FARAH PAHLAVI

MEMORII

Cnd toti amintesc...

Cnd mi amintesc de mine, cea din dimineata aceea din ianuarie 1979, tristetea mi sfsie inima; o
tristete intensa, nestirbit. O tcere apstoare coplesise Teheranul, ca si cum capitala noastr,
lovit si nsngerat de luni de zile, si-ar fi tinut brusc respiratia, n acea zi de 16 ianuarie plecam,
prseam tara, estimnd c retragerea momentan a regelui va contribui la nbusirea revolutiei.
Plecam. Trecuser zece zile de cnd lusem aceast hotrre. Oficial, ne duceam s ne odihnim
cteva sptmni n strintate. Asa a vrut regele s prezinte lucrurile. Oare chiar credea ce
spunea? Suferinta cumplit care i se citea uneori n privire m fcea s cred c nu. Eu speram
ns, din toat inima, s fie adevrat, dar fr s cred mai mult dect o fcea el. Mi se prea
imposibil ca acest om, care-si dedicase poporului treizeci si sapte de ani din viat, s nu mai aib
ncredere n ziua de mine. Sub domnia lui, Iranul se dezvoltase, srise peste etape; o dat cu
pacea, toat lumea ar fi fost obligat s-o recunoasc. Speram c da. L-ar chema si i-ar da dreptate.
Ninsese, vntul puternic iscn ici-colo vrtejuri care scnteiau n lumina rsritului. Noaptea fusese
calm, astfel nct regele putuse s doarm cteva ore - mcar att. Chinuit de boal, mcinat de
evenimente, slbise mult n anul care trecuse. Iar n aceste ultime sptmni, n ciuda Legii
martiale, n fiecare noapte, manifestantii se urcaser pe acoperisuri fcnd pe curajosii, iar
strigtele lor de Ur se auziser pn la palat: Allah o, akbar, marg bar Shah!
(Allah, care esti cel mai mare, moarte sahului!"). As fi dat orice s-1 apar pe rege de aceste
insulte.
De atunci au plecat copiii. Vizitele neasteptate ale micutei Leila, privirea timid si plin de
dragoste a lui Farahnaz ndreptat ctre tatl ei, glumele si rsul lui Ali-Reza, extravagante
afectuos tolerate de ctre sotul meu, toate lsaser acum palatul pustiu. Le-am amnat plecarea
pn n ultimul moment, presimtind ca asta ar nsemna, fr ndoial, sfrsitul unei vieti familiale
de aproape douzeci de ani. Biatul nostru cel mare, Reza, era n Statele Unite, unde urma cursuri
de pilot de vntoare. Deja n vrst de 17 ani, telefona zilnic de acolo. Situatia, asa cum era
descris de televiziunea american, l ngrijora puternic, ncercam s-1 linistesc, s-i spun c
trebuia s rezistm, mai ales s nu ne pierdem speranta, cnd constatam ca tara se cufunda
iremediabil n haos. Pretutindeni sau mai peste tot, oamenii ncetaser lucrul, rafinriile se
opriser, vistieria statului era aproape goal si n fiecare zi erau manifestatii, valuri de ur,
provocare si dezinformare. Regele vorbea ct mai putin cu fiul lui cel mare, cci nici el nu dorea
sa lase s se vad ceva din confuzia n care triam. si totusi, oamenii plecau. Lun dup lun, sefi
de ntreprinderi, ingineri, cercettori, profesori prseau tara. Binenteles, noi fceam parte dintre
cei de pe urm legitimisti" din aceast nav n deriv, pe care fortele ntunericului preau
hotrte s-o conduc spre naufragiu.
Aceste ultime zile dinaintea plecrii fuseser groaznice. La numai 8 ani, Leila nu prea s-si dea
seama de tensiunea nfiortoare n care triam, dar Farahnaz si Ali-Reza, n vrst de 15 si
respectiv 12 ani, nu-si mai ascundeau frmntarea. O vedeam pe fiica noastr cea rnare stnd
ndelung n fata gardului de fier al parcului si privind n tcere strzile goale, mirndu-se, desigur,
deoarece nu mai vedea grupurile vesele de copii cu care i se mai ntmpla s stea de vorb nainte.
Unde plecaser toti acesti tineri? n acelasi timp, generali, politicieni, universitari si preoti
veneau, rnd pe rnd, la palat s-i mprtseasc sotului meu prerile lor. Unii propuneau o solutie
pasnic, o solutie politic. Altii l rugau s lase armata s deschid focul. Invariabil, ragele le
rspundea c un
suveran nu poate s-si salveze tronul cu pretul sngelui compatriotilor lui un dictator da, dar
un suveran nu". si i conducea afar cu fermitate. Cnd regele a ajuns la concluzia c solutia cea
mai nteleapt este plecarea, am hotrt s ne desprtim de copii. Cu o lun mai devreme, pe la
jumtatea lui decembrie 1978, Farahnaz plecase deja n Statele Unite s-si ntlneasc fratele,
ncredintati mamei mele, Leila si Ali-Reza au plecat si ei spre America, mi aduc aminte c Ali-
Reza a tinut s ia drapelul imperial si uniforma lui de la Gard. Cnd i vom revedea? Dup ce ne
invitaser, Statele Unite trgeau acum de timp; era clar c nu mai eram bine veniti. Egiptul, tara
prietenului nostru, presedintele Sadat, ar fi putut fi deci o prim destinatie. Foarte departe de
copii.
Ne-am luat pe rnd micul dejun n dimineata aceea, pentru c suveranul se trezise foarte devreme
si intrase n birou ca si cum ar fi fost o zi obisnuit. Oare bnuia c erau ultimele ore petrecute n
tara aceasta pe care o iubea asa de mult? Oare bnuia c n-avea s se mai ntoarc niciodat aici?
Chiar si astzi, cnd m gndesc, mi se frnge inima.
Mai aveam cteva lucruri de pus la punct. M gndisem n timpul noptii la fotografiile copiilor si
la albumele de familie, iar perspectiva de a le lsa n urma m nelinistea cumplit. S nu uit
albumele, toat istoria fericirii noastre se afl ntre paginile acelea. Bun, si ce s mai iau?" Eram
ntr-o asemenea stare, nct mi aduc aminte c mi-a czut privirea pe o pereche de cizme pe le
purtam la tar cu plcere. Urma s mergem mult de acum nainte, iar mersul era esential pentru a
nu ne pierde curajul, pentru a ne pstra echilibrul. Da, cizmele acelea aveau s fie cel mai pretios
ajutor al meu, prezenta lor m linistea. Cteva zile mai trziu, gsindu-le pe fundul unei valize, am
rs amar de mine nsmi: Doamne! Cum de nu mi-a venit ideea c astfel de ncltri se gsesc
peste tot n lume? Spre ce exil nghetat si pustiu mi nchipuiam ca plecm?"
Dup aceea, stnd n bibliotec, mi-am scos crtile preferate: cele pe care mi le druiser poeti,
conductori de stat sau scriitori, cu ocazia unor ntlniri n Iran sau n alte prti ale lumii.
Cineva din palat venise s m ajute; eram la mine n birou.
- Snt miniaturile dumneavoastr, Maiestate, luati-le! mi aduc aminte cu ct tristete 1-am privit
pe omul acela:
Nu, toate trebuie s rmn, nu vreau s iau nimic din toate bibelourile acestea.
Eram sfsiat ntre speranta c urma, poate, s ne ntoarcem si imaginea oribil, umilitoare, pe
care o ntrevedeam deja, a manifestantilor furiosi intrnd n palat si deschizndu-ne sertarele,
dulapurile. Sub nici o form nu voiam s aib sentimentul c am plecat lund totul. Nu, plecam cu
fruntea sus, stiind c am muncit fr odihn numai pentru binele trii. si dac am fcut greseli, le-
am fcut doar gndindu-ne la soarta tuturor.
Chemasem n ajun responsabilii muzeului s ia cele cteva obiecte pretioase pe care le primiserm
de la diversi suverani si conductori de stat, ca si cteva obiecte personale. Mcar ele s nu fie
furate. Valoarea lucrurilor n-avea nici o important pentru mine. Doream ca restul tablouri,
obiecte personale, covoare etc. s rmn la locul lor, pn si rochiile mele iraniene, pe care le-
am lsat intentionat, asa cum lasi n urma ta o parte din suflet. Pentru a evita jaful sau distrugerile,
am chemat televiziunea s filmeze interiorul palatului. Am invitat, de asemenea, ziaristi iranieni
si strini. Vietile noastre se confundau cu destinul Iranului si snt mndr, n sufletul meu, c
bunurile noastre personale n-au prsit niciodat tara.
Ultimele ore au trecut repede, prea repede, cu clipe de febrilitate maxim si minute lungi de
absent, cu ochii la copacii din parc, la lumina rece a iernii la Teheran si la acele locuri intime,
clduroase n care am trit asa de intens, mi amintesc cum am sunat-o pe Farahnaz n Statele
Unite, constient dintr-o dat c biata copil plecase de o lun, convins c-si va regsi la
ntoarcere camera si toate bucuriile ei de adolescent. Ar fi putut ea, oare, s cread c nu va mai
revedea Iranul pn n ziua n care mi scriu aceste amintiri? Ce-ar fi vrut ea s-i aduc?
Gndeste-te bine, Nanazjun (Nanaz, viata mea"), la ce tii tu cel mai mult? Spune-mi...
Am fost surprins s aflu c-si dorea afisul cu un cntret, Sat-tar, deja foarte ndrgit n Iran si
care trona n camera ei. Nu mai voia nimic altceva. Cred c, asemenea perechii mele de cizme,
promisiunea acestui afis a linistit-o, i ascundea dimensiunea nenorocirii care avea s vin si pe
care, fr ndoial, o presimtea.
Reza locuise ntr-o cas din incinta palatului. Obloanele erau nchise de un an, de la plecarea lui.
Toate hinutele lui de copil pe care le pstrasem cu o infinit tandrete, casetele cu primele lui
cuvinte, cu primii lui pasi, albumele lui de fotografii, toate amintirile erau acolo. Nu m-am gndit
nici mcar s-1 sun, am lsat tot, iar astzi as da orice s regsesc acele comori...
Dimineata era pe sfrsite, regele era n continuare nchis n birou; dar acum, cu fiecare minut care
trecea, atmosfera din palat devenea mai apstoare. Simteam suferinta acestor femei si brbati,
dintre care cei mai n vrst l slujiser pe Reza Shah, tatl sotului meu, unii asistaser si la
cstoria noastr, cu douzeci de ani n urm. Toti preau uluiti de perspectiva plecrii noastre,
umblau de colo-colo ntr-o tcere ciudat, iar n aceast rtcire nu se zrea nici un strop de
sperant. Nu trebuia s ne purtm asa, nu trebuia s ne pierdem ncrederea.
Se adunaser s ne salute. Le-am explicat c ne pregteam s retrim una dintre acele perioade
dureroase care au existat rtiereu n lunga istorie a Iranului, dar vor veni si vremuri mai bune si ne
vom rentlni s aplaudm ntoarcerea regelui. Cine s-ar fi putut gndi ce cosmar avea s ne
ntunece tara? Ne-am retinut lacrimile; c[iva au mai avut puterea s zmbeasc, iar eu am oferit
fiecruia cte un obiect pretios, o bijuterie personal sau ctiva bani, asa cum se face nainte de o
lunga desprtire pentru a ntri forta legturii.
In cele din urm, a aprut si regele. Cnd 1-au vzut, oamenii au nceput s plng. El, att de
stpn pe sentimentele lui, prea c lupt s-si ascund emotia. A spus fiecruia cteva vorbe.
Multi dintre ei, printre suspine, 1-au rugat s rmm, s nu-i prseasc. Cnd am fost anuntati c
cele dou elicoptere care trebuiau sa ne ^Uc la aeroportul Mehrabad erau gata s decoleze,
personalul palatului s-a adunat spontan pe trepte. De data aceasta chiar plecam, bagajele noastre
fuseser luate. Ctiva ne-au ntins minile, mi amintesc si acum chipurile lor rvsite. Regele a
adresat tuturor un ultim salut, eu le-am srutat pe femeile care mi erau cele mai apropiate, dup
care, n zgomotul motoarelor, arn vzut cum dispare palatul n spatele pdurii de cldiri din
Teheran.
Cele doua elicoptere s-au plasat aproape de pavilionul imperial (unul ne transporta, cellalt era
rezervat personalului de securitate). Acolo ne astepta un grup micut de oameni, ofiteri si ctiva
civili nghesuiti unii n altii, luptnd mpotriva rafalelor nghetate care mturau asfaltul. Regele le
ceruse oamenilor s rmn la posturile lor n aceste zile grele, era mai important acest lucru dect
s vina la Mehrabad. Acest aeroport pe care 1-am vzut n plin extindere, n plin efervescent,
traversat permanent de vacarmul reactoarelor, prea dintr-o dat mort. Rmase la sol din cauza
grevei, avioanele ofereau o imagine lugubr, iar dinspre cerul incredibil de gol nu venea dect
suieratul ncptnat al vntului dinspre Muntii Elburz.
ncordat, stnd foarte drept, sotul meu i-a salutat pe acesti prieteni att de credinciosi. Atunci
pilotul lui particular i s-a aruncat la picioare si 1-a implorat s rmn. Regele s-a aplecat s-1
ridice si, n acel moment, emotia, suferinta 1-au coplesit am vzut cum i s-au umezit ochii, lui,
cel care se stpnea ntotdeauna. Mai multi ofiteri care nu-si mai ascundeau lacrimile 1-au rugat,
la rndul lor, s nu plece, iar el a schimbat cteva cuvinte n particular cu seful de stat-major al
armatei.
Ziaristi iranieni asistau la acest rmas-bun, usor retrasi presa strin nu fusese invitat. Dup
cteva clipe, regele i-a observat si s-a dus spre ei. Tocmai l numise pe Shapur Bakhtiar la
conducerea Guvernului, iar la acea or noul prim-ministru astepta s-si primeasc nvestirea de la
Parlament. Regele nu voia s prseasc tara nainte ca Parlamentul s-i fi confirmat decizia.
Cum am anuntat nc din momentul numirii Guvernului, le-a spus el jurnalistilor, m simt obosit
si am nevoie de odihn. De asemenea, am declarat c, dac lucrurile se vor desfsura cum trebuie
si Guvernul va functiona, voi pleca ntr-o cltorie. Aceast cltorie ncepe acum."
Am adugat c tara noastr, n lunga ei istorie, a cunoscut multe momente dramatice, dar c asta
nu m-a fcut s-mi pierd ncrederea: cultura si identitatea iraniene vor supravietui.
lat-ne plecnd n cltorie", disprnd pentru a lsa tuturor timp s-si linisteasc spiritul, iar urii
vreme s se potoleasc. Dup cteva sptmni, oamenii vor ntelege... Da, trebuia s credem, s
credem n viitor. Nu voiam cu nici un pret s cedez disperrii.
Au mai trecut cteva minute ntr-o tensiune dureroas, apoi regele a fost informat c Majeles
(Parlamentul) tocmai l nvestise pe Shapur Bakhtiar cu functia de conductor al Guvernului. Un
elicopter avea s-1 aduc n cteva clipe la aeroport.
si, ntr-adevr, am vzut elicopterul, apoi pe el aplecndu-se sub elice, apoi aranjndu-si mustata si
nftisarea, mergnd pn la pavilion. Era nsotit de ctre presedintele Parlamentului, Javad Said.
Cei doi brbati s-au nclinat n fata noastr si ne-au salutat cu mult emotie. Acum, totul este n
minile voastre, i-a spus cu blndete sotul meu domnului Bakhtiar. Sper c veti reusi, v las Iranul,
vou si lui Dumnezeu."
Treizeci si sapte de zile mai trziu domnul Bakhtiar era nevoit s fug, s se salveze de la moarte,
destituit din functie n favoarea primului guvern islamic, numit de ctre ayatollahul Khomeini.
Imamul Moscheii de Vineri din Teheran, doctorul Hassan Emani, care era prezent la toate
plecrile noastre pentru a spune rugciuni traditionale, nu era lng noi n acea zi cumplit. S-a
spus ulterior c acest preot care ne era apropiat a lipsit pentru a-si exprima astfel dezaprobarea.
Adevrul era mult mai trist: spitalizat, avea s moar la Geneva, cteva sptmni mai trziu.
Acum puteam pleca, naintnd cu greu contra vntului, am ajuns la avionul pe care l foloseam
pentru cltorii oficiale, un Boeing 707, albastru cu alb, botezat Shahine (Erete"). n pragul
Pasarelei, regele s-a ntors, iar micul grup care ne nsotise a ncremenit. Aceast imagine mi-a
rmas n amintire ca o emotie de nesuportat. Oamenii prezenti acolo erau ofiteri, piloti,
personalitti
de la Curte, membri ai Gardei Imperiale care si dovediser curajul. si totusi se simtea acolo o
suferinta de nedescris. Unul cte unul, ei au srutat mna regelui, cu chipurile necate n lacrimi.
Chiar si domnul Bakhtiar, care ceruse aceast plecare, avea ochii plini de lacrimi.
Dovezile de credint pe care le-am primit n clipa plecrii m-au rscolit, va scrie regele mai
trziu, n Memorii. Se lsase o liniste adnc, sfsiat doar de suspine."
n cele din urm ne-am urcat n avion, urmati de cele cteva persoane care au dorit s ne
nsoteasc. Amir Aslans Afshar, conductorul protocolului, era unul dintre acei oameni care,
mpreun cu oamenii de Ia Gard, ne asigurau securitatea personal. La fel ca el erau si Kambiz
Atabai, al crui tat, Abolfath Atabai, l slujise pe Ahmad Shah si pe Reza Shah nainte s-1
slujeasc pe sotul meu, si coloneii Kiumars Jahanbini si Yazdan Nevissi. si alti oameni, care erau
n serviciul nostru de mult vreme, au dorit s ne nsoteasc, n ultima clip, realiznd c nu era
nici o femeie n anturajul meu, am rugat-o pe doctorita Liussa Pimia, pediatrul copiilor mei, de
care m legau chestiuni familiale, s fie asa de bun, nct s m nsoteasc n aceast cltorie cu
destinatie nesigur. Iar ea a acceptat imediat, lsndu-si n urm familia pentru a se mbarca doar
cu o simpl valiz cu haine, n fine, mai fcea parte din echipaj si buctarul nostru. Presimtind,
probabil, c nu va mai revedea Iranul multe luni de acum nainte, acest ins excesiv de scrupulos
si-a luat cu el colectia de oale enorme de arama si sacii cu nut, cu orez, cu linte... Pe scurt,
fiecare se agta de ce putea.
De cum a urcat la bord, regele s-a asezat la pupitrul de comand al avionului. Pilotatul era
dintotdeauna una dintre cele mai mari plceri ale lui. Astfel, n ciuda atmosferei apstoare sau
poate tocmai datorit ei, el voia s preia comanda acestei cltorii care avea s-1 ndeprteze
definitiv de Iran, s-1 smulg de lng ai lui. N-am pstrat nici o amintire a decolrii, nucit de
violenta pe care o trisem n ultima vreme, dar mndrindu-m n sinea mea c n-am cedat.
Sotul meu a pilotat ct timp am survolat Iranul; odat iesiti din spatiul nostru aerian, a predat
comanda si a intrat n cabin. Atunci
am fost perfect constient de prpastia imens spre care ne mpingea istoria si, convins c aveam
s-mi pierd mintile dac nu fceam chiar atunci ceva pentru a rezista, am avut ideea s chem
lumea n ajutorul trii noastre nefericite. Lsam n urm grupuri de revoltati lipsiti de toate cele
necesare si care aveau s fie n curnd hituiti din toate prtile. Trebuiau ajutati urgent, trebuiau
alertati conductorii statelor apropiate nou. Chiar n momentul acela am cerut permisiunea
regelui s trimit mesaje unora dintre ei. M-a privit curios si a consimtit. Atunci, cu ajutorul
domnului Afshar, am nceput s scriu acele mesaje.
n ziua aceea, pentru prima dat n timpul acelui lung exil, n drumul nostru spre Assuan, n sudul
Egiptului, m-am apucat s nnegresc febril primele pagini ale unui caiet care avea s m
nsoteasc pn la moartea regelui, optsprezece luni mai trziu.
Transcriu aici cteva pasaje:
Ianuarie 1979.
A fost groaznic la palat, asa de groaznic!... Ultimele lucruri de fcut, ultimele telefoane de dat,
suspinele unora si ale altora... S nu te lasi dobort de disperare, s nu plngi, s ai ncredere... mi
las toat viata n urm, pstrez speranta c m voi ntoarce, dar, n acelasi timp, inima mea este
frnt de suprare. Toti oamenii care se aruncau la picioarele noastre la palat, rugmintile lor,
ntrebrile lor: Unde plecati? Cnd v ntoarceti? De ce ne prsiti? Sntem orfani, orfani...
Nu, ridicati-v, aveti ncredere n Dumnezeu, ne vom ntoarce. Snteti ofiteri, nu trebuie s
plngeti.
si eu plngeam n mine, dar ei nu m vedeau.
S zmbesc la aterizarea elicopterului, s gsesc cuvinte potrivite, s fiu ntotdeauna tare.
Snt sigur c uniunea nafional va nvinge, am ncredere n poporul iranian, le-am declarat
ziaristilor. Dumnezeu s v-ajute, mi-a spus unul dintre ei. Dup care toat lumea s-a ndreptat
spre avion. Acolo, oamenii au czut n genunchi la picioarele regelui, ^otul meu era rvsit, cu
ochii n lacrimi. Piloti, ofiteri, ziaristi, grzi suspinau cu totii.
Ne-am nltat pe cerul imens si gol. Am sentimentul groaznic de dureros ca am pierdut totul:
copiii, prietenii, tara. Sentimentul c inima mi este rupt n bucti. As fi preferat s mor n tar
dect s rtcesc asa. Unde vom ajunge? Cum vom continua s trim, s respiram cu inima
sfsiat?"
Adolescent, pe cnd m gndeam la viitorul meu, mi nchipuiam c voi tri lng un brbat cult,
de care voi fi mndr. Dar nu m gndeam s m mrit nainte de a-mi fi terminat studiile, ntr-o
epoc la sfrsitul anilor '50 n care din ce n ce mai multe femei se mobilizau s participe la
dezvoltarea Iranului.
n acelasi timp, nimic nu m fcea s cred c m voi cstori cu primul brbat al trii noastre.
De ce m-ai ales pe mine? 1-am ntrebat ntr-o zi pe rege. Iar el, zmbind usor, mi-a spus:
ntr-o dup-atniaz, ntr-una din primele noastre ntlniri, ne jucam cu discul. Eram multi, o
echip ntreag. Majoritatea discurilor cdeau pe pmnt n loc s-si ating tinta, iar tu, foarte
drgut, alergai imediat s le ridici pentru toat lumea. Eram deja ndrgostit de tine, dar din ziua
aceea ti-am iubit simplitatea. ,
PARTEA I
Am pstrat mrturia uimit a tatlui despre mine n primele zile de viat: un caiet de scoal cu
desenele lui, cu frazele lui pline de tandrete. A consemnat totul: greutatea mea, primele gngureli,
tot ceea ce i-a atras atentia, evident, beat de fericire fiind. si, brusc, ncntarea cade n cel mai
cumplit cosmar: Vinerea aceasta, scrie el pe pagina a cincea, este una dintre cele mai triste zile
din viata mea: Farah a rcit. Doica aceasta proast n-a fost suficient de grijulie. Eram n mijlocul
Teheranului cnd am aflat. Am nchiriat o masin pentru a urca mai repede la Shemiran. Biata
mea fetit era culcat, cu o expresie chinuit si respira cu greutate. Mama ei plngea. n cele din
urm a sosit si doctorul Tofigh: anghina acut! Are febr mare. Toat noaptea i-am pus comprese,
n-am dormit pn n zori".
si dedesubt o schit cu mine n pat, cu o compres mare pe frunte, sub un mare semn de ntrebare.
Va supravietui?" pare s se ntrebe tatl meu. n sting, suspin mama si, pe partea cealalt, tata
s-a desenat pe sine cu fruntea n mini, n mod evident dobort de durere.
Totusi, peste cteva zile, starea mea s-a ameliorat. Gratie lui Dumnezeu, scrie tatl meu, Farah se
simte mai bine, dar noi am Plns cu lacrimi de snge..."
Eram n 1939. Locuiam atunci ntr-una din casele acelea de nceput de secol, cu grdina
mprejmuit, n nordul Teheranului. Am crescut n acea cas pe care o mprteam cu fratele
mamei mele, unchiul Mohammad-Ali Ghotbi, si cu sotia lui, Louise. Fiecare familie dispunea de
o camer mare la parter si mpreun aveau un salon. Potrivit traditiei iraniene, etajul saloanele
si sala de mese era rezervat exclusiv invitatilor, receptiilor. Mai era acolo totusi si biroul
tatlui meu.
Familia Ghotbi avea un biat cu sase luni mai mare dect mine, astfel nct varul meu Reza a fost,
cu sigurant, primul chip de copil cruia i-am zmbit. Ani fcut primii pasi mpreun. Reza a fost
pentru mine fratele pe care nu 1-am avut niciodat.
Mult mai trziu am aflat c printii mei si mai doriser un copil, dar c efectele dramatice ale
celui de-al doilea rzboi mondial n Iran i fcuser s renunte la aceast idee. Ocupat de trupele
britanice si sovietice n august 1941, tara nu mai oferea nici o perspectiv. si aceast situatie a
durat aproape patru ani...
Am rmas deci singurul copil si, poate, cu att mai important n ochii printilor mei. Mi s-a
povestit cum tatl meu era ngrijorat. Tria terorizat de gndul c m-as putea mbolnvi si, cum pe
la noi nu apruser nc toate vaccinurile, se gndea c ar fi mai ntelept s interzic tuturor s m
ating si, mai ales, s m srute, ns asta nu m-a mpiedicat s iau toate bolile copilriei si, cu ct
cres-team, cu ct deveneam mai independent, cu att mai putin mi putea interzice s intru n
contact cu oamenii.
Cei mai apropiati, n afar de familie, erau oamenii din cas, adic doica mea, Monavar, o femeie
tnr, ncnttoare si amuzant, pe care o iubeam mult, buctarul, servitoarea si doi brbati pe
care tatl meu i folosea pentru diferite treburi pe lng cas. Reza si cu mine i ndrgeam pe toti,
cu att mai mult cu ct ei ne primeau mereu cu bratele deschise si ne rsftau tot timpul. Locuiau
ntr-o cldire modern, n cealalt parte a curtii. De cum plecau printii nostri, ddeam fuga la ei.
Ne tineau pe genunchi si ne povesteau tot felul de ntmplri nfricostoare uneori, din care
ntrevedeam o lume mult mai rea si mai misterioas dect cea pe care ne-o descriau mamele
noastre.
ntr-o dependint a aceleiasi cldiri era depozitat hran pentru mai multe luni linte, orez,
zahr, migdale, ulei etc. mi amintesc
adesea tipetele de fric ale mamei cnd se aventura n rezerva aceea si vedea soareci. Buctarul o
ajuta, iar eu si cu Reza, extrem de ncntati, ne nfundam clciele n grnarul acela plin de
mirosuri tari care ne erau nc strine.
Aceast lume pe care printii nostri o vedeau plin de boli si de pericole, o auzeam fremtnd n
spatele zidurilor nalte de crmid ale gardului. Binenteles c nu aveam voie s iesim pe strad,
dar de cum printii nostri se ntorceau cu spatele, ne asezam pe treptele verandei si priveam prin
grilaj acel du-te-vino al oamenilor. Eram n timpul ocupatiei, viata nu era tocmai usoar, i
auzeam adesea pe oamenii mari vorbind despre rzboiul care se purta departe, dincolo de munti,
la temutul nostru vecin din nord, URSS-ul. si apoi jeepurile soldatilor britanici ne atrgeau mereu
privirile, n vremea aceea, pe la noi treceau multi cersetori. Nu stiam cum i cheam, dar, stiind c
vor veni, printii nostri nu aruncau nimic. Le ddeam mncare, dar si haine, si jucrii pentru copii.
Vara, strada era plin de copii, iar noi stteam de vorb cu cei care aveau voie s se joace pe
afar, nc se mai circula cu trsura pe vremea aceea foarte putini aveau bani s-si cumpere o
masin, mi aduc aminte c una dintre distractiile preferate ale pustilor era s se agate de partea
din spate a trsurilor pentru, a se bucura si ei de o plimbare. Acest lucru ne fascina. si mai
interesant era cnd pietonii l anuntau pe un ton complice pe vizitiu: Vezi c ai pe cineva n
spate!" Atunci vizitiul l desprindea pe micutul clandestin cu o lovitur de bici. Ni se tia
respiratia.
Dar spectacolul strzii care ne ncnta cu adevrat era dat de vnztorii ambulanti. Ei crau fructe
de sezon pe spinarea mgarilor sau n crucioare de lemn pictate de mn sau pe niste platouri
mari, pe care le purtau n echilibru pe cap. Iarna vindeau mandarine, portocale, sfecl, pe care o
coceam n cuptor. Asteptam apoi cu nerbdare primvara, cnd mncam cpsune, prune, migdale
proaspete, ridichi, ceap alb, tot felul de plante: ment, tarhon, busuioc, pe care vnztorii le
udau constant... n cele din urm, n primele zile de var, ntotdeauna asa de clduroase la
Teheran, apreau ciresele, merele cu arom de trandafir, caisele, putin mai
trziu pepenii verzi si galbeni. Apreau, binenteles, si vnztorii de nghetat! Pe acestia i
adoram, dar, normal, ne era interzis s ne apropiem de ei. Printii nostri ne explicau permanent ct
de periculoas este nghetata pentru sntate, cum este ea plin de cei mai ri microbi cu putint.
si totusi, mi aduc aminte cum sream peste verand ca iepurii ca s punem mna pe o portie din
otrava delicioas prins ntre napolitane... Acadelele iraniene, pe care le numeam Cocosi de
zahr", ne erau, de asemenea, interzise, pentru c printii nostri erau convinsi c strnseser pe ele
tot praful de pe strad.
Dar cea mai periculoas era apa, aceast ap asa de pretioas n Iran si al crei comert avea un rol
important n viata cotidian a Iranului din epoca aceea. Apa potabil era rar, provenea din dou
izvoare care permiteau aprovizionarea capitalei. Ea era adus cu ajutorul unor cai ce trgeau
cisterne cu ap prin tot orasul. Ca si vnztorul de legume, vnztorul de ap si anunta prezenta
prin-tr-un strigt aparte. Scoteam atunci urcioarele pe care ni le umpleau pentru ctiva bnuti.
Apa pentru toalet si menaj era adus din Muntii Elburz, care mrgineau Teheranul. Era o retea
de tevi care se ntindeau la suprafat si irigau toate strdutele. Fiecare cartier avea o zi n care
putea s capteze apa curent si miloas. O deviai cu ajutorul unor baraje micute si curgea cteva
ore ntr-un rezervor de sub cas sau ntr-un bazin special, spat n curte sau n grdin. Noi aveam
si rezervor, si bazin si-mi amintesc cu ct curiozitate observam c n acesta din urma se deversau
toate resturile adunate pe drum: coji de pepene, frunze moarte, chistoace de tigar, cioturi de lemn
etc. Dup o zi sau dou, apa se decanta si noi o puteam pompa ca s umplem cisterna din pod care
servea drept castel de ap pentru buctrie si bi. n ciuda varului pe care l puneam n cistern,
viermii misunau peste tot si printii nostri ne recomandau s nu bem niciodat ap de la robinet.
n furnicarul fascinant al strzii se ivea din cnd n cnd si vnztorul de jucrii cu magazinul" su
ambulant, pe care-1 cra pe cap si n care se amestecau toate minuntiile la care visau toti copiii
de pe atunci: fluiere de lemn sau de lut ars, mulinete de hr-tie multicolor, baloane, rachete si
castanietele acelea de pe la noi, fcute din dou discuri legate cu un burduf de hrtie... Uneori
puteam s ne cumprm cte o jucrioar, dar n general jucriile ni le fceam noi sau ne ajutau
cei de acas, mi aduc aminte c ne plimbam ppusile n cutii de pantofi, c bietii mpingeau
cercuri care erau de fapt roti vechi de biciclet, c trotinetele noastre erau rezultatul unor
restaurri savante... n acelasi timp, aveam si dou minuntii care se distingeau dintre toate: o
ppus care spunea mama" si o biciclet adevrat, dar pentru copii, fcut de faimoasa firm
englezeasc B.S.A.
n spatele vnztorului de jucrii si fcea aparitia, de cele mai multe ori, si magicianul
cinematografului ambulant. Acesta mpingea o masinut plin cu almuri scnteietoare, cu patru
lunete prin care orice copil putea s priveasc n schimbul unui bnut. Atunci omul fcea s-ti
treac prin fata ochilor imagini sau desene care ilustrau povestea fantastic pe care o spunea o
voce schimbtoare, plin de nuante, de emotii sau de rs. Cteodat, vocea cnta. Era peste puterile
noastre s renuntm la aceast desftare numit Shahr-e Farang", adic Orasul Europei". Dar si
acest lucru ne era interzis. Printii nostri se temeau s nu lum conjunctivit, acea boal foarte
usor transmisibil care ataca ochiul si i orbea pe numerosi copii.
Reza si cu mine am fost norocosi c am scpat de conjunctivit, dar varicela nu m-a mai ocolit.
Mai putin periculoas dect conjunctivita, aceste ciupituri ca de tintar las urme care nu mai
dispar ns niciodat. Ale mele snt pe mna dreapt. Tatl meu a spus c am avut totusi mare
noroc multi rmn cu ciupiturile pe fat dar asta nu nseamn c nu a insistat ca doctorul sa
ncerce s micsoreze cicatricea. Mama si amintea cuvintele lui si mi le spunea: Nu se stie
niciodat, doctore, poate c ntr-o zi oamenii i vor sruta mna fetei mele..."
n ciuda nenumratelor ispite ale strzii, cea mai mare fericire a copilriei mele era s fug vara din
Teheran pn n Shemiran, pe coastele Muntilor Elburz. Prseam cuptorul, canicula prfoas
28

a Teheranului pentru aerul usor al piscurilor, pentru rcoarea nesperat a serilor. Acum Shemiran
este un cartier bogat si jinduit din nordul Teheranului; pe vremea cnd eram copil, era un trgusor
savuros, la vreo doisprezece kilometri de centrul orasului si la o mie opt sute de metri altitudine.
Pentru lunile de var, printii nostri nchiriau o vil n acest paradis bucolic. Cel mai mult mi
plcea s cltoresc. Ne adunam cu totii n Fordul cel mare al tatlui meu. Oamenii casei ne
urmau n trsuri. Era o caravan, un adevrat exod. Iubeam la nebunie drumul care serpuia printre
platanii enormi si trandafirii galbeni pe care i culegeau mamele noastre pentru a face dulceat.
La Shemiran gseam o droaie de verisori si de prieteni ai cror printi aveau proprietti acolo. M
jucam uneori cu ppusa, dar niciodat pentru mult timp. M purtam mai degrab ca un biat,
preferam jocurile cu mingea, jocul de-a v-ati ascunselea, plimbrile pe cmp si la munte, pe jos
sau clare pe mgar, tot ceea ce m putea scpa de siest, mi plcea, de asemenea, s construiesc
case de pmnt, s stau cu minile n noroi sau s sparg nuci necoapte de la care m murdream
foarte tare pe degete, mi aduc aminte c m curtm frecndu-m cu frunze de dud rosu. Eram
nnebunit dup ctratul n copaci. Copacii erau prietenii mei. stiam fiecare pr, mr, nuc,
mosmon, dud si mi se ntmpla ca, odat urcat n copac, s uit jocul si s nu mai am nici un chef
s cobor, mi ncropeam un culcus confortabil din crengi, peste care asezam o ptur. Imensitatea
cerului m vrjea si visam, uneori pn seara, cnd toti se ngrijorau pentru c eram de negsit.
La Shemiran, serile erau ncnttoare. Ne rentlneam cu toat familia n piata stucului. Acolo,
mici vnztori ne ofereau frigrui, porumb copt, nuci verzi, toate felurile de prjituri si zaharicale
si, binenteles, nghetat, de care aveam si noi voie s mncm mcar o dat. n timp ce printii se
plimbau sau stteau comod pe terase la cafea, noi, copiii, ne alergam printre dughene, ametiti de
rs si de dulciuri. Uneori, la ntoarcere, aveam voie s dormim cu totii n salonul cel mare. Se
asezau atunci saltele direct pe podea pentru mine si Reza, ceea ce pentru noi, care dormeam toat
iarna
MEMORII 29
n camera printilor, era o srbtoare incredibil, ni se prea c lumea s-a ntors pe dos.
Dar lumea aceea mai era nc n rzboi cnd am psit pentru prima oar la scoala Italian de la
Teheran. Printii mei aleseser aceast scoal n special pentru c se nvta francez, iar tatl meu
era francofon, atasat n Franta. Provenind dintr-o familie mare din Azerbaidjan, care servise la
Curte n vremea dinastiei Qajar, apoi sub Reza Shah, fiul unui diplomat care vorbea curent
franceza si rusa, tata a fost trimis la vrsta de 12 ani la scoala de Cdeti de la Sankt-Petersburg
mpreun cu fratele lui mai mic, Bahram. Revolutia Bolsevic din 1917 i-a surprins acolo tatl
meu avea atunci 16 ani - iar ei au fost nevoiti sa fug cu ajutorul ambasadorului nostru. Tatl meu
a ajuns apoi n Franta unde si-a terminat studiile preuniversitare, a studiat Dreptul si a fost admis
la scoala de Ofiteri de la Saint-Cyr. Absolvent, s-a ntors n Iran pentru a servi n armata pe care o
comanda Reza Shah, tatl viitorului meu sot. Originar din Gilan, pe trmul Mrii Caspice,
descendent a lui Ghotbeddine Mohammad Gilani, sufist venerat, mama studiase la scoala Jeanne
d'Arc din Teheran, locuind la clugritele franceze, la care urma s merg si eu peste ctiva ani.
Cnd am intrat la scoala Italian, aveam sase ani. mi aduc aminte c mama m mbrcase cu o
bluz alb si cu o fust ecosez si c eram foarte speriat. Mi se spusese c trebuia s m altur
celorlalti copii, dar eu am rmas n coltul meu, strngnd cu putere ghiozdnelul n care mama mi
strecurase un caiet, un creion si un mr pentru recreatie...
Cu toate acestea, am ndrgit repede scoala si, dincolo de ea, tot ceea ce noua mea viat mi
aducea legat de ideea de libertate, de deschiderea ctre lume. Uneori, tata m ducea la scoal cu
For-dul, dar de cele mai multe ori nsrcina vreo servitoare s m conduc, si la dus, si la ntors,
dndu-i de fiecare dat bani de trsur. In mod sigur femeia i pstra pentru ea, cci mi aduc si
acum aminte cu plcere de drumurile lungi fcute pe jos de-a lungul strzilor din Teheran, cu
salcmi de o parte si de alta. Iubeam
30

salcmii n floare si chiar si astzi parfumul lor mi strneste dorul de Teheran.

La scoal ne nvtau si Coranul. Sau, mai exact, ne nvtau s citim din Cartea Sfnt, fr s ne
explice si semnificatia celor citite. Ceea ce m mira cel mai tare era c nu aveam voie s urmrim
rndurile cu degetul, ci trebuia s ne facem un fel de deget din hrtie. Printii mei erau musulmani
siiti, ca majoritatea iranienilor, dar mama era mai practicant dect tata. Ea participa la ceremonii
n cadrul crora credinciosii povesteau cu mult emotie vietile martirilor. Atunci mama, la fel ca
toate femeile de acolo, plngea n hohote, de multe ori n prezenta unor bocitoare profesioniste.
Noi, copiii, eram prea mici s ntelegem, dar ndrgeam mult aceste reuniuni pentru c, la sfrsit,
femeile se ntremau cu dulciuri si ne chemau si pe noi s mncm.
Mama tinea postul si si fcea rugciunile pentru Ramadan, dar nu ne obliga si pe noi s facem la
fel: Reza si cu mine mncm mai putin dect de obicei, fcnd ceea ce iranienii numesc
Ramadanul psrii". Eu ns o nsoteam pe mama n vizitele ei la locurile sfinte. Era o ocazie
bun s ne reculegem si s ne punem dorinte, mi aduc aminte cum am fost, cnd eram mic, n
orasul sfnt, unde era nmormntat bunicul meu. Ctiva ani mai trziu, pe la 7 sau 8 ani, pe cnd m
aflam ntr-un locas de cult pe malul Mrii Caspice, ani fost victima unei scene aparent banale, dar
care mi-a marcat puternic sufletul de copil. Pentru c nu purtam nimic pe cap, un mollah m-a
apostrofat: Acoper-ti prul c-o s te duci n iad!"
Niciodat n-am putut uita groaza pe care mi-a strecurat-o n suflet intoleranta omului aceluia si pe
care o va trezi ayatollahul Khomeini treizeci si patru de ani mai trziu.
l gseam adesea pe tatl meu scriind sau citind n biroul lui de la primul etaj. De multe ori asculta
la radio emisiuni n persan sau n limbi strine. Nu 1-am vzut niciodat n uniform, era
ntotdeauna mbrcat n costume elegante. Chiar si cnd juca tenis (sportul lui preferat) purta o
vest alb si un pantalon imaculat. Fusese consilier juridic n armat, iar n timpul rzboiului
muncise la
MEMORII 31
Ambasada Iugoslaviei, mi aduc aminte ct eram de suprat cnd pleca de acas. Plecarea lui m
sfsia, ca si cum nu s-ar mai f ntors. S fi avut, oare, intuitia nefericirii care ne pndea? Oricum,
pln-geam. si plngeam asa de ru, c mama ajunsese s mi ascund faptul c pleac. Dar seara,
cnd se aseza lng mine s facem temele, uitam deja totul. Cnd trebuia s participe la un dineu
rn consola cu un cadou micut pe care l gseam dimineata sub pern.
Sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial a provocat la noi criza Azerbaidjanului. Dac am trit
aceste evenimente ca pe o dram personal, n ciuda vrstei mele fragede, a fost pentru c aceasta
era provincia natal a tatlui meu, n care triau unchii si mtusile mele care, atunci, au fost
alungati. Ocupati n sud de trupele britanice si n nord de cele sovietice, Iranul avea s fie eliberat
o dat cu instaurarea pcii. Anglia si URSS-ul se angajaser, printr-un tratat din ianuarie 1942, s-
si retrag soldatii de pe teritoriul nostru, cel mai trziu dup sase luni de la ncetarea ostilittilor.
Cele dou tri au respectat acest tratat, dar Moscova si-a mentinut trupele n continuare n
Azerbaidjan. Partidul Comunist Iranian Tudeh, nfiintat n 1942, prosperase vizibil n
Azerbaidjan, pro-fitnd de prezenta sovieticilor. Conductorul lui, Jafar Pishevari, cerea acum
autonomia provinciei. Era evident c URSS-ul astepta pur si simplu ca Azerbaidjanul s-i cad n
plas.
E putin spus c aceast eventualitate a fost trit ca o tragedie de ctre printii mei. Din familia
mamei, unchii si mtusile au rmas traumatizati de lovitura de stat a comunistilor, care, n 1920, i
gonise din provincia Gilan ce fusese declarat o perioad drept Republica Sovietic Socialist
Gilan". Din aceast cauz ajunsese mama la Teheran nc din copilrie. si iat c lucrurile se re-
petau, de data aceasta lovitura fiind ndreptat mpotriva familiei tatlui meu!
Din anii '45- '46, cnd am fost martora disperrii printilor mei, Martora nefericirii unchilor si a
mtusilor, mi-a rmas teama fat de comunisti pe care am simtit-o vreme ndelungat. Nu-i
iubeam, mi era fric de ei pentru c erau mpotriva regelui. Nu artam mai
32
mult ntelegere pentru politic, n ochii printilor mei care erau regalist! si respectau legea cu
strictete, Tudehul era un partid care trda Iranul, reprezenta rul absolut pentru c, prin actiunile
lui, ddea unei alte puteri o parte din teritoriul nostru.
Prima mea amintire despre tnrul rege, de care aveam s-mi leg viata treisprezece ani mai trziu,
dateaz din 1946. Mohammad Reza Pahlavi domnea din 16 septembrie 1941. i urmase tatlui
su, Reza Shah Cel Mare, si avea s tin friele unei natiuni ngenuncheate de ocupatie. Eliberarea
Azerbaidjanului a fost, cu sigurant, primul gest istoric care i-a adus recunostinta iranienilor.
Guvernul Teheranului, condus de un diplomat genial, prim-mi-nistrul nostru, Ghavam-Os-
Saltaneh, sustinut de opinia internationala, a sfrsit prin a-1 convinge pe Stalin s-si respecte
semntura. Pe 10 mai 1946, trupele sovietice au primit ordin s evacueze provincia iranian. Dar
acest lucru nu nsemna c Azerbaidjanul, care fusese proclamat provincie autonom, ar fi rmas
neocupat de revoltatii din Tudeh. Armata a fost deci trimis pentru a stabili ordinea si, pe 12
decembrie 1946, Tabriz, capitala, a fost n cele din urm eliberat.
Printii mei erau nebuni de fericire, era o zi mare. Cnd s-a aflat c regele, ntorcndu-se din
Azerbaidjan, urma s treac prin Teheran, toat lumea a iesit n strad pentru a-1 aclama. Tot
orasul era afar. Urma s treac pe strad, chiar pe la coltul casei noastre. Aveam acolo un garaj
pe acoperisul cruia ne-am urcat cu totii. Oamenii se mpingeau, strigau, aplaudau, n cele din
urm, regele si-a fcut aparitia, ceea ce a fost o imagine uluitoare pentru un copil de 8 ani, ct
aveam eu pe atunci.
Seara sau a doua zi, am srbtorit evenimentul n familie. Eu nu vzusem niciodat
Azerbaidjanul, dar tata mi-a promis c n-tr-o zi vom merge mpreun s-1 vedem. Dar anul
urmtor avea s dispar, fr s fi avut ocazia s m duc pe urmele familiei lui.
2
Boala tatlui meu a venit n momentul n care soarele rsrea si pe cerul Iranului, dar si al ntregii
lumi, n momentul n care am fi putut s ncepem s ne facem planuri de viitor. El, care ducea o
viat sntoas si bine organizat, a nceput brusc s se simt obosit, n acelasi timp ochii si
pielea au nceput s i se nglbeneasc. Doctorii au crezut c are hepatit. Din acele prime
sptmni de boal, mi amintesc n special mmcrimile. Se scrpina fr ncetare pe mini, pe
picioare, lucru care l fcea s fie foarte nervos. Nimic nu-i alina mncrimile pe timp mai
ndelungat.
A fost tratat cu medicamentele cele mai noi mpotriva hepatitei, dar lua si toate leacurile
medicinei noastre traditionale, n familia noastr, aveam mare ncredere n medicina natural,
foarte rspndit n Iran. Chiar si astzi recurg la astfel de tratamente pe care le prefer produselor
de laborator. A but extracte de ppdie si a nghitit chiar si pestisori de ap dulce... Dar degeaba,
nici mncrimile, nici culoarea galben a pielii nu i-au trecut.
Brusc, aceast boal care preocupa ntreaga cas si pe care speram, n ciuda evidentelor, s-o
nvingem, a nceput s-i afecteze si pe alti oameni, s bulverseze viata cotidian: tata a fost
internat la spital. Acest lucru a coincis cu un alt diagnostic alarmant al medicilor. Dup ce l
trataser sptmni ntregi de hepatit, acum ncepuser s cread c suferea de cancer la pancreas
si c trebuia operat. Eu n-am aflat acest lucru dect mult mai trziu, dar din acel t, din ziua
spitalizrii, am simtit o team mut, greu de
34

descris. Ce avea s se ntmple de acum ncolo? M-au dus s-1 vd. Omul pe care l vedeam era
de nerecunoscut, slbit, cu pielea fetei ntinsa si de culoarea pergamentului, prea epuizat pentru a-
mi spune cteva cuvinte. Dar mai mult dect orice, m-a ngrozit un tub o drena", mi-a zis
mama prin care i se scurgea din burt un lichid galben. De ce? De ce suferea? Cnd se va
ntoarce acas? ncremeniti n tcere, vizibil afectati, mama, unchiul si mtusa mi rspundeau cu
un zmbet fortat: Nu-ti face griji, draga mea, o s fie bine".
Dintr-o dat, nimeni nu s-a mai dus la spital si, cnd m-am mirat de acest lucru, mi-au spus c tata
plecase n Europa s se ngrijeasc. Era o minciun, tocmai murise, dar m agtm cu toate
puterile de aceast minciun. Ajunsesem chiar s m laud la scoal pe vremea aceea, putini
iranieni erau asa de bogati sau celebri, nct s mearg s se trateze n prestigioasa Europ. Tata se
va ntoarce deci aureolat de aceast faim.
ntr-o zi, am surpins-o pe mama si pe mtusa Louise suspinnd. Mi-au spus c murise o mtus a
mamei, ceea ce explica starea de apatie a casei si, n special, a mamei. si am crezut. Cred c as fi
fost n stare s nghit orice mi-ar fi spus dect s accept adevrul ngrozitor pe care voiau s mi-1
ascund.
ntre timp treceau zilele si sptmnile, iar noi nu primeam nici o veste de la tata.
De ce nu ne scrie? ! '
E bolnav, Farah, iar bolnavii nu pot s scrie.
Nu-i adevrat, si mtusa Effat e bolnav si i scrie familiei ei. Aceast mtus chiar era n
Europa si rudele primeau n mod
regulat lungi scrisori de la ea.
ncetul cu ncetul nimeni n-a mai vorbit de tata, nici chiar eu, n casa aceea mare si, evident,
ndoliat. Cnd intram pe neasteptate ntr-o camer, oamenii tceau sau schimbau brusc subiectul
discutiei. Iar mama plngea ncontinuu, palid si rvsit...
Nu pot s spun cum mi-a intrat n cap de-a lungul lunilor ideea c nu-1 voi mai revedea niciodat
pe tata. Insidios, fr s fie clar formulat. Oficial, tata nu murise pentru c nimeni nu-mi
anuntase
MEMORII 35
moartea lui. La vrsta de 17 ani am mers pentru prima dat la mor-mntul lui (tata se odihneste n
sudul Teheranului) la Emam-Zade Abdollah. Nu era mort oficial, dar l pierdusem" n sensul
literal al termenului. Un vl de tristete mi- umbrit ntreaga viat, fcut din pustiu si din
asteptare. Inevitabilul se produsese, dar fr s pot vrsa o lacrim. Acum stiu c oamenii se duc
discret la mor-mntul lui, pe care l ngrijesc si-1 mpodobesc cu flori. Au avut delicatetea s-i
stearg numele ca s nu fie profanat.
Tristetea avea s m copleseasc patruzeci de ani mai trziu, n urma unei consultatii la doctor.
Eram vduv de ctiva ani, vorbeam despre acest doliu att de dureros pentru copii, pentru mine,
vorbeam despre trecut si despre viata noastr de familie dup at-tea evenimente. Ceva a sunat
ciudat n felul n. care vorbeam despre disparitia" tatlui meu, cci, dintr-o dat, doctorul m-a
ntrebat de ce nu rostesc explicit: Dar tatl dumneavoastr a murit, nu-i asa? De ce n-o spuneti?"
N-am crezut c mi se va ntmpla, dar cnd am pronuntat aceste patru cuvinte att de grele
tatl meu a murit" am izbucnit n plns.
Cteva luni mai trziu am fost nevoiti s prsim casa cea mare a copilriei mele; mama si fratele
ei nu aveau posibilitatea s mentin acelasi nivel de viat ca pe vremea tatei. Ne-am mutat la
etajul de sus al unei cldiri, ntr-un apartament care mi-a plcut din prima clip, pentru c avea o
teras mare de pe care puteam admira o mare parte din capital, n special santierul Universittii
din Teheran. Era nceputul anilor '50, Universitatea avea nevoie de cldiri noi pentru a primi
generatiile ce aveau s urmeze. Oare cte ore am petrecut pe aceast teras urmrind rotirea
macaralelor, forfota camioanelor, observnd metamorfoza unui oras al secolului trecut ntr-o
capital gigantic, n care se itiser cldiri si strzile o rnpnziser ca s primeasc valurile de
automobile? Cred c interesul meu pentru meseria de arhitect, pe care aveam s mi-o aleg ctiva
ani mai trziu, dateaz din vremea aceea. Fratele ma-niei, mpreun cu care locuiam n acelasi
apartament, era arhitect. Seara, mi plcea s-1 privesc aplecat asupra schitelor.
36

