cazuri. In figura 19-13, curba se produce
d u p i ce albia suferi o rupere de p a n t i de la i, la i, < i,, ins5 ambele supercritice.
In figura 19-14, curba c, apare i n albie cu panta i > i,,, la ridicarea
unei stavile de fund cu cantitatea a < h,.
563
-----Cs --2.
--
ds
dh
.
cuprinsi
= i,
Cum h,
dh
1, rezulti - -- i.
ds
565
Intrucit viteza, conform iorrnulei V = c.\IRI', este imaginari, cind i < 0,.
rezulti c i rniscarea uniformi nu se poate realiza. Linia C-C existi, cici nu:
depinde de panti, ci numai de debit.
$i aici se deosebesc numai zonele b si c (fig. 19-20).
a) Zonu h
> h,
Aslrnpfofa 0rlzontaIi
nu se lea-
1izeazi.
b) Zona h > h,, cu Fr < 1,
deci regimul de miscare este
dh
lent. Din iolmula lui rezulti
-C
-.
ds
ci
dh
<
ds
Q, deci adincimea h
566
Hidraulica
dh
zontali.
c) Zona h
< h,,.
accelerata, ins2 in regim rapid, deoarece Fr > 1. Ranlura de curbi c' se termini pe linia C cu un salt, trecind apoi in regim lent.
1n practici se intilneste in aceleasi cazuri ca b, si c,.
19.3.3. Concluzii
In rezumat, clasificarea tipurilor de curbe de s t h i l i r e se poate reprezenta
ca in tabela 19-1.
Tnbela 19-1
Clasa L
Categoria A (i > 0)
Clasa R
Zona a
Zona 6
Zona c
Zona a
Zona 6
Zona c
Tipuri a1
de b1
curbe c1
Tiprri fundamental;
:" i:
T i p , , fundamentale
C2-
Zona a
Zona c
Categoria B (i = 0 )
Clasa L
Clasa R
Zona 6
Zona c
Critegoria C ( i < 0 )
Clasa L
Clasa R
Zona 6
Zona c
,r
60
Tipuri
A,,
6'
,,
c'
sirnilare cu 6,,
respectiv c,
Mi~carea perrnanentd
--
567
s~Av1~1.w
zam- zau =
'au
'iu - 'am
2g
2
Q2As
'am
f ----------
c ~ ,n;R ~
(I 9- 11)
lungi~neade sta"vilii,e.
Termenul cinetic din rnembrul a1 doilea se neglijeazi in cazurile riurilor
curs linistit si albii nu prea neregulate. In cazul general, daci termenul
cinetic este negat iv (V,, < Vam), inseamni o recuperare de energie, desi
mi~careaeste Tntirziati, cici sectiunea se lirge;te spre aval. 0 astfel tie recuperare este putin probabilg, cici o miscare cu lirgire de sectiune este insotiti
de pierderi rnari de energie si de aceea unii autori consideri terrnenul cinetic
1
1
c u o valoare redusi la - . ; -, i n cazurile cind el nu este cornplet neglijat.
ctl
568
Hidraulica
Calculul supra
~ebitul
Profilul
Nr.
rn"s
2
2 200
Lltimea
la
nivelul
apei
B
Sectiunea u d a t 2
Distanta
intre
profile
Cota
de
nivel
a apei
As
rn
61
Om
ma
0,000
250
i n profil
2 200
mediu
I n profil
mediu
Xm
262
970
0,100
240
rn
270
1 020
100
2
Perimetrul u d a t
255
920
Rezul t i :
idx
dh
+ hh3i -- h;,h$
dh
---ho
ho
h2
+ hho + h i
(h - h0l2
1
--
113
( P I , a fost calculatii
h,
Pnca din 1860 de Bresse pentru valori ale lui q atit suprauGtare (stavilire pozit i v i ) cit ~i subunitare (stivilire negativa). Cu aceasti notatie, din ecuafia (19-13)
se deduce relatia dintre adincimile h, si h, in douii puncte ale curbei de stavilire si distanta L dintre ele, in f~lnctiede elemente date, sau calculabile cu elementele date:
rile
1 1
Raza
Viteza medie
.n Lrofil
Tabela 19-2
1 , 1 1 3;
vg v4
Diferenti
Coti
ni%I
n:"
calculatd
A'
m'
569
1 I
Observatii
Lice oarecare, caracterizate prin ,,exponentul hidraulic x" (v. art. 19.4.3).
In cazul albiilor dreptunghiulare foarte largi, care a fost rezolvat prin ecuatia
(19-14), exponentul hidraulic x = 3 ~i valorile lui B(q) vor fi cdutate la functiile cp(q), coloana x = 3 (pentru coeficient Ch6zy
consi), sau 3 , 3 dacd se
ia y = 115 in formula Pavlovski.
Exemple numerice. S i se calculeze curbele de stivilire pentru un riu cu albie dreptunghiulari foarte largi, avind adincimea normali h, = 2 m la panta fundului i = 0,002 si
adincimea critici h,, = 1,2 m. Debitul unitar care corespunde lui h,, = 1,2rezulti din formula :
Gisim in
tabela-anexi 6 coloana
x = 3 m,
($1
0,132, B
$i L = 1 330 m.
La ce distant2 de baraj este adfncimea de 3 m? Gisim:
b) Stgvilire negativg. Adincimea albiei deasupra unui prag de cidere la nivelul fundului
este h, = h,, = 1.2 m. S i se giseasci la ce distant5 se afli, in amonte, sectiunea a cirei
adincime este 1,80 m.
3 70
Hidraulica
Tot astfel gisim punctul unde adincimea este de 1.50 m:
Se poate face o discutie completi, gisindu-se asimptotele orizontale $i punctele de inter,sectie ale curbelor cu linia h = h,,. Astfel, pentru h = hcr se noteazi cu hcr f a, men~brul
at ;doilea al ecuatiei (19-13) inmultit cu h,, astfel c i se obtine abscisa acestui punct de inter.sectie:
Semnul - se ia pentru h,, < h,, iar semnul f pentru h,, > h,. Asimptotele orizontale
sau - cc ~i au ecuafiile urmitoare:
se obtin pentru h -+ $
ix = h -
(3'0
- h:,)
3 V3 h;
sau
ix = h
2 ( h i - h:,) x *
3 Y3hi
$ ----
- W,
571
=0
la dis-
h - ix = 0, la
Fi?. 10.22. Cele vase forme ale cul.belor de stgvilire la o albie dreptunghiulari largi
Pentru h, < h,,, prima asimptoti este sub dreapta h - j x = 0, la distanta f , $i a
d o u a asimptots este deasupra acestei drepte, l a distanta 2f. In figura 19-22, a $i b sfnt
reprezentate cele Sase tipuri de curbe de stivilire pe baza calculelor precedente ficute
Qentru o albie prismatic2 de lirgime constanti mare fn raport cu adincimea.
Y = AhP,
(19- 15)
572
Hidraulica
Astfel, fiind cunoscute valorile lui I( in doui sectiuni de adincimi h', h",
K" 2i h"
misurate de la talveg, se poate exprima o relatie intre rapoartele K'
h'
de tipul urmitor:
- 1g h'),
deci
573
----
Se obtin urmstoarele valori unice ale lui x pentru citeva iorrne geometrice
(tabela 19-3).
Tabeln 19-3
x
Forma albiei
Valoarea l u i
Observatii
y = 116
trapez isoscel
..........
(3
b
p=(b=baza
h
mg=
dreptunghi
..........
2
2,66
( 3 + 2 ~ ) (1 $ 2 ~ )- 3,33 - P1-2
P+2
+ 3,3
(3 $- 2 ~ )
+ 2
+2
+5+2y
+5,3
+(4+2y)
+4,3
/)--
mici)
m
b
p =h
Hidraulica
~i
Q2 = Kgi
se poate scrie
R =
Cum -
1
-
dh ds
i ,
K;
--
K
Ki
l-jKa
KO
fn care q
h
este
h..
,,adfncimea relativi".
.-u
Tinind seama si c i dh
stivilire sub forma finali:
Toti parametrii din aceasti ecuatie sPnt definiti: integrarea acestei ecuatii
x, care sint considerati
constanti, numirul j trebuie s i fie cvasiconstant. In realitate, j variazi uneori
cam rnult si fn acest caz nu se vor adrnite lirnitele de integrare intre distante
s = f(q) presupune c6 fn afari de pararnetrii i, h,, ~i
575.
--
S2 ' '
,qX-1
7 (valoare
in care
'P (q) '- S2dl
1qx-
Se introduc notatiile:
j ' = - , ai' C2 B
gx
<
-h;
~i
= -K,
K;
5 76
Nidraulica
vr
d e unde rezulti x f 2 =
s a u punind:
= - (C2 -
h;
4- (1
+- 7') [v(C2)
- cp
(<ill.
diferentials se
Q2
-- - - - - . _ _ht_ _
i-0
&
8s
1 -c
ht-
hcr
dh -
ds
K2
aQ2
B
1 -g
(19-25)
QS
Se consider5 :
Q2 = K;r icy,
in Care KC, este modulul care corespunde la panta critici icy.Se inlocuieste
577
lcr
uicr C2
B
X
$ 1 Kcr = - 9
Kcr
dh
-
p
-
icy
-
jcr-EX
ds
Tinind seama c i :
se ajunge la forma final5 a ecuatiei diferentiale:
icr ds = ( j c r - P)dE
hc r
jcr
( E2 - El)
E1 A
hcr
si
h
f 2 -1
L=s2-s,.
I
hcr
Punind :
578
gi nl
Hidraulica
c) Exemple de calcul :
1) Fie o albie de formi trapezoidala avTnd panta i = 0,0003, baza mica b == 3 rn
b
= 1. Rezultg m' = E g i p = --. S i se calculeze lungimea curbei de s t h i l i r e intre proh
filele 1 cu h, = 3,20 m gi 2 cu h, = 5 m, cPnd debitul Q = 26 ms/s. Pentru coeficientul de rugozitate n = 0,016, rezultii h,=3,0 m, deci
x, = 3,45; x,
Se giseste cp Cql) = 0,611 ;
cp ( ~ 2 ) = 0,122;
j =
aVZrB -- ----aV2B
-----
Ri g V a
Insi h , = 3 , 2 0 m ; B,= 9 , 4 m ;
a, ==
18,6; V l = 1,4;
Se constati c i j variazii Pn limite cam n ~ a r i$i pentru un calcul mai exact a1 lui 7
este recomandabil a se Prnpsrti lungimea de stivilire in cPteva tronsoane, respectiv a se calcula j pentru mai multe valori intermediare ale lui h $i a se lua apoi media aritmrticii.
folosind o tabeli de calcul ca aceea de mai jos:
Nr.
1
2
3
4
--
3,20
3,80
4,40
5,oo
9,4
--
18,6
......
......
......
13,O
40,O
......
I
1
1.4
V'
1,96
V8B
-'
I=-.n
g
!I
0,113
......
......
......
......
......
0,65
0,004
0,115
......
i
Migcarea permanent;
579
Obseroafie. De obicei, o problem% de acest gen se i v e ~ t ela calculul nivelurilor de inundatic cPnd se bareaz5 albia unui riu. Atunci estc cunoscut nivelul de la baraj $i nivelul h,
(normal in albie pentru debitul de calcul). Se iau o serie dc punctc de adincimi cuprinse
intre It, si h, $i se obtin distantele L respective.
2) Se dau Q,, h, $i L gi sccerc h,. 111 accst caz nu putem calcula pc x , $i cp (q,) decit
luind-pe la, arbitrar si apoi procedind prin aproximatii succesive.
In acela$ mod se procedeaz5 daci cste c u n o s c ~ ~h,t $i se cere h,.
3) Se cunosc h,, h, $i L, sc cere Q. 0 asemenca problem5 permite determinarea tlcbitului cind se cunosc ele~nentelccurbci de stgvilire stafionarl. i n acest caz trebuie s5 admitem
mai intii un h, aproximativ, aprcciat din curba de stlvilire, $i apoi se pot determina celelalte clemente care trebuie s i se verifice intre ele. Se ajunge la rezultat fie prin aproximatie,
fie grafo-analitic, prin intersectia ~rizontaleiy == i L cu curba y -= F (h,) obfinuta prin douitrei valori arbitrare ale lui h, din ecuatia:
4) Pentru uncle sectiuni geometricc simple au fost calculate tabele speciale, de exemplu
pentru dreptunghi $i parabola. Tabelele din anex5 cuprind printre valorile functiilor rp (q),
rp (5) $i cp (c) deci $i valorile din cazurile acestea particulare, metoda exponentului hidraulic
fiind generala.
in care indicele 1 se reIeri la o sectiune unde albia este barati, iar indicele 2,
la o sectiune in amonte, i, 1-2 sint pierderile de sarcin; (rezistenle distribuite) pe unitatea de lungirne in tronsonul 1-2), care se calculeazri cu formula:
. --
Q2
.
..-
( 1 9-29)
z2 == h2 -t-
(19-28)
devine
deci ecuatia
.
.
1I
Hz
, )s
( - i,
(19-30)
580
Hidraulica
Se calculeazi acum* pentru o serie de valori arbitrare ale lui h , cuprinse intre
hl si h,, sectiunile udate Q, modulul Y si viteza V care corespunde la debitul Q dat. Se determini pentru valorile lui Y astiel gisite pantele i, cores-
F (i,).
1
2
Se noteaza - sl-,
1
2
tg a,-,; - s,-,
tg
etc.
,si En figura 19-28 se traseazi dreapta de sprijin A-B parale15 cu axa OH, la
distanta i. Din punctul 1 (h = h,) se duce verticals 1 - 1' ~i oblica I'C, care
face unghiul a,-, cu orizontala. Apoi, din C oblica simetrici C2'; din 2'.
oblica 2 ' 0 , care face unghiul a,-, cu orizontala, oblica 03' simetrici
cu 2 ' 0 etc. Pe verticalele lui 2', 3' etc. se afli punctele 2, 3 . . . care determ i n i segmentele h,, h, etc. Aceasti epuri pregititoare permite aflarea adincimilor h,, h,... la intervalele sl-,, s,-, etc. pe care le trecem apoi in
figur? 19-27.
In figura 19-29 se a r a t i calculul grafic a1 adincimilor in cazul unei curbe
de stivilire negative.
* Albia fiind prismaticl, acest calcul se face intr-un singur profil, calculul fiind valabil In tot lungul albiei.
581
f (zm)
"m
Modulul I(,, media modulelor in intervalul 1-2, se poate lua aproximativ egal cu n~odulul pentru cota I,, deci Fm este funcfie de I,. Acest
modul K m se calculeazi fie cu ajutorul observatiilor hidrometrice care dau
relafia dinlre un debit ~i zm, fie cu ajutorul formulei Ch6zy:
Km
c m Qm
\'K
K2,
se trece ca ordonati tot Tn figura 19-30, c. Se obf ine unghiill cc dat de:
t g a = Vz = - LQ =Z QF Z .
Fa
Fa
(a)
(6)
(cI
Fig. 19-30. Calcul grafic a1 unei curbe de stzvilire (dupa N. N. Pavlovski)
5 2
........
Hidraulica
-.....
.............................
-...................
-......
-- .
.
.
.
Ci~~gl~itrl
a perrnite calculul grafic a1 produsului Q2F. Intr-adevir: s i
cl~lcemin figura 19-30, u , 11 dreapta A A ' orizoritali pin6 la axa lui z,, ,si apoi
dreap ta A 'C inclinati cu unghiul a, pina la curba FI ; dupd aceea, dreap ta s h e trici, inclinati cu unghit~la , CB' p i n i la axa z , ~i se determini segmentul
A'B'
2F1
tg
v.
F1Q2.
'ririind seama de ecuatia (19-31) ,si neglijind termcnul in ( A Z ),si~ u r m i tori;, se obtine:
F
(z,) -1
--A.? f ' @ )
2
--
Az ,
.....
Q"
losind aceeasi curba F = f(z) ... Tn iigura 19-31 este trasati si curba f'(z).
Pentru a avea o figura proportionati se recornandi a inmulti pe f(z), respectiv ff(z),cu aceeasi cantitate: lo9 sau 10lO.
3) Melode bazafe e.xc1usiv pe misuriri hidromefrice. Daci regirnul rtului
este studiat arninuntit qi existi nurneroase statiuni hidrornetrice ale ciror chei
limnirnetrice sint bazate pe mssuriri indelungate, p e n t r ~o~garni intinsi de
niveluri, se pot evita calculele sectiunilor, rugozititilor si modulelor de debit
583
= FQ2 =
Q2
(4-33)
~ i r d
f '(2 )\
Ymcdeste functie exclusiv de sectiunea ,si nivelul z,, care sint aceleagi. Din
cele doui ecuatii precedente rezult6 imediat
,-,
584
Hidraulica
585.
,-,
,
,
,
18 000
586
Hidraulica
-
-- --
--
tive ale acestor albii, l p , I' ?i l", debitele Qp, Q' ?i Q" ~i modulele K,, K'
?i K". Denivelarea de la punctul de tlespartire la punctul de unire a bratelor
I,
fiind aceeasi: A?; existi relatiile:
u
'Fig. 19-35. Construcfia supraletei
libere la albii majore
-k Q".
Din primele ecuatii rezulti:
Q - Q p -
Qf
in care
587
iar
Deci, daci s-a format podul de gheata, debitul Q, care corespunde la denivelarea Al_este cel dat de formuIa (19-38), in care Ensa trebuie calculata marimea C,. In acest scop, se considera un coeficient de rugozitate m i x t i nm
1
hl
~i se aplicd formula monomii cu y = - , raza hidraulici fiind -:
6
:Se deduce:
Cum Iitimea la fund este aproximativ egala cu litimea albiei la supralata curentului, media ponderat5 a lui n este, fie d u p i formula o b i ~ n u i t i ,
die d u p i Pavlovski:
588
Hidraulica
Cum, pe de a l t i parte,
rezulti c i
--__
=36 m31s
7 - - 6 m3/s. m.
1'7
0,0316
589
3 ;
-
--
8 m $i raza
--
1 m este
3,33 - 1,33 X
2
= 3.
8
Aceasta este lungimea totall teoretic5 a curbei pfn5 unde tangenta la curb5 este vertica!5 + i
unde adincimea este chiar cea critic%
Pentru calculul punstelor de pe curb5 se va folosi exact procedeul ariitat mai inainte,
pe tronsoane mai scurte. In acest calcul se va fntocmi un tablou pe tronsoane, unde se vor
lua pentru j valori diferite, conform calculelor. Distanta total5 ce se va calcula astfel va f i
putin diferiti de 320 m $i totodat5 mai exact% De fapt, in sectiunea unde adincimea
este hi egal5 cu adincimea conjugati a lui h,, se produce o ridicare brusc5 a nivelului pina
la h, (saltul hidraulic) (a se vedea cap. XX). AceastI lungime de la vina contractat5 pin5 la h',
s e va calcula luind h, = hh == 0,76 m, cit rezulti din formula saltului, $i h, = 0,5 m. Se g i s e ~ t e
L = 101 m (fig. 19-36).
19.6.2. Curb2 de stgvilire intr-un canal trapezoidal
Un canal trapezoidal de sectiune constant5 $i pant5 uniform5 de 0,4 O/, are o lungime
de 3 600 m. Taluzurile $i fundul fiind pavate cu pietrig, se consider5 coeficientul de rugoziSate n = 0,025. Admiti'nd nivelul apei la cap5tul amonte constant la 2 m deasupra fundului,
iar nivclul aval putind avca n ~ a imultc pozitii de regim, sZ se giseasci dcbitele corespunzatoare 11rccun1 si debitul maxim (fig. 19-A?).Sc vor calcula debitele pcntru trei pozifii a l e
nivelului in secfiunea 2:
Poxzifiu O (pe orizontala AO),
cind debitul este evident nul.
