Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În anii '50 elita românească a fost ținta predilectă a terorii instrumentate politic
de partidul comunist. Exproprierile, naționalizările, internările cu domiciliu
obligatoriu, confiscările sau evacuările forțate au fost doar câteva dintre măsurile
menite să distrugă o mentalitate, un mod de viață. În răspuns, membrii fostei elite
au încercat să se apere menținând legături între ei, vizitându-se și discutând
literatură. Însă, în opinia partidului comunist, orice adunare nu avea decît intenții
complotiste și contra-revoluționare. Astfel, în 1950, Petru Manoliu și prietenii săi
sunt arestați sub acuzația de complot și atentat la viața lui Gheorghiu Dej. În plus,
la proces va atârna greu și audiția posturilor de radio Vocea Americii, BBC sau
Radio Paris.
Un alt paradox al acestui proces l-a reprezentat ipocrizia regimului comunist care
în 1956 se folosește de serviciile Mariettei Sadova pe lângă Emil Cioran sau Mircea
Eliade, la indicațiile precise ale Constanței Crăicun, pentru ca în 1959 să o acuze
de „trecere clandestină a cărților unor autori legionari”. Explicația istorică constă
în modificarea climatului politic general. Dezghețul ideologic din 1955 a fost
înlocuit cu teroarea brutală de după revolta maghiarilor din 1956, iar prin teroare
accentuată după retragerea trupelor sovietice din 1958, Gheorghiu Dej încerca să
demonstreze capacitatea sa de a se menține la putere. Începând cu 1957 tot mai
mulți intelectuali sunt arestați, iar apogeul îl reprezintă lotul Noica Pillat.
Deși au fost mai mulți scriitori condamnați în acest lot, memorialistul grupului a
rămas Nicu Steinhardt cu Jurnalul fericirii, lucrare cu o carieră impresionantă după
1990, tradusă în mai multe limbi străine. În ultimii ani, sub coordonarea lui
George Ardeleanu, editura Polirom editează critic și integral opera lui Nicu
Steinhardt, o variantă semi-inedită a Jurnalului fericirii fiind nominalizată pentru
ediția anului la premiile României Literare în 2012.
O altă revelație literară s-a dovedit a fi romanul lui Dinu Pillat, Așteptând ceasul
de apoi, lucrare pentru care autorul a fost anchetat cu brutalitate, reproșându-i-se
ficțiunea literară drept realitate biografică. După arderea unei versiuni de către
Securitate, singura copie a romanului a dispărut din dosar, fiind miraculos
identificată 50 de ani mai târziu. În 2010 editura Humanitas a publicat romanul
pentru care Dinu Pillat ispășise 5 ani din cei 25 de detenție. După experiența
penitenciară, Dinu Pillat, de teamă să nu-și târască prietenii în alte anchete, nu a
mai scris niciodată literatură.
Referințe bibliografice
Stelian Tănase, Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat, Humanitas, 1997, ed a II-a
Humanitas, 2003.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Polirom, 2008.
Prigoana. Documente ale procesului Noica, Pillat, Lazarescu, Acterian, Streinu, Paleologu,
Steinhardt, Enescu si alții, editura Vremea, 2010.
http://www.iiccr.ro/ro/evenimente/pro_memoria/
la_24_februarie_1960_debuta_procesul_pentru_lotul_noica_pillat/