Vara, pentru a scpa de cldur, ne aduceam saltelele pe teras si dormeam cu totii sub cerul
liber, mi aduc aminte c jocul meu preferat dinainte de a m cufunda n somn era s agt o stea
sau luna de unul dintre degetele mele. tineam mna ntins si un ochi nchis pentru ca iluzia s fie
perfect si-mi nchipuiam c am un inel cu piatr pretioas... n alte seri, Reza si cu mine
rmneam fascinati de ecranul giantic al cinematografului n aer liber din Teheran, Diana", ale
crui lumini umpleau cerul de umbre fantastice.
Lungile vacante de la Shemiran au disprut si ele din viata noastr pentru c mama nu era destul
de bogat pentru a-si permite s nchirieze o vil acolo. Nu mergeam la Shemiran dect pentru
scurte sejururi, la unul sau la altul dintre cei trei unchi ai mei care aveau proprietti. Dar n-am
pierdut nimic pentru c, n schimb, printii nostri au hotrt sa ne petrecem vacantele la familiile
noastre din Gilan si Azerbaidjan. Aceste vacante si, mai ales, incredibila cltorie pn acolo, snt,
n mod sigur, cele mai frumoase amintiri din perioada de dinainte de adolescent. Ne urcam n
autocare. soselele nu erau asfaltate pe vremea aceea si pe ferestrele larg-deschise intrau vrtejuri
de praf purtate de un vnt arztor. Cnd ne opream s bem o limond nu aveam voie s bem
ap izbucneam ntr-un rs nebun, din care nu ne mai puteam opri: eram de nerecunoscut, cu
prul si cu sprncenele albite, transformati n btrnei...
n Azerbaidjan mergeam la fratele tatlui meu, Manucehr, care locuia la Tabriz. Acolo locuiam
ntr-o cas a familiei, mare si veche. Unchiul ne ducea la picnic pe terenurile lui pline de pomi
fructiferi. Atunci m sturam de caise si de cirese. Pentru toti verisorii nostri care triau din
agricultura, seceta era o problem permanent, obsedant. Asteptau s plou, implorau cerul; eu
mi amintesc cum i-am multumit odat pe ascuns lui Dumnezeu pentru c nu aveam pmnt, cci
aceast asteptare a apei devenise ncetul cu ncetul si pentru mine o suferint. Descopeream
greuttile unei alte lumi, aceleia de la tar, cu arhaismul si cu nedrepttile ei. Nu apruse nc
reforma agrar, iar cnd un tran fura un pumn de gru pentru a-si hrni familia sau fcea vreo
greseal, proprietarul
MEMORII 37
terenului l btea sau l pedepsea foarte aspru. Nu ntelegeam comportamentul acesta, m revolta
si de cteva ori m-am nfuriat la culme din cauza acestor exploatatori agricoli, pn aproape s
plng de indignare. Aveam acelasi sentiment al nedrepttii ca atunci cnd ji vedeam, noaptea,
mpuscnd gazele din jeepurile lor cu multe reflectoare. Zpcite, bietele animale nu aveau nici o
sansa. Cum eram un copil iubit de familia lor, m luau n serios, dar fr s perceap n mod clar
cte dintre purtrile lor umilitoare si crude o socau pe micuta citadin care eram.
Cnd mergeam la sora tatlui meu, la mtusa Aziz, care locuia n Zanjan, plecam cu jeepul s
vizitm satele ndeprtate sau luam parte la serbri. Mtusa mea profita de aceste cltorii pentru
a duce medicamente anumitor familii. Aceste drumuri mi dezvluiau dimensiunile si slbticia
Iranului, cci erau pline de pericole: trebuia s traversm ruri, s trecem peste prpstii care ne
tiau rsuflarea, s ne aprm de animale, de lupi mai ales. Din cauza aceasta, oamenii erau
narmati, n alte zile, ne plimbam pur si simplu clare peste cmpuri si stteam de vorb cu tranii.
La prnz ne asezam cu totii pe iarb, oamenii si scoteau cutitele si tiau pepeni verzi. Ei si mai
aminteau cu groaz de vremea cnd Azerbaidjanul dduse gres n lupta cu comunistii. Odat, pe
cnd vizitam un grajd vechi, unul dintre trani s-a oprit n fata unui cal si mi-a spus:
Vezi tu, Farah, pe calul acesta unchiul tu, Mahmud Khan, a luptat mpotriva tudehilor.
Era un cal alb, foarte btrn, care sttea n dreptul unei raze de soare. Am pstrat n minte aceast
imagine, emotionant si fru-rnoas. Toti acei agricultori luptaser cu arma n mn mpotriva
comunistilor.
Pentru a ajunge la Gilan, unde locuia familia mamei mele, adic fratele ei mai mare, unchiul meu
Hossein, trebuia s trecem lantul Muntilor Elburz, care domin nordul Teheranului de la o
inltime mai mare de 4 500 de metri. Este o cltorie deosebit, ^e ore ntregi naintam ntr-un
mediu arid si stncos, urmnd albia unui ru. Brusc, drumul a dat ntr-o vale nverzit, care se
continua
38

ct vezi cu ochii, cobornd usor pn la plajele Mrii Caspice. Ore-zriile si plantatiile de ceai se
continuau unele dup altele ntr-o atmosfer ncrcat de umezeal, sub un cer adesea prea jos si
prea greu. Vara, mirosul orezului copt te mbta. Spre deosebire de sudul Muntilor Elburz, care
sufer de cele mai multe ori de secet, cmpiile Gilanului snt bine irigate, mi amintesc bucuria
care ne cuprindea cnd vedeam dintr-o dat smochinii, portocalii, mimozele si arborele acela cu
flori roz, albizzia, pe care noi l numim arbore de mtase".
Unchiul meu avea niste plantatii de ceai lng Lahidjan ceaiul fusese importat din China cu un
secol n urm. mi plcea s ajut la culesul ceaiului mpreun cu verisorii si cu verisoarele mele.
Muncitorii erau pltiti n fiecare sear n functie de kilogramele de ceai strnse. Noi i ajutam pe
cei mai obositi s-si umple cosurile. Am pstrat amintirea acelor tinere mame care nu aveau alt
solutie dect s vin la munc mpreun cu bebelusii lor. Ca s stea cuminti si s doarm, ele le
ddeau o doz infim de opiu. Odat, unul dintre ei s- otrvit, iar noi am ncremenit pri-vindu-i
mama cum i turna ap pe fat si-1 plmuia ca s-si revin.
Tot aici ascultam povestea fricii a exodului pe care o provocase ocuparea temporar a
Gilanului de ctre comunisti. Dar era clar c bietii trani nu puteau tri n conditiile sistemului
actual n care ctiva privilegiati detineau pmnturile, n timp ce restul oamenilor n-aveau dect
brate bune de lucru. O reform agrar era necesar si se prea c tnrul rege era de acord. El
fcuse un prim pas n aceast directie, nc din primele luni ale domniei lui, dnd Guvernului o
mare parte din propriile pmnturi si cernd distribuirea lor. Reforma era asteptat cu team de o
parte a societtii si cu nerbdare de ctre cealalt. Atunci eram departe de a bnui c aceasta va fi
una dintre principalele decizii luate de ctre rege, la scurt timp dup cstoria noastr.
Nu aveam dect 11 sau 12 ani si ntelegeam c tara mea nu nsemna doar Teheranul si populatia
lui; dup ttea generatii, ncepeam sa nvt la rndul meu s devin iranian. Elevii nostri
descopereau acest sentiment de apartenenta de-a lungul paginilor
MEMORII 39
uimitoare din Shah-Name Cartea Regilor scris de cel mai mare poet al nostru, Ferdousi.
Pentru noi, copiii, el reprezenta faptul si mndria de a fi iranian, nvtasem la scoala s-1 iubesc
pe Ferdousi si l citeam mpreun cu verisorul meu, Reza. Ce ne povesteste Cartea Regilor!
Epopeea fondatorilor Iranului, de la cele patru dinastii de regi anterioare Islamului. Ferdousi, care
crease aceast capodoper n jurul anului 995, a descris n ea si rzboaiele, si anotimpurile cu o
putere de evocare ce nu a mbtrnit nici n zece secole.
Cum a reusit el s creeze aceast oper? Cu ajutorul unei crti din vremuri strvechi, dup cum
chiar el ne mrturiseste, care cuprinde multe istorii" si pe care a obtinut-o cu mare greutate.
Doream s am cartea aceea pentru a strecura esenta ei n versurile mele, scrie el. Am cerut-o
multor oameni. Tremuram cnd vedeam cum se scurge timpul, m temeam c nu voi tri destul si
c va trebui s las aceast lucrare altuia. [...] A trecut astfel ceva vreme, iar eu am pstrat secret
planul meu. Dar aveam un prieten devotat n oras: ai fi zis c sntem fcuti din acelasi aluat. El
mi-a spus: Este un plan bun care te va face fericit, ti voi aduce aceast carte antic. Nu te
lenevi! Ai darul cuvntului, esti tnr, stii limba veche. Scrie aceast Carte a Regilor, stai pe Ung
cei mari si vei obtine cu ajutorul ei gloria. si mi-a adus cartea, iar tristetea mea s-a transformat n
fericire."
Scrierile lui Ferdousi ne nflcrau, att la scoal ct si acas, unde mi mprtseam emotia cu
Reza. Mai ales c, dup o scen de lupt, urma una de tandrete care nu ne putea lsa indiferenti si
care ilustra excelent preceptul: Poti s mpaci faptul c tu ai primit o viat si o iei pe a altuia? S
nu faci ru nici unei furnici care de-abia car un bob de gru, pentru c pn si ea are o viat, si
Pentru o furnic viata e frumoas".
Prin aceste scrieri epice, n care curajul si forta lupt pentru "ine, Cartea Regilor transmite
iranienilor respectul pentru identitatea lor milenar. Acesta este unul dintre scopurile crtii; n
Iranul cpilriei mele, se pstra traditia dintotdeauna: povestitorii mergeau
40

din sat n sat, spunnd si cntnd opera lui Ferdousi. O alt ambitie a operei lui Ferdousi era s fie
folositoare educatiei politice si morale a monarhilor nsisi. Dup ce vei fi scris aceast Carte a
Regilor, d-o regilor." Cci, pentru Ferdousi, mretia Iranului este strns legat de permanenta
monarhiei sau de renasterea ei, dac s-ar ntmpla s decad sau s dispar.
Acest lucru 1-a fcut pe sotul meu s-i spun universitarului Joseph Santa Croce, profesor la
Teheran, la nceputul cstoriei mele, c Destinul Iranului pare s fie puternic legat de Cartea
Regilor"'. De-a lungul secolelor am vzut nasterea unor noi dinastii, scrie el ntr-unul din
comentariile sale. Ele redau independenta trii, i mbunttesc limba, i mbogtesc civilizatia.
Nu este nici usor, nici inutil s estimezi c aceste renasteri succesive si au originea n opera lui
Ferdousi, care evidentiaz marile figuri imperiale."
Pentru iranienii din anii '50, dinastia Pahlavi care i-a urmat n 1925 dinastiei Qajar, se ncadreaz
perfect n logica scrierilor profetice ale lui Ferdousi. si cum ar fi putut s nu fie asa? Cnd Reza
Shah Pahlavi, tatl viitorului meu sot, a primit coroana n urma unei hotrri a Parlamentului,
Iranul era o tar la nivelul Evului Mediu, fr conductor. Ahmad Shah, ultimul din dinastia
Qajar, nu domnise dect peste Teheran si si petrecuse cea mai mare parte a timpului n Franta, pe
Coasta de Azur. tara rmsese pe mna cpeteniilor de trib si a marilor proprietari funciari si
singura lege care functiona era a celui mai puternic. Principalele resurse, ca si principalele servicii
nationale fuseser lsate n grija strinilor: englezii ne exploatau petrolul; armata sau ceea ce mai
rmsese din ea se supunea, n nord, ofiterilor rusi, iar n sud, ofiterilor britanici; belgienii se
ocupau de vam, iar suedezii de jandarmerie etc. Iranul era una dintre cele mai nenorocite tri din
Iunie, media de viat sczuse la treizeci de ani, iar rata mortalittii infantile era una dintre cele
mai ridicate de pe planet. Doar 1% din populatia masculin era alfabetizat, iar femeile nu aveau
nici un drept, nici mcar pe acela de a merge la scoal, n fine, spre deosebire de vecinii si, India
si Turcia, Iranul nu avea nici sosele, nici ci ferate, nici curent electric, nici telefon.
MEMORII 41
Un sfert de secol mai trziu, Iranul pe care ncepeam s-1 descopr avea si scoli, si universitti, si
spitale; iar dac strzile nu erau toate asfaltate, aveau mcar meritul c existau; n fine, apruse si
Calea Ferat Transiranian care lega Marea Caspic de Golful Persic. Binenteles c mai snt
multe de construit, dar pentru generatia printilor nostri, Reza Shah a fcut pentru tara lui ceea ce
a fcut Mustafa Kemal Atatiirk pentru Turcia: o revolutie industrial si cultural fr vrsare de
snge. Cum s nu-1 omagiezi pe un astfel de om? Iar noi, copiii, care nvtaserm de la Ferdousi
cultul monarhiei luminate, cum puteam s nu vedem n tnra dinastie Pahlavi renasterea anuntat
de poet?
Am nvtat pe de rost pagini din Ferdousi, dar si din alti poeti. Iranienii mprtsesc o pasiune
foarte veche pentru poezie, astfel nct avem putini prozatori, iar patrimoniul nostru cultural pe
care l descoperim la scoal este n mare parte alctuit din poeti clasici. Dac i evoc aici este
pentru c dragostea pentru poezie mi-a alinat viata de zi cu zi, att la scoal ct si acas. Unul
dintre jocurile noastre preferate, pe care l jucam cu mama, cu Reza si cu familia lui joc
practicat n multe familii iraniene era de a spune versuri, ultima liter a unuia initiindu-1 pe
cellalt, iar jocul continua astfel pn cnd unul dintre noi se bloca. Acesta era scos din joc, iar
poemul continua. Cstigtorul era, binenteles, cel care avea cea mai bun memorie si cea mai
bogat cultur.
Unchiul meu Ghotbi si mama m-au nvtat s-1 ndrgesc pe Hafez, la mormntul cruia, la
Shiraz, aveam s merg mai trziu, ca regina, s profit de blndetea serii si s meditez la fericirea
de a tri, asa cum l invit el pe fiecare pelerin: Opreste-te la mine la mormnt cu vin si cu mult
cnt. Astfel, prezenta-ti ascultnd, o s rn-nalt din pmnt". Pentru mine Hafez este cel mai uman,
cel mai generos, cel mai bun poet al nostru. Cnd te simti confuz, cnd nu stii ce hotrre s iei, n
ce directie s o apuci, deschide la n-tmplare cartea lui si, fr ndoial, vei gsi rspunsul acolo,
misterios soptit de ctre cel supranumit Vocea secretelor". Hafez ti este alturi n clipele grele,
ti d puterea s treci peste durere si s-ti accepti destinul, dac nu poti s-1 schimbi. Tot el este
cel care
42

scrie: Dac trebuie s strbati desertul pentru a-ti atinge scopurile, du-te, nu te gndi la rnile pe
care ti le vor face spinii".
Marna tria nconjurat de poezie; pentru fiecare eveniment al vietii si amintea cte un poem pe
care l recita cu fata dintr-o dat luminat. Iar bucuria mea era atunci s-i pot rspunde printr-o
alt poezie. Era mai mult dect un joc, era un fel de a accepta c sntem trectori pe acest pmnt
si de a ne altura cu modestie nteleptilor nostri, mi mai place si Saadi, tot de la Shiraz, Moulana,
Jalal al-Din Rumi, Omar Khayyam si poetii nostri contemporani Forugh Farrokhzad, Fereydun
Mochiri, Sohrab Sepehri si multi altii.
Cu timpul, viata din casa noastr devenise mai putin trist, disparitia tatei rmnnd o suprare
nchis n sufletul fiecruia dintre noi. mi petreceam o mare parte din timp mpreun cu verisori
si verisoare, unchi si mtusi, invitam la noi acas multe prietene de la scoal. si mai era si
inseparabilul duo pe care-1 formam mpreuna cu Reza. Aveam multe prietene, m ntelegeam
bine cu copiii, n general, si m bucuram de o mare afectiune din partea tuturor adultilor care m
nconjurau. Lucru care a nceput s m mire. De ce erau asa de atenti cu mine? Nu m consideram
nici mai strlucitoare, nici mai drgut dect alte fete. Dintr-o dat mi-a venit ideea c, dac
adultii erau asa de amabili cu mine, n-o fceau pentru ochii mei frumosi sau pentru farmecul meu,
ci pentru c tata nu mai era si, pur si simplu, le era mil de mine. O dat cu trecerea lunilor, lucrul
acesta ncepuse s m deranjeze. Oscilam ntre tentatia de a accepta toate aceste semne de
afectiune si o voce interioar, care mi soptea s nu cred n sinceritatea acestor lucruri plcute
doar pentru auz. Dup aceea mi-a trecut. Dar din aceast perioad am pstrat o anumit
suspiciune fat de complimentele care-mi snt adresate si de aceea, devenind regin, m-am ndoit
ntotdeauna de lingusitori si de curtezani. De foarte putine ori ani crezut ceea ce mi-au spus, chiar
dac uneori ori am czut n capcan, dar cred c acest lucru m-a ajutat s rmn cu picioarele pe
pmnt. Pentru mine, laudele, lipsa sincerittii snt o insult la adresa inteligentei, o nseltorie.
Nu mi contrazic interlocutorii pentru a nu-i ofensa, dar toate acestea m rnesc n tain.
MEMORII 43
Pentru a ne arta c viata merge nainte, n ciuda tuturor greuttilor, srbtorile iraniene se
desfsurau, de milenii, la aceleasi date. Cea mai important, cea mai bine pregtit, este,
binenteles, jVo Ruz (literal, Ziua Nou), Anul Nou iranian, care ncepe pe 21 martie, prima zi de
primvar. Aceast srbtoare rensufletea armonia familial, pentru c, n copilrie, petreceam
No Ruz n familie, n casa cea mare si era o ocazie bun pentru a schimba mii de drglsenii
ntre copii si printi.
si acest lucru se ntmpla n fiecare an. Cu dou sptmni nainte de 21 martie ncepea curtenia
casei, din pivnit pn n pod, pentru c No Ruz era, nainte de toate, srbtoarea rennoirii:
ntoarcem spatele trecutului, ne splm, ne mbrcm cu straie noi si curtm casa pentru a primi
anul nou ntr-o stare de spirit, la rn-dul ei, nnoit. Aceast curtenie general era primul semn al
agitatiei care avea s cuprind ntreaga comunitate. Odat terminat curtenia, putea s nceap
prepararea faimoaselor dulciuri. Atunci ne ntlneam, de obicei la sora mamei, la Amdjad, care
avea un buctar excelent. Pentru a-i da mn liber, ne instalam cu totii ntr-o camer mare, la
subsol. Acest lucru putea s dureze zile ntregi. In fine, n ajun, puneam masa. Toate simbolurile
bunstrii pmn-testi snt prezente pe masa iranienilor de No Ruz: ou pentru fecunditate, usturoi
pentru sntate, fructe uscate pentru dragoste, mere pentru frumusete, bani de aur pentru
prosperitate, luminri si o oglind pentru lumin, gru ncoltit ntr-un vas drgut pentru renastere,
o portocal amar ntr-un bol cu ap pentru perenitate si o frunz de copac, simbolul trecerii
noastre efemere pe acest pmnt. si Cartea Sfnt, n functie de religia fiecruia.
Cnd vine ora potrivit la echinoctiul de primvar ora variaz n functie de ani familia se
reuneste n jurul acestei mese, se srut, se felicit, si fac urri pentru noul an si, n general,
adultii ofer copiilor bani: monede sau bancnote noi.
n aceast prim zi, toat tara respir un aer de srbtoare. Potrivit traditiei, trebuie s mergi n
vizit nti la persoana cea mai vrstnic din familie. Apoi la toti ceilalti, bunici, unchi si mtusi,
verisori si verisoare, astfel c orasele Iranului snt brzdate de mii
44

de grupuri de familii, vesele si colorate, cu bratele ncrcate de flori, care se duc si vin, se
ntlnesc si rid, si ofer dulciuri unii altora, toate acestea pn la apus.
Peste treisprezece zile este Sizdah, pe care trebuie s-1 petreci n alt parte, pentru c, potrivit
traditiei, ti aduce ghinion dac rmi la tine acas. Deci, n aceast a treisprezecea zi a anului
iranian, toat lumea merge la picnic. Cei mai bogati merg la tar cu masina ncrcat cu mncare.
Cei mai sraci se asaz pe strad, pe malul unui ru, si ntind covoarele sub un platan, scot
samovarul si radioul s asculte muzic si si prepar o sup cu fidea (sh-e reshte) si niste frigrui
la un foc de crbuni, sub primele raze de soare ale primverii. Pretutindeni muzicantii cnt la
tombak (tamburina iranian), la tar (chitara noastr) sau la sorna (un fel de trompet). Acestea
snt cele mai frumoase zile la Teheran, n care poti mnca afar; nu este prea cald, iar piscurile
Muntilor Elburz, nzpezite nc, inund orasul cu o lumin blnd si cristalin. Spre apus trebuie
s arunci grul de la No Ruz ntr-o ap curgtoare, pentru ca anul care tocmai a nceput s fie unul
bun. Noi fceam acest lucru mpreun cu mama; chiar si astzi, asa de departe de tara mea, ruri
strine mi poart grul ncoltit, mi aduc aminte c odat, fiind deja n exil n Statele Unite si
nestiind unde s ne ducem, am optat pentru mare. Dar plaja era nchis n perioada aceea, iar
persoanele din garda mea au ntlnit un paznic. A trebuit s-i explic acelui om c era o traditie
iranian americanii respect foarte mult traditiile iar el ne-a dat voie s ajungem pn la
mare.
nainte de No Ruz srbtorim ultima marti a anului, cahar shambe-ye suri. Atunci trebuie s sari
peste foc. Astfel, simbolic, arunci n foc tot ce este ru n tine, primind, n schimb, cldur si
lumin. Aprindeam aceste focuri n grdinile Teheranului, la tar sau chiar pe strad, daca nu
exista o alt posibilitate. Este amuzant faptul c astzi, n loc s renunt la aceste obiceiuri
fundamentale ale identittii poporului nostru, aprind o luminare n apartament si trec, simbolic,
peste ea. Ca si cum acest mic gest, reafirmndu-mi
MEMORII 45
apartenenta la cultura iranian, mi-ar da puterea s fac fat suferintelor exilului.
Cresteam, ncetul cu ncetul, sub privirea sever a mamei, mi lsam copilria n urm. nc de la
cea mai fraged vrst, ea si cu mine ndeplineam, o dat pe sptmn, ritualul hammam-ului.
Pregtea o valiz cu haine curate si plecam tinndu-ne de mn spre bile publice. Fiind mic, mi
era fric de aceste clipe pentru c femeia care m spla m tinea strns cu picioarele, ca s nu fug.
pielea m ardea si spunul mi pisc ochii. Pe femeie o chema Tuba si mi amintesc cum mi cnta
pentru a m mpca: O s te cstoresti cu un print ca n povesti, dac sahul ar veni si ministrul
te-ar peti, poate c lui i te-am da, poate nu ne-am ndura"...
O dat cu trecerea anilor, am nceput s ndrgesc hammam-ul si ceremonialul lui. Ne pregteam
fiecare valiza si trebuia s mai avem cu noi un platou rotund suflat cu argint, pe care s ne
asezm, si un bol de aram gravat cu rugciuni, jan-do 'a, cu ajutorul cruia ne vrsm ap pe cap
la sfrsitul toaletei, rugciunile avnd rolul de a ne apra. Din motive de igien nu ne asezam
niciodat direct pe rogojinile ptrate; de altfel, fetelor tinere li se spunea c, dac stteau acolo,
riscau s rmn nsrcinate... mi amintesc si acum frica pe care mi-o provoca aceast profetie
prosteasc. Acum apreciam faptul c Tuba mi masa energic spatele cu mnusa din iarb de mare.
mi plcea ideea de piele nou, aceste lungi sedinte de ngrijire. La noi, hammam-\i\ este si locul
n care mamele le repereaz pe cele care ar putea avea onoarea s fie prezentate fiilor lor si, cine
stie, chiar si privilegiul de a fi alese... ntr-o zi, o femeie din Azerbaidjan, creznd c nu-i nteleg
limba, i-a spus, n fata mea, unei prietene c m gseste gratioas. Bou guiz geuzal di (Aceast
fat este drgut", n turc). Am simtit o satisfactie confuz si o curiozitate cu totul nou pentru
adolescenta care deveneam.
3
Primii mei pasi n adolescent i-am fcut la scoala francez Jeanne d'Arc din Teheran, unde am
fost admis la vrsta de 10 ani. si mama studiase acolo si i snt recunosctoare pentru alegerea pe
care a fcut-o pentru mine, cci acolo am trit cei mai frumosi ani din perioada mea de crestere.
Iar acest lucru se datoreaz ntlnirii mele cu o clugrit tnr, sora Clara, ale crei initiative
erau pe cale s revolutioneze puternic aceast scoal veche. Sora Clara tocmai nfiintase o echip
de baschet, care avea s transforme n ctiva ani copila retras care eram ntr-o fat ncreztoare si
deschis.
De-abia ajuns la aceast scoal, am intrat n echip si m-am trezit pentru prima dat fat n fat
cu clugrita cea energic. O las acum s povesteasc: Hotrsem s nu aleg dect fete din a III-a
si a IV-a. Cnd snt prea mici, copiii se apuc de toate si nu termin nimic. Farah nu era dect n a
V-a, dar, nu stiu de ce, am ndrgit-o pe loc. Am simtit c pe noi ne leag ceva. Aveam cam
acelasi temperament, cu toate c ea prea mai moderat. Era o fetit simpl, fr fasoane, cu o
privire foarte sincer. Purta un sortulef negru si un guler brodat cu rosu. Avea un aer solemn, un
nu-stiu-ce timid si rezervat. Totusi, era foarte vesel si plin de viat. Nu era niciodat
morocnoas. Era prima care alerga s aduc mingea. Era o fetit fericit, fr probleme, cu toate
c si pierduse tatl cnd era foarte mic. Cred c si ei i plcea de mine
MEMORII 47
mai mult dect de celelalte surori pentru c aveam spirit de initiativ si mult putere".
Dup doar un an, am fost numit cpitanul echipei de baschet. n mod sigur, pentru calittile mele
sportive, dar si pentru c nu eram o persoana dificil. Eram simpl si natural, nu fceam mofturi,
nu ascultam brfele, lucru pentru care eram prieten cu toate sau aproape cu toate fetele. De altfel,
atunci cnd una dintre ele se supra pe mine, mi era indiferent: o lsam s stea bosumflat si, n
cele din urm, tot ea se ntorcea la mine. Fiind cpitanul echipei de baschet a scolii, am descoperit
repede c devenisem un fel de eroin, un model pentru fetele din generatia mea. Iar asta pentru
c, n nfruntrile cu celelalte echipe de la alte scoli, echipa noastr nvingea ntotdeauna si, lun
dup lun, ajunseserm s lum titlul att de dorit de campioan a Teheranului. "Ziarele
publicaser fotografiile grupului nostru si, binenteles, auzeam copii artn-du-m cu degetul
printilor lor: Uite, ea e Farah!"
Entuziasmul surorii Clara ne-a stimulat mult, spiritul de competitie m-a ajutat si el, asa c m-am
lansat si n alte sporturi, cum ar fi sritura n lungime, n nltime si crosul. Pentru disciplinele din
urm am participat la primele campionate nationale de atletism feminin n 1954 si am primit, n
numele regelui, dou medalii si un drapel iranian nmnat de generalul Izad Panah, care era
responsabil cu sportul n Iran. M mai uit nc o dat la medalii; snt cu efigia regelui si a reginei
Soraya.
n rest, mergeam la scoal cu bucurie, aveam multe prietene, mi plcea de majoritatea
profesorilor si cred c si ei m simpatizau. Apreciam rigoarea si spiritul de camaraderie care erau
deja celebre la scoala Jeanne d'Arc. Instalat n cldiri frumoase asezate n form de L, scoala
insufla ideea de respect si de disciplin. Una dintre aripile ei era rezervat surorilor care se
bucurau de o grdin numai a lor, cealalt adpostea slile de clas si ddea spre curte mare
asfaltat, umbrit de brazi nalti. O biseric nltat n aceast curte ddea ansamblului un aer
religios si sfnt. Dar acest Jucru nu ne mpiedica s rdem, mai ales n timpul mesei de prnz. ^e
atunci scoala nu avea cantin si fiecare elev trebuia s-si aduc
48

gamela. Ne nclzeam mncarea pe niste sobe vechi cu lemne, instalate ntr-un subsol n care ne
era fric si din care ne grbeam s iesim...
Cum eram eu n acea perioad de crestere, de descoperire a celorlalti si a propriei persoane? Aici
trebuie s m ncred n memoria selectiv si nduiosat a surorii Clara: Nu era genial, dar era
inteligent, nzestrat si constiincioas. Urma cursurile n francez, ca toate fetele cu posibilitti
materiale, dar era mai bun la matematic si la stiinte dect la literatur. Ea avea un spirit
organizat, precis. Era impecabila si la munca, si n relatiile ei cu colegele, asupra crora avea o
puternic influent. Era plin de viat, sntoas si gata oricnd s te ajute. Ea era pentru mine
fata iranian n ceea ce are ea mai bun: subtil, rezervat, fin, cald si credincioas prietenelor".
Mostenisem, fr ndoial, caracterul tatlui meu: corect, fr mofturi, cu o nclinatie fireasc
spre fericire. Dar, cu sigurant, datoram cea mai mare parte a acestor calitti maximei severitti a
mamei, care nu-mi ierta nimic, n mod sigur, mama era foarte speriat de faptul c trebuia s m
creasc singura ntr-o societate n care educatia tinerelor fete era vzut ca o mndrie. Binenteles
c fratele ei, unchiul Ghotbi, luase ncetul cu ncetul locul tatlui, dar el nu se ocupa de lucrurile
banale, ci m sprijinea, mi explica anumite aspecte ale vietii, m pregtea pentru viitor. Sotia lui,
mtus Louise, mi arta o afectiune constant; n ochii ei, erarn nzestrat cu toate calittile si,
astzi, dup atta vreme, cred c, dup mama, ea este persoana care m-a iubit cel mai mult. Zi de
zi, mama veghea singur asupra mea si un singur pas gresit era de ajuns ca s tune si s fulgere,
fcnd din orice o dram fr seamn, mi aduc aminte, de exemplu, c am picat un examen de
sfrsit de an la ortografie si a trebuit s l dau din nou n septembrie. Trebuie s fi avut vreo 13 sau
14 ani. Mama s-a suprat foarte ru si mi-a spus c, dup tot efortul pe care l face ea pentru
mine, nu am dreptul s-i fac asa ceva, iar eu m-am simtit rusinea familiei. Era ngrozitor, eram
rvsit, chiar si acum m gndesc la perioada
MEMORII 49
aceea cu emotie. O zi ntreag m-am nchis n camer si am plns, ca si cum acest esec la
ortografie mi ruinase tot viitorul...
n tot acest timp, pe plan national se pregteau simultan evenimente dramatice, care aveau s-mi
contureze constiinta politic. Eram n 1952 si Guvernul se opunea englezilor n vederea
nationalizrii petrolului nostru. Mohammad Mossadegh fusese numit de ctre rege la conducerea
Guvernului, dup ce sustinuse Frontul National si exprimase nemultumirea iranienilor fat de
englezi. Actionase cu curaj si fermitate, dar intransigenta lui sfrsise prin nghetarea exploatrii
noastre petroliere de ctre englezi: nici o pictur de petrol n-a mai iesit din Iran, lucru care a dus
la regresul economiei nationale. tara noastr prea s piard pe toate planurile: obtinerea
respectrii drepturilor ei n fata instantelor internationale ntrzia si, victim a embargoului
britanic, a czut ntr-o criz care a afectat toate nivelurile populatiei.
Se spunea despre el c este un rege atent. Evident, partizan al nationalizrii, el estima c
Mossadegh exagerase refuznd ofertele de negociere ale englezilor. Srcia, cresterea
nemultumirilor erau n favoarea Partidului Comunist Tudeh, care niciodat nu mai fusese asa de
bine plasat. Unii pretindeau c Mossadegh fcea fr s vrea jocul partidului Tudeh. Altii l
sustineau, n ciuda acestui esec diplomatic, pentru c pozitia lui era un omagiu adus mndriei
nationale.
Cnd criza a nceput s ia o turnur dramatic, regele a hotrt s-1 ndeprteze pe prim-ministru,
dar acesta a refuzat, provocnd iranienilor o criz de constiint ale crei cicatrice snt si astzi
dureroase.
Problema obtinerii nationalizrii petrolului crea discutii n toate familiile, n general, cearta era
ntre partizanii regelui si emulii lui Mossadegh. ntr-o seara, am fost si eu martora furiei
memorabile a unuia dintre verii mei care 1-a insultat pe un unchi, fervent sustintor al lui
Mossadegh. Pe vremea aceea, vrul meu, Reza, Slnapatiza cu Partidul Paniranist, monarhist si
anticomunist, n ciuda celor 13 ani ai lui, era un exeget cunoscut al Crtii Regilor, ln colegiul lui,
si mi aduc aminte c adesea colegii lui l rugau
50

s-i ajute s-si scrie nceputul compunerilor. si eu m simteam profund regalist si nationalist.
De ce? Datorit educatiei, binenteles, si pentru c eram, ca si Reza, adepta preceptelor lui Fer-
dousi: pentru noi, numai regii erau legitimi.
Dezbaterile se desfsurau n egal msur si n clasele de la Jeanne d'Arc, unde elevii preluau
optiunile politice ale printilor lor. Dar la nivelul nostru problema era marcat de un grad ridicat
de afectivitate, nu eram nc n stare s exprimm convingeri politice, iar dac eram pentru unul
sau pentru altul o fceam pentru c ne plceau, pur si simplu. Personal, nu ntelegeam cum e
posibil s fii mpotriva tnarului nostru rege, a crui privire, sensibila si hotrt, n acelasi timp,
m impresiona teribil, n curtea scolii, disputele noastre se rezumau la inofensive bti cu coji de
portocal. Dar eram cu totii de acord cu nationalizarea petrolului si-mi aduc aminte ct eram de
mndre s traducem emblema puterii britanice BP prin Benzin-e Pars, benzin iranian"...
La bieti, mai ales la Colegiul Elburz, unde studia vrul meu Reza, lucrurile erau mult mai
serioase. Militantii comunisti ai Tudehului i provocau sistematic vnzndu-si ziarul, dup ce, mai
nti, i fceau reclam cu voce tare. n disputele lor, se ridica tonul cu mare rapiditate, iar Reza,
exaltat, rupea pe loc ziarele. Lucrurile luau o ntorstur violent si din partea Tudehului si, ntr-o
sear, s-a ntmplat lucrul de care ne era frica: am fost anuntati c Reza este la spital din cauza
unei lovituri de cutit. Din fericire, n ziua respectiv purta o hain groas, asa c lama nu a atins
nici un organ vital.
Apoi s-a zvonit ca regele se gndea s prseasc tara pentru a evita degenerarea tensiunilor n
rzboi civil. Mii de tineri s-au adunat n fata palatului pentru a-1 ruga s rmn. Oamenii erau
nelinistiti, Iranul se afla din nou pe marginea prpastiei. mi aduc aminte c la Teheran apruser
deja tancurile pe la intersectii. Doamne, ce avea s se ntmple dac regele ne prsea? Aceast
perspectiv m ngrijora asa de ru, nct nu mai puteam nici s mnnc, nici s dorm, iar
suprarea unchiului si a mtusii, ca si mutismul mamei nu erau n msur s m linisteasc, n
fiecare sear l sunam pe unul dintre
MEMORII 51
unchii mei, Ahmad Diba, care locuia lng Piata Parlamentului, pentru a vedea dac s-a mai
ntmplat ceva.
Agitatia s-a potolit, cosmarurile mele au disprut, pentru a m invada din nou n acea var
groaznic a lui 1953. Trebuia s srbtoresc mplinirea a 15 ani, eram n vacant cu familia la
Ban-dar-Pahlavi, pe trmul Mrii Caspice, cnd am aflat c regele a prsit Iranul. De data aceasta
nu mai era un simplu zvon, radioul o confirma. Explicatia era c regele l destituise pe
Mossadegh, iar acesta refuzase s se supun si acum rsculatii erau n strad sus-tinndu-si prim-
ministrul. Locuiam ntr-o pensiune n care era si o rusoaic. Cu treizeci si cinci de ani n urm,
aceasta fusese martora Revolutiei Bolsevice. Asta e, o s fie exact ca n Rusia", repeta ea.
Nefericita era livid, disperat. Eram constienti c triam zile dramatice, poate fatale pentru Iran.
Pe strzile micutei statiuni balneare fuseser instalate megafoane pentru a difuza stirile din or n
or. Oamenii aveau fetele ngrijorate, mi aduc aminte c opozantii regelui strigau din brci:
Anzali! Anzali!, acesta fiind fostul nume al portului Bandar-Pahlavi. Sigur c aceasta nu era dect
o admonestatie public, dar era ncrcat de semnificatii. Ce avea s se ntmple cu noi? mi
simteam inima sfsiat, eram prea trist ca s pot plnge.
Timp de trei zile revoltele au rvsit Teheranul producnd un adevrat haos. Comunistii,
partizanii lui Mossadegh si chiar preotii iesiser n strad si si exprimau ura mpotriva regelui,
lucru care nu lsa s se ntrevad nimic bun pentru tar. nainte de a pleca, suveranul l numise pe
Fazlollah Zahedi prim-ministru, n locul lui Mohammad Mossadegh. Armata a fost de partea
generalului Zahedi, refuznd s mai asculte ordinele fostului prim-ministru. n fine, stirea
demolrii vilei lui Mossadegh cu tancul a fost Primul semn c situatia se afla sub control.
Intr-adevr, a doua zi regele se ntorcea n Teheran ovationat de multime. Exilul su de o
sptmn mpreun cu mprteasa Soraya m nelinistise ca si pe multi alti iranieni.
n Memoriile pe care le-a scris cu putin timp nainte de a muri, regele a revenit pe scurt asupra
acestui exil. Transcriu cele scrise
52

de el pentru c amintirile mele de adolescent au o valoare istoric relativ:

Fr s ignor nimic din planurile si din ambitiile lui Mossadegh, hotrsem s prsesc Iranul
nainte de lovitura de stat: voiam s evit vrsarea de snge si s las tara s aleag. [...]
Fuseser deja trei zile de revolutie, n principal la Teheran. Primele dou fuseser organizate de
ctre partizanii lui Mossadegh si ai Tudehului. Doar n dimineata celei de-a treia zile, pe 19
august 1953, muncitori si artizani, studenti si liber profesionisti, soldati, jandarmi, chiar si femei,
si copii, nfruntnd cu un curaj extraordinar pustile, mitralierele si chiar tancurile blindate ale
dictatorului n delir, au rsturnat situatia. O singur lovitur de avertisment tras de un tanc
blindat asupra vilei ex-prim-ministrului a pus capt la trei ani de haos politic. [...]
M-am ntors de ndat la Teheran unde am fost primit de ctre popor cu entuziasm. A fost, ntr-
adevr, n tot Iranul, un plebiscit n fata cruia nu putea rezista nimic, nainte de astfel de dovezi
nu eram dect un suveran ereditar. Acum puteam s spun c am fost ales de popor. [...]
Procesele care au urmat lichidrii sistemului lui Mossadegh au aruncat o lumin ciudat asupra
evenimentelor din 1951-1953. Partidul Comunist Tudeh, care nu numra dect 110 membri n
momentul numirii lui Mossadegh n pozitia de ministru de rzboi n 1951, avea 640 la plecarea
lui, n 1953.
Planul comunist consta n primul rnd n folosirea lui Mossadegh pentru a m rsturna. Conform
documentelor descoperite la Partidul Tudeh, Mossadegh urma s fie eliminat dup dou
sptmni de la plecarea mea. Am vzut timbre postale ale Republicii Populare Iraniene care
urma s fie proclamat. [...]
Eliberat din nchisoare dup trei ani, Mossadegh s-a retras pe proprietatea lui bogat de la
Ahmad-Abad, la vest de capitala noastr, unde a si murit n 1967."
Dincolo de agitatia prezentului, pot afirma astzi c regele, care l sustinuse puternic pe
Mossadegh n timpul nationalizrii petrolului, l respecta mult. Ezitase mult nainte s-1 destituie
din
MEMORII 53
functie. S n t sigur c, dac Mossadegh ar fi fost mai putin intransigent, mai diplomat cu
englezii, asa cum dorea suveranul, n-am fi avut parte de atta suferint n toti acesti ani. Astzi
vreau s se sfrseasc aceast nentelegere veche de cincizeci de ani ce nu-si va mai gsi locul n
Iranul de mine, pe care trebuie s-1 construim mpreun.
Viata si reluase cursul obisnuit att n tar ct si la noi acas. Sub ndrumarea preotului Michel
Goyaux am descoperit cerce-tsia. Miscarea ducea lips de voluntari pentru a-i putea include pe
cei mai mici, pe bobocii scolii Saint-Louis, conduse de ctre preotii lazaristi. Fiind deja cpitan al
echipei de baschet, am devenit repede cpetenie.
Cercetsia a reprezentat prima mea asumare a responsabilittii; devenit regin, n sinea mea
aveam s-i multumesc adesea. Nu era usor, la numai 15 ani, s porti pe umeri destinul a treizeci
de copii ntr-o excursie cu cortul, timp de o sptmn sau dou. Am nvtat acolo organizarea,
druirea de sine, sngele rece, curajul si rbdarea. Am nvtat, de asemenea, n rarele momente
libere, s reflectez la greselile fcute, la cum ar fi fost mai bine s actionez, la ce ar fi trebuit s
spun ntr-un anumit moment, sub presiunea prezentului. Da, ca tnr suveran am fost
recunosctoare activittii de cercetas care mi impusese de att de devreme simtul datoriei si, chiar
si n exil, am corespondat cu printele Goyaux care conducea si atunci miscarea cercetasilor si la
care admiram dinamismul, deschiderea ctre ceilalti, generozitatea.
Tot datorit acestei activitti de cercetas am fcut n 1956 prima mea cltorie n Franta. Doi
bieti si dou fetite trebuiau s participe la o adunare international la Castelul Jambville, lng
Paris, dar, cu toate c fusesem cordial invitati, costul biletului de avion cdea tot n grija noastr,
ncasrile realizate de o pies de Marcel Pagnol, Topaz, care s-a jucat ntr-un teatru din Teheran
ce avea legturi de prietenie cu scoala Saint-Louis, ne-au dat posibi-Watea s ne cumprm
biletele dus-ntors pentru Franta.
A fost extrem de emotionant s descopr Parisul. Acest oras era un loc special pentru familia
mea: tata si fcuse studiile aici dup
54

ce se ntorsese de la Sankt-Petersburg si visase mereu s mi-1 arate. Tatl lui, bunicul meu,
Mehdi Diba, fusese secretar al legatiei Per-siei la Paris, la nceputul secolului. si unul, si cellalt
vorbeau perfect franceza, iar tatl meu mi-a transmis sentimentul de prietenie pe care-1 avea
pentru Franta, n special pentru capitala ei.
Recent debarcati, am urcat pe Champs-Elysees pn la Place de l'Etoile. Eram uimit, n culmea
ncntrii. As fi vrut s vd tot Parisul n dup-amiaza aceea; mi se prea c n-o s ne ajung
timpul. Am vizitat apoi locurile mitice ale cror nume mi legnaser copilria: Domul
Invalizilor, Saint-Germain-des-Pres, Sorbona, Notre-Dame, Turnul Eiffel... Seara locuiam la
niste familii eram foarte fericit, dar cu picioarele pline de bsici si multe dintre ele sngerau.
si metroul! Era ceva greu de imaginat pentru o iranian din vremea aceea. Coboram n pmnt
dup ce aruncam o ultim privire lumii si, un sfert de or mai trziu, ieseam la suprafat sub
frumosul cer parizian de august, dar n cu totul alt cartier. Cu toate c eram cpetenii, mi aduc
aminte c rontiam ca niste copii n fata automatelor care mprteau bomboane si gum de
mestecat pentru ctiva bnuti. Dar cel mai mult ne plceau acadelele Pierrot Gourmand, pe care le
numeam cocosi de zahr" n primii ani ai copilriei noastre.
Apoi am ajuns la Jambville. Tinerii veniti din toate colturile lumii povesteau despre tara lor,
fiecare n felul lui: unii cntau melodii populare, altii improvizau spectacole. Era emotionant c,
n ciuda diferentelor dintre limbi, reuseam s comunicm. Aceast tabr de comunicare", cum i
se spunea pe atunci, avea ca scop s ne nvete modul de viat dintr-un grup mare. Am nvtat
acolo cum s vorbesc n public, cum s captez atentia asculttorilor, cum s povestesc o
ntmplare, pstrndu-i suspansul. Peste zece ani aveam s-mi dau seama cu emotie n fata copiilor
mei ct de important este s stii s spui povesti.
Dup Jambville am fost condusi la Royan, pentru a nvta, de data aceasta, modul de viat dintr-o
tabr sportiv: coborre n rapel, exercitii de natatie etc. n fine, pe drumul de ntoarcere, arn
MEMORII 55
fcut o escal de o zi sau dou la Atena unde, firesc, am vizitat Acropole, mi aduc aminte cum
m-am asezat n ziua aceea mpreun cu prietena mea Elli pe tronul de marmur al marelui suveran
al Persiei Antice, Darius, n incinta teatrului Dionysos si ct de emotionat si de mndr m-am
simtit.
Spre deosebire de majoritatea mamelor iraniene de pe vremea aceea, mama refuza s accepte
ideea unei cstorii aranjate pentru mine, aceasta fiind, binenteles, si prerea mea. stiam c
anumiti membri ai familiei o ntrebaser discret despre acest lucru: eram la vrsta la care era
normal, dup prerea lor, s-mi caut o partid bun. Dar eu si mama credeam c trebuie s-mi
termin mai nti studiile si dup aceea s m gndesc la cstorie. Mama absolvise si ea o facultate
si era o femeie cultivat, n legtur cu aceast cstorie mi aduc aminte c doream s pstrez
numele de Diba, pe care mi-1 lsase tata, de care eram foarte legat si care risca s se piard,
pentru c l purtau foarte putini verisori. si acum mai stiu ce le spuneam acestor verisori, unchi si
mtusi referitor la viitoarea nunt: Dac as avea niste studii importante si as deveni o femeie
celebr, atunci poate c as avea dreptul s-mi pstrez numele de fat. Nu credeti?"
Dup ce, n cele din urm, m-am cstorit cu cel mai important om din Iran, ar fi trebuit mai mult
dect oricine s renunt la numele de fat. ns ironia istoriei face ca n multe tri si, mai ales n
Franta, s mi se spun n continuare Farah Diba, n timp ce n inima mea, ca si pentru starea
civil, m numesc .
Foarte hotrt s fac niste studii ndelungate si prestigioase, am intrat n clasa a X-a la Liceul
francez Razi din Teheran pentru a-mi pregti bacalaureatul. Pstrez o amintire frumoas acestor
trei ani petrecuti la liceu, n fiecare dimineat trebuia s merg mult cu autobuzul pn acolo si mi
plcea acest traseu care traversa Teheranul dintr-un capt n altul. Acum n oras erau deja multe
auto-^obile, apreau deja ici-colo primele ambuteiaje, deci aveam destul timp s admir cteva
case vechi care m emotionau mult, Srdinile lor care fremtau, a cror vegetatie npdea zidurile
si
56

copacii din Teheran pe care i adoram: platani, salcmi, magnolii, caprifoi... Ah, parfumul
caprifoiului, vara! Pe la toate colturile strzilor, vnztori ambulanti i mbiau pe trectori s
cumpere din crucioarele lor diferit colorate, n functie de anotimp. Liceul era ntr-o cldire foarte
veche, cu coloane ncnttoare, cu peretii acoperiti de mozaicuri. Pentru a trece dintr-o clas n
alta trebuia s urcm piezis cteva trepte sau s mergem pe niste holuri ntortocheate. Cel mai
profund regret este c, devenita regin, nu am avut prezenta de spirit s salvez aceast constructie
nemaipomenit n care era Liceul Razi, cum am fcut cu multe altele. Era n sudul Teheranului si
a fost distrus n cursul uneia dintre cele mai mari operatiuni de urbanizare, care au mrit
suprafata capitalei n anii '60-'70.
La Liceul Razi materiile ne erau predate n persan sau n francez de profesori iranieni sau
francezi. Am continuat deci studiul literaturii persane. Desi liceul era laic, studiam si religia.
Profesorii se purtau cu noi ca si cu niste studenti, ne respectau independenta si ne ajutau cu mult
pricepere s ne dezvoltm personalitatea. Toti elevii din clasa mea au mers apoi la cele mai bune
universitti din lume. Profesorii ne erau dragi si i respectam mult, lucru care ne mpiedica s
rdem ca nebunii cnd vreunul, care nu vorbea franceza la fel de bine ca noi, fcea vreo greseal...
nc un semn c mama era o persoan foarte deschis: Liceul Razi era mixt. Lucru care n-a fost
un soc pentru mine, pentru c la scoala Jeanne d'Arc obisnuiam s organizm iesiri cu bietii de
la Colegiul Saint-Louis. si, oricum, att n familie ct si n cercetsie m obisnuisem s stau cu
bieti de vrsta mea. mi plcea n mod special momentul prnzului n care mncam cu dou
prietene n grdin, la umbra platanilor btrni. Cum nu aveam cantin, veneam cu gamela. Era o
ocazie bun s stm de vorb si s rdem zgomotos. Eram fericite si ncreztoare n viitor.
Pe vremea aceea nu se concepea s ai un prieten si s te afisezi cu el. Dac-ti plcea de cineva,
cum se zicea pe atunci, niciodat nu ai fi ndrznit s spui cuiva, nici chiar prietenei tale celei mai
bune si cu att mai mult biatului respectiv.
MEMORII 57
Triam totul cu intensitate maxim si zgomotos, ca toti liceenii ,je vrsta mea. ncepeam s
organizm primele petreceri pe la unii sj pe la altii si s facem primii pasi de dans. mi plcea n
mod deosebit Elvis Presley, idolul tuturor tinerilor din Teheran, si stiu c am si chiulit o dat ca s
merg la un film cu el.
Descopeream cu ncntare cinematograful, unde mergeam n erup, foarte nerbdtori. Era o
adevrat lupt s intri la cinema pentru c iranienii nu nvtaser nc s stea la coad. Multe
filme nu erau titrate, iar pentru a rezolva acest inconvenient, imaginile se intercalau pe ecran cu
textul, pentru a ne rezuma intriga. Ne plceau James Dean, Gregory Peck, Elisabeth Taylor,
Montgome-ry Clift si multi altii... n ceea ce priveste muzica, cea american ne nflcra,
binenteles, dar mi plcea si muzica iranian, cnte-cele populare, desi mi se preau prea triste.
Mai trziu, aceste melodii aveau s m emotioneze puternic, n fine, mi plcea si muzica clasic,
opera si mi aduc aminte ct de bucurosi am fost, eu si Reza, cnd am descoperit n bazarul de pe
trotuar al unui mic vnztor saptezeci si opt de interpretri ale tenorului italian Enrico Caruso.
Desi aveau stiluri complet diferite, m emotionau de asemenea Tino Rossi, Jacqueline Francois,
Abdol Aii Vaziri sau Ghamar Moluk Vaziri, iar cnd i ascultam, parc l vedeam pe tata punnd
discuri cu ei la vechiul nostru gramofon.
Ezitnd ntre grija de a-mi da o educatie sever si dorinta de a m deschide spre lume, mama mi
oferea libertate, dar cu zgrce-nie. mi ddea voie s rmn cu colegii n oras pn la miezul noptii,
dar avea ntotdeauna grij ca printii unei prietene s ne nsoteasc. Dac ntrziam, o gseam n
strad, nelinistit, mbrcat n rochie de cas. Biata mama, dac ar fi putut ghici ct de cuminte
eram, s-ar fi dus la culcare fr s m mai astepte...
Dar ea tria cu spaima c o s m abat de la dramul drept si fiecare manifestare de emancipare din
partea mea o cufunda n aceast angoas, mi aduc aminte c odat, pentru o petrecere, una dintre
prietenele mele se dduse cu ruj. Noi am fost foarte ncn-ate $i, binenteles, rujul a circulat ntre
noi. Tocmai eram pe punc-tuj de a m admira n oglind, uimit si tulburat, cnd mama
*m
58

a intrat n camer s-mi spun la ce or trebuia s m ntorc acas. Am vzut-o cum s-a schimbat
la fat: Dumnezeule! Cum puteam s fiu att de vulgar? Nu stiam c numai o femeie mritata
putea s se rujeze?
Unchiul nu se implica niciodat n asemenea discutii si nu-mi amintesc s m fi certat vreodat,
indiferent ce as fi fcut, n schimb, problema studiilor pe care aveam sa le fac dup liceu l
preocupa la fel de mult ca pe mama. O vreme m gndisem s m orientez ctre cercetarea n
domeniul stiintelor naturii, dar m-am consultat cu familia si am renuntat apoi eu nsmi,
gndindu-m c nu voi suporta s-mi petrec viata ntr-un laborator, lng un microscop, eu care
iubeam asa de tare lumea. Atunci m-am ntors la nclinatia ctre arhitectur. Mi se prea o
meserie superb care mbina meditatia solitar cu comportamentul uman, arta si ingeniozitatea cu
viata social, interiorul cu exteriorul. Iar eu voiam s fiu afar, pe santier. Din cea mai fraged
copilrie mi vzusem unchiul cnd aplecat peste plansa de desen, cnd la conducerea santierului
de unde se ntorcea nghetat de frig sau ars de soare, dar fericit, evident pasionat de ceea ce fcea.
si apoi Iranul, n plina dezvoltare, nu avea dect o singur femeie arhitect' pentru perspectiva
nelimitat a santierelor. Ce alt domeniu, m gndeam eu, mi-ar putea oferi attea ocazii de a-mi
exprima feminitatea, participnd, n acelasi timp la construirea trii?
' Nectar Papazian Andreef.
Aveam dreptul la o burs pentru finantarea studiilor mele de arhitectur la Paris? Asa credeam si
speram s o pot obtine, n-tr-adevr, la bacalaureat am fost prima din clasa mea si am fost admis
la Ecole speciale d'architecture din Bulevardul Raspail, care era recunoscut ca fiind selectiv si
serioas. Cursa cu obstacole pentru obtinerea acestei burse pe care n-am avut-o niciodat a
fost primul meu contact cu birocratia. La Ministerul Educatiei, unde m-am dus zile de-a rndul,
nimeni n-a fost capabil s-mi explice ce trebuia s fac pentru a obtine aceast burs, nici chiar
ministrul nsusi pe care familia mea l cunostea si pe care am avut norocul s-1 ntlnesc. Unii
sustineau c trebuie s treci un examen suplimentar la limba francez, dar nu stiau s-mi spun
cine era responsabil cu acest examen si cum m puteam nscrie. Sptmnile s-au scurs, vara a
trecut si cererea mea de burs s-a pierdut prin feluritele ghisee ale Ministerului Educatiei
Nationale. La Paris, cursurile ncepuser, iar eu continuam s fiu trimis dintr-un capt n altul al
Teheranului. Eram att de furioas, nct, atunci cnd n cele din urm am plecat spre Paris, mi-am
jurat s nu mai pun niciodat piciorul n aceast tar... Vorbe de copil, uitate opt zile mai trziu.
Mtusa mea Louise Ghothi, mama lui Reza, despre a crei afectiune pentru mine am mai povestit,
era deja la Paris, n pri-oiele zile din toamna lui 1957 am locuit la hotel, dup aceea am btinut o
camer n campusul universitar, aproape de parcul ^ontsouris, n pavilionul olandez, despre care
ni s-a spus c era
60

cel mai sever administrat. Erau interzise, n special, vizitele n camerele bietilor si invers.
Linistit, mtusa s-a ntors la Teheran.
De-abia ajuns la scoala de arhitectur, am multumit n sinea mea birocratiei iraniene: fcndu-m
s pierd primele cincisprezece zile, mi dduse sansa de a trece peste cea mai dur parte a
traditionalei initieri a bobocilor. Ctiva studenti strini, socati de violenta si de ciudtenia acestui
obicei pe care nu-1 ntelegeau, preferaser s renunte la studii si se ntorseser acas. Pentru fete,
initierea era mai putin dur. Ea consta, n general, n a ne face servitorii celor mai mari dect noi.
n orice moment al zilei, unul dintre ei putea s ne dea un ordin pe care trebuia s l executm pe
loc. n cea mai mare parte a timpului ni se cerea un obiect despre care noi, novicii, nici mcar nu
stiam c exist, cum ar fi de exemplu un compas pentru volute. Astfel strneam rsul, fr ca
mcar s stim care era motivul, fiecare dintre noi jurndu-si s gseasc obiectul respectiv n
camera de lng noi sau cu un etaj mai sus. Dac refuzai s participi la o asemenea mascarada,
urma s primesti un borcan". Adic trebuia s te duci lng un perete si s-ti pui un sort pe piept
si s deschizi gura. Atunci unul dintre clii nostri venea si ne arunca un pahar cu ap n fat.
Multumesc, vou, nobili si venerabili colegi mai mari", trebuia s spui atunci, fcnd foarte bine
legturile dintre cuvinte. Acela sau aceea care nu pronunta bine mai ncasa un pahar cu ap... Cel
mai ru era, evident, s-ti manifesti furia, cci atunci, umilintele nu se mai terminau. Sau s
plngi, ceea ce le arta c suferi, adic exact ceea ce-si doreau, n ceea ce m priveste, fiind
obisnuit cu jocurile de grup si avnd un caracter puternic, m-am descurcat binisor.
Eram mai multi strini acolo, asa c, ntr-o zi, unul dintre studentii din anii mai mari a hotrt s
ne pun s vorbim fiecare n limba noastr. Ideea era s facem un fel de cacofonie ridicol,
incoerent, dar cu sigurant foarte amuzant. si, nc o dat, venerabilii colegi mai mari" au rs
pe seama noastr pn n-au mai putut. Ceea ce nu stiam era c ne-au si nregistrat. Iar acest lucru
ar fi putut s-mi creeze o serie de neplceri diplomatice si protocolare, pentru c, imediat dup
logodna mea cu regele, unul dintre ei a trimis aceast band nregistrat la un post de radio din
Paris
MEMORII 61
care a difuzat-o imediat. Din fericire, nu spusesem nimic urt, lucru care te poate tenta, stiind c
nimeni nu ntelege ce spui...
Mentalitatea de aici era foarte diferit de cea de la scoala Jeanne d'Arc sau de la Liceul Razi.
Dup ce nvtasem timp de ani de zile despre solidaritate si spirit de echip, acum nvtam c
trebuie s faci exact pe dos ca s reusesti. Individualismul si elitis-mul erau valori dominante
pentru colegii mei de an si trebuie s mrturisesc faptul c pentru mine, care iubesc cel mai mult
armonia, a fost mai greu sa suport acest lucru dect initierea bobocilor de la nceput. Sistemul era
de vin: numai cei mai buni treceau n anul doi era o form de concurs deci fiecare se
bucura de necazurile vecinului. Cnd cineva venea s m roage s-1 ajut la matematica, l ajutam,
nici nu concepeam s fac altfel, dar vedeam c mie nu-mi explica nimeni nimic. Acest lucru mi se
prea dureros si trist. Cel mai ru era n atelier, cnd eram toti cei saizeci de elevi la plans. Cnd
unul dintre noi si vrsa climara cu cerneala pe desen sau si rupea foaia din greseal, l auzeam
spunnd: La dracu'!" si, imediat, ceilalti ca un ecou: Misto, unul mai putin!"
n ceea ce m priveste, eram buna la desen, dar nu cunosteam tehnica asa cum se nvat n liceele
specializate, iar acesta era un mare handicap pentru c desenul conta foarte mult. Deci, munceam
enorm la aceast materie si, cu toate acestea, profesorul meu mi repeta adesea: Voi, orientalii,
nu stiti nimic despre perspectiv".
mi amintesc ce mndr am fost cnd, dup foarte mult munc, am desenat un cap de cal pentru
care am primit o not maxim si care a fost expus la scoal.
Eram destul de deprimat de atmosfera de acolo, cu att mai mult cu ct nu eram dect cinci sau
sase fete n atelier, la care se aduga si misoginismul" din jur. Majoritatea bietilor si bteau joc
de noi, ne desconsiderau. Niciodat n-a iesit dintr-o fat un arhitect adevrat", ne spuneau ei.
Sau: Voi, fetele, nu veniti aici dect s v gsiti un brbat", ntr-o zi, unul dintre ei m-a luat n
fata tuturor si m-a ntrebat: Cte cmile valorezi la tine acas?" Era un francez. Am fost asa de
socat, c nu 1-am putut uita niciodat. Cnd mi-a scris, rnai trziu, la Teheran, nu i-am rspuns.
A fost singurul cruia nu i-am rspuns. Am corespondat cu multi
62

