Despre frumuseea uitat a vieii - Andrei Pleu

Dac i acorzi un ct de mic rgaz, dac arunci, de jur mprejur, o privire odihnit,
curioas i neptima, vei gsi destule argumente s te bucuri. Lucrurile (nc)
funcioneaz. arpanta lumii (nc) ine. Mai exist nc oameni ntregi, tradiii vii,
ntlniri miraculoase. Trim ntr-un sos toxic, dar el conine nc mirodenii subtile, cu
efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare nc s ia n serios agitaia noastr
propagandistic, spaimele noastre apocaliptice. Se poate tri. Se poate tri bine. Se
poate (nc) tri frumos. (Andrei PLEU)

Despre frumusetea uitata a vietii

Am primit cadou cartea lui Andrei Plesu si am citit-o pe
nerasuflate. Imi place Andrei Plesu, cum gandeste, cum
vorbeste si cum se adreseaza cititorilor sai imbinand tonul
serios cu umorul. Imi place firescul atitudinii sale, fara nici un
aer pretios pe care il remarcam la diverse persoane publice.
Mai jos sunt cateva citate din carte, care fac mai mult decat
orice comentariu :
- Exista si alte bucurii decat bucuria de a-ti strangula dusmanul. Exista si alte placeri
decat placerea de a rani, de a calomnia, de a castiga la septicul electoral. Exista, de
asemenea, drame, spaime si dezastre mai mari decat cele care vi se vantura pe sub
nas in diverse show-uri televizate.Nu va mai conduceti viata din subteranele
sufletelor voastre agitate. Asezati-va, la rastimpuri, pe un loc mai inalt decat voi
insiva. Sus inima ! Si capul ! Viata, viata adevarata e in alta parte
- Greu de conceput imi apare si psihologia multor forumisti, care asteapta, excitati,
ocazia saptamanala de a injura gros, de a blestema, de a-ti poci numele, de a te
invita sa mori. Au toti nefericirea sa creada ca, pentru a parea inteligent, trebuie sa
atarni, mereu, de o beregata. Ura pare sa devina, in asemenea cazuri, nu doar un
mod de viata, ci un divertisment si un ideal. Nu pot decat sa-i multumesc lui
Dumnezeu ca m-a ferit, pana acum, de aceasta anticamera a iadului.
- Prezenta politicului in viata noastra ar trebui sa fie un dozaj echilibrat de
eficacitate si discretie. Nu e normal, cu alte cuvinte, ca politicul sa devina o
ocupatie de fiecare clipa, un pariu perpetuu, un scop in sine. El trebuie doar sa
intretina mecanismul social, cu toate componentele lui, de la stabilitatea economica
si politica pana la functionarea riguroasa a legilor si institutiilor; e bine reglat numai
cand actiunea lui e subinteleasa si nespectaculoasa. Ca orice organism sanatos,
organismul politic nu se va face simtit in permanenta. Cand se face simtit in mod
acut e semn de boala.

- S-ar parea ca nu mai stim ce e important si ce nu, ce merita angajarea noastra

intima si ce nu, care e rostul adevarat al fiecarei zile si al fiecarei vieti. Traim
ultimativ probleme secunde, slujim decerebrat valori derivate. Investim prost si
entuziasmul, si ura. Ce vaccin ne-ar mai putea salva ?
- Misterul feminitatii-care include, intre altele, misterul discretiei, al slujirii, al
sacrificiului-ar trebui sa se reverse dincolo de sfera domestica, pentru a modela
nitelus moravurile comunitare. Asadar, stimati compatrioti con-sexuali, domesticiti
un timp gorila din voi, amanati manifestarile taurinei potente care va agita. Dati o
sansa harismelor feminitatii. In definitiv, intelepciunea Sophia e o doamna.
- Inteligenta adevarata indrazneste si risca, fara sa alunece in aroganta si
temeritate vida.
- Nu cred in utopii. Stiu ca televizorul nu va mai disparea niciodata dintre noi. Ca eu
insumi ii voi ramane, pana la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de
dezintoxicare.
- Daca iti acorzi un cat de mic ragaz, daca arunci, de jur imprejur, o privire odihnita,
curioasa si nepatimasa, vei gasi destule argumente sa te bucuri. Lucrurile (inca)
functioneaza. Sarpanta lumii (inca) tine. Mai exista inca oameni intregi, traditii vii,
intalniri miraculoase. Traim intr-un sos toxic, dar el contine inca mirodenii subtile, cu
efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare inca sa ia in serios agitatia noastra
propagandistica, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trai. Se poate trai bine. Se
poate (inca) trai frumos.
In incheiere, legat de asocierea diverselor personaje politice cu Andrei Plesu, nu pot
decat sa-mi amintesc de Petre Tutea care spunea ca democratia il obliga pe idiot sa
stea alaturi de geniu si sa-i poata zice: ce mai faci, frate?.