„Să facem praf şcoala românească!

” - deviza autorităţilor comuniste în 1947

Aceasta putea să fie deviza autorităţilor de la Bucureşti după ce au primit în

iunie 1947 indicaţiile poliţiei politice sovietice sub forma unui document cu 45
de porunci. Articolul 35 trata generos problemele şcolii de toate gradele. Se
începea cu problema profesorilor şi se preciza clar că trebuie să fie epuraţi cei
capabili şi să fie înlocuiţi cu cei slabi sau mediocri. Materia trebuia organizată
după idei sovietice, dar se recomanda să fie redusă cantitatea de material
documentar, elevul urmând să aibă o pregătire de specialitate cât mai îngustă,
să nu care cumva să gândească prea mult. Exact ca-n gândirea unor experţi în
educaţie din lumea contemporană, erau identificate materii definite drept
inutile şi chiar periculoase pentru regim.

Urma să fie eliminată Filosofia, ştiinţa ce permite marile salturi de gândire, şi să fie
înlocuită numai cu marxismul. Nici Logica nu avea ce să caute în creierul elevilor.
Genetica, esenţa studiilor biologice, nu avea loc în programa şcolară, deci era
condamnată agricultura la primitivism. Este interesant de precizat că în Occident
se făceau studii aprofundate în domeniu şi din 1953 s-a ajuns la descoperirea
esenţei vieţii, la celebrul ADN. Istoria devenea un simplu instrument ideologic prin
instruirea copiilor în spiritul luptei de clasă şi adevărul nu mai avea valoare în faţa
măreţelor indicaţii trimise de la Lubianka. Limba latină nu mai avea legătură cu
poporul român şi trebuia să dispară definitiv.  

 Astfel de idei au fost puse masiv în practică din 1948, spălarea creierului fiind
visul de aur al regimului comunist. Nu s-a precupeţit nici un efort pentru
îndeplinirea măreţelor indicaţii ale statului sovietic şi autorităţile de la Bucureşti a
trecut la îndeplinirea cu elan stahanovist a celor 45 de puncte. Poliţia politică,
responsabilă cu nenorocirea pentru totdeauna a poporului român, a fost chemată
în ajutorul administratorilor din învăţământ. A fost aruncat în muceda şi neagra
temniţă de la Sighet un istoric de valoarea lui Gheorghe Brătianu şi manualele au
început să fie scrise de politrucul Mihail Roller. Urmau să piară şi experţi precum
C.C.Giurescu şi P.P. Panaitescu, dar au avut noroc că regimul a avut nevoie de
profesionişti în scrierea cărţilor despre trecut şi au fost scoşi din celule. Politrucii
aveau limitele lor intelectuale şi cel mai uşor erau de descoperit în domeniul
ştiinţelor.

 Acest sistem zis de educaţie a funcţionat până în 1961 când s-a sesizat că este un
eşec aproape complet. Reforma a pornit de la Moscova şi a permis inclusiv
trimiterea de studenţi la calificare peste hotare. S-a trecut la publicarea unor cărţi
din lumea capitalistă, îndeosebi a celor din Franţa.

 Aceste politici au dat ceva rezultate, dar n-au putut şterge răul făcut. Ultima
poruncă precizase foarte clar că trebuie să ajungă studenţi cei ce proveneau din
cele mai de jos categorii sociale şi care vor să obţină o diplomă pentru a accede în
ierarhia lumii comuniste. Reducerea numărului de valori reale a micşorat baza de
selecţie pentru extinderea perfecţionării şi cei ce aveau studii serioase preferau să
plece peste hotare cu prima ocazie. În plus, cei ce obţineau actele instituţiilor
superioare de învăţământ rămâneau să ocupe posturi timp de decenii şi comiteau
tot felul de minuni administrative şi politice, singurul scop în viaţă fiind să
acumuleze avere prin măgulirea şefilor.

 Anuarele statistice oficiale ale regimului comunist vin să confirme că statul nu

prea era interesat de formarea de creiere deosebite nici în perioada Ceauşescu,
chiar dacă discursurile publice sunau foarte plăcut. Nu se considera că un
intelectual poate să revoluţioneze economia sau armata şi chiar erau văzuţi ca un
pericol la adresa regimului. Dacă în 1980 statul dădea burse pentru 80.036
studenţi, banii mai ajungeau în 1984 la doar 41.185. Personalul didactic din
universităţi a scăzut în aceeaşi ani de la 14.592 la 13.250. Procesul de scădere a
fost hotărât şi în cazul studenţilor, de la 192.769 la numai 166.328. România
socialistă se ofilea intelectual.

 Este interesant de subliniat că varianta românească a documentului nu este

cunoscută din arhive, ceea ce înseamnă că personajul ce făcea recomandări
ideologice a ascuns-o bine sau a distrus-o. Omenirea a avut noroc cu păstrarea
variantelor din celelalte state comuniste şi astfel s-a putut vedea ce fel de politică
a fost dusă împotriva popoarelor „eliberate” în 1945. Culmea este că mai sunt
persoane ce mai cred în valorile ideologiilor egalitariste, de stânga. Nu este de
mirare, orice credinţă absurdă găsind imediat mii de adepţi printre cei ce nu vor
să deschidă ochii şi să pună mâna pe mai multe cărţi.

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/sa-facem-praf-scoala-
romaneasca-deviza-autoritatilor-comuniste-in-1947?
fbclid=IwAR3IvtRLpNnBd_GG_uoBb-eAqw064tymD5sYbInPTLY-
wUtAPhmIFP009ZU