Poziiin N , cind linia A C
este paraleld cu fundul, deci
la debitul normal, Fn m i ~ c a r e
b-I0
uniforms, Q, ,= KO 1
1
i ~ i , conform for mule^ (19-15 a)
I
'/
b = 10 m ;
12 --
Rezulti: C2 = 28 rn"
0,025.
19m-
Se obfinc pentru:
-.
her-0,9O
0,025
0.95
1,00
1.05
1.10
-3
~.
59f
deci :
= 0,995 se g l s q t e :
2
L = 5 000 [0,462 -- 0,995 - 0,93 (0,468 - 1,945)] = 4 205 nl > 3 GOO.
-
-1'99
Ah 1
-~-
3600 - 3370
( l , 9 9 - - 1,98) ,S 0 , 3 cm,
4205 - 3370
ncr
==
i n accst caz se poate lua j,,
= Fr = 1. Se obtine i,, $i se introduce tn formula
Q = K c r y' lCI.
5 92
Hidraulica
Se verifici mirimea lui Q astfel obtinut, cu ajutorul formulei (19-43), $i daci nu se obtine
.o coincident2 satisficitoare, se ia pentru h, = hcr a l t l valoare etc.
E,
25
= --I- = 2,50,
1,o
5,
= - = 1.
Observatii
1) D a c i nivelul in lacul aval ar fi mai mare decit I m (curba punctati in
fig. 19-38), curba de stivilire s-ar calcula prin incerciri, considerind debite mai 'mici ca
17,75 m3/s, acesta fiind debitul maxim de care este capabil canalul cind h, = 2,50 m.
2) D a c i se d i nivelul bazinului amonte, trebuie s i se considere la intrarea in canal
~ u nnivel h,, scizut cu pierderea de sarcini la intrare.
19.6.4. Verificarea metodei de calcul a suprafetei libere a unui riu,
prin mgsurgtori pe teren
I n cadrul incercirilor pe model efectuate pentru uzina hidroelectricl Pingirati, situatii
in aval de uzina ,,V. I. Lenin", s-au determinat pentru albia aval de baraj nivelurile Tn diferite
profiluri la trei debite, a$a cum se a r a t i in tabela de mai jos:
Cote de nivel mgsurate
Cunoscind pentru profilurile de mai sus curbele R , Cl in functie de coti, date sub formi
.de diagrami in figura 19-39, s i se compare aceste niveluri cu cele obtinute prin calcul $i
Fig. 19-39. Diagramele 'R $i Cl in functie de cot& ale albiei aval de un baraj
593
.?a se arate ordinul de mirinle a1 diferentelor. Calculul se va face din profilul D spre amonte,
admitindu-se in profilul D nivelurile obtinute prin rnisuriri.
v2
. 1
Kezolvare. Notind cu z,, V,, J,, = -cota nivelului, viteza $i pierderea de sarC? R1
c i n i unitari corespunzitoare unui profil transversal, $i cu za, V,, J , aceleavi m i r i m i
pentru profilul aval -- la distanta s - diferenta de c o t i Az Intre nivelur~ledintre cele doui
proiiluri este d a t i de relatia:
v; - V12
J,,
Jr,
Az - 21 - 2 --(I+<)+
As,
2l?
undc t; este un coeficient care tine seama de faptul c i la lirgiri alc albiei nu se recupereazi
intrcaga energie cinetici.
t; 0V , < v,.
t; = - 0,5.
V1> Vz,
Calculul se face In tabele din profil ?n profil, prin incerciri. Coeficientul C este calculat
c u formula lui Pavlovski pentru n = 0,025.
Cotele de nivel calculate
Q = 180 ma/s
594
Hidraulica
Diferentele dintre valorile calculate $i mlsurate sint date in tabela de mai j'os:
Se constat5 c i diferenta maximi este de circa 10 cm, adici circa 2% din adincime.
--"(I
dx3
in care f
hg
--&)
dh
(h - h,) = 0 ,
d ;9gfw
&? .
CZc?
h,,
595
< 0,0033;
Prima categorie o formea_zs riurile sau curenfii lenfi, iar a doua categorie
curenf i i rapizi sau torenf ii. In intervalul celor doui inegali tsfi s-ar cuprinde
torenfii cu panta moderati (deci o a treia categorie, intermediari).
Trecerea de la miscarea neuniiorms la miscarea uniform2 se face In unele
cazuri (la categoriile I si 111) prin o serie de ondulafii la suprafafa apei, care
merg spre aval descrescind.
Daci fundul albiei are forma unei cosinusoide care alterneazi in jurul
unei pante uniforme i, (fig. 19-40):
h,
I( cos ??;
S
h2 =
cos
27r ( x
S) ,
---S
de aceeasi lungime de unds ins5 cu un decalaj. Acest decalaj se anuleaz6 daca panta medie este:
1,
S2
x -
2H2C2
fundului.
S2
.1lrn 7 21?r2C2
decalajul s este negativ sau pozitiv, adici ondulaf iile suprafefei apei urmeazz sau precedi
ondulaf iile fundului.
Amplitudinea I(, este maxims pentru panta
I,
0,0036
HZ
1+12 SZ
Toate
rezultate
stabilit numai pe cale teoretics.
Capitolul X X
A. SALTLIL WIDRAULIC
Saltul hidraulic este fenomenul de trecere b r u x 5 a unui curent din starea
r;\pidii in starea lenta.
Aceasla trecere se lace printr-o transformare a unei pirti din energia
cinetic5 a curentului In energie potentiali, insotit5 si de o pierdere de ener-
--
- -
.Uigcarea uariatLi
-
-. --
(1 curentilor
-- -
permanenti
cu
suprafata fiber;
--
597-
struclura :
a) Saltul simplu. Penh
598
Hidraulica
--
S; produc la suprafata
licliidului o serie de unde
stationare, cu amplitudini descrescind spre axai. In acest caz. nu se produc
virtejuri cilindrice si, in general, miscirile interne de agitatie sint mai reduse
decit la ,,saltul simplu". De aceea si pierderile de sarcini sint la saltul ondulat mult mai mici, in raport cu energia totali (fig. 30-3).
Cele doui adincimi ale curentului h, si h,, intre care se formeazi saltul,
se numesc adincimi conjugate; diferenta de nivel h, - h, = d este iniltimea
saltului, iar distanta dintre sectiunile 2 si 1, notati cu I,, se numeste lungimea
saltului. Aceste definitii sint valabile pentru o albie uniformi, dreptunghiul a r i ; pentru altfel de sectiuni ele trebuie completate cu preciziri.
599
PRQV,
sau
1
^"
paQV,
+ yrllQ1-
2, -
.
Q
2
--
lbJ
7 1 2 ~ ~0
+ 4 2 ~ , (20-1)
v!
-
in
~i
--
r,Q,
g Q
-Insi dQ
= B, litimea albiei la sugrafata apei, d u p i cum rezulti din
dh
6.igura 20-4, b.
600
Hidraulica
d(qQ)
(q
+ dh).Q -1
ddZ
-dh - q R =
2
Qdh,
deci
do
= 0,
se obfine:
dh
Dupi cum se ?tie, primul termen a1 ecuatiei precedente este chiar numirul
Froude a1 albiei. Aceasti ecuafie este satisficuti pentru h = h,, si deci prim
rezolvarea ei se obtine valoarea adincimii critice pentru debitul Q dat. Cum
do
ecuafia (20-3) s-a obtinut prin conditia = 0, inseamni c i functia 0 devine
dh
. .
--
u
Fig. 20-5. Reprezcr~tarea iunctiei de
halt +i a cncrgiei spccifice a albiei
q,Qz) cos 8
-t W sin
0,
(20- 1
')a
ti0 1
-2
11;
h2
2a42
[)
sau
hl
gh
5602
Hidraulica
1'
. De aceasta
trebuie s i se t i n i seama
dgh
I-~ ' - 4
Fig. 20-6. Sectiune trapezoidald
Daci h l ~ deci
i q1 sint cunoscute, se d i o valoare arbitrari lui h, si secalculeazii qz
Daci O(h,) # O(hl) se va proceda prin aproximiri succesive sau printr-o
metodi grafico-analiticii sau se folosesc diagramele lui Rahmanov etc.
(VE-
I).
(20-7)
603
Inlocuind pe V , =
"q2
--
hl
9
si pe V , = rezulti:
h,
CU h1 + h2 din
gh1h2
Pentru cazul lirgirii bru,ste a unei conducte, s-a demonstrat c i pierderea Hcond la largirea de la sectiunea h, la sectiunea h, este:
PunTnd V,h,
V,h,
Se constati c i raportul:
L---&
...
---- Hidraulira
604
--
-._.._-.__I__------
Fr,
hC'
h2
q 2 .
ghi
Fr,
8 Fr,/
(-
I -I -
I 4- 8 ~ r , ); ~
Deci qi numerele Fr, si Fr, sint o pereche de valori conjugate, corespunzind perechii de adincimi conjugate h, 9i h,.
0 alta marime nedimensionala care prezinti interes este raportul H,/Iil
dintre energiile specifice totale, care ar putea fi numit eficierz#a saltului: q,.
Ilin relatia de definitie a lui H ~i expresiile lui Fr, ~i Fr, rezul t i (punind a- I):
605
Se constati ca pentru:
* Votn folosi acest termell de ,,celeritate" pentru orice m i ~ c a r e a unei unde care se
propass intr-un fluid, spre deosebire de viteza propriu-zisi a particulelor fluidului.
606
Hidraulica
Dac5 se aplicd legea continuitdtii intr-o sectiurze 1-1 si intr-o alta sec-.
fiurze 1'-I' apropiati de frontul lamei, unde lichidul de sub lami nu s-a
pus inc5 in miscare, se poate scrie:
Aplicind teorema impulsului intre sectiunile 1-1 si 2-2, aceasta din
u r m i cu lichid in repaus, ~i neglijind fortele de frecare, va trebui s i se tina
seama Tn afari de presiuni ~i de fortele de inertie la intrare ~i ieqire, precum ~i
de faptul c i in spatiul decontrol dintre cele doui sectiuni a ap5rut in timpul df
un volum suplimentar d r (a1 lamei), ca o prism5 cu baza (Q, - a,) si
in5ltimea cdt, deplasindu-se cu viteza c. Derivata cantitiitii de mi~care,conform formulei generale (6-36), se calculeazd pentru aceasti mas2 suplimentara
elementari astfel:
Din ecuatiile (20-13) $i (20-14, a), se obtine, prin eliminarea lui V, celeritatea undei intr-un canal de formd oarecare:
h, -1- y , rezulti
607'
Daci inaltimea y a undei este relativ mici, formula lui c, se poate simplifica la una din urmitoarele expresii:
Vfih.
in care
fn afari de saltul hidraulic care se poate produce chiar in albia unui curent.
de sectiune uniformti, celelalte forme -de m i ~ c i r ivariate sint ocazionate de
varialii locale ale sectiunii transversale, fie c i fundul prezinti o denivelare.
608
-.-
-.-
...
Hidraulica
(in sus sau & jos), fie c; lirgimea albiei variazi brusc sau gradat, insi pe 0
distanta scurti. Variatiile tle sectiune cauzate de pilele unui pod se reduc
tot la unul din acestc cazi~ri. i n s f i r ~ i t ,curbura in plan a traseului albiei
cauzeaz; variatii ale nivelului liber.
Pentru rezolvarea problemelor de m i y i r i variate se aplic; a c e e a ~ imeloda
ca la saltul hidraulic, stabilindu-se urmstoarele ecuatii, intre dou5 sectiuni
,,de control":
- ccuatia de continuitate;
ccuaiia canti tiitilor de mi ?care;
- ecuatia energiei.
E{ezolvarea acestor ecuatii permite aflarea adincimilor (deci nivelurilor) in
sec{iunile alese ~i a pierderii de sarcini pe distanta considerat;. Uneori este
nevoie ~i de determinarea experimental; a unor coeiicienti. Vom aplica aceast;
metod5 la citeva cazuri mai frecvent intilnite i n practici.
609
v:d
T; ---, - bineinteles, ambele aceste forte de pre20
siune luate in sens contrar miSc;rii. Daci V, este viteza medie in sectiune,
coeficientul
depinde de distributia vitezelor, dar este pozitiv (pentru o
treapt5 suitoare) ~i poate lua valori intre I si 2. Coeficientii a, ~i a, pot fi
luati egali cu 1...1,1 in sectiunile unde curentul are o distributie normala
a vitezelor, adici suficient de depirtate de obstacol.
b) Treapta cobori toare. Ap I icarea teoremei impulsului conduce la ecuatia :
+")d 4-2
2
qyZ'=
-_,A2L,
-1h' +
"1.
h,
h,
'2gh:
(20- 19)
Aceste relati i sin1 analogele relatiei dintre adincimile conjugate ale saltului comun (d =- 0).
0 discutie interesanta a cazurilor posibile se poate lace dupa introducerea
rnarimilor adimens~onaleurmatoare:
r = - hlh;z
Fr - - .v:
1
Fr,
64 '
= -v ;2
gh,
S=-. d
h,
Fr 2
==
q [71' - (1
-
2 hal
- u,)
+ 81'1
-1-
<r,8
610
Hidraulica
?I(?+a)=-11
2 (-4 - 1)
Fr,
q [q2 - (I
2(?-
= Fr, = q(l
+ a)']
1)
(saltul hidraulic).
I1
= 1
7i
(20-21)
i aj
t r e ~ p f , ?i / r c S t o a r e
(b
t reapt6
co~oci:aa.?e
61 1
Cea mai mare dintre riidicinile pozitive ale lui h corespunde mi~ciiriifn regim
lent.In figura 20-1 1, h1 este adincimea apei care corespunde albiei, f i r 2 considerarea pragului. Prin introducerea acestui obstacol, energia H deasupra
fundului se niic~oreazisi, conform epurei din dreapta, lui H < Hl ii cores-
punde o adincime h < h,, i a r nivelul apei scoboars sub nivelul initial, deoarece energia cinetica pe prag este mai mare decit cea initials. In punctele
a ~i d , situatia fiind neschimbati, linia de nivel liber pe prag se u n e ~ t ecu
linia in situatie normal5 a m i v i r i i uniforme.
In a doua aproximatie, considerim pierderile de sarcins suplimentare pe
tronsonul pragului datoriti variatiei de vitezi medie prin mic~orareaadincimilor. Daci variatia de sectiune este rapidi, pierderea cle sarcina se poate
calcula in modul urmitor:
In zona de tranzitie cd, aplicind teorema impulsului, se obtine:
si cu
v l- sporiti ~i se va
rile c si b, se calculeazii panta pierderilor prin freciri -C; R;
reprezenta noua linie energetic2 in c' b'. Intre 0' $i a' aceasti panti este mai
mica si in amonte de a', noua linie H' va merge convergind cu vechia linie H.
Un exemplu mai caracteristic aplicat acestei metode va f i dat aici dup5 un exemplu
numeric lucrat de P. Ross1. Se consider5 o albie dreptunghiulari cu lltimea constant5 de 40 m
care transporta un debit de 550 m3/s; panta fundului i = 0,00167. Pragul de fund se fntinde
pe 40 m, tniiltimea lui fiind, pe 20 m din mijloc, de 0,425 m (fig. 20-12).
AdPncimea critica
-- 0,00167.
6 13
Energia minim5
Fig. 20-12 Curgerea permanenta peste un prag de fund (in regim rapid)
Calculul suprafetei libere se va face pornind din acest punct spre amonte $i tot din
acest punct - care joaca rol de punct de control - spre aval. Acest calcul se face din aproape
in aproape, cu formula generala a curbelor de stavilire:
Linia energetici se obtine adiugind cotelor de r~ivel ale suprafetei libere termenul cinetic,
in care s-a luat a = I . Calculul conduce la o linie de nivel care urci spre amonte intersectind
linia N normala, in punctul F, ~i treclnd apoi deasupra liniei normale. Din acela$ profil F,
linia energetici final2 are o pant5 mai mici decit aceea initiali, deoarecc vitezele stnt mai
mici in sectiune ~i cele doui linii (noug $i veche) converg.
Din .punctul F spre aval. linia energetici noui are o p a n t i mai mare ca cea veche,
mai ales in aval de trecerea prin adincimea critici, in zona regimului rapid, cele dou5 linii
intersectindu-se in profilul G, d u p i care, rniqcarea in regim rapid nernaifiind posibili,
s e produce saltul hidraulic. Calculul punctului G se face in modul urm2tor.
'In profilul C, la h = h,, = 2,681 m, corespunde H = 4,022 m, misurat deasupra
0,425 =
pragului, deci cota deasupra fundului a liniei energetice in profilul C este 4,022
= 4,447 rn, adici cu 4,447 - 4,250 = 0,197 m deasupra liniei H inifiale. Calculind cu
formula (20-25) gasim in profilul d (x = 70 m) adfncimea h = 2,00 m, 5
2 = 80 m2, x =
550
V2
= 44 m,
V = - = 6,88 m/s, - = 2,413 m $i H == 2,000 + 2,413 = 3,413 m, deci
80
2g
cu 4,413 - 4,250 = 0,163 m deasupra vechii linii H. i n aval de profilul D, calcullm cu cit
pierderea de sarcini unitari pfiin freciri este mai mare decit in miscarea uniform2 $i deducem
distanta de la D dupa care se intersecteazi cele douB linii H :
a,
= 82 ma, X , = 44,10,
R,
550
82
din
formula Ganguillet-Kutter :
deci :
J : = - -
V:
6,72
C ~ R , 54, l2 1,86
= 0,0083;
x =
0,163
0,00830
- 0,00167
= 24,5 m.
De fapt, trebuie s i se tin2 seama $i de pierderea de sarcini prin salt, care este aici un salt
Indepirtat, $i s i se calculeze adincimea conjugati a adtncimii h, = 3,43 In aval.
< = 0 ~i
615
a = 1,
+g
h2
yB1 21aB,h,V;
1 (B,
B2) h;
sau
Fr,
P?(1 -q2)
1 ( 1 - .q2)
a = 1,
0,
617
este rapid (h, < h,,), nivelul se urci Fn dreptul pilei pentru a reveni d u p i
pili la nivelul h,. T o t u ~ i imediat
,
in amonte de pila, in cazul curentului lent,
nivelul se umfli putin peste h,, pentru a acoperi pierderile de sarcini datorite,
pe de o parte, miscirii intr-o albie ingustati pe distanta egali cu lungimea
pilelor ~ i pe
, de a l t i parte, turbuleqfei mirite la capul amonte, dar mai cu
seami in zona ce urmeazi capatului aval a1 pilei. Cresterea nivelului este
notati cu Ah, f a t i de nivelul normal din aval.
lent
Fig. 20-14. Curgerea permanent2 fntr-o albie tngustatri prin pile de pod.
<
<
-i,
f.13
f:I,O
-0>
n
v2 - 0,13
+ 0,21 2
0,97
(20-38)
2gho
~ i in
, acest caz, daci
0,30
Fig. 20-15. Coeficientul C
de suprainiiltare a apei
in amonte de pod
1: = 21,2 -
ia valoarea:
vi - 6,6.
+ 33 2gh0
(20-39)
fncercirile pe model ale curentilor sub poduri se fac, prin analogie cu incerva = idem.
carile navelor, aplicind criteriul de similitudine Fr = ~1
-
Data fiind lungimea mici de parcurs, pierderile de sarcini datorite viscozititii sint relativ mici si majoritatea pierderilor sint locale, de tip Borda,
deci proportionale cu pitratul vitezei.