altii, chiar si cu venerabilii colegi mai mari" care mi aruncaser pahare cu ap pe fat. Dar cu el,
nu.
n primele luni, dorul de familia mea, de Iran mi frngea inima. Trebuind s fac economie, stiam
c nu-mi voi putea revedea familia mai devreme de patru ani. Patru ani, o vesnicie! S m trezesc
nainte s se fac dimineat, s cobor la metroul n care muncitorii buimaci si tristi fumau
ghemuiti, s ajung la scoal, s suport vesnicele umilinte, toate acestea erau prea mult pentru
fetita iubit si rsftat care fusesem.
Iat cum mi descriam viata ntr-o scrisoare din octombrie 1957, adresat surorii Claire:
Drag sora Claire,
Am o camer numai a mea care da spre bulevard. E n pavilionul olandez si e foarte confortabil.
A fost o mica petrecere pentru a da studentilor ocazia s se cunoasc. O sans pentru mine, cci
altfel n-as fi vorbit niciodat cu vreunul! Plec din camer dimineata si m ntorc seara, cnd m
apuc de lucru. Ceilalti mai rmn putin pe hol si citesc, dar eu nu am timp. La scoal avem
antrenamente la volei si la baschet pe diferite stadioane. Nu le-am spus c am fcut parte din
echipa campioan a Teheranului. Cnd e soare parcul campusului este foarte frumos! La
restaurant e un obicei amuzant: dac intr cineva cu plrie sau cu fular pe cap, toat lumea bate
n farfurie pn cnd persoana respectiv si le scoate. Uneori m apuc un dor nebun s-mi revd
familia, prietenii, ns zmbetul unei colege de palier mi nsenineaz gndurile."
Renuntasem provizoriu la burs, dar nu duceam lips de nimic. La nceputul fiecrei luni mama
mi trimitea suficienti bani pentru toate lucrurile de care aveam nevoie si puteam chiar s ofer
tichete de restaurant si bilete de metrou prietenilor mei. Singurul lux veritabil pe care mi 1-am
putut permite a fost un pick-up si cte un buchet de flori, pe care-1 cumpram la nceputul fiecrei
luni si pe care l ngrijeam cu atentie ca s tin mult timp.
ntre timp, atmosfera de la scoal se mai mbunttise. Unii dintre bieti deveniser mai apropiati,
mai interesati de mine. Nu m credeau cnd le spuneam c nu am un prieten, nu ntelegeau c
ideea de boy friend era strin culturii noastre. Pentru a-mi gsi
MEMORII 63
linistea, m-arn apucat sa le povestesc celor de la scoala c aveam un prieten n campus si celor
din campus c aveam un prieten la coala. Dac nu erau prosti si m prindeau cu minciuna,
pretindeam c am un logodnic la Teheran. Ei 1-au botezat pe acest improbabil pretendent
Mahmud si mi-au lipit pe scaun desenul unui superb brbat cu mustat, mpodobit cu un turban
presupun c asa si nchipuiau ei un iranian... cu acest subtext: Mahmud, logodnicul lui
Farah".
Dar, n curnd, realitatea le-a dat ocazia s-si alimenteze visele cele mai fanteziste, n iarna lui
1958 s-a aflat c sahul urma s se despart de regina Soraya. n seara aceea mi-am scris n jurnal:
sahul si Soraya divorteaz. Ce pcat!" n lunile urmtoare, ziarele anuntau c suveranul iranian,
care si dorea mai mult dect orice pe lume s aib un fiu care s-i urmeze la tron, si cuta pe
viitor o fat cu care s se cstoreasc.
si de ce nu s-ar cstori cu tine? Esti minion." Aceasta a devenit gluma preferat a promotiei
noastre, mi aduc aminte c dup terminarea lucrului, mai petreceam o vreme n atelier s vorbim
si s rdem. ncercati s-i scrieti, le spuneam eu, si s-1 convingeti c este aici o fat numai bun
pentru el." Iar ei: Nu, dar s presupunem c te ntorci n Iran si devii regin. Ce-ai de gnd s faci
prima dat?" Prima mea decizie v invit pe toti s-mi vizitati tara."
n anul acela aveam o prieten afgan, Mermon, si ea insista, de asemenea: Dar tu esti minunat,
sahul ar trebui s se cstoreasc cu tine". Am pstrat chiar o carte postal pe care mi-a oferit-o
pe cnd ne aflam mpreun n vacant n Spania si pe care a scris, asa cum scriu fetitele de la
scoala general: Farah Diba = ". Ea a fost, astfel, prima care mi-a asociat prenumele cu
patronimul regelui.
Anul s-a terminat mai putin glorios dect mi prezisese ea: n ciuda tuturor eforturilor mele n
special la desen am aflat c fusesem invitat... s repet anul nti. Eram multi n situatia aceasta
si Majoritatea studentilor din anii mai mari trecuser prin aceleasi n-cercri. n vara aceea, pentru
a nu m lsa prad gndurilor negre si "nilui de tar, am descoperit Anglia mpreun cu cteva
prietene,
64

strine ca si mine. Cea mai mare surpriz a fost s asist la nltarea mrii n jurul Muntelui Saint-
Michel... Ne-am dus si pe Insula Batz una dintre plajele de aici avea s-mi poarte mai trziu
numele.
n Franta, anul urmtor a fost mult mai plcut pentru mine. Parisul mi era familiar si aveam deja
ctiva prieteni bieti si fete. Mergeam mpreun la cinema si, cum erai privit strmb dac te
duceai la filme siropoase, frecventam numai slile unde rulau filme de art. mi amintesc, n
special, impresia teribil pe care mi-a facut-o filmul A saptea pecete de Ingmar Bergman...
Mergeam si la oper, si la concerte eram abonat la Jeunesse musicale si cntretii mei
preferati erau Charles Aznavour, Jamshid Cheybani, Hamid Ghnabari, Jacques Brel, Paul Anka...
Partea important a vietii mele se organiza n jurul Cartierului Latin si a campusului universitar.
Iubeam cinematografele si cafenelele de pe Bulevardul Saint-Germain si petrecerile ntre prieteni
care se ddeau n campus, nainte si dup o perioad de studiu. Chermeza era un adevrat
eveniment: flecar tar care avea un reprezentant trebuia s aib pavilionul ei. Noi, iranienii,
desenaserm dou mari copii ale leilor din Persepolis, gtiserm cteva feluri de mncare de pe la
noi, iar eu, n ziua respectiv, mbrcasem o rochie din Gilan.
Din cnd n cnd cineva din familia mea mai venea la Paris, iar aceasta era o ocazie bun pentru a
mnca la restaurant. Odat, unul dintre unchii mei, Manucehr, m-a dus la Moulin Rouge, dar
spectacolul de acolo mi-a displcut. Gusturile mele erau, fr ndoial, mai simple, eram atras
mai degrab de self-services care ncepea s fie din ce n ce mai la mod... n unele seri eram
invitat la mas la prieteni, studenti care se cstoriser deja si aveau propriul apartament.
La scoal eram considerat o student mai n vrst, ceea ce m scutea de initierea bobocilor. Mai
degrab asteptau de la mine s ocup un loc n rndul clilor. Niciodat n-am reusit, prea sensibil
sau prea constiincioas, s fac altora ceea ce nu-mi plcuse s mi se fac. Singurul lucru pe care
1-am fcut a fost s pun s mi se care plansa de desen pn la gura de metrou era ntr-adevr
foarte grea, s mi se scrie numele pe un scaun, pe care nimeni n afar de mine nu avea voie s-1
ating si s-mi pun un lact la sertar...
MEMORII 65
Anul acela am srbtorit Crciunul la Miinchen, fiind invitat de prieten iranian care locuia
acolo. Pstrez o amintire frumoas despre acel oras, despre muzeele lui, despre lungile noastre
plimbri oe strzile ncrcate de istorie, plimbri punctate de opriri pentru a ne ntrema cu o
ciocolat sau cu un ceai fierbinte. Cu ocazia unei astfel de opriri, oamenii, auzindu-ne vorbind o
alt limb, ne-au ntrebat de unde venim. Din Iran!" Informatia a prut s-i mire pe interlocutorii
nostri, care, n loc de rspuns, ne-au fcut s ntelegem prin semne c, pentru ei, eram un fel de
canibali!... Datorit organizatiilor studentesti am putut vizita si Expozitia Universal de la
Bruxelles, descoperind cu aceast ocazie si capitala Belgiei. Am avut n iarna aceea ocazia s-mi
manifest nc o dat teama pe care mi-o inspirau comunistii. Una dintre prietenele mele iraniene
m-a convins s iau parte la o astfel de adunare si s ascult un discurs mpotriva rzboiului din
Algeria. Eram n 1958-1959 si trebuia, spunea ea, s ne solidarizm cu combatantii algerieni
mpotriva imperialismului francez, ntelegeam revolta ei cu privire la colonialism, dar mi se prea
indecent s m angajez ntr-o lupt mpotriva Frantei, deoarece aceast tar avusese generozitatea
s ne primeasc. Eram acolo s nvt, nu s fac politic. si apoi, nu doream cu nici un pret s
particip la o adunare comunist. Ea mi combtea argumentele n numele unei revolutii
universale", care ar fi trebuit s redea demnitatea fiecrui om, dar creia, eu, personal, i
descoperisem metodele expeditive si nedemne n Azerbaidjan si n Gilan.l
Aceast prieten m-a prezentat surorii ei si altor prieteni de-ai lor, si ei militanti comunisti, ntr-o
cafenea din Paris. Pstrez o amintire ntunecat si puternic deprimant a acestei ntlniri. n ochii
acestor fete si bieti, viata era neagr. Desi att de tineri, erau re-voltati deja pe ntrega lume, erau
blazati si cuprinsi de amrciune.
Ceasta prieten a mea avea sa cunoasc mai trziu nchisoarea, pentru c era
einbr a Partidului Comunist, partizan al luptei armate. A refuzat s intervin
Pentru eliberarea ei, ceea ce a nltat-o n ochii mei. Multi ani mai trziu, mi-a
/*ls s-mi spun c mi mprtseste durerea pentru pierderea micutei mele Leila.
01 sunat-o si am vorbit cu ea, dup atltia ani de tcere. Fiecare din noi avusese
destin dramatic, dar stiu c ntr-o zi ne vom rentlni.
66

n viziunea lor, nu trebuia pstrat nimic de pe planeta aceasta, cu exceptia Uniunii Sovietice.
Cum am refuzat s particip alturi de ei la o manifestatie mpotriva rzboiului din Algeria, au
nceput s rd de mine, spunnd c snt fricoas. Oare ca s le demonstrez contrariul am
participat pn la urm? Fr ndoial! Nu mai tin minte nimic din ce s-a vorbit n ziua aceea, dar
mi amintesc, n schimb, c toti bietii ascundeau sub vestele lor de piele ciomege si bare de fier.
mi spuneam tot timpul: Dac lucrurile iau o ntorstur urt si politia ne arunc n nchisoare,
ce-o s-i povestesc mamei la ambasad?"
Alt dat, aceste fete mi-au prezentat un brbat care venea din Germania de Est. Dac mi mai
amintesc de acest lucru este pentru c, dup multi ani, ntmplarea a fcut s-1 rentlnesc pe acest
om n niste mprejurri neasteptate, n timp ce eu si regele asistam la un spectacol de teatru la
Gilan, un om de la securitate a venit s ne anunte c pe scen se trsese un foc de arm si s ne
roage s nu ne alarmm. Or, pe cine am vzut pe scen, agitnd un revolver fals? Pe omul din
Germania de Est. M-am aplecat la urechea sotului meu, pentru a-i povesti pe scurt ntmplarea.
Nu s-a petrecut nimic, omul si-a vzut de drum, ducndu-si secretul spre alte zri.
n primvara acelui an 1959, ntmplarea a fcut s m apropii pentru prima oar de rege. sahul
urma s vin n Franta pentru o discutie oficial cu generalul de Gaulle si, cum acest lucru se
desfsoar de cele mai multe ori n anumite circumstante, Ambasada Iranului a dorit s-i prezinte
pe ctiva dintre studentii iranieni n Franta. Eu am fost una dintre cei alesi.
Recitind scrisoarea pe care am adresat-o mamei n seara ntlni-rii, mi dau seama ct am fost de
emotionat si de mndr: Mi-am pus sacoul de tweed cu negru si alb si o camelie la rever. Ne-am
dus la ambasad. Ce masin frumoas are! si el, ce simpatic este! Are prul aproape alb si ochii
tristi. Eram asa de ncntat s-1 vd pentru prima dat de att de aproape! Dar, ca ntotdeauna,
studentii se ngrmdeau spre el, iar eu, n ciuda tocurilor mele de sapte centimetri, l zream cu
greu. Atunci, domnul Tafazoli, atasatul cultural, a venit si m-a luat de mn: V rog, veniti mai
aproape".
MEMORII 67
nar tu ti cunosti fata... Nu m-am clintit, am rmas retras, nu voiam s m* se sPuna ca am vrut s
m' art n fata lui.
putin mai trziu, strngndu-i mna, am spus: Farah Diba, Arhitectur". Iar el: De citi ani esti
aici?" I-am spus ca de doi ani. tafazoli a completat imediat: Domnisoara este foarte studioas,
este prima din clasa ei si vorbeste foarte bine franceza". E plcut s auzi att de multe lucruri bune
despre tine. Binenteles, o strn-gere de mn si o reverent, inima mi btea tare, ti dai seama...
Imediat dup aceea, prietenele m tachinau: Farah, ti-ai petrecut toat ziua la coafor si cnd sahul
a fost acolo n-ai avut curaj s mergi mai n fat..." O verisoar care era acolo pretindea c i-am
plcut regelui: Cnd ai plecat din sal te-a urmrit cu privirea". Binenteles, toate acestea snt
povesti.
Mai trziu 1-am auzit pe Tafazoli plngndu-se: ntr-adevr, anumite fete snt indecente cnd se
ngrmdesc asa de tare s-1 vad pe rege, a trebuit s fac pe politistul s le ndeprtez". Slav
Domnului, nu fusesem printre ele! Apropo, i-am vorbit din nou lui Tafazoli despre problema mea
cu bursa si mi-a promis c ncearc s m ajute.
Anul scolar s-a terminat cu bine. Am aflat c fusesem admis n anul al doilea tocmai m
plimbam pe Bulevardul Saint-Ger-main si pseam pe Pont-Neuf, cnd unul dintre colegii mei de
an mi-a dat vestea cea bun! Tot atunci am aflat c urma s-mi petrec vara la Teheran! Mama mi
oferea un bilet de avion, nimic nu putea s m fac mai fericit.
Ultimele zile la Paris le-am petrecut colindnd prin magazine cu prietena mea care, ca si mine,
urma s mearg la Teheran n vacant. Niciodat n-am fost asa de entuziasmat. Voiam s duc
tuturor cadouri si s apar n fata lor mbrcat ca o adevrat pari-zianc. Mi-am cumprat o
cmas de mtase cu flori imprimate n nuante de ivoriu si verde-deschis, o fust strimt, tot
ivoriu, Pantofi violeti cu tocuri foarte nalte, o geant asortat si, n fine, un mantou subtire din
piele de antilop verde-oliv. Eram departe c'e a bnui c, patru luni mai trziu, rentoars la Paris,
cazat a Hotelul Crillon, aveam s alerg iarsi prin magazine, de data aceasta pentru a-mi alctui
trusoul de viitoare regin...
5
" i.'; \i (>.(.
Din aeroportul din Teheran pstrez amintirea unei cldiri foarte simple din care ieseai pentru a-i
nsoti pe pasageri pn la peretele ridicat la ctiva metri de aparate. Prin modestia lui, edificiul te
ducea cu gndul la nceputurile aviatiei. Nu 1-am recunoscut, n numai doi ani, pistele se
ntinseser pe o bun parte a terenurilor din jur, erau dominate acum de un veritabil turn de
control si terminate cu o gar cu ghiseuri noi-noute. Companiile aeriene europene si americane,
bine reprezentate aici, preau s fi descoperit n cele din urm si Iranul.
Astfel, la sase ani dup criza provocat de nationalizarea petrolului, economia noastr prea s fie
din nou n plin expansiune. si Teheranul era de nerecunoscut, mai prfuit ca oricnd din cauza
numeroaselor santiere, plin de masini (ce se ntmplase cu trsurile copilriei mele?) si cu
trotuarele gemnd de mici comercianti. stiam c noi nu mai locuiam n acel apartament unde a
trebuit s ne mutm dup moartea tatei si eram nerbdtoare sa descopr noua noastr cas. Ea
era opera unchiului meu Ghotbi, care, dup multi ani de munc si profitnd de acesta perioad de
dezvoltare a trii, a reusit s ne ofere acest confort. Vila cu piscin era foarte aproape de
Shemiran, pe nltimile Teheranului, chiar acolo unde cu cincisprezece ani nainte mi petreceam
vacantele de var la tar. Ce fericit am fost s-o revd pe mama, rudele si prietenii din aceste
locuri, n care mi-am petrecut cele mai frumoase clipe ale vietii de familie!
MEMORII 69
Soseam din Franta cu mintea plin de refrenele lui Ray Charles, cydney Bechet, Edith Piaf si
Charles Aznavour, pe acesta din urm iubindu-1 mai mult dect pe toti. Credeam cu naivitate c
snt cea mai la mod, dar chiar de la primele petreceri am descoperit c la Teheran se asculta tot
muzica de la Paris. E adevrat c aproape toti, verisori si verisoare, colegi mai mari de la scoala
Jeanne d'Arc si de la Liceul Razi veneam de la universitti occidentale.
Copii privilegiati ai unei tri n curs de dezvoltare, eram iranieni trup si suflet, dar deschisi si
celorlalte culturi, fr spirit de sect, gata s ascultm orice, s iubim orice, fr ca aceste lucruri
s ne schimbe, n vara aceea, am dansat mult pe la unii si pe la altii, am ascultat mult muzic
rock si am btut numeroasele sli de cinema care se deschiseser n lipsa mea.
Pentru proiectul din anul al doilea, alesesem ca subiect arhitectura Moscheii sahului de la
Esfahan, a crei fatad era acoperit cu mozaicuri de o frumusete uluitoare. Mi-am dorit n mod
special s reproduc o parte a acestei fatade, deci mi-am petrecut multe zile la Muzeul Arheologic
al Teheranului desennd si studiind toate documentele existente referitoare la aceast moschee.
Seara, cnd m ntorceam, m ntlneam cu grupul de prieteni si de verisori la iarb verde, la
Shemiran sau la o petrecere undeva prin Teheran. Niciodat nu mai trisem un asemenea
sentiment de plenitudine, fericit cu studiile mele, n perfect armonie cu rudele si cu prietenii din
generatia mea, mpcat cu Teheranul, n care jurasem cu doi ani nainte s nu mai pun piciorul.
Intr-o zi, un vr al regelui si prieten cu Reza, Sohrab, a invitat tot grupul nostru de studenti n
afara Teheranului, pe o proprietate superb a reginei-mam, numit Shah-Dasht. mi amintesc
bucuria noastr de a ne afla ntre peretii care adpostiser familia regal... Acest lucru ne umplea
de emotie si de uimire si, de fiecare dat dnd intram ntr-o alt camer, se gsea cineva care s
spun: V aati seama, poate c regele s-a asezat pe fotoliul acesta... poate c regele a dormit n
patul acesta..." Ni se tia rsuflarea.
70

De mic, asa cum am mai spus, am crescut n cultul regelui. Misiunea lui i ddea n ochii mei o
aur care l plasa cu mult deasupra muritorilor. Unul dintre unchii mei, fratele tatlui meu,
Esfandiar Diba, era sambelan al regelui si datorit acestui titlu primea pentru No R uz, n fiecare
an, din mna regelui o moned de aur pe care o numea un Pahlavi, pentru c avea efigia sahului.
Unchiul meu mi druia aceast moned si stiu c eram convins c avea puteri divine... Pentru
noi tot ceea ce venea de la rege era de bun augur, iar pe vremea aceea si dac oamenii l visau pe
rege era un semn bun.
Rmnea doar s-mi rezolv problema cu bursa, cci, chiar dac unchiul meu era acum mai nstrit,
iar mama putea s-mi suporte toate cheltuielile, consideram c acesta este un drept al meu.
Finantarea studiilor mele nc patru sau cinci ani de acum nainte reprezenta, nainte de orice, un
efort considerabil pentru familia mea. Toat dificultatea consta n a sti cui s m adresez.
Am aflat c acela care se ocupa de problemele studentilor n strintate era ginerele regelui.
Dintr-o dat, acest lucru mi s-a prut de bun augur! Ginerele regelui nu putea fi unul dintre
birocratii aceia iresponsabili ct pe ce s m nnebuneasc acum doi ani. Cu att mai mult cu ct
era vorba despre Ardashir Zahedi, fiul generalului Fazlollah Zahedi, pe care regele l numise
prim-mi-nistru n 1953, n locul lui Mohammad Mossadegh. Ardashir Zahedi se cstorise cu
printesa Shahnaz, unicul copil din prima cstorie a regelui, n 1939, pe cnd avea 20 de ani, cu
printesa Fawzia din Egipt, sora regelui Faruk.
Unchiul meu, Esfandiar Diba, l cunostea pe domnul Zahedi, asa c el a fost cel care a discutat cu
acesta pentru obtinerea unei audiente. Ardashir Zahedi ne-a primit ntr-una din acele case vechi
ale capitalei, ncnttoare si cu grdina ncrcat de plante. Era un brbat tnr si foarte prietenos;
binenteles c nu-mi puteam nchipui c va fi alturi de noi, douzeci de ani mai trziu, cnd
aveam s cunoastem suferintele exilului.
Mi-a pus ntrebri legate de studiile si de proiectele mele, m-a fcut s-i povestesc putin din viata
mea la Paris, a vrut s-mi
MEMORII 71
cunoasc gusturile si apoi, ntr-un mod foarte curios, a spus c ar joj-j s m prezinte tinerei sale
sotii, printesa Shahnaz1.
Peste cteva zile urma s primesc invitatia de a merge s iau ceaiul la printes. Vila era putin mai
sus de Shemiran, la Hessarak, jjjinunat amplasat la poalele Muntilor Elburz, cu o vedere superb
asupra ntinderii tentaculare a Teheranului.
Printesa m-a primit, la rndul ei, cu multa amabilitate. Era o situatie amuzant si insolit, cci, cu
toate c eram din aceeasi generatie, ea avea 18 ani, iar eu 20, ea si juca cu elegant rolul de
stpn a casei, iar eu trebuia s fac eforturi s-mi nving timiditatea. Apoi s-au auzit voci si
zgomote de usi deschise, iar cineva a venit si ne-a anuntat c sosea regele. Doamne! Mi-am simtit
inima btnd cu putere. Eram socat si ncntat n acelasi timp. Eram acas la fiica regelui, nu ar
fi fost deci nimic neobisnuit dac el ar fi trecut ntmpltor pe la ea s o srute, dar totusi ce noroc
era pentru mine s fiu acolo n acel moment! M-am gndit cu bucurie c era o coincident
extraordinar...
A aprut si regele, destins si zmbitor, att de diferit de omul rezervat si putin trist pe care l
vzusem cu dou luni mai devreme la Paris. Printesa si domnul Zahedi m-au prezentat, iar
suveranul s-a asezat foarte simplu lng noi. Imediat a intrat n vorb, dar cu atta cldur,
zmbind si aprobndu-mi primele cuvinte, nct am uitat pe loc situatia. Cred c am nceput s-i
vorbesc ct se poate de firesc, n ciuda puternicei emotii care m sufoca. Ca rspuns la ntrebrile
lui i-am povestit viata mea de student la Paris si a nceput ntre noi un joc al privirilor, vesel si
armonios, uitnd pentru o clip unde ne aflam. Acum, dup atta timp, mi se pare c a fost cu
adevrat o clip de gratie pentru care i multumesc Cerului, cci, fr lejeritatea acestei prime
ntlniri, poate c am fi trecut unul pe lng cellalt...
Dar atunci nu eram constient de acest semn bun pentru nune, ntlnirea aceea era rezultatul
unei ntmplri magice astfel
p
printesa Shahnaz avea deja o fiica, Mahnaz, pe care aveam sa o cunosc mai rziu si pe care o
iubesc mult acum. Mahnaz, care e putin mai mare dect primul meu fiu, Reza, a fost foarte
apropiat de copiii mei.
72

c, ajungnd acas si convins c trisem un eveniment unic ce nu avea s se mai repete, am

explodat pur si simplu. I-am povestit mamei, apoi unchiului si mtusii, iar exaltarea mea a cuprins
ntreaga cas. S petreci o or cu regele era, ntr-adevr, un eveniment istoric ce avea s-mi
marcheze familia pentru cteva decenii bune de acum nainte.
Au trecut una sau dou sptmni, eu am nceput din nou s lucrez la Muzeul de Arheologie Iran
Bastan. Viata si reluase cursul normal, mi mai trecuse putin exaltarea, rmnnd n mine ca o
comoara ngropat, cnd am primit o invitatie la cin din partea printesei Shahnaz... De data
aceasta am avut presimtirea c n jurul meu se tesea o intrig special. si dac regele nu venise
ntmpltor n ziua aceea, ci venise s m vad?... S fi fost posibil ca Ardashir Zahedi, dup ce
m-a primit pentru burs, s se fi gn-dit c ar fi fost posibil ca regele s m plac? Ar fi putut avea
ideea s organizeze o prim ntlnire acas la printes? ntlnirea ar fi putut rmne fr urmri,
dar iat c printesa m invita din nou la ea si nu pentru un ceai, ci pentru cin. Prezenta regelui nu
era mentionat, dar avea s fie acolo, eram sigur. Atunci mi-am reamintit totul, tristetea privirii
lui, la Paris, tot ceea ce citisem despre divortul de Soraya, cu optsprezece luni nainte, si tot ceea
ce mi se povestise, c regele dorea sa se recstoreasc, s-si asigure succesiunea la conducerea
trii, s-si ntemeieze o familie care s-i ofere, la 39 de ani, fericirea care i-a fost refuzat pn
atunci... Eram tulburat. De ce oare privirea suveranului se oprise asupra mea? La rndul meu
simteam o atractie pentru el pe care niciodat n-as fi mrturisit-o, dac el nu mi-ar fi dat aceast
ocazie. Avnd toate calittile intelectuale pe care o femeie le-a visat la brbatul iubit, regele mi
prea extrem de seductor. Privirea lui dulce si grav, capabil de indulgent si de cldur,
zmbetul lui frumos m emotionau enorm. si apoi, eram sensibil la detalii: felul n care si tinea
capul, genele pe care le consideram incredibil de romantice, minile.,. Da, eram cucerit n secret,
vrjit.
Avea s-mi spun mai trziu c mi-a iubit simplitatea. Cred ca ea mi-a dat puterea sau
inconstienta s-mi nving timiditatea si
MEMORII 73
s m implic cu senintate ntr-o relatie care ar fi putut s m nghete de fric. La cina aceea, ne-
am regsit tonul familiar, jucus, aproape tandru care ne sedusese si pe unul, si pe cellalt n
timpul ceaiului. Atunci am ndrznit s-1 ntreb dac si mai amintea de ntlnirea de ja
Ambasada Iranului, la Paris. El mi-a spus c nu si jni-a cerut s-i povestesc pe scurt ce se
petrecuse acolo. Importanta pe care o ddeam fiecrui amnunt 1-a distrat teribil; pentru el,
asemenea moment lipsit de important nu conteaz ntr-o vizit oficial. El a rs. si eu.
Au mai urmat si alte ntlniri la printes, si mai ales cea din dup-amiaza n care eram foarte multi
si ne-am jucat cu discul, iar eu, fr fasoane si natural, am nceput s adun discurile de cauciuc
ale tuturor invitatilor. S fie oare acela momentul n care regele m-a ales s-i fiu sotia si mama
copiilor lui? S-a gndit, desigur, dar a mai avut nevoie de un timp s chibzuiasc.
Relatia noastr a devenit ntre timp suficient de amical, pentru a-mi propune s-1 nsotesc din
cnd n cnd n plimbrile lui cu masina n jurul Teheranului. Masinile sport erau una dintre
pasiunile lui, una dintre putinele valori materiale la care tinea, alturi de ceasuri. Astfel, prseam
orasul pentru o or sau dou ntr-o masin rapid, discret urmati de una a Securittii, nvtam
astfel s ne cunoastem, el mai mult dect mine, pentru c eu nu ndrzneam nc s-i pun ntrebri,
dar discutiile sau tcerile noastre erau ntotdeauna destinse el avea, ntr-adevr, darul de a te
face s te simti bine, cu un cuvnt, cu un zmbet. Astfel, m putem abandona plcerii de a fi acolo,
lng el. Era n acelasi timp simplu si exaltant.
ntr-o zi, m-a invitat lng el, ntr-un mic avion. Toat lumea
stia c era un bun pilot. Era un avion frantuzesc, un Maurane-Saul-
mer cu patru locuri si-mi aduc aminte c printesa Shahnaz ne-a
nsotit. Am survolat Teheranul, am urcat deasupra Muntilor
klburz, era nemaipomenit pentru a cobor brusc n dreptul unui
ac de acumulare, de pe rul Sefid-Rud, pe care dorea s mi-1 arate
sl unde unchiul meu Saadi muncea ca inginer agronom. Avionul
recea prin zone turbulente, pentru c vntul bate foarte tare n
egiunea aceea, dar mie nu-mi psa de pericol. La ntoarcere, cnd
74

aeroportul se vedea bine, n mod curios, a nceput s ia din nou altitudine si s descrie cercuri
deasupra periferiilor Teheranului. Era relaxat, ca un om care nu se grbeste s se ntoarc din nou
la afacerile lui. n cele din urm, mi-a cerut s actionez o comand care se afla ntre noi, s
pompez", ceea ce am si fcut, fr s cer nici cea mai mic explicatie, complet inconstient de
situatia n care ne aflam. Peste cteva minute a nceput s execute manevrele de coborre si am
aterizat cu mare usurint. Am remarcat atunci cu mare mirare c pista era plin cu masini de
pompieri si c mai multe ambulante, cu girofarurile pornite, asteptau si ele.
S-a ntmplat ceva? am ntrebat eu.
N-a functionat trenul de aterizare, mi-a rspuns el linistit, tu esti cea care ai scos manual rotile.
Totul e n regul, hai s coborm.
Ne riscaserm viata, dar nu si-a pierdut calmul nici o secunda.
Vara era pe sfrsite. Aflasem c, prin intermediului domnului Zahedi, regele ceruse unchiului meu
fotografii cu mine. Nu mai era nici o ndoial, regele simtea pentru mine ceva ce mergea dincolo
de prietenie, n ceea ce m priveste, eram din ce n ce mai ndrgostit de el. Tot ce venea de la el
m emotiona profund. Iar la aceste sentimente att de puternice, att de tulburtoare pentru o
tnr care descoperea dragostea, se aduga mndria de a fi fost aleas de ctre fiinta unic, cel
mai admirat si cel mai respectat brbat din tara noastr.
M-a anuntat c dorea s petreac o dup-amiaz cu mine la Palat, s stm de vorb si s notm n
piscin. Mi-am adus costumul de baie si am notat mpreun. Cnd mi amintesc acele clipe i
multumesc Cerului pentru c m-a nzestrat cu bun-simt natural, cu un spirit linistit. Cred c
trebuie s fii foarte sincer si s dispre-tuiesti zorzoanele, ca s poti s apari cu senintate la 20 de
ani n costum de baie n fata primului om al trii si s fii natural. Chiar si regele s-a mirat, iar eu
stiu c i-am rspuns c m puteam adapta cu usurint la orice situatie. A fost o dup-amiaz
tulburtoare si minunat.
MEMORII 75
Dup care, mai multe zile, poate chiar dou sau trei sptmni, n-am mai primit nici o veste. De
ce? Ce se ntmplase? Sufeream jn tcere, dar ce nsemna suferinta mea fat de responsabilittile
acelui om? Dac el ocupa un loc important n viata mea, stiam c nu era obligatoriu ca lucrurile
s se petreac la fel si n ceea ce-1 privea. Care e locul pe care-1 ocup dragostea n viata unui sef
de stat? Nu m gndeam dect la el; el trebuia s aib, nainte de a-si face timp pentru mine, attea
probleme imposibil de rezolvat... Poate c m uitase... Eram n septembrie si momentul n care
trebuia s m ntorc la Ecole speciale d'architecture din Bulevardul Raspail se apropia. Ce trebuia
s fac? S plec discret la Paris ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut? Nu, m-am hotrt s fiu sincer
si 1-am rugat pe unchiul meu s l ntrebe pe domnul Zahedi dac puteam s-mi reiau studiile n
Franta.
Mult mai trziu, regele avea s-mi spun, glumind, c l nucisem prea tare n vara aceea pentru a
mai fi n stare s ia repede o decizie. Dar n clipa aceea, mi-a fost transmis mesajul c trebuia s
mai am putin rbdare, asa c am trecut peste data la care trebuia s-mi reiau cursurile fr s m
clintesc, n cele din urm, mi-a parvenit o nou invitatie de a lua cina la printesa Shahnaz.
Eram multi n seara aceea n jurul regelui, poate chiar vreo douzeci. Eram linistit si mpcat
c-1 revedeam. Discutiile erau lejere, iar regele zmbea, neartnd nimic din grijile si tensiunile
care, fr ndoial, l npdiser. Cum eram n salon, i-am vzut pe invitati ridicndu-se si plecnd
rnd pe rnd, pn cnd eu si regele am rmas singuri pe o canapea. Atunci, cu mare senintate, mi-
a spus cteva cuvinte despre cstoriile lui precedente, despre prima cu Printesa Fawzia a
Egiptului, care i-o dduse pe fiica lui Shahnaz, tnra printes, si a doua cu Soraya Esfandiari
Bakthiari, de la care sperase n zadar un fiu. Apoi a tcut, mi-a luat mna si cufundndu-si Privirea
n ochii mei m-a ntrebat: Vrei sa fii sotia mea?" Da!" Am rspuns: Da" imediat pentru c nu
aveam la ce s m gndesc, nu aveam nici o rezerv, era da, l iubeam, eram gata s-1 urmez.
Nu realizam bine ce presupunea acest da", pentru c, deve-sotia lui, trebuia s-mi asum
responsabilitti foarte grele.
76

Regina, a adugat el, vei avea multe responsabilitti fat de poporul iranian." Din nou am
confirmat. Eram obisnuit cu responsabilittile, fusesem crescut n spiritul lor. Printii, familia,
scoala si cercetsia avuseser grij n mod constant s-mi trezeasc mila pentru suferinta
celorlalti, m nvtaser c idealul unui om este sa munceasc pentru binele tuturor. Avertizarea
regelui nu m lua deci prin surprindere, m simteam fcut s ndeplinesc aceast sarcin. De
fapt, nu realizasem cu adevrat ceea ce nsemna asta: nu constientizam nici greutatea, nici
dimensiunea misiunii care m astepta.
Era 14 octombrie 1959, ziua aniversarii mele. Aveam 21 de ani si tocmai i spusesem da"
regelui. Da" dragostei lui si destinului exceptional pe care l cerea aceast dragoste. Aveam s
devin regina celui mai bun, dar si celui mai dureros timp pe care eram departe de a mi-1
imagina... Plecnd, regele mi-a cerut s pstrez secretul pentru moment. N-am fost n stare s
ascund nimic alor mei, eram prea ncntat si fericit. Cnd am ajuns ajuns acas, am povestit
totul mamei si mtusii mele, mai trziu si unchiului de abia ntors de la birou. Puternic tulburat,
mama si ascundea cu greu teama sub manifestrile de bucurie. Sigur c-mi mprtsea bucuria,
dar mai trziu mi-a mrturisit c se gndea dac tata ar fi fost de acord. Se spunea c viata la
Curte, lng rege, era plin de intrigi, de rutti pe care oamenii si le fceau unii altora, c regi-na-
mam era ntr-un fel, c printesa era n alt fel... O fat tnr pur si naiv cum eram eu, se
gndea mama, va putea oare s-si gseasc locul printre oamenii crescuti n serai, corupti de
jocurile de influent, obisnuiti cu limbajul echivoc, cu subtilittile diplomatiei?" Ea era nelinistit,
dar ce putea s-mi zic sau sa-mi fac? si la ce bun?
n aceeasi zi, cum nu-mi gseam locul, am sunat-o pe prietena mea Elli:
a
Vino repede pn la mine, trebuie s-ti povestesc ceva.
Ce? Spune-mi acum!
Nu pot la telefon. Ia un taxi si vino. Repede! Repede! <
MEMORII 77
Farah, ai nnebunit! Dar ce ti s-a ntmplat?...
Am o veste mare, ti-am zis. -Te mriti!
-Da!
_ Dar e nemaipomenit! Cu cine? l cunosc? Spune-mi repede
cine e.
Nu pot. Daca vii, ti spun. Ai pierdut deja cinci minute.
N-o s am rbdare s astept...
si a nceput atunci s-mi enumere toti verii.
Reza? E Reza, fac pariu.
- Ce, ai nnebunit? Reza e ca fratele meu.
- Kamran? . ..
Nici s nu-ti treac prin cap! ,; ..-. , >.-
- Parviz? Yahya?
Nu, nu e nici Parviz, nici Yahya. v, ; n cele din urm, dup ce i-a
numit pe toti, a strigat, izbucnind
n rs:
Atunci nu mai rmne dect regele. , , , .. , -El este!
I-a czut receptorul din mn si a trecut mult vreme pn s realizeze ce nsemna acest lucru.
La foarte putin timp dup aceea, regele mi-a spus c dorea s m prezinte familiei si prima dat
m va prezenta reginei-mam, Taj-ol-Moluk. A doua sotie a lui Reza Shah, creatorul dinastiei
Pahlavi, mort n 1944, Taj-ol-Moluk, i druise patru copii: printesa Shams, nscut pe 27
octombrie 1917, apoi Mohammad Reza, viitorul meu sot si sora lui geamn, printesa Ashraf,
nscuti pe 26 octombrie 1919, si printul Ali-Reza care a avut o moarte tragic ntr-un accident de
avion n 1954. Regina-mam era recunoscut ca avnd un caracter dificil. Se spunea c lumea se
temea s-i vorbeasc deschis si se povestea c regina-mam se certase cu mprteasa Soraya,
deranjat de nepsarea si de prefctoria acesteia din urm fat de faptul c nu le putea oferi
mostenitorul mult dorit.
78

Aceasta prim ntlnire cu o femeie care fcea parte din istorie, pe care nimeni nu ndrznea s o
contrazic, m-a intimidat. Chiar dac nimeni n-o spunea deschis, aceast discutie era un fel de
examen de trecere. Regele suferise din cauza tensiunii dintre mama, surorile lui si Soraya si era
un fel de garantie a fericirii pentru noi toti instaurarea relatiilor amiabile ntre mine si familia lui.
De cum am intrat n salon, regele m-a condus la mama lui care sttea singur pe o canapea. Dup
cteva fraze de nceput, regi-na-mam m-a rugat s iau loc lng ea. Primul meu reflex a fost s
m asez pe un scunel ca s fiu la dispozitia ei, dar s stau mai jos dect ea. Astfel a nceput
conversatia noastr, mai degrab un fel de interogatoriu la care m-am supus cu plcere. Gusturile,
copilria, familia (mama si mtusa Louise i cunoscuser pe membrii familiei reginei-mam si
fuseser n clas cu surorile ei), aspiratiile viitoarea soacr voia, normal, s stie pe cine are n
fat. Era o femeie scund, cu ochii de un verde-pal pe care copiii mei i-au mostenit. Nu am rmas
singur cu ea, ceea ce nu era deloc usor pentru o prim ntlnire. Evident toate persoanele
prezente la aceast ntlnire nu aveau ochi dect pentru tnra care eram eu la acea vreme. Dar
aceast prim ntlnire ne-a legat ntr-o relatie plin de ncredere si de afectiune.

PARTEA A II-A
Logodna mea cu Mohammad Reza Pahlavi, suveranul Iranului, nu avea s fie anuntat oficial
dect pe 21 noiembrie 1959, la o lun dup ce noi ne pecetluiserm destinele n secret.
n aceast perioad, m-am rentors discret la Paris pentru a-mi cumpra o garderob care s
corespund noilor obligatii. Ambasadorul nostru n Franta, Nassrollah Entezam, a fost pus la
curent cu tot, n mare secret, si rugat s-mi usureze cutarea.
Pe 3 noiembrie am plecat spre Paris mpreun cu unchiul meu Esfandiar Diba, cu sotia lui, Banu,
si cu mtusa mea Louise care, nc de la nasterea mea, a fost asa de important pentru mine.
Prezenta lor m-a linistit: aveau s-mi tin companie si s m ajute s-mi constitui acest trusou
special, imposibil de imaginat pentru studenta cumptat care eram.
Avionul a fcut o escal la Geneva unde ne-am fotografiat n miezul zilei. Observasem c
presedintele Parlamentului Iranian, Sardar Fakher Hekmat, era si el n avion si deci nu m-am
mirat s vd un grup de fotografi ngrmdindu-se la piciorul pasarelei. Am cobort n terminalul
n care trebuia s asteptm cteva clipe si fotografii nu mi-au mai acordat nici un fel de atentie.
Apoi brusc, cmd mergeam spre cldire, nconjurat de unchiul si de mtusile rnele, o busculad
incredibil s-a format n jurul nostru. Printre Wpete si zgomote de flashuri, mi-arn auzit cu mare
mirare numele: Farah Diba! Farah Diba! Dumneavoastr snteti Farah Diba?" si, Urti am
confirmat, ntrebrile au nceput s curg din toate prtile:
82

Cnd va avea loc celebra nunt? Ce prere aveti despre perspectiva de a deveni mprteas?
Unde veti locui la Paris?" etc.
Am fost coplesit, n naivitatea mea crezusem c secretul cstoriei noastre fusese pstrat si
respectat cu scrupulozitate, iar acum descopeream c devenisem un personaj public, nu numai
fr sa vreau, ci si fr s m pregtesc ctusi de putin pentru asa ceva. Acei fotografi pe care nu i
vzusem niciodat m cunosteau, sigur, doar n mare, pentru c nti s-au asigurat c snt eu, iar
apoi mi-au mitraliat fata cu aparatele lor, urmnd s trimit fotografiile peste tot n lume. Chiar n
clipa aceea trsesem o linie peste libertatea mea de a cltori ca orice femeie, dar eu nc nu-mi
ddusem seama.
Nu putem spune nimic, nu stim nimic, fiti amabili si lsati-ne s trecem, a spus unchiul,
complet depsit de evenimente.
Am simtit o mare usurare cnd ne-am ntors la avion, protejati de data aceasta de ctre oamenii de
la aeroport. Schimbam impresii cu unchiul si cu mtusile mele, convins c acum sntem la
adpost de urechi si de ochi indiscreti. Urma s aflu ulterior c un ziarist gsise o metod prin
care cumprase un loc lng mine pe traseul Geneva-Paris. Din fericire, nu vorbisem dect n
persan...
Seara, primirea la Orly nu s-a putut compara cu cea de la Geneva. De data aceasta, aeroportul era
plin de ziaristi si fotografi. Cum niciodat nu mai vzusem cu ochii mei o asemenea multime,
cum puteam s admit c as fi declansat asa ceva, eu, care plecasem din Paris acum patru luni ca o
necunoscut oarecare?... Rudele mele au ncercat prin toate mijloacele s m sustrag acelei mase
delirante de oameni care mi strigau numele si se clcau n picioare. M-au tras, m-au trt, nu mai
vedeam nimic de attea flashuri, nu aveam nici o idee despre unde m conduceau mi-am
pierdut chiar si pantofii pe gazonul de lng pist si abia dup un sfert de or de la acest soc,
am poposit brusc ntr-o masin ntunecat si luxoas: cea a Ambasadei Iranului.
Eram asurzita, dar zmbitoare si amuzat. Dar n masin nici n-am avut timp s respirm bine c,
de cum s-au nchis portierele, am fost prinsi ca n capcan. Flashurile luminau tot interiorul si
cum multimea ne mpiedica s plecm, m simteam ca un animal
i MEMORII 83
hituit de oamenii care vneaz noaptea pentru a-si zpci prada cu ..jjjiiri puternic... Cnd, n
cele din urm, soferul a reusit sa plece, a nceput un rodeo care aproape c m-a zpcit. Urmrit
de Lotografi pe motociclete, care aproape c se aruncau sub rotile asinii cu o vitez ametitoare,
tipam, creznd n fiecare clip c aveam s ucidem pe unul dintre ei. Rezultatul a fost c mi-au
fcut o serie de fotografii n care apar cu gura deschis, cu trsturile schimonosite de fric,
fotografii pe care le-au exploatat din plin jnai trziu, cnd au pretins c as fi nefericit...
n aceste conditii, sosirea mea la Hotelul Crillon n-a trecut neobservat si chiar de a doua zi
parizienii au fost informati c viitoarea regin a Iranului locuia n palatul ale crui ferestre ddeau
spre Place de la Concorde. Acest lucru a determinat cresterea presiunii ziaristilor si timp de dou
sau trei sptmni, ct a durat sejurul meu, nu am reusit aproape niciodat s ies din hotel, fr s
fiu urmrit de masini si de motociclete. Dejucau toate pclelile pe care le inventam. Prin ce fel
de ubicuitate? Am gsit un rspuns la aceast ntrebare cnd am aflat c un ziarist mituise un
servitor pentru a se mbrca cu uniforma lui fiind astfel mai aproape de mine... Aceast hrtuire a
presei rspundea probabil asteptrii publicului, pentru c, de la primele mele iesiri, am remarcat
curiozitatea si mai ales simpatia oamenilor pentru mine asa c, n ciuda ziaristilor sau poate
tocmai datorit lor, acea cltorie a fost plin de momente ncnttoare, de emotii puternice. Nu
rezist afectiunii spontane, iar legturile foarte puternice cu Franta, cu parizienii, n special,
dateaz din acele zile nebunesti n care peste tot ntlneam numai zmbete, n ciuda nghesuielii pe
care o provoca simpla mea Prezent...
Cu mult nainte s apar n viata lui, suveranul Iranului i emotionase pe francezi. Mi-am dat
seama foarte repede, discutnd Cu unii si cu altii, ct de sensibili erau oamenii la dramele care i
tulburaser viata, si aminteau n ce conditii grele, la numai 21 de 9rii, a trebuit s-si urmeze tatl
la tron, acesta fiind exilat de tru-Pwe britanice si sovietice care ocupau Iranul. Desprtirea lui n
*-"47 de romantica si melancolica printes Fawzia, care i fusese
84

alturi n timpul rzboiului, pentru a se ntoarce n cele din urm n acel Egipt care mereu i
lipsise, impresionase publicul francez. La fel de emotionant fusese tristetea care se abtuse
asupra celei de-a doua cstorii, cu Soraya Esfandiari, cnd aceasta nu reusise s-i druiasc fiul
mult asteptat. Se discutase mult n Franta despre nefericirea suveranilor Teheranului, atunci cnd
eram la Paris, n primul an la Arhitectur. si iat c regele, care stiuse s-i emo-fioneze pe toti,
avea s se cstoreasc cu o fost student de pe Bulevardul Raspail.
Doar prin puterea dragostei treceam de la cmruta mea din campusul universitar la Palatul
Persiei Eterne, iar acest lucru nflcra sufletul tandru si romantic al francezilor si mi asigura
simpatia lor. Suveranul nu se cstorea cu o printes, nu se conforma ritualului cstoriilor
aranjate ntre familiile regale; nu, el se ndrgostise de o micuta" iranian si, ca-n povesti, avea
s-si urmeze dragostea... Era aproape prea frumos ca s fie adevrat. Dar nu si pentru anumite
ziare care au vzut aici o ocazie bun ca s evoce mitul Cenusresei. Astfel, au fortat realitatea si
m-au prezentat uneori ca pe o ciobnit crescut n mizerie, spre marea disperare a unchiului
meu: Mai au putin si spun c ai fost gsit lng ru! E inadmisibil! Inadmisibil" Toate acestea
mi erau indiferente si m gndeam c valoarea unui om nu depinde nici de nastere, nici de
bogtie, iar acest lucru mi-a fost confirmat mai trziu, ca regin si apoi, n exil. Oricum, ce
puteam face pentru a stabili adevrul? Nu s-a spus nimic oficial, n momentul acela nu eram dect
o tn-r care tria mprteste n Hotelul Crillon, care i vizita pe toti creatorii de mod si
magazinele de lux cu binecuvntarea vizibil a Ambasadei Iranului.
mi amintesc, n special, de o vizit la Guerlain, pe Champs-Elysees. Aveam n spate o asemenea
multime de fotografi si de cameramani, c a fost nevoie s se opreasc provizoriu circulatia pe
cea mai frumoas strad a lumii ct timp mi-am ales eu un parfum... Este de nenchipuit! Dar cel
mai ru a fost la surorile Cari-ta, care au primit misiunea de a-mi face o nou coafur. O citez aici
MEMORII 85
e f^aria Carita cu relatarea fcut lui Lesley Blanch pentru car-ai pe care mi-a consacrat-o:
);O doamn de la Ambasada Iranului la Paris ne-a telefonat pentru a fixa o ntlnire. n mod
curios, a tinut neaprat s fim ainndou prezente acolo n ziua respectiv. Ea ne-a explicat c
urma s vin cu o prieten si ar fi fost, fr ndoial, mult mai co-jnod s fie asezate mpreun n
salonul nostru particular. A insistat asa de tare, c am nceput s ne ntrebm ce fel de creatur
extraordinar ar putea s ne aduc, n dimineata respectiv am auzit un zgomot teribil care venea
din strad, strigte, un adevrat haos. De departe prea o multime furioas. Cnd ne-am uitat pe
fereastr, am vzut c strada era blocat de fotografi si de cameramani, care se bteau s ocupe un
loc mai bun. Chiar atunci a aprut clienta mea cu misterioasa ei prieten ntr-o masin, iar
politistii au ncercat s le fac loc prin mijlocul fotografilor, n cele din urm au reusit s intre, iar
noi ne-am repezit s nchidem usa. ntelesese-rm pn la urm cine era noua noastr client.
Totul devenea foarte interesant, iar noi am ncercat, pe ct posibil, s o ferim de curiozitatea
noastr. Vorbea foarte putin, dar nu avea un aer timid. Era tcut si observa totul cu mare atentie,
si dduse seama c ne cunoastem meseria, asa c se lsase complet pe minile noastre. Era o
tnr ncnttoare, bine fcut, cu mini superbe si prul de un negru intens, aproape albastru, asa
cum vedem n miniaturile persane."
A trebuit s tragem perdelele pentru c am avut imediat senzatia c sntem psri n colivie;
totusi, un ziarist a avut ideea s ne fotografieze de pe cldirea din fat, aplecndu-se... Surorile
Carita mi-au inventat n ziua aceea coafura cu crare pe mijloc si tmplele acoperite, care avea s
fac furori peste tot n lume femeile cereau s fie coafate c Farah Diba".
Am fost la Dior, unde mi-a fost prezentat colectia, am avut o lung sedint de lucru cu Yves
Saint-Laurent, stilistul prestigioa-
case ce avea s-mi creeze rochiile de logodn si de cununie, fost si la o premier la Opera
Garnier, Carmen de Bizet. Erau
Shahbanu of Iran, Ed. Collins, 1978.
86

acolo si generalul, si doamna de Gaulle, ca si mai multi ministri... si Parisul ntreg. Eram
emotionata sa-1 vd asa de aproape pe omul care salvase Franta si pe care unchiul meu Bahram l
admira att de mult si, cu toat confuzia mea, mi-am dat seama c generalul nu avea ochi dect
pentru mine. Se stia, binenteles, la cel mai nalt nivel de stat, care era destinul meu si, n mod
evident, era curios s m vad. Nu m ndoiam c, doi ani mai trziu, ca regin a Iranului, aveam
s fiu primit cu mare afecfiune la Elysee de ctre general si sotia lui.
Chiar de la sejurul acela, Andre Malraux mi-a artat interes si prietenie, scriindu-mi aceast
dedicatie drgut pe exemplarul meu din Vocile tcerii, pe care i-1 trimisesem cu un mic mesaj,
cu cteva zile nainte de ntoarcerea mea la Teheran: Este emotionant, domnisoara, c v-ati gndit
la unul dintre cei mai fideli admiratori ai geniului iranian chiar acum cnd plecati. Fie ca studenta
care si-a amintit de mine s-i transmit mprtesei Iranului, pe care o iubesc, marea putere a
srbtorii asociate destinului vostru si v urez din toata inima ca znele vesnic vii ale Frantei s
fie alturi de cele ale Iranului pentru a veghea la fericirea voastr. Andre Malraux, noiembrie
1959."
Regele m suna n fiecare sear. Asteptarea acestei ntlniri mi lumina ziua si ddea sens fiecrei
clipe, pentru c totul avea un singur scop: s pregtesc viata pe care aveam s o construim
mpreun. stiu c inima mi se oprea pur si simplu cnd mi spuneau c este el la telefon. Eram
foarte ndrgostit, trebuia s fac eforturi mari pentru ca vocea mea s nu-mi trdeze emotia. si el
era emotionat, l auzeam. Mult mai trziu m-a asigurat c nu spusese te iubesc" dect la trei
femei. Dintre care una esti tu", mi-a spus el.
Logodna noastr a fost anuntat printr-un comunicat scurt, pe 21 noiembrie: Astzi, la orele 17,
la Palatul Ekhtessassi are loc logodna Maiesttii Sale, sahinsahul Mohammad Reza Pahlavi,
suveranul Iranului, cu domnisoara Farah Diba. Cstoria va fi
MEMORII 87
srbtorit peste o lun, pe 29 azar 1338, potrivit calendarului 'ranian, sau pe 21 decembrie 1959,
potrivit calendarului crestin".
Odat ntoars de la Paris, modul meu de viat s-a schimbat com-pjet. Nu mai locuiam cu mama,
n casa unchiului meu. Regele dorise s locuiesc de acum nainte n incinta palatului si, pentru a
m putea vizita, regina-mam fusese de acord s-mi cedeze apartamentele ei private si s se
retrag pentru o vreme n casa ei de la tar.
Ultimele sptmni naintea nuntii le-am trit ntr-o permanent stare de euforie. Acum regele
respira si muncea la cteva sute de metri de mine si puteam s-1 vd de la fereastr. Descopeream
ncetul cu ncetul cum si petrece timpul un conductor de stat si ct snt de rare si de pretioase
momentele de intimitate. Suveran de douzeci de ani, cu toate c tocmai si srbtorise cei 40 de
ani, brbatul care avea s-mi fie sof era stpn pe existenta lui. n acea lun de decembrie '59, 1-
am vzut primindu-1 oficial pe presedintele Eisenhower, prezidnd toate ceremoniile stabilite si
fcndu-si timp s evadeze si cu mine n parc sau s stea de vorb la o ceasc de ceai, cu un aer
aparent liber si senin.
Toamna este anotimpul meu preferat. Copacii parc ard n soarele blnd, Muntii Elburz ne trimit
n fine vntul rcoros, pe care toat vara 1-am asteptat, te simti ntr-o miraculoas armonie cu
natura. Regele mi stia preferinta pentru aceste luni binecuvntate, pentru culori, si aproape n
fiecare zi plecam mpreun din palat, ntr-una din masinile Iui. Pe vremea aceea, securitatea nu
era ceva obsedant, cum a devenit dup aceea, asa c dou grzi de corp, care ne urmau n masina
lor, erau de ajuns. Pe strzile pe care mergeam, fetele oamenilor se luminau imediat ce-si
recunosteau suveranul, l salutau, l aplaudau, iar el le fcea cte un semn. Eram ncntat si
emotionat s fiu legat de omul care se bucura de atta simpatie, mi aduc aminte c, n copilrie,
cu mna n mna rnamei, l salutasem n mprejurri asemntoare, pe marginea unui drum de tar,
aproape de Marea Caspic, iar el se miscase pu-fcn pe scaun pentru a ne zmbi. ntr-o zi, i-am
spus-o. El nu Pstrase n minte acea clip, dar mi-a zmbit fr s vrea la fel ca ln dup-amiaza
aceea.
88

Tot n acele sptmni i-am cunoscut mai bine pe fratii si pe surorile regelui, cci cei mai multi
dintre ei locuiau n apropiere de palat. De la prima lui sotie, Reza Shah a avut o fiica, printesa
Hamdam Saltaneh, pe care am cunoscut-o. Am vorbit deja despre printesa Ashraf, sora lui
geamn, si despre printesa Shams, sora lor cea mare, nscute ca si el din cstoria lui Reza Shah
cu regi-na-mam Taj-ol-Moluk. ntre timp, Reza Shah a mai fost cstorit de dou ori si a mai
avut sase copii. Din cstoria cu regina Turan s-a nscut printul Gholam-Reza. Din cstoria cu
regina Esmat s-au nscut printii Ahmad-Reza, Abdol-Reza, printesa Fatemeh si printii Mahmud-
Reza si Ahmad-Reza. Pentru tnra student care eram, novice n materie de protocol, mi s-a
prut imposibil s-mi gsesc un loc printre acesti numerosi frati si surori vitregi cu snge regal,
toti foarte legati de prerogativele si de rangul lor. Abia atunci am nteles nelinistea mamei: ce se
va ntmpla cu fiica ei, att de naiv nc, ntr-o Curte despre care se spunea c e plin de intrigi si
jocuri de culise? Asa cum am fcut nc din copilrie, am refuzat s intru n certuri inevitabile,
directe sau ascunse, si m-am purtat potrivit caracterului meu: am creat armonie peste tot pe unde
era posibil si n-am plecat urechea la intrigi. Nu m-am lsat antrenat n meschinriile si n
certurile care nu crut nici o familie si nici o Curte. Ct am fost regin a trebuit s-mi pstrez
aceast atitudine pe care am adoptat-o nc din primele zile. Acest lucru nu a fost greu pentru
mine, deoarece aveam sustinerea si dragostea regelui pe care mediocritatea l deranja profund. Ca
iranian, am respectat familia si am stiut c lucrul esential pentru suveranul att de ocupat era s
fie nconjurat de armonie n viata lui particular.
7
n dimineata zilei de 21 decembrie ne-am trezit cu totii o dat cu primele licriri de lumin.
Cstoria trebuia s nceap n prima parte a dup-amiezei si n acea ultim noapte dormisem la ai
mei, n casa unchiului. Rochia conceput de Yves Saint-Laurent m astepta pe un umeras, dar
nainte de a o mbrca, a trebuit s m supun minilor surorilor Carita, care fuseser chemate
special de la Paris ca s m coafeze. Ele preau mai emotionate si mai ncordate dect mine, iar eu
m-am grbit s le ncurajez, ceea ce a declansat hohote de rs. Ziua avea s fie lung si plin de
emotii, dar eu speram c avea s fie plcut pentru toat lumea.
La scurt timp dup micul dejun, mi s-a adus diadema. Proprietatea statului, bijuteriile coroanei nu
prsesc dect n mod exceptional seifurile Bncii Centrale de la Teheran. Autorizatia de scoatere
a unei singure bijuterii are nevoie de semntura mai multor personalitti, printre care si prim-
ministrul. Diadema pe care aveam s o port n ziua aceea fusese conceput la nceputul anilor 50
de ctre bijutierul american Harry Winston. De o frumusete mcredibil, aceast bijuterie
inestimabil are inconvenientul de a cntri aproape dou kilograme.
V dati seama de provocarea fcut celor dou coafeze: s
Potriveasc aceast minune pe un cap putin obisnuit cu diadema si
1Ilc si mai putin cu imobilitatea. Cu att mai mult, cu ct trebuia s
Prt diadema pn seara, s parcurg ctiva kilometri cu masina, s
rc si s cobor scri, s merg, s rd, s salut... N-au avut nevoie
90

de mai mult de trei ore, iar eu cred c n-au respirat dect a doua zi, cnd au aflat ca nu se petrecuse
nici o catastrof cu coafura.
mbrcndu-mi rochia brodat cu fir de argint si motive persane, mpodobit cu strasuri si perle
(false, binenteles), m-am gn-dit cu drag la fetele de la Casa Dior de la Paris: ele mi uraser toat
fericirea din lume si stiu c avuseser grij s coas un fir albastru n tiv, pentru ca znele cele
bune s druiasc regelui biatul pe care si-1 dorea.
In cele din urm, la ora stabilit, printesa Shahnaz, a crei afectiune m-a ajutat mult n acele
sptmni, ca si prim-ministrul, Manucehr Eghbal, si ministrul Curtii, Hossein Ala, au venit s m
conduc la rege. Cstoria religioas urma s aib loc la Palatul de Marmur, n plin centrul
Teheranului, iar noi aveam de strbtut un drum lung pn acolo, ncepnd cu colinele mpdurite
ale Shemiranului.
Potrivit traditiei musulmanilor iranieni, care spune c nainte de orice cltorie trebuie s treci pe
sub Coran, cnd am cobort de pe verand, am psit pe sub Cartea Sfnt, pe care o tinea mama.
Apoi, ca un ultim gest de bun augur, am dat drumul la niste porumbei si le-am urmrit o clip
zborul spre azurul usor lptos al acelei prime zile de iarn. Pe 21 decembrie se srbtoreste n Iran
Shab-e Yalda, cea mai lung noapte a anului si cu aceast ocazie se reunesc familiile pentru a citi
poezii de Hafez, pentru a mnca pepeni, rodii si fructe uscate, n ziua aceea si n dimineata
urmtoare lumea vegheaz, pentru c, simbolic, se srbtoreste victoria luminii asupra
ntunericului.
Alaiul de masini a pornit ncet. Atunci am observat c strzile erau ntesate de oameni. Lumea se
ngrmdise pe tot parcursul drumului nostru si, cu sigurant, asteptau acolo de ore bune. Fetele li
se luminau la trecerea noastr, ne fceau semne cu minile, aplaudau; mi auzeam numele ca pe
un vuiet continuu. Normal c niciodat pn atunci nu mai fusesem obiectul unui asemenea
entuziasm, al unei asemenea druiri, iar emotia mi-a tiat respiratia. Acest popor iranian, din care
m nscusem si eu, credea n mine, m srbtorea, m adopta nc de pe atunci, de cnd nu
fcusem
MEMORII 91
nimic nici pentru el, nici pentru Iran. Emotionat si confuz, mi-am promis s fac tot ce-mi va sta
n putere pentru acesti brbati si femei, pentru acesti copii cocotati peste tot. Mult mai trziu, am
reali/at c veneam n locul unei regine pe care o iubiser si aplaudaser la fel. Dar, oricum,
veniser cu miile. Mi-am spus c meritau s le multumesc ndoit. Am aflat mai trziu c oamenii
erau fericiti c regele se cstorea cu o iranian. Iar preotii, stiind c eram o Seyyed, descendent
a Profetului, au spus c suveranul, cstorindu-se cu mine, devenea ginere al Profetului.
Regele m astepta n capul scrilor Palatului de Marmur, foarte drept, mbrcat n uniform. De
cum am cobort din masin, sase domnisoare de onoare mbrcate n alb si cu coronite de flori mi-
au urmat pasii, n timp ce un cavaler de onoare, verisorul meu cel mic, Ahmad-Hossein, mergea
n fata mea si presra petale pe treptele pe care aveam s psesc. Nu stiu care era mai emotionat,
eu sau regele. Peste cteva clipe urma s fim cstoriti si abia atunci mi-am dat seama c nu
aveam verigheta pentru el! Nimeni nu se gndise, iar eu cu att mai putin, c sotia este cea are
trebuie s aduc verigheta... Ardashir Zahedi, ginerele regelui, m-a scos din ncurctur si mi-a
dat verigheta lui, pe care, o clip mai trziu, aveam s-o pun pe degetul sotului meu. n zilele care
au urmat i-am oferit o verighet pe care, dup moartea lui, am purtat-o pe acelasi deget cu a mea.
Au fost invitati doar membrii familiilor si ctiva membri ai Guvernului. Ne-am dorit o ceremonie
intim, asa cum se face n general la o cstorie religioas. Potrivit traditiei, am asezat pe pmnt,
pe un covor, toate simbolurile unei cstorii rodnice si fericite: o oglind si niste luminri pentru
lumin, pine pentru abundent, trnie pentru alungarea rului, dulciuri pentru toate bucuriile
vietii S1, binenteles, Coranul. Imamul Teheranului a recitat versetele de dinainte de unirea
viitorilor soti, apoi m-a ntrebat pe un ton solemn dac voiam s m cstoresc cu brbatul de
lng mine. La ni traditia cere ca mireasa s se lase rugat si s nu consimt dect la a treia
ncercare. De data aceasta, n-a fost nevoie ca imamul s Ir>siste, am rspuns da" imediat, cu o
grab care i-a fcut pe toti a zmbeasc si s murmure.
92

La scurt timp dup aceea, doi reprezentanti ai Strii Civile ne-au adus registrul oficial si atunci
mi-am zis c aceast prima semntur cu numele de va fi semntura mea pentru totdeauna.
Mai trziu, cnd m-am uitat Ia fotografiile fcute la nunt, m-a ncercat o usoar ciud. Din cauza
trenei, nu am putut s stau pe un tron, ca si sotul meu, asa c m-au instalat pe un taburet, fr sa
tin cont de faptul c urcata acolo, eram mai nalt cu o jumtate de cap dect el. Nu s-a gsit nici
o persoan printre toti oamenii aceia din protocol, experti n legile bunului-simt si ale elegantei,
care s observe c ar fi mult mai potrivit si mai frumos ca regele s fie cel putin la nivelul sotiei
lui.
Dup un moment de odihn n familie, am mers la veneratul si somptuosul Palat Golestan
resedinta de odinioar a regilor Qajar, care nu mai era folosit dect pentru ocazii importante
acolo unde ne asteptau peste o mie de invitati. Cred c am fost ntr-o agitatie continu la aceast
receptie feeric, pentru c nu am pstrat dect o amintire difuz si mirat. Toate chipurile de lng
noi preau s ne mprtseasc fericirea, fie c erau din familie, fie c erau oficiali...
Peste cteva zile am plecat spre Ramsar, o micut statiune balnear de lng Marea Caspic, ntr-
un vagon regal, pe care-1 trgea un tren obisnuit, n aceast regiune pe care o iubeam, si unul, si
cellalt, am vrut s ne facem voiajul de nunt, mai degrab dect n strintate. si, n plus, era un
voiaj de nunt mai special, pentru c o mare parte din familie ne nsotea. Aveam apoi s-1
tachinez adesea pe rege n legtur cu acest lucru: Chiar de la nunt oamenii au nteles c te-ai
cstorit cu o adevrat iranian".
Pstrez o amintire vie a acestui drum pn la Ramsar. Pentru prima dat cltoream prin tar n
calitate de suveran, strbteam muntii arizi si cmpiile nverzite ale Gilanului. Trenul se oprea n
fiecare sat si oamenii ne asteptau pretutindeni mbrcati n haine de srbtoare, mndri si bucurosi
s ne ntmpine. Femeile m atingeau, m srutau, iar n privirea brbatilor se citea mndria de a
MEMORII 93
rata regelui o scoal nou, un orfelinat sau uzina pe care urmau o inaugureze. Am vzut atunci
ct ncredere avea poporul n brbatul acesta cruia tocmai i druisem viata mea.
n timpul acestor ntlniri, n mijlocul acestor multimi, el era foarte atent la ceilalti si prevztor,
pstrind ntotdeauna o anumit distant. Sigur c iranienii nici n-ar fi nteles si nici nu le-ar fi
plcut ca regele s fie familiar cu ei, dar eu mi-am dat seama c regele era rezervat, iar acest lucru
l fcea uneori s nu exprime cldura si afectiunea pe care o simtea pentru gazdele lui. Asa c am
nceput s-1 ndemn s zmbeasc, acest zmbet fiind mult mai expresiv dect vorbele, i tot
repetam: Zmbeste cnd te fotografiaz, esti att de frumos si ti se citeste pn n adncul
sufletului".
Ctiva ani mai trziu, cnd i-am spus acelasi lucru fiului nostru mijlociu, Ali-Reza, atunci n vrst
de trei sau patru ani, mi-a rspuns fr s clipeasc: Nu, nu vreau s zmbesc, vreau s stau ca
tata".
Iranul aprecia faptul c regele aprea serios n toate situatiile.
n acele sptmni de vacant ne-am cunoscut mai bine. Regele era sportiv si, n special, un foarte
bun clret, iar sportul a devenit pentru noi un teren de ntelegere si de complicitate. Mcar n
acest domeniu se destindea definitiv, gsea aspectul juvenil al jocului si rdeam ca nebunii, mi
amintesc c am vrut n acel sejur s nvt s conduc scuterul si c am czut, ametit de vitez.
Maiestatea Sa mprteasa acesta era titlul oficial pe care l primisem din ziua cstoriei
avea genunchii juliti, ceea ce l distra teribil pe rege, pe fotografi nc si mai mult, si ddea un aer
natural vietii noastre cotidiene.
Locuiam la Hotelul Grand din Ramsar, care era singurul din statiune. Construit pe vremea lui
Reza Shah, n stilul monumental al epocii, hotelul avea deschidere spre bulevardul cel mare cu
portocali care cobora pn la mare. Zilele treceau n mod plcut, cu Vjzite la un ceai n apropiere,
cu plimbri lungi, cu jocuri de soci-etate, care snt ndrgite n Iran, si cu mese n familie.
mi aduc aminte c am primit vizita scurt a unui corespondent
al
aj ziarului Times din Londra si c i-am declarat c aveam s-mi
94

dedic existenta poporului iranian" si n special femeilor, crora doream s le ofer posibilitatea de
a studia si de a munci, n Teheran, mi-am dat seama ct de departe eram de a m dedica
poporului" n orice fel. Izolat n palatul n care regele muncea de dimineata pn seara, nu aveam
nici o idee despre ceea ce trebuia s fac pentru a actiona. Nu-mi rmnea dect s nvt meseria de
regin.
Mai nti am cunoscut plictiseala, eu care, cu sase luni n urm, mi pregteam cu febrilitate
examenele de arhitectur. Niciodat, de la scoala primara, nu mai fusesem asa de inactiv cum
eram acum. Personalul palatului nu avea nevoie de mine pentru administrarea casei. Dac voiam
vreun meniu special, nu trebuia dect s spun, dar seful se descurca perfect si fr sfaturile mele.
De altfel, dac m aventuram s propun vreo schimbare n ordinea lucrurilor, mi se rspundea c
asa fuseser dintotdeauna, asa c nu mai insistam. Cu exceptia menajerei, Momtaz, pe care o
cunosteam din copilrie si care venise cu mine la palat, si a doicii mele, Monavar, care venea din
cnd n cnd la mine, toti acei oameni care m nconjurau serveau la Curte de ani ntregi si erau
mai obisnuiti dect mine cu uzantele.
ncetul cu ncetul am intervenit ca stpn a casei n stabilirea detaliilor vreunei receptii, dar nu
rolul acesta m interesa. Doream s fac ceva, s muncesc pentru binele trii. Dar cum s ncep?
Aceasta era ntrebarea pe care mi-o puneam tot timpul.
Am recitit agenda oficial a primelor mele sptmni ca regin si mi-am spus c aceasta este
atitudinea care se asteapt de la sotia sahului:
8 ianuarie 1960: srbtoarea 17 Dey, Ziua Eliberrii Femeii Iraniene, a fost petrecut n
prezenta sahinsahului si a Maiesttii Sale mprteasa.
- 9 ianuarie 1960: Maiestatea Sa mprteasa a vizitat Institutul Pasteur.
13 ianuarie 1960: Maiestatea Sa mprteasa a binevoit s mearg la Institutul pentru
Protectia Mamelor si a Nou-nscutilor, inspectnd mai multe sectii ale acestui institut.
MEMORII 95
16 ianuarie 1960: sahinsahul si Maiestatea Sa mprteasa ali vizitat Spitalul Farabi. Cu
aceast ocazie, profesorul Sharns, prezentnd sectia special de oftalmologie, a rugat-o pe
Maiestatea Sa mprteasa s accepte patronajul acesteia.
- 17 ianuarie 1960: Maiestatea Sa mprteasa a vizitat spitalul ,je tuberculosi si noua cldire a
spitalului, care dispune de 400 de paturi.
- 19 ianuarie 1960: Maiestatea Sa mprteasa a vizitat numeroasele sectii ale sanatoriului Shah
Abad.
-24 ianuarie 1960: Centrul de lupt mpotriva tuberculozei, situat pe strada Mulavi, a fost
inaugurat de ctre Maiestatea Sa mprteasa.
28 ianuarie 1960: srbtoarea Organizatiei Studentilor de la Universitatea din Teheran s-a
desfsurat n prezenta Maiesttii Sale mprteasa.
Etc.
Inspectez, inaugurez, dar, fcnd acest lucru, vd, ascult, nvt.
n acelasi timp primesc foarte multe scrisori. Acestea snt extrem de nduiostoare: pe parcursul
povestirii, adesea stngace, a situatiilor dramatice, m familiarizez cu problemele actuale, n
provinciile ndeprtate, oamenii mai sufer nc din cauza srciei, mortalitatea infantil este
ridicat, copiii nu au scoli, lipsa igienei si subnutritia i ucid.
mi era imposibil s fiu insensibil la aceste chemri. Trebuia s le rspund, s le dau sperant,
dar ce s le spun? Era posibil ca Guvernul s se fi apucat deja s lucreze la problemele respective
si era de datoria mea s m informez. Dac nu, eu trebuia s fiu vocea acestor nefericiti pe lng
ministrii care se ocupau cu astfel de Probleme. Imediat am discutat cu sotul meu despre acest
lucru. J-arn vorbit despre problemele pe care le stia si pe care se strduia s le rezolve putin cte
putin de ani de zile si, spre fericirea mea, n^a ncurajat. O s fac n asa fel, nct s fii permanent
informat ln legtur cu ceea ce ntreprinde Guvernul", mi-a promis el. n-r~adevr, peste cteva
zile mi-a trimis un om extraordinar, seful de Cainet: domnul Fazlollah Nabil.
96

Fost ambasador, obisnuit cu manevrele executivului, unanirn respectat, Fazlollah Nabil era
evident omul de care aveam nevoie. Datorit experientei lui ar fi putut s-mi fie tat am
nvtat pentru nceput s-mi organizez timpul. Dup care, ndrumat de el si de alti oficiali, am
nceput s cunosc planurile de dezvoltare si reformele vizate, putind astfel s pun n aplicare
munca de informare a corespondentilor mei si seria de propuneri adresate Guvernului. Tot el mi-a
gestionat agenda si, n curnd, am nceput s rn ntlnesc cu ministri si cu reprezentanti, ct se
poate de variati, ai societtii civile. Aceste femei si acesti brbati, crora n toat viata mea de
regin le-am lsat usa deschis, m-au pus la curent cu toate problemele, m-au ndrumat si m-au
ajutat s creez diferite asociatii pentru sntate, educatie, igien si cultur.
Graba mea de a ajuta, de a fi alturi de rege s-a poticnit ns repede de o minunat piedic: la
numai dou luni dup cstoria noastr am aflat c vom avea un copil. Cnd a aflat vestea, fata
sotului meu s-a luminat; niciodat nu 1-am vzut att de tcut si de emotionat n acelasi timp.
Gndul c as putea s-i aduc fericirea visat de mai mult de douzeci de ani, m-a aruncat si pe
mine n-tr-o exaltare de nedescris. Am hotrt s mai asteptm cteva spt-mni pn s anuntm
oficial stirea, dar bucuria ne schimbase viata. Privirea regelui, a crei melancolie m emotionase
cu un an mai devreme la Paris, nu mai era aceeasi. Ai fi zis c o scnteie de fericire i lumina
chipul, de cum m vedea.
Ca singuri detintori ai acestui secret, am plecat pe 20 februarie, n Pakistan. Era prima mea
cltorie oficial, eram deosebit de fericit s fiu mpreun cu regele ne simteam mult mai
intim legati unul de cellalt si foarte ncntat s descopr aceast tar. Dar subestimasem
violenta greturilor, accentuat de cldura sufocant din Pakistan. Momentul cel mai greu si, ntr-
un fel, cel mai amuzant, dup trecerea anilor, a fost cltoria cu masina, alturi de presedintele
pakistanez, Ayub Khan. Acest om foarte plcut mi povestea despre diferitele aspecte ale trii lui,
n vreme ce eu m gndeam dac o s mai rezist pn Ia destinatie. De cum am ajuns, am fugit la
baie.
MEMORII 97
pe cte ori, n cltoria aceea, nu m-am dus de urgent n apartamentele noastre! Regele avea
mare grij ca aceast cltorie s u fie prea greu de suportat pentru mine, dar probabil c oamenii
se gndeau ce fel de insecte m piscau tot timpul, ns acest lucru nu rn-a mpiedicat s apreciez
afectiunea pakistanezilor am ntretinut dintotdeauna relatii amicale cu acest vecin al nostru
si s profit, n special, de serile artistice din minunatele grdini din Lahore, unde se citea poezie
persan de Eghbal Lahori. Interesul nieu pentru cultura si art ncepea s fie vizibil deja, iar mai
trziu, cnd am fondat Festivalul de la Shiraz, am invitat, cum era si normal, si artisti pakistanezi.
La ntoarcere, am fcut o escal de dou sau trei zile la Abadan, n Golful Persic. Abadanul, care
adpostea atunci una dintre cele mai mari rafinrii din lume, era o mndrie a tinerei economii
iraniene. Am fost ncntat s vizitez fabricile noastre si s ntlnesc mii de muncitori si de
ingineri, care permiteau avansarea trii noastre.
si acolo mi-am subestimat starea de sntate, mi place mirosul de benzin care m face s-mi
amintesc cu nostalgie de Iran, dar fumul de sulf al Abadanului si cldura halucinant mi-au ntetit
greturile. Iar oamenii m srbtoreau, voiau s m vad si s m mbrtiseze, nu aveam voie s
fiu bolnav. Dac exist vreun fel de eroism n a fi o persoan public, aici este: n necesitatea
absolut de a fi prezent si de a rspunde la afectiunea care ti se arat, atunci cnd ai vrea s fii n
pat... E adevrat, am fost izbit de greutatea vietii din anumite cartiere si, ntlnind un grup de
femei, nu le-am ascuns acest lucru. Vizitnd cartierele muncitoresti, mi-am dat seama c acele
familii au nevoie de mai mult atentie si de compasiune. Trebuie s luam msuri n favoarea lor,
ct mai rePede posibil.
Aceste cltorii, ca si vizitele n diferitele cartiere din Teheran
s~au adugat la muntele de scrisori pe care le primeam si mi-au dat
Posibilitatea s stiu care erau asteptrile populatiei, n 1925, Reza
^ah preluase domnia unei tri cvasimedievale, ale crei provincii
uPravietuiau sub jugul conductorilor locali sau al banditilor. El i
98

lsase fiului su, sotului meu, sarcina unei administrri aproape centralizate si responsabilitatea
celor dintii stlpi ai unei economii moderne, n ciuda progreselor fcute, am rmas o tar
subdezvoltat n privinta sectoarelor vitale: educatie, sntate, agricultura si comunicatii. Oamenii
din satele ndeprtate sufereau, eram constienti de acest lucru, trebuia s actionm imediat. De
foarte putin timp, banii de pe petrol, care ne scpaser asa de mult timp, intrau n vistieria
statului. Regele era optimist si spera s m fac s-i mprtsesc ncrederea. Nu se pot face toate
lucrurile de azi pe mine, dar, n currid, vom avea mijloacele necesare s accelerm dezvoltarea."
Se anunta un viitor plin de promisiuni, att pentru tar ct si pentru noi. Sarcina mea nu a fost
anuntat public dect atunci cnd se impacientaser att oamenii din Iran ct si cei din strintate,
n fiecare zi primeam la palat botosei albastri si alte cadouri de bun augur, cum ar fi un colt din
voalul unui leagn care legnase numai bieti. Printesa Shams insistase s cheme un medic din
Elvetia, profesor la Watterville, despre care se spunea c poate s dea niste sfaturi pentru cea care
doreste s nasc un bietel. A venit, dar, din fericire, eu mi asteptam deja copilul. O croitoreas
b-trn, care muncise pentru familia mea, m-a asigurat c trebuie s-mi scriu cu pmnt sfintit o
rugciune pe burt. Am citit ntr-o carte recent publicat n Iran c am nscut un biat datorit
unui doctor iranian care mi-a prescris un regim pe baz de mandarine si portocale! Ceea ce
dovedeste c si acum, la patruzeci de ani dup acea sarcin, lumea mai discut nc despre asta,
lucru care arat nerbdarea si speranta iranienilor.
n cele din urm, pe 20 martie 1960, n ajunul srbtorii No K uz, Anul Nou iranian, purttorul de
cuvnt al Curtii a fost autorizat sa fac public fericitul eveniment. Potrivit obiceiului, a trebuit s
asteptm trei luni nainte de a vorbi. Neexistnd ecografia, doctorii nu aveau cum s stie sexul
copilului. Se multumeau s emit ipoteze mai mult sau mai putin fanteziste, n functie de forma
burtii si de pulsul bebelusului. Nerbdarea s-a accentuat vizibil n Iran si numrul botoseilor
albastri de ncurajare s-a dublat. si, ca ntotdeauna
MEMORII 99
noi, au nceput s circule zvonurile cele mai neverosimile. S-a retins chiar c nu eram nsrcinat
si c-mi puneam o pern pe ' Partidul Comunist era cel care era la originea acestei dezin-i. S-a
mai spus si c sahul nu avea cum s fie tatl copilului, nentru c el nu putea s aib copii. Mai
trziu s-a auzit c fiul meu era rnut si am fost nevoiti s difuzm o filmare n care se vedea
cOpilul gngurind n biroul tatlui lui. Atunci s-a lansat zvonul c 0i-arn dus s nasc n spitalul cel
mare din sudul orasului, pentru a putea schimba fata pe care o adusesem pe lume cu un biat...
Reza s-a nscut pe 31 octombrie 1960, cu putin naintea prn-zului. M hotrsem s nasc la
Institutul Protectiei Mamelor si a ISTou-nscutilor din sudul Teheranului, n cartierele populare.
Construit de ctre Reza Shah, acest spital primea gratis femeile cele mai defavorizate. Sotul meu
a fost de acord si chiar el a urcat la volan pentru a m duce acolo, atunci cnd au aprut primele
dureri. Familia ni s-a alturat repede.
Cred c tot spitalul a stiut naintea mea c era biat. M-au adormit si anestezistul a folosit prea
mult anestezic (ceea ce 1-a nfuriat pe doctorul care m-a asistat la nastere, profesorul Jahan Shah
Saleh), pentru ca atunci cnd m-am trezit, holurile vuiau deja. Mi s-a povestit mai trziu c lumea
alerga n toate directiile pentru a da vestea regelui si c mama i ntreba n zadar pe toti: Cum se
simte fata mea? stiti ceva despre ea?"
Cnd am deschis ochii, regele era lng mine, tinndu-m de mn:
- Vrei s stii? m-a ntrebat el blnd.
-Da.
-E biat!
Am izbucnit n plns.
Peste trei zile Reza a fost fotografiat n mod oficial si atunci ^ vzut ct de mult semna de pe
acum cu tatl lui. n aceeasi fo-rafie apar si profesorul Jahan Shah Saleh si pediatra, Liussa
lrnia, cea care avea s ne nsoteasc n exil.
100

nc din zori, mii de oameni se strnseser n fata spitalului. Dg mai multe zile, ziaristi iranieni si
strini si instalaser corturile acolo. Cnd medicul care m-a asistat la nastere a anuntat c dinastia
Pahlavi avea n sfrsit un mostenitor, s-au tras douzeci si una de salve de tun. Rndurile multimii
se ngrosaser asa de tare la poarta spitalului, ca sotul meu care voia s mearg s se roage la
Shah Abdol-Azim, un loc sfnt, si s se reculeag la mormntul tatlui su, a trebuit s renunte pe
moment la aceast dorint. Re-cunoscnd masina, oamenii au trecut de gardieni si s-au npustit
spre rege. Acesta avea s-mi spun apoi c nu mai vzuse niciodat o asemenea manifestare de
bucurie, de afectiune general. Lumea plngea, rdea, ar fi vrut s-1 srute si, prinsi ntre dorinta
de a srbtori si aceea de a-i face loc s treac, i-au luat masina pe sus! n acelasi timp, oamenii
din toat tara ieseau n strad pentru a srbtori evenimentul. Femeile ofereau dulciuri pe care le
pregtiser n secret. Lumea dansa pe strzile din Teheran, din Tabriz, din Shiraz, iar eu, care
descopeream aceste imagini ale bucuriei generale n ziare, simteam o emotie de nedescris,
gndindu-m c motivul acestei bucurii era bietelul care respira linistit lng mine.
stirea a fcut nconjurul lumii, dar, nc o dat, cei care au salutat n cel mai inspirat mod nasterea
micutului au fost francezii, care au avut ideea de a scrie n persan ntr-un cotidian: Pesar st!
(Este biat!").
Putin mai trziu, am primit un minunat omagiu din partea oamenilor din Teheran. stiind c urma
sa prsesc spitalul si s m ntorc la palat, lumea s-a asezat de-a lungul drumului, de o parte si de
alta a strzii, pe care au asternut covoare si flori, nltnd si arcuri de triumf din loc n loc. L-am
rugat pe sofer s conduc ncet, s-i pot saluta. As fi vrut s-mi mpart bucuria cu fiecare, s le
rspltesc prezenta si afectiunea.

8
Nasterea lui Reza ne-a legat si mai mult pe unul de cellalt. Era o bucurie asa de mare, copilul
acesta! Mi-as fi privit fata cu aceeasi bucurie, dar faptul c era biat i reda sotului meu linistea.
Dragostea noastr a cptat apoi o armonie eliberat de asteptare, mai usoar si mai ncreztoare
n viitor.
n cteva sptmni, 1-am vzut pe rege complet transformat. El, att de pudic si de rezervat, nu
cuta deloc s ascund tandretea, emotia pe care i-o producea fiul lui. Eu l alptam pe Reza, iar
el fugea, ntre dou sedinte, s asiste la masa micutului. El se asigura c se hrnea bine, o punea
pe guvernanta frantuzoaic, Jeanne Guillon, pe care o angajasem, s-i mai spun nltimea si
greutatea copilului si o sftuia s fie foarte atent la un anumit microb de care se vorbea prin
ziare. Teama lui cea mare era c fiul lui nu avea s fie destul de nalt. Farah, m ntreba el, de ce
are picioarele asa de mici si curbate? E normal, esti sigur?" Trebuia s-i reamintesc aceste
cuvinte mult mai trziu, cnd Reza avea 1,83 m si era mai nalt dect tatl lui.
Lumea toat se nvrtea n jurul lui. mi amintesc emotia regelui si a mea cnd Reza a fcut primii
pasi n grdina palatului. Uneori, vinerea, fiind zi liber, dac vremea era frumoas, mer-Searn
toti trei la tar, mai sus de Shemiran. Regele se rostogolea n !arb cu fiul lui si inventa tot felul
de jocuri, mprtseau deja Pasmnea pentru masini si mai ales pentru avioane. Seara, cnd ne
ntorceam la Teheran, Reza devenea cteodat nelinistit, dar l
102

potoleam foarte repede spunndu-i c trebuia sa trecem ct de curnd pe lng Cinematograful

Moulin Rouge. Aripile morii l fascinau, asa cum, mai trziu, aveau s-1 fascineze elicele
avioanelor. Chiar si n palat, ncremenea n fata ventilatoarelor. Te rog, porneste-le!" spunea el si
ochii i se luminau.
Apoi, ne-am speriat. Nu putea s-1 pronunte pe r" ca n persan. Pentru un viitor suveran, care
avea s se exprime adesea n public, acest lucru era suprtor. S fi avut oare o malformatie la
limb? Luni de-a rndul 1-am pus s repete Rrreza", Darrria (mare"), Derrakht (copac"), pn
cnd ne-am dat seama c l pronunta pe r" ca n francez, ca guvernanta lui, Joelle Fouyet. Am
descoperit apoi c era stngaci, ca ilustrul lui bunic, Reza Shah. Dar aceast asemnare nu a fost
de ajuns pentru a-1 linisti pe medicul sotului meu, pe generalul Abdol Karim Ayadi.
Nu e bine ca printul mostenitor s fie stngaci, mi spunea el mereu, trebuie s-1 dezveti de
acest obicei.
Iar eu i rspundeam:
Nu-i nimic, n ziua n care va trebui s execute salutul militar, ei bine, l va executa cu mna
dreapt.
Doctorul nu era prea convins; dar sotul meu zmbea.
Regele era mai vesel, mai pornit s rd, desi avea un orar foarte ncrcat. Ct despre mine, regin
si mam, de ceva timp, trebuia s dispar n plin receptie oficial pentru a merge discret s-mi
alptez copilul, uneori n rochie de sear si cu diadem.
Cum as putea descrie viata noastr de atunci? Trezit devreme, regele si rezerva micul dejun
pentru lectura presei iraniene si strine si a diferitelor rapoarte pe care le primea n niste valijoare
ncuiate. Apoi mergea n biroul lui din Palatul de Marmur, de cealalt parte a unei piete micute.
Ne ntlneam la masa de prnz, care avea s devin de-a lungul anilor un fel de ntlnire de afaceri,
dar pe atunci mai era nc un moment de destindere. La ora 14 asculta stirile, era un lucru deja
stabilit, nimic nu-1 putea convinge s renunte la ele, dup care se impunea o siest scurt, nainte
de a se ntoarce la audiente. Seara, si pstra cteva clipe pentru a citi
MEMORII 103
din nu ziarele i pentru a face putin sport haltere sau greutti p0i valetul i fcea un masaj.
Mncam din nou. Mai trziu, n tim-nul masajului, Reza si apoi si fratii, si surorile lui se ntindeau
ln-ea el, iar regele i mngia afectuos pe spate sau pe cap.
Seara de luni era rezervat ntlnirii cu familia, nc de la venirea mea la palat, m-am ocupat s
refac legturile de familie, relatiile regelui cu unii dintre fratii si surorile lui, ca si cu alti membri
ai familiei pe care certuri vechi i ndeprtaser ani de zile, dar s favorizez, n acelasi timp si
relatiile suveranului cu familia mea. Ca orice bun iranian, respect legturile familiale si
traditiile, iar acest lucru m-a fcut s trec peste inevitabilele nentelegeri sau peste rutti.
Ziua de vineri era rezervat prietenilor. Mai interveneau, normal, si dineruri oficiale sau cte ceva
de munc. Dar dincolo de toate acestea, uneori ne ntlneam seara numai noi doi si mi aduc
aminte ct de tare apreciam si eu, si regele aceste rare clipe de intimitate. Povesteste-mi ce-ai mai
fcut azi", mi spunea el.
Uneori, ceea ce aveam s-i spun nu era deloc amuzant, dar pe vremea aceea m strduiam s-mi
organizez biroul si, ceea ce mi se ntmpla, era foarte distractiv. si, oricum, mi-a plcut
ntotdeauna s spun povesti, s pun n scen micile aventuri de zi cu zi. Cnd eram mic
obisnuiam s-1 nnebunesc pe verisorul meu Reza cu povestile. Cnd nu mai putea suporta, fugea,
iar eu l urmream si-1 obligam s m asculte pn la sfrsit. Regele ns nu se stura niciodat de
povesti, n acea perioad, 1-am fcut s rd mult. i povesteam n special anumite conversatii pe
care le avusesem n timpul zilei si, pentru c stiam c acest lucru l amuz, mai adugam si niste
anecdote.
Ne ncheiam de obicei aceste seri de libertate cu un film. n subsolul palatului fusese amenajat o
sal de proiectie. Sotul meu 11 adora pe Charlin Chaplin, pe Laurel si Hardy sau pe Jerry Lewis sl
Bob Hope. n viata mea nu 1-am vzut s rd mai cu poft ca la ufoneriile lui Charlot. Se
prpdea de rs ca un copil, iar eu mi sPuneam: ce bine c are acest spatiu minuscul n care s se
dis-reze, s se simt liber, c munceste destul n tot restul timpului!...
104

Eu rdeam vzndu-1 c se destinde, si nu de gesturile comicilor care nu m-au impresionat

niciodat. Cnd eram adolescent, prietenele mele se distrau numai vzndu-m c stau
impasibil, n timp ce ele bufneau n rs. Singurii care m-au fcut s rd, chiar si astzi, snt Louis
de Funes, Bill Cosby, Mei Brooks, Arham Sadr, Parviz Sayyad si Shabadji Khanum"...
Amndurora ne plceau filmele istorice si cele cu rzboi, pentru latura eroic a anumitor
personaje.
si pe plan politic, viitorul prea s fie favorabil sotului meu, dup 50 de ani foarte grei. Economia
se relansase datorit compromisului fcut pentru nationalizarea petrolului. Pentru prima dat
Guvernul putea s investeasc veniturile aduse de solul nostru n dezvoltarea trii. Regele mi
vorbea despre acest lucru cu exaltare, regretnd c trebuise s lupte aproape 20 de ani pentru a
ajunge la acest rezultat. Dar iat-ne aici: niciodat, dup glorioasa perioad a lui Reza Shah, nu
mai fuseser deschise attea santiere n Iran. Pe la mijlocul anilor '50-'60 s-a nceput constructia
primelor mari baraje, ca si cea a canalelor de irigatii, a centralelor hidroelectrice si a uzinelor de
ngrsminte chimice. S-a triplat reteaua de ci ferate, s-au asfaltat 5 000 de kilometri de drum, s-
au construit 30 000 de kilometri de drumuri secundare, a fost pus n functiune o conduct
petrolier transiranian de 2 500 de kilometri etc. Regele estima c ar avea mijloacele necesare
pentru a initia revolutia, despre care credea c poate scoate tara din starea de subdezvoltare. Se
gndea la aceast revolutie nc de pe vremea studiilor lui n Elvetia. Primul stlp avea s fie
reforma agrar care se lovea ns de nenumrate obstacole.
Spernd s sugereze c era cazul s se renunte la marile domenii private, n timp ce tranii triau
n conditii grele, sotul meu cedase Guvernului propriile terenuri pentru a fi distribuite, nc din
1941. n 1955, s-a fondat din ordinul lui o Banc de Credit si de Reconstructie Agricol: 200 000
de hectare de pmnt apartinnd domeniului public au fost repartizate la 42 000 de cultivatori.
Acesta nu era dect nceputul, dar era un nceput care i-a mcinat pe marii proprietari, n mare
parte clerici, ale cror venituri proveneau
MEMORII 105
aceste terenuri. A nfrunta din nou clerul siit, a crui influent era imens n toat tara si nu era
deloc cel mai simplu lucru din jume. Regele era constient de acest lucru. Dar mai stia si c
progresul, deschiderea ctre democratie, pe care si le dorea, implicau In mod obligatoriu o
modificare de mentalitate. Revolutia pe care o pregtea era si una cultural. Nu avea s-i
reuseasc dect dac tara, majoritatea poporului aveau ncredere n el, iar la nceputul anilor '60
credea c are aceast ncredere de partea lui. Entuziasmul pe care l trezise nasterea printului
mostenitor nu putea dect s-i ntreasc aceast impresie.
Pe 11 octombrie 1961, am plecat ntr-o vizit oficial de trei zile n Franta. Sotul meu nutrea o
mare admiratie pentru generalul de Gaulle. Dintre toti sefii de stat n viat, el era cu sigurant cel
care ncarna cel mai bine n ochii lui ideea pe care si-o fcuse despre misiunea ncredintat:
patriotism exigent, la care se aduga o mare putere de previziune. Cnd generalul de Gaulle a
trecut prin Teheran n drumul lui spre Moscova, n 1942, avea s consemneze n Memorii c eram
un suveran foarte tnr. Din prima clip, am fost subjugat de personalitatea lui iesit din comun.
As-cultndu-1 vorbind despre Franta, simteam ecoul ambitiilor pe care le nutream eu pentru patria
mea - s fie independent ntre frontierele ei. Avea o elocvent confuz care te fcea s te
molipsesti de ncrederea pe care o avea n viitorul patriei sale." A-l ntlni din nou pe general, n
momentul n care regele se pregtea s angajeze Iranul ntr-o miscare fundamental pentru
viitorul lui, avea pentru el valoare de simbol. Cu att mai mult cu ct, ntre cei doi, stima era
reciproc. Generalul aprecia eforturile sustinute pe care le fcea suveranul pentru dezvoltarea
trii, de aceea 1-a sprijinit pn la moarte. Mult mai trziu, cnd Revolutia Islamic a redus la zero
deceniile de progres, fiul lui, amiralul Philippe de Gaulle, a amin-tlt de relatiile pe care le
ntretinuse tatl lui cu regele, filmndu-se, lri timpul unui interviu televizat, cu un portret al
sotului meu, ase-2at ostentativ n spatele lui. i snt foarte recunosctoare pentru c
106

a fcut acest lucru ntr-o perioad n care putini aveau curajul s-sj exprime opiniile.
Eu ns eram foarte emotionat si nerbdtoare s revd Parisul, nc naintea sosirii mele, presa
francez amintea pe pagini ntregi c prsisem n urm cu doi ani Parisul ca student la
Arhitectur" si c reveneam ca regin si tnr mam", n acelasi timp, dincolo de aceast
poveste ntretinut cu mare grij, rmnea o afectiune ntre mine si multi francezi, care mi ddea
sentimentul c-mi regseam locul n snul familiei mele adoptive.
Generalul si sotia lui au contribuit si ei la aceast impresie, dnd primirii fastuoase o nuant
aproape matern pentru mine, suverana nc necoapt la acea vreme. Peste mai multi ani, mi s-a
spus c generalul, fiind ntrebat: Dintre toate sotiile conductorilor de stat pe care le-ati
cunoscut, care v place cel mai mult?", a rspuns: Farah!" si Jackie Kennedy?", au continuat ei
cu ntrebrile. si ea e foarte drgut, dar Farah e strengar, ceea ce o face s fie special."
Sotul meu a avut o lung discutie cu generalul, n timp ce sotia lui mi fcea onorurile la Palatul
Elysee. Andre Malraux, a crui dedicatie n-o uitasem, a fost foarte amabil si m-a condus prin
marile muzee pariziene.
L-am revzut cu plcere pe ambasadorul nostru, Nasrollah En-tezam, care m primise la
ambasad n martie 1959, cnd regele, trecnd prin Paris, a dorit s vad ctiva studenti iranieni...
Autorittile franceze au aranjat ca vizita noastr s coincid cu inaugurarea Expozitiei de Art
Iranian organizate la Paris, pentru a srbtori sapte mii de ani de istorie a poporului nostru.
Acesta a fost, cu sigurant, unul dintre momentele cele mai emotionante ale cltoriei noastre:
atunci cnd regele, att de legat de civilizatia si de cultura iranian, si-a exprimat viziunea asupra
viitorului trii, evocnd figura tatlui su, Reza Shah: Niciodat vreun om nu si-a iubit tara si n-a
crezut n ea ca tatl meu. Era asa de devotat patriei, era convins: cultura persan era superioar
celorlalte culturi din tara lui, din toate punctele de vedere, n acelasi timp, nici un om n-a pus atta
zel n reforma trii lui, n renasterea si n
i MEMORII 107
juodernizarea ei, lucru care poate s par n contradictie cu dragostea lui pentru cultura persana.
Tatl meu admira trecutul glorios al persiei; voia s-i protejeze pe strmosii nostri care doriser
pro-eresul patriei. Era convins ca pentru fericirea poporului era nece-
L7
sar o modernizare rapid".
n aceste fraze era cuprins toat esenta revolutiei ideologice pe care o plnuia regele. Se
subntelegeau si obstacolele de tot felul pe care trebuia s le nfrunte. Nimeni nu se ndoia de
acest lucru si mi amintesc si acum aceast fraz a lui Edouard Sablier, editorialist la Le Monde,
care suna ca un fel de previziune de sorginte galic: ,Dupa ce 1-au mblnzit pe nvingtorul grec,
dup ce au triumfat asupra puterii romane, dup ce i-au asimilat pe cuceritori si au supravietuit
atacului mongol, dup ce au stpnit Imperiul Otoman si, caz aproape unic n analele
contemporane, au nlturat dominatia Armatei Rosii asupra unei provincii practic pierdute
Azerbaidjan de ce ar trebui s le mai fie fric n viitor?"
sase luni mai trziu, n Statele Unite, am avut parte de o primire total diferit. Fuseserm invitati
de ctre presedintele Kennedy, proaspt ales, iar eu eram ncntat pentru c visam de mult
vreme s cunosc America. Pentru sotul meu care l ntlnise pe presedintele Eisenhower la
Teheran, n decembrie 1959, scopul acestei vizite era s-i cerceteze succesorul si s stabileasc
primele repere ale unei relatii importante pentru economia noastr. Regele avea, conform
traditiei, mai multe afinitti cu republicanii dect cu democratii, dar nu se ndoia c avea s-1
conving pe Kennedy de fundamentul bun al politicii lui. Sotii Kennedy ne-au primit cu cldur
Jackie mi-a artat cu familiaritate toat Casa Alba, dup care ne-am plimbat prin parc. si acum
mi-o amintesc mpingnd cruciorul micutului John-John. n Statele Unite erau un numr ^are de
studenti iranieni, majoritatea bursieri, care aderau la Par-tl(Jul Comunist Tudeh sau la alte miscri
contrare monarhiei, asa c au avut loc manifestatii.
Din acea cltorie retin manifestatiile n care se strigau slogane stile regelui. Erau peste tot, de
multe ori doar la ctiva metri de l> asa c regele trebuia s strige ca s se poat auzi. i auzeam
de
108

dimineata pn seara, chiar si sub ferestrele hotelului n care locuiam.

Trebuia s-mi domin nelinistea, mai ales n prezenta ziaristilor, dar n interiorul meu se dezlntuia
furtuna. Ascultam revendicrile studentilor. Sigur, era un drum lung de strbtut, dar multe
fuseser fcute. Paradoxal, acesti tineri iranieni erau dovada vie a acestui lucru, pentru c erau
finantati tocmai de ctre acest stat pe care l dispretuiau. Multi dintre ei aveau s rmn aici si
nici nu mai erau la curent cu situatia trii si n ce mizerie fusese ea n momentul n care Reza
Shah venise la conducere. Ei nu-si ddeau seama de drumul pe care l fcuse America pn s
ajung la nivelul actual de bogtie si democratie, n orice caz, aceast prim cltorie n Statele
Unite m-a traumatizat. Peste ctiva ani aveam s refuz s-1 mai nsotesc pe sotul meu ntr-o vizit
oficiala n America. Atunci munceam dousprezece ore pe zi pentru bunstarea iranienilor, asa c
i-am spus: Dect sa merg acolo ca s m jigneasc, mai bine rmn aici, la Teheran, unde snt
mai de folos". Peste douzeci de ani, aceiasi oameni aveau s strige si s se roage pentru moartea
regelui, chiar sub ferestrele spitalului din New York n care sotul meu, exilat, se lupta cu boala...
Oricum, aceast impresie proast nu ne poate determina s uitm felul prietenos n care ne-au
primit Statele Unite si cele cteva locuri pe care le-am vizitat acolo: Metropolitan, Lincoln Center,
studiourile Hollywood-ului unde am luat masa n prezenta lui Gre-gory Peck. Mai snt si alte
ntlniri memorabile, una dintre ele fiind cu Walt Disney, care ne-a druit cteva desene originale
pentru Reza. Tot n cursul acelei cltorii ne-am mprietenit cu Lyn-don Johnson, pe atunci
vicepresedinte, cu sotia, fiica si ginerele cruia am pstrat legtura pn n prezent, nc novice la
limba englez, mi amintesc ct de greu mi era s-1 nteleg pe vicepresedinte care avea un
puternic accent texan. Apoi am mers n California, unde am descoperit cldura si prietenia multor
americani, lucru care m-a fcut s m simt mai bine.
n cursul acelui an, 1962, regele a terminat de elaborat primele sase mari reforme din ceea ce el
numea Revolutia Alb". Alb,
MEMORII 109
adic pasnica, pentru c avea s transforme Iranul ntr-o tar modern, fr s se verse nici o
pictur de snge.
n principal, acel program se baza pe reforma agrar, att de dorit de trani si att de urt de
marii proprietari. Dar n ciuda arnenintrilor regelui, acestia din urm nu au cedat, asa c, la
jnijlocul secolului al XX-lea, n Iran, 95% din terenurile arabile rmseser n minile ctorva
privilegiati, iar tranii nu aveau o situatie mai bun dect cea a sclavilor din Evul Mediu din
Europa, par acest lucru nu putea s dureze, iar legea urma s i conving pe proprietarii mai
multor sate s pstreze unul singur si s le vn-d pe celelalte Guvernului pentru a fi mprtite
tranilor (pe vremea aceea n Iran nu exista ideea de cadastru, iar satul era folosit ca unitate de
msur, cu toate c satele aveau dimensiuni variabile). La doi ani dup promulgarea legii
reformei agrare, 8 200 de sate, din 18 000 luate n calcul, fuseser cedate Guvernului si
repartizate deja la 30 000 de familii. Iar miscarea avea s fie continuat, n ciuda opozitiei
violente a preotilor, despre care voi vorbi mai trziu.
A doua reform: pentru finantarea reformei agrare, a fost nevoie de privatizarea unui anumit
numr de ntreprinderi de stat. Regele conta pe faptul c bogtasii iranieni, n special marii
proprietari, nu vor pierde ocazia de a-si investi averile n aceste ntreprinderi puse pe piat. si
acest lucru s-a mplinit, dar foarte ncet, elita economic iranian fiind temtoare si, n mod
evident, putin nclinat s sustin eforturile de modernizare fcute de ctre suveran.
A treia reform: nationalizarea pdurilor si a psunilor un complement indispensabil reformei
agrare.
A patra reform, de data aceasta n favoarea muncitorilor, par-hciparea muncitorilor la beneficiul
ntreprinderii lor: 20% din actiuni au fost rezervate muncitorilor si cadrelor.
A cincea reform urma s aib consecinte nefaste: drept de vot Pentru femei si dreptul de a se
prezenta la alegeri. O parte a clerului radical si obscurantist, avea s se mpotriveasc imediat
acestei msuri, n 1936, Reza Shah, care intentiona s dea femeilor drepturi egale cu cele ale
brbatilor, si atrsese deja furia
110
FARAHPAHLAVI
Bisericii prin faptul c interzisese portul valului si circumstanta agravant, dar potrivit
caracterului de fier al acestui om prin faptul c ordonase politiei s smulg recalcitrantelor
c/iador-ul (el a aplicat aceeasi msur si familiei lui si prezentndu-si public sotia si pe cele doua
fiice cu plrii si fr vl). Nici nu se punea problema unei masuri considerate ca un atentat la
pudoare, ci, dimpotriv, o marc elementar de respect pentru femei. Aveau s devin si ele, n
cele din urm, cettene adevrate. Ct despre chador, sotul meu abolise de mult legea dat de tatl
lui, lsnd femeile libere s-1 poarte sau nu.
n cele din urm, a sasea reform, era esential pentru dezvoltarea trii: crearea unui Detasament
de Instruire", alctuit din tineri care aveau bacalaureatul si a cror misiune era s alfabetizeze
populatia satelor. Trebuie s amintesc faptul c la nceputul anilor '60, n Iran, 80% din populatie
era analfabet! Deci, cum ar fi putut fi eliminat aceast ntrziere, dac numrul de profesori din
epoc de-abia ajungea pentru orase? Ideea de a-i folosi pe tinerii cu bacalaureat pentru realizarea
acestei opere titanice si nemaipomenite s-a dovedit a fi una genial, care a suscitat atentia lumii
ntregi. Zece ani mai trziu, Iranul depsise handicapul ngrozitor datorit acestor soldati"
motivati si a Organizatiei de Lupt mpotriva Analfabetismului: n tar nu mai erau dect 20%
analfabeti rsturnaserm procentul.
Succesul incontestabil al metodei trebuia ntrit de rege prin fondarea, n 1964, a unui
Detasament al Igienei", format din studenti la Medicin sau la Stomatologie, nsrcinati s dea
primele ngrijiri la tar si, mai ales, s-i nvete pe oameni regulile elementare de prevenire a
bolilor; apoi un Detasament de Dezvoltare si Reconstructie", cu scopul de a le arta
agricultorilor metodele moderne de exploatare.
Toti acesti tineri urmau s beneficieze, normal, de o bun pregtire nainte de a pleca pe teren si
erau obligati s poarte o uniform pentru a fi usor de identificat.
Regele, Guvernul si toti cei responsabili erau perfect constienti de greuttile pe care aveau s le
ntmpine n ncercarea lor de a
MEMORII 111
une n aplicare aceste prime reforme. Stteam mult de vorb, iar eu eram n sinea mea foarte
mndr s fiu sotia unui om care punea n slujba poporului atta curaj si o asemenea deschidere, l
a^0iiram, vedeam c e pe punctul de a scrie pagini esentiale ale istoriei noastre si era exaltant
pentru c eram sigur c avea dreptate, c era devotat n totalitate Iranului. Aceast mndrie era
dublat de o mare fericire: asteptam al doilea copil, care trebuia s se nasc n martie 1963.
Simteam c triesc intens, cu pasiune, aveam sentimentul c viata mea privat se armonizeaz
perfect cu cea public lng acest suveran iubitor, generos si puternic. Snt si eu un soldat al
Revolutiei", am spus odat, n cursul unei cltorii ntr-un oras din sudul Iranului.
Sotul meu hotrse s fac publice aceste msuri prin intermediul referendumului, apanajul
democratiilor moderne, lucru care arta n mod clar c epoca se schimbase: absolutismul de care
dduse dovad tatl sotului meu fusese necesar inevitabil pentru a scoate tara din starea de
napoiere n care fusese sub dinastia Qajar, iar acum intram ntr-o epoc n care conductorii i
ascultau mai mult pe cetteni. Sotul meu respecta aici dorinta puternic a tatlui lui, care voia s
conduc treptat Iranul spre o monarhie democratic si deschis. Dar viata nu i-a lsat timp dect
pentru a parcuge prima jumtate a acestui drum.
Nscut n 1878 la Alasht, n Mazandaran, dintr-un tat ofiter, cel care avea s fie Reza Khan se
angajeaz la vrsta de 18 ani n brigada cosac. Tria lui de caracter i impresioneaz repede att
Pe ofiterii britanici ct si pe cei rusi care se luptau la nceputul secolului pentru putere si influent
asupra Persiei. Colonel n 1919, Reza Khan lupt mpotriva bolsevicilor care amenintau s ia pro-
Vlnciile din nordul trii, n special Gilanul. Sub conducerea lui, anul nu se schimb: puterea
central este inexistent, hotii si bilii si mpart provinciile; ct despre justitie, aceasta este n
ntregime n minile clerului. Pentru patriotul Reza Khan, acesta este un spectacol sfsietor.
112