Mai este de remarcat c5 de ambele pirti ale pilei, in zonele depresionare,
se formeazi virtejuri cu axa verticali, care afuiazi intens prin sugere, de aceea
trebuie s i se Iirgeasci fundatia, chiar dac5 nu este necesar din punct de vedere,
static. De asemenea, in spatele pilei se formeazi zona turbionari de ap5 moarti
care are influenti majori asupra suprafniltirii Ah, formele de p i l i fuzelati
fiind cele mai favorabile.
c) Aplicatie la grltare. Un fenomen analog cu acela de la pilele podului
se produce la gritarele de retinere a flotantelor, la gritarele de l i n i ~ t i r eetc,
la care distanta de parcurs este mult mai scurti, astfel c i pierderea de sarcini
are un caracter numai local si se exprimi printr-o formula de tipul:
619
i n care s este grosimea unei bare; b - lumina lntre bare; a - Fnclinarea barei
f a t i de orizontali, iar p - un coeficient cvasiconstant (fig. 20-16). Confruntfnd diverse formule anterioare propuse cu misuririle ficute la sase instalatii diferite, s-a ajuns la recomandarea formulei * urmitoare:
A h = 1 , 5 3sznaa
+ I / z . xb , 2g
valabili pentru bare de sectiune circulari sau dreptunghiularg, cu muchiile rotunjite. Daci muchiile barelor
sInt vii, se vor majora valorile ,lui Ah cu circa 35%.
d) Aplicatie la m~sur5torul de debite cu salt. Pentru Fig. 20-16. Suprao ingustare a sectiunii unui canal se obtin deniveliri iniltarea apei In
care, introduse In calcul, permit determinarea debi tului ca amonte de gritare
~i venturimetrele intercalate pe o conducti sub presiune.
Mi~carea Intr-un ,,canal Venturi" este insi mult mai complicati decit
aceea dintr-un venturimetru pe conducti. fntr-adevir, se c a u t i ca printr-o
ingustare a canalului, o m i ~ c a r elenti s i treaci & regim torential si apoi,
prin revenire la Iirgimea normali, s i se produci in aval un salt perfect
(nefnecat).
Se poate dovedi c i daci acest dispozitiv functioneazii Fn conditiile descrise, nivelurile amonte nu mai depind de nivelurile aval, ci numai de agfn-
cimea critici, iar aceasta de debit. Deci prin misurarea numai a lui h, in
amonte, se obtine debitul Q. h t r - a d e v i r , daci se .'neglijeazi Pn primi aproximatie pierderea de sarcini H,-H,, se poate scrie (fig. 20-17) :
620
-- ---Hidraulica
-
agadar, existi o relatic univoci intre debitul Q ~i iniltimea h,, iar debitulnumit teoretic - va putea fi obtinut pentru B,, B , ~i u date. Debitul rqal,
dupi cum s-a constatat din experiente, este cu circa 3% inferior debiiului
teoretic astfel calcula t .
S-a constatat c i formula lui Q se poate scrie ca pentru un deversor neinecat:
62 1
622
Hidraulica
Capitolul X X I
Racordarea biefuritor
,624
Hidraulica
In toate cazurile de misc5ri numai rapide, racordarile se fac de la punctul 0 de rupere a pantei spre aval, prin curbe de st5vilire a unor misciri gram i ~ c i r i iuniforme (fig. 21-1, d,
dual-variate, asimptote la infinit cu nivelul
..
e, f,g).
La racordarile unei m i ~ c 5 r irapide-amonte cu o m i ~ c a r elent5 aval se
iormeaz5 intotdeauna sal tul hidraul ic. Localizarea acestui fenomen se face
1,
lcr
cu satisfacerea relatiei intre adincimile conjugate. Astfel, in cazul din figura 21-2, a, cind h:', adincimea conjugati a lui h, r hi, este mai mare decft
adfncimea in miscare uniform5 a biefului aval h,, trebuie s i se consume in
prealabil o parte din energia curentului prin frecare pe portiunea O'A', pentru
ca s5 se realizeze fn A o adincime h: egalP cu adfncimea conjugatl a
lui h, (aval). Pozitia lui A se va determina prin intersectia curbei
Racordarea bSefurilor
625
.
\-'--\.
'
(b)
h, h, / a v a l )
Saltul fiind in acest caz localizat la oarecare ciistanta in aval de accidentul din albie (in acest punct 0, de rupere a pantei fundului) se cheami ,,salt
fndepirtat ".
dfl
Fig. 21-3. Racordarea pinzelor afluente cu bieful aval
627
Racordarea biefurilor
b
Conditiile scurgerii
I.
Coeficient
Racordarea sectiunii contractate - unde mi~careaeste in regim rapid du bieful aval se face intocmai ca pentru ruperea de p a n t i a canalelor
(paragr. 21-2), daca' radierul in aval de obstacol este un plan mai mult sau
mai putin inclinat.
i n general, insi, de acest radier se leagi unele constructii speciale, menite
a inlesni disiparea energiei curentului pe o distanti cit mai mici.
In paragr. 21-4 pin5 la 21-6 se trateazi principalele cazuri fntilnite
in practici ~i care pot fi privite ca aplicatii tehnice ale saltului hidraulic.
"V+
h =
h:.
3 (V, - V,) .
I?
629
Racordarea biefurilor
q
in care o
=, coeficient
de inecare
mh, aV2g.h2,
=f
*')
Se adaugi $i conditia
geometric5 :
+ h, = h, $ Az.
(21-7')
630
Hidraulica
Daci ne aflim in cazul unui disipator existent de tipul b), pe care saltul
se formeazi abia in aval de prag, va trebui s i se construiasci in aval de prag
o risbermi de protecfie sau un a1 doilea disipator. Lungimea saltului se va
lua 1, = 3 h:'.
c) Disipator cu bazin $i prag (fig. 21-6). Se recomandi procedeul de calcul
urmitor :
1) Fie h: adincimea conjugati a lui ha = h',', calculati cu ecuafia cunoscut; a saltului simplu.
2) Energia total2 specifici in amonte de h: este:
3) Sarcina pe prag:
rezultatg din formula deversorului, tinfnd seama ~i de posibilitatea unui eventual cac de deversor fnecat aval.
4) Inilfimea pragului: p = E: - H,.
Se va lua p ceva mai mic decft rezulti din aceasti formuli, pentru ca
pragul-dpversor s i fie inecat.
5) Inilfimea h se calculeazi din relafia:
63 1
Racordarea biefurilor
Fig. 21-7. Racordarea cu bieiul aval a lamei la deversorul cu paramentul aval te$it $i sectiunea contractat5 la fund.
ld suprafats; 6) tnecat.
'
632
H&iraJica
- (V, -
v3 = PI - p,
- (V,
L?
V,)
;;
I '
63 3
Racordarea biefurilor
Vz,
=2 m b , ~ ~ / ~
< = 0,7
v%
= 29,8
- 30 m3/s.
iQ3 .=
2,
3
- pbv2g ( ~ ~ ~ H,~!?)
~ ~ : ,1 '
634
- --
Hidraulica
- --
rl,
Dat fiind c5 prin ciocnirea lamelor se disipeazi 5-10% din energie inainte de Pntrunirea lamelor, grosimea lamei va fi ceva mai mare (1,40 m).
Debitul specific 9 il vom calcula f n s i pentru sectiunea imediat din aval de pila barajului,
cu b = 2 X 9
+ 4 = 22 m,
,,An
adici 9
JUU
nn = 13,65 m3/s.
h, = 4,74 m.
Fundul bazinului este la cota - 2,00, deci ar mai riimine un rest de energie de disipat (corespunzfnd la 0,24 m) necesarg chiar la procesul de deversare peste prag.
Pragul terminal a1 bazinului s-a prevgzut la cota -0,5, astfel c i adincimea propriuzis5 este de 1,50 m. Pentru disiparea $i a restului de energie, s-a previzut o risbermi de
tip uvor Tn aval de baraj.
Lungimea saltului
1,
=4
(h, - h,)
635
encordarea biefurilor
i:
Conditiile precedente se exprimi prin relatii identice cu: (21-4), (21-5), (21-6)
V, $i
V, h, = V2h,.
Daci insi pragul deversor este perfect, se elimini necunoscuta Az $i ecuatia
+i (21-7), Tn cazul cPnd deversorul peste prag este inecat aval. Vitezele
(21-6), jar fn locul ecuatiei (21-7) se scrie ecuatia deversorului cu prag lat
[formula (17-33)J
Daci pragul nu este suficient de lat, se foloseste formula deversorului
cu profil' practic.
Lungimea treptei 1 este:
1 = lb
l,,
Pn care l h este bgtaia vinei, iar 1, lungimea saltului care se poate lua egalii
cu 3 h:'.
Pentru. sim~lificareacalculului si a executiei lucririi se va cguta sii se
constituie cascaha dintr-un n u m i i dk n trepte' de ingltimi egale, iniltimea
unei trepte fiind denivelarea totalii z frnpgrtiti la n. Determinarea numirului
de trepte n se face prin calcule comparative de cost.
-.
I ( = 11
Pe baza a numeroase experiente efectuate in U.R.S.S., s-au stabilit formule empirice (E. Zamarin), corespunzfnd principalelor tipuri de rugozitate artificiali, care dau pe I( in functie de citiva parametri Astfel, pentru
rugozitatea fundului se consideri parametrii:
637
Racordarea btefurilor
,
-
Tabela 21-2
I
2
Domeniul de
valabilitate a1
formulei
Pentru panta i = 1 5 %
Formula
l 000 K =
T2tl
rugozitate
a)'Redane 8i crenele
116,l-6,la-1,2p
85, 5 - 3,9 a - 0,8 p
47,5-1,2 a+0,1 P (redane
cu muchii ascutite)
50,5-3,3 a+0,2 p
(redane rotunji te)
54,5-2,l a+0,33 P.
redane scurte alternate
52-5,l a-0, 8P.
(dinti alternati Sn gah)
12>,a>,5
{'
Factor de corectie K i / K
pentru pantele:
4%
7%
10%
15%
20%
1,O
1,0
1,O
l,O
8>/a>/3
0,9
1,0
1,1
1,0
0,9
8>/a>,3
0,9
1,O
1,l
1,06
0,9
5>,a>,2
A = 4a
1,O
1,O
1,0
1,0
1,0
1.0
1,0
1,0
1,0
1,0
:5i$1'5
i'n cazul unor trepte pe fund, conform figurii 21-12 se folosesc formule16
empirice:
pentru tipul 5
1000 K
+ 10
rp - 0,67
a ;
(21-13)
+ vp - 1,33 a .
Tipul 5
Tipul 6
flz=-,
h
bc
s=
-,
bc
Pn care h ~i b sint adfncimea apei ,si l5timea jgheabului, iar 6, - litimea intre
nervuri .
Se aplic6 formulele (21-14)
ooo
C,V&
+ C,
(S
- I),
(21-14)
l A
Tabela 2 1-3
Domeniul de valabilitate
'
Racordarea biafurilor
639
Racordarea -biefului superior cu cel inferior se face in modul urmitor (fig. 21-13). In bieful superior, viteza fn amonte de profilul I este aceea
obignuit2 fntr-un canal (de exemplu, 1,8 m/s, fn regim lent). Se accele-
La trecerea unui curent cu nivel liber printr-un tub, se c a u t i a se realiza miscarea aproape de adfncimea critici spre a se obtine debitul maxim, deci sectiunea minimi de tub pentru o denivelare d a t i Pntre biefuri.
Problema se pune la calculele podetelor, la trecerea pe sub diguri qi, mai rar,
la devierea t r a s e u l ~unui
i ~ riu, Pn subteran. Problema esje tratatii pe larg fn
,,Indreptarul pentru hidrotehnici."' Din lips2
de spatiu, vom da,
I
pentruorientare,numai
urmitorul
Exemplu: Pentru
obtinerea terenului necesar uzinei hidroelectrice Sadul V, a trebuit
s i se devieze R. Sadul
printr-o galerie dimensionati la,debitul catastrofal de 0=270 m31s.
de un canal de legit u r i cu albia canaliz a t i a rfului Pn amonte ( s e c t i u n e a I )
(fig. 21-14).
S i se determine
denivelarea
necesari a
Fig. 21-14. Racordarea biefurilor prin galerie de trecere
cu nivel liber.
fundului fntre sectiunile I si I I pentru
a se asigura scurgerea cu nivel liber a debitului Q, la adlncimea critici.
Aceasti adPncime se obtine din sectiunea u d a t i cdrespunzitoare care sii
satisfaci relatia:
64 I
Racordarea biefurilor
&PC,
II 7 8=
-I- ----- 6,62 4- 1,l -= 10,03 m.
2g
19,62
i n sectiunea 1-1 are loc trecerea de la scurgerea lenti din canalul amonte
la cea rapidi pe racordul cu panti mare, deci se formeazii adincimea critici
corespunzi toare :
Capitolul XXII
643
do
- dtdx,
dt
-dq dxdt.
dx
+3
dxdt
dx
=0
sau
b) Ecuatia dinamici. Pentru un curent de secfiune finiti, in miscare nepermanenti, se poate scrie ecuatia lui Bernoulli, pe axa curentului:
Tn care V este viteza medie, iar dh, este pierderea de sarcina pe lungimea dx.
Aceasti ecuafie se poate transforma, tinfnd seama c i : u 4 1 ,
0--
- 24.ddx (
--J,,
dhr
v2
d x - C2R
645
ca egal5 cu - J .
Pe de alta parte, din figura 22-3, rezulti c i J
dx
dh
dx
i - -,
deci ecuatia
*'
646
Hidraulica
S i transformiim
si
drl
ghiulari, cu simplificiirile admise si neglijfnd pe i in raport cu -:
dx
f (x-4,
(22-1 1 )
647
p
~
f(x-ct)
f [X
+ Ax-c
(t
+ At)].
De unde rezulti:
ax
A[
u (w0
* B.
+ by)
646
Hidraulica
sau, neglijind termenul in -q2,care este relativ mic, se obtine expresia vitezei
de propagare a undei in a p i in repaus:
V o f c,.
=3
b
(22- 16)
adincimea initiali medie
649
2hAa
se formeazii unda solifarii care este unicii, fiirii ondulatii. Aceastii undii i ~ i
piistreaza forma pe mari distante [ l l ] .
d) lntre viteza medie V in secfiunea curentului si c se obtine, din ecuatia
de continuitate, relatia:
Q - Qo = cB'q.
(22-23)
* La tratarea acestei probleme s-a folosit metoda $i notatia lui M. D. Certousov (33)
Astfel, simbolul v Pnseamni totodati nivelul suprafetei $i cota lui geodezic;.
651
v0
vo
vo
AQ
coB6qo;
Calculul' ,lui
! i v necesjti cunoa~terealui q, definit prin relatia ~ L = V L (fig. 22-6). In acest scop, se ia mai intii q, arbi trar, ins5 < qO.
Se determini sectiunile transversale ale undei, So ~i S, in profilurile
alese si se calculeazi volumul prismei de a p i acumulati peste nivelul initial
a1 curentului :
- (vo+ AH)
I
L(s,
3
.
= -
+ S, + V w L ).
(22-26)
At, timpul in care s-a acumulat volumul W, este egal cu timpul parcurs
de undi, de la centrali la prizi si inapoi, adici:
At
=
(co
+ c,)/2
--Y,
1
'
10
max
---Po_--
--
652
Hidraulica
--
~i se verifici daci qL gasit din aceasti formuli este apropiat de valoarea aleass
arbitrar la inceputul calculului.
Pentru calcule aproximative se poate lua :
(22-32)
In figura 22-7 simbolurile precedente reprezinta:
Vo - cota nivelului .
initial a1 apei Pn secfiunea
de Iingi uzini;
'17:' - cota nivelului
apei in sectiunea de IfngZ
uzin5 calculati cu formula
Vy = Vo-a; (22-33)
c,
iar
CL
- in
parantezi.
653
(22-33
corespunzind debitului specific:
q '=. L v g h " z .
(22-38)
27
Vgh,
Vgx
1917.
Un debit de acela~iordin de mirime a fost de fapt observat pe valea riului Rulir, in urma distrugerii unui baraj prin bornbardarea efectuati de for.
tele arrnate aliate in rizboiul contra Germaniei hitleriste.
Cele precedente dovedesc ce mare pericol reprezinti ruperea unui baraj
pentru riveranii din aval de baraj si necesitatea de a se face proiectarea si
executarea unei astfel de lucriri, cu deosebiti atentie.
Ob.wrvafie. Aceea~iform2 ca unda de inundatie (fig. 22-8) o ia suprafata
de separatie intre doi curenti de densititi diferite curgind in albie, cel cu
densitate mai mare urrnind pe cel cu densitate mai rnici si patrunzind ca o
p a n i pe sub acesta. Viteza frontului la baza undei este proportional2 cu
fn care g' este diferenta de dellsitate, fnsi scade cu timpul, din cauza creqterii
fortelor de frecare la suprafata de separatie.
Vg'h.
Valurile sfnt forrne pe care le ia suprafata apei sub actiunea diferitelor forte, care irnprifni particulelor lichide m i ~ c i r ioscilatorii predominant
verticale, f i r i a exista un transport de debit in anumite directii. Frin
aceasta valurile se deosebesc de undele cilitoare & canale gi rfuri, la care
existi o rnigcare de translatie a maselor.
Valurile sfnt provocate de irnpulsuri de presiune datorite i n special vintului, dar gi migcirii vapoarelor, cutremurelor de pimint etc. Irnpulsurile de
presiune rnodifici pozitia orizontali a suprafefei apei, apoi actioneazi alte
forte care determini forma valului si vitezele particulelor. Principals forti
este gravi tatia, care produce valurile o b i ~ n ute,
i gravi tationale ; tensiunea superficiali produce valuri mici, incretituri la suprafata apei, numite valuri de
capilaritate. Fortele de frecare influenteazi mivarea yalurilor ~iproduc extinctiunea lor (amortizarea lor totali). Mareele sfnt datorate fortelor de atracfie
655
ale lunii ~i soarelui. In sfirsit, sint valuri produse prin miscarea unui corp
solid in interiorul lichidului.
Numai dac5 viteza vfntului intrece 0,5 m/s incep s5 se formeze incretituri pe suprafata apei si numai la viteze de peste 1 m/s se formeaz5 valuri
care cresc cu durata vfntului, cu adincimea mirii si cu intinderea suprafefei
de ap5. Dup5 incetarea vintului, valurile continu5 miscarea, ins5 ele iau forme
regulate ce pot fi caracterizate geometric prin iniltimea valului din creast5
pin5 in adincime ~i prin lungimea de und5 A care este distanta dintre dou5
creste vecine. Aceasti stare a m5rii acoperit5 de valuri, dup5 incetarea
vfntului, se n u m e ~ t e,,hul5". Timpul T necesar ca valul s5 parcurgi lungimea A este perioada de oscilatie, egal5 cu durata in care o particuli a parcurs
un ciclu pe traiectoria sa orbitali.
Valurile se formeaz5 fn cea mai mare parte la suprafati, pe cind undele
antrcneazi lichidul in miscare pin5 la fundul albiei.
In teoria valurilor, lichidul se consider5 perfect, incompresibil si omogen.
Studiile ce s-au ficut asupra valurilor de tot felul sfnt foarte numeroase
si fntinse si la ele au contribuit unii dintre cei mai de seam5 matematicieni
si fizicieni.
Expunerea unei , teorii a valurilor" in cadrul acestei lucriri limitale nu
este posibili; de aceea vom da numai o introducere informativa si citeva
din rezul tatele care intereseaz5 ingineria de construct i i . Pentru o tratare
mai dezvol t a t i a acestor chestiuni, a se consulta lucr5rile [ I ] , [ 3 ] [4]
, si [41].
22.3.2. Valuri p l a ~ eciiliitoare
P
Se consider5 axa Ox la nivelul suprafetei apei in repaus si axa Oy verticali, sensul pozitiv fn jos. Se consider5 mi~careaplan5 ~i deoarece miscarea
porneste din repaus ~i este supusi numai unor forte-conservative, trebuie s5
fie nerotationali, conform teoremei lui Thomson. In consecinti, existi un
potential de viteze cp care fndepline~teconditia:
i= Y cos ( K x
d),
(22-41 )
cle unde:
Ae
KY
+ Be-
KY,
deci
7'
cp =
u z x- =
21
-=
d~ -dx
-KCch
/((h-
y) sin ( K x -
ot);
d?