%p
Este numit ministru al Fortelor Armate de ctre ultimul dintre Qajari, Ahmad Shah. De pe aceast
pozitie ncepe s reorganizeze armata lucru prealabil restabilirii autorittii asupra trii. Dar
Ahmad Shah, care petrecea mai mult timp n Europa dect la Teheran, nu pare s aib vreun
motiv s preia puterea pe care i-o oferea ministrul Fortelor Armate. De-abia sosit la Teheran, se
grbeste s plece din nou n Europa, n acelasi timp, Mustafa Kemal Atatiirk doreste s fac din
Turcia o tar puternic si modern. Reza Khan nutreste pentru el o admiratie din ce n ce mai
mare. n scurt timp, cei doi oameni vor ntretine legturi de stim si prietenie. Kemal este
incontestabil un exemplu demn de urmat pentru ofiterul cosac, devenit generalul unei armate ntr-
o tar sortit esecului, n aceste conditii, pe 31 octombrie 1925, Parlamentul voteaz cderea lui
Ahmad Shah. Este nevoie de msuri urgente. Se formeaz o Adunare Constituant care, cu
majoritate de voturi, l ncoroneaz pe primul dintre Pahlavi. Reza Khan dorea instaurarea unei
republici, dar clerul a fost acela care 1-a determinat s devin rege pentru c la acea vreme
monarhia si religia erau doi stlpi ai societtii iraniene.
Devenit sah, Reza si ia numele simbolic de Pahlavi, care reprezenta limba si scrierea n timpul
dinastiei Prtilor (250 .Hr. -226 d.Hr.).
Datorm acestui om exceptional, care de-a lungul ntregii sale domnii a continuat s triasc
precum un militar se culca pe o saltea asezat direct pe pmnt, se trezea la ora cinci
dimineata, nu suporta lingusitorii refacerea unittii Iranului. Am vorbit mai devreme despre
una dintre realizrile lui, si anume despre Calea Ferat Transiranian. Tot el a fost cel care a
instaurat nvtmntul primar obligatoriu, cel care a construit spitale si a dezvoltat universitatea
(el a trimis primii studenti bursieri n Occident, printre care si pe Mehdi Bazargan, care avea s
fie prim-ministrul U" Khomeini...). n Iran, el este cel care a inventat" justitia, cel care a dorit ca
tara s aib un cod civil si o legislatie penal dup m' delul marilor democratii.
MEMORII 113
Acest lucru a sfrsit prin a retrage clerului nu numai unul dintre jistrumentele lui de autoritate
asupra poporului, ci si o importanta curs de venituri (prin actele notariale). In timpul domniei lui,
90% Hintre clerici si-au pierdut functiile judiciare si statutul social care nsotea aceste atributiuni.
Binenteles c si-au exprimat nemultumirea de altfel, se vor opune constant tuturor reformelor.
Primul Pahlavi era un musulman practicant. Dar, cum spunea sotul tneu: Era prea credincios
pentru a-1 considera pe Dumnezeu un fel de agent electoral superior sau un inginer-sef al unui put
de petrol".
Se povestesc multe anecdote pe seama acestui om exceptional si toate i dezvluie caracterul
integru si nu prea sensibil la glume, n timpul unei cltorii la Gilan, un om alearg spre el,
ngenuncheaz si l roag s-1 fac paznic al sanctuarului imamului Reza, numai pentru c acei
gardieni nu fceau nimic, ceea ce nu-i mpiedica s primeasc salariu. Atunci Reza Shah s-a
ntors spre cei care l nsoteau si le-a spus: Luati-1 pe omul acesta si trimiteti-1 n armat." Alt
dat, vizitnd santierul unui palat n constructie, a rmas ncremenit n fata unui muncitor care
sculpta un cap de leu pe un tavan de stuc: Animalul tu se uit crucis", a observat el. Dac ai
avea n spate aceeasi greutate pe care o poart el, si tu te-ai uita crucis", i-a rspuns muncitorul
care nu 1-a recunoscut. Se spune c regele a izbucnit n rs si a cerut ca muncitorul s fie
promovat.
Revolutia Alb a continuat si a consolidat opera nceput cu patruzeci de ani n urm de acea
fort a naturii care a fost Reza Shah. Pentru a fi sigur c va detine puterea politic n continuare si
pentru a nu risca o fractur social, regele 1-a numit n fruntea Guvernului pe unul dintre
consilierii lui cei mai apropiati, n care avea ncredere deplin, Assadollah Alam. Provenind dintr-
o familie de
li din Birdjand, om de mare valoare, obisnuit cu viata politic, cunostea perfect mentalitatea
iranian a epocii lui si avea acea calitate rar de a nu ascunde adevrul regelui, n ajunul unei ^ari
btlii, e bine s fii nconjurat de oameni exigenti si lucizi. Assadollah Alam, care va fi numit
ministru al Curtii, va rmne Caturi de rege si de mine pn cnd va muri de cancer n 1977.
9
Cu cteva zile naintea referendumului, regele s-a adresat natiunii. Cntrise fiecare cuvnt din
discurs, mi ceruse s i-1 citesc cu voce tare si m oprise de mai multe ori ca s mai fac niste
corecturi. Avea certitudinea c va fi de folos poporului si i simteam emotia din spatele
cuvintelor, emotie pe care o mprtseam si eu, fiindu-i alturi cu toat forta sentimentelor mele.
Mai trziu, cncl 1-am ascultat rostind acel discurs, am fost nelinistit si m-am ntrebat cum va
primi oare poporul aceast revolutie.
Dac am hotrt s supun n mod direct aceste reforme sufragiului poporului, spunea el, am
fcut-o pentru ca nimeni s nu mai poat instaura vreodat sclavagismul la care au fost supusi
tranii nostri; pentru ca nici o minoritate s nu mai poat exploata vreodat resursele trii n folos
personal; n fine, pentru ca niciodat interesele unui individ sau ale unui grup de indivizi s nu
poat distruge sau altera efectele acestor transformri revolutionare."
Pe 27 ianuarie 1963, poporul avea sa aprobe n mas principiile fondatoare ale Revolutiei Albe.
Femeile nu aveau nc drept de vot, dar ministrul care se ocupa de reforma agrar, Hassan
Arsanjani, le-a ncurajat s se prezinte la referendum, chiar dac voturile lor nu vor putea fi
numrate. Au fost att de multe fernei c a trebuit sa li se repartizeze niste cabine speciale de vot.
Peste cteva zile, presa avea s dezvluie c majoritatea femeilor se exprimaser n favoarea
reformelor, n ceea ce priveste scrutinul oficial, s-a vorbit despre el doar ca titlu de plebiscit.
Atitudini
MEMORII 115
Permitea lansarea optimist a celui de-al treilea plan e dezvoltare (1963-1968).
Scopul meu final, spunea regele, este de a aduce n douzeci AC ani Iranul la un nivel de
civilizatie si progres care va fi atunci
ollparabil cu cel al trilor celor mai dezvoltate." ntrzierea pre-cOnizat s-a njumttit n ultimii
zece ani, dar abia aceast a doua parte a ei va fi mai greu de depsit.
n urmtorii cinci ani, Iranul a fcut cel mai remarcabil salt din istoria lui, dezvoltndu-se
economic cu 8,8% si depsind astfel cele mai optimiste previziuni. Au fost definitivate niste
realizri indispensabile naintrii trii, cum ar fi marile baraje de la Karaj, de la Sefid-Rud si Dez,
au fost lansate proiecte industriale de o important inestimabil, cum ar fi Uzina de Tractoare de
la Tabriz si cea de motoare de la Arak. Tot legat de uzine, s-a avut grij si de cei care munceau
pentru construirea lor li s-au construit locuinte, binenteles, dar si scoli, crese, dispensare etc.
n aceeasi perioad, tara a obtinut instrumentele economice si sociale care aveau s-i permit
dezvoltarea viitoare. A fost creat Centrul de statistic al Iranului, a fost modernizat sistemul
bancar. Asistam la lansarea celor mai importante ramuri industriale n acelasi timp cu crearea
universittilor. S-au mbogtit considerabil sistemul rutier si echipamentele hidroelectrice.
Toate acestea au fost posibile numai cu sprijinul poporului, prin participarea a mii de iranieni care
s-au angajat n aceast lupt ca niste adevrati pionieri, cu trup si suflet, fr s ia n considerare
nici oboseala si nici timpul, fr vreun interes material. Dar aceste lucruri s-au fcut mpotriva
vointei clerului, care a ncercat mc din primele luni s creeze n mai multe orase miscri
revolutionare. Preotii cei mai nflcrati au gsit un sprijin n comunistii a cror ambitie a rmas
rsturnarea monarhiei. Alianta blestemat
lritre rosu si negru", spunea regele. Cu putin timp nainte de refe-retidutn, un cleric de care nu
mai auzisem vorbindu-se niciodat,
11 armrne Ruhollah Khomeini, i-a scris cu mare respect suveranu-
1 Protestnd mpotriva dreptului de vot acordat femeilor. El ex-lrr>a opinia cvasitotalittii
clerului. Ce s le rspunzi brbatilor
care negau inteligenta femeilor si le refuzau dreptul de a se exprj-m asupra vietii trii? C noi,
femeile, valoram mai mult dect niste capre? C nu mai eram n Evul Mediu? La ce bun? Regele
paria pe elanul irezistibil al inteligentei mpotriva napoierii si obscurantismului.
Proteste din ce n ce mai vehemente au nceput s se iste n orasele sfinte, n special n Qom. n
afar de mpotrivirea la drep-tul de vot acordat femeilor, preotii se mai opuneau si reformei
agrare, care avea s-i lipseasc de veniturile de pe marile proprietti, iar n aceast problem s-au
aliat cu marii proprietari de terenuri. Pe termen lung, nici Detasamentul de Instruire nu le
convenea clericilor, pentru c acei tineri cu bacalaureat, care aveau s mearg la tar mprtind
cultur, urmau s sustrag, inevitabil, spiritele de sub unica influent existent pn atunci, aceea
a religiei. Numai stagnarea prea s-i convin cu adevrat clerului. Mai trziu aveam s constat
singur c oamenii nsisi erau deranjati de sosirea n sate a soldatilor Armatei stiintei.
Cu ocazia Anului Nou, pe 21 martie 1963, politia a fost nevoit s intervin pentru a reprima
agitatia de la Qom. Regele se temea s nu curg snge, dar era hotrt si l avea si pe prim-
ministrul Assadollah Alam, care era un aliat decis s nu se lase intimidat de o posibil reactie
violent. Pe l aprilie, sotul meu a plecat ntr-un scurt pelerinaj la mausoleul imamului Reza de la
Mashhad eu tocmai o nscusem pe fiica noastr Farahnaz si nu puteam s-1 nsotesc. Ca
rspuns la discursurile de bun venit, el le-a amintit versetele sacre din Coran si a stigmatizat
interpretarea pe care le-o ddeau unii oameni spre profitul buzunarelor lor si n contradictie cu
principiile de egalitate si fraternitate ale Crtii Sfinte". Acei oameni, a adugat el, opresc drumul
spre progres si dezvoltare a trii. Din fericire, poporul iranian i cunoaste bine pe reactionari. Iar
dac trebuie, o s le facem numele public."
Au iesit singuri n fat, n special cel mai nflcrat dintre tot1 Ruhollah Khomeini, care si
lsase deoparte respectul, pentru a tine un discurs furios mpotriva progresului si a deschiderii
lume, rezumate n viziunea lui prin occidentalizarea trii".
MEMORII 117
ceputul lui mai, agitatia a luat proportii si un politist a fost ucis je multime n orasul sfnt
Mashhad, unde regele fusese cu numai joli luni n urm. La Teheran si, n special, la Shiraz,
rsculatii au ncendiat instalatiile industriale si au vandalizat magazinele n epetate rnduri.
Reactia guvernului a fost s-1 aresteze pe Khome-'ni- Tensiunea se simtea chiar n imediata
noastr apropiere. Am fost cu regele n Palatul Saad-Abad, la Shemiran, departe de centrul
orasului si mi aduc aminte c garda si mbrcase tinuta de lupt, iar eu o strngeam n brate pe
micuta Farahnaz, n vrst de numai trei luni.
Turbulentele s-au accentuat dup arestarea lui Khomeini si, presimtind pericolul care pndea tara,
prim-ministrul Alam i-a cerut regelui s-i ncredinteze provizoriu autoritatea asupra armatei. El i-
a reunit pe cei responsabili n biroul lui si le-a spus c era posibil ca Teheranul s fie atacat de
ctre rsculati. Armata a primit permisiunea prim-ministrului s deschid focul n caz de urgent
si n numele aprrii Iranului. Assadollah Alam, spernd c-1 va mai scuti pe rege de o grij, si-a
asumat responsabilitatea s restabileasc ordinea, spunnd clar c, dac va esua, si va asuma
consecintele si a reusit, dar au fost trei sute de morti la Teheran si aproape cinci sute pe ntregul
teritoriu al trii.
Se zvonea c Ruhollah Khomeini risca pedeapsa cu moartea. Prim-ministrul era de prere c
trebuia s fie cel putin condamnat seful Organizatiei pentru Securitate si Informare (SAVAK),
generalul Hassan Pakravan, om de cultur, inteligent si omenos (avea s ocupe mai trziu postul
de ambasador al Frantei) a fost cel care a venit si 1-a rugat pe rege s fie milostiv. Prerea lui era
c spiritele tebuiau calmate, c oamenii Bisericii trebuiau s fie lsati s se obisnuiasc ncetul cu
ncetul cu reformele si s se multumeasc pen-1111 moment s-1 exileze doar pe Khomeini.
Regele a fost de acord.
N-a fost nici condamnat si nici mcar judecat, va scrie regele 11 Memorii. L-am rugat pur si
simplu s mearg n alt parte ca
Sa
a~$i etaleze elocventa lui incendiar." Expulzat n Turcia, ayatol-
"ul i-a cerut regelui permisiunea s se instaleze din nou n Irak si ss ~sl continue aici munca de
ocnas. Una dintre primele persoane
118

pe care avea s le asasineze dup ntoarcerea la Teheran, dup Revolutia Islamic, este generalul
Pakravan, cel care i salvase viata. Am aflat aceast stire cnd ne aflam n exil n Bahamas. Pe
mine m-a afectat foarte tare pentru c generalul si sotia lui ne erau foarte apropiati si fuseser
prieteni cu printii mei.
Esecul revoltelor reactionare din 1963 si nceputurile Revolutiei Albe au fost salutate de toate
democratiile lumii, n ziarul New York Times s-a scris c regele fcuse front comun cu
muncitorii si cu tranii mpotriva conservatorilor si a traditionalistilor."
Farahnaz s-a nscut pe 12 martie 1963, n perioada de nceput a evenimentelor descrise mai sus.
Am adus-o pe lume n incinta palatului. Se amenajase un cabinet stomatologic ntr-unul dintre
subsoluri; 1-am transformat pentru moment n sal de nasteri, mi amintesc valul de fericire care
m-a nvluit cnd am aflat c aveam o fetit! Emotie molipsitoare: aflnd vestea, printesa Ashraf si
cumnata mea, printesa Shahnaz, au strigat asa de tare, c 1-au speriat de moarte pe un domn
foarte amabil care urca pentru a-mi aduce Coranul...
Regele si fiul nostru cel mare, Reza, au luat-o amndoi pe Farahnaz n brate. Sotul meu era foarte
fericit c avea o fat si e foarte amuzant ce am scris n carnetul lui Farahnaz: Predictia
horoscopului: dragoste mare pentru tatl ei". si, ntr-adevr, Fahrah-naz a avut un cult pentru tatl
ei care i-a rspuns la fel; cei doi s-au nteles perfect.
Familia noastr crestea, iar printul mostenitor urma s mplineasc 3 ani. scolarizarea lui ne-a
frmntat foarte mult timp: trebuia s-1 dam la scoala public, la fel ca pe orice alt copil, sau s-1
separm de ceilalti? Ne-am dat seama foarte repede c prima solutie era de neconceput: obiect de
veneratie si curiozitate peste tot pe unde mergea, Reza nu avea cum s-si gseasc locul ntr-o
scoal de cartier, unde profesorii, n ciuda recomandrilor noastre, s-ar fi purtat cu mai mult
atentie cu el. Ct despre copii, acesti3 erau foarte entuziasmati si fascinati la vederea lui, iar Reza
nu O' telegea de ce. mi amintesc mirarea lui din ziua n care am mefs
MEMORII 119
ntr-o scoal si toti copiii au alergat dup el, 1-au nconjurat si, cnd s-a oprit, nu 1-au mai lsat s
plece... Cum nu voiam s-l tinem departe de generatia lui, am hotrt atunci s construim o
grdinit n interiorul palatului si s primim acolo copilasi de yrsta lui din familie si ai cuplurilor
apropiate nou.
Reza si, dup el, Farahnaz, Ali-Reza si Leila aveau s profite (je pe urma acestui sistem scolar, n
acelasi tirnp selectiv si deschis- Din punct de vedere afectiv, aceast solutie avea avantajul de a-i
tine lng noi, spre deosebire de multe familii domnitoare, care au fost obligate s-si trimit copiii
pe toat aceast perioada n scoli private de prestigiu din Europa sau din Statele Unite.
Copil fiind, sotul meu avusese preceptori, dup care plecase n acel exil scolar, si am ghicit, n
ciuda pudorii lui, c suferise din aceast cauz. Nu dorea s impun aceast experient si copiilor
lui. La vrsta de numai 11 ani a trebuit sa plece de acas pentru a merge la scoala elvetian de la
Rosey, la Rolle, pe malul lacului Leman. n afar de fratele lui mai mic, Ali-Reza, care l nsotea,
a cerut s mai mearg cu el si unul dintre prietenii lui, Hossein Fardust1, un copil de origine
modest, care a fcut astfel toate studiile mpreun cu el si care a rmas aproape de sotul meu pe
toat perioada domniei lui.
Ca s ajungi pe atunci n Elvetia, trebuia s faci o cltorie foarte lung. S-au mbarcat din
Bandar-Pahlavi, un port micut de la Marea Caspic, cu destinatia Baku. De acolo, au traversat
toat Europa cu trenul. Vreau ca fiul meu s creasc precum oricare alt biat si s nvete s se
tin singur pe picioare", a declarat Reza Shah la Rosey. A petrecut cinci ani n Elvetia si nu a
putut s creasc precum ceilalti bieti pentru simplul motiv c trebuia s devin rege. Eram ca
un prizonier, avea s scrie el mai trziu. n rele libere, colegii mei plecau n grup n oras, dar eu
nu aveam vie s merg cu ei. n timpul vacantelor de Crciun si de Anul u ei mergeau la baluri
si la receptii organizate de hotelurile de
~j
evenit generai, Hossein Fardust a fost numit de ctre rege n fruntea Biroului lal de Informatii.
Desi regele avea ncredere absolut n el, avea s trdeze dst lunga prietenie oferindu-si
serviciile regimului islamic.
120

lng Rosey, dar eu nu aveam voie sa i nsotesc. Prietenii mei se distrau, rdeau si dansau, iar eu
stteam singur n camera mea. Aveam un radio si un gramofon care mi mai tineau de urt, dar ele
nu puteau compensa distractiile la care prietenii mei puteau s participe. A fost att de nedrept!"
Rarele lui distractii se rezumau ]a fotbal si la hochei pe gheat.
Cnd m-am ntors, n 1936, mai scrie el, n-am mai recunoscut nimic: Bandar-Pahlavi era un oras
modern, occidental. Teheranul, ale crui ziduri exterioare fuseser drmate din ordinul tatlui
meu, ncepea s capete alur de capital europen." nc din timpul adolescentei petrecute n
Europa, avea aceast stare de spirit care s-a materializat n Revolutia Alb. Acei ani au fost cei
mai importanti din toata viata mea, mi va spune el mai trziu, cu exceptia melancoliei care i-a
nsotit: acolo am nvtat ce este democratia."
n Iran, ca peste tot, promovarea unei idei are pretul ei. Pe 10 aprilie 1964, dup ce tocmai o
srbtorisem pentru prima dat pe Farahnaz si pe Reza pentru cei trei ani si jumtate ai lui, sotul
meu si fiul nostru de-abia au scpat de un atentat, n fiecare dimineat, Reza si nsotea tatl pn
la Palatul de Marmur, unde era biroul lui. Obisnuiau sa mearg pe jos, tinndu-se de mn. Apoi,
de la biroul regelui, cineva l aducea pe Reza la grdinit, care era foarte aproape, n dimineata de
10 aprilie 1964, n mod exceptional, Reza nu mai plecase cu tatl lui venise un copil nou la
scoal si nvttoarea l rugase s vin mai devreme ca s-1 ntm-pine pe nou-venit. Asa c
regele a plecat singur cu masina, n ciuda drumului foarte scurt. De cum a aprut, unul dintre
soldatii care stteau de paz a nceput s trag asupra masinii. Potrivit mrturiei valetului si a
altor persoane de la securitate, sotul meu a cobort din masin ca si cum nu se ntmpla nimic si a
intrat n holul cldirii, n tot acest timp, soldatul a continuat s trag spre el. Cei doi paznici care
stteau de obicei de o parte si de alta a Palatului de Marmur, au fugit de la primul foc. Valetul a
ncercat s nchid portile dup ce regele a intrat si a fost rnit la mn. Brbatul a intrat dup
sotul meu care, fr s riposteze n vreun fel, a intrat B1 biroul lui. ntre timp, grzile de corp si-
au dat seama de ceea ce se petrecea afar si au trecut la actiune. A avut loc un violent schimb jg
focuri, n cursul cruia au murit doi oameni de la Securitate sergentii Ayat Lashgari si
Mohammad Aii Babaian ca si ucigasul lor. S-a constatat apoi c un glont strpunsese usa
biroului sotului jjieu si se oprise n sptarul scaunului pe care ar fi trebuit s stea.
n tot acel timp, eram n fata oglinzii si m machiam pentru o ntlnire de lucru care urma s
nceap peste zece minute.
Dar a sunat telefonul. Era regina-marn care locuia n Palatul <je Marmur.
- Vai, Doamne, Farah jun (drag Farah")!
- Ce este? Vocea ei era de nerecunoscut,
- Ce e? Ce s-a ntmplat?
- Au tras asupra regelui!
Dup care a nceput s plng, fr s mai poat spune ceva, iar eu era s mor, s mor... Ea
plngea si nu-mi spunea dac era viu sau mort, iar eu m sufocam. A trebuit s fac un efort teribil
ca s pot articula:
-Dar el...el... Ce...?
E viu, multumesc lui Dumnezeu...
stiu c am nchis si am nceput s m machiez fortat nainte s alerg la el. Era perfect calm si
ddea ordine ofiterului de la securitate.
Ce nenorocire ngrozitoare putea s se abat asupra noastr dac regele n-ar fi mers cu masina, ci
pe jos, tinndu-1 pe Reza de mn?
Mai trziu, regele a poruncit s fie adus la el, la Palatul Ekhtes-sassi, unul dintre complicii
criminalului care tocmai fusese arestat. L-am vzut de sus pe omul acela mergnd cu minile
legate Ia sPate si pe sotul meu care i vorbea cu blndete. Era foarte tnr, tcut si rvsit. Era o
scen emotionant, mi era mil de el si fti-am nfuriat mpotriva tuturor celor care l mpinseser
la o ase-nienea nebunie.
Am aflat apoi c tinerii care participaser la acest atentat erau uni prieteni si fuseser ndoctrinati
de ctre un grup de extrem ^ng de pe lng Tudeh. Creierul atentatului, Parviz Nikkhah, a
condamnat la zece ani de nchisoare si gratiat apoi de ctre
122

sotul meu. Regele spunea adesea c i putea ierta pe cei care atentau la viata lui, dar nu si pe cei
care atentau la siguranta si la integritatea trii. Eliberat, Parviz Nikkhah a aderat la monarhie si a
nceput s lucreze la televiziunea iranian, ceea ce 1-a fcut s fie condamnat la moarte si
executat la nceputul Revolutiei Islamice, dup cum am aflat, din cauza instigrilor fostilor lui
prieteni din Tudeh. Peste multi ani, unul dintre prietenii lui mi-a adus aceast mrturie a lui
Nikkhah asupra perioadei n care era militant comunist: SAVAK-ul, povestea el, si concentra
toat atentia asupra comunistilor si i neglija pe clerici. Cnd am plecat prin sate s i ndoctrinez
pe trani, acestia m-au prt imediat la Securitate, n vreme ce clericii puteau s spun orice voiau
mpotriva monarhiei, cci nu pteau nimic".
Cu cincisprezece ani nainte, pe 4 februarie 1949, regele mai supravietuise unui atentat, n zilele
acelea trebuia s prezideze ceremoniile care comemorau fondarea Universittii din Teheran si s
nmneze diplomele studentilor. Era cu putin trecut de ora trei dup-amiaza, cnd a preluat
conducerea alaiului oficial. Ca de obicei, n astfel de situatii, o ceat de fotografi s-au ngrmdit
n jurul lui. Brusc, unul dintre ei s-a desprins de grup si, cu o arm ascuns n aparatul de
fotografiat, a tras de mai multe ori asupra regelui, de la mai putin de trei metri. Trei gloante mi-
au aruncat turbanul si mi-au atins crestetul, povestea suveranul; cel de-al patrulea mi-a atins
obrazul, mi-a mpins capul pe spate si a iesit pe sub nas. Nu-mi scpasem din ochi agresorul si
mi-am dat seama c avea de gnd s mai trag o dat. Am avut timp s m ntorc si s m aplec
usor, asa c glontul pe care ar fi trebuit s-1 primesc n inim, m-a nimerit n umr. Mai avea un
glont, dar arma i s-a nfundat." Sotul meu mi-a povestit c, atunci, brbatul i-a aruncat pistolul n
fat.
Chiar n acea clip, a fost omort de ctre sefii politiei, care au tras amndoi n el. socati, probabil,
nici unul nu s-a gndit s sra ntre el si focurile de arm. Brbatul se numea Nasser Fakhr Arai.
Am aflat c n ajunul atentatului, pentru a figura printre ziaristi s1 pentru a se putea, astfel,
apropia de rege, primise un ecuson de
MEMORII 123
pres n numele unei publicatii religioase, Drapelul Islamului, n j951, la doi ani dup ncercarea
de a-1 asasina pe rege, aceiasi teroristi 1-au ucis pe prim-ministru, pe generalul Haj-Ali Razmara,
un om deosebit, care participase la eliberarea Azerbaidjanului ca sef de Stat-major.
Nu numai c regele nu putea fi bnuit de apostazie, dar el vedea mna lui Dumnezeu deasupra
tuturor aceste esecuri repetate, asalturi ale mortii, indiferent sub ce form se prezenta. Copil fiind,
era s moar de febr tifoid, la numai cteva luni dup ncoronarea tatlui su. Dup patruzeci de
zile de febr puternic, medicii au anuntat c era pe moarte. Se povesteste c a fost singura dat
cnd sahul Reza, care si adora copilul, a izbucnit n plns. n miezul noptii a chemat un preot si i-a
cerut s se roage pentru nsntosirea copilului lui. A doua zi, febra mi-a sczut, povesteste sotul
meu, si m-am vindecat repede."
Peste ctiva ani, pe cnd mergea clare la Emamzade-ye Davud, un loc de pelerinaj la munte, a
czut foarte ru si s-a izbit cu capul de o stnc. Pentru cteva minute, oamenii care l nsoteau 1-
au crezut mort. Dar, dup cteva clipe de inconstient, s-a ridicat si atunci a spus c a avut
sentimentul c 1-a salvat credinta.
Ca pilot, nu-si explica n ce mod a supravietuit prbusirii unui Tiger moth", un avion cu dou
locuri. Se ducea undeva pe lng Esfahan s vad cum decurg lucrrile de amenajare a unui ru,
mpreun cu generalul care comanda divizia orasului respectiv, cnd motorul a rmas n pan.
Povestite de el, cele ce urmeaz mi-au dat fiori. Ne aflam n fata unui sat: la dreapta munte, la
stnga cmpuri proaspt arate, pe care nici nu se punea problema s aterizez. Asa c m-am
multumit s fac dreapta pstrnd o vitez suficient s nu cad. Deodat, mi-am dat seama c
muntele era tiat de 0 raven mare. Am tras de manet si am ajuns acolo. Nu mai aveam altceva
de fcut dect s cobor pe flancul muntelui, ceea ce arri si fcut. Dar nici n-apucasem bine s
ating solul, c m-am trezit Cu o stnc n fat. Imposibil de evitat. Trenul de aterizare a fost
Srtiuls, asa c aparatul a continuat s se trasc pe burt, iar acest
124

lucru ne-a permis s ncetinim att ct aveam nevoie. Un minut mai trziu, elicea s-a izbit de o alt
stnc si aparatul s-a prbusit.
Tovarsul tneu de drum si cu mine ne-am trezit suspendati, cu capul n jos. Nu ne-a fost usor
deloc sa ne eliberm din centurile de sigurant. Generalul se-nverzise."
Sotul meu era convins c nu va muri pn cnd misiunea lui pe pmnt nu va fi ndeplinit, iar
acest lucru explica de ce nici mcar nu a ncercat s se fereasc de gloantele care s-au tras asupra
lui n 1964, n timpul celui de-al doilea atentat, n pragul biroului, n interiorul Palatului de
Marmur. Era un om credincios.
i! n >i i"fj, , v,
10
Da, m consideram si eu un soldat al Revolutiei Albe, deoarece credeam cu toat convingerea n
corectitudinea drumului trasat de ctre sotul meu. tara noastr era subdezvoltat, desi era situata
ntr-o zon privilegiata, mi amintesc srcia Iranului din timpul copilriei mele. Douzeci de ani
mai trziu, meritam apelativul de tar n curs de dezvoltare" occidentalii nici mcar nu-si pot
imagina speranta si mndria date de aceast simpl schimbare semantic. Acest lucru l datorm
vointei suveranului si a attor iranieni de a nainta, n ciuda mentalittii rigide, opozitiei din
interior (reactia rosie" a comunistilor si cea neagr" a clerului), ca si miile de obstacole din
exterior, dintre care nationalizarea petrolului, smuls britanicilor, rmne simbolul cel mai
elocvent. Credeam cu adevrat ceea ce sotul meu mi repeta, c mergnd nainte cu aceeasi
ndrjire de pn acum, vom atinge la mijlocul anilor '80 un nivel economic asemntor cu cel al
Coreei de Sud.
Ca orice persoan cu bunvoint, am vrut s ajut la orice, s sustin initiativele, s impulsionez
proiectele, s nltur obstacolele, nc din prima zi, sotul meu m-a ncurajat n aceast directie,
mi-a fost ndrumtor si sprijin. El dorea s fiu alturi de el, s muncesc Pentru binele trii. Dar
cum? Eu trebuia s simt lucrurile, s-mi Sosesc locul. Binenteles c snt o sut de feluri de a
practica me-Seria de regin, n functie de personalitatea fiecreia si, normal, de Personalitatea
monarhului. Firea mea m mpingea s m implic u trup si suflet, nu numai din loialitate fat de
brbatul pe care l
126

iubeam, ci si din dragoste fat de tar. Cred c familia mea mi-a transmis de timpuriu dragostea ei
pentru Iran, ca si dorinta de a ajuta cumva la dezvoltarea lui. Aceste sentimente pe care tatl meu
le nvtase de la tatl lui, ambasador al Coroanei, deveniser pentru mine o a doua natur. La
rndul meu, voiam s fiu de ajutor trii si niciodat nu as fi putut s visez o situatie mai bun
pentru a fi de folos, dect cea pe care mi-o oferea acum sotul rneu.
Nasterea lui Reza, apoi cea a lui Farahnaz m ndeprtaser putin de la activittile mele. Dar
trecuse vremea cnd tatonam terenul si munceam pe rupte s m organizez. Sau cnd m
plictiseam, n unele zile. Biroul meu era ntesat si aveam orarul att de ncrcat, nct gseam cu
greu o or liber n care s iau masa singur cu regele. Mi se ntmpla adesea chiar s sar peste
mas. Tot ce privea Iranul m privea si pe mine. Nu puteam s spun c era vreun subiect care s
nu m intereseze, totul m interesa, numai s pot s fiu de folos cumva. Binenteles c regele si
Guvernul munceau enorm, dar se mai ntmpla s mai arunc si eu o privire de femeie si de mam
pe anumite dosare, iar lucrurile se desfsurau mai usor uneori, datorit interventiei mele.
Cteodat prezenta sau sprijinul meu fceau posibil depsirea obstacolelor birocratice; deveneam
avocatul anumitor proiecte care mi se prezentau si n care credeam, pe lng rege sau pe Ung
Guvern.
Asa s-a ntmplat n cazul leprosilor, situatia evolund prin lupta noastr mpotriva acestei
maladii. Auzisem pentru prima dat despre aceast boal la scoala Jeanne d'Arc, n timpul vizitei
unui francez, Raoul Follereau, pregtit s nlture aceast boal. Pe atunci nu stiam ce nsemna
lepra pentru Iran. Am fost asa de socat, c n seara aceea n-am mai vorbit dect despre ce
auzisem la scoal. Peste cteva zile am citit cartea Singurtatea ochilor verzi, o poveste a unei
tinere femei bolnave si izolate pe o insul locuit numai de leprosi. Nu-mi nchipuiam c ar putea
exista vreun lucru mai ngrozitor dect acesta: s fii alungat din lume, exilat, pentru c ai avut
ghinionul s iei aceast boal oribil.
La scurt timp dup cstoria mea, doctorul Abdolhossein Radji, fost ministru al Snttii, m-a
cutat pentru o discutie. L-arw
MEMORII 127 it. A venit mpreun cu o femeie, doamna Ozra Ziai. Amn-
jo{t oameni admirabili. Ei m-au ntrebat dac voiam s accept resedintia Asociatiei de Ajutorare a
Leprosilor care exista deja. Binenteles c am fost imediat de acord. Astfel, la zece ani dup socul
provocat de conferinta domnului Follereau, destinul mi-a dat si mijlace^e de a actiona, nu numai
de a comptimi.
n calitate de presedint, am luat rapid hotrrea de a vizita Centrul de leprosi de la Tabriz (altul
se afla la Mashhad). Aici am avut un al doilea soc, mult mai puternic dect primul. Vedeam
pentru prima oar fetele desfigurate, gurite, sfrmate si, n mijlocul acestui dezastru, infinita
tristete a privirilor... Cei mai putin afectati locuiau n case normale, dar cei mai bolnavi fuseser
trimisi n fundul unor cmrute ntunecate, din care se degaja un miros insuportabil. Le adusesem
prjituri si omul care ne conducea le-a aruncat pe jos ca unor cini. Cred c niciodat n viata mea
n-am mai avut un asemenea sentiment de umilint, de oroare si am strigat:
Cum e posibil asa ceva'? Cum ndrzniti? Snt niste fiinte omenesti !
Bietul om, era zpcit, i era asa de fric s nu se mbolnveasc!
Le-am ntlnit imediat si pe cele cteva persoane devotate acelor nefericiti: medici iranieni si
strini, doctorul Marcel Baltazar n special, un francez, directorul Institutului Pasteur din Teheran,
dar si micute si preoti crestini (aveam s constat mai trziu c nici un preot musulman nu muncea
n acele locuri).
In urma acestei vizite am discutat cu specialistii n legtur cu ceea ce se putea face pentru a
mbuntti soarta acelor bolnavi si ue a le oferi un spatiu de locuit mai demn.
Mi-am dat seama c medicii nostri nu aveau pregtirea nece-
Sar pentru a depista boala nc de la nceput o luau drept un fel
ae eczem sau o boal oarecare de piele astfel c pierdeau ocazia
e a o trata, cu toate c existau medicamentele necesare. Prima
astr initiativ a fost elaborarea unui program de pregtire pen-
u studenti si pentru tinerii medici.
128

Apoi am lansat un studiu pentru a constata n ce zon a trii aprea boala si din ce cauze, pentru a
trimite ct mai repede acolo medici informati si vigilenti. Franta ne-a ajutat mult la acest studiu,
trimitndu-ne o echip de experti, format din epidemiologi, din geografi si din medici, n cadrul
unui acord de cooperare tehnic.
n paralel cu acestea, ne-am gndit la cea mai bun metod de a integra bolnavii, mai ales pe cei
care nc mai sufereau de aceasta boal, dar care nu mai prezentau nici un fel de semne
bolnavi; curtati", conform expresiei consacrate. Ideal ar fi fost s poat fi acceptati n spitalele
obisnuite mi se explicase c lepra este mult mai putin molipsitoare dect se crede dar chiar
si medicilor le era fric. Ne-am lovit de o puternic opozitie, lucru care a condus la nmultirea
sedintelor de informare. La sfrsitul anilor '70, reusisem s facem posibil internarea leprosilor n
anumite spitale.
n schimb, am renuntat la ideea de a reintegra persoanele vindecate n satele din care proveneau,
asa cum spunea Organizatia Mondial a Snttii. Expertii de la Geneva nu-si puteau imagina
frica pe care o provoac aceast boal ntr-o comunitate rurala de mici dimensiuni. Dac un
membru al unei familii a fost molipsit, toat familia trebuia s prseasc satul... Acest lucru ne-a
fcut s construim unul rezervat n ntregime persoanelor care se vindecaser de lepr si familiilor
lor.
L-am ntrebat pe rege dac putea s ne druiasc vreun teren din pmnturile lui personale si a
fost de acord. Am primit un teren n provincia Gorgan, care putea adposti o comunitate de mai
bine de o mie de suflete, n anii '70, Beh Kadeh numra trei sute de case, un spital cu
cincisprezece paturi, o scoal primar, un cinematograf, o jandarmerie, un restaurant, o uzin, o
tmplrie, depozite agricole, mai multe puturi, grdini de legume etc. Acest sat a fost att de
reusit, c integrarea s-a fcut n directie invers: locuitorii localittilor vecine au fost cei care au
venit aici, din ce o ce mai multi, pentru a profita de restaurant sau de cinema.
Istoria nu ne-a mai lsat timp pentru a construi si alte BeP Kadeh, dar cred c n douzeci de ani
am reusit s sensibilizm in1' mile iranienilor n ceea ce priveste soarta leprosilor si a persoanei^
MEMORII 129
^decalc, mi amintesc, legat de acest subiect, un film, realizat de
na dintre cele mai mari poete ale noastre, Forugh Farrokhzad,
Casa e neagr, film care a contribuit mult la nduiosarea opiniei
ublice. n cursul acestor ani am vizitat regulat locurile n care
stteau bolnavii si de fiecare dat era sfsietor. Femeile m srutau,
rni atingeau fata si apoi si-o atingeau pe a lor, ca si cum as fi avut
puterea s le vindec. Uneori mi era greu s-mi ascund emotia n
fata attor suferinte si sperante.
Jn cele din urm, n anii '70, am primit ajutorul unor medici extraordinari, pakistanezi, indieni,
elvetieni si francezi, care au venit voluntar s refac fetele unora dintre fostii bolnavi. S le
aranjeze nasurile, s le implanteze gene si sprncene, s le desfac minile chircite din cauza
leprei. Niciodat nu voi uita bucuria acelui om a crui fat fusese refcut si care ne anunta c
urma s se cstoreasc n curnd! Era asa de fericit! Tot ascultndu-1, i binecuvntam n sinea
mea pe chirurgii care fcuser un asemenea miracol.
Unul dintre lucrurile care m-a impresionat cel mai mult a fost legat de unul dintre fostii bolnavi a
crui soart m-a preocupat n mod deosebit. El i-a soptit la ureche unui medic iranian care mi-a
povestit: Dac o vedeti pe doamna, salutati-o din partea noastr. N-o vom uita niciodat". Unele
cuvinte au puterea s aline, precum balsamul pe ran. Acestea mi-au dat speranta c ntr-o bun
zi, tot ce este bun va iesi la iveal, n adncul meu, cred c o s-mnt plantat cu dragoste nu
piere niciodat.
Astfel de seminte au fost bibliotecile pentru copii. Aventura a
'nceput o dat cu vizita unei prietene de-ale mele din copilrie,
Lili Amir-Arjornnd, care tocmai se ntorsese din Statele Unite,
unde terminase studiile de bibliotecar. Ne-am ntlnit s mai stm
016 vorb, iar ideea de a da cte ceva de citit tinerilor iranieni ne-a
venit n timp ce discutam, n copilrie, noi nu prea avuseserm
u'te crti pentru vrsta noastr. Ni se povesteau basme strvechi,
x>sta aceast traditie oral, dar majoritatea acestor povesti nu erau
rise. Ct despre acele povesti ilustrate contemporane, care se
Se<m jn Occident, nici nu se punea problema! Un singur scriitor
130

ne bucurase cu povestirile lui, domnul Sobhi, care spunea cte Q ntmplare n fiecare dimineat la
radio, ncepnd cu Bun, copiiN (Bacceha salam!). Cteva episoade fuseser nregistrate si
universul nostru literar se limita la ele era ntr-adevr foarte putin. Ne-art\ imaginat
deschiderea cultural extraordinar pe care puteam s le-o druim copiilor introducnd crtile n
viata lor cotidian. Cartea este, cu sigurant, instrumentul cu ajutorul cruia poti s te proiectezi
n viitor prin intermediul altor destine; si nu asa ncepe orice nou viat, identificndu-se cu un
vis? Da, dac vom reusi s-i facem pe copiii nostri s citeasc, i vom ajuta s pseasc n
modernitate, s accepte cu usurint ideile noi, s-si nsuseasc simtul eticii si ideea de
responsabilitate.
Primul lucru pe care trebuia s-1 facem, nainte de a ntreprinde ceva, era s testm interesul
scolarilor. Am hotrt ca Lili, Homa Zahedi, deputata n Parlament, si alti ctiva voluntari, s
mearg n cartierele populare din sudul Teheranului, cu cteva cufere cu crti si s observe reactia
copiilor, si a fost dincolo de ceea ce ne asteptam noi: s-au btut pe povesti, asa cum s-ar fi btut
pe dulciuri.
Plecrid de la aceast constatare, am creat Organizatia pentru dezvoltarea intelectual a copiilor
si a tinerilor" si am nceput s tragem semnale de alarm. Urma s avem mare nevoie de bani, era
deci foarte important s avem ca asociati la proiectul nostru cteva locomotive", cum ar fi
Ministerul Educatiei si cel al Culturii. Am primit sprijinul amndurora. La solicitarea noastr,
Societatea National de Petrol a acceptat s ne fie si ea de ajutor. Nu ne rnai rmnea dect s
cerem ajutorul editorilor care au fost foarte entuziasmati al artistilor, al universitarilor si al
unui anumit numr de persoane private, capabile s ne ajute financiar si intelectual, n acest ultim
domeniu, doi tineri americani s-au oferit s ne pun la dispozitie experienta lor. Chiar si astzi,
unul din ei, Dan, care locuieste n California, mi trimite n fiecare an de No R uz un sculet cu
seminte de flori n amintirea altor seminte crtile difl biblioteci pe care le-am plantat
mpreun.
Pentru edificarea primei noastre biblioteci pentru copii, ar ales, binenteles, Teheranul, care
numra cei mai multi potenti^1
MEMORII 131
cititori- Arhitect n devenire si din tot sufletul, am supravegheat ersonal estetica acestei cldiri, ca
si pe cea a tuturor celor pe care vearn s le nltm de acum nainte trebuiau s sugereze
latura judic a lecturii. Am hotrt s construim biblioteca n mijlocul unui parc, astfel nct copiii
s poat s treac usor de la jocul n aer liber la crti si invers. tineam s pstrez integritatea
parcurilor si singurele exceptii pe care le-am fcut au fost pentru biblioteci si, mai trziu pentru
muzee si teatre. Biblioteca pentru copii din Teheran, ca si toate cele care aveau s-i urmeze, era
accesibil gratuit tuturor, de la copiii de grdinit pn la adolescentii de 16 ani. Acest lucru ne-a
constrns s cutm persoane cu talente variate care s o nsufleteasc. Pentru cei micuti, aveam
nevoie de persoane cu studii de puericultura, care s fie n acelasi timp si bune povestitoare; am
fost nevoiti s le formm. Pentru cei mai mari, era nevoie de oameni care s-i poat sftui si
suficient de pasionati de crti pentru c trebuiau ei nsisi s fi citit foarte mult.
Mai rmnea esentialul: crtile. Trebuiau scrise sau traduse pentru c nu existau deloc.
S-i convingem pe scriitorii nostri s scrie pentru tinerii cititori nu a fost greu deloc. S obtinem
ilustratiile, n schimb, a fost complicat. Aveam pictori foarte buni, dar nu aveam traditia desenelor
pentru copii. Trebuia deci s inventm, n domeniul acesta, Cehoslovacia era deja celebr, asa c
mai multi artisti ai nostri au plecat acolo s studieze. Cu aceeasi ocazie au nvtat si tehnica
desenelor animate, ceea ce ne-a permis mai trziu s crem un festival international de film pentru
copii si s obtinem cteva premii.
Din plcere, dar si simbolic, am tradus si am ilustrat eu nsmi Mica Siren, de Andersen. Reza
avea pe atunci doi sau trei ani si eram foarte fericit s-mi nchipui c n curnd va avea vrsta la
care va putea s-mi descopere povestea si desenele cartea con-taea si dou discuri pentru cei
care nu stiau nc s citeasc. Nor-^al> pentru c purta numele meu, cartea s-a vndut foarte bine
si anii obtinuti astfel ne-au ajutat s finantm, cel putin n parte, Publicarea altor crti.

"l
f
In unele dintre acestea, erau expuse alte opinii politice dect ale noastre, dar eu nu aflam
ntotdeauna acest lucru. Am avut astfel ocazia de a m confrunta cu exercitiul democratiei ntr-o
tar n care anumite ideologii cum ar fi comunismul erau proscrise. Autori, probabil
apropiati de miscarea de stnga, de exemplu, ne aduceau texte elocvente, n care era vorba despre
un leu foarte ru pe care psrelele l nvingeau cu ajutorul curajului si al solidarittii... Comitetul
editorial ezita s le publice ne era cunoscut gustul comunistilor pentru ndoctrinare. si, n cele
din urm, mi se cerea prerea. Eu eram adepta liberttii de exprimare, convinsa fiind c, cu ct
avansas:iiai mult, cu att iranienii aveau s fie mai capabili s-si dea seama singuri ce era bine
sau ru pentru ei. si apoi stiu perfect cum ar fi reactionat la un refuz din partea noastr.
Pn la urm, acest lucru s-a si petrecut cu o carte ce avea un mesaj foarte transparent: Pestisorul
negru. Cartea cuprinde povestea unui pestisor care nota cu ncptnare mpotriva curentului.
Organizatia a ezitat s publice aceast carte considernd c era greu s garantezi pentru un astfel
de mesaj, dup care au czut de acord si cartea a aprut. Dar acest lucru s-a aflat imediat si, de
cum a aprut cartea, pestisorul negru a fost mpodobit cu toate virtutile Rezistentei. El a devenit
simbolul luptei mpotriva monarhiei si atunci cnd autorul crtii a murit, s-a zvonit s fusese
omort de ctre politia secret. I-am dat fr s vrem un rsunet pe care nu 1-ar fi cunoscut, dac
arn fi lsat-o n pace din primele clipe.
n sens larg, eu m implicam mult n crearea acestor crti pentru tineri. Verificam machetele,
desenele, ascultam casetele.
Organizatia a construit mai multe biblioteci n orasele principale ale trii si, vznd ncntarea
copiilor, am hotrt s introducem si niste cursuri de initiere n muzic, precum si ateliere de
artizanat si de teatru. Ardavan Mofid, care era vin povestitor minunat, a luat n sarcina lui teatrul;
tot el este cel care va conduce mai trziu teatrul ambulant. Exprimarea oral si miscarea corpulu'
venea n continuarea descoperirii lecturii. Ea permitea ntruparea visului si aduga o dimensiune
ludic acestui exercitiu. Copiii se deghizau, se machiau si chiar si pe cei care nu ndrzneau s
MEMORII 133
asta, numai privindu-i pe ceilalti i ajuta s ias din ei nsisi, n cele (jiu urma au fost deschise si
atelierele de cinema, n care copiii nvtau s filmeze pe band de 8 mm si s iubeasc
cinematograful1. pestivalul filmului pentru copii avea s dea o nou dimensiune acestei
experiente.
Dar ambitia noastr cea mare era s ajungem si la tar, pn n cele mai ndeprtate sate, iar
pentru acest lucru organizatia a creat biblioteci ambulante, n functie de relief si de starea
drumurilor, le instalam la bordul camionetelor, ale jeepurilor sau chiar pe spinrile catrilor, dac
numai acestia puteau trece prin acele locuri. Dup cteva zile sau o singur dat pe lun, dac
traseul era lung, bibliotecarii ambulanti treceau s ia crtile napoi si s lase altele n loc.
Bibliotecile ambulante functionau n simbioz cu nvttorii Armatei stiintei care ajungeau si ei
pn n satele cele mai deprtate. Din ce n ce mai des asistam la asemenea scene care ne umpleau
de sperant: copii care citeau n familii n care printii erau analfabeti. Aveam si un teatru
ambulant, cum am spus si mai sus, care mergea din sat n sat. Multi occidentali care veneau n
Iran pentru festivaluri erau invidiosi pe noi pentru aceast initiativ.
Angajamentele mele pe lng Organizatiile nonguvernamentale pentru educatie, sntate, cultur,
sport etc. m ajutaser s nteleg cum s-mi practic mai bine meseria de regin. La nceput,
bulversat de sutele de scrisori care ajungeau la palat, crezusem sincer c puteam s ajut pe toat
lumea, s usurez situatiile cele mai disperate si imposibil de rezolvat. Uneori le druiam chiar din
banii mei; nii-a luat ceva timp s accept inutilitatea acestui lucru. Nu puteam s-rni mpart la
infinit bugetul, care era foarte limitat, iar banii statului nu erau inepuizabili. Dac nu-ti asculti
dect inima, sfrsesti Prin caritate, dar caritatea nu schimba nimic fundamental n situatia
arnenilor. Dac voiam s m fac folositoare, trebuia s-mi concen-rez energia asupra ctorva
dosare care cereau mai mult atentie si sa le finalizez.
Barele cineast Abbas Kiarostami si va ncepe activitatea n aceste ateliere.
134

La mijlocul anilor '60, la cinci ani dup cstoria mea, aveam n fine sentimentul c mi gsisem
rostul. Atunci regele si prim-mi-nistrul au hotrt s m numeasc regent.
Acest lucru nsemna c n cazul mortii suveranului, pn lg majoratul lui Reza, adic pn cnd va
mplini el 20 de ani, destinul Iranului va cdea pe umerii mei. Nu m-am gndit nici mcar o clipa
c acest lucru s-ar putea ntmpla. Nici mcar o clip... Aveam 28 de ani, sotul meu avea numai
46 si asteptam cel de-al treilea copil. Eram foarte fericiti, mai ncreztori ca oricnd n destinul
trii, regele nu suferea de nici o boal si Dumnezeu prea ntr-adevr c l apr de fanaticii care
i doreau moartea.
Am primit aceast decizie ca pe un omagiu absolut formal, chiar dac ea a fost ratificat de ctre
Parlament; reprezenta pentru mine dovada stimei sotului meu, a ncrederii pe care o avea n sotia
lui. Eram mndr si coplesit de ceea ce se ntmplase.
Apoi am realizat semnificatia simbolic a acestui gest: brbatul care provocase tara s dea drept
de vot femeilor tocmai ncredintase conducerea Iranului uneia dintre ele! Era o initiativ ludabil
ntr-o tar musulman. Am aflat dup aceea c multi deputati se opuseser din rsputeri acestei
noi revolutii a moravurilor... Cteva luni mai trziu, regele avea s mearg si mai departe hotrnd
s m ncoroneze alturi de el. Nu mai exista nici mcar un singur exemplu de asemenea onoare
n toat istoria Persiei.
Femeia, explica el trii, este n prezent n Iran complet diferit de ceea ce reprezenta acum cteva
secole si chiar acum cteva zeci de ani. Avnd acces la orice, poate avea acces si la Coroan. De
altfel, mprteasa a jucat un rol extrem de important n ultimii ani pe lng poporul ei, a fost un
adevrat sprijin pentru mine si si-a ndeplinit obligatiile cu o asemenea fervoare si pasiune, c
merit din plin aceast demnitate. Da, ea a fcut foarte multe pentru toat lumea si va mai face
pentru ca misiunea noastr mai are mult pn sa se apropie de sfrsit." , i ,, ,; .....
11'
Desi domnea de un sfert de secol, sotul meu respinsese n mod constant ceremonia ungerii lui.
Celor care l presau s fac acest lucru le rspundea pe un ton grav c o va face cnd va simti c
tara a pornit pe drumul progresului, dar c, asteptnd acea clip, nu simtea nici o mndrie special
s fie suveranul unui popor srac si analfabet n mare parte. Dup 1965, constatnd efectele
Revolutiei Albe si mai ales mobilizarea si pasiunea pe care le trezise aceasta n ntregul Iran,
regele a nceput s pun oficial problema ncoronrii lui. Cu att mai mult cu ct Reza, printul
mostenitor, care urma s mplineasc sapte ani, putea s fie asociat de acum nainte cu acest gest
de un simbolism nalt, cum l dorea sotul meu.
Nasterea celui de-al treilea copil Ali-Reza fiind asteptat n primvara lui 1966, ceremonia
de ncoronare a fost hotrt pe 26 octombrie 1967, dat aniversar, cnd Regele avea s
srbtoreasc 48 de ani.
Pentru el, ncoronarea trebuia s fie un eveniment mprtsit de
toti iranienii, pentru c marca nceputul unei ere noi: deci, era abso-
Jut necesar s-i dm un rsunet extraordinar. S-a constituit un
"Comitet de ncoronare" pentru organizarea acestei zile istorice.
Conducerea lui a fost ncredintat unui vechi tovars de-al sahului
<eza, un brbat care i sustinuse dinastia nc de la nceput, gene-
alul Morteza Yazdan Panah. Avea s fie secundat la ndeplinirea
cestei misiuni de ctre Assadollah Alam, fostul prim-ministru,
umit de curnd ministru al Curtii.
136

Reza Shah fusese uns rege pe 26 aprilie 1926 la sase dup ce fusese desemnat de Adunarea
Constituant tot la de 48 de ani. ncoronarea a avut loc la palatul Golestan. La ternii, narea
ceremoniei, viitorul meu sot, care domnea de sapte ani, a fost proclamat oficial print mostenitor.
Comitetul de ncoronare a ales din nou Golestanul pentru ungerea regelui si astfel, la 41 de ani
dup tatl lui, sotul meu ar fi trebuit s ndeplineasc gesturile solemne ale monarhiei, pn la
vremea n care Reza ar fi putut s-i urmeze la tron; Reza, care si el avea exact sapte ani...
Sute de oameni aveau s se nghesuie mpingndu-se n ferestrele si lemnria Golestanului: am
hotrt, deci s verificm serios cldirea. Astfel, cnd am cobort un portret urias al sahului, pentru
a-1 scutura de praf, am descoperit ca palatul era gata s se prbuseasc o crptur enorm
brzda peretele de la un capt la cellalt. Alarmati, arhitectii au confirmat c structura de
rezistent ncepuse s se distanteze din cauza presiunii tavanului. De-a lungul anilor, oamenii
ncrcaser terasele fr s tin seama de greutate. Era timpul s fac ceva: dintr-o clip n alta
edificiul putea s se drme, ucigndu-si musafirii. Lucrrile au nceput imediat, iar eu m-am
gndit c e un semn bun faptul c ncoronarea regelui venise n ajutorul btrnului nostru
Golestan.
Coroana pe care urma s o poarte sotul meu era proprietatea Trezoreriei si era pstrat n pivnitele
Bncii Centrale. Ea fusese comandat de ctre Reza Shah la un bijutier persan pe nume Seradj-
ed-din si era fcut n stilul coroanelor sassanide. Normal c pentru mine trebuiau toate inventate:
si coroana, si hainele, si pr" tocolul, pentru c nici unul dintre suveranii nostri, dup cum afli mai
spus, nu-si ncoronase vreodat sotia. si cum pietre pretioase se gseau din belsug n cuferele
Trezoreriei, nu mai rmnea dectt s gsim un bijutier care s o realizeze ntr-un timp relativ
scurt-Binenteles c voiam dou coroane care s semene, fiind obligaW' riu s aib acelasi stil.
Primele schite ne-au dezamgit, n cele di11 urm, casa parizian Van Cleef & Arpels a fost cea
care a reusit s mbine cultura persan, eleganta si feminitatea.
MEMORII 137
Domnul Pierre Arpels a venit special la Teheran s-si aleag pietrele, dup care, fiind interzis s
ias cu ele de pe teritoriul trii, a plecat si s-a ntors cu specialisti de la atelier ca s le monteze.
Ct despre manta, nici mcar nu aveam un model, cum a fost n cazul coroanei. Eu nu voiam s
semene cu cele purtate de reginele din Occident, dar nici nu aveam vreo gravur veche care s-mi
inspire un stil pur iranian. De aceea am fcut-o pn la urm simpl si alb. Cel care a desenat si
mantaua, si capa, care trebuia brodat dup motive iraniene, a fost Marc Bohan de la Casa
Christian Dior. Amndou au fost croite la Teheran, la clubul ofiterilor, singurul loc din capital
care dispunea de mese suficient de lungi pentru tren.
Pentru broderii, am chemat o vecin de-a noastr, de pe vremea cnd locuiam n acel apartament
cu teras, dup moartea tatlui meu. n adolescent, aceast tnr femeie, Puran, m emotionase
mai nti prin felul n care cnta la pian. O invidiam, era o bun pianist. Apoi am observat c
broda minunat, iar sora ei, Iran, picta (am si cumprat de la ea mai trziu cteva tablouri). Ea a fost
de acord s realizeze aceast oper artistic, a crei fotografie avea s fac turul lumii. Alturi de
ea lucrau mai multe croitorese iraniene si dou elvetiene.
Ziua ncoronrii a fost declarat zi de srbtoare n toat tara, pentru ca toat lumea s se poat
bucur de eveniment. Plecnd de la Palatul de Marmur, trebuia s ajungem la Golestan cu niste
trsuri de pe vremuri, una pentru mine, alta pentru rege si alta pentru printul mostenitor. La
Golestan, fiecare dintre miscrile noastre trebuia s se nscrie n coregrafia generalului Yazdan
Panah, mare maestru de ceremonii. Printul trebuia s intre primul, urmat de garda lui de corp,
trecnd prin mijlocul multimii tcute. Pentru el fusese asezat un scunel n sting tronului: trebuia
s se aseze si s a5tepte. Dup aceea apream eu, urmat de tinere fete care mi Uneau trena,
escortat de domnisoarele de onoare. Regele venea ultimul. Urma ncoronarea lui, apoi a mea.
Trebuia s ngenunchez In fata lui. ncoronndu-m, trebuia s aib grij s nu-mi strice coafura si
s-mi potriveasc bine coroana.
138

Am nceput s repetm fiecare gest, pe care poporul iranian si milioane de telespectatori aveau s-
1 vad n ziua stabilit. si Reza s-a pregtit, ajutat de guvernant. Aceasta mi-a povestit mai trziu
c la nceputul repetitiilor era foarte agitat, alerga de colo-colo, pn cnd ea a avut ideea s-1
mbrace cu uniforma pe care trebuia s o poarte n timpul ceremoniei, n acel moment si-a
constientizat rolul si totul a fost excelent. Aceste repetitii au fost o ocazie potrivit pentru mine de
a ncerca s rezolv problemele care apreau ntre fratii si surorile regelui, ca si ntre doamnele
mele de companie, deoarece ele riscau s genereze ranchiun si conflicte, dac nu eram atenti.
Aceste certuri l enervau pe rege si m deranjau si pe mine, deci trebuia s le nltur si am fcut-o.
n schimb, alegerea muzicii care avea s acompanieze ncoronarea a fost un moment
nemaipomenit, n timpul meselor la regina-mam, ministrul Culturii, Mehrdad Pahlbod, ne punea
diferite creatii ale compozitorilor iranieni. Eu si sotul meu arn ales buctile care mbinau emotia
cu solemnitatea.
Cu ct ziua ncoronrii se apropia mai mult, cu att eram mai e-puizat, pentru c toate aceste
pregtiri se adugau la programul meu obisnuit, care, n mod normal, de-abia mi mai lsa timp s
respir. Asa c am slbit si-mi amintesc cum regele a glumit afectuos ntr-o sear: Ai fcut-o
special, ca s ai obrajii scobiti si pometii ridicati n ziua ncoronrii!" stia c nu-mi plceau deloc
obrajii rotunzi si plini ai fetei pe care o ceruse de sotie cu opt ani mai nainte...
O multime compact si colorat se nghesuia de-a lungul strzilor, pe care urma s mergem n
acea zi de 26 octombrie pentru a ajunge la Golestan. Era o zi frumoas si nsorit. De cum am
aprut, lumea a nceput s scandeze cu bucurie: Djavid Shah! Zende-bad Shahbanu! (Triasc
sahul! Triasc sotia sahului!")
Din acea caleasca a timpurilor trecute, tras ncetisor de saisprezece cai, scrutam fetele oamenilor
si toate erau luminoase, deschise. Compatriotii mei rni acordaser cu generozitate afectiunea lor
nc din prima zi, dar acum ne cunosteam si speram c am stiut s le demonstrez, prin munca
mea, ct de mult i iubesc. Oricum prea c exist o adevrat legtur ntre noi de acum nainte,
asa
MEMORII 139
p! simtit n dimineata aceea primindu-le saluturile si srutrile pe care le ntorceam si eu din toat
inima, mprteasa a fcut multe si va mai face multe pentru c sarcina noastr mai are mult pn
se va sffrsi", spusese regele. M gndearn cu fericire la aceste vorbe: da, un drum lung ne rmnea
de parcurs, dar ncrederea exista si aveam suficient timp si curaj s muncim nainte...
Drumul prin tot centrul Teheranului a fost superb, plin de flori sj buna dispozitie. Printul ne urma
n trsura lui, alturi de comandantul Grzii Imperiale, generalul Mohsen Hashemi-Nejad. Pe
unde trecea producea o veselie copilreasc n rndurile multimii. El ascultase cu atentie
recomandrile mele, nvtase s salute multimea, repetase cu rbdare gesturile pe care trebuia s
le fac, dar eu eram putin nelinistit pentru c se trezise cam rcit si cu o usoar febr. Intrnd
primul n fastuosul Golestan, sub ochii lumii ntregi, copilul a fost un model de seriozitate si de
emotie. Presa din ntreaga lume avea s scrie c a fost, prin felul n care s-a purtat, steaua"
acestei ceremonii. si, ntr-adevr, revznd nregistrarea dup cteva zile, m-am emotionat pn la
lacrimi.
Intrarea mea, ca si cea a Regelui au fost lipsite de orice not fals. Am avut timp suficient s
zmbesc si la micuta mea Farah-naz, care sttea foarte cuminte n dreapta tronului, nconjurat de
familie. Sotul meu dorise ca aceast ceremonie s aib un caracter strict iranian, de aceea nici nu
invitase suverani strini si sefi de stat, cu exceptia printului Karim Agha Khan si a begum-ului
Ommeh Habbeh, datorit legturilor istorice de respect si de prietenie care ne uneau legturi
care aveau s se continue si n exil. n schimb, erau de fat toti ambasadorii trilor reprezentate la
Teheran. Regi-na-mam ns nu a vrut s vin. Mentionez c Tudehul a pretins c era moart si
c noi voiam s ascundem acest lucru. Ceremonia a uiceput o dat cu sunetul trompetelor.
Imamul moscheii a deschis-o Printr-o rugciune, apoi a adus Coranul si i 1-a dat regelui s-1
sru-le- Apoi au fost aduse podoabele mprtesti si regele a luat sabia si ^antia pe care le purtase
tatl su. I s-a adus coroana pe care a luat-o
u fermitate si si-a asezat-o pe cap, n timp ce afar au nceput s se salve de tun.
140

O clip mai trziu, regele s-a asezat pe tron si a citit jurmntul de credint, care astzi, dup toate
suferintele ndurate n Iran, are un ecou sfsietor:
Multumesc lui Dumnezeu Care m-a ajutat s fiu de folos trii si poporului meu cu tot ceea ce
mi-a stat n putere, l rog pe Dumnezeu s-mi dea fort s muncesc n continuare asa cum am
muncit si pn acum. Singurul tel al vietii mele este onoarea si gloria patriei. Nu am dect o
singur sperant: s pstrez independenta si suveranitatea Iranului, s ajut poporul iranian s
mearg nainte. Snt gata s-mi dau viata pentru a atinge acest scop. Fie ca Domnul Atotputernic
s m ajute s las generatiilor viitoare o tar fericit si o societate prosper si s-1 aib n paz pe
fiul meu, printul mostenitor, n lunga sarcin pe care la rndul lui o va avea de ndeplinit..."
Apoi a fost rndul meu. Am ngenuncheat la picioarele regelui si, n clipa n care mi-a asezat
coroana pe cap, am simtit c a schimbat statutul tuturor femeilor iraniene. Cu numai patru ani mai
devreme, n acelasi articol de lege referitor la handicapatii mintal, nu aveam nici mcar dreptul
elementar de a ne alege reprezentantii! Coroana aceasta stergea secole ntregi de umilint; mai
sigur dect toate legile, proclama cu solemnitate egalitatea ntre brbat si femeie.
Nu obtinusem vreo putere n plus si a doua zi nu m-am simtit mai important dect nainte, nu era
n natura mea un asemenea comportament. Puterea nu mi se prea pretioas, dect n msura n
care mi ddea posibilitatea s mbunttesc situatia iranienilor; pentru mine, personal, nu aveam
nici o dorint de putere, mi aduc aminte c la aparitia unui film despre mine, un ziarist american
a spus: Nu apartine lumii acesteia". Pe moment, n-am nteles ce voia s spun, eram prea prins
n actiune, prea dornic s fac ceva, s ajut. N-am nteles dect mai trziu, n exil, cnd cteva
persoane au ncercat s-mi caricaturizeze rolul si s m prezinte ca fiind dornic de putere. Poate
c dorinta de bani si putere este un lucru normal, dar eu nu m-am gndit la asa ceva nici mcar o
secund.
Cu un an nainte de acea zi istoric, pe 28 aprilie 1966, l nscusem pe Ali-Reza. Seamn mult
cu tatl lui, are pielea deschis".
MEMORII 141
fnx-am notat eu a doua zi n caietul copilului. Dumnezeu ne cople-S6a cu buntatea lui: dup
Reza, att de constient de responsabilittii6 care l asteptau, dup buna si romantica Farahnaz,
creia i plcea s se ocupe de dezmostenitii soartei si s stea ore ntregi n natur s mngie
animalele, ne-a druit cel mai strengar copil din cti exist pe lume. nc nu stiam acest lucru,
normal, dar nu avea sa treac multa vreme pn s-1 aflm.
Spre deosebire de Farahnaz care a vorbit foarte repede ntr-un niod adorabil, Ali-Reza a nceput
mai greu, dar cnd s-a hotrt, a fcut-o impecabil si cu un simt al umorului care te fcea s rzi pe
loc. Lumea o s spun: Ce mai Maiestate n haine de cas!", mi-a zis el ntr-o dimineat pe cnd
m grbea s m mbrac pentru a merge n parc. Alt dat, n timp ce el mnca si noi stteam de
vorb prin preajma lui, una dintre verisoarele mele i-a furat un cartof prjit din farfurie. L-am
vzut ntorcndu-se si cutndu-1 din ochi pe servitor: Alain, adu o furculit pentru domnisoara
Jaleh, te rog".
Avea atunci trei ani si voia s-i spunem ori Toutoune, cum i spunea guvernanta lui frantuzoaic,
ori pilot", pentru c visul lui era s piloteze avioanele de vntoare americane ,,Phantom", care l
fascinau.
Toutoune, esti ru!
Nu, snt pilot, rspundea el.
Eram n plin perioad hippy si ntr-o sear 1-am auzit spunn-du-i guvernantei lui, cnd aceasta
ncerca s-1 duc la baie:
Nu vreau s fac baie, vreau s fiu un hippy murdar.
Alt dat, n timpul mesei, a spus c i place amorul liber"...
Cteva luni mai trziu a intrat la grdinit la Liceul Razi, acolo Unde mi-am dat si eu
bacalaureatul si care se dezvoltase ntre timp Si si construise cldiri noi n nordul Teheranului.
Cldirea se extinsese pentru a primi si copii mai mici (Ali-Reza a mers aici, spre Deosebire de
fratii lui mai mari, care au urmat scoala la palat). I-a Plcut acolo asa de mult, nct dup prima zi
a refuzat s plece de la Scoal si i-a spus soferului s vin acas fr el.
nvttoarea l iubea mult, dar uneori nu reusea s se fac res-Pectat sau s-si pstreze tonul
serios. Avea foarte mult imaginatie sl fcea o grmad de prostii, ntr-o zi, a fost chiar savuros:
142

Proasto! i-a strigat el nvttoarei care tocmai l certase pentru a nu stiu cta oar.
La colt, Ali-Reza, esti pedepsit!
O s-i spun mamei.
A, da? Stai c-i dm chiar acum un telefon dac vrei. Iar el, superior:
Nu-i nevoie, oricum n-o s nteleag.
Aceste istorii copilresti l distrau si pe rege, dar si pe mine. Ni le povesteam n putinele clipe de
intimitate si vedeam cum fata sotului meu se destinde si se lumineaz ca prin minune. Am mai
spus c-i plcea foarte mult s stea copiii cu el cnd si fcea exercitiile fizice dup-amiaza.
Vorbeau, rdeau si de cele mai multe ori se lsa cu distractie. Ali-Reza i se urca n spate ca s se
joace de-a calul sau se bteau cu perne, de zburau un sfert de or fulgi prin toat camera.
Un ministru, Abdol-Majidi mi-a povestit c ntr-o dup-amiaz, n plin consiliu, 1-a vzut pe rege
ntorcnd privirea spre o us care a scrtit. Suveranul nu m mai asculta, mi-a spus el. Dintr-o
dat, era la mii de kilometri de problemele noastre. Atunci, m-am ntors si eu spre us. n prag era
micuta Farahnaz, care astepta ca tatl ei s-o pofteasc s intre si era ntre ei asa o tandrete, c m-
am ridicat discret si i-am lsat singuri."
Copiii simteau ce putere aveau asupra tatlui lor, iar acesta stia s i fac s rd, s reia
comunicarea lor ntrerupt n zilele de munc sau de vreo cltorie oficial. Tu stii mai bine
dect mine s vorbesti cu copiii", i spuneam adesea. Dac mergeam la ei n timpul mesei s-i
srutm nainte de o receptie de la care nu puteam lipsi, la vederea Regelui, guvernantele si
pierdeau toat autoritatea fat de copii. S-ar fi zis c n scurtul timp ct sttea cu ei, regulile de
disciplin era brusc abolite, l revd si acum pe Ali-Reza obligat de doic s mnnce spanac si
scuipndu-1 pe tot, cnd izbucnea n rs la vederea tatlui lui... Era suprtor, ncercam s le
ncurajez pe guvernante, care se strduiau din toate puterile s-i educe pe copiii nostri, dar n
acelasi timp eram foarte fericit ca exista o astfel de complicitate ntre ei si rege... si acesta era un
dar al Cerului.
MEMORII 143
Sotul meu era de acord ca guvernantele s fie severe, dar nu to-;ra agresivitatea sau nedreptatea,
mi amintesc ce furios era ntr-o sear cnd a gsit-o pe Farahnaz plngnd n camera ei... Eu mai
eram nc la birou cnd 1-am vzut intrnd, palid, cu fetita n brate.
- S-o dai afar pe guvernanta imediat! Imediat!
Putea s nteleag c-ti iesi din fire n fata obrzniciilor lui Ali-Reza, dar nu putea suferi
nedreptatea. Farahnaz era att de dulce, att de atent la necazurile celorlalti, c i se prea de
nesuportat s o vad suprat.
Avea cu fiecare dintre copiii lui un soi de complicitate special. Dragostea pentru natur si latura
bietoas a lui Farahnaz l n-cntau. Mare fiind, i plcea s sar peste treptele palatului cu
motocicleta, spre disperarea oamenilor de la protocol, care i strigau ca-1 deranjeaz pe rege. Dar
el iesea din birou zmbind cteva clipe si o privea fcnd acrobatii si le spunea: Lsati-o, lsati-
o!" In ceea ce-i priveste pe bieti, i plcea s descopere la ei semnele pasiunii sale pentru masini
si avioane.
Uit-te la Reza, mi spunea el, are ncheietura minii putin mai groas dect degetul meu mare
si conduce deja foarte bine.
Peste ceva timp va avea cu Leila, cel de-al patrulea copil al nostru, niste discutii despre seceta
care o ngrijora foarte tare. Sru-tnd-o nainte s adoarm, el obisnuia s-i spun: Roag-te s
plou, Leila Ju/7." Seceta, asa de dramatic pentru agricultura noastr... mi place cerul acoperit
de nori", repeta mereu Leila, acum disprut. Iar eu m gndeam foarte emotionat: Tatl ei i-a
transmis dragostea lui pentru ploaie. Pentru totdeauna".
Nasterea lui Ali-Reza ne constrngea s ne gndim serios la mutare. Palatul Ekhtessassi, n care
locuiam de cnd ne cstoriserm, era prea mic pentru a ne adposti pe toti. Nu avea dect dou
dormitoare, unul pentru rege, cellalt pentru mine. Pe Reza l instalasem ntr-o vil din apropiere.
Pentru Farahnaz a trebuit s mai adaugm un etaj la vila aceea. Nu mai puteam s facem la fel si
Pentru Ali-Reza, asa c lui i-am dat biroul meu, care era lng doritoarele noastre, dar nu mai
puteam continua asa. Ne sufocam, la
144

propriu si la figurat, cci palatul Ekhtessassi, care era pe timpul luj Reza Shah o oaz de verdeat
si de aer curat, ajunsese, de-a lungul deceniilor si a cresterii galopante a Teheranului, invadat
permanent de valul zgomotos si poluant al masinilor. Nici grdina nu era, de altfel, foarte mare.
Ne gndisem de mai multe ori s ne mutm n palatul cel mare de la Niavaran, dar prinsi cnd
unul, cnd altul cu treburile noastre cotidiene, am abandonat treptat aceast idee. Construit la
nceputul anilor '60 pentru a adposti musafirii, palatul Niavaran avea imensul avantaj de a fi
situat pe versantul Muntilor Elburz, la 1700 de metri altitudine, mult deasupra norilor de fum ai
orasului si n mijlocul unui parc frumos... Am fcut o vizit acolo si ne-am apucat imediat de
lucrrile necesare camerelor copiilor si receptiilor oficiale, inerente activittii unui conductor de
stat. Din grija permanent de a nu cheltui prea mult pentru noi, eu, care pe vremea aceea mi
petreceam o mare parte din timp cutnd bani pentru unul sau altul dintre organismele pentru care
lucram, am renuntat la montarea unei instalatii de aer conditionat, mai ales c vara ne mutam de
obicei n palatul Saad Abad, care era mai rcoros. Era o prostie, arhitectul mi-a repetat-o de multe
ori, dar eram ncptnat, foarte multumit c m privam de acest lux. Izolarea termic a
palatului era foarte proast, aveam s suferim mult de cldur, lucru care i va da ocazia regelui s
glumeasc pe seama simtului meu excesiv al datoriei".
Preferam s locuiesc la Niavaran dect la Saad Abad care era un palat sobru si nchis si avea un
parc vechi oarecum sufocant... Niavaran era modern, luminos. La sud aveam o priveliste superb
asupra orasului, la nord se vedeau Muntii Elburz, iar la est se zrea vulcanul Damavand cu calota
de zpad. Acestea fiind zise, Palatul Niavaran era fvinctional si clduros, dar nu avea strlucirea
palatelor regale construite de europeni, mi amintesc uimirea scriitoarei Lesley Blanch n
momentul n care am primit-o n vederea publicrii unei crti1 a crei protagonist urma s fiu.
lFarah Shahbanu of Iran, op. cit.
MEMORII 145
Ca o prim impresie, snt surprins, a spus ea, pentru c n ce priveste splendoarea sau mrimea
nu seamn deloc cu palatele europene. Nu are nici legendara mretie a palatului Wind-sor, nici
mrimea si perfectiunea de la Versailles, nici mcar aura rornantic a palatului lui Ludovic al II-
lea de Baviere. Dar e foarte interesant pentru c se vrea o versiune simplificat si contemporan a
unui mod de viat regal. Acest cub urias de piatr, a crui fatad de la intrare este n mod curios
lipsit de ferestre, este foarte modest pentru modul de viat al unui suveran asa de puternic
precum sahinsahul, iar porticul intrrii nu are absolut nimic impresionant, n schimb, dac
exteriorul nu prezint nimic impozant, interiorul este primitor si plcut, n partea de sus, pe toate
cele patru laturi ale camerei ptrate, care reprezint holul, exist o galerie care duce la
apartamentele personale. Celelalte apartamente snt la parter.
mi plcea mult biblioteca particular pe care o construisem ntr-o arip adiacent a palatului. Era
singurul loc creat si decorat dup dorinta si gustul meu. La etaj ns era o galerie deschis unde
erau expuse sculpturi, n care se amesteca modernul cu traditionalul. Adunasem n aceast camer
foarte luminoas operele care m-au emotionat cel mai mult: cele ale scriitorilor lumii si ale
poetilor iranieni, crti de art si antice, pnze si sculpturi ale artistilor contemporani iranieni, cum
ar fi Zenderoudi, Oveissi, Mohasses si Tanavoli, asezate lng operele lui Andy Warhol, Cesar si
Arnaldo Pomodoro. Ct despre parc, platanii lui cei nalti mi aminteau de vacantele din copilrie
petrecute n satul Shemiran care fusese ntre timp nghitit de oras.
Pentru a instala birourile sotului meu a trebuit s renovm o cldire veche a dinastiei Qajar,
palatul Jahan Mema, aflat n parc si de unde se vedea tot orasul. De aici avea s asiste suveranul,
douzeci de ani mai trziu, la rscularea poporului pentru care si chel-ntreaga energie.
Dup nasterea primilor doi copii, am strbtut toata tara. Voiam s-i ntlnesc pe oamenii din
regiunile cele mai ndeprtate ca s-mi dau seama de asteptrile si de problemele lor, s vd ce
fcuse Guvernul si diferitele organizatii nonguvernamentale, dintre care fceau parte si cele pe
care le conduceam eu, s-mi cunosc mai bine tara, compatriotii si diversele lor culturi. La
Teheran, desi eram coplesit de raportri, nu puteam s simt realitatea, nu puteam discuta direct
cu tranii, cu muncitorii, cu functionarii, cu toti oamenii care munceau departe de capitala pentru
dezvoltarea trii. Revolutia Alb era n desfsurare, cerea eforturi suplimentare, genera inevitabile
frustrri, iar aceste calatorii erau pentru mine o ocazie s vd reactiile si sa i le mprtsesc
regelui. si el cltorea, dar eu aveam mai mult timp dect ei, care se mprtea ntre afacerile
internationale si cele de politic intern. M consideram cea mai bun ambasadoare, cea care i
raporta cu fidelitate ce se vorbea departe de Teheran si ce se petrecea cu adevrat n provincie, n
toate trile se ntlneste acelasi fenomen: toti ministrii si functionarii au tendinta s raporteze
partea bun a lucrurilor si ascund adesea un adevr sau altul, ca s nu-1 deranjeze cumva pe
primul om al statului. si, oricum, ceea ce merge bine i pune si pe ei ntr-o pozitie fa' vorabil, n
timp ce pentru un lucru care merge prost pot fi trasi la rspundere. Eu, n schimb, puteam s spun
totul, att fat de compatriotii mei ct si fat de sotul meu.
MEMORII 147
Alegerea mea de a merge rttr-o zon depindea de corespon-jenta pe care o primeam 80 000 de
scrisori n medie pe lun, care
rau asezate pe biroul meu si de cele povestite de ctre oamenii pe care i ntlneam, de dorinta
mea de a vizita o regiune n care nu ^i fusesem si, uneori, de prerea regelui, ca si de cea a
Guvernului. Oamenii au nteles repede c eram receptiv la suferintele lor si nu ezitau s-mi cear
ajutorul. Analiza scrisorilor permitea s se fac o clasificare a problemelor si s se stabileasc
planuri diferite de la o regiune la alta. Vorbeam despre acest lucru ministrilor care se ocupau de
problema respectiv si, dac simteam c deplasarea jnea ar putea fi benefic pentru toat lumea,
ncepeam s-mi aranjez cltoria, n general, mergeam mpreun cu ministrii implicati, cu
directorii ONG-urilor si cu universitarii specializati n domeniul problemelor din regiunea
respectiv, ntotdeauna l aveam lng mine pe seful de cabinet, pe Karim Pasha Bahadori, care
organiza totul si cruia avea s-i urmeze mai trziu Hushang Nahavandi.
n ciuda oboselii si a emotiilor, pot s spun acum c ntlnirile cu compatriotii mei de la
Azerbaidjan pn la Khorasan, de la Gilan pm la Golful Persic, de la Kurdistan pn la
Balukestan, fr s uit acele platouri desertice din centru, snt cele mai frumoase amintiri din
viata mea de regin. Emotia m cuprindea nc din momentul n care intram n acele orase sau
sate. Mi se pusese la dispozitie o masin decapotabil pentru a putea fi vzut si salutat si pentru
a le putea rspunde la rndul meu. Multi dintre oamenii care se nghesuiau de-a lungul strzilor
mi scriseser s vin si n zona lor, *ar acum cnd eram acolo, nu numai c si manifestau bucuria,
dar viau s m ating, s m srute. Altii mi ddeau cte o scrisoare, Pentru c la noi exist acest
obicei de a da direct regelui sau reginei Cererea ta, pentru c nu ai ncredere n functionarii
administratiei Pentru a o trimite cu posta. Acest lucru ddea nastere unor scene
are m rscoleau si mi usurau inima n acelasi timp: se aruncau Pe masin, ignornd viteza si
motocicletele Grzii Imperiale, care
a nsotea, pentru sansa de a ajunge ct mai aproape de mine. l
sam pe sofer s mearg ct mai ncet, mi era asa de fric s nu vreun accident, dar Securitatea se
temea de vreun fanatic care
c
FARAHPAHLAVI
putea profita de acest lucru pentru a m agresa. Pentru a-i descuraja pe oameni s ias din rnd,
motociclistii accelerau motoarele sj tot acest zgomot permanent pe ntregul parcurs al drumului,
asociat cu frica de accidente, m tinea permanent n tensiune. Eram asa de ngrijorat, nct am
ajuns s cer grzii s-si schimbe motocicletele. Dar, serios vorbind, vznd c oamenii erau gata
s-si riste viatg pentru a-mi da o scrisoare, le-am rugat pe femeile care m nsoteau s mearg
naintea si n spatele meu n jeepuri decapotabile ca sa strng toate scrisorile, ncetul cu ncetul,
acest lucru s-a aflat si oamenii au nceput s se mai linisteasc si s-si ncredinteze scrisorile
acestor doamne.
Oamenii de la Securitate aveau mari probleme cu modul meu de a cltori. De cum coboram din
masin voiam s vorbesc cu oamenii care m asteptau, s-i ascult si pe unii, si pe altii; invariabil,
femeile m srutau, m strngeau n brate. S-i mpiedic pe politisti s le opreasc, s le ordon de
cele mai multe ori s m lase s fac ceea ce consideram eu c trebuie s fac nsemna pentru mine
un mare consum de energie. Seara le ceream scuze, ncercam s le explic ct de importante erau
pentru mine acele schimburi de informatii, directe si sincere. Le spuneam: nteleg s-1 aprati
asa pe rege, nu puteti risca s i se ntmple ceva, dar cu mine e altceva, eu nu snt indispensabil
viitorului trii si dac e s mor asasinat, ei bine, prefer s o fac n timp ce muncesc. V rog, aveti
mil si l-sati-m s-mi fac meseria asa cum vreau eu!"
Erau de acord n momentul acela, dar a doua zi o luau de la capt si eu m enervam... Cred c n
toate trile se ntmpl acelasi lucru cu serviciile de securitate.
Apoi prezidam reuniunile de lucru mpreun cu guvernatorul, cu ministrii, cu primarii si cu
reprezentantii diferitelor categorii de populatie. Cnd erau acolo si ministrii, auzeau totul cu
urechile lor, dar eu tot l puneam pe seful meu de cabinet s noteze. Oameru1 cereau ap potabil
sau construirea unui drum; n alt parte cereau un spital. Ceea ce m tulbura era c, n ciuda
greuttilor, l iubeau pe rege si mie mi artau o mare afectiune. M-au rugat s-i transm1
Ac
suveranului ct de mult tineau la el. Simteam c erau constienti
MEMORII 149
faptul c regele se dedicase n ntregime Iranului, de faptul c fcea .^posibilul pentru binele trii,
dar c nu se putea sterge de la o zi la alta o ntrziere de attea secole. Niciodat n aceste cltorii
nu am auzit vreo opozitie a preotilor fat de emanciparea femeii sau fat je reforma agrar. Peste
tot, acesti mollahi1, care aveau s arunce ^ai trziu tara n rzboi si obscurantism, m primeau cu
cuvinte gjQgioase pentru operele mele sociale si cu zmbete pe care le credeam sincere. Fr
ndoial c unele dintre ele chiar erau. Cpeteniile religiei siite nu-mi strngeau mna, dar sunnitii
da. Peste tot tni cereau ajutorul pentru restaurarea locasurilor sfinte. Ei stiau ct de mult m
interesau aceste locasuri si mai stiau si c mi doream foarte mult s intru pentru a m reculege.
n functie de regiune, m deplasam fie cu un avion mic cu elice, cu un elicopter, cu masina sau
chiar cu autobuzul dac strzile mi permiteau. Ajungeam n sate lipsite de orice mijloace, care
mi cereau ajutorul pe loc. De mai multe ori le puneam la dispozitie avionul sau elicopterul pentru
a transporta la spitalul cel mai apropiat un copil bolnav, un sot rnit sau un handicapat. Eram
constient c dup plecarea mea va rmne aceeasi srcie. Dar mai aveau o sperant: tinerii din
diferitele armate" ncepuser s ptrund ncet-ncet n toat tara si formam din ce n ce mai
multi medici.
Mi se ntmpla s plec pentru mai mult de zece zile n Azerbaidjan sau n Kurdistan, de exemplu,
oprindu-m n aproape toate satele. Aflnd c urma s trec pe acolo, oamenii ieseau cu totii n
strad s m salute. Uneori coboram putin geamul s-i salut si eu, dar de multe ori bucuria lor m
emotiona att de mult, nct i ceream soferului s opreasc pentru cteva clipe. Atunci nu mai
reuseam s PlLc, aveau mii de lucruri s-mi spun, nu puteau ntelege c mai erau si alti oameni
care m asteptau mai departe, c timpul meu era e*trem de putin si orarul foarte ncrcat. Mai
departe, ntr-adevr, ^ultirnea se afla n strad, cu fete luminoase, cu haine de srb-are, iar
schimburile afective si cuvintele continuau.
R lj ePrezentantii minorittilor religioase erau si ei prezenti pentru a m ntmpina n
Pul acestor vizite.
150

ntlniri, reuniuni de lucru, vizite se succedau toat ziua. Iar e\j trebuia s rmn mereu atent,
disponibil, s prind si cel mai n\ic amnunt. Uneori eram asa de epuizat, c m ntindeam pe
ptnlnt cinci sau zece minute, cu picioarele pe un perete, ca s-mi circule sngele si s-mi mai
recapt putin energia. Acest lucru m fcea s^ fiu mai constienta de ceea ce ndurau femeile din
acele sate, care n afar de toate greuttile, mai erau nevoite s mearg multi kilo. metri pentru a
cuta ap. Multumesc lui Dumnezeu, aveam destul energie pentru a rezista la acest maraton.
Seara, dac nu era vreo receptie oficial, mncam cu cei care veniser cu mine, trgearn concluzii
din tot ceea ce vedeau si auzeau si apoi ne relaxam. Adesea, guvernatorul, stiindu-mi pasiunea
pentru muzic si poezie, organiza o petrecere ntr-o grdin sau pe malul unui ru, unde, asezati
pe covoare, ascultam recitind din Hafez, Ferdousi sau din alti poeti iranieni. Sau ascultam muzica
traditional a regiunii respective. Aceste evenimente l bucurau foarte rnult si pe directorul
organizatiei Leul-si-Soarele-rosu, doctorul Hossein Khatibi care m nsotea n cea mai mare parte
a timpului, deoarece Crucea Rosie Iranian1 avea centre pretutindeni.
Doctorul Khatibi era un om extraordinar, foarte cult, capabil s recite din memorie poezii care
slveau frumusetea locurilor pe care le strbteam sau care ilustrau perfect situatiile prin care
treceam. Ministrul Finantelor si viitorul prim-ministru, Jamshid Amuzegar, care ne nsoteau
adesea, aveau acelasi uimitor talent, n alte seri, propuneam acele jocuri de societate pe care le
iubeam mult, si anume ghicitorile. si atunci i vedeam pe oamenii aceia att de seriosi, pe general,
pe ministrul Agriculturii, pe guvernator destinzndu-se complet, regsindu-si copilria si
izbucnind n rs. Eu eram prirna care m distram. Munca n echip, entuziasmul, oboseala nsteau
acea complicitate care fcea s dispar regulile protocolului.
Iubeam neprevzutul acelor cltorii, ceea ce putea s se fl" tmple cnd nici nu te asteptai,
pentru c atunci aveam senzatia c am ptruns adnc n Iran. Cnd ne deplasam cu elicopterul si
survolam un sat, o oaz, un peisaj care mi provoca o emotie deosebit,ll
1 Printesa Shams, sora regelui, prezida organizatia Leul-si-Soarele-rosu.
MEMORII 151
ceream pilotului s aterizeze, rni amintesc cum odat, n Azerbaidjan, i-am cerut s aterizeze pe
malul unui lac ce mi se pruse ncrcat de poezie. Locul era pustiu si pilotul nu putea s nteleag
ce anume m atrsese acolo. Dar de-abia aterizasem, c din toate prtile, de pe toate dealurile au
nceput s vin n fug femei, copii, clreti, si unii, si altii eram uimiti s ne ntlnim acolo. Ei
nici nu-s puteau crede ochilor: eram ca picat din cer, n ultimul loc n care s-ar fi asteptat s m
vad! Iar eu eram att de fericit de aceasta ntlnire lsat la voia ntmplrii... Cu numai un sfert
de or n urm nici ei si nici eu nu ne gndeam la asa ceva si acum ne gseam fat n fat! Unii
oameni ngenuncheau si aproape toti si manifestau bucuria. A fost un moment magnific ce a sters
dintr-o dat toate urmele de oboseal. Femeile m-au srutat, m-au strns n brate, ca si cum le-as fi
fost o prieten, care se ntorcea n fr dup o lung cltorie. Multe dintre ele mi acopereau
capul cu vlul lor, cu un gest familiar, iar srutul lor pe obraji era un semn viu a! dragostei pe care
mi-o artau.
Alt dat, n timp ce survolam niste cldiri n constructie din Gilan, guvernatorul, care m
nsotea, mi-a soptit la ureche:
- Cu ajutorul japonezilor am fcut aici o ferrn model pentru cresterea viermilor de mtase.
Atunci, hai s mergem s-o vedem!
- Dar acest lucru nu era prevzut, Maiestate, si nimeni nu ne asteapt...
Foarte bine, oamenii snt acolo, muncesc, hai s le facem o surpriz.
Elicopterul a aterizat cu chiu cu vai, n apropierea fermei. Deodat, oamenii si-au dat seama c
eram eu. n clipa aceea, o multime de oameni a pornit spre noi; femei si brbati apreau din toate
prtile, ntre timp, un muncitor ne-a mprumutat jeepul ca s avern cum s ajungem Ia ferm. Dar
multimea n delir s-a ngr-^dit n jurul masinii strignd: Triasc Regele! Triasc Regele!"
*1~!
ti ntindeau minile, asa c nu puteam s mai fac nimic, nici s
, nici s ne ntoarcem, n picioare, acoperit ca si mine de Praful alb strnit de elicopter, bietul
guvernator se zbtea n zadar.
152

Oamenii nu voiau s ne vad plecnd: de-abia ajunseserm. nceput s vorbim si le-am simtit
afectiunea cnd le-am spus ct nij snt de dragi si le-am promis c voi transmite regelui salutrile
s; urrile lor. n cele din urm, pilotul a reusit s-i conving pe ctiva oameni ca, mpreun cu
guvernatorul, s fac putin loc, s putem trece. Mergeam foarte ncet, printr-o mare de oameni n
care nu distingeam dect fete vesele, prietenoase. Odat ajunsi la cldire, au nchis grilajul dup
mine, ca s nu se nghesuie toat lumea nuntru, n zadar: de-abia nchis, grilajul s-a prbusit sub
presiunea multimii.
ncepeam s-i dau dreptate guvernatorului, care m prevenise n legtur cu pericolele unei vizite
neanuntate. Nu-mi era team pentru mine, ci pentru ei, cci numrul si exaltarea lor nu nceta s
creasc. Dintr-o dat, am scurtat vizita si lundu-ne mii de precautii, ne-am grbit s ajungem la
elicopter. Dar nici gnd s putem decola: se nghesuiau chiar sub elice, inconstienti de primejdie.
Guvernatorul i-a implorat s se deprteze. Ei continuau s scandeze numele regelui, ca la
spectacol.
Atunci, n picioare pe treptele elicopterului, am nceput s povestesc momentul pe care tocmai l
triserm mpreun, le-am spus ct de mult m-au impresionat sentimentele lor, ct de mult mi-as
dori s merg mai des n astfel de vizite, n sate, n familii, n uzine... Iar acum, le-am spus, v cer
s v retrageti ca nici un accident s nu umbreasc aceast frumoas ntlnire." Au nteles, au
ascultat si am decolat pe deasupra unei pduri de brate si de esarfe care fluturau din toate prtile.
Momentele acestea mi snt foarte dragi, justific munca ndr-jit, uneori descurajatoare si ingrat
a sotului meu la Teheran. Ele erau dovada vie c fiecare dintre initiativele guvernului avea s
sfrseasc prin a-si atinge scopul pe termen lung, pentru c oamenii aveau ncredere n suveranul
lor.
Pstrez si acum n memorie amintirea emotionant a acestor ntlniri insolite, ntr-o zi, conduceam
singur un jeep micut. Erafl1 nsotit numai de o colaboratoare si de ctiva oameni din gard fl"
tr-o alt masin. Am depsit o femeie care mergea pe margine&
MEMORII 153
drumului, crnd o mare greutate. Am oprit si am ntrebat-o dac ot s o las undeva. Nu m-a
recunoscut, asa c am putut s stm de vOrb sincer. Mi-a povestit necazurile vietii ei cu voce
grav, dar fr amrciune. Eram la Baboi, n nordul trii. Dup un timp, m-a mtrebat si ea unde
merg, cine snt. I-am spus, normal, si aceast femeie care nc suferea de srcie eram la
mijlocul anilor '60 jjj.a luat de mn cu o asemena cldur, cu o asemenea adoratie, c gestul ei
a spus mai mult dect toate vorbele pe care nu si le gsea.
&
pemeia nu avea cas si eu aveam s-o ajut, la putin timp dup aceea, s-si cumpere una.
Alt dat, am intrat la ntmplare ntr-un magazin cu bomboane din orasul Dezful. Era sear, eram
numai cu o prieten (oamenii de la Securitate rmseser putin mai n spate), eram mbrcate
modest, asa c puteam prea niste orsence n vacant. Vnztoarea de bomboane a nceput s-si
povesteasc cu sinceritate viata plin de greutti. Muncise ntr-un hammam, cunoscuse
nesiguranta de la nceputurile dinastiei si brusc a spus: i multumesc n fiecare zi lui Dumnezeu
si regelui pentru c ne-au adus sigurant: n fiecare dimineat m apuc de munc foarte devreme
si niciodat nu m deranjeaz nimeni..."
n momentul acela a intrat unul dintre vecinii ei, un sergent tnr care locuia deasupra
magazinului. Ne-a ascultat cteva clipe dup care m-a recunoscut instantaneu. Era dezorientat ca
si gazda noastr, binenteles, dar eu m-am strduit s pstrez tonul simplu si familiar de pn
atunci, ncet-ncet, brbatul a nceput si el s vorbeasc si m-a mtrebat dac as vrea s beau o
ceasc de ceai la e' acas.
- Cu mult plcere, i-am rspuns eu.
Locuia ntr-o singura camer, n care sotia si copiii lor dormeau Pe o saltea asezat direct pe
pmnt. A trezit-o. Sigur c nu era usor Sa fii trezit n astfel de circumstante. Ne-am srutat si
ne-am a?ezat cu totii n jurul samovarului. Ea a nceput s vorbeasc
espre copii, el despre munca lui de la armat. Amndoi erau din Azerbaidjan si le-ar fi plcut mult
s se poat ntoarce. O dorint pe
are o puteam ndeplini fr s mut cerul si pmntul...
154

ntr-o sear, pe cnd m aflam la Rasht, am btut la ntmplare la usa unei case. M-au recunoscut
imediat si au nceput s se agite stirea a fcut ocolul satului si peste cteva clipe lumea se
nghesuia la us si pe verand. Fiecare voia s-mi spun ce avea pe suflet, ce nu era bine, ce ar
trebui fcut, iar cei care nu ndrzneau s vorbeasc veniser cu scrisori... Unul voia s-si trimit
fiul la studii n strintate si m ruga s-i obtin o burs. Un tnr m-a rugat s vorbesc cu el ntre
patru ochi: se droga si m-a implorat s-1 duc la spital. O femeie nu mai putea suporta violenta
sotului ei...
stiau ct de mult m interesa patrimoniul trii noastre si de fiecare dat ncercau s m conduc
spre comori crora specialistii Ministerului Culturii nu le ddeau important. Mergeam prin bazar
si-mi spuneau: Farah, veniti aici!" Sau: Shahbanu, vino s vezi n ce stare e mormntul poetului
nostru sau al filozofului nostru... Trebuie s faci ceva, trebuie s ne ajuti s le restaurm." stiam
ct de important era s fac un astfel de gest pentru c acel poet era mn-dria orselului lor,
simbolul cultural care i unea si al crui respect sperau s-1 transmit si copiilor lor.
Cnd nu eram prea departe de desert, voiam s merg seara s-1 admir. Este un loc de gratie, de
meditatie, o margine de lume; dup intensitatea anumitor zile aveam nevoie de liniste pentru a-mi
regsi starea de spirit, o anumit senintate. Fceam focul si priveam imensitatea cerului,
spectacolul feeric al stelelor, care numai n desert par c se scufund la numai ctiva metri de
cltor... Unul dintre marile mele regrete este c nu am reusit s traverserz desertul pe spatele
unei cmile, s-i nsotesc pe nomazi cteva zile n timpul transhumantei, mi spuneam mereu c
am timp s-o fac, dar an dup an amnam proiectul acesta... Aspiram mereu s gsesc verdeat,
rcoare, dar astzi, cnd triesc n Europa sau n Statele Unite, mi lipsesc muntii stncosi si arizi
din desert. Chiar si mirosul de petrol, att de prezent n Iran, mi lipseste.
Mi-ar fi plcut s pot purta costumul popular al unor zone. Voiam s fac acest lucru, dar n-am
ndrznit niciodat de fric sa nu se interpreteze altfel. Astzi, mi spun c dac m-as fi mbrcat
ca toate acele femei care m srbtoreau, le-as fi sugerat n cel mal
MEMORII 155
frumos mod c m simteam una dintre ele, c eram iranian... jsficiodat nu te poti desprti de
acest sentiment al comunittii si, n exil* n fiecare zi, unul sau altul dintre amnuntele vietii
cotidiene jmi aminteste n mod dureros c nu m mai aflu printre ai mei, c rdcinile mele snt n
Iran. Flfitul aripilor unui porumbel ntr-o curte interioar m duce cu gndul la Teheran, ca si
mirosul de caprifoi, de liliac, simtite n treact, n cursul unei plimbri... O bucat de brnz alb
pe o felie de pine, cu o frunz de ment sau cteva caise pe care o prieten mi le-a adus de la noi
m arunc ntr-o nostalgie de nedescris. Sau ceaiul fierbinte sorbit mpreun cu cteva mure!... n
timp ce murele s-au copt la soare, au pstrat si cteva fire de nisip pe care le crntni ntre dinti.
Am mncat de curnd cteva fructe din acestea micute pe care si eu, si regele le iubim asa de mult.
Una dintre ele avea pmnt n interior si am crezut c mi-am rupt un dinte, dar apoi m-am bucurat,
pentru c m-am gndit c tocmai mncasem o frm de pmnt din Iran...
M ntorceam din aceste cltorii plin de energie si cu mare ncredere n viitor. Toti acesti
iranieni att de demni, n ciuda greuttilor, att de integri, att de constienti de ceea ce trebuie fcut
erau tot attea exemple de curaj, mi era de ajuns s m gndesc la cutare sau cutare femeie pe care
o ntlnisem sau la cutare sau cutare tat de familie, muncitor, tran, soldat, pentru a-mi regsi
zmbetul.
Locul femeii n societate si n familie m preocupa mult. Unele militau de ani de zile pentru
recunoasterea drepturilor lor. M gndesc, n special, la Hadjar Tarbiate, care lupta pentru
conditia femeii n timpul lui Reza Shah, sau la Mahnaz Afkhani, care a fost Prima femeie-
ministru care s-a ocupat de statutul femeii, n prezent srttem una dintre putinele tri musulmane
care au o legislatie n care femeia este egal cu brbatul, dar se stie ct de mare este distanta dintre
spiritul legilor si practic!
Sigur, femeile aveau dreptul s voteze si s fie alese, aveau s studieze si s urmeze o carier, dar
ce nsemnau toate aceste deschideri departe de orase, ntr-o societate rural, nc n
156

mare parte analfabet si traditionalist? n ochii multor trani, aceste lucruri nu nsemnau nimic,
n majoritatea satelor, mollahul rrn-nea singura autoritate moral si eforturile guvernului,
sprijinite de diferitele asociatii ale aprrii drepturilor femeii, ntlneau mari greutti n a schimba
ceva. Tinerele fete voiau s mearg la scoal, femeile asteptau acele reforme, dar brbatii nu se
lsau asa usor. n aceste situatii vai ct de grele! din ce n ce mai multe femei au nceput s
vin la mine, s-mi cear ajutorul. Numindu-m regent si ncoronndu-m, regele le artase n
mod clar drumul si le era mai usor s-si spun suferintele unei femei dect suveranului sau
agentilor de la administratie.
Multe dintre ele mi spuneau necazurile lor ntre patru ochi sau prin scrisori: fuseser alungate din
cauza unei alte sotii mai tinere. Ce puteau face? Teoretic, puteau s cear divortul, pentru ca
poligamia era interzis. Dar lucrurile nu erau asa de clare pentru c, sub presiunea preotilor,
legislatorii fuseser obligati s mai pstreze nc o form restrns de poligamie: dac prima sotie
nu putea avea copii sau dac era grav bolnav, sotul avea dreptul s-si mai ia o sotie, dar numai
cu acordul primei...
Divortul, n ciuda legii, nu prea reusea s se fac folositor ambelor sexe. Mult vreme a fost
apanajul brbatului, care putea s-si alunge astfel sotia, fr s-i mai cear acordul. Nefericita afla
prin-tr-o simpl scrisoare c mariajul lor fusese desfcut. De acum nainte femeia putea si ea s
cear divortul, pentru c legea instituise tribunale familiale, n care cei doi soti puteau s discute.
Dar ce putere aveau tribunalele mpotriva puterii absolute a brbatilor, de care mi povesteau
mereu interlocutoarele mele?
De altfel, nu fusese nc totul reformat, asa c femeia avea nevoie n continuare de autorizatia
scris a brbatului ca s poat cltori, exact ca un minor. V imaginati n ce situatii umilitoare,
grotesti chiar, erau profesoarele universitare, avocatele sau inginerele... Am vorbit despre acest
lucru cu sotul meu si cu ministrii care se ocupau de aceste aspecte, dar acesta era unul dintre
multiplele subiecte ce determina conflictul cu preotii, care vedeau n necesi' tatea autorizatiei de
cltorie un mod de a mentine dependenta femeii--
MEMORII 157
ybiam s mergem nainte, tineam n mod special cu femeile, dar trebuia s fim atenti la
mentalitti, s nu rscolim violent obiceiurile solid ancorate, trebuia s fim atenti s nu socm, iar
eu n-cercam s propun solutii amiabile pentru fiecare situatie. Multe femei munceau pentru acest
scop, cum ar fi printesa Ashraf care jnfiintase asociatiile feminine si se zbtea mult pentru
dobndirea respectului fat de femei.
Detasamentul de Instruire, initial constituit din voluntari care mergeau la tar s-i nvete pe
oameni, a primit si fete, si bieti. Ideea mi-a fost sugerat de ctre fetele tinere, n timp ce luam
masa la Universitatea Pahlavi din Shiraz. De ce nu putem si noi s lum parte la alfabetizare?"
m-au ntrebat ele. si aveau dreptate, ba chiar de dou ori dreptate, fiindc, n anumite regiuni,
printii refuzau s-si lase fetele s mearg la scoal pentru c profesorul era brbat. Armata
Feminin a stiintei, a crei idee sotul meu a acceptat-o cu entuziasm, avea s ne ajute s rezolvm
elegant n special, aceste situatii dificile.
Am spus n special" pentru c aceste tinere vor putea fi folosite si atunci cnd vom ncerca s
facem un planning familial. Guvernul i consultase pe preoti, care nu fuseser de acord, dar care
con-simtiser pn la urm printr-o fatwa. Dar chiar a doua zi dup Revolutia Islamic, aveau s
suprime acest planning, pretinznd c regele l fcuse cu unicul scop de a diminua numrul
musulmanilor. Apoi, n fata cresterii ngrijortoare a numrului de nasteri, au fost nevoiti s-1
reintroduc. Dar s revenim la epoca noastr: odat con-simtmntul preotilor obtinut, mai
rmnea de fcut esentialul: s convingem populatia rural c reglarea nasterilor le va aduce si lor,
si ntregii tri o viata mai bun. Circumstantele ns i ndemnau s gndeasc exact pe dos: cu ct
facem mai multi copii, cu att snt mai multe brate de lucru. Unii mi spuneau asa: vor fi soldati
pentru armata printului mostenitor. Nu se gndeau nici la mecanizarea agriculturii, nici la un alt
fel de viitor pentru copiii lor datorit scolarizrii n curs, nici la progresele fcute n materie de
sntate si Sliurant social. Era datoria noastr s-i facem s nteleag, s le explicm totul, s-i
informm. Pe moment, mortalitatea infantil Prea s le tin partea, dar n scurt timp avea s
scad datorit
158

Detasamentului de Igien, a construirii dispensarelor, a vaccinurilor si a alimentatiei gratuite de la

scoal. Amenintarea poligamiei prea s mearg n aceeasi directie, femeile nscnd n fiecare an,
de fric s nu fie prsite pentru o a doua sotie... Se vede deci c explicatiile legate de
modernizarea trii erau absolut indispensabile.
Una dintre femeile care au muncit mult pentru schimbarea mentalittii, a fost, fr ndoial,
ministrul Educatiei Nationale, doamna Farrokhru Parsa. Mama ei fusese una dintre pionierele
emanciprii femeilor. Eu o cunoscusem pe Farrokhru Parsa la scoala Jeanne d'Arc, unde mi
fusese profesoar de stiintele naturii. Ea era si medic, profund convins c misiunea ei era si s
ngrijeasc, si sa educe. Cnd am devenit regin, prietenia si respectul meu pentru ea s-au ntrit
prin munc. Evoc astzi amintirea ei cu mult emotie si durere, stiind rolul pe care 1-a jucat n
lupta pentru emanciparea femeilor, ns islamistii au condamnat-o la moarte si au mpuscat-o ntr-
un mod pe care nu-1 pot descrie fr un sentiment de rusine -rusine pentru c iranienii au fost n
stare s fac asa ceva: au legat-o si au pus-o ntr-un sac de iut, ca s nu le strneasc mila atunci
cnd avea s se prbuseasc sub gloante. Mii de femei au fost executate n acest fel, iar cele care
erau virgine au fost violate, pentru ca virginele, conform religiei, ar fi mers n Paradis1.
Nefericirea orfanilor a fost o alt sarcin a mea. Luasem conducerea unei organizatii care i avea
n grij pe acesti copii existau aproape zece mii de-a lungul ntregii tri. si, n afara de acest
lucru, directoarea, Fatemeh Khozeime Alam, principala mea colaboratoare, era mama. Aceast
organizatie care exista de mai multi ani, nu avea destule centre pentru a-i adposti pe toti copiii
din anumite zone ale trii, asa c prima noastr preocupare a fost s le construim. Apoi ne-am dat
seama c, n afar de directoare, femeile care munceau n acele centre nu aveau o formatie
special. Copiii erau hrniti si mbrcati, bine ngrijiti, dar nu erau suficient ajutati din punct de
vedere psihic.
1 Vezi n Anexe, Conditia femeii n Iran n perioada monarhiei", i"
MEMORII 159
Asa ca am nceput s formam tineri si tinere pentru profesia de educator si educatoare. Franta ne-
a ajutat substantial s crem o scoal specializat. Oameni de pe ntregul teritoriu al trii s-au
oferit vOluntar s-i ia n grija lor pe unii copii. Alti iranieni, mai bogati, ne-au druit terenuri sau
cldiri pentru a veni n ajutorul nevoilor noastre care erau imense.
La fiecare vizit fcut la acesti copii simteam ct de mult nevoie au s fie recunoscuti fiecare n
parte, s fie separati de grup. Fetitele alergau n ntmpinarea mea si-mi spuneau: Pe mine m
cheam Mi!" Uniformele i fceau s arate identic, iar cei mai multi dintre ei erau rasi n cap,
din cauza pduchilor. Privirile lor mi sfsiau inima. Trebuia abandonat uniforma, trebuia s
facem personalul s nteleag c fiecare dintre acesti copii este o fiint aparte, care are nevoie de
respect pentru a se dezvolta. Era o schimbare de mentalitate care cerea mari eforturi si mult
rbdare n a explica.
La nceput, cnd ajungeam n anumite centre, simteam c aranjaser totul pentru a m primi,
curtaser peste tot, ascunseser ceea ce nu trebuia vzut, cum ar fi copiii bolnavi sau cu
probleme, pe care preferau s nu mi-i arate. Era de nteles, dar aceste lucruri m-au fcut s m
enervez de cteva ori: Dac mi dau osteneala s cltoresc, s vin pn aici, att de departe,
spuneam eu personalului, n-o fac pentru ca voi s-mi ascundeti lucrurile dureroase sau ceea ce nu
merge. Snt aici s v ajut, deci vreau s stiu greuttile voastre de fiecare zi; si fat de copii este
un gest foarte urt, gnditi-v c m mintiti!" Trebuia s-i fac s priceap c, orict de regin eram,
aveam nevoie s m izbesc de realitate pentru a lua decizii bune, ceea ce iarsi era o schimbare
important.
Cnd peste ctiva ani am reusit s avem niste cmine demne de
acest nume, n care copiii erau ngrijiti ct se putea de bine mer-
8Lau la scoal ca toti ceilalti, iar lipsa uniformei i ajutase s se inte-
Teze ne-am gndit la etapa urmtoare: s crem niste centre de
Vacant, n care s poat s descopere o alt regiune a trii si, mai
a'es, activitti culturale si sportive, la care nu avuseser dreptul pn
'unei. nc o dat am nceput s bat pe la usi. Un domn ne-a oferit
n teren superb la Shemiran, nu departe de Palatul Niavaran, iar cu
160

banii pe care i-am strns am reusit s construim dou asemenea locuri de vacant, unul pe acest
teren, altul pe malul Mrii Caspice.
Am supravegheat chiar eu arhitectura si amenajarea interioar a acestor cldiri. Arhitectii pe care
i alesesem erau foarte sensibili sj foarte atenti la copii, mi amintesc discutiile noastre pasionate
legate de fiecare amnunt: proportia camerelor, culoarea paturilor, pozitia buctriei, astfel nct
buctarul s poat s curete cartofi admirnd n acelasi timp marea etc. Majoritatea copiilor
vedeau marea pentru prima dat, dup cum mi confirmau la fiecare vizita.
Pentru copiii abandonati la nastere aveam niste centre speciale la Teheran si n alte orase. Femeile
din organizatie puteau lua acas un nou-nscut dac doreau. si mama avea copiii ei", pe care i
ngrijea asa cum m ngrijise si pe mine. Cnd se punea problema acordrii adoptiei unui copil de
ctre un cuplu de iranieni sau strini, discutam ndelung, ceream informatii despre viitorii printi
si, dac erau favorabile, le ddeam copilul. Ne spuneam: Dac acesti micuti au sansa s triasc
ntr-o familie elvetian, norvegian sau danez, de ce s le lum aceast sans?" Directoarea
organizatiei se implica foarte mult si tinea permanent legtura cu printii adoptivi.
Multi dintre ei, deveniti europeni, mi-au scris dup Revolutia Islamic si cu unii chiar am
continuat s corespondez. Majoritatea snt adulti fericiti astzi, dar ntr-un coltisor din inima lor,
se simt nc iranieni. Unii si doresc foarte mult s-si cunoasc tara, altii nc mai sper s-si
gseasc printii. Eu snt legtura lor cu Iranul, din care nu au nici o amintire, snt o legtur vie,
palpabil, lucru care m emotioneaz nespus.
Dar cea mai mare parte a copiilor abandonati la nastere au rmas nc n Iran. Noi am ncercat s-
i crestem ct se poate de bine. Unora le-am gsit locuinte provizorii n Teheran sau n alte prti,
altora le-am gsit un loc de munc. Toat lumea muncea. Iar cnd unul sau una dintre ei se
cstorea, era mare srbtoare.
Soarta copiilor defavorizati a preocupat dintotdeauna guvernele si pe responsabilii politici.
Acceptasem presedintia Societtii ^a" tionale de Protectie a Copilului care fusese creat cu multi
am
MEMORII
161
nainte. Aceast organizatie avea un centru pentru handicapatii mintal si fcea cercetri pentru a
descoperi cauza acestor retard ari. ojnenteles, de cele mai multe ori cauza era consangvinitatea,
si, referit01" la acest lucru, mi amintesc munca remarcabil a sena-toarei Mehr Anguiz
Manucehrian, care a depus eforturi pentru a fi adoptat o lege potrivit creia tinerii cstoriti erau
obligati s fac un examen medical nainte de cstorie. Tot aceast femeie a fost cea care a creat
tribunalele pentru copii si o lege ce interzicea ncarcerarea n aceeasi celul a minorilor si a
adultilor.
S-au deschis si scoli pentru nevztori. Acestia nvtau s scrie si s citeasc, iar cei care aveau
nclinatii nvtau si muzic. Vizitam adesea aceste centre si eram plin de admiratia n fata
devotamentului si a competentei profesorilor. Obiectivul nostru era, evident, acela de a permite
acestor copii s-si gseasc ceva de lucru, n ciuda handicapului lor, si-mi aduc aminte c multi
dintre ei au fost angajati cu succes ca telefonisti. Acelasi lucru se fcea si cu cei care nu auzeau.
La Teheran a fost deschis un centru n care erau nvtati s vorbeasc de ctre educatori
specializati. Apoi, multi dintre ei si-au gsit de lucru n industriile cele mai zgomotoase, ceea ce
arat c societatea avea nevoie de ei.
Tuturor tinerilor, handicapati sau nu, voiam s le oferim ocazia s fac un sport eram printre
altele si presedinta Federatiei Sportive a Surzilor. Guvernul si regele credeau n virtutile sportului
si aveau grij ca n fiecare oras s existe echipamentele necesare.
13
Nasterea Leilei, pe 27 martie 1970, a marcat mplinirea visului nostru familial. Noi ne-am dorit
patru copii, iar Dumnezeu ni i-a dat, ideal mprtiti n fete si bieti. Simt c cel de-al patrulea
copil al meu va fi fat, iar regele si cu mine i vom pune numele Leila", am declarat eu ntr-un
interviu n primele luni ale sarcinii. Am retinut aceast declaratie si, dup nasterea fetitei, n
culmea fericirii, mi-am notat-o n caietul copilului. Mai e si acum acolo. C-teva pagini mai trziu,
pe 27 martie 1971, la prima ei aniversare, am scris aceste rnduri: Caracter adorabil, zmbitoare,
sociabil -i atingi nasul si rde. Rde n hohote..."
n ciuda unui orar incredibil, reuseam mai mult sau mai putin s avem si o viat de familie.
Aceasta ncepuse cu zece ani mai devreme, n uimirea de a ne descoperi ndrgostiti, n gusturile
comune si n rs. Se dezvoltase o dat cu nasterea lui Reza care, linistindu-1 pe rege n privinta
viitorului, i deschisese portile spre o fericire deplin si senin.
Vacantele au fost salvatoare pentru noi; ele mi par acum niste escale miraculoase n mijlocul
oceanului permanent dezlntuit. 1 cele din urm, ne regseam ntr-o intimitate relativ lipsit de
gflJ1' de asteptrile unora si ale altora, de strecurarea nencetat a pr' blemelor Iranului si ale
lumii ntregi n viata noastr cotidian3' Spun relativ" pentru c nu 1-am vzut niciodat pe sotul
me j indiferent unde, pe malul mrii sau la sporturile de iarn, s'' petreac o zi fr s dedice un
timp unei reuniuni oficiale c
MEMORII 163
jjjn-ministrul sau cu oamenii de la cabinet, atunci cnd nu pri-ea o personalitate n trecere prin
Iran. si oricum, muncea toat dimineata.
De fapt, noi n-am trit niciodat ca o familie normal si n-am dedicat niciodat copiilor timpul pe
care ne-am fi dorit s-1 petrecem cu ei. Copiii mi-o spun astzi adesea, cu ntelegere, binenteles,
pentru responsabilittile noastre, iar dac as putea s iau totul de la nceput, as consacra o parte
mai mare din timpul meu copiilor si sotului. Pentru o mam, fericirea si dezvoltarea copiilor ei
snt cele mai importante lucruri de pe lume, iar dac ar fi s dau un sfat mamelor, ar fi acesta:
cnd nu este esential, lsati-v munca deoparte si stati cu copiii vostri. La conducerea unei
multimi de organizatii, ani sentimentul c am fcut mult bine compatriotilor mei si, fcnd acest
lucru, m-am gndit si la binele copiilor mei n aceast tar, dar asta nu poate s nlocuiasc
afectiunea zilnic si timpul pe care as fi vrut s li-1 druiesc.
La nceputurile csniciei noastre, am mers n vacant la Baboi, pe trmul Mrii Caspice. Era
acolo un palat micut, pitoresc, de pe vremea sahului Reza, aflat n mijlocul unui parc ce freamt
de vegetatia specific Gilanului si Mazandaranului, pe care o iubesc asa de mult: trandafiri,
portocali, lmi... mi plcea s m plimb aici, s visez, s m pierd... Regele clrea. Jocurile de
societate, ghicitori stupide si amuzante, alctuiau distractia noastr uneori, mi plcea s-1 vd
rznd, pe el care era tot timpul anului grav si plin de griji. Mergeam acolo cu trenul si stteam
cam cincisprezece zile, cu ocazia Anului Nou iranian, pe 21 martie.
Vara, mergeam pentru o lun ntr-un fel de bungalou pe piloni
'a No Shahr, tot la Marea Caspic. Aceast cas nu avea nimic
uintr-un palat, avea un dormitor simplu, un salon n care regele si
Pornea colaboratorii si musafirii, o sal de mese si o verand
acoperit, unde mncam dimineata sau vedeam cte un film, seara.
^ai era si o camer pentru oamenii de la securitate si niste bi. Nu,
Jgur c nu era un palat, dar aici am trit cele mai frumoase clipe
11 yiata noastr, aici am fost cei mai fericiti, mi amintesc din nou
164

mirarea profesorului Flandrin, medicul francez al regelui, cnd a descoperit resedinta noastr de
var. Avea s scrie mai trziu1:
Un golf micut nchidea portul No Shahr. Intrai prin sting dup ce treceai de un post al Grzii
Imperiale care exista atunci cnd monarhul era acolo. La captul cheiului se ajungea n fata unei
constructii de lemn cu stlpi de sustinere n ap, asemntoare unei banale case a unui profesor de
not de pe o plaj normand. Prima oar cnd am fost n Iran, am vzut-o pe Maiestatea Sa,
dimineata, primindu-m n costum si n halat de baie, ntr-o camer cu scaune de lemn, acoperite
cu perne simple. Erau acolo dou sau trei camere, dintre care un dormitor, toate cu acces direct la
ap, o barc cu motor cu toate facilittile necesare practicrii schiului nautic. Binenteles, la
nceput am crezut c acesta este locul din care pleac s fac acest sport, apoi am nteles c tot ce
vedeam era sl rezuma resedinta vacantelor regale, mai degrada spartan, departe de castelul
Chambord."
Da, e adevrat, nu era dect o biat constructie, totul era srccios, chiar si patul meu din care
trebuia s fiu atent s nu cad, si totusi aici noi gseam plcerea adevrat de a mprti cotidianul,
de a fi mpreun.
Cum aici nu aveam loc pentru copii, ei stteau ntr-o cas pe litoral. Ali-Reza si-a petrecut o
vacant ntr-o caravan. Ct despre membrii familiei, unchi si mtusi, verisori si verisoare,
prieteni, acestia trebuiau s stea pe la diferite hoteluri.
Zilele erau n ntregime dedicate plcerilor mrii, n special schiului nautic. Exemplul si
profesorul nostru era unul dintre cumnatii mei, comandantul-sef al Aviatiei, generalul
Mohammad Khata-mi, mare sportiv si gata oricnd s ncerce imposibilul. Dup schi si sritura la
trambulin, ne-a nvtat s zburam cu parapanta, acea parasut care te poate mentine la o distant
de douzeci sau treizeci de metri de ap... No Shahr este un port care primea la vreme2 aceea
multe cargouri sovietice, o mare nu foarte curat, dar noi nu
1 Lettresinedites au professeur Jean Bemard, noiembrie 1987 ianuarie 1988-
MEMORII 165
ram mofturosi. Cnd m gndesc la acest lucru astzi, m ntreb
urn de nu ne-ani mbolnvit.
i trziu, pentru Anul Nou iranian, am renuntat la Marea Cas-oic n favoarea insulei Kish, n
Golful Persic. Era o insul aproape slbatic, superb, pe care nu exista dect populatia autohton
si un bazar. Singura cldire modern de pe vremea aceea era statia radio instalat de care Armata
Aerian. Intentia guvernului era s dezvolte urbanismul n Kish, apoi sa fac aici un port pentru a
atrage clientela bogat din Emirate, care venea la noi s vneze, dar care prefera Libanul pentru
toate celelalte distractii. O prim resedint a fost construit pentru noi si a fost urmat de un hotel,
de un cazinou, de alte vile si de un bazar modern. Arhitectura era contemporan, dar se mbina
armonios cu relieful insulei si vechiul sat a fost restaurat. Crescuser si copiii, iar insula Kish era
locul ideal pentru toate distractiile posibile. Am descoperit mpreun scufundrile. Reza si cu
mine eram fascinati de armonia acelei lumi submarine, dar mie mi era fric de rechini si de
serpii-de-mare. Treceam uneori asa de aproape de ei... Sotul meu pleca adesea la drumuri lungi
clare, nsotit de fiul nostru cel mare si uneori de Farahnaz, o foarte bun clret, n ciuda
vrstei. Lui i mai plcea si motociclismul si, ncetul cu ncetul, i-am prins si eu gustul. Am
nceput cu un scuter, dup care am trecut la o motociclet adevrat. Organizam chiar curse,
mpreun cu niste prieteni. Viteza m mbta, dar eu nu eram un pilot prea bun, asa c, ntr-o zi,
s-a ntmplat lucrul de care m temeam: am iesit n decor, motocicleta ntr-o parte si eu n
cealalt. Nu e ceva obisnuit ca o suveran s ofere un asemenea spectacol si mi aduc bine aminte
consternarea ofiterului de la Securitate. Czusem si nu ttiai reuseam s m ridic, iar el nu se
gndea dect la imaginea mea:
- Ridicati-v, Maiestate, v implor, nu e bine s v vad oame-nii n felul acesta...
De fapt, se si strnsese un grup de curiosi. Mai trziu aveam s-i
xPlic putin, rugndu-1 s-mi ierte comportamentul, suveranii snt si
1 fot oameni, care au inim si snt vulnerabili la socuri. El a fost de
rd, dar nu snt sigur c m-a crezut. Cu mult timp dup Re-
*uia Islamic, accidentul a fost numit virajul lui Farah".
166