= -/(
(Kx,
at);
- of).
adici traiectoria particulei este o elipsi In planul vertical, a cirei ax5 mici
2K
{verticali) = - C sh K (h - y,) se anuleazii la fund, cind y1 = h. Se mai
W
Migciiri variabile cu timpul ale lichbdelor cu suprafpfa libera': unde $i ualurl' 657
doui axe sfnt aproape egale $i elipsa este apropiatli de un cerc. In figura 22-9
se r e ~ r e z i n t io schemi a orbitelor ce urmeazg particulele la diferite fnilfimi
cuprhse irrtre suprafati $i Tr la i
fund. Liniile de curent
A
I
= const sfnt reprezentate
in aceeagi figuri.
Pentru d e t e r m i n a r e a
forrnei suprafetei ondulate,
scriem ecuaf ia lui BernoulliLagrange pentru regim nepermanent, cind existi un
potential de viteze:
,-.
V2
-P + + 1+
d?
=
f(t''
ty
3
, ci
dt
termenul
2
kste
2
ne-
+-d?d t
P
--gy
P
0.
(22-45)
Pentru un punct la suprafata apei, la fniltimea u) deasupra nivelului static, y = -u) ~i p = P , ~= 0, $i, deoarece oscilatiile 7 stnt rnici f a t i de h,
ch K (h - y) sin (Kx - a t ) .
(22-47)
=O
I / ~K t h K h .
(22-48)
0 ~i puntnd:
2x
cu -
Kx-wt=
X"
K x+-At
1%
- - w ( t - - + At).
2xh
A
2'K
27th
,
dec i
c
vg.
(22-53)
27th
A
---
1,
dec i
659
+ wt),
+ q2 = 2 A , sin Y x cos w t .
(22-55)
T=l/2rrh*
(22-57)
Din formula (22-58) se poate deduce care este celeritatea minimi, luind
ca variabili lungimea h $i anultnd derivata. Se obtine:
Pentru
1 gf.sa
P=---981 cm4
api
pg= y = I gf/cm3,
1,74 crn ~i c,;, = 23,4 crn/s.
- 0,001, deci A,
sf
valun'
661
= A, sin ( K x - a t )
(22-63)
+T +
(
A, sin Y
Y' x - w
w'
t ) cos K
-K'
w - w'
[
T
x
-t )
2
--
variind Intre zero ~i 2 A,. Lungimea de u n d i a grupului se afl5 c5utind punctele urrde amplitudinea se anuleazi. Se g5seste:
2x
Y - Y'
- wr t L z x ,
2x
T=-
0 -
c*=
wr
-,-.1
w-w'
K-K'
d(cK),
dY
*-
) =,
(22-53')
dY
adici
C*
C.
662
Hidraulica
--- .
= 2xc2
g
663
2ny
--
\ A fiind lungirnea de u n d i :
iar celeritatea de
1802.
2x
siu. CTnd punctul care descrie curba este situat chiar pe circumferintg, trohoida
este o cicloidi (fig. 22-13).
Y
h
cos 2x
xh
i)+Tcos
+-3x2h2
cos 6x: (
2x2
4x
$).
(22-64)
MtpYiri variabile cu timpul ale lichidelor cu suprafafa liberci: unde $i ualuri. 665
Aceasti expresie va permite, in practici, s i se evalueze energia valurilor - i n vederea utilizirii ei - prin motoare hidraulice, inmagazinare etc.
De asemenea, va permite s i se evalueze presiunile pe constructiile in a p i ,
sub izbirea valurilor. D a t i fiind legea exponential2 de repartitie a vitezei :
presiunile scad repede atit deasupra cit gi sub acest nivel (fig. 22-14, a). Dar si
din cauza reflectirii undei se produc presiuni aditionale (fig. 22-14, b). Din
cauza diversititii cazurilor nu se poate pune bazi, Pn practici, numai pe un
calcul teoretic; de aceea s-au elaborat formule semiempirice care dau diagrama presiunilor suplimentare datorite valurilor atit deasupra nivelului
666
Hidraulica
-
suprafetei apei linigtite cft si in adincime. Aceste presiuni se adaugi la presiune? hidrostatici. Aceste chestiuni sfnt trata te mai dezvol ta t in lucrarea [41].
In afar5 de acestea, mai sfnt fnci multe fenomene de migcare a valurilor
care intereseazi pe inginer. Astfel, fniltimea la care se ridici un val spart;
efectele suprapunerii
a doui hule egale ~i
de sens contrar (clapotis), in care caz scobitura valului este indoitul aceluia din cazul unei hule simple;
efectul reflectirii la
t i r m a unei hule de
directie oblici f a t i de
t i r m , cind se creeazi
u n , curent paralel cu
Fig. 22-14. Presiunea valurilor p;e dig.
tirmul etc. Explicarea
~ t i i n t i f i c i a acestor
fenomene iese ins2 din cadrul lucririi de fat5. Mentionim numai citeva date
cu privire la caracterist icile valurilor observate fn naturi *.
Marea
inglfrnea
14,O
12,O
10,O
Valul
lungime
h
233
214
129
pe~ioad
T
16,5
11,7
9,1
Celeritatea
c = h/T
14,l
18,3
14,2
22.3.8. Maree
P e aproape toate coastele miirilor nivelul apei are oscilatii periodice semidiurne (12 h 25 m) in care se produce fluxul (urcarea nivelului) s i refluxul
(scoborirea nivelului). Este demonstrat cii acest fenomen este cauzat de atractia soarelui ~i mai ales a lunii. Prin aceste variafii de nivel se produc curenti,
fluxul avind o durati mai mici decit refluxul. Cfnd se produce fluxul, adfncimea creste ~i pe m5suri ce c r e ~ t eadincimea, conform formulei (22-53), c r e ~ t e
~i celeritatea cu care Pnainteazi fluxul. Dacii fluxul pitrunde fn albia unui
riu care se ingusteazi spre amonte, unda mareei poate deveni de amplitudine
foarte mare, sub forma unui perete de a p i aproape vertical care inainteazii
in susul riului (mascaret).
captirii ei pentru
Energia mareelor a fost studiats i n ultimii ani in vederea
punerea in migcare a unor agregate hidroelectrice. In unele tAri, In cfteva
regiuni ale coastelor oceanului sint conditii Javorabile pentru producerea de
cantititi mari de energie (Franta, Anglia). In Republics Populari Romin2
mareele fiind aproape neobservabile, problema utiliziri i lor nu se pune.
* Dupi D. D. Gaillard, citat de J. Koieny 1191.
Capitolul XXIII
1
11'26.
s .3
E
5)
"
aeroplane, aeronave.
6) Mivcarea proiectilelor.
Primele doui categorii de probleme vor f i tratate in paragrafele urmitoare; celelalte apartin domeniului ingineriei mecanice, respectiv aerodinamicii, ~i nu sfnt cuprinse in planul lucririi de fati.
de frecare ~i rezistentei de presiune*. Pe lingi aceste rezistente trebuie consider a t i si rezistentq aerului, care se produce prin miscarea in aer a p k t i i din
navi care nu se a f l i sub api.
Aceste rezistenfe nu pot f i determinate experimental in mod separat,
astfel incit s i se poati calcula precis cota-parte cu care contribuie fiecare
din ele la rezistenta totali.
Rezistenta de frecare se poate determina prin calcul, asimilind suprafata
udat5 a corpului cu o placii plan5 subtire intr-un curent paralel. Experientele
fiicute cu astfel de suprafete au condus la exprimarea rezistentei de frecare
printr-o formula de tipul general:.
Fn care 1 si b sint dimensiunile suprafetei irontale a placii si Cf- un coeficient care depinde de viscozitate-sau - mai exact - de numirul
66 9
poate f i separatii nici prin calcul, nici prin incerciri pe model de ,,rezistenta
de undi" si se consideri irnpreunii. F a t i de rezistenfa totali, rezistenta de
frecare reprezinti 60-70% si restul este rezistenta de undi, la viteze mici ale
vasului. Cu cresterea vitezei, cregte si importanta rezistentei de undi.
Cu privire la producerea de unde, prin deplasarea unei nave, a se vedea
capitolul X X I I .
Considerafiile care stau la baza modelirii rezistentei la inaintare a navelor
se pot rezuma la urmitoarele:
Fie L si 1 lungimile caracteristice ale navei gi modelului; R , respectiv r rezistentele totale ale navei qi modelului; R f , r - rezistentele de frecare;
R,, rm - rezistentele de u n d i i n care se cuprind ~i rezistentele de presiune
(sau de formi). Acestea din urmii sfnt supuse criteriului Froude:
deci
Similitudinea forfelor este respectati daci raportul rezistentelor in general este egal cu raportul fortelor de inertie:
Rezistentele pentru care este valabil acest criteriu fiind numai rezislentele
de presiune, adici diferenta R - Rf, relafia (23-4) se aplici numai la aceasti
diferenti, deci :
R - R f = (r-rf)a;.
(23-5)
Rezistentele de frecare Rt si rf se calculeazi eu formula empiricii a lui
Froude:
Rf = l,268yLOJ""5 !2 o V1-882a,
(23-6)
In care 0,este suprafata inmuiati a navei, iar a este un coeficient care se
ia i n functie de lungime, Fn m.
Model (eventual navi)
2,5
3,O
a 0,140 0,135
3,5
4,O
0,130 0,126
5,O
Navi
-6,O
0,120 0,115
20
0,093
30
50
75
100
150
200
'
670
Hidraulica
Fortele hidrodinamice
----
67 1
cansti in aparitia unor presiuni pozitive sau negative atit pe suprafetele direct
bitute de vint cit ~i pe acelea laterale sau care sint in locuri partial adiipostite.
Viteza vintului a atins rareori 50 m/s (misurati la anemometre mecanice),
i n s i viteza instantanee a putut lua gi valori mai rnari. Vintul puternic,'ca
orice migcare turbulenti, are o intensitate care oscileazi fari incetare in jurul
unor valori medii temporale, care ~i acestea.se mentin un timp limitat. Viteza
poate avea o directie dominanti, totugi se produc des schimbiiri de directie,
atit in plan orizontal cit gi pe verticali. Vintul ,este insotit de virtejuri de
diferite miirimi gi intensititi. Masuriri fiicute simultan cu anemometre mecanice gi termo-anemometre (fiiri inertie) au a r i t a t cii viteza instantanee ajunge
pfnii la de doui ori viteza anemometrici.
Viteza vintului cregte cu Pniltimea deasupra solului. Astfel, viteza maximi
observati la teren fiind 40 m/s, la iniiltimile atinse de baloane ia valoarea
70 m/s, iar la 10 000 m iniltime s-a misurat viteza maximi a norilor lumino~i
gisindu-se 250 m/s. In calcul, nu se va lua viteza maximum maximorurn
observata, cici vitezele extreme au o probabilitate foarte mici de a se produce.
De aceea se iau ca viteze de calcul vitezele imediat mai mici, adic5 de ordinul
a 40-50 m/s.
Vfntul variazi gi cu pozitia geograficii. Pe litoral vfntul este mai puternic;
de asemenea, pe marile iniltimi ale muntilor.
Observatiile ficute in Rominia au a r i t a t c i viteze de peste 27 m/s, misurate la anemometre, au fost foarte rare. Nu trebuie sii ne bazim ins5 pe aceste
observatii - care sint insuficiente -, ci trebuie considerate viteze mai mari
(la lqc deschis in jurul a 40 mls).
In ceea ce privegte densitatea aerului, aceasta variazi foarte putin, i n
conditiile de variatie a vitezei gi la altitudinile reliefului terestru, astfel c i
aerul poate ii considerat Pn fenomenele care intereseazi constructii le ca un
fluid de densitate constantg.
23.3.2. Problema aerodinamicii a actiunii vintului
Forta de presiune a vintului de viteza constanti V pe un corp avfnd
sectiunea dreaptii frontala Q este egali cu rezultanta R a fortelor de presiune elementare gi se scrie sub forma:
Presiunea p,
=-
v2
p - se
2
k
iniltirne) si de rugozitatea relativi a suprafetei . Aceasti variatie a lui C
1
Trebuie s i observirn ins6 c i aceasti egalitate nu este realizati in laboratoarele obi,snuite, deoarece nu se pot obtine fn laborator nurnerele Re care
intereseazi in naturii. Astfel, la coguri de fabric2 cu diametre de citiva metri
.corespund in naturi migciri avind Re > loe, iar pentru gazogene, Re > lo7,
pe cind Fn experientele de laborator s-au realizat cel rnult nurnere Re
lo6.
6 73
20
25
1
1
25
39
1
1
30
56
35
76
1
1
40
I00
1
1
45
127
50
156
'p,
< 60-kg/ma..
Constructiile se calculeazi la vint fie ca f n c i ~ e r iim~ermeabile.fie Dermeabile. i n icest din urmi caz, se admite c i se s'tabileSt'e in interibr o ;resiune medie Pntre presiunea ge o fati si depresiunea de pe fata opusi $i Pn
general aceasti medie este o depresiune de -0,2 p, pPni la -0,3 p,.
Caraeteristic pentru constructia Pn form2 de paralelipiped este c i numai
pe peretele Ir~nta~l'direct
bitut de vint se dezvolti presiuni pozitive, pe toti
ceilalti pereti $i pe acoperis numai presiuni negative (depresiuni).
Prescriptiile pot indica valori medii ale presiunilor pe fiecare dintre
peretii unei constructii bitute de vPnt precum gi pe acoperi~, daci acea
constructie are o formi geometric; regulati, simpli, cu muchii vii. Cifrele
sint date pe baza experientelor efectuate pfni la data publicirii prescriptiilor.
Pentru corpuri rotunde se dau numai valori indicative, insotite de numerele Re pentru care au fost ficute experientele.
Pentru forme neprevizute in prescriptii, se pot face cu succes experiente
pe modele numai daci constructiile au muchii vii. Pentru a se vedea cum se
distribuie presiunile datorite vfntului pe o casi inalti in forma unui paralelipiped, d i m ca exemplu rezultatele experientelor pe un model experimentat
de C. Nokkentved*. Se arat2 in figura 23-4 directia vintului ~i unghiu* Chr. Nokkentved, Wind pressure on Bulldings'by Irminger and Nokkentved, Copenbagen, 1930.
Cif&
~ n d i c i~ P E ~ / U ~ medh
I / P
pe /<f~/e
~especfive e x p m ~ t ein procente din /DO newfon~.
v2
fOOPT
P, = PPPS;URP t ~ t e r ~ o a r i
Pe ppestune ~ x t ~ r t o a r $
Fig. 23-4. Actiunea vtntului asupra unei constructii in formi de prisms.
patrat5 avfnd fn5ltimea = 2,5 latura bazei
675
H idraulica
-
~-
RII
RI Y (1 - T)',
Pn care Y = 1...1,2.
* 0 . Flachsbart, Winddruck aui voliwandige Bauwerke und Gitterfachwerke, Ziirich, 1932.
Capitolul XXIV
Pentru particulele sferice de acelaqi diarnetru, coeficientul de porozitate variazi fntre 0,259 ~i 0,476, in functie de pozitia sferelor care, tangente.
intre ele, lasi un minimum sau un maximum de goluri (centrele sferelor
forrneazi o retea de tetraedre, respectiv de cuburi).
Observirn c i la un rnediu monogranular coeficientul de porozitate nu
depinde de diametrul granulei ci nurnai de dispozitia ayzirii in spatiu a
elernentelor. Porozi tatea poate scidea foarte rnult printr-o granulornetrie
care realizeazi urnplerea golurilor dintre granulele rnari prin granule mici.
La material plurigranular, coef icientul de porozi tate depinde de granulele
rnici, de aceea diarnetrul efectiv d, este definit fn rnodul aritat. T o t u ~ iporozi,
tatea poate scidea la granulornetrie neuniforrni yi datoriti gradului de fndesare a pirnintului, astfel c i la materiale avind acelea~icurbe granulornetrice
se pot constata porozititi diferite. Astfel, la pirninturi naturale coeficientul
de porozitate este de 0,3-0,4, la nisipuri de 0,2-2 mm ; la argile de 0,40-0,55.
La terenuri stincoase, porozitatea rocii nefisurate si nealterate yoate fi nurnai
de cfteva procente.
d) Schema teoretici a fenornenului de filtratie. Mi~careaapei sublerane
se d e s f i ~ o a r intr-un
i
domeniu foarte cornplicat, alcituit din-canaliculele care
se forrneazi intre particulele de forma ~i dirnensiuni diferite. In aceste condifii,
studiul rni~cirii,folosind legile generale ale hidrornecanicii, nu este posibil.
Pentru evitarea acestei dificultriti ~i deoarece practic n u intereseazg valorile
vitezelor $i ale presiunilor in fiecare punct din interiorul porilor, ci intere. seazi valori rnedii, pe particulele mai mari de rnediu poros, rni~careareal6 din
interstitiile dintre particulele solide a fost inlocuitii cu o rni~careaparenti,
in spatiul fntreg udat de lichid (inclusiv plinurile), cu conditia ca debitul ce
trece printr-o sectiune s2 fie egal cu cel real. In felul acesta a fost introdusi nofiunea de vitezi de filtrafie, vitezi aparenti, egal5 cu viteza real2 inrnultiti
cu coeficientul de porozitate.
24.2. EEGEA DARCY
a) Formularea legii. Mi~careaapei subterane nu a putut f i studiat2 in
mod qtiintific decit d u p i ce Darcy a stabilit pe cale experimental5 legea
care f i poarti numele (1856). Pe un aparat alcituit dintr-un cilindru in care
se afli o probi de pirnfnt prin care circuli un curent de a p i fn regim perrnanent, Darcy a misurat debitul Q qi pierderea de sarcini Ah lntre doui
679
124-1)
0,75 m
+ 0,23
Re,,
Vd
v
'/d
------
Vd
6va ( I -m )
$;
--
v m 113
6;
2,
7
in care V esie viteza de filtratie, d - diametrul particulelor solide, m - coeficientul de porozitate, v - coeficientul de viscozitate cinematici, u - cpeficientul de formi, egal cu 1,3...1,4.
Acest ntlmir Reynolds, dupi ultimele cercetiri facu te de Schneebeli,
nu reprezinti trecerea de la miqcarea laminari la cea turbulenti, ci numai o
valoare limiti de la care inceteazi valabilitatea legii Darcy.
Dupi Schneebeli, limita legii Darcy o constituie Re,, = vd - 2...5,
iar trecerea in regim turbulent se face la Re = 60.
In zona de tranzitie, mi~careamai pistreazi caracterul general laminar,
dar din cauza importantei ~rescindea fortelor de inertie, pierderea desarcina
variazi dupi relatia:
Acest fenomen se explici in modul urmitw: o d a t i , c u cre~tereavitezei,
cresc ?i fortele de inertie tn toate zonele cu traseuri curbe ~i cu variatie a sec-
tiunii care, in cazul m i ~ c i r i iunui lichid prin mediu pores: sint foarte dese.
In aceste zl ne, mi~carealaminari, dar neuniformi, se desfa~oaricu pierderi
de sarcini care nu msi sint direct proportionale cu viteza. Turbulenta apare
mai tirziu, atunci cind vitezele crescute fac ca perturbatiile accidentale sa nu
se mai amortizese, ci s i se amplifice $i s i se transmiti in toati masa de lichid.
La conducte nu existi o zoni intermediara fntre ini~carealaminari si cea
turbulenta, deoarece Pn tuburi rectilinii, miscarea este uniformi ~i fortele de
inertie nu se fac simtite decit atunci cPnd, la viteze suficient de mari, mi~carea
devine turbulenti.