Vacantele la Kish i ofereau regelui posibilitatea s se concentreze mai bine asupra mersului
lucrurilor n Golful Persic. Se ntlnea cu reprezentanti ai administratiei, vizita instalatiile Marinei
Militare studia industria de pe litoral, si ddea seama de situatia pescuitului sj a agriculturii.
Ministrul Curtii, domnul Alam, considera important ca regele s aib resedinte n toate colturile
trii, pentru a putea s petreac acolo cteva zile, lucru care i-ar permite s verifice regulat
mecanismele statului si s motiveze autorittile locale.
Ne petreceam deci vacanta de Anul Nou n Golful Persic; ct despre vacanta de iarn, trebuia s
alegem ntre a schia pe vrfurile aflate mai sus de Teheran sau n Elvetia, la Saint-Moritz. Nu
eram de acord s avem o resedint dincolo de hotarele trii, dup cum nu eram de acord s ne
petrecem vacantele n strintate, n perioada n care noi i ceream trii s se mobilizeze pentru a
recupera ntr-zierea pe care o avea, mi se prea nedrept si egoist s fugim si s profitm de
avantajele Europei. Singura exceptie cu care am fost de acord a fost Saint Moritz, dou sptmni
pe an. mi plcea s schiez n muntii nostri, normal, dar nici o secund nu m puteam destinde si
nu m puteam simti la fel de liber ca n Saint Moritz, unde ne puteam amesteca printre ceilalti
turisti. La noi, chiar si n costum de schi, eram, mpotriva dorintei mele, ca la reprezentatie,
supus n fiecare clip curiozittii celorlalti, atunci cnd nu eram filmat, fotografiat de ziaristii
nostri... si apoi, atunci cnd eram n Iran m simteam responsabil pentru tot, de la buna
functionare a statiei pn la moralul schiorilor, de la aspectul telescaunelor, pn la starea prtiilor
si conditiile de viat ale locuitorilor. Pentru mine era o tensiune permanent, ca si cum as fi
muncit n continuare. M revd atenta ca oamenii s nu se mping la coad, garda mea nu care
cumva s aranjeze ceva ca eu s trec naintea celorlalti... Da> Saint Moritz era o oaz, aveam
nevoie de aceast scurt pauz peO" tru a-mi juca rolul n tot restul anului. Am renuntat s mai
mergem acolo din 1976, cnd autorittile elvetiene ne-au adus la cunostint c erau ngrijorate
pentru siguranta noastr, ngrijorare ntemeiata) asa cum aveam s aflu mai trziu, dup Revolutia
Islamic: W proiect de atentat la adresa regelui fusese plnuit de ctre
MEMORII 167
esponsabili ai Partidului Comunist mpreun cu extrema sting terorist european.
formal, n afara acestor vacante cu familia, copiii aveau propri-je activitti. De foarte mic, Reza
intrase la cercetasi amintirea plcut pe care am pstrat-o de pe vremea cnd conduceam o
echip de cercetasi a contat mult n hotrrea noastr, iar pe de alt parte regele conducea
miscarea cercetasilor din Iran. Reza era nnebunit dup plecarea n tabr, dup dormitul n cort,
dup vegherea n jurul focului. El, care, cu sigurant, suferise n secret din cauza distantei puse
ntre el si copiii de vrsta lui, observase c la cercetasi era tratat la fel ca toti ceilalti. Doar c
prezenta lui impunea o supraveghere a politistilor care, dintr-o dat, punea n gard ntreaga
trup. Dar acest gen de protectie era, din pcate, indispensabil, n 1973, Reza si cu mine de-abia
am scpat de o tentativ de rpire, n timp ce participam la un festival de film pentru copii. Atunci
au fost arestate douzeci de persoane, era vorba despre un complot organizat de extrema stng.
Reza avea aceleasi pasiuni ca si tatl lui, iar dup condusul automobilelor, a trecut la pilotatul
avioanelor. Nu mplinise nc 13 ani, cnd instructorul lui 1-a considerat capabil sa conduc
singur un Beechcraft F-33 C Bonanza. Cumnatul meu, comandant-sef al Armatei Aeriene, a
confirmat prerea instructorului: Reza era ntru totul capabil s se mbarce pentru un zbor de unul
singur. Eu eram foarte ngrijorat de aceast perspectiv, n acelasi timp, eram constient c nici
cumnatul meu si nici instructorul nu puteau s riste: dac si ddeau acordul pentru acest zbor,
nsemna c erau siguri de Reza, pe ct de siguri erau de ei nsisi. Da, eram convins, dar stiam c
exist n oameni ntotdeauna un procent de neprevzut, care e ^ai mare la copiii de 13 ani. Ce se
va ntmpla dac intr n panic sau dac dintr-un motiv sau altul pierde controlul avionului?
Cum-atul meu mi-a alungat teama: si el si lsase copiii s piloteze-un Vlon la vrsta de 12 ani si
jumtate si nu se ntmplase nimic ru. ^ vorbit mult ntre patru ochi cu sotul meu. Reza ardea de
nerb-re s fac acest zbor, iar dac verisorul lui l fcuse naintea lui,
168

nu aveam nici un motiv s nu-i dm voie. Singurul argument pe care l puteam invoca tinea de
situatia lui: n calitate de print mostenitor, nu avea dreptul s-si pun viata n pericol. Dar de
comun acord arn renuntat la acest lucru: Reza si ndeplinea deja, cu un exceptional simt al
datoriei, toate obligatiile pe care i le impunea rangul lui, asa ca ar fi fost nedrept s-1 privm de
aceast bucurie sub acest pretext. Regele a considerat dezbaterea nchis si si-a dat acordul.
Zborul a fost stabilit pentru a doua zi, la baza militar. Sotul meu a aprut ca de obicei si grav, si
senin la micul dejun. Ajunsi la baz, am descoperit avionul si apoi pe Reza care venise mbrcat
de zbor. Mie, gndul c avea s decoleze singur mi provoca o emotie de ne-descris. Am ncercat
s nu las s se vad nimic. El mi-a zmbit, 1-a salutat solemn pe tatl lui, dup care a disprut
pn la gt n habitaclu, ntr-adevr, de la primele manevre, siguranta lui ne-a linistit. S-a nltat
fr ezitri, cu mult gratie; l simteam pe sotul meu des-tinzndu-se. Tot zborul lui a fost executat
cu aceeasi elegant, ca un balet repetat de o sut de ori, iar cnd, n fine, 1-am vzut ateriznd, a
trebuit s-mi musc buzele, ca s nu izbucnesc n lacrimi. Regele arbora acel surs discret, care i
trda mndria si o plcere secret.
Cu aceasta, povestea fiilor nostri si a avioanelor nu fcea dect s nceap, spre marea bucurie a
sotului meu si n-as zice spre tristetea mea, pentru c-mi plcea s-i aud schimbnd impresii, dar
acest lucru se petrecea ntotdeauna cu pretul ngrijorrii mele. La 16 ani, Reza a condus singur un
avion american de vntoare F-5. Acest prim zbor de unul singur pe un avion cu reactie a avut loc
la baza militar Dezful. Sotul meu nu a putut s fie de fat, dar am fost eu, si mai nelinistit dect
cu trei ani nainte. I-au reusit minunat toate manevrele si toti ofiterii care erau prezenti, ca si
monitorul, 1-au aplaudat clduros la aterizare. Dar asta nu nseamn c nu a primit traditionala
gleat cu ap n cap, la coborrea din avion.
Reza avea s obtin permisul pentru a pilota Boeing 707, 737, 727 si Falcon 20. Se obisnuia ca,
de fiecare dat cnd un conductor de stat venea n vizit n Iran, s fie escortat de avioanele
noastre de vntoare, imediat cum intra n spatiul nostru aerian. I1111 amintesc mndria sotului
meu cnd Reza s-a alturat escortei care l'a
MEMORII 169
rjitiit si 1-a condus pe regele Hussein al Iordaniei si, mai ales, n n care acesta din urma a
descoperit c printul mostenitor toc-
mai zburase alturi de el...
La rndul lui, Ali-Reza, la vrsta de 12 ani, si-a luat locul n cockpitul unui Beechcraft Bonanza.
Toat familia a fost prezent la primul lui zbor. Surorile si fratele lui erau la fel de emotionati ca
si noi, fiecare simtea latura initiatic a aceste probe, imposibilitatea de a scpa de ea si, n acelasi
timp, necesitatea absolut de a o domina. Ali-Reza era att de tnr si de micut, c a trebuit s-i
umple avionul cu saci de nisip. Zborul a fost perfect, dar, n clipa aterizrii, avionul a picat usor n
bot. stiu c nu mi-am putut opri exclamatia: O, Doamne!", dar deja monitorul lui, care pstrase
legtura radio cu el nc din clipa decolrii, i-a semnalat pozitia gresit, iar Ali-Reza a redresat
aparatul cu mult snge rece.
Crescnd, Ali-Reza nu a pierdut nimic din strengria si din umorul copilriei. Era celebru n palat
pentru prostioarele pe care le fcea si foarte iubit, pentru c era amuzant. La 5 sau 6 ani, n plin
receptie, a aprut n pijama aruncnd cocoloase de pine deasupra capetele invitatilor de pe scrile
care dominau holul. E adevrat c si fratii lui mai mari fcuser acest lucru naintea lui... Cam pe
la aceeasi vrsta, cnd se reparau terasele, s-a aruncat si a intrat pn la gt ntr-un butoi cu
gudron.... La scoal, a declansat un scandal mare, pentru c a spart toate mingile de baschet.
socat, directoarea i-a adunat pe toti copii, s fac un fel de comisie si s-si dea seama cu totii c
era o fapt grav. Dar cnd 1-a ntrebat de ce a gurit mingile, el a strnit rsul general
rspunzndu-i: Nu mi-a spus nimeni s nu le sparg". Pe la 9 sau 10 ani, pasiunea lui pentru arme
i-a obligat pe toti ofiterii din palat s-si ascund revolverele n sertarele birourilor.
Reza si Ali-Reza mi-au dat multe emotii cu avioanele lor, dar ^ gndeam c din partea unor
bieti este inevitabil acest lucru si consideram c e un bine sau un ru necesar, nu-mi ddeam
seama e*act; dar cnd Farahnaz mi-a cerut voie s sar cu parasuta, am refuzat categoric. Am
considerat c erau de ajuns doi piloti n cas, a chiar trei cu sotul meu, fr s mai fie nevoie si de
o parasutist!
170

O dat cu trecerea timpului, mi-a prut ru. Farahnaz a pltit pentru fratii ei. Dar mi era ntr-
adevr foarte fric, mcar fetele s nu m fac s tremur... Asa c Farahnaz a trebui s astepte s
mplineasc 35 de ani, ca s sar cu parasuta. Fr permisiunea mea, dar sftuit de Ali-Reza care
srea cu parasuta, dar de la o alt nltime. El a ncurajat-o s sar n tandem, pentru a reduce
riscurile.
Farahnaz si, mai trziu, Leila, mi-au artat acea afectiune pe care bietii o ascund de obicei.
Simteam nevoia s-mi mngi copiii, s-i iau n brate, iar Farahnaz aprecia acest lucru. Era o fat
mpciuitoare, mereu zmbitoare, mereu generoas. Ea era, de exemplu, foarte atent cu
personalul de la palat, cu oamenii care munceau pentru noi, ca si cum ar fi stiut c aveau si ei
problemele lor. Pe strad, dac ntlneam oameni sraci sau tristi, ea nu rmnea niciodat
indiferent, o simteam emotionat si tulburat. Copil fiind, se aseza de multe ori lng grilajul
parcului si se uita la cei care se plimbau, la familii, la copii. Mi-a mrturisit chiar c a vrut de
multe ori s fug s se joace cu copiii de vrsta ei. Multi ani mai trziu, pe cnd eram exilati n
Elvetia, un brbat tnr a oprit-o pe strad si a ntrebat-o respectuos: Snteti printesa Farahnaz,
nu-i asa? mi amintesc bine de dumneavoastr, eram unul dintre bietii cu care vorbeati din
spatele gardului de la palat..."
Da, vedeam adesea la ea dorinta de a se amesteca cu ceilalti. Iar acest lucru s-a confirmat prin
faptul c a fcut studii de psihologie si si-a luat diploma de asistent social. Srcia nu a ncetat
niciodat s-o emotioneze, mi amintesc cum la New York, pe la mijlocul anilor '80, se
mprietenea cu cersetorii din cartier si le ducea haine. Parc o aud pe Leila spunndu-i, n acelasi
timp amuzant si nencreztoare: stii, Farahnaz, am vzut un om pe strad cu puloverul tu..."
Reza, de alturi, completa: Tu ai complexul Maicii Tereza".
Mai trziu a cutat s plece n trile cele mai srace, n serviciul uneia sau alteia dintre ONG-uri,
dar nu a reusit niciodat din cauza numelui. Un responsabil de la UNICEF a refuzat chiar s o
primeasc, auzind c o cheam Pahlavi. Acest lucru a rnit-o foarte tare, iar pe mine m-a ntristat:
Cu ce a gresit Farahnaz? Nu avea dreptul s-si ajute aproapele, pe motiv c era fiica sahului
Iranului?
MEMORII
171
n copilrie, asteptnd s creasc pentru a-si putea ajuta semenii, Farahnaz si deschisese inima
animalelor. Putea s-si petreac ore ntregi fcnd toaleta cinelui, s-si mngie soriceii mama
nu ndrznea niciodat s intre n baie, pentru c acolo erau instalati acestia, ntr-un colt de parc
aveam niste vaci, pe care le iubea mult. Aproape periodic sosea spre marea ei bucurie un nou
animlut, pe care ni-1 fcea cadou cte un sef de stat. Astfel, la un moment dat am gzduit un pui
de leu de Thoiry, pe care 1-a primit cadou Reza si care i bucura si pe rege, si pe ea. mi mai
amintesc si de o vulpe care nu venea dect la orele mesei si care era aproape domesticit.
Sotul meu era mai tandru cu fetele dect cu bietii. Farahnaz, care avea pentru el o dragoste si o
admiratie fr limite, l coplesea, mi plcea s-i aud vorbind; ea l ntreba despre unul sau altul
dintre musafirii pe care i ntlnise, iar el i povestea ce era cu omul acela. Farahnaz ncuviinta cu
seriozitate.
Nasterea Leilei ne-a artat tuturor frumusetea nceputului vietii. Regele mplinise 50 de ani, tara
se trezise la viat si se afla ntr-o situatie promittoare, n care nu mai fusese niciodat pn
atunci. Ne gndeam c acest al patrulea copil va cunoaste Iranul asa cum speram s fie n curnd:
deschis ctre lume, nfloritor, plin de viat.
14
:L,' i'.,'
In copilrie, sotul meu cunoscuse Iranul sub dominatia economic si politic a puterilor strine
conduse de Marea Britanie, care ne exploata petrolul. El asistase la restaurarea identittii
nationale sub comanda minii de fier a tatlui su, sahul Reza. Cnd i-a urmat la tron, n
septembrie 1941, totul a prut c rencepe pentru ca n toiul celui de al doilea rzboi mondial,
trupele britanice si sovietice veneau s invadeze Iranul. Cine s-si fac probleme, pe plan
international, n legtur cu acest suveran de 21 de ani, fr experient, domnind peste o tar din
care aliatii si fcuser o baz de retragere, pentru a sustine efortul rzboiului din URSS? n
secolul al XlX-lea si la nceputul secolului al XX-lea, Rusia tarist si disputase cu Marea Britanie
hegemonia asupra teritoriului Iranului. Cincizeci de ani mai trziu, Rusia devenise URSS, dar
exista pericolul ca tara s se ntoarc la perioada cea neagr din timpul dinastiei Qajar. Dar
Azerbaidjanul, pe care l ocupase Tudehul cu sprijinul URSS-ului, a fost recstigat prin lupt n
1946. Ct despre exploatarea petrolului nostru, ne-a revenit n 1954, prin bratul de fier pe care 1-
am tinut drept mpotriva intereselor britanicilor. De acum nainte, regele putea s se gndeasc si
la scoaterea trii din starea ei de subdezvoltare, si a fcut-o n 1963, lansnd prin referendum
Revolutia Alb-Dar a fcut-o si prin alianta cu numeroase tri, mari sau mici, capitaliste sau
comuniste, preocupat fiind de dezvoltarea economie1 noastre si de dorinta de a oferi Iranului un
loc respectat ntre natiuni-
MEMORII 173
Aceste peripluri la care participam si eu erau complet diferite je cltoriile mele prin Iran, care
m emotionau de fiecare dat. Ele m-au fcut s ntrevd universul egal al diplomatiei. Datorit
caracterului meu, eram mult mai atras de ntlnirile clduroase pe care je aveam cu iranienii din
provinciile noastre, dar acest lucru nu nseamn c pstrez amintiri mai putin plcute din
strintate.
Paradoxal, de cele mai multe ori am mers n URSS, acest vecin schimbtor cu care relatiile au
oscilat ntre rece si cald. n timpul primei mele cltorii la Moscova si la Leningrad, la nceputul
anilor '60, am vizitat locuri istorice, n special palatul n care triser tarii, si stiu c m-am
ntrebat: Dac ntr-o bun zi vom fi goniti din Iran, oare la fel vor fi vizitate dormitoarele noastre
si saloanele, asa cum se face aici? Oare la fel se va etala viata noastr particular n fata
curiosilor?" Spre deosebire de ghizii chinezi care, de cum m-au vzut, au evitat cu elegant s-mi
arate vestigiile fostilor lor mprati, sovieticii preau bucurosi s ne arate palatul lui Nicolae al II-
lea si locurile n care fuseser executati colaboratorii lui. Or, n acest timp, situatia din Iran era
nc instabil, tocmai ncepuse Revolutia Alb, activistii extremei stingi mpreun cu anumiti
feudali contestau politica regimului, asa c aceast insistent pervers a sovieticilor ne mrea
ngrijorarea n ceea ce-i privea. Dar n anii '70 eram asa de sigur c sntem pe drumul cel bun, l
simteam pe sotul meu asa de ncreztor n viitorul trii, c aluziile repetate ale sovieticilor au
ncetat definitiv s m mai deranjeze. si chiar n acest context favorabil Iranului a nceput agitatia
care a sfrsit prin a ne provoca plecarea... Astzi, mplinind acel sinistru presentiment, autorittile
islamice au deschis vizitatorilor anumite resedinte ale noastre n care triserm n familie, mai
ales pe cele din Saad Abad si Niavaran...
Istoria familiei mele m-a fcut s m interesez de Rusia. Tata si tcuse o parte din studii la
Sankt-Petersburg si vorbea fluent rusa; "Unicul din partea tatlui meu fusese consulul Iranului n
Georgia 1> Pasionat de art si de arheologie, fcuse cercetri n Leningrad
anii '30, unul dintre studiile lui aflndu-se n prezent la Muzeul ^itage. Totusi, n ciuda tuturor
aceste lucruri care m-au determinat
174

s nvt rusa, primele noastre vizite oficiale n Rusia m-au deprimat puternic. Nu mai fusesem
niciodat ntr-o tar comunist si descopeream cu fric acele strzi goale si un fel de tristete, o
mutenie ciudat ntiprit pe toate fetele ntlnite, ceea ce nu mai observasern nicieri altundeva,
n afar de toate acestea, mai era si imposibilitatea de a vorbi n masin sau ntr-un mic cerc de
prieteni despre una si despre alta, asa cum se face n orice alt tar. Era acolo o propagand
ndrjit, nu se auzea nici o vorb care s nu elogieze regimul. Attea cldiri construite, attea scoli
inaugurate, attia copaci plantati: asteptam cu disperare o not de umor sau de lejeri-tate care nu
venea de nicieri. Aveam senzatia c eram nconjurata de roboti si, de-a lungul zilelor si orelor,
aceast senzatie sfrsea prin a-mi zdrobi inima. Sotul meu suporta atmosfera mai bine dect mine
si seara ncercam s glumim pe seama celor vzute, n sinea mea m ntrebam dac este posibil ca
Rusia s devin ntr-o zi o tar necomunist, lucru care ar fi permis s avem relatii cu adevrat
amicale. Iubeam mult aceast tar, i iubeam limba, muzica, literatura, istoria...
Locuiam la Kremlin si nu prea aveam libertate de miscare; cum eram convisi c sntem ascultati,
ieseam seara n grdin pentru a mai sta putin de vorb. Uneori, n interior auzeam niste zgomote
ciudate si ambasadorul nostru, care avea un simt al umorului dezvoltat si care vorbea limba rus
perfect, pretindea c erau oamenii de la KGB, care tocmai ntorceau de zor paginile dictionarelor.
Odat, n timpul unei cltorii pe jumtate particulare, am avut dovada c ne nregistrau
discutiile. Spusesem cuiva din anturajul meu: Este uimitoare aceast tar, au niste palate
minunate, dar nici nu le trece prin cap s-si pun mobile frumoase". Iar a doua zi, n timpul unei
discutii, o doamn aruncndu-mi o privire amuzat mi-a spus: stiti, noi nu avem un decor
nemaipomenit, dar totul este foarte curat!" M-an> simtit putin jenat, dar, n acelasi timp, mi
venea s rid.
Cnd ncercau s glumeasc erau lugubri, mi amintesc de o sear la oper alturi de Aleksei
Kosghin. Era Lacul Lebedelof-Cnd a aprut o lebd neagr, Kosghin s-a aplecat spre noi S1 a
spus cu un zmbet nteptor:
MEMORII 175
S-ar putea spune NATO, nu-i asa?
Mai degrab Pactul de la Varsovia", am fost eu tentat s-i , dar binenteles c n-am spus nimic.
n august 1968, cnd trupele Pactului de la Varsovia au distrus primvara de la Praga, mi-am
manifestat mnia fat de sotul meu. Eram din nou ntr-o cltorie oficial la Moscova. Initiativa
sovieticilor mi s-a prut rusinoas, inumana, cu att mai mult cu ct aveam o rnare simpatie pentru
Cehoslovacia. Nu suport s mai stau nici mcar o singur zi si s zmbesc Ia oamenii de aici, ca
si cum am fi cei mai buni prieteni din lume", i-am spus sotului meu. El a nteles si m-a lsat s fac
ce voiam. Am pretextat c aveam o cumnat bolnav si am luat avionul spre Paris. stiu c m-am
surprins n avion gndindu-m la o revolutie improbabil, care s doboare aceast dictatur
comunist ce domnea peste mai mult de jumtate din Europa.
Evolutia blocului comunist era una dintre cele mai mari preocupri ale regelui. Desi apartineam
taberei adverse, mprteam cu URSS-ul dou mii cinci sute de kilometri de frontier si din aceast
cauz sotul meu ncerca s foloseasc lucrurile care ne-ar fi putut apropia, mai degrab dect pe
cele care ne-ar fi deprtat si fcea asta, n ciuda perfidiilor constante si a provocrilor Moscovei.
Hrusciov, cruia i se luda spiritul deschis, a afirmat c, ntr-o bun zi, Iranul va cdea ca un mr
copt" n minile URSS-ului. n ciuda tuturor acestor lucruri, continuam s trim mpreun si
extraordinara otelrie din Esfahan, construit de ctre sovietici, e cea mai bun dovad (aliatii
nostri din vest au refuzat ntotdeauna s ne ajute n acest domeniu)...
Rusia rmnea pentru mine o tara mitic si dup multe astfel de cltorii oficiale, chiar si asa,
lipsite de sentimente cum erau (pentru a nuanta, trebuie totusi s spun c de fiecare dat am avut
ntl-niri clduroase si umane cu persoane private, n special cu artisti). L-am rugat pe sotul meu
s organizm o cltorie privat" pentru a Putea veni si pleca dup bunul meu plac. De altfel,
vizitele oficiale aveau loc sistematic n anotimpul cald, iar eu voiam s des-cPr Rusia sub
zpad, eterna si legendara Rusie....
Kremlinul a fost de acord si am aterizat la Moscova n mijlocul leniii, mpreun cu ctiva dintre
cei apropiati mie, printre care si
176

mama. Regele nu venise. Eram fericit, asa de fericit, c seara, spre miezul noptii, am plecat cu
grupul nostru pe strzile nzpezite ale Rusiei. Cei care se ngrijeau de siguranta noastr ne-au
considerat nebuni, pentru c afar nu mai rmsese nici mcar o pisic...
A doua zi am vizitat orselul Zagorsk, care se afl aproape de Moscova si ale crui biserici snt
minunat de bine pstrate. Lumea a aflat foarte repede cine eram; nici ntr-o cltorie particular
nu puteam rmne mult vreme neobservati, cu toti oamenii de la Securitate care ne nconjurau,
nc revd zmbetele ncntate ale femeilor din bisericile n care am intrat. Ele se mpingeau s
vin mai aproape de noi si le auzeam exclamnd si murmurnd: O, Doamne, iat o regin n
viat!" mi perfectionasem rusa si cum aveam un accent bun, lumea credea c ntelegeam totul,
ceea ce era, din pcate, exagerat... ntr-una din acele biserici am putut asculta o coral. Cntecele
bisericesti ortodoxe snt emotionante; mi-au dat lacrimile. Simteam c m gsesc n Rusia lui
Tolstoi... Apoi, preotii ne-au invitat la mas.
N-am mai vzut nicieri o asemenea atmosfer ca la Leningrad: prietenii mei puteau n sfrsit s
rd deschis, s glumeasc, n ceea ce m privea, m simteam mai liber, dar tot trebuia s-mi
msor cuvintele si faptele. Am putut clca pe urmele bunicului meu, mi 1-am imaginat pe tata
mergnd la 15 ani pe strdutele din vechiul Sankt-Petersburg de la scoala militar Alexandrovski
Kadetski Corpus pn la cheiul Nevei, unde era camera lui. Apoi, n timp ce vizitam Palatul de
Var al tarilor, am vrut s vd unul sau dou sate din mprejurimi ntr-una din acele troici pe care
nu le mai poti gsi astzi. Troica era ostentativ un simbol al Rusiei tariste oare autorittile nu
se vor uita cu un ochi critic la faptul c regina Iranulu1 cltorea pe teritoriul sovietic cu o sanie
tras de trei cai, n felul n care o fceau seniorii de odinioar? Nu, sovieticii erau asa de
binevoitori cu Iranul n momentul acela, c am obtinut imediat troica s1 toate cele necesare, n
schimb, niciodat n-am reusit s ajung la mormntul lui Ceaikovski. Autorul Lacului Lebedelor
este unul dintre compozitorii mei preferati si mi doream de mult vreme sa
l
MEMORII 177
reculeg la mormntul lui. Au gsit mii de motive pentru a m ^piedica s merg si nu am stiut
niciodat cauza acestui refuz.
Am ntlnit aceeasi rezistent n clipa n care am dorit s ascult jniizic tigneasc. Dar de data
aceasta stiam de ce: tiganii erau considerati ca fiind recalcitranti la ideologia comunist, iar
muzica lor era plin de nostalgie, ca o mrturie degradant a unui trecut contrarevolutionar.
Ambasadorul nostru la Moscova a organizat totusi o sear muzical n apartamentele n care
locuiam, dar n prezenta a numerosi reprezentanti ai Kremlinului. Trupa care cnta pentru noi era
n mod sigur constient c exprima tristetea si rtcirea unui popor ntreg, pentru c emotia se
simtea n fiecare not. La sfrsit, cntreata a venit la mine, mi-a luat mna cu o asemenea
fervoare, urndu-mi ca Dumnezeu s ne apere pe mine, pe sotul meu si pe copiii nostri, c m-am
temut pentru ea. Sovieticii erau n mod evident nemultumiti si privirea rece pe care unul dintre
generali i-a aruncat-o acelei femei m-a fcut s tremur.
Tot n timpul acelei cltorii am vizitat si capitala Tadjikistanu-lui, Dusambe, care m interesa
foarte mult, pentru c acolo se vorbeste persana. Apoi am ajuns la Baku, capitala Azerbaidjanului
sovietic, la hotar cu Azerbaidjanul nostru. Azerbaidjenii sovietici stiau c tatl meu era originar
de acolo si simteam c acest lucru crease ntre noi o afinitate special. Vedeam la oamenii de pe
strad o mare curiozitate legat de noi, o dorint de a ne pune ntrebri, de a afla ce se mai
ntmpl n Iran. Era evident c autorittile sovietice doreau s evite contactele, discutiile legate
de evenimentele din Iran. Sub pretextul sigurantei, ne ndeprtau de populatie cu o grab
suspect. Am gsit un nceput de explicatie a acestui zel, n momentul n care am vizitat o
expozitie de acuarele si desene. Unele lucrri reprezentau agricultori arnd cu niste crute cu boi,
asemntoare cu cele din Evul Mediu. Deasupra lor era un comentariu lapidar cu aspect de
legend: De cealalt parte a frontierei..." Oamenii nu se lsau pcliti, cu att mai putin cu ct
Azerbaidjanul vietic primise n 1946 numerosi iranieni comunisti care prsi-er Iranul cnd
alungasem noi trupele sustinute de Stalin, ale lui *ar Pishevari. Iar acesti iranieni, care
renuntaser ntre timp la
178

idealurile comuniste, si doreau s se ntoarc n Iran la fratii lor s; la libertatea pe care aici n-o
mai aveau, ncercau permanent s se apropie de mine, s-mi dea scrisori, prin care s obtin
permisiunea de a reveni n tar.
Mai trziu, aveam s atrag atentia regelui asupra situatiei acestor oameni. Inevitabil, guvernul
avea o mare suspiciune n privinta lor. Se ciau cu adevrat? Nu aveau de gnd s lucreze
clandestin pentru sovietici? Sau s intre n cutare sau cutare curent de extrema sting cu scopul de
a nltura monarhia? Peste un timp s-a hotrt s se delimiteze o zon de frontier n care acesti
oameni s-si poat revedea familiile si unde s astepte autorizarea pentru ntoarcerea lor
definitiv. Astzi, cnd regimul comunist a czut, ctiva dintre fostii militanti ai Tudehului au
scris sau au spus ce viat lamentabil au dus acolo, ei, care sperau s descopere, paradisul de
cealalt parte a frontierei...
ntretineam relatii cu toate trile din blocul comunist si am fost primiti n toate (cu exceptia
Cubei, a Albaniei si a Germaniei de Est fat de care ne-am declinat invitatia n '77 din cauza
tensiunilor din Iran). Pentru mine, aceste vizite erau foarte greu de suportat din cauza ipocriziei.
Noi eram constienti de prerea proast pe care acesti oameni o aveau despre monarhie si luptasem
suficient de mult mpotriva hegemoniei sovietice, pentru a simti pentru comunisti o mare
nencredere. Ajungnd n Cehoslovacia, de exemplu, n ciuda florilor si a covorului rosu, stiam c
aceast tar avea o statie radio care sustinea Tudehul iranian si care ne insulta zilnic. Acelasi
lucru se petrecea si n URS S, unde traductoarea mea, pe care o chema Dagmara si pentru care
am avut o mare simpatie nc de la nceput, vorbea adesea la radio mpotriva Iranului. Rusinat,
s-a scuzat fat de mine si mi-a spus c nu putea s fac altfel pentru c asa erau ordinele.
Toti conductorii partidelor comuniste aveau acelasi mod mecanic si lipsit de suflet de a evoca
marile realizri ale socialismului si trebuia s te prefaci c te extaziezi n fata cosurilor uzinelor,
& fata sinistrelor orase-dormitoare?... Strzile pustii, magazinele goa' le exprimau perfect srcia
cumplit n care triau aceste
MEMORII 179
ufeream vzmd cum cuvntul tovars" si o familiaritate de fatad jjjt folosite pentru a disimula
inegalitarismul profund al regimului, ce se pretindea n serviciul muncitorilor. Cnd m duceau
ntr-un loc sau altul, de exemplu, nsotitorii mei stteau ostentativ lng sofer si-i spuneau
tovarse", dar privirea soferului exprima clar spaima care-1 stpnea. M-am gndit la soferul
meu, cu care nu aveam relatii apropiate, dar cruia i cunosteam sotia si copiii si care nu ezita s
m roage s-1 ajut dac avea vreo problem.
Dac voiai s auzi cteva vorbe sincere, trebuia s astepti s plece membrii partidului, mi
amintesc de o sear petrecut n Cehoslovacia, dup invazia sovietic din vara lui '68.
Conductorii de partid plecaser si, dintr-o dat, oamenii au nceput s glumeasc.
- Maiestate, m-a ntrebat un brbat care sttea lng mine, stiti ultima poant de la Praga?
- Nu, povestiti-mi!
Doi oameni stteau de vorb la o teras. Deodat, trece o masin. Vai, ce masin ruseasc
frumoas!" exclam unul din ei. Iar cellalt spune: Dar nu e o masin ruseasc! Nu cunosti
marca?" Ba da, cunosc marca, rspunde primul, dar pe tine nu te cunosc..."
n Cehoslovacia am avut bucuria s-1 ntlnesc pe profesorul Ripka, un iranist care lucrase n Iran
mpreun cu bunicul meu. Mai aveam nc la Teheran o fotografie cu cei doi la Persepolis. ntre
cele dou tri existau legturi istorice ntemeiate de sahii dinastiei Qajar, care iubeau apele
termale din Cehoslovacia si care lsaser peste tot urmele trecerii lor, mai ales la Karlovy Vary,
fosta Karlsbad, unde se afl si astzi lustre iraniene de cristal si covoare persane. Atunci m-am
gndit cu usurare c regimul comunist, n ciuda furiei lui distructive, n-a apucat nc s stearg
toate amprentele trecutului.
M-am ntors la Praga dup cderea zidului Berlinului, am ajuns acolo chiar n ziua alegerii lui
Vclav Havel. Pe podul Charles se ndeau pentru un dolar sau doi toate insignele care fuseser
cndva S ria Armatei Rosii. Era o ironie crud si trist pentru oamenii meritaser ntr-adevr
acele decoratii, dar nu am putut s nu drept: acesti oameni, zdrobiti si umiliti n '68 vindeau
111 medaliile invadatorilor lor la pretul unui pachet de tigri... n
180

acelasi stil fuseser atrnate pe strada principal din Praga portre^ tele tuturor fostilor sefi de
partid din blocul comunist, ca pe cele ale unor proscrisi. Ia te uit, am glumit eu cu gazda mea
descoperincj aceste tablouri, i-ati expus pe prietenii mei!" si, ntr-adevr, i-am vzut acolo pe toti.
Mi se nclzea inima vznd ici si colo, prin toate aceste tri urmele influentei Persiei asupra
lumii. Astfel, la Cracovia, n Polonia, unde au fost propovduite nvtmintele lui Avicenna, am
descoperit cteva din scrierile lui n persan. Tot n Polonia am vzut covoare persane cusute cu
fir de aur si argint care fuseser comandate n Iran de ctre regii Poloniei si care, de atunci, se
numeau la noi covoare poloneze". Nu pot s evoc aceast cltorie n Polonia fr s-mi
amintesc oroarea pe care am simtit-o n timpul vizitrii lagrului de concentrare de la Auschwitz.
n Noua Zeeland, m astepta o surpriz si mai emotionant: la aeroport, lng grupul oficial de
primire, era un grup de polonezi cu flori si banderole pe care scria Bun venit sahului Iranului".
Acesti oameni voiau s-i multumeasc regelui pentru c i gzduise cu treizeci de ani n urm n
Iran. ntr-adevr, n 1945, sotul meu deschisese granitele pentru numerosi polonezi care fugeau de
trupele lui Stalin. Multi dintre ei au rmas la noi, cstorindu-se cu un iranian sau cu o iranian,
iar altii au plecat n Noua Zeeland. Dar nu ne-au uitat.
n septembrie 1972, am avut sarcina s fac oficial noua noastr relatie cu China. Drumul Mtsii
reprezentase mult vreme singura legtur comercial dintre Iran si China, ntrerupt cu
brutalitate de revolutia lui Mao Tzedun. Regele si dorea foarte mult s restabileasc relatiile
diplomatice cu aceast tar estic, n 1970 trimisese la Beijing un emisar important, pe sora lui,
printesa Ashraf, pe atunci presedinta Comisiei Drepturilor Omului la Natiunile Unite-
Conductorii chinezi s-au artat foarte interesati s ia noi initiative si cnd China a fost admis n
ONU, n 1971, printesa Ashraf a fst prima care a invitat o delegatie chinez la un dineu la
Ambasada Iranului la Natiunile Unite.
MEMORII 181
Regele s-ar fi dus el nsusi la Beijing, dar exista un obstacol de rdin protocolar: presedintele Mao
Tzedun era bolnav si nu putea _l primeasc, n acest context, mi-a revenit misiunea de a con-
juce delegatia noastr ntr-o cltorie oficial de zece zile.
Era foarte emotionant, n secolele trecute, meandrele istoriei apropiaser uneori popoarele
noastre; astfel, printii sasanizi s-au efugiat n China fugind de invazia arab; mai aproape de zilele
noastre, China importa covoare persane, iar noi, la rndul nostru, arn adus de acolo viermi de
mtase, ceai si portelanuri, ntr-un anume sens, eu urma s redeschid acele drumuri pe care timpul
le stersese ncetul cu ncetul de pe hrtile noastre. si niciodat nu am fost nsotit de attia oameni
ca n acea cltorie: prim-ministrul, Amir Abbas Hoveyda, era cu mine, ca si multi alti ministri,
printre care Abdol Azim Valian, ministrul Cooperativelor si al Afacerilor Rurale si doamna
Farrokhru Parsa, ministrul Educatiei Nationale, care fusese profesoara mea la Liceul Jeanne d'Arc
si al crei sfrsit tragic de la nceputul Revolutiei Islamice a fost evocat mai devreme. Mai erau cu
mine si cteva persoane de la Curte si din cabinetul meu, seful de cabinet, Karim Pasha Bahdori,
ca si mama si verisorul meu, Reza Ghotbi, care ntre timp devenise directorul Televiziunii
Nationale Iraniene.
Prim-ministrul, domnul Ciu En-Lai, m astepta la coborrea din avion. De jur mprejurul nostru,
mii de tineri, cu haine colorate, cu fete zmbitoare, agitau stegulete si cntau. Mi-am nchipuit c
acolo avea loc receptia oficial, dar eram departe de realitate. Ajunsi n Tien An Men, m-au rugat
s urc ntr-o masin decapotabil si atunci ain vzut c mii de brbati si de femei, mbrcati cu
totii n uniforme gri, identice, se adunaser de-a lungul drumului pe unde urrna s trecem noi. Nu
puteam s-mi cred ochilor. Am pornit pe strada aceea si, dintr-o dat, a nceput muzica
orchestre, tobe etlorrne fuseser asezate la distante egale unele de altele. Imediat 01 nteles c tot
orasul fusese mobilizat pentru noi, pentru c ultirnea era prezent pe kilometri ntregi, la fel de
compact peste ' 'a fel de zmbitoare. Chinezii mi-au spus c doar Ho si Min ai fusese primit cu
un asemenea fast.
182

Seara, primul dineu oficial a fost la nltimea acelei primiri nemaipomenite: mai mult de o mie de
persoane fuseser invitate sj aranjate n jurul unor mese rotunde, ncrcate cu feluri de mncare
viu colorate, care s-au dovedit a fi delicioase. Stteam n dreapta domnului Ciu En-Lai. El a fcut
referiri la prietenia veche dintre trile noastre, trecnd cu delicatete peste divergentele politice din
prezent, iar eu m-am ntrebat de cnd nu mai pronuntase cuvntul mprteas", cuvnt evident
rusinos pentru el, care participase la Lungul Mars al lui Mao? mi pregtisem si eu discursul pn
la ultima virgul, ferm convins c sinceritatea, cuvintele spuse din inim snt singurele capabile
s stearg cliseele dogmatice, n China, ca si n Iran se muncea pentru ridicar acestor tri din
napoiere, din starea de subdezvoltare. Pentru aceasta alesesem ci diferite, dar aveam aceeasi
ambitie. Am avut senzatia c, dincolo de zmbe-tele protocolare si de aplauzele de circumstant,
ntre noi ncepea s se nfiripe o legtur sincer. Eleganta intelectual a domnului Ciu En-Lai, ca
si marea lui curtoazie m-au impresionat mult pe toat durata acestei receptii. Cu un zmbet distrat
a ncercat chiar s m nvete s folosesc betisoarele... Mai trziu mi-a spus c acela a fost unul
dintre putinele dineuri oficiale la care nici un invitat nu s-a ridicat s plece n mijlocul discursului,
pentru a-si manifesta nemultumirea.
Cele ce au urmat mi-au confirmat aceast prim impresie, n ciuda orarului foarte ncrcat, n care
vizitele la uzine, la fermele model, la muzee alternau cu ntlniri politice si receptii, s-a instalat
ntre noi o atmosfer plcut, relaxat si chiar punctat cu glume, n realitate, noi eram cu totii
bucurosi c ne aflam n China, erarn sincer curiosi n legtur cu metodele lor, cu inventiile, erarn
ncntati de ospitalitatea conductorilor de la toate nivelurile. Locuiam ntr-o vil plin de farmec,
ascuns n mijlocul unei grdini nflorite; si de aici pstrez amintirea primirii emotionante care ni
s-a fcut n prima sear. O doamn de vrst medie, a crei buntate din priviri contrasta cu
severitatea hainelor, mi-a artat casa. Fie' care camer fusese aranjat cu o grij deosebit si
gazda mea fu" sese cu sigurant atent la fiecare detaliu. Eu m minunam peste to
MEMORII 183
pe unde treceam, iar ea era vizibil ncntat. De-abia la sfrsit am aflat c era doamna Ciu En-Lai
n persoan.
Pretutindeni ntlneam acea druire mecanic pentru Mao, acest cult al personalittii, ntr-o
scoal, ntr-o uzin, felicitam o femeie tnar sau un muncitor, iar ei rspundeau cu aceeasi fraz,
aproape identic: O fac pentru tara mea, pentru Mao, Soarele de la Beijing"- n scolile din
Beijing copiii ne asteptau cntnd cu pumnul ridicat, iar cntecele se referau tot la Soarele din
Beijing". Binenteles c eram constienti de munca teribil de care a fost nevoie pentru a ajunge
aici, dar asta nu nseamn c n spatele acestor sloganuri era mai putin poft de viat sau o
ncredere mai mic n viitor. Era, n acelasi timp, nfricostor si tulburtor.
Unul dintre cele mai impresionante lucruri la care am luat parte a fost o operatie chirurgicala sub
anestezie, fcut prin acupunctura. Eram la Shanghai. Medicii au deschis cutia cranian a unui
pacient care, pe tot parcursul operatiei, a rmas perfect constient, cu ochii deschisi, capabil s
vorbeasc. De mai multe ori 1-au rugat s mnnce, dar numai banane. Cum era posibil asa ceva?
Eram fascinati. Odat operatia terminat, chirurgii au ncercat s rspund la ntrebrile noastre.
Ne-au mrturisit c nu detineau deocamdat toate explicatiile stiintifice pe care le ceream noi,
pentru c acupunctura era de origine empiric. Atunci un brbat din Comitetul Revolutionar a dat
acest rspuns incredibil: Trebuie s ntrebm masele." Ne-am uitat unii la altii cu spaim si
conversatia s-a oprit aici.
Gazdele noastre erau de o delicatete remarcabil. Astfel, atunci cnd vizitam muzee si vedeam
obiecte care apartinuser fostilor mprati, aveau grij si, spre deosebire de sovietici, treceau
repede Prin fata vitrinelor care ne-ar fi putut pune ntr-o situatie delicat. Niciodat n-au fcut
vreo aluzie dezagreabil. Cnd m ntlneam Cu doamna Mao la o ceasc de ceai, ntre noi exista
o anumit retinere. Lucru care nu m mpiedica s-rni imaginez ct de tare m Putea detesta
aceast femeie zmbitoare.
Unul dintre momentele cele mai emotionante ale acestei cl-r'i a fost acela n care 1-am sunat
pe sotul meu de la Sian, locul de
184

unde plecau odinioar negustorii mtsii. Astfel, simbolic, acest drum dintre China si Iran. fusese
restabilit. Regele a simtit emoti^ mea si mi-a mprtsit-o.
Apoi ne-am ntors si, n clipa n care pilotul ne-a anuntat ca intraserm n spatiul nostru aerian,
am nceput cu totii s aplaudm, fr s ne fi nteles dinainte. Am vzut atunci cum fiecare dintre
noi sfrsise prin a suferi din cauza restrngerilor regimului comunist eu eram prima si ct de
usurati ne simteam cu totii c ne ntor-seserm n patria noastr.
Presedintele Partidului Comunist Chinez, Hua Kuo-Feng, a fost ultima personalitate care a venit
n vizit oficial la Teheran n timpul monarhiei, mi aduc aminte c vizita lui a coincis cu aparitia
portretului ayatollahului Khomeini pe prima pagin a cotidianului Keyan. Din greseal sau din
motive bine ntemeiate, am trit vizita domnului Hua Kuo-Feng din acele zile dramatice ca pe un
gest de sustinere a regelui.
La nceputul anilor '60, regele refuzase ideea pe care i-o sugerase unul dintre consilierii lui
culturali, Shodia Eddin Shafa, de a srbtori ntemeierea Imperiului Persan de ctre Cirus cel
Mare, cu douzeci si cinci de secole n urm (ntre 550 si 350 .Hr.). ,,E prea devreme, vom vorbi
despre asta mai tirziu", a rspuns el transant. Dorea atunci s nu existe nici un lucru care s
distrag tara de la Revolutia Alb pe care se pregtea s o nceap. Douzeci de ani mai trziu,
iesit binisor din starea de subdezvoltare, Iranul prea destul de copt pentru o asemenea srbtoare.
Nu era singurul care gndea asa. In toate capitalele lumii erau ludate lucrurile care fuseser
fcute ntr-un singur deceniu la noi:
Astzi, scria n octombrie 1971, n corespondenta UNESCO, universitarul Peter Avery, profesor
la Cambridge, Iranul modern are resurse, si-a regsit siguranta de sine, pierdut n servitute n
perioada de dominare si de exploatare strin. Aceast perioad a nceput n 1722, cnd dinastia
Safavizilor a pierdut puterea, si a dominat tot secolul al XlX-lea si primii ani din secolul al XX-
lea, cnd expansionismul britanic si rus a sufocat Iranul, care a riscat astfel s dispar. Acum,
Iranul este din nou respectat pe scena witernational. El poate juca si chiar joac un rol nsemnat
n afa-Cerile mondiale. Ca membru al Natiunilor Unite, Iranul arat si altor tri n curs de
dezvoltare care este drumul de urmat. A devenit erenul ideal al ntlnirilor de pregtire a
acordurilor internationale,
186

de dezbatere a problemelor actuale, cum ar fi alimentatia, dezvoltarea agricol, analfabetismul,

drepturile femeii, nc 6 dat, el este centrul spre care converg ideile si tehnica."
Ziaristul francez Edouard Sablier, ntors dintr-o cltorie de-a lungul ntregii tri, a publicat n
aceeasi perioad, n Atlas, acest portret al Iranului ale crui rnduri capt, o dat cu trecerea
timpului, un caracter premonitor:
Iat o tar n plin dezvoltare. Orasele au aprut precum ciupercile dup ploaie. Pretutindeni snt
santiere, snt drumuri n curs de constructie. Cldiri de cincisprezece etaje nconjoar centrul
capitalei; de mai mult vreme, vilele si pavilioanele au acoperit colinele destinate altdat
aristocratiei Shemiranului.
n douzeci de ani, Teheranul a crescut de la opt sute de mii la trei milioane de locuitori.
Automobilele lor, din ce n ce mai numeroase, provoac cele mai frumoase ambuteiaje pe care
mi-a fost dat s le vd vreodat si putine vehicule au mai mult de zece ani.
Fr s egaleze Teheranul, celelalte orase se dezvolt ntr-un ritm rapid. Tabriz, Shiraz, Ahvaz,
Esfahan au devenit centre industriale. Peste tot, magazinele snt bine aprovizionate, trectorii snt
bine mbrcati. Nivelul de viat devine din ce n ce mai ridicat. Dezvoltarea industrial a atins un
prag care este depsit numai de Japonia.
n politica extern, regula de aur este independenta national. Desigur, Iranul se afl n orbita
americanilor, n aceeasi proportie ca si Europa Occidental. Dar n diplomatia actual, guvernul
su si pstreaz initiativa, n acest moment relatiile lui cu URSS-ul snt excelente, cele cu China
snt n curs de redresare.
Nationalismul persan are cu ce s se mndreasc. Golful Persic devine ncetul cu ncetul o sfer
de influent pentru Teheran. La Kuwait, la Bahrein, n toate emiratele si chiar n Arabia Saudit
se constat acum existenta unui partid iranian, asa cum, pe vremea Marilor Regi, lumea elen
cunostea partidul persan.
Toate se misc. Iranienii, apartinnd tuturor claselor sociale, sn1 de acord cu acest lucru, desi cu
mai mult sau mai putin reticent-
.'.' MEMORII 187
j^u i-am mai vzut pe aceia care nainte acuzau regimul cu orice ocazie. Am ntlnit chiar si
iranieni fericiti.
Dar impresia general e una sumara. Binenteles, nu exist nici o natiune care s se dezvolte fr
s ntlneasc tot felul de inconveniente pe parcurs, greutti, frustrri care snt caracteristice
vremurilor moderne. De aceea aceast tar, ca toate celelalte, de altfel, se loveste n drumul ei de
nentelegerea unora, de rezistenta castelor si a clanurilor care nu vor s moar si de nerbdarea
tinerilor care estimeaz c procesul n curs dureaz prea mult."
Rezistenta" unora preoti si proprietari de terenuri, nerbdarea altora studenti si intelectuali
desi contradictorii, vor alimenta mpreun, ncepnd cu 1976-1977, nemultumirea crescnd
care va sfrsi cu plecarea noastr si cu declansarea Revolutiei Islamice. Dar n 1971 aceste reactii
nu 1-au nelinistit pe rege. El le-a considerat normale ntr-o tar n plin schimbare si se baza pe
faptul c rezultatele progresului vor debloca societatea, i vor satisface asteptrile si vor mpca
extremele.
Pentru el, srbtorirea ntemeierii Imperiului Persan avea ca scop principal gruparea natiunii n
jurul identittii sale recstigate, a mndriei ei regsite dup dou secole de umilint si de mare
srcie. El astepta de la acea srbtoare, de un nalt simbolism, s permit fiecruia s treac
peste frustrrile cotidiene pentru a-si da seama de unde venim si unde ne ducem".
n ceea ce m priveste, am prins trenul din mers. Cnd regele si-a dat acordul pentru organizarea
diferitelor manifestri, eu tocmai o adusesem pe lume pe Leila, cel de-al patrulea copil al nostru,
si acest lucru m-a determinat s ncetinesc pentru o perioad ritmul activittilor mele.
A fost desemnat imediat un comitet de organizare. Locul rezervat srbtorii er n afara oricrei
discutii: trebuia s fie, evident, Perse-Polis, primul oras regal al Imperiului Persan, Ahemenid,
unde se afl vestigile palatului lui Darius I, urmasul lui Cirus cel Mare.
Lucrurile au cptat repede o amploare international, atunci cnd s~a pus problema s primim la
Persepolis suverani si conductori
188

de stat din lumea ntreag. Or, Persepolis se afl n desert, fr nici o constructie utilitari n jur, la
saizeci de kilometri de primul oras, Shiraz...
Mai era chiar mai putin de un an pn la festivitatea planificat pe la jumtatea lui octombrie
1971, cnd comitetul de organizare mi-a cerut s preiau presedintia. Daca am acceptat acest lucru,
arn fcut-o pentru c aderam din tot sufletul la proiectul sotului meu si am vrut s exprim public
acest lucru: Trebuie, am spus eu atunci, s ne dm mna, s ne unim, pentru a demonstra c
epoca actual reprezint o perioad de renastere a civilizatiei iraniene". Dar ceea ce am descoperit
a rnit puternic sensibilitatea mea de iranian: fuseser deja solicitati numerosi furnizori strini
dintre cei mai luxosi, n conditiile n care, n anumite domenii, ne-am fi putut adresa iranienilor...
Pn la urm, toate acestea m-au rnit. Cum s-a ajuns aici? Mai era posibil s dm napoi? Mi s-a
rspuns c timpul scurt n care trebuie s organizm totul ne oblig s recurgem la experienta
Europei, c ntreprinderile iraniene snt nc prea la nceput pentru a ne putea asigura din punct de
vedere calitativ si la timp definitivarea lucrrilor.
Ei bine, atunci s asteptm s nu mai ezite, s le acordm timp suficient s fac lucrurile
corect. Am asteptat 2500 de ani, mai putem avea rbdare ctiva ani!
Dar n realitate era prea trziu, am nteles-o repede si, cunoscnd felul de a fi al ziaristilor, nu m-
am ndoit c vor folosi acest pretext atunci cnd ne vor critica. Iar acest arbore va ascunde tot
restul pdurii, adic tot ceea ce srbtorile de la Persepolis vor aduce Iranului, att n ceea ce
priveste infrastructura interioar ct si ramificatiile exterioare. Asa c n-am avut ce face dect s
confirm alegerea pe care o fcuser.
Dintre toate sarcinile pe care le-am avut n pregtirea festivittii-aceasta a fost cea mai dificil si
n acelasi timp cea mai descura-jant pentru c, pe msur ce trecea timpul, ncepeau s vin dio
Occident un val de critici acerbe mpotriva cheltuielilor enorme fcute. Ziaristii aveau s ncalece
si s descalece continuu acest cal
MEMORII 189
btaie. Ce fel de monarhi se mbrac la Lanvin si mnnc la '8 cnd poporul nu are nc pine si
scoli? Demagogic si caricatural, dar ndelung exploatat si reluat ca un ecou de opozitia
iraniana' aceast imagine avea s distorsioneze sensul srbtorii de la persepolis. Eu am ncercat
sistematic s le explic corespondentilor strini c era nedrept s ne fac asa ceva, dup attia ani
de eforturi pe care le fcuserm pentru popor, eforturi unanim salutate n cancelariile lumii
ntregi. Ct de nedrept mi se prea s retin att de putin din acea srbtoare care marca
desteptarea Iranului!
Procesul era cu att mai nedrept, cu ct cea mai mare parte din banii cheltuiti pentru festivitate
aveau s mbogteasc n mod considerabil patrimoniul iranian: cele 2500 de scoli inaugurate cu
aceast ocazie, satele electrificate, hotelurile construite, drumurile asfaltate nu aveau s
prseasc tara a doua zi dup ceremonie, n fine, n materie de relatii publice am obtinut o
campanie de pres absolut gratuit. Au fost create comitete pentru ceremonie n toate marile
capitalele ale lumii, n toate acele orase au fost deschise expozitii avnd ca tem cultura si arta
iranian, au avut loc concerte, conferinte. Dac ar fi trebuit s pltim pentru toate filmele, crtile
si articolele despre Iran difuzate n perioada aceea, pentru toate reportajele transmise la
televiziunile si la posturile de radio din lume, ne-ar fi costat miliarde de dolari. Probabil c snt
multi oameni care, n 1970, nici mcar nu stiau c Iranul se afl pe vreo hart si care au aflat
astfel cte ceva despre istoria si geografia lui. Cine ar putea s stabileasc cifra profitului pe care
1-am obtinut n continuare, n special prin dezvoltarea turismului?
Dar toate trec si pn la urm, dincolo de latura ei negativ, aceast campanie de pres a vorbit si
despre alte lucruri pe care ceremonia de la Persepolis le-a adus n inimile iranienilor, iar aici ^
refer la sentimentul de mndrie, de recunostint, care nu se pot cnverti n cifre.
Fr ndoial c era pentru prima dat n lunga istorie a Iranului,
'nd monarhi si conductori de stat onorau n acelasi timp capitala
oric a Persiei cu prezenta lor. Invitatiile lansate si rspunsurile
190