24.3. DETERMJNA REA COEFICIENTLILLII DE PERMEABILITATE K
Deoarece coeficientul de permkabilitate i n t r i ca un factor principal in
calculul vitezei ~i deci a1 debitului unui curent subteran, 'determinarea lui cit
mai exact2 este o conditie a b s d u t necesari pentru un calcul corect.
Coeficientul de permeabilitate depinde de o serie de factori, printre care:
mirimea particulelor solide, compozitia lor petrograiici, forma lor, viscozitatea apei (variabili cu .
temperatura) etc. Din cauza acestui numar mare
de parametri, determinarea valorii numerice a
coeficientului de permeabilitate pentru un anumit mediu poros este
foarte dificili.
Metodele u t i l i z a t e
.
.
..
sfnt:
mijsuriri directe pe
. .. . .'.
, teren, determinari In laborator $i folosirea unor
formule empirice. Dintre
toate, rezultatele cele mai
Fig. 24-3.
sigure le prezinti determinirile directe pe teren.
a) Mgsurgrile fgcute pe teren folosesc rezultatele pornp3rii Pntr-un put
experimental, respectiv debltul In regim permanent, precum si nivelurile de
a p i ce se realizeazi Pn doua puturi de observatie, la distantele r, $i r, f a t i
de .grimul put (fig. 24-3).
Pe baza formulei debitului dat de un put (urmeaza la paragr.24-5), coeiicientul de permeabilitate:
Qln
rl
X ( Z ~ 2;)
(24-3)
Fgcfndu-se pompiri cu rnai multe debite, se ia valvarea medie a coeficientului de permeabilitate. "
68 I
A d:.
(24-4)
X 9
< de<3
mm ~i
de
< 5,
in care A este un coeficient ce depinde $e unitatile folosite pentru coeficientul de permeabilitate ~i care pentru 1 m/zi este A = 1 ;
C - coeficient care reprezinti gradul de ,,murdirirea a nisipului
1 000 ... 700,
prin prezenta argilei; pentru nisip curat C
pentru nisip cu argili, C = 700. ..500;
de - diametrul efectiv, En m m ;
s
- corectia de temperaturi: 7 -- 0,70 4- 0,03 9 (8 = temperatura, in "C).
Pentru 9 = 10C si C = 860, k [cmls] = d: [mm].
Formula Koieny este
- corectia
de temperatura dup5
Tabela 24-1
Hidraulica
Koieny, d i
k = 0,5....1,O cm/s
k = 0,l ....0,3 cm/s
k = 0,01 ...0,02 cm/s
loess
khm
argili
Pentru calcule mai exacte, coeficientul k trebuie determinat prin experiente numeroase, pe teren $i i n laborator.
dW-
dt
I dp
Z --P dz
+ R,,
68'3
fn care u, v si w
sint componentele vi tezei aparente;
- cornponentele forfei masice unitare ;
x , y,
- componentele fortei de frecare pe unitatea de masii.
R,, R,, R,
Considerfnd cii fortele masice sfnt numai fortele de greut a t e x = 0, Y = 0, Z = - g + i
introducfnd sarcina :
h =z
+2
(24-6)
dh
ax
+ R,;
dv -- -g-
ah
+ Ry;
dt
dt
a~
(24-5 a)
4
Fig. 24-4.
Pentru miscarea permanentii a apei subterane se poate presupune c i fortele de inertie sfnt neglijabile Pn raport cu fortele de greutate si cele de fre-
du
dt
dv
dt
dw
dt
care, deci - = - = - = 0.
Forta de frecare rezulti din egalarea lucrului mecanic a1 fortei de frecare
pe unitatea de greutate, pe o lungime elementar6 ds, cu pierderea de sarcini
elementari dh.
- - ds = dh,
g
deci
dz
684
--
Hidraulica -.
--
-.
du2
dzf
dx2
du2
dz2
Presupunind un curent de a p i subterani gradual-variat pe un pat impermeabil de pant2 i, avind panta energetic6 variabili J (fig. 24-5), intre panta
energetic6 si panta fundului se s t a b i l e ~ t eurmitoarea relatie.
J = - dH
- =
ds
Dac5 rniscarea
are loc
- dhds.
in lirnitele legii
n.
no
=-
->o,
ds
dh
pentru h + oo -+
ds
curba a).
In zona h
- N,
< h,,
__----orizontalt?
< Q",
1 < 1,
dh
< 0.
ds
Pentru h = 0,
ds
tangenta
Fig. 24-6. Formele suprafetei libere a curentului suhla curb5 este normal5 pe
teran pentru p a n t i coboritoare (i 3 0).
axa s (fig. 24-6, curba 6 ) .
In a c e l a ~ imod, pentru cazurile i = 0 ~i v < 0, se obtin curbele din figurile 24-7 si 24-8.
Solutia ecuatiei diferentiale a m i ~ c i r i igradual-variate rezulti din integrarea ecuatiei (24-lo), in ipoteza c i R = bh, iar Q, = bh,, deci
.
-
oo, deci
dh
Pn care q --
h
ho
q
sau
-kh
0, se obtine debitul
dh
ds
686
Hidraulica
+pd(uH) d x d y d t + p v d x H d t ax
dH
d y d x d t ) + p r d x d y d t = pm - d x d y d t
at
pudyHdt - (pudyHdt
-(pvdxHdt+
p-dy
687
sau: variatia dintre masa de lichid ce intra in timpul dt prin fetele Hdy ~i
M x gi eea care iese prin fetele opuse lor, plus masa de a p i infiltrati pe la
suprafati, este egali cu cre~tereamasei care s-a produs in timpul dt prin ridicarea suprafetei libere.
FIcfnd reducerile gi simplificirile necesare se ajunge la ecuatia:
si
sau
;(
aa
axa
ha)
+ b ($h')
dya
-m-
ah
dt
0.
gi cind lipse~tealimentarea in
In cazul migcirii permanente
directie verticals din exterior ( E = 0), ecuatia (24-15) se reduce la o ecuatie
Lap lace :
sau Fnca
lui
C.
Egalind cele d o u i expresii
ale potentialului ~i eliminind
constanta c, se obtine succesiv :
- - in p = -kh
c
cp = - k h +
2xa
689
2iiukh
-t-
Voz--
Q Inz,
2na
dec i
cp
V,x
- --- lnp
ma
,si
V,y
- - 0.
2xa
I.
1/m
69 1
692
Hidraulica
----
put fiind rnai mic decit, grosimea stratului permeabil (fig. 24-14). Pentru
determinarea debitului se separi domeniul de migcare in doui domenii: primul,
in afara cilindrului de raz5 p, in care miqcarea este sub presiune gi deci debitul
hi)
xk (a"
P
In 2
ro
~ i ~ . . 2 4 - 1 4Put
. perfect in strat de a p i subterani sub
presiune, avind nivelul apei din put,in stratul permeabil.
e) Put imperfect, sub presiune. Se numeqte put imperfect ace1 put a cirui
adincime nu ajunge pin5 la patul impermeabil si deci alimentarea lui se face
atit prinvperetii laterali, cit ~i prin fund. Daci stratul acvifer este sub presiune
(fig. 24-l5), dupi Kcieny, debitul se calculeazii cu formula:
cos
a].
2a
693
patul impermeabil este la o adincime foarte mare, astfel incit numai o parte
a stratului acvifer alimenteaza puful, zona activd de grosime H a (fig. 24-16
~i 24-17).
Pentru primul caz, H, > H , debitul se calculeazi cu formula empirici:
g) Put alimentat cu apg infiltrat; prin malul unui riu. Rezolvarea acestei
probleme se face prin ,,metoda imaginilor", introducind un put fictiv, simetric
dispus f a t i de malul riului, avind un debit pozitiv egal cu cel a1 primului
put. In felul acesta se realizeazi o m i ~ c a r eidentica celei reale, in,care malul
rPului este o' suprafati echipotenf iali interceptati normal de liniile de curent
694
-Hidraulica
f(z)==-ln-2na
z-b
z
+b
'
de unde rezulti:
in care pi, p, sint distantele de la un punct oarecare- din cfmp la izvoarele P'
respectiv P , iar a este grosimea stratului acvifer. Intruclt, pe de altii parte
H - h = l n Q_ f ' l .
2xka
(24-30, a)
P,
fo
"0
Pentru cazul cind pinza subteran'6 este CI!I nivel 'liber,- ,potdntidul cp'sk
(.1
poate exprima ca in formula (24-30 a), ins6 se inlocuieste pri'n Q, debitul
a
dx
26
- r,
~i p,
r,.
Rezulti:
h) Grup de puturi inestrat de apii subteranii sub presiune (fig. 24-19). Fie
n puturi cu debite Q,, executate Intr-un strat acvifer sub presiune. Potentialul complex a1 rniscirii cornpuse din cele n puturi este:
'
" Q.
f (z) = - Z 2
In (z - zi),
ma
si functia de curent
Qi
4 = - Z -.
2xa
0;.
696
Hidraulica
Daci debitul tuturor puturilor este a c e l a ~ i , Qi = Q, tinind seama c i potentialul vitezelor in limita de valabilitate a legii Darcy este cp = -kh
C,
rezults:
in (p, . p, .:p,
. pa) = - kh + C.
Acest debit este echivalent cu debitul dat de un put unic a c&rui razi ar fi
in care r,, este raza putului 1, 'iar r,, r,, r, distantele dintre axele iiecirui
put 2, 3...n, pins la axa putului 1 .
/
i) Grup de puturi intr-un strat de apii subteranii cu nivel liber. In mod
similar cu problema precedenti, suprapunerea efeetelor a n puturi intr-un
strat acvifer cu nivel liber duce la ecuatia suprafetei libere:
p
p
697
Presiunea
rezulti
din
ecuatia
Bernoulli z
va = const,
+2a
2Y
+ A - + B .
pe sub un perete
(24-40) Fig. 24-20. lnfiltratia
palplanye.
de
in
Pentru obtinerea ecuatiei liniilor echipotentiale si 2 celor de curent se folos e ~ t efuncfia invers; :
z = t cos (cp -t ilj,)
x
iy = t (coscpchlj, - i sincpshlj,) ;
.
x
t coscpch+, y = - t sincpsh+.
G.
5
,
dx
dY
d.~
k ( H I - Ha)
si deci
Jl max
UI max
(24-44)
xt
- HI
- Hz .
xt
34, pentru y
Yariatia vitezei in lungul palplanselor, dedusi din dx
= 0,
este
699
Pe linia MsMz, rp, = -kH,; pe linia M,M,, ig, = -kHz; M,M,M, este
o linie de curent pe care
= 0 (fig. 24-21). Linia de curent de la infinit in
lungul stratului impermeabil are valoarea +,= oo. Daci in loc de planul f
+,
700
Hidraulica
= 1,
con-
f, = 0, deci
1
= '-
X
pentru
t = -1
f,
I,
deci
1
B =-.
2'
rc
- pentru
suprafafa liberi
IL]
v,
==
I
x
0.
deci f , = x
const
= x
cp, = y,
$,
+ const,
= .v
+ i y - icp, + +,
+ $, - i ( y - y).
-t-
+, ,
dec i
Miscarea a w i subterane
70 1
f,
(fr) = 2
ifr,
dec i
Metoda Jukovski a fost aplicati la rezolvarea a numeroase cazuri de
infiltratie, in, conditiile mentionate initial, ca, de exemplu: mi~careaapei
subterane intr-un strat permeabil infinit, c i t r e un dren orizontal de litime 21
;i inilfime neglijabili, infiltratia din canale sau riuri de formi transversals
regulati, En straturi permeabile de adfncime infinitii, infiltratia prin diguri
de pimint de forme speciale etc.
c) Metoda hodografului se aplici la tlomeniile de infiltratie msrgini te
de suprafete plane permeabile ~i impermeqbile. Hodograful vitezelor conjugate w este un poligon. Gisind functia de transformare conformi a domeniului din planul z in domeniul din planul variabilei complexe w, se stab i l e ~ t e legiitura
'
702
Hidraulica
--
----
" . '1
..
, . -
~.
" ' . - .:.:
...J
. @?. , .
. . I '
. .
..
'
\.,
. _.
>
-.
.
.
..
::
*.
I . . : .
<,
. .'
.
. .
0..
.;
.*;
. -'I: -' 0
* .
.
1
I - .
,
:, 4;;
'
, ; !*:(,,
"
.
iar HI 4- Hz
... = H, = H este pierderea de sarcini totali.
Pentru fragmentele legate in paralel
Q = Q l + Qz
(HI)
... = H,.
= fl
iar H,
Hz =
+ ... + Qn
+ f a (Hz) + . .. +
fn
(Hn),
.703
Vi;j
+ uz) ,
XI) (1 + UZ)
2 (a,
E,
sin
Y'- integrala
xf
2~
'
.Fig.
K'
704
Hidraulica
k ( T -t)H,
r
(24-53)
26
26
----.
T-t
q,
q, = q ,
deci :
4
= ---@I
kHz _--
--a
2
kHa
k(H1
-a
3
+ H2 + Ha)
am
kH
C @,,
constant.
----70 5
4 = m --L
k(H1- ) - J@ [m3/s
n
. rn
lungime baraj].
(24-58)
rezults:
0,25
5
q = ----
. 102.8 = 4 -
706
Hidraulica
Plecind de la fundul riului in afara barajului, unde presiunea este cunoscuti, se calculeazi succesiv presiunile in toate punctele unde liniile echipotentiale taie talpa barajului.
c) Metoda de calcul al retelei prin diferente finite. Se aplici a$a cum a
fost detaliati pentru orice miscare potentiali, la pct. c , art. 7.3.10. Aceastii
metodi este indicata rnai ales cind este nevoie de o precizie mai mare, reteaua
putind f i divizati intr-un nurnir mare-de ochiuri cu pasul mic; aceasta ins2
necesiti un volum mare de calcule. In general insa, parametrii cunoscuti
in asemenea probleme nu pot f i determinati cu exaclitatea o b i ~ n u i t iin alte
domenii, astfel c i metoda de la b) este preferabili, fiind $i rnai intuitivi.
d) Metoda analogiilor. S-au aritat la pct. e si f , art. 7.3.10, diferite
metode analogice pentru studiul m i ~ c i r i l o r nerotafionale. Pentru studiul
m i ~ c i r i l o r de infiltratie in regim Poiseuille, metodele analogice cele rnai
frecvent intrebuintate sEnt doui:
- Metoda E.G.D.A. (a analogiei electrohidrodinamice) foarte rispfnd i t i in laboratoarele de cercetiri din U.R.S.S. rnai ales pentru probleme in
care conturul este cunoscut. Daci insi o parte din contur nu este cunoscut
mai dinainte, cum este cazul m i ~ c i r i ide filtratie prin diguri, metoda - desi
aplicabili - cere un numir mai mare de incerciri. Se poate folosi si in cazul
cind terenul permeabil este format din rnai rnulte straturi avind coeficienfi
de permeabilitate diferiti.
- Metoda analogiei Darcy-Poiseuille are ca punct de plecare metoda
Hele-Shaw (v. pct. b, art. 10.3.2.).
D u p i cum s-a a r i t a t , rni~careaunui lichid viscos intre doui plici plane
paralele la distanta 2a, se face, in sectiunea transversali, cu viteze medii,
care admit un potential de vitezi:
Daci presiunea este exprimati in coloani piezometrica, ca in cazul mi$cirii intre doui planuri verticale' paralele, foarte apropiate, a unui lichid
viscos :
707
sau
2a
kp
a1
2a
2a
a g = a*al-=---r
kA : k B = tgu : tgp.
e) Metoda exprimentalG. Pri ntre metodele experiment ale cea mai rispfnditi este experimentarea pe un model hidraulic la scara redusi, alegindu-se dimensiunile modelului, ale granulei si eventual viscozitatea lichidului, d u p i criteriile de similitudine (v. cap. XII).
Sntrucft fortele de inerfie sint neglijabile, conditia de bazi a similitudinii este ca raportul fortelor de gravitafie s i fie egal cu raportul fortelor
de viscozitate, adici:
rn
S3U
v
=
idem
model
nararZ
Re
Observim c i acest raport este chiar raportul , deci :
Fr
Re =
Fr
idem
(24-65)
* A . Russo Spena, Moti filtranti a superficia libera in presenza delle capilarita, ,,L1energia elettrica". Milano No. 12, 1954; Ibidem, Moti di filtrazione a superficia libera attraverso
sistemi di strati filtranti di permeabiliti diverse.
709
In practici, este necesar a folosi modele la care scara diametrelor granulelor nu mai este egali cu scara lungimilor, deoarece se obi~nuiegtea se
experimenta pe acelagi material permeabil.
Daci diametrele efective in naturi ~i la model sint egale (d, = d m ) ,
coeficientii de permeabilitate sint egali, deci
~ i , deoarecp similitudinea geometrici este respectati, J m
V , = V , . In acest caz u., = ul a, gi cum u, = 1 rezulta
J n , deci
= - = -v -n. = 0 : 2 .d 2
vm
di8
d.
pe de alta parte
Cum J n = J , , rezulta
. .-
vm
d",
- -d$
7 10
Hidraulica
In ceea ce priveqte vizualizarea misciirii cu fire de curent colorat, procedeul nu d i rezu-ltate satisfiicitoare, deoarece aceste fire se ingroasi d u p i
un parcurs scurt, din cauza fortelor de inertie.
Anumite mirimi nedepinzind de k, de exemplu suprafata curentului
infiltrat, pot fi obtinute cu precizie satisfiicitoare; alte mirimi, ca viteze,
debit etc. proportionale cu k, se obtin cu aproximatie grosolani, dat fiind
c i este imposibil a modela pe k, mirime extrem de variabilii fn naturi.
24.6.3. lnfiltratia apei printr-un dig din material omogen,
pe fundatie orizontali impermeabili
Toate metodele expuse la paragrafele anterioare pot fi aplicate la studiul infiltratiei apei prin diguri. Vom da suplimentar $i urmiitoarea metodi
practicii, foarte des folositi fn birourile de proiectare, in care scop exemplificarea se va face prin tratarea unui caz simplu.
Fig. 24-28. Aflarea ..curbei de infiltratie" printr-un dig prin metoda fragn~entelor.
71 1
= a=
1,
ml (do
+ 2)
si
Pentru fragmentul I I , debitul rezulti din ecuatia rniscarii gradual-variate pe pat orizontal:
+ ( H - H, - a,) m,.
(24-73)
Capitolul X X V
M i ~ c a i e aaluviunilor
Aluviuni sau sedimente sint materiile solide sub formi de granule care,
fiind desprhse din scoarta globului, prin actiunea fortelor de orice n a t u r i ,
sint antrenate de curentii de a p i care se formeazi la suprafata pimintului
$i in apa mirilor din apropierea coastelor.
Studiul migcirii aluviunilor este i m p ~ r t a n tatit pentru explicarea fenomenelor de modificare a scoartei globului prin actiunea apei, cit gi pentru
prevenirea gi combaterea unor fenomene diunitoare bunei exploatiri a constructiilor gi instalatiilor hidrotehnice.
Tn miscarea aluviunilor deosebim trei faze:
a) Fenomenul de eroziune, constind din dezagregarea solului in particule gxanulare, sub actiunea apei gi a altor ..agenti. Eroziunea este un fenomen cqre se produce pe intreaga suprafati a uscatului, cu intensititi variaI
deosebit de puternici pe suprafetele lipsite de vegetatie si c u
bile, $este
pante repezi, putind ajunge la denudarea solului.
b) Eenomenul de transport, apa servind ca mediu fluid care antreneazii
aluviunile.
c) Fenomenul de depunere sau sedimentare a aluviunilor transportate,
in locurile unde viteza apei este mici..
In general, in zonele muntoase gi deluroase eroziunea este puternici qi
predominanta, pe cind sedimentarea se produce mai ales in regiunea de cimpie. Fenomenul de transport este Pnsotit si de fenomenul de uzuri a particulelor, ceea ce are ca urmare o mic~orare a diametrului granulelor de la
munte spre ses. Particulele cele mai fine sint antrenate de apa fluviilor care se varsi in mare formind delte si contribuind la construirea platformecontinentale.
Fenomene de eroziune ~i mai ales de depuneri se produc gi in constructiile hidrotehnice in exploatare, cu efecte supiritoare. Lucririle tehnice la
a ciror proiectare, executie ~i exploatare este necesari cunoagterea aprofundatii a fenomenelor de n~igcarea aluviunilor sint foarte numeroase: canalele
de irigatie, sistemele de drenaj, canalele navigabile, lucririle de intretinere
a genalului navigabil in albiile riurilor, digurile de protectie contra inundatiilor, barajele-rezervoare, canalele gi bazinele portuare, lucririle de apirare
a malurilor cursurilor de a p i , lucririle de protectie a coastelor mirii, instalatfile de epurare a apelor uzate, lucririle din albia riurilor ca pilele ~i culeele
podurilor, terasamentele de sosea si cale feratii din apropierea albiilor $.a.
Agricul tura ~i silvicultura sint deosebi t de interesate in problema m i ~ c i rii
Migcurea aluviunilor
7 15
716
--
.I
Hidradica
---
R,
CV" ,
(25-2)
R,
3xvpDV,
(25-3)
3xvpD
dt
3xvpD
--
nz
112
v - G=-nzA o .
K1
s1
. G - A _3xvpD
v*,
K,t
= - In
(V* - V) $ const.
In V*,
Viteza de cidere limiti Intr-un spatiu oarecare (deci finit) se poate exprima
In orice regim de miyare in functie de coeficientul unitar de rezistenti la ina-
Miycarea aluviunilor
7 17
Concentra#ia, adicd raportul dintre volumul particulelor solide si volur n ~ ltotal (inclusiv lichidul) are a c e l a ~ iefect ca o limitare de spatiu; astfel,
particule cizind cu o concentratie de 1 ?6 au o vitezi de cidere de 0,8 din
wteoretrr,
iar cind concentratia este de 4 % , viteza de cidere scade la
0!65wteoretic
2) Pentru I < Re < 30, corespund diametrele 0,001 < D < 0,06 cm gi
formula dedusi din ecuatiile lui Prandtl pentru stratul limits, in zona de
tranzifie laminar-turbulent :
> 400,
V ~(-FD
- I]
(25-12)
1
w
1
/ / / 1 1
I
1 1 1
I
1
I
1 1 1 j / / 1 1 1
/ 1 1 1
( )
/
(
0.005
0,010
0.015
0,020
0,030
0.010
0,050
Tabela 25-1
0,060
0,070
2 , l 6 0 - ~ ~ 4 , 3 2 50 , i p F 8 0
7,120
--
0,692
1,560
I
1
1
0.080
8,070
------
(c;s)
O.Ow
0,100
0.120
8,750
9,440
0.150
0.175
0.200
0.250
0.300
0.40
0,500
w /a?-:$)
Fig. 25-1. Mgrimea I~idraulicZw in furrctie de dianietru $i temperaturg.
720
Hidraudica
--
b0
gi, printr-o compunere analog;, particula solids a ajuns in B. Continuiim constructia traiectoriei pin6 in H, unde particula ajunge perpendicular pe linia de
fund, deoarece aci u = 0 gi v = w. Mai observiim cii in 0 viteza v nu este
fnc6 = w, ci este zero, deci traiectoria este tangent; la linia de curent in 0
(fig. 25.2).
Asadar, Pntr-un curent in regim laminar, o particulii solid2 aflatii la oarecare iniltime de la fund cade dup6 o traiectorie care se aseamiini cu un arc
de curba trasatii tntre o cicloidii qi coarda sa.
Daci migcarea este turbulent;, nu este posibil a face un calcul a1 traieclori.ei, deoarece nu sfnt cunoscute fortele dinamice temporare datorite variatiilor de vitezii in toate sensurile, care se adaugii vitezelor temporare medii.
Tn schimb, se poate admite c i exist; Si forte suplimentare ascendente sufir
cient de mari, care s i provoace ridicarea de la fund a particulei pin5 la o
iniiltime oarecare, d u p i care particula cade la fund, dacii pe parcurs nu este
saltatii de un nou impuls.
b) Particula tiritii pe fund. Un studiu mai important este acela a1 pornirii
de la fund a unei particule solide care era initial in repaus. 0 astfel de particulii poate fi pus2 in miscare in urmiitoarele trei cazuri: impinsi si t i r i t i pe
Fig. 25-2. Schema c5derii particulei Fntr-un curent cu o distributie de vitezi dat5.
1
I
p fiind coeficientul de viscozitate dinamicl, iar K,, K, - constante adimensionale. Sau, considerind un numir Reynolds special a1 miscirii de fund:
in care u) = y
= -2
--7-
,--
-*-
722
Hidraulica
Ki
P , > (G - P,) f,
adici :
La limit;, adici atunci cind cei doi membri ai inegalititii sint egali,
aceasti relatie da valoarea critics V f , numiti ,,viteza de fund inilia16 de antre* M . A. Dementiev. Despre interferenta a doui corpuri solide intr-un curent de lichid,
Izvestia VNIIG, Vol. X I , 1935.
** V . Vilcovici, Asupra unei teorii a aluviunilor (Bul. St. a1 Acad. R.P.R. Sectia Mat.
pi Fizicfi IV, 4, oct-dec. 1952).
723
M i ~ c a r e a aluviunilor
nare prin alunecare". Prirnul terrnen din rnernbrul I fiind foarte rnic, se poate
neglija, iar la lirniti, Vfo este dat de relatia:
sau
Y"'
KK'p g
.K'=r
"
( K , 4- fCf)
nlt este o constanti, cici la nurnitor terrnenul Y2 caie este coeficientul fortei P,,
depinde de coeficientul A de frecare hidraulici. Acesta este, dupi cum se
gtie, f (Re,
deci viteza V, care este proportionali cu Vfo, trebuie s i fie
6
'
g)
:rp2.
7Dmed
(-
Formulele lui I. I. Levi (25-21) sPnt deci corecte din punct de vedere
teoretic ~i se acordi cu grupul de experiente considerat:
Vmo= 1,4 V$
V,,
> 60
D
h
In --daci h
70
1,4 V?D 1
+ In 7D
.daci 60
gi
h
>> 10.
(25-21)
724
- - .- ---
Nidraulica
--
--
-----
-. ..
.
-.
--
In s f i r ~ i t menfion5m
,
ca i n U.R.S.S. s-a Pntrebuintat cu succes gi f o r m ~
la
lui Schoklitsch:
I. I. Levi
h = 50
1.I.Levi
h=100
I . I . L e v i ...... h = = 2 0 0
Velikanov $i Boici k ~ v . . .. . .. .
......
(cmls)
59
69
78
88
116
147
102
124
165
45
123
175
ilk
,'
149
183
164
210
231
272
384
544
S-au c onsiderat
particuleavtnd
.greutateaspecific8:
ys=2,65 g/cmS
cpD2v;0>/ 6 D3g ( p s - p ) .
Din aceasti relatie rezulti o egalitate la limits, de structuri identica cu
(25-19), r5minind a se determina numai coeficientul numeric, astfel c i se
obtine o a l t i vitezii limit& medie a curentului de antrenare, Snsii prin siiltare:
Pentru granule de forme similare, VL, = prop. V,, , insi V',, > V,, , asadar
mai fntii se produce - in general - alunecarea $i apoi s5l tarea.
Pornirea din repaus a particulelor rotunde se face ins5 in general nu prin
alunecare, ci,prin rostogolire, care necesitii de obicei o forti frontali mai mic5
decit alunecarea.
Conditiile de rostogolire la forme atit de variate cum au granulele aluvionare sint insa prea diverse si nu pot f i luate drept criterii pentru viteza
limit5 de antrenare.
'
la care se manifesti acest fenomen o numirn viteza criticci, V,,, aceasta fnsi
nu are nici o legituri cu diferite alte viteze critice care au fost studiate in
capi tolele anterioare.
Daci regimul de miscare'al curentului este ace1 permanent ( V ,
const.),
debitul solid fn sectiunea respectivi este ~i el constant, particulele desprinse
din albie fiind in continuu inlocuite cu altele care sosesc din amonte.
727
Mi5carea aluviunilor
+,
728
Hidraulica
300
E. Meyer-Peter ~i colabora torii, dupii experiente numeroase facute la laboratorul Politehnicii din Ziirich, propun in 1934 o formula de
calcui unde apare, ca $i la formulele sovietice, diametrul granulei D , ca parametru rezultind din calcularea pantei hidraulice J , cu formula lui Strickler
pentru viteza medie a curentului V:
'
26
-, D
DO
R fiind netezimea relativii.
mentul geometric a1 rugozititii absolute, iar D
Pentru cazurile din natura, unde materialul este neomogen, D se ia acela sub
care sint 35-40% p b f i fine.
Pentru a putea stabili o relatie valabila pentru o g a m i largii de materiale, laboratorul din Ziirich a folosit nisipuri de diametru relativ mare, din
diferite materiale: lignit, cuart $i baritii, cu greutatile specifice respective
1,25, 2,68 $i 3,22 t/m3. Experientele executate au tinut seama de rugozitatea
peretilor laterali si de rugozitatea fundului nisipos, la care s-a aplicat legea
lui Strickler; in s f i r ~ i t ,s-a tinut seama ca din panta energetics totalii J
numai o parte J, reprezinti pierderea de energie in transportul apei, iar o
a l t i parte din energie se consumii in-transportul materialului solid $i din cauza
dunelor care se formeaza pe fund. In formulele ce urmeazii s-a notat:
q
g,
J
g:'
y,
yf:
=
=
Meyer-Peter a dat doua formule. Prima, cind aluviunile sint uniforme, de diametru D, 4nsi din orice fel de material:
Migcarea oluviunilor
729
g:' Si y:' sint greutitile ~i greutiti specifice sub a p i ; 9 este exprimat in 11s. m
si g"
intrucit g:' = g,
:' -
Jq'ls =
aD
+ b g,'l3,
Is
g;"l:,
Jq'ls
Aceasta este formula cea mai intrebuintati; g, este greutatea transporlurilor pe secunda.. a materialului considera t uscat.
'A doua formula, publicata in I949 [15], este stabilita pentru un material
i
alcicare contine in amestec si parti fine (0,004 < d < 0,03 m). D e ~ rational
tuiti, nu o redim in aceasti lucrare, fiind de o aplicatie greoaie.
prima formuli (25-33) fiind mult mai usor de manipulat, se poate folosi cu
destula exactitate la albii largi, cvasidreptunghiulare, cu aluviuni nisipoase,
[miforme, la riuri de munte unde materialul are o granulometrie mai grosolani.
Aceste formule pirind prea complicate, s-au propus mai recent formule
sirnplificate. De exernplu:
in care
G este debitul solid pe intreaga Iifime a secfiunii, iar Q este debitul total.
b) Formule bazate pe teoria statistic; a turbulentei. Dat fiind progresul
realiza t in explicarea fenomenului turbulenfei cu ajutorul teoriei sta tistice
s-a incercat a se cons_trui formule bazate pe aceasti teorie $i pentru mi~carea
aluviunilor de fund. In aceasti categorie i n t r i formula lui M. N. Velikanov
si formula lui Hi A. Einstein,
Vom relata pe scurt metoda folositi de Einstein, deoarece acesta
a aplicat ~i datele experimentale mai recente, En special acelea produse la
laboratorul din Ziirich. Velikanov a ajuns la o formuli principials,
i i r 5 coeficienti pentru calcul. Einstein nu mai folose~teschema de calcul
a lui Du Boys, ci o combinafie de considerafii fizice, dimensionale si
statistice. El observi c i miscarea unei particule se face in salturi de lungime
si frecvenfi determinate ~i c i debitul total depinde de numirul particulelor
transportate simultan. Probabilitatea ca o particuli s i starteze En unitatea
de timp va f i exprimat5 Fn functie de debitul solid, de diametru gi de greutatea sub a p i a particulelor. Totodati, consider2 ca unitate de timp raportul
dintre diametrul D si mirimea hidraulici w. Aceeagi probabilitate trebuie
s i a i b i gi aparifia unor forte care sB ridice particula de pe fund gi care sint
exprimate prin raportul dintre fortele active ~i rezistenta la m i ~ c a r ea particulei. Or, rezistenta este propor$ionali cu greutatea in ap5, pe cind forta activ;
este portanfa obfinuts considerind viteza apei la fnilfimea 8 deasuprafundului :
Migcarea aluuiunilor
73 1
transportat in plus gi se depune sau se depun alte particule care erau in mi$care. -Pentru orice supliment de debit solid transportat trebuie s i fie crescu t
in mod corespunzdtor debitul lichid. Aceasta nu inseamna cd orice riu transport5 debitul solid p i n i la cifra de saturatie, ci uneori transport2 mult mai
putin, dacd in albie nu se gisesc materialele aluvionare corespunzitoare, cum
este cazul unor albii sdpate in rocd tare sau argild coezivi.
- qo = 1 , l l h,;
732
Hidraulica
Calculul debitului solid g, (kgls. m).
Dupi formula Schoklitsch (25-29):
gs
= ---(0,002)~~'(7.67
+ 0,004 g,
I I
''I
Din acesle exemple $i. altele sirnilare rezulti c i formulele Schoklitsch $i Meyer-Peter
dau rezultate relativ apropiate, iar formula I. 1. Levi este mai acoperitoare. Proiectantul va
aprecia dupS datele de teren pe care le posed; daci este cazul a aplica o forrnuli sau alta.
Aceasti formuli este valabilii pentru p < 5...6 kg/m3, deci pentru probleme de capacitate de transport a aluviunilor in albiile riurilor vicanalelor
o b i ~ n u i t e ,nu i n s i in cazul hidrotransportului industrial a1 noroiului. Astiel,
la proiectarea canalelar se va pune conditia ca viteza medie a apei in canal
s i fie mai make decit viteza de sedimentare.
..-
Mifcarea aluuiunilor
~.
.-.
.
-----
733
-.-.-
Dac2 in albie se afla material solid mai rnult decit permite capacitatea
de transport in suspensie, excedentul de materie solid5 se depune la fund sau
se ' t i r i ~ t epe fund.
Cind materialul este transportat En intregime in suspensie, pierderile de
sarcini sint egale cu ale unui lichid omogen.
0 a l t i fcrmuli care d5 viteza de sedimentare rrzulti din teoria gravitational5 a debitului solid datorita lui A. A. Velikanov (v. paragr. urmitor):
in care n este coeficientul de rugozitate din formula lui Manning, celelalte sint cantitati definite anterior. Aceasti formuli are aseminare cu formula veche a lui Kennedy:
in care c = concentrafia local5 (in punctul y), adici raportul dintre volumul
ocupat de materia solidi Pn unitatea de volum a amestecului - ~i unitatea
de volum. S e r n n ~ l ~ - ~ i n s e a m nc5
i transportul este totdeauna in sensul ' des.cre~teriiconcentratiei. Ecuatia (25-45) exprim5 iapt~llc i , fn conditii deechilibru, cantitatea de materie care este antrenati in sus prin procesul de amestec
este egalii cu cantitatea care se depune prin gra_vitatie, exprimata prin produsul dintre concentrafie ~i mirimea hidraulici. In ecuatie, E este coeficientul
de viscozitate ( E = viscozitate aparenti, datoritii turbulentei, iar In m i ~ c a r e
laminar5 in locul lui E va figura p, coeficientul de viscozitate dinamici).
La fiecare distanti y de la fund ii corespunde un efort de forfecare:
-. -
-- 2 - du
.
dy
Dupa cum se ?tie din teoria turbulentei, E variaz5 cu y de.la zero (lingi
contur) la o valoare ma.xim5, pentru a descreste apoi. Cantitatea E se poate
exprima conform teoriei lui Prandtl:
'
734
Hidraulica
-=
v
3
- I
16
adici ,,mirimea hidraulici", deci diametrul granulei foarte mic, legea este a
unei distributii aproape uniforme, pe cind pentru granule mai mari, de exemw
1
P ~ U
= --, se obtine curba (v. linia intrerupti din figuri) unei distributii. d e concentratii variind de la zero la suprafati p i n i la maximum la .fund,
iar pentru granule ~i mai mari, granulele nici nu ajung la suprafati, ci r i m i n
w
numai intr-o zoni deasupra fundului - 1 . Misuririle lui Vanoni a u
( 1%
Migcarea aluviunilor
73 5
-
la fund, riminind separat de apa limpede din rezervor. Este ava-numitul ,,curent
de densitate", in care diferenta de densitate fmpiedici a se face difuziunea.
Dacii un curent de acest fel i n t i l n e ~ t eo masa lichidi continind s6ruri, se produce floculatia coloizilor vi materialul solid se precipiti.
c) Capacitatea de transport a aluViunilor in suspensie. Capacitatea de
transport a aluviunilor aflate f n suspensie fntr-un curent dat este volumul de
material uscat care poate f i purtat f n unitatea de timp, fn stare de saturatie.
Cunoscfnd distributia concentratiei ~i distributia vitezelor, capacitatea de
transport s-ar putea afla prin integrarea fn sectiune a elementelor de debit
solid cvdy. Problema apare mult prea complicati ~i exact itatea rezultatelor
dubioasi, de aceea se preferi a se determina global capacitatea de fraBSport
prin formule semiempirice verificate experimental. Se deosebesc doui feluri
de transport:
- in canale, fiiri presiune (in rfuri, En canale, bazine);
- fn conducte sub presiune.
Printre cele mai interesante studii experimentale sint acele datorite lui
V. S. Knoroz (1949-1951), care a efectuat experiente cu cinci suspensii
de granulometrii diferite si de greutiti specifice diferite. A ~ a d a r ,nu s-a folosit
un material uniform, ca la efectuarea celor mai multe experiente de laborator,
ci materiale de tipul celor intflnite En practici.
Faptele cele mai de seami obtinute prin aceste experiente sEnt urmatoarele: In faza fn care scurgerea amestecului se face cu o parte din materialul
solid tfrft pe fund, panta hidraulicii a curentului este mai mare decft cfnd
apa ar fi limpede sau decft in cazul c h d fntreg materialul solid este En suspensLe.
In faza cfnd, depisindu-se viteza critic5 de trecere En suspensie, fntregul material solid este transportat fn suspensie, panta hidraulicii necesarh
scurgerii este identici cu aceea a miscirii aceluia~ivolum de lichid curat, c a
~i cfnd fntre particulele transportate ~i lichid nu s-ar exercita alte forte de
frecare decEt acelea dintre lichid gi lichid. Faptul este constatat prin numeroase
, ceea ce priexperiente si i s-a dat o schemii de explicatie teoretici. A ~ a d a rfn
veste pierderile de sarcinii, amestecul En suspensie poate fi considerat ca un
lichid omogen, de greutate specific5 egali cu aceea a amestecului.
- Intrucft mentinerea in suspensie a particulei este datoritii vitezei
pulsatorii v' (componenta.verticali) care echilibreazi, En timp, mgrimea hidraV'
ulicii w, raportul - caracterizeazi doui m i ~ c i r i de suspensii asemenea.
736'
-.
.
.
..
. .
..
. .. . .
Hidraulica
Cum viteza v' este greu de apreciat, ins2 ea este corelativi cu viteza medie
v
a curentului V, raportul - ~i in special raportul
sint parametrii princiw
scrie:
In aceasti forrnuli:
hcr este adincimea albiei, in m, pentru viteza V = V,,;
q c r = - , b fiind litimea albiei, in rn;
b
-greutatea
pulpa, in t/m3.
Vcr Q,
sau
In 1952, P. D. Evdokimov, Supunfnd unei cercetiiri critice rezultatele anterioare, a propus formula:
Vcr=0,35+2,15~p.h~,
[m/s].
(25-56)
-I
-Di mediu
mm
Wi
mediu
cm/s
'
- - - -
---0,65
1,64 0,197
2,22
2,45
2,73
3,15
3,71
4.76
7.20
738
Hidraulica
Se iau acoperitor D = 0,25 mm, w = 3,25 cmls.
Mgrimile hidraulice mi a u fost calcdlate cu formulele Stokes, respectiv Prandtl, considerind greutatea specifici a pirtii solide = 2,650 g/cm8.
Fie diametrul conductei d = 400 mm, panta J = 0,008 ~i coeficientul de rugozitate
Manning n = 0,014. Raza 100 mm.
Se g i s e ~ t ecu formula ChCzy V = 1,372 m/s $i Qp = 173 11s.
Procentul de pulpi ce poate fi transportat este: Oupi formula Knoroz (in care se considerl unititile cm s):
Debit solid
---L
= 172
11s.
0 445
... g, = 173 A= 0,77 kg/s sau 6,6 vagoane
100
124 h.
Cu formula Evdokimov se g i s e ~ t e :
p
Pentru c i in acest domeniu trebuie s i ne rezervim $i o margine de siguranti, se va considera drept capacitate de transport, In conditiile date, cifra cea mai mici, adici aproxin~ativ
6 vagoane pe zi.
Mi~carea aluviunilor
739
Principalele rezultate ale studiului mi~ciiriialuviunilor constau in metode pentru cunoa~tereaurm5toarelor elemente:
- Viteza de cadere in ap5 linigtiti (m5rimea hidraulici) a particulei.
- Viteza de pornire a unei particule de la fundul albiei.
- Viteza de sedimentare in curent.
- Viteza critic5 a curentului, respectiv trecerea in suspensie a intregii
rnase aluvionare in miscare.
- Debitul solid in suspensie purtat de un curent.
- Debitul solid de fund purtat de un curent.
- Distributia concentratiei unei suspensii, pe verticalii.
Aplicatiile tehnice ale acestor probleme sint foarte numeroase ~i variate
~i se PntPlnesc la proiectarea si exploatarea a tot felul de lucrari, ca: prize de
a p i , bazine de acurnulare, bazine de denisipare, decantori, canale de energie,
de irigatii, ~ e n a l enavigabile, indiguiri, fenornene din delte ~i de pe coastele
rnirii, regularizarea riurilor, hidrotransportul industrial. Asemenea probleme
se trateazi pe larg fie I'n hidrologie, fie fn tratatele speciale de constructii hidrotehnice. Vom da in cele ce urmeazi numai citeva exemple cu indicatiile necesare pentru rezolvarea problemelor respective. Rezolvarea acestor probleme
nu se poate face, in general, nurnai prin calcul, ci trebuie efectuate ~i fncerc5ri pe modele hidraulice la scara redus5 sau chiar observatii de durat5 pe sectoare experimentale in mirime natural5.
a) Canale de energie, canale de irigatii. Dimensionarea definitivi a sec- '
tiunii ~i a pantei canalelor industriale se face d u p i criterii tehnico-economice,
aSa cum s-a ar5tat la cap. XVIII. Aceste canale trebuie s i a i b i o p a n t i cit
mai redus5 pentru a se pierde cit rnai putin din ciderea u t i l i (la cele energetice) $i pentfu a putea iriga suprafete cit mai mari la coteridicate (la canalele de irigatii) ; t o t u ~ i ,panta mici necesi tind sectiuni mari, deci terasamente
costisitoare, dimensiunile optime se obtin pe baza conditiei ca suma cheltuielilor anuale de amortizare, a cheltuielilor de investitii ~i a cheltuielilor
de exploatare ~i intretinere s5 fie minimi. Viteza medie in sectiune obtinuti
astfel trebuie verificatii la doui condifii irnportante: I ) s i fie mai mici decit
viteza de afuiere a fundului ~i a taluzurilor ~ i in
, acest scop, se cornparii cu
vitezele de erodare cunoscute din practicii, in functie de natura terenului sau
a materialului cu care este ciiptugit canalul; 2) viteza medie a curentului s i
fie mai mare decit viteza de sedimentare in curent [v. formulele (25-421,
(25-43), (25-44) ~i tabela (25-3)].
740
H idraulica
Compozitia
in
a ~ suspensie
uviuni~or
1,
0.5
1.0
2,5
8.0
7.5
10
Daci nu se poate realiza aceasti vitezi in unele anotimpuri cfnd apa este
iilcircati de aluviuni i n suspensie, se va recurge la bazine de denisipare care
sii elimine majoritatea fractiunilor mai mari, pentru ca s i revini canalului
sarcina de a transporta fractiunile cele mai fine.
Diametrul maxim a1 particulei care se admite pe canal depinde de con:
ditiile tehnologice ale folosintelor de a p i .
b) Canale de navigatie, ~enalulnavigabil in curent liber. De multe ori in
canalele de navigatie, viteza curentului este foarte mici si depunerile sint
foarte probabile. Trebu'ie evaluat in acest caz volumul anual a1 depunerilor
si cheltuielile de inliturare a lor prin dragare sau alte mijloace. La ~ e n a l u l
in albia unui riu navigabil se poate pune si problema regularizirii lui, astfel
ca viteza medie in cea mai mare parte a anului s i fie superioari vitezei la care
se formeazi bancurile.
c) Regularizarea albiilor riurilor, rectificiiri. In problema regularizirii,
examinarea conditiilor i n care se va face transportul aluviunilor este o preocupare majori. Se poate prevedea, in urma lucririlor proiectate, care biefuri
vor f i afuiate qi in care se vor produce sedimentiri, precum si ordinea de mirime a acestor fenomene. Sint doua ecuatii de bazi pentru tratarea acestei probleme: Se exprimi conditia ca debitul lichid s i fie acela:i inainte qi dup5
* Dupi V. N.
Goncearov.
Migcarea aluviunilor
1
74 1
efectuarea lucririlor vi se exprimi vi conditia ca debitul solid tirit s5 fie acela$, caeteris paribus, inainte ~i d u p i modificarea biefului. Adici:
* I.
TABELE ANEXE
Tabela 1 - anexd
Coeficientii n din formulele Pavlovski, Manning $i Ganguillet-Kutter.
Tabela 2 - anexd
Valorile coeficientului C = Y1 R
'1s
Tabela 3 - anexd
Valorile exponentului y din formula lui N, N. Pavlovski
Tabela 4 - anexd
1
Valorile coeficientului C = - R"
Tabela 5 - anexd
Tabela I - A n e x
Natura peretilor
conductei sau canalului
Nr.
crt.
S e ia In proiecte
variaz2, de fapt,
d e la
la
....
Sticli, bronz, suprafete I5cuite, emailate .......... te neAzbociment, ciment centrifugat .................. serviciu
Lemn
......
......
Reton de cinzent
a) B e t o n n e t e n c u i t:
Cofraje metalice ..................
Cofraje de scinduri geluite, bine Incheiate, bine compactate ............
Cofraje sctnduri negeluite, cu rosturi
brute, executie buns ............
Cofraje brute, rosturi neglijent executate ..........................
Tabela I
Natura peretilor
conductei sau canalului
b) B e t o n t e n c u i t :
Ciment sclivisit, executat foarte Ingrijit ..........................
Idem, executat ingrijit, rosturile de
dilatatie tenculte, curbe putine, cu
raze mari ......................
c) P e r e u r i d e b e t o n spoit cu
lapte de ciment, rosturi la 5-7 m
distanti ........................
d) B e t o n t o r c r e t a t
I( I1
q n v e c h i, alterat
......
......
........
- Anexd (continuare)
Nr.
crt
Natura peretilor
conductei sau canalului
a) S t i n c i n e c i p t u $ i t i i
Canale .$i galerii executate curat, dirnensluni rnari, stratificatie orizontali ........................
Idem, executie rnijlocie, toate colturile
fiind indepiirtate
Id&, suprafete neregulate, colturoase
................
........
..............
d) Pietri? 50-150
mrn
e) Rluri de munte cu
............
bolovani ......
mm..
................
n
variazg, de fapl,
d e l a . .
.la
..
Valorile roefieientului C
Tabela 3 - Amxd
Valorile exponentului y, dupii formula lui Pavlovskl, pentru dimensiuni date in metri
1 Y
Valorile coeficientului C = - Ii , din formula Pavlovski
Tabela 4 -
Tabrla 5 - Anexd
ale riurilor, dupi Matakiewicz
I
I
I
I
I
a 6
A - Anexd (continuare
'I'abela
Valorile funciiei 9
(E)
(r
0)
6 l3
--
Arz~xc~
Tabela 6 B
- Anexd (continuare)
Tabela 6 B
- dnexa'
(continuare)
Tabrla 6 C -- Anexci
albiile cu panta negativg (i < 0)
Tabela 6 C
- Anexd
(continuare)
Tabelr 6 C
- A/ZFX&(continuare)
---
1,00
2.50
1,026
1,039
1,052
1,064
1,075
I ,086
1,097
1,107
1,126
1,144
1,161
1.176
1,190
1,204
1,216
1,228
1,239
1,249
1,293
1,324
1,351
1.373
1,405
1,447
1,471
1,033
1,044
1,054
1,064
1,073
1,082
1,090
1,098
1,112
1,125
1,137
1,148
1,157
1,166
1,174
1,181
1,188
1,194
1,218
1,237
1,251
1.260
1,272
1,290
1,298
3.00
3,50
1,039
1,048
1,057
1,065
1,072
1,079
1,085
1,090
1,100
1,109
1,117
1,124
1,131
1,137
1,142
1,146
1,150
1,154
1,165
1,176
1,183
1,188
1,195
1,201
1,203
1,040
1,047
1.053
1,059
1,065
1,070
1,074
1,078
1,085
1,092
1,097
1,102
1,106
1,110
1,113
1,116
1,119
1,121
1,129
1,134
1,137
1,139
1,142
1,144
1,145
4.00
1,040
1,046
1,051
1,056
1,060
1,064
1,067
1,070
1,075
1,079
1,083
1,086
1.089
1,091
1,093
1,095
1,097
1,098
1,102
1,105
1,107
1,109
1,110
1,110
1,110
Tabela 7 Anexd
.- . -
-.
.
rn-0
rn-'1,
..
"%='I,
Incliilarea taluzului rn
I rn-",, 1
ctg n
rn-I
(rn-l',,
rn-2
0,00
0.667 0.667 0,667 0,667 , 0,667 0,667 0,667
0,Ol
0,667 / 0,667 0,667 0,668 0,668 0,669 0,670
0;02
0,667 1 0,667 0,668 0,669 0,670 0,671 0,672
0,03
0,667 1 0,668 0,669 0,670 0,671 0,673 0,675
0,04
0,66710,668 0,670 0,671 0,672 0,675 0,677
0,05
0,667 0,668 0,670 0,672 0,674 0,677 0,680
0,06
0,667 0,669 0,671 0,673 0,675 0,678 0,683
0,07
0,667 0,669 0,672 0,674 0,676 0,681 0,685
0,08
0,667 0,670 0,672 0,675 0,678 0,683 0,687
0,09
0,667 0,670 0,673 0,676 0,679 0,684 0,690
0,10
0,667 0,670 0,674 0,677 0,680 0,686 0,692
0.12
0,667 0,671 0,675 0,679 0,684 0,690 0,696
0,14
0,667 0,672 0,676 0,681 0,686 0,693 0,699
0,16
0,667 0,672 0,678 0,683 0,687 0,696 0,703
0,18
0,667 0,673 0,679 0,684 0,690 0,698 0,706
0.20
0,667 0,674 0,680 0,686 0,692 0,701 0,709
0.22
0.667 0,674 0 , 6 8 1 0 , 6 8 8 0,694 0.704 0,712
0,24
0 , 6 6 7 0 , 6 7 5 0,683 0,689 0,696 0,706 0,715
0,26
0 , 6 6 7 0 , 6 7 6 0,684 0,691 0,698 0,709 0,718
0,28
0,667 0,676 0,685 0,693 0,699 0,711 0,720
0.30
0,667 0,677 0,686 '0,6g4 0,701 0,713 0,723
0,32
0,667 0,678 0.687 0,696 0,703 0,715 0,725
0,34
0,667, 0,678 0,689 0$97
0,705 0,717 0,727
0,36
0,667 0,679 0 , 6 9 0 0 , 6 9 9 0,706 0,719 0,729
0,38
0,661 0,680 0,691 0,700 0,708 0,721 0,731
0.40
0,667 0 , 6 8 0 ( 0 . 6 9 2 0,701 0,709 0 . 7 2 3 / 0 , 7 3 3
0,42
0,667 0,681 0,693 0,703 0,711 0,725 1 0,734
0,44 1 0,667 0,681 0,694 0,704 0,712 0,727 ! 0,736
0,46 1 0 , 6 6 7 0,682 0,695 0,705 0,714 0,728 0,737
0,48 ( 0,667 0,683 0,696 0,706 0,715 0,729 0,739
0,50
0,667 0,683 0,697 0,7081 0,717 0,730 0,740
0,60
0 , 6 6 7 0 , 6 8 6 0,701 0 , 7 1 3 0 , 7 2 3 0,737 0,747
0,70
0,667 0,688 0,706 0,718 0,728 0,742 0,752
0,80
'0,667 0,692 ' 0,709 0,723 0,732 0,746 0,756
0.90
0,667 0,694 0,713 0,727 0,737 0,750 0,759
0,667 0,697 0,717 0,730 0,740 0,754 0,762
1,O
1,2
0,667 0,701 0,723 0,737 0,747 0,759 0,767
0,667 0,706 0,729 0,742 0,752 0,764 0,771
1,4
0,667 0,709 0,733 0,747 0,756 0,767 0,774
1,6
0,667 0,713 0,737 0,750 0,759 0,770 0,776
1,8
- .-
j rn=2'/, /
m-3.)
rn-4
0,667 0,667
0,.670 0,671
0,674 0,675
0,677 0,679
0,680 0,683.
0,683 0,686
0,686 0,690
0,689 0,693
0,692 0,696
0,695 0,698
0,697 0,701.
0,701 0,706
0,705 0,711
0,709 0,715
0,713 0,719
0,717 0,723
0,720 0.726
0,723 0,729
0,725 0,732
0,728 0,734
0,730 0,737
0,733 0,739
0,735 0,741
0,7370,743
0,738 0,745
0,74010,747
0,742 0,748
0,744 0,750
0,745 0,751
0,747 0,752
0,748 0,754
0,754 0,759
0,758 0,764
0,762 0,767
0,766 0,770
0,768 0,773
0,772 0,776
0,776 0,779
0,778 0,781
0,781 0,783
0,667
0,672
0,678
0,683
0,687
0,692
0,696
0,699
0,703
0,706
0,709
0,715
0,720
0,725
0,729
0,733
0,736
0,739
0,742
0,744
0,747
0,749
0,751
0,752
0,754
0.756
0,757
0,759
0,760
0,761
0,762
0,767
0,771
0,774
0,776
0,778
0,782
0,784
0,786
0,787
Mecanica fluidelor
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
15).
20.
21.
22,
23.
24.
25.
2ti.
1;. Carafoli $i T . Orouecznu, Mecanica Fluidelor, Bucuregti, Vol. I , 1952, Vol., 1 1 , 1955.
C. Iacob, 'Introducerea matenlatic2 in mecallica fluidelor, Bucurcsti, 1952.
Hidraulica speciala
27. 1,. Allieui, l'liCorie du coup de bklier, Paris. 1921.
28. V . I. Arauitz i S . N . Numerou. Teoria dviieniia iidkosiei i ueazov v. nedeformiremoi
povistoi srpda, ~ o s k v a ,1953.
29. U . A . Bukhmetejf, Hydraulics of open channels, New 'tork-London, 1932.
30. B . A . Bakhmeteff, MCcanique de I'Ccoulement turbulent des fluides, Paris, 1941.
31. L . Bergeron, Du coup de bClier en hydraulique au coup de foudre en klectricitC, Paris,
1950.
32. J . ~ o ~ b r d i , -hordalCkmozgis
i
clmCte, Budapest, 1955.
33. M . D. Certol~sou, Spezialnii kurs ghidravliki, Moskva-Leningrad, 1M9.
34. N. Cristea, Hidraulica subterana, Bucure~ti, 1956.
35. R . Dachler, Gruridwasserstromung, Wien, 1936.
36. L. Escande, ConiplCments d'hydraulique, Paris, 1947-1951.
37. M . Ghiliceanu, Transportul titeiului $i gazelor prin conducte, Bucurcsii, 1954.
38. Fr. Herning, Stoffstrome in Rohrleitungen, Diisseldorf, 1954.
39. N . E. J ~ ~ k o u s kLucrari
i,
~tiintifice alese, Bucuresti, 1952.
40. I . I. Leui, Dinamika r~lslovih potokov, L.eningrad-Moskva, 1948.
@
I . IA . Munoliu, Regularizsri de riuri gi cai navigabile interioare.
42. P. l a . I'olubarina-Kocina, Teoria dvijeniia gruntovich vod, Moskva, 1952.
43. H. Schlichting, Grenzschichlthcoric, Karlsruhe, 1951.
44. F. A . Seueleu. Issledovania asnovnich ehidravliceskih zoconomernostei turbulentnovu
' dvijeha v trubah, Moskva, 1953.
45. Townset~d A . A . . The structure of turbulent ahear flow. Cambridge.
- . 1956.
,
46. M . A. Velikatzou, Dinamika ruslovih potokov, Leningrad, 1949.
47. A . P. Zegjda, Teoria similitudinii si metodica de calcul a rnodelclor hidrolci~nice,Lenirlgrad, 1938.
A
C
l>upilit A. I . E . J . 10, 686,
691
Agroskin I. I. 323, 390, 762
(hlame J . 459
I
d'Alkmber1 J . L. 9, 219
Carafoli E. 11, 12, 212, 365, 1
Allievi L. 10, 424
I:
762
Andonie G. 446
Carnot
399
Appolo~~ius191
I
Einstein H. A. 730
Cauchy A. L. 179
Aravin V. I . 707, 762
Enache de la 0 1 t N . I I
Certousov.M. D. 1 I , 515, 559; ~~~~l~ 1-i, 519
Arhanghelski V. A. t i 4
Arjanikov N . S. 762
, 649, 762
Engler 22
ChCzy A, de 304, 554, 581
Arhiincde 9, 70
~~~~~d~ L, 11, 368, 511r 7(j2'
Chien-Ning 1 I
Euler L. 10, 43", 122, 138,
L3
Chiru C. 714
164, 172, 215). 339
Bach C. '406
Christen T. 298
I I~vdochinovP: D..737
Bahn~eteff B. A. 11, 571, 762 Chrisloffel 212
Eydoux D. 762
Bazin H. 10, 298, 375", 378, Ciaplighin S. A. 1 1 , 262,
473,' 505, 516, 525
264
I;
BCnard 256
Cioc D. 381, 762
Bergeron L . 434, 437, 762
dolebrook C. F. 317
Flachsbarl 0.676
Bernadski N . M. 649
Constantinescu 'G. 14
Fourier I. B. L. 3:30
Bernoulli D. 9, 43, 143" 147,
446
Frank J . J . 468
155, 161, 192, 374, 552, ti37 Conti 424
Frenkel N. Z. 317, 762
Coriolis G. G. 158
Bessel 234
Forchheimer Ph. 618, (593,
Biot 247
Cosma Gh.
Birglizan A. 12
Couette M. 274
762
Frese 505
Blasius H . 264, 31 1
Creager W. P. 353, '509
Friedmann
A. A. 327
Bogardy I. 762
Cristea N . 762
Frontinus 9
Boicicov N. M. ' 723
Froude W. 10, 336, 54 1 , 601
Borda J . C. 222, 399, 485
D
Fuhrmann G. 239
BoreIli 25
Funk E . T . F . 298
Boss P. 612
Dachlcr R . 762
de Botezat G. I 1
Dalton 30, 90
G
Bouguer 10
Darcy H. P. G. 10, 150, 304,
Bourdon 50
'375*:, 678, 686 $i urm.
Gaden D. 459
Boussinesq T. V. 10, 499, ' Dementiev M. A. 722
1 Gaillard D. D. 666
Dirichlet 231
594*, 649, 687
Galilei Galileo 9, 393
Boyle 27
Dmi,trev G. T. 762
Ganguillet M. 378, 742
du Boys P. (v. Duboys)
Duboys P. 11, 724
Gauckler P h . 379
Bresse J . A. Ch. 10, 568
Dubuat L. G. 714
Gauss K. 137
Brillouin L. M. 19, 20
Duclaux E. 298
Gauthey 616
Dumitrescu D. 12, 228
du Buat L. G. (v. Dubuat)
Gay-Lussac 27
Dupin 74
Buckingham E. 333
I1
1
Hagen G. H. 276
Hazen A. 681
Hele-Shaw H. S. 228, 280,
298, 355
Helmholtz H. von 10, 134*,
219, 244, 246
Henry 25
Hermanek 536
Herning Fr. 762
Heron 58
HYncu S. 366
Hooke 269
Hristianovici S. A. 10, 649
Kamerikov V. G. 266
Kammerling Onnes 57
Kantorovici L . V. 228
Kirman Th. von 11,257, 299,
301, 304
Kaufmann W. 762
Keller L. V. 327
Kennedy 9.G. 733
Kibel I . A. 762
King H. W. 762
Kirchhoff 219.. 475., 701
Klrpicev 333
Kiselev P . G. 520, 762
Knoroz V. S. 735, 737
Kocin N. E. 762
Kolmakov A. 10
Kolmogorov H. A. 11, 331
Konakov P. C. 312, 317.
I..
Ofiterov 509
Oroveanu T. 762
Lagrange F. L . 10. 121, 242, Oseen C. W. 279
329, 637
Ostrogradsky 137
Lamb H. 139. 762
Laplace P. s.' de 114
Lanck 499
Lenin V. I . 12
Pascal Blaise 9, 68
Levi-Clviti T. 219
Pave1 D. 12, 218, 762
Levi I. I. 723.. 728.. 741. 762 Pav.lovski N. N. 11. 229*.
Levi M. 99
Loitianski L. G. 11, 348, 360,
762
699; 762 '
Petermann F. 404
Petrov N. P. 10
Picalov F. I. 762
Pitot H. 24, 149
Macaveev V. I . 1I
Poiseuille J . L. M. 2 6 , 34,
276
Mach 339
Mac Nown 717
Poisson S. D. 275
Polubarina-Kocina P . Ia.
Maltev V. N. 762
762
Manoliu I. 762
Manning R. 379, 742, 745
Poncelet 10
Marchi G. de 424, 762
Potapov 11
Mariotte 27, 153
Prandtl'L. 11, 299*, 300, 304,
Mastitki N. 583
718, 733, 762
Matakiewicz M. 536
PriSil Fr. 1 1 . 228. 454. 500.
Matcescu Cristea 100, 104,
762
Pressel K. 457
282, 286, 321, 584, 762
Maxwell 19
Mcndeleev D. T. 10
Mever-Peter E. I I . 728
~ e h s n i e r106
Kamponi F. 621
Michaud T. 429
Rankine 234
Minski E. M. 290
Rehbock Th. 505, 617
Mint 679
Reichardt H. 331
Mises R. von 476
Reynolds 0 . 10, 34, 36, 228,
Moody I.. F. 316
294, 299, 337
Mosony E. 352
Riemann B. 179, 21(j
Mostkov M. A. 761
Roer V. G. 736
Motzfeld H. 331
RosC N. V. 762
Rozanov N . P. 640
Rozowski I. L. 622
Rouse Hunter 762
Nagel 488
Russo-Spena A. 708
Navier C. L. M. Id. 10, 41,
267, 272
Nekrasov A. I. 247
Nelson Skorniakov 701
Sabaneev A. A. 632
Neumann 231
Saint Venant B. de 41, 605,
Newton 1. 9, 18, 19, 336,
647
363, 717
Savart 247
765
Vogel G. 404
Vogt F. 11, 459
Taylor G. I. 16, 299, 307
Thoma D. 11, 468
Thomson W. 242
Tietjens 0. 299
Timonov V. E. 12
Tipei N. 286
Tollmien W. 360
Torricelli E. 9
Townsend A. A. 293, 762
Tumanian I. V. 520
Tiolkovski N. E. 10
Weber H. 338
Weeren 57
Weissbach I. 10, 400, 402,
4n4
Vanoni V. A. 734
Van der Waals 90, 271
Vasilescu Gr. C. 714
Vasilescu-Karpen N. 1 I
Velikanov N. A . 1 1 . 723, 730,
733. 762
~ e n t u r iG. B. 151, 154, 401
Vilcovici V. 11, 722
Vinci 1-eonardo, da 9
z
Zamarin E. A. 1 1 , 636, 681,
707
Zegjda A . P. 11, 319, 352,
717, 762
Zolotih E. V. 23
IKDICATOR ALFABE'I
Absorbtie 25
Actiunea vintului 670 si urln.
Adeziune 24
Adincinii conjugate 538, 599
Adincimc criticri:
'
a unei albii 537, 542
a unui dren 691
a unui put 691
Adincime economic5 53 1
Aerosta t 94
Aiutai 222. 483. 485
Aibie- major2 i n ~ i n o r i 52ri
Albie unitari 225
Albie conipusi 526
Aluviuni (sediment) 713 ~i urrn.
Analogia Darcy-Poiseuille 708
Analogia electrohidrodinarnic5 ( C .G.D.A).
~
229
R
Barometru 50
Bazin de decantare 743
Bazin de denisi~are743
Bazin de liniStii-e 628
Bief 623
Bord de atac 355
C
767
'
axisimetric 232
circulator 188
cu suprafata libera 494, 525, 68G
cu giruri dc virtejuri 266
de densitate 653
In curbi (alhie) 620
secundar 31 1
Echilibrul relativ 84
Ecuatia de instabilitate 370
Ecuatia de stare fizica 19, 26
Ecuatia diferentiali a lui Laplace 174,
178,
Ecuatia diferential5 a lui Poisson 275
Ecuatia lui D. Bernoulli 143, 155 $i urm.
Ecuatia diferentiala a miscirii apei in castelul de echilibru 450
Ecuatia diferentiali a migcarii nepermanentc f n conducta fortat5 (Jukovski) 419
I?ruatia diferential; a n~i~cririirlepermanente de filtrare in mediu poros (Boussinesa) 687
~ c u a t i i i k difercntiale ale lui Euler 138
Ecuatiile difercnliaie ale lui Gromeka~ a m b139
Ecuatiile diferentiale ale lui Navierstokes 267
~ c u a t i i l ediferentiale ale' lui Reynolds 294
Ecuatiile im~ulsului (elobale)
~ f l u & 470 '
E.G.D.A. (v. Analonie electrohidrodinamica)
Ejector 155
Elasticitate 16
Elongatie 457
Emulsionare 527
Energia specific5 a secfiunii albiei 537
Energia valurilor 665
Eroziunea 713, 726
Evolutia adiabatic5 28, 91
Evolutia izoterm5 28, 91
91
Evolutia politropi
Exponent adiabatic, resp. politropic 28
Exponent hidraulic (a1 albiei) 572
\-
768
- Hidraulica
Gaz perfect 27
Grad Engler 22
Grad de turbulent5 329
Greutate specifici 15, 26
Grup de valuri 661
Hidraulica 8
Hidrocinematica 121
I-lidrodinamica 9
Hidrologia 12
Hidropulpi 737
Hidrostatica 9
Hidrotehoica 12
Hodograf 221, 701
Homocronie 346
Hull 655, 663
lmpingerea apei 63
Inlltimea (valului) 666 '
Inlensitatea virtejului 242
Izofluxi 584
Izotahl 284 gi urm., 310
Izvor 176
Izvor liniform 238
lzvor negativ 235
Izvor pozitiv ,235
Izvor punctiform 185
Izvor superficial 238
- - --- --
- --
--
'
P
P a n t l critic5 560
P a n t l energetic2 304, 525: '. '
Paradoxul dlAlembert 198
Perimetrul udat (muiat) 171
Pierderi de sarcini locale 373, 398 +i urm.,
547
Pierderi de \arcing l ~ n g i t u d i n a l r314,
373, 525
Piezometru 48
P i l l de pod 617
P i n z l (vezi lami)
Plan de a p l 47
Plan de plutire 72
Plan de sarcinl absolutl 47
Plan d e sarcinl hidrostatici 48
Plutitor 72
P o r t a n f i 201, 363
769
-,
1
1
S
Salt hidraulic 557, 596
Salt hidraulic ondulat 598
Salt hidraulic regim de fund 557
Salt hidraulic regim de suprafati (superficial) 631
Saturatie 730
Sectiune udati (muiati) 171, 525
Scurgere 470
Scurgere cu virtej vertical 492
Sediment (vezi aluviuni)
Seise 659
~ i f 6 n393, 395
Similitudine (teoria) 333
Similitudine geometric5 334
Similitudine cinematic2 334
Similitudine mecanici 335
Sistem de castele de echilibru 646
Sistem de reprezentare Euler 122
Sistem de reprezentare Lagraoge 121
Sistem de izvoare 234
Sistem de vfrtejuri In giruri 256
Solenoidal (cimp) 131
Sonicitate 446
Spargerea valului
Spectrul mi cirii (potentiale) 180
Spectrul tur%ulentei 330
Strat de vfrtejuri 255
Strat-limit2 354 si urm.
Stratosferi 93 '
Structuri 31
S u ~ r a f a t ide discontinuitate 219
~u'prafaiide echilibru 103
Suprafati de rotatie
105
Suprafati de separatie 265
Suprafati de vlrtejuri
242
Suprafati echipotentiali 173
Suprafati izobari 44
Supratniltarea apei la curb;) 620
Supratniltarea apei ( a poduri) 614
Suprapresiune 415 gi urm.
T
Tensorul eforturilor 40
Tensorul tensiunilor de frecare aparentii 296
Teorema lui Lagrange-Thomson 242
.
Teorema produselor (n) 340
Teoremele lui Helmholtz 244
Teoremele lui Stokes 244
Teoria orbitari a migcirii valurilor 663
Timp de golire 493
Timp de Enchidere 422
Timp de reflexie 415, 422
Tornados 249
Trailsformarea conformi 181, 699
Transformarea Jukovski 207
Transformarea omograf ici 205
Transportul aluviunilor 713
lrohodidal (profilul) a1 valurilot 664
Trombi 248
Troposferii 93
Tub capilar 117
Tub de aspiratie 154
Tub de curent 124
Tub de vfrtej 242
Tub piezometric 48
Tub Fitot 149
u
Undi
Undi
Undi
Undi
Undg
Uridi
Undi
cilitoare 642
de inundatie 643, 653
de translatie 605, 644
de viituri 643
lungi (de schimbare de regim) 643
solitari 643
stationare 605
Val 654
Valuri de capilaritate 660
valuri cilitoare, plane 655
Valuri de gravitatie 660
Valurile mirii 663
Valuri produse de nave 662
Van5 compensatoare 433
Venturimetru 150
VPni cu cidere liberi 489
VFna de incendiu 4
VPni fluids 489
Vfni sub a p i 491
VIrtej cu nucleu 253
Vfrtej inelar 246, 254
Virtej rectiliniu 188
Viscozitate 19, 26
Vitezi conjugati (complexi) 180
Vitezi critici (la schimbare de regim) 136
Viteza critici (de trecerea aluviunilor 'in
suspensie) 732
Vitezi de agitatie 289, 328
Vitezi de alunecare (de frecare) 302
Vitezi de dilatatie cubics 269
Vitezi de deformatie specific2 133, 269
Vitezi de fund, initiali, de antrenare prin
alunecare 722
Vitezi de grup, a valurilor 661
Vitezi de propagare a undei (v. celeritate)
Vitezi de sedimentare.in curent 732, 740
Vitezi de transport-289
Vitezi indusi 247
Vitezi limiti de eroziune 532
Vitezi medie 124
Vitezi medie a curentului de antrenare
initiali 723
Vitezi medie critici a curentului saturat
734
'
772
.
..
Hidraukica
.
6.1.
6.2.
6.3.
6.4.
6.5.
6.6.
6.7.
Tublu dc rnuterii
...
774
.
.
..
..........
.......
.
-
Hidraulica
12.1. Gerieralit5ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2. Teoria similitu'dinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.1. Definitii . Forme de si~iiilitudinc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.2. Stabilirea conditiilor de similitudine prin nictoda [o~.\rlo~
.......
12.2.3. Aletoda analizri dinlensionale aplicati la ~tabilireacondiliilor de .
similitudine . Teorema produselor (11) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.4. Stabilirea condifii!or de similitudine prin idenlitatea ecuatiilor
dc m i ~ c a r e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2.5.'Conditii de similitudinc Pn mivcare turbulent; ................
12.3. Principii de modelare hidraulicB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.3.1. Modelarea sisternelor sub presiun? . . :. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.3.2. Indicatii generale cu privire la modelarca hidraulicl a albiilor
12..3.. ;. Conditii d r aimilitudine penlru lnigcarea apei subterane ......
TLORIA ST RATULUI LIMITA
1)efinitii . Structura stratulr.~ilimit3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cirosimea stratului limits . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ecuatiile mi~cariiin stratul limits linga o suprafall plan6 . . . . . . v . . . .
Repartilia vitezelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.......................
Grosimea stratului limita si repartitia vitezelor pcyltru o suprafats curbs
Ilczlipirea stratului limits . Formarra direlor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Rczistentele la migcarea in jurul unui corp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..'
Stratul limits in conducte $i canale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Inlluentarea stratului limiii . Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
S t r a t ~ ~limits.
l
locul de nastere a Lurbulentei . -. Teoria micilyr oscilatii
.
.
Cap . XIl/ .
14.1.
14.2.
14.3.
776 .
Hidraulica
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
.
.
17.3.
17.4.
17.5.
P"
17.6.
a . X V I I I . MISCAREA UNIFORMA A C U R E N ~ ~ L O CU
R SUPRAFATA LIBERA
18.1. Viteze, debite, niveluri .........-. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.1.1. Viteza medie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.1.2. Distributia vitezelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.1.3. Pulsatiile vitezei
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .: . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.1.4. Emulsionarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.1.5. Mire limnimetrice - chei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.2. probleme tehnice cu privire la canale cu sectiunea u d a t i , constant5 (mi?care uniforml) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
18.2.1. Dimensionarea canalelor ..................................
18.2.2. Forme caracteristice ale profilului unui canal ..............
18.3. Chesliuni privitoare la rPuri naturale ................................
18.4. Clasificarea curentilor uniformi ...................................
:
18.5. Exemple numerice ................................................
18
de sarcinl, locale, la curentii uniformi cu nivel liber ......
Cup . XI
EA PERMANENTA GRADUAL-VARIATA A CURENTILOR CU
ATA LIBE RA
19.1. Generalitgti . Definitii .............................................
19.2. Stabilirea ecuatiei generale a m i ~ c i r i igradual-variate ..............
19.3. Formele gencrale ale curbelor de stavilire pentru albii prismatice ......
19.3.1. Generalitsti ........................................
:. . . . .
19.3.2. Clasificarea curbelor de stavilire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
19.3.3. Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
19.4. Metode pentru construirea curbelor de s t h i l i r e
....................
19.4.1. MetodZ generali pentru o albie de form5 variabila $i pant5 Iongitudinal; variabill ......................................
19.4.2. Calculul curbei de st5vilire pentru o sectiune dreptunghiulara
de lirgime constant5 $i mare in raport cu adincimea, panta fundului i fiind uniforrni ....................................
19.4.3, Migcarea gradual-variati Fn albii prismatice
..............
19.4.4. Metode grafice pentru construirea curbei de stavilire . . . . . . . .
.
.
Tabla de m t e r i i
7'17
.*
..a*.... I
.,
E R A T A
Paa.
rSndul
sau
fcrmula
65
r k d u l 20
77
penultim
1-
1".
rfndul 27
b
-tg
3ho
b2
- tgcp
3ho
82
,,
loc d e
Sn
se va citi
a2
ultim
din vina
a2
~ h + b f 4 ~ )
-rgQ
Ig
sin a
cos a
rfndul 4
0.52
0.82
1
(17-21) $i (17-21') sB se suprime - dl $i 0,33 d,
3
rfndiil 28
(22 -43)
25-33
ctg a
sh ( K x , - o f )
0,562
arc t g a
sin (Kx,-tot)
0,462
Pag.
52
59
115
118
136
155
162
165
167
185
187
rPndul, eau
formula
rindul 1 $1 2 de joa
rindul15
el
21
Fig.4-41 qi 4-42
penultim
eubaol
@ d u l 23
l1
26 mijloc
Sn loc de
ee va c i t l
dndul4
l1
2
12
(6-10
negativ. .pozitiv
P
Pi
Pat
ho
$..
r,... r,
q i permite
V'dQ
V'dQ
pi%Pdt
dhyldt,
paragrafil 6-10
p o d t i v . .negativ
c irl
-fi
rlndul 13
*
-t
"
14
se lnlocuegte cur
Fig.7-37,abacba planului
5
v i t e zs
rSndul 8
l'
20
partea
l1
7 ,membrul 111
(0'
(11-9)
l1
I1 g i I11
.
I'
r h d u l 14
11-37,ll-38,1139
Plg.11-12,h legend.
Lltm
au d i r e c t l a x
!I
vSrte juri
p-a
a
1
11-40,11Y1,11-42
5Fq
aJb = $
(11-45)
penult ipl
r h d u l 17
permitlnd
ru gi u
u si te,
rPndul 13
nlh
C
g i .t
00
intmdu~el
41
4r
l1
27 g i 28
3*24
0,33
l1
28
-7m.
-lorn.
11
1'
ei
11
(17-23)
rrndul 4,7
5
r4ndul
l1
l1
l'
de t m i .or1
el 9
( 17-7 0)
l1
h,
pch
h,
pd3h
ho
RY
R'
4
14
14,mijlo0
9 Pe job
accelerat
hltrrsiat
, ee inchide paranteza)
4nr
lent&. ,rapid&
..
Q ~ E
papad&;
.lent&
4
Pag.
607
611
614
617
625
628
635
648
650
rindul sau
in loc de
ae va c i t i
for mula
rlndul-8
stPnga
L2.
Aa
(20-23), (2+23 , a ) 20-24)
g'
Q'
Fig.20-13
jos
Ah
AH. HI-Ha
Fig.20-14
se va n o t a adfncimea normal6 Sn aval, ho
Fig.21-2, snh f i g u r i
h.
hi'
(21-5)
/I"
h:
(21-12)
4'
Q
rPndul 19
o
00
(22-20)
go
92
ho
7.
(22-21)
Yo
63
.c
ID? ....to:'
"
18
Bernoulli
rfndul 5,6,7
"
8 m i j loc
Put imperfe c t
pune semnul
vine
z++xa2g
z+f*h.-f+
'4'~
UJ
fr=I
" 14 dreapta
rfndul ultim q i penultim
se suprid r +
(24-72 )
(25-40
s e suprimg semnul C
Y'
rlnd 4
cu
Tn
.
17-47 h
rQdul
qi 9
(16-1.3) sub radical
...to-'
n dt
AQ
:.@I#)
Fr
Re
8
c5 MP
din
17-47 0
1$- &QL
-S " 6
rudt
conat.