pozitive s-au strns repede pe biroul ministrului Curtii, Assadollah Alam. Asteptam suverani din
Danemarca, din Iordania, din Norvegia, din Nepal, din Belgia. Regina Elisabeta a Angliei avea s
fie reprezentat de sotul ei, printul Philip, si de fiica ei, printesa Anne; la fel avea s se ntmple si
n cazul reginei Juliana din Olanda, al crei sot, Bernard, avea s fie prezent, mpratul Ethiopiei,
Haile Selassie se va deplasa personal ca si emirii Qatarului, Kuwaituluj^ Bahreimului, sultanul
Qabus al Omanului, presedintele Emiratelor Arabe, Sheikh Zayed, printii de Monaco si de
Lichtenstein, marii duci ai Luxemburgului, printul Juan Carlos si printesa Sophie din Spania,
printul mostenitor Cari Gustav, reprezentndu-1 pe regele Suediei, regele Constantin al Greciei si
sotia lui, Anne-Marie, ca si Victor Emmanuel de Savoia, printesa Belquis a Afghanistanului si
sotul ei, Sardar Abdol Wali... Conductorii de stat si de guvern aveau s fie si mai numerosi nc,
pentru c au trimis reprezentanti Finlanda, India, Turcia, Pakistan, Iugoslavia, Austria, Bulgaria,
Polonia, Romnia, Senegal. Statele Unite au fost reprezentate de ctre vicepresedintele Spiro
Agnew, URSS-ul de ctre Podgorni si Franta de prim-ministrul Jacques Chaban-Delmas, nsotit
de sotia lui.
n timp ce muncitorii si inginerii munceau pentru edificarea taberei care va adposti timp de trei
zile aceste personaje ilustre, fiecare sectie a Comitetului de Organizare se ocupa de sarcina sa:
unii se ocupau de punerea n functiune a retelei sistemului de securitate, altii de organizarea
transportului ntre Teheran si Persepolis. Fiecare sotie de conductor de stat urma s fie ajutat si
nsotit pe tot timpul sejurului ei n Iran de ctre o doamn care vorbea limba acesteia si care stia
perfect regulile protocolului. Trebuia s gsim si sa formm aceste femei. Era una dintre miile de
probleme de care trebuia s ne ocupm, n ceea ce priveste cadourile pe care urma s le oferim
invitatilor nostri, comitetul a avut ideea s comandam mesterilor din Azerbaidjan niste covoare
care s aib ca simbol central portretul conductorului statului. La acestea, aveam s adugm o
copie dup Edictul lui Cirus cel Mare, descoperit la Babilon ntr-un cilindru de pmnt ars si
pstrat laBritish Museuffi-
MEMORII 191
Aceast initiativ m-a umplut de mndrie pentru c n acel text adresat celor care fuseser nvinsi
la Babilon, Cirus schitase funda-
a ceea ce, douzeci si cinci de secole mai trziu, avea s 4evin Declaratia Drepturilor Omului.
Interzice jafurile, porunceste eliberarea prizonierilor, reconstruirea caselor si, fcnd dovada unei
uimitoare tolerante religioase pentru epoca Iui, cere s fie respectati toti zeii si instituie egalitatea
ntre oameni prin desfiintarea sclaviei. pcnd referire la preceptele sale, urmasii lui i vor trimite
pe evrei la Ierusalim s-si reconstruiasc templul1.
Da, snt mndr c acest cilindru de pmnt", baz a principiilor umaniste ale Marii Persii, a fost
astfel reactualizat" n ochii lumii- Preotii nostri vor vedea n acest gest o ofens n plus, bnuind
c regele intentioneaz s minimalizeze Islamul, adoptat de ctre iranieni, dup invazia arab (n
637 d.Hr). Asta nseamn c ei au uitat c Persia existase cu mult timp nainte de venirea arabilor
si c, nvins, a stiut s-si transforme nfrngerea n victorie. Acoperind vidul cultural al pioasei,
dar frustei societti arabe, literatura, filozofia, medicina si arta persane aveau s formeze n-tr-
adevr elementele esentiale ale civilizatiei islamice, iar acest lucru nc din primele clipe ale
cuceririi.
Pentru preotii cei mai traditionalisti, ceremonia n sine a amplificat aceast latur marginalizant
fr ca noi s fim de aceast prere pentru c a nceput pe 12 octombrie 1971, n fata
mormn-tului lui Cirus cel Mare, cu acest omagiu al sotului meu pronuntat cu voce profund
emotionat:
O, Cirus, mare rege, rege al regilor, rege ahemenid, rege al Trii Iranului!
Eu, sahinsahul Iranului, te salut din partea rnea si a natiunii mele."
In semn de tolerant si de deschidere, fuseser invitati la acest
n\agiu reprezentanti ai tuturor religiilor lumii: catolici, metodisti,
zroastrieni, ortodocsi, mormoni, sintoisti, budisti, sikhi, evrei, re-
Prezentanti ai amerindienilor si, binenteles, musulmani. Printre
Cestia din urm, nici unul nu a avut n acele zile nici cea mai mic
'Text
publicai In Anexe.
192

rezerv fat de cele petrecute la festivitate. Numai adeptii religiej Baha'i nu fuseser invitati
pentru a nu-i leza pe musulmanii care nu recunosteau aceast religie.1
Astzi, la peste douzeci de ani de la Revolutia Islamic, suveranul nu mai este acolo pentru a
veghea asupra perenittii aceste} mosteniri, dar identitatea iranian, ncarnat n poporul nostru,
va f] ntotdeauna prezent si stiu c va reusi s supravietuiasc obscurantismului.
Ziua de 13 octombrie a fost destinat primirii invitatilor. Sosirea avioanelor la Shiraz a fost
planificat aproape din sfert n sfert de or. Fratii regelui si membrii guvernului au avut sarcina de
a-i ntmpina pe invitati la coborrea din avion. Apoi personalittile au fost conduse cu masina
pn la Persepolis, unde a avut loc primirea oficial, n numele mprtesei si n numele meu, le
spunea regele, v urez bun venit n Iran cu ocazia srbtoririi a 2 500 de ani de existent a
monarhiei noastre." Oaspetele nostru era apoi invitat sa urce mpreun cu regele pe un podium
pentru a asculta imnul national al trii lui, interpretat de Garda Imperial. Dup aceea ofiterul
responsabil spunea numele si titlurile personalittii onorate si o invita sa treac n revist Garda.
si acum l admir pe acel ofiter nsrcinat cu prezentrile, maiorul Karim Shams, care nu a gresit
nici mcar o singur dat de-a lungul acelor ore epuizante, nici la pronuntarea numelor, nici la
enumerarea titlurilor care erau extrem de complexe. Seara, l-am luat deoparte si 1-am felicitat.
1 Un alt aspect al acestor festivitti a fost Congresul International al Iranistilr> care s-a tinut la
Shiraz, ntre 14 si 16 octombrie 1971, la care au participat pes'e trei sute de savanti iranieni si
strini specializati n istoria si civilizatia iraniene-Ne-au fost prezentati, sotului meu si mie
nsmi, n seara inaugurrii, si ne-&ff[ exprimat gratitudinea fat de serviciile pe care le aduceau
culturii iraniene. Congresul a fost n ntregime consacrat istoriei Iranului, n special lui Cirus cel
M31^' La secretariatul Congresului au fost strnse peste o mie de lucrri ale savantilor d' lumea
ntreag, constituind studiul cel mai amplu asupra lui Cirus. Din neferici1*1 am aflat mai trziu c
acest studiu a fost nimicit de soldatii Revolutiei Islamice n din primele zile cnd au ajuns la
putere.
MEMORII 193
nainte de acele zile si pentru prima oar n viata mea, mi-am rugat medicul s-mi recomande
niste sedative. Epuizat de munca, stresat, slbisem enorm n ultimele luni si-mi era team ca nu
cunvva vreun incident legat de sntatea mea s strice srbtoarea. pe fapt, ne era tuturor fric s
nu se ntmple ceva neplcut si acest lucru a creat ntre noi un spirit de solidaritate, pe care nu-1
mai re-jnarcasem niciodat pn atunci. I-am vzut pe ctiva dintre ministrii nostri, pe cteva
dintre personalittile de la Curte, care de obicei tineau foarte mult la pozitia lor nalt, crnd
valizele vreunui invitat sau dormind pe pmnt, pentru a oferi camera lor unui musafir sosit pe
neasteptate. Am vzut doamne apartinnd familiilor ilustre, ajutndu-le pe servitoarele coplesite
de atta treab. Toat lumea s-a implicat, a pus suflet cu spontaneitate; ntr-o dimineat, 1-am
vzut chiar si pe Reza ducnd micul dejun n spatele corturilor.
Ziua de 14 octombrie a nceput cu o defilare evocnd rzboinici iranieni din toate epocile. O mie
cinci sute douzeci si patru de soldati au fost mobilizati pentru aceast parad, condus de ctre
generalul Fathollah Minbashian. Iat cum va descrie Lesley Blanch aceast manifestare n cartea
pe care mi-o va dedica:
Brbile scurte si frezate ale mezilor si persilor; brbutele ascutite ale safavizilor sau musttile
mndre ale trupelor qajare; berbeci, sulite, steaguri, sbii, pumnale, toate erau acolo. Sub un soare
arztor, dar adpostiti sub umbrele, la poalele coloanelor n ruin mrturie a puterii lui Cirus
invitatii au asistat la aceast impresionanta defilare. Infanteristii ahemenizi, rzboinici prti,
cavaleria lui Xerxes, litiere, care de lupt otelite, cmile... Aviatia, noile contingente feminine ale
fortelor armate... Erau cu totii la Persepolis; cu totii stteau mrturie pentru gloria Iranului, trecut
si prezent".
Dup-amiaza a fost rezervat vizitrii mprejurimilor pentru cei care nu se temeau de soare, iar
seara a avut loc dineul de gal.
Dineul a fost servit ntr-un cort lung de saizeci si opt de metri si at de douzeci si patru, asezat n
mijlocul cmpului. Noi i cunos-earn pe toti suveranii si conductorii de stat prezenti, dar binen-
eles c pe unii dintre ei mai bine dect pe ceilalti, asta n cazul n
194

care nu ne deveniser deja prieteni, cum ar fi regele Iordaniei, la care mergeam adesea n vizit
particular, sau suveranii Greciei Belgiei, Afghanistanului si, normal, Hassan al II-lea al
Marocului de care sotul meu era foarte atasat si care, foarte retinut, l trimisese la noi pe fratele
lui, printul Mulay Abdallah, mpreun cu sotia lui printesa Lamia. n ciuda protocolului, plcerea
de a ne revedea a fost real si aceast bucurie a mers si dincolo de cercul de prieteni. Astfel, 1-am
ntlnit pe Nikolai Podgorni cu care am si gsit ocazia de a schimba cteva cuvinte n rus n
cursul cinei si chiar de a glumi. De altfel multi dintre invitati glumeau. Mi s-a povestit mai trziu
aceast anecdot: cnd printul Rainier de Monaco s-a mirat c locul lui era ntre printul Philip al
Angliei si printul Bernard al Olandei nu aveam destule femei pentru a respecta alternanta -
printul Philip i-a rspuns: Dar n-ai observat, drag prietene, c noi sntem singurii regine de
pe aici?"
Altii profitau de aceast ocazie pentru a se angaja n discutii mai putin lejere, care aveau s se
prelungeasc a doua zi dup-amiaz la cafenea, ntr-o atmosfer de club destins, clduroas, dar
n mod evident de afaceri. Brbati si femei care nu au putut niciodat s-si vorbeasc oficial din
cauza divergentelor politice gsiser ocazia s schimbe preri, departe de ziaristi.
Pentru noi, acel du-te-vino de pe scen n culise a durat tot timpul. Trebuia s ne asigurm
permanent c n buctrie totul era n ordine, trebuia s mai dm o mn de ajutor la cte ceva, s-i
mbrbtm pe unii, sa prevenim catastrofele, nainte de mas, am fost chemat discret. M-am dus
si 1-am gsit pe cofetarul-sef cu ochii n lacrimi: prjitura se rupsese pe drum! A trebuit s-1
consolez repede, s gsesc un mod de a o lipi pe unde se putea si, n fine, s gsesc putere s rd.
Nu-i nimic, o vom tia n diagonal, nimeni nu va observa nimic si, oricum, totul const n gustul
ei bun, iar pe acesta, cu sigurant, nimeni nu-1 va rata.
Seara s-a ncheiat cu un spectacol de muzic si lumini, urmat de un foc de artificii; si unul, si
celalalt erau opera unor speciali?11 francezi. A fost foarte reusit, grandios, dar, nc o dat, eram
nelinistiti: dac zgomotul va agita zecile de cai si de tauri care defila"
MEMORII
195
er de dimineat? Dac unul singur ncepe s rag, s se zbat, n-eaga turm se ia dup el si
acele animale nnebunite pot s-i calce (p picioare pe ilustrii nostri invitati.
Cea de-a treia si ultima zi a fost mai putin protocolar, progra-^ul fiind lsat la alegere. Unii au
plecat ntr-o excursie n desert, jar cei mai multi au profitat de timpul acesta pentru a sta de vorb.
Vicepresedintele american Spiro Agnew 1-a primit pe Constantin al Greciei, exilat n urmna
loviturii de stat din aprilie 1967. Sotul meu a discutat ndelung cu presedintele sovietic, Podgorni
si presedintele Turciei, Sunay. mpratul Haile Selassie 1-a primit pe presedintele Tito al
Iugoslaviei. Regele Hussein a reunit ctiva suverani arabi pentru o conferint ntre prieteni....
Seara a fost iranian, n sfrsit! Chemasem pentru acest eveniment artisti si artizani din toate
zonele trii. Muzicanti, pictori, testori, buctari, cu totii au rspuns invitatiei noastre: aceast
cin avea s fie pentru toat lumea ocazia de a descoperi bogtia culturii iraniene, ncepnd cu
buctria si cu artizanatul. Relansarea acestui sector, n special exportul covoarelor tesute de mn
de ctre trani, era una dintre ambitiile noastre. Eu ncercam mereu s-i conving pe hotelieri s-si
mobileze camerele cu obiecte iraniene de artizanat. De data aceasta aveam s recurgem la
suverani si la conductori de stat pentru a ne face artizanii cunoscuti n ntreaga lume!
Unii dintre oaspetii nostri au plecat a doua zi de dimineat, altii au mai dorit s viziteze unul sau
altul dintre orase sau s vad Marea Caspic, prelungindu-si astfel sejurul. Ceremonia s-a nchis
oficial n prezenta celor rmasi, prin inaugurarea stadionului cu o mie de locuri, Arya Mehr, de la
Teheran, si a Memorialului Istoriei Iranului, Shahyad, arcul de triumf modern construit la est de
capitala iranian.
16
Una dintre preocuprile mele crescnde din a doua jumtate a anilor '60 a fost s nu cumva s
uitm, n drumul nostru spre progres, de cultur. Regele dorea ca tara s se ndrepte spre
democratie dup ce si-ar fi recuperat ntrzierea economic, iar mie mi se pare c nu exist nimic
mai stimulant pentru o democratie, dect cultura. Trebuia, pe de o parte, s ne ajutm artistii, s le
evidentiem valoarea, s-i facem mai cunoscuti att n Iran, ct si n strintate si, pe de alt parte,
s ne deschidem frontierele ctre creatorii din celelalte tri.
I-am cerut vrului meu Reza Ghotbi, director al Televiziunii Nationale sa se gndeasc mpreun
cu mine la acest subiect si astfel am ajuns la concluzia c trebuie s crem un festival
international al artelor, n mare, ambitia noastr era ca acest festival s se axeze pe creatia
contemporan n domeniul teatrului si al muzicii, dar s ne reprezinte si traditia ancestral n
ntrega lume, evitnd latura folclorico-turistic a acestui gen.
Ministerul Culturii a fost de acord cu ideea noastr, asa c arn reunit n mare grab un comitet
fondator, constituit din scriitori, artisti, ziaristi si responsabili ai guvernului. Prima decizie era de
ordin geografic: unde s se desfsoare acest festival? Unanimitatea a ales Shirazul. Vecintatea
lui cu Persepolis (ne si imaginam deja cum aveau s foloseasc oamenii de teatru acest filon), cu
desertul ni s-au prut de bun augur, n afar de toate acestea, Shirazul avea nobletea lui: cntat de
doi dintre poetii preferati ai iranienilor,
, . MEMORII 197
,j207-1291) si Hafez (1324-1389), ale cror mausolee se afl aco-io a fost mult vreme considerat
capitala literar a Persiei. Oaz de erc}eat si de cultur, sipet de trandafiri, de privighetori si de
dragoste, n mod sigur Shirazul va putea inspira creatia mai bine dect ar face-o alte orase. Mai
prozaic vorbind, Shirazul avea deja mai piuite hoteluri, al cror numr putea creste datorit
ceremoniilor de ja persepolis, si mai ales un campus universitar, ale crui camere puteau fi si ele
folosite.
Festivalul de la Shiraz era proiectat, mai rmnea s facem esentialul: s adunm artistii, nu
numai pe cei din lumea ntreag, ci si pe cei din Iran. Noi stiam o mare parte din ceea ce nsemna
productia artistic a Iranului n anii '60, dar voiam s plecm n cutarea artistilor necunoscuti.
Echipa condus de Farrokh Ghaf-fari, viitorul director al festivalului, a trimis emisari pe
drumurile cele mai deprtate ale Teheranului, iar ceea ce au adus acestia a reprezentat nc un
motiv de bucurie si de ncredere n viitorul trii, n orasele cele mai deprtate, cele mai srace,
supravietuiser povestitori, cntreti, mici trupe de teatru sau de marionete si, binenteles, poeti...
Ne descopeream detintori ai acestor comori cu stiluri diferite, n functie de regiune. tinea numai
de noi de acum s stabilim programul si s ne hotrm pe cine s invitm, pe ce criterii. Era o
alegere dificil.
Am ntreprins acelasi demers pentru ntreaga lume. Membri ai comitetului, printre care Farrokh
Ghaffari si Bijan Saffari, au plecat n Asia si n Europa s vad cum se desfsurau festivalurile de
acolo, n ceea ce priveste muzica actual, Festivalul Royan din Franta ne-a fost de mare ajutor, iar
pentru teatru, Festivalul International din Nancy s-a dovedit a f i o adevrat mina de aur. Acolo
'~am descoperit pe Bob Wilson, n special, care, alturi de multi altii, avea s vin la Shiraz.
In cele din urm, n septembrie 1967, am inaugurat cu timidi-ate prima noastr mare manifestatie
cultural. Am ales luna sep-etnbrie, pentru a le putea permite s participe si studentilor care rau
nc n vacant, n afar de aceasta, septembrie este luna cea
198
FARAHPAHLAVI
mai blinda n Iran, cnd nu este nici prea frig, nici prea cald. Pani. ciparea lui Yehudi Menuhin a
fost foarte important pentru noi.
In anul urmtor, au venit pentru a cnta la Shiraz si lannis Xenakis si Arthur Rubinstein. n 1969
am cunoscut pentru prima oara un rsunet international, datorit temei alese pentru acel an:
Instrumente de percutie n lume". Am avut si tombak-u\ persan, si niri~ dangan-\\\ hindus, si
gamelan-ul din Bii, si toba din Rwanda sj multe altele. lannis Xenakis a mai revenit si n alti ani,
ca si compozitorul italian Bruno Maderna. De atunci nainte, festivalul a cunoscut un succes din
ce n ce mai mare, pn la ultima lui editie, n 1977.1
Dac eu am fost la originea crerii acestui festival, am tinut s particip la inaugurarea lui si s
profit de alte cteva reprezentatii n primele zile, iar apoi la sfrsit. As fi vrut s vd totul, dar
orarul meu foarte ncrcat nu-mi permitea. Din fericire, festivalul a scpat de sub orice tutel
guvernamental, fiind constituit doar din artisti cu spiritul liber si deschis, mi plcea atmosfera
de acolo, oamenii erau n mod vdit bucurosi c veniser, se simtea setea iranienilor de a
descoperi muzica si teatrul altor continente, dar si curiozitatea de a vedea operele creatorilor
autohtoni, se simtea fericirea artistilor pentru ca erau att de bine primiti, ntregul Shiraz se
mobiliza astfel nct fiecare artist s se simt ca acas. Toti oamenii contribuiau cu cte ceva,
guvernatorul, primarul, conductorul armatei... eu nsmi nu ezitam s mut scaune dintr-un loc n
altul, s car bnci, s dau cum puteam o mn de ajutor.
Artistii aveau libertatea de a-si tine spectacolele unde voiau, nu aveau dect s cear comitetului
un spatiu si o mn de ajutor, c acesta fcea tot posibilul si le deschidea portile, le aducea masinii
camioane, materiale... n 1972, eveniment, cred, major n istoria teatrului, a venit Robert Wilson
si a pus n scen un spectacol de o sut saizeci si opt de ore, sapte zile si sapte nopti fr
ntreruper6 pe colinele care mrgineau Shirazul, Ka Mountain. Alti artisti au
1 n 1976, am creat Dialogul civilizatiilor, organizatie al crui obiectiv era de a s bili un schimb
fructuos ntre culturi, la scar mondial. Primul seminar a avut n 1978, n Iran, cu participarea
unor tri europene, a Japoniei si a Egiptului.
MEMORII 199
ales mormntul lui Cirus din desert sau caravanseraiul din bazar, gall o cas veche pe care o
remarcaser n oras, sau numeroasele parcuri. Spectacol ui Alice n tara Minunilor s-a tinut ntr-o
pivnit cu pepeni>iar eu 1-am vzut asezat pe jos, pe un covor, n 1971 a venit Peter Brook care
a montat Orghast la Persepolis. Lucrurile au luat o ntorstur dramatica si prezenta mea a fost
necesar pentru a stabiliza situatia. Trebuia s asist la spectacol si am pornit la drum cu cteva ore
dup domnul Brook. Dintr-o dat, un grup de oameni ne-a atras atentia. soferul autobuzului a
ncetinit si a oprit. Din multime a iesit livid ministrul Educatiei, Manucez Gandji:
Maiestate, ati venit la tanc. Domnul Brook e foarte nervos, vrea s anuleze reprezentatia si s
se ntoarc imediat n Europa.
Soldatul din postul de gard a refuzat s-1 lase s treac.
Unde e domnul Brook?
ntr-o cafenea, acolo. Nici nu vrea s mai aud de noi. .
As vrea s-i vorbesc.
O clip mai trziu a aprut foarte nervos.
Domnule Brook, e un simplu soldat care credea c face bine ceea ce face. Nu v-a recunoscut si
nu e vina lui, ci a noastr. Nu trebuie s v suprati pe noi.
Era nvluit ntr-o tcere de neptruns. Atunci am nceput din. nou s vorbesc, abordnd un ton
mai vesel:
Domnule Brook, eu snt cea care m comport ca un artist si dumneavoastr ca o regin?
M-a privit si fata i s-a luminat dintr-o dat:
Iat o imagine nostim! Ei bine, haideti s ne relum fiecare rolul lui, dac asta doriti...
In 1974, Maurice Bejart, care se ndrgostise de-a binelea de Iran, a venit cu o pies creat special
pentru festival, Golestan, du-P numele capodoperei din Saadi; stiind acest lucru, 1-am rugat pe
&tul meu s mearg el nsusi pn la Shiraz. nc de la primele note am fost uimiti: Bejart se
inspirase pentru nceput din muzica Aditional din Balucistan, provincie din sud-estul extrem a
trii. Uansatorii lui au aprut n acel spectacol chiar sub bolta nstelat f ersepolisului, iar acela a
fost unul dintre cele mai profunde
200

momente ale festivalului. Se desfsura pe muzica traditionala a Irg, nului, completat de vocea
minunat a lui Razavi recitind poemele lui Rumi. Bejart s-a ntors n Iran n 1977, la ultima editie
a festivalului. Apoi, Revolutia Islamic ne-a stricat colaborarea, dar cncj ne-am rentlnit la New
York, la mijlocul anilor '80, am fost asa de emotionati, nct nici eu, nici el nu ne-am putut opri
lacrimile.
n 1975 ne-a onorat cu prezenta teatrul No din Japonia. Era un eveniment cultural fr precedent
acest teatru nu mai prsise Japonia niciodat pn atunci. Ei acceptaser s vin pentru c i
asigurasem c voi fi prezent la reprezentatii. Mergeam la spectacole foarte des cu copiii mei, mai
ales cu cei doi mai mari, Reza si Farah-naz, pe care i interesau mult anumite piese. Dar n seara
reprezentatiei, am mers numai cu micuta Leila. Nu avea dect 5 ani, dar a fost atent si adorabil
de concentrat tot timpul spectacolului. Frumusetea stranie a teatrului No ne captivase si pe mine,
si pe ea.
Alturi de aceste evenimente internationale renstea teatrul iranian1 si aici m gndesc n special
la regizori ca: Arbi Ovanessian, Bijan Mofid, Abbas Naalbandian sau Parviz Seyyed. Mai multe
trupe de actori tineri, stimulate de festival, munceau tot anul la spectacolele pe care veneau s le
prezinte la Shiraz. Muzicieni, ca Aii Asghar Bahari sau Hassan Kassai, si cntreti asemenea lui
Taj Esfahani si Siavush Shajarian, la rndul lor, renviau melodii traditionale si ne reuneam adesea
lng mausoleul Hafez, n acea grdin minunat, pentru a-i asculta. Erau acolo bnci, covoare,
perne si, pentru c ntre timp se lsa nserarea, asezaserm lumnrele micute de o parte si de alta
a drumului. Oamenii se asezau pe unde puteau, dar veneau att de multi, nct stteau si pe strad.
Acestea erau serile mele preferate, strini si iranieni stteau unii lng altii* ntr-o comuniune
profund si aveam cu totii sentimentul c sntern martorii renasterii unui secret al sufletului
nostru. Mult mai trziu, un pilot de vntoare, care avea s participe la rzboiul mpotriva Irakului,
apoi s se exileze n Statele Unite, mi-a mrturisit:
1 Ta'zieh, teatrul religios, a fost pentru prima dat reprezentat ntr-un festival i national.
MEMORII 201
- Maiestate, afectiunea mea pentru dumneavoastr dateaz de
vremea Festivalului de la Shiraz, dintr-o sear petrecut lng orrnntul lui Hafez. Eu eram pe
strad, stteam pe trotuar si ascultai*1 muzica noastr traditional. La un moment dat m-am
ridicat si v-arn vzut. Erati asezat n mijlocul multimii si preati foarte fericit c snteti acolo cu
noi; stiind pozitia dumneavoastr oficial. an1 simtit n momentul acela ct de aproape eram unii
de altii, ct de tare ne legau rdcinile noastre culturale.
Multi tineri mi-au mrturisit c, dac n-ar fi fost Festivalul de la Shiraz, nici nu s-ar fi gndit s
studieze cinematograful, teatrul sau muzica, si descoperiser vocatia la Shiraz, vznd creatiile
iranienilor si ale strinilor.
Shiraz a fost n acelasi timp un izvor de idei noi, susceptibil chiar de a fi rscolit putin spiritele
pn acolo, nct unii au ajuns s pretind c festivalul a fost punctul de pornire al Revolutiei
Islamice si una dintre cauzele rsturnrii monarhiei.
O singur pies, se pare, jucat de o trup maghiar, a socat mi multe persoane. Eu n-am vzut
spectacolul incriminat, dar membrii opozitiei, care cutau pretexte pentru a critica, membrii
Securittii, care nu apreciau ntotdeauna libertatea de actiune a directorilor festivalului, ca si
persoane ru intentionate n ceea ce m priveste, au exagerat impactul acestui incident, mai ales
dup Revolutia Islamic.
E adevrat c Festivalul a fost si un loc de exprimare a atitudinilor politice. Anumite trupe strine
nu si-au ascuns opozitia fat de rege, n timp ce, ntr-un mod provocator, pledau pentru
liberalizarea regimului. O trup americana, de exemplu, Bread and Pup-P&, si-a montat
spectacolul sub zidurile unei fortrete din Shiraz, care simboliza universul concentrationar. Noi
le-am lsat libertatea de a juca ceea ce voiau s joace si s denunte ceea ce considerau c trebuie
denuntat, chiar dac acest lucru le displcea celor de la Securitate. Artisti iranieni profitau de
aceast oportunitate pentru a exPrima critici la adresa monarhiei. si pe ei i-am lsat s fac ce
viau. A dou zi s-u organizat mese rotunde la universitate, n Pfezenta autorului pieselor. Mi s-
povestit c ntr-o zi, Grotowski, egizor polonez, invitat la una dintre acele mese rotunde, a fost
luat
202

la rost de un student iranian care 1-a ntrebat daca era constient cg prin piesele lui dorea s
instaureze ideea de dictatur. Daca ati crede ntr-adevr ceea ce spuneti, i-a replicat Grotowski,
n-ati rngj fi aici stnd de vorb linistit cu mine, ci ati fi acolo pe munte cu 0 mitralier."
Unii ziaristi europeni au venit si n Shiraz foarte porniti mpotriva monarhiei, fiind gata s o
desfiinteze. Cum erau informati n legtur cu implicarea mea n cultur, voiau s m ntlneasc
si invariabil, discutiile noastre ncepeau cu ntrebri agresive. Le explicam ndelung optica
regelui, le reaminteam de ntrzierea Iranului fat de Europa, i rugam pe interlocutorii mei s nu
compare dect ceea ce putea fi comparat si, ncet-ncet, mi ddeam seama c ncepeau s
nteleag. Asezati n grdina Bagh-e Eram (Grdina Paradisului), nconjurati de lumnrelele
plpind n vntul desertului, aveam lungi discutii care durau uneori pn la dou sau trei
dimineata. Ne ntlneam n fiecare an si multi dintre acesti ziarisi mi-au devenit chiar prieteni pn
la urm.
Dup prerea anumitor ministri si consilieri ai regelui, acest festival simboliza dorinta mea de
deschidere. Astfel, ministrul Curtii, Assadollah Alam, a crui cultur si inteligent o apreciam
mult, mi-a reprosat n memoriile lui ideile liberale prost plasate". Multi oameni au vzut,
asemenea lui, o anumit divergent ntre linia politic urmat de rege si ideile mele. n realitate,
sotul meu si cu mine nu aveam nici o divergent de fond. El estima c saltul economic al Iranului
era nc prea fragil pentru a putea supravietui unei liberalizri totale a societtii, o liberalizare n
maniera Occidentului. tara are nevoie de nc un deceniu de stabilitate pentru a-si reveni, spunea
el, si vreau ca fiul meu s domneasc altfel dect mine." Spera s-i lase lui Reza un stat pregtit
pentru democratie. Vorbeam adesea despre acest lucru si ntelegeam n ce curs con-
tracronometru se angajase si de aceea m durea asa de tare atunci cnd auzeam fie n afara, fie
ntre granitele noastre c n Iran nu exista libertate: nici libertate politic, nici libertate de opinie.
Era nedrept s i se fac asa ceva sahului. De ct timp a avut nevoie Franta, ncepnd cu 1789,
pentru a intra n apele linistite a*6
MEMORII 203
democratiei? De aproape un secol. si i se cerea Iranului s treac fr nici un fel de tranzitie de la
Evul Mediu la rafinamentul democratic al Europei contemporane... n acest context credeam c
misiunea mea era aceea de a fi o bun ambasadoare ntre asteptrile unora si rege. ntelegeam
imperativele suveranului, i admiram tenacitatea, curajul, dar ntelegeam si frustrrile unora dintre
intelectualii si oamenii nostri politici, descurajarea lor n fata unei fermitti al crei rost nu-1
ntelegeau.
Oamenii stiau n ce stare de spirit lucram si nu ezitau s-mi scrie sau s-mi cear s m ntlnesc
cu ei. Uneori erau artisti pe care i cunoscusem la Shiraz sau universitari, profesori, studenti.
Scriseser sau manifestaser cutare sau cutare lucru mpotriva monarhiei, iar acum aveau
probleme cu politia. M interesam si dac nu era vorba despre ceva grav, i ceream concursul
sahului, iar el nu m refuza era ntotdeauna gata s stearg totul cu buretele, s ierte. Uneori
interveneam chiar eu nsmi si obtineam eliberarea persoanei respective.
De foarte multe ori politia fcea exces de zel, cum se ntmpl adesea n cazul trilor n curs de
dezvoltare, n care fiecare caut s exploateze frma de putere pe care o are si deserveste
regimul, n loc s-1 ajute. Eram pe cale s inaugurez o galerie de art, iar agentii de la SAVAK
(Organizatia de Securitate si de Informare a Statului) au creat un incident, astfel nct a doua zi s-a
vorbit mai mult despre incident dect despre noua galerie. Cereau lista invitatilor, care oricum li
se oferea de fiecare dat. Dar n ziua despre care vorbesc, 1-au interpelat pe unul dintre invitati si
nu i-au dat voie s intre. Acest lucru m-a pus ntr-o situatie foarte neplcut. Le-am spus:
Ati vzut lista si n-ati avut nimic de obiectat. Iar acum cnd aceast persoan este aici i faceti
necazuri din cauz c a scris una sau alta despre stat. Nu ntelegeti c dac v comportati asa nu
tceti dect s-1 ndrjiti si mai tare n convingerile lui eronate? ^up care si-au cerut scuze, au
pretextat c 1-au confundat cu altcineva, dar rul fusese fcut.
Uneori politia actiona fr nici un discernmnt. Astfel, mi aduc aminte c la nceputul anilor '70
pictorul iranian Zenderudi,
204

care era deja celebru si tria n Franta, a venit la Teheran pentru 0 expozitie. Ca multi artisti
occidentali de pe vremea aceea, avea prul lung. Ei bine, sub acest pretext 1-au oprit pe strad si
1-au ras n cap! Acest lucru m-a nfuriat la culme si am discutat cu sotuj meu; el 1-a demis pe
politistul care avusese aceast initiativ jignitoare si prosteasc.
Alt dat am aflat de arestarea unui director de ntreprindere pe care l primisem cu cteva zile
mai nainte la Palat, mpreun cu alti patroni. El mi spusese foarte sincer prerea lui n legtur
cu lucrurile care nu mergeau bine si, n special, spunea c nu i se pare normal felul n care
actioneaz un anumit ministru. Era o perioada n care guvernul ncerca s controleze cresterea
preturilor si trimitea studenti n bazare pentru a-i verifica pe comercianti. Acest respectat director
de ntreprindere mi-a povestit ct de greu le venea vnztorilor s accepte aceast metod, ct de
umiliti se simteau. Am nteles ce spunea si i-am multumit, dar iat c politia 1-a arestat. El putea
s se gndeasc, si era o reactie normal, c eu fusesem cea care l condamnase. Eram furioas si
umilit, asa c i-am spus regelui: Nu e posibil asa ceva, un iranian vine n casa ta, ia ceaiul cu
mine, si deschide inima si, n ziua urmtoare, oamenii de la SAVAK l aresteaz. E foarte ru. i
primesc pe acesti oameni pentru a-ti vorbi despre necazurile lor si a-ti usura munca. E de
neacceptat ca ei s aib necazuri dup aceea." Normal c Regele 1-a eliberat imediat, dar rul
fusese deja fcut.
La zelul politiei, se aduga si cel al administratiei. Astfel, Ministerul Informrii a crezut de
cuviint s cenzureze un articol pentru exces de familiaritate. Ziarisii o intervievaser pe
Farahnaz care, vorbind despre noi, spusese evident mama si tata", iar fratelui ei i spusese pe
nume, n loc s foloseasc numeroasele lui titluri. E interzis s vorbesti astfel despre suverani",
i-a spus mi" nistrul. Din fericire, ziaristul o cunostea pe mama si a sunat-o. NOI eram ntr-o
cltorie oficial n strintate. Mama a vorbit cu sotul meu, pe care 1-a enervat foarte tare
aceast prostie. Sunati-1 Pe ministru, i-a spus el sefului de cabinet si spuneti-i s se scuze de
ziar! E ridicol!"
MEMORII 205
stiam c toate aceste comportamente aveau s dispar ncet-ncet, Datoria deschiderii Iranului
ctre lume. n asteptarea acelor vremuri ebuia s avem rbdare si s dm explicatii, ncercnd s
nu trezim -usceptibilitatea unora sau a altora, mi amintesc aceast anecdot ,evelatoare n
privinta strii de spirit a iranienilor din anii '70. ntr-o dimineat, guvernatorul unei provincii m-a
sunat la palat. Maiestate, mi-a spus el, ntr-un sat de la noi se inaugureaz o baie public.
Oamenii intentioneaz s-i dea numele regelui si acest lucru nu mi se pare normal." Am fost de
acord cu el, ntr-adevr, mi se prea ridicol. Un baraj sau o piat public, da, nu mi se prea c
abuzeaz, dar pentru o baie public nu mi se prea potrivit. Nu stiu n ce termeni guvernatorul le-
a spus oamenilor s gseasc un alt nume pentru baia lor, dar peste cteva sptmni a ajuns la
sotul meu un raport al SAVAK-ului ce arunca cele mai grave suspiciuni asupra guvernatorului,
care refuzase unei bi publice patronimul suveranului... Bietul de el avusese deja cteva neplceri
pe care ns le-a compensat imediat sotul meu. i venea s rd, dar, n sinea lui, acest lucru l
deranjase la fel de tare ca si pe mine. Asemenea comportamente nu fceau dect ru monarhiei.
si ziaristii aveau probleme cu depsirea acestei stri de spirit, ntretinute de zelul anumitor
functionari ai Ministerului Informrii. In timpul cltoriilor mele n provincie sau cu ocazia
vreunei inaugurri, stteam de vorb cu ei. Le spuneam: Nu puneti peste tot fotografia mea.
Sntem aici pentru a deschide un nou spital, asa c vorbiti mai mult despre spital dect despre
mine, cci acesta i intereseaz mai tare pe oameni. Ei n-au nevoie de voi pentru a sti ce fel de
regin snt eu. Lsati-i s-si fac singuri o prere."
si fotografiile sotului meu, expuse peste tot, erau ceva exagerat. Era de nteles ca portretul lui s
fie asezat ntr-un loc central n mstitutiile statului, dar nu oriunde. Am vorbit cu el si a fost de
acord ntru totul cu mine. Am cerut celor care fceau recenzia edi-^ciilor si a locurilor publice
care i purtau numele, s le mai reduc numrul. n toate satele presiunea era mare, pentru c se
foloseau ae numele regelui pentru a obtine o subventie oarecare. Cum,
206

spuneau ei, acesta strad se numeste Pahlavi si nu este asfaltat? Sotul meu conta pe trecerea
timpului care avea s schimbe mentalittile, pentru c n aceast lupt pentru imagine ne izbeam
si de rigoarea frustrant a anumitor agenti de la SAVAK.
Creat n 1957 pentru a combate actiunile comunistilor n problemele Rzboiului Rece, aceast
politie si ndeplinise perfect rolul, n vremea aceea, URSS-ul si statele sale satelit, ca si anumite
tri arabe radicale aveau agenti n Iran pentru a provoca tulburri. Era indispensabil s le
prevenim si s-i arestm, pe ct posibil, pe agitatori. Regele nsusi fusese victima tentativelor de
asasinat ale grupurilor radicale islamice aflate de partea comunistilor. Tudehul dorea n mod
declarat s fac din Iran o Republic Sovietic pentru a servi planurile Kremlinului si ale
fanaticilor religiosi, ceea ce era greu de imaginat, si au mpins tara n aceast catastrof de
dimensiuni uriase. Anumiti agenti din SAVAK au comis, fr ndoial, si abuzuri, si acte ce nu
pot fi scuzate. Oare si-au dat seama? Din pcate, unii au abuzat de forta lor fr s vrea poate,
ceea ce a dunat autorittii morale a regelui si a monarhiei. Dar cei mai multi membri din
SAVAK au contribuit la securitatea si la stabilitatea trii.
n anii '70, sotul meu a nceput s refac progresiv structura misiunii acestei politii. I-au fost
retrase anumite drepturi n favoarea jandarmeriei si a politiei obisnuite. ,,
PARTEA A III-A
n primvara anului 1977, Abbas Safavian, rectorul Universittii din Teheran, a dorit s ne
ntlnim. Eu eram atunci la Paris, iar el se afla n trecere n aceeasi perioad prin capitala francez.
Rugmintea lui nu era ceva extraordinar, ne cunosteam bine si profesorul m tinea la curent cu
problemele universittii. M-am dus la ntlnire, dar cererea lui m-a lsat cu gura-cscat: voia s
discut cu trei eminenti medici francezi, cu profesorul Bernard, Milliez si Flandrin. Ceea ce aveau
s-mi spun acestia era un secret de mare important, asa c era exclus s ne ntlnim la
ambasad. Nimeni nu trebuia s ne vad.
Imediat dup plecarea domnului Safavian, a nceput s m fr-mnte o team ciudat. Dar aceasta
nu se baza pe nimic: cei patru copii ai nostri, vzuti regulat de ctre medic, erau perfect sntosi,
ct despre rege, desi putin cam obosit n unele momente, era uimitor de dinamic si viguros pentru
un brbat de 57 de ani.
Una dintre mtusile mele avea o garsonier la Paris, asa c i-am anuntat pe cei trei medici
francezi prin intermediul domnului Safavian c-i voi astepta acolo. Prsind ambasada pentru a
pleca acas, fti-am ascuns n masin, stiind c ziaristii puteau s-mi urmreasc toate miscrile.
Pstrez de la acea ntlnire amintirea unei spaime cutremurtoare Pe care timpul n-a putut s-o
stearg. Interlocutorii mei mi-au comutat c sotul meu suferea de o boal de snge, boala
Waldenstrom, o a*ectiune grav, dar care, dac nu putea fi vindecat, putea fi mcar atat. Cine a
pronuntat primul cuvntul cancer"? Poate chiar eu,
210

ntrebnd dac despre asa ceva era vorba. N-au vrut s m alarme, ze, dar m-au asigurat ca aveau
toate mijloacele pentru a lupta ncetul cu ncetul mpotriva bolii. si, ca s vorbim deschis, nici nu
ms asteptaser pe mine ca s nceap lupta, pentru c primele sirnp, tome apruser n toamna lui
1973!
Aceast a doua dezvluire a adugat suprrii mele disperarea-deci, de mai bine de trei ani, acesti
medici l ngrijeau pe sotul meu iar eu nu aflasem nimic la rugmintea lui. Chiar si aceast
ntlnire fusese planificat fr stirea regelui, un om att de curajos si de discret, numai pentru c
asa hotrser medicii, deoarece se gndiser c as putea s am o influent benefic asupra
bolnavului. Ajuns din nou la Teheran, m-am gndit intens la el, la familia noastr ntemeiat cu
optsprezece ani nainte. Ceva nghetase n mine, dar medicii nu m-au descurajat, ba chiar
dimpotriv.
Toat istoria acestei boli n-am descoperit-o n amnunt dect mult mai trziu, din povestirile
doctorului Georges Flandrin, care a stat alturi de rege pn si-a dat ultima suflare. El a scris trei
lungi scrisori profesorului Jean Bernard, maestrul su1. Aceste scrisori m-au rscolit. Nici un
document n-ar fi putut reda mai bine emotia si gravitatea vizitelor clandestine ale regelui ncepnd
din mai 1974 si continuate pn la plecarea noastr n exil. Voi da aici cteva lungi citate, cu
acordul profesorului Flandrin. Ele arat rolul esential jucat de ctre ministrul Curtii, domnul
Alam, care 1-a prezentat pe rege medicilor francezi.
si Assadollah Alam si trata o boal de snge care avea s-1 rpun n 1978.
Era l mai 1974, i scrie Georges Flandrin profesorului Jean Bernard, cnd am plecat pentru prima
oar la Teheran. Dumneavoastr m-ati sunat ntr-o duminic seara, iar noi am plecat mart1 de
dimineat, anulndu-ne amndoi consultatiile din dimineata aceea. Ia te uita, Flandrin si
anuleaz si el consultatia de mart1' ca si patronul, s-a mirat secretarul dumneavoastr. Nu
reusiser111
1 Lettres inedites au professeur Jean Bernard, op. cit.
MEMORII 211
ne pregtim de plecare dect n ultimul moment, luni dimineata, 40p ce mi-ati explicat n biroul
dumneavoastr n ce consta ceasta deplasare. Doctorul Abbas Safavian v rugase prin telefon s
veniti la Teheran mpreun cu seful laboratorului, conform jerniinologiei nvechite pe care o
folosea. V mai precizase c nu vom avea nici un fel de contact cu sistemul medical local si ca
trebuia s ne lum cu noi toate cele necesare. Cnd mi-ati mai spus si acest ultim amnunt, mi-
am dat seama c era o sarcin complex-- si am sperat c ne vom limita la domeniul nostru,
hematologia.
Dup ce m-am gndit putin, v-am rspuns c totul era posibil la un anumit nivel, desigur,
gndindu-m totusi s nu iau cu mine si un microscop pentru c eram convins c vom gsi si
acolo unul. Experienta mi-a dovedit c as fi putut s iau unul pentru c, peste cteva luni, am fcut
o cltorie n Elvetia cu un microscop n bagajele de mn, fr s atrag atentia nimnui... Trebuie
s mai spun c n 1974 controalele din aeroporturi nu erau asa de riguroase ca acum. Avioanele
spre Teheran nc mai plecau din Aeroportul Orly si chiar acolo m-am mbarcat marti dimineat,
mirndu-ne de motivele unui asemenea mister. Ne-am luat biletele prepaid la clasa I si, nainte de
a ne urca n avion, am ntrebat: si dac e o glum? Mi-ati dat un rspuns de bun-simt: Din cte
stiu eu, pentru glume nu se cumpr bilete la clasa I! Aceea a fost prima dintre multele cltorii
Paris-Teheran pe care le-am fcut mpreun cu dumneavoastr. La aeroportul din Mehrabad, dou
masini cu farurile aprinse ne asteptau lng pasarel. Am dat mna cu oameni necunoscuti care
aveau s ne astepte din acel moment de fiecare dat la sosirea avionului. Ne-au condus la
pavilionul guvernului, unde ne astepta doctorul ^afavian. Acesta fcuse universitatea n Franta,
iar n momentul acela era decan la o facultate de medicin, urmnd s devin rector, ^i-a strns
mna si mi-a spus: Flandrin, e clar c nu m recu-
sti!" Din dou vorbe, ni-a ajutat s-mi amintesc. Fuseserm amndoi rezidenti n 1957 la
profesorul Gilbert Dreyfus, la Spitalul La Pitie.
atavian avea o memorie mai bun dect mine si probabil c el se
^ mai mult. Dup ce ne-am primit pasapoartele, am plecat
212

spre un mare hotel din Teheran, Hilton, unde nu puteau ptrunde persoane indiscrete, n camera
noastr, Safavian ne-a explicat C urma s-1 examinm pe Excelenta Sa, Assadollah Alam,
ministru] Curtii. Dumneavoastr i cunosteati deja problemele de sntate pentru c profesorul
Milliez venise cu ceva vreme nainte s va cear prerea n privinta lui. n particular, mi-ati spus
c atta mister vi se prea disproportionat fat de acea problem simpl si pe care o cunosteati
deja. A aprut apoi domnul Alam care ne-a spus c urma s-1 consultm pe Maiestatea Sa, sahul,
mi amintesc foarte bine de ministrul care ne-a spus c trebuia s ne ocupm de sntatea boss"-
ului lui, chiar acesta este cuvntul pe care 1-a folosit cu un zmbet larg. De la el am fost condusi la
Palatul Niavaran si am intrat la Maiestatea Sa.
Am avut o senzatie de deja vu. Ca aceea pe care o ai atunci cnd te uiti la anumite peisaje si pe
care am resimtit-o cnd am vzut pentru prima oar Machu Picchu sau Marele Zid Chinezesc.
Pentru mine, nu era nimic spectaculos: n fata noastr era omul pe care m asteptam s-1 vd, cu
statura lui, cu chipul lui. Vocea lui era singura surpriz pentru mine: era blnd, fr nici un
accent deosebit, avea un timbru special, usor nazal; vorbea o francez perfecta. Lng el era un
brbat scund, n haine militare, pentru c mai mult vesmintele erau de militar dect alura. Era
generalul Ayadi, medicul personal al Maiesttii Sale. Ne-am asezat cu totii n jurul unei mese si
Maiestatea Sa a intrat n subiect, explicndu-ne cum, cu cteva luni mai devreme, adic la sfrsitul
lui 1973, pe cnd se afla pe insula Kish, remarcase o umfltur n partea dreapt. Se palpase el
nsusi si si stabilise un diagnostic exact, acela de splinomegalie' Aceast prim consultatie a fost
cea mai ciudat dintre toate care aveau s urmeze. Rspunzndu-v la una dintre ntrebri, Maie8'
tatea Sa, pentru a demonstra c era sigur de diagnosticul pe care s1'1 dduse si combinnd
gesturile cu cuvintele, si-a desfcut vesta, s1'3 ridicat cmasa, si-a ncrucisat degetele pe coaste si
a respirat. DUP toate regulile! L-am examinat apoi noi nsine; s-a ntins pe un P asezat ntr-un fel
de loggia, deasupra cruia era un Renoir micU ' Splina era ntr-adevr mrit, izolat", asa cum
se spune
MEMORII 213
argonul nostru, fr adenopatie1. Ne aflam n fata unui brbat nc tnr: Maiestatea Sa avea 55
de ani (eu aveam 40 si dumneavoastr ^7). Fizicul era acela al unui om atletic: m-am mirat foarte
tare
nd i-am luat tensiunea arterial. Dup ce i-am fcut examenul cjjiuc si toate analizele necesare,
ne-am retras ntr-un birou de lng
arnera lui. Pn n acel punct totul era relativ simplu; abia dup aceea a trebuit s m apuc de
inovatii tehnice. [...] Am scos din geanta pe care o luam peste tot ca bagaj de mn, instrumentele
pjinuscule si variate care mi permiteau s numr trombocitele, lobulele albe, hemoglobina, s
fac analize elementare de snge si
&
jjiduv. V amintiti, cu sigurant, de biroul Maiesttii Sale unde ne-am instalat pentru aceast
munc. In cursul celor treizeci si cinci de cltorii n Iran, n anii care au urmat, am sfrsit prin a
m simti bine n acea camer, prin a avea obiceiurile mele, materialele mele, microscopul,
ntotdeauna ordonat aranjate si Ia locul lor... Era o camer relativ mic, luminoas, care ddea
spre grdinile Palatului Niavaran, umbrit de o perdea de platani orientali, care filtrau lumina
primverii. In aceast camer, un birou ne servea ca mas de lucru. Pe el instalasem microscopul
pe care ni-1 dduse generalul Ayadi. Biroul era asezat pe un covor care reproducea cel mai vechi
covor persan, covorul lui Pazyryk, cu celebra lui margine cu cai. Deci, n acest laborator nou
pentru mine a trebuit s lucrez fr s fac nici picturi, nici pete! Aveam nevoie de ap pentru
analize si, pentru prima dat n viata mea, am fcut o analiz Giemsa ntr-o baie... Am examinat si
unul, si cellalt lamelele colorate la microscop. Dup cum se stie, Maiestatea Sa avea o hemopatie
limfoid cronic, diagnostic pe care 1-am pus pe loc. Era vorba despre o torrn particular de
leucemie limfoid cronic cu splin mrit. lnc de la primele noastre constatri, 1-am tinut
permanent la curent Pe generalul Ayadi. Singurul mesaj pe care acesta 1-a retinut a st cuvntul
leucemie, despre care a spus c nu trebuia n nici un 2 s-1 pomenim; dup el, ar fi trebuit s-i
spunem regelui c ul era bine! Ni se cerea prea mult, pentru c tocmai pusesem un
4 Pstrat intentionat vocabularul medical al profesorului Flandrin cu scopul de Pecta ct mai
fidel adevrul istoric.
214
FARAHPAHLAVI
diagnostic de hemopatie limfoid, cu siguranta cronic, dar cu acestea malign! Trebuia s
prescriem un tratament, pe care puteam prescrie, desigur, fr sa explicm care este cauza. In
acestei prime vizite, nu aveam nc rezultatul imunoelectroforezg' serului, care arta prezenta
unui vrf monoclonal IgM, caracteris tic bolii Waldenstrom. Deoarece starea pacientului nu
era alar-mant, ne-am hotrt s-i transmitem concluziile noastre dup Ce ajungeam la Paris, dup
ce verificam si completam toate analizele Ulterior, cu toate rezultatele n mn, am optat pentru
terminologia de boala Waldenstrom, stiind totusi c nu era forma tipic evoluat pentru c
vrful IgM era mic. Motivul nostru personal de-a o denumi cu acest termen a fost dorinta
generalului Ayadi pentru a nu dramatiza situatia. De aceea, am adoptat o atitudine aidoma cu cea
pe care am fi adoptat-o n cazul oricrui bolnav.
Pe moment, dup ce am plecat de la palat, impresiile noastre erau destul de amestecate. stiu c
atunci cnd ne-am ntors la Hilton, mi-ati spus: Mine vor fi consultati doctorii americani. Ei vor
veni aici n locul nostru, Ceea ce arat c oricine se poate nsela, pentru c presupunerea
dumneavoastr n-a fost confirmat de fapte. Aveam multe de nvtat si nu tinusem cont de
dimensiunea personal si psihologic a pacientului. Chemndu-v la Teheran mpreun cu mine,
Maiestatea Sa alesese fr s fie influentat de nimeni, ntelesese mcar ce nsemna splinomegalia
lui: hemopatie, de aceea v chemase prin domnul Alam. Acestui medic i s-a adresat regele dup
ntoarcerea de la Kish: Cheam-i pe doctorii ti de la Paris! Domnul Alam mi-a povestit acest
lucru mai trziu. Se pare c totul a fost organizat numai ntre Maiestatea Sa si domnul Alam,
pentru ca nimic s nu ias din acest circuit extrem de ngust, pentru c pn n 1974 regele nu a
consultat alti medici. La nceput erau in1' plicate cinci persoane: nucleul tare era format din
dumneavoastr si din mine. Noi eram cei care detineam toate informatiile si cunoaS' tem n mod
sigur consecintele acestei probleme. Generalul Aya era al treilea: el avea toate informatiile, dar
refuza s accep concluziile. Maiestatea Sa avea toate informatiile pe care i le transmite prin filtrul
lui Ayadi. Cel de-al cincilea era Domnul
MEMORII 215
eful de orchestr al actiunii noastre, dar cruia nu-i spuneam cu
j-gcizie rezultatele medicale.
pupa ce ne-am ntors la Paris si am trimis concluziile, am asteptat de la l mai pn n septembrie
1974, fr s se mai ntmple
jmic. Hotrsem, asa cum facem n toate situatiile similare, s ncepem fr aplicarea unei terapii
n prealabil. Spre mirarea noastr, pe 18 septembrie 1974, ni s-a cerut s ne ntoarcem la
Teheran."
ntre aceste dou date, mai precis ntre 24 si 29 iunie 1974, am fcut mpreun cu sotul meu o
vizit oficial n Franta la invitatia proaspt alesului presedinte al Republicii, domnul Valery
Giscard d'Estaing. Modul de primire a fost minunat, s-a organizat o receptie fastuoas n
saloanele Palatului de la Versailles. Regele era mndru si bucuros c toate trile din lume se
interesau acum de Iran. Puteam aprecia acum rodul strdaniei de o jumtate de secol, iar cei doi
maestri ai acestei reveniri spectaculoase erau Reza Shah si sotul meu, al crui triumf l observam
cu gratitudine si bucurie, fr ca mcar s bnuiesc rul care ncepuse deja s-1 macine.
Niciodat situatia trii n-a fost mai ncurajatoare dect n anul 1974. De la 73 de milioane de tone
de petrol n 1963, productia noastr de petrol brut crescuse la 302 milioane, plasnd Iranul pe
locul patru ca tar productoare, dup Statele Unite, URSS si Ara-bia Saudit. n 1973, conform
instructiunilor personale ale suveranului, acordul din 1954 asupra petrolului fusese refcut n
ntregime: de acum nainte, toate infrastructurile petroliere, toate activittile de exploatare, de
vnzare si de cercetare erau sub controlul companiei noastre nationale, societtile strine care
fceau parte nainte din consortiu devenind cumprtoare de petrol iranian. Iar pretul petro-'ului
brut trebuia nmultit cu patru, faimosul boom din anii '73-'74 Penrdtnd cresterea veniturilor
noastre petroliere cu 64% ntr-un sin-8ur exercitiu.
Un asemenea progres ne permitea s sperm o crestere anual
e 26% pentru urmtorii patru ani cifre vertiginoase, dar pe m-
T% modernizrii promise la nceputul anilor '60. Acest lucru se
216

vedea clar la Teheran, unde veneau investitori si oameni de din toate capitalele lumii. Hotelurile
noastre erau pline, unii dintre vizitatori erau n stare s nchirieze si o baie pentru a-si petrec^
noaptea aici. Era goana dup aur, se spunea c n apele Teheranu, lui curg dolari. Consecinta
acestui lucru a fost c preturile au nceput s creasc foarte mult, mai ales la chirii. Astfel, n timp
Ce unii iranieni se mbogteau, altii ncepeau s sufere din cauza dezvoltrii economice.
Ne lansasem n toate domeniile, iar speranta noastr era s ajungem din urm trile dezvoltate, n
urmtorii zece sau cincisprezece ani. si n domeniul stiintei au fost fcute progrese: de la 12%
persoane care stiau s scrie si s citeasc n 1962, ajunsesem la 70%. Numrul scolilor crescuse
de la 7 900 la 21 900, permitnd scolarizarea a peste cinci milioane de copii, spre deosebire de un
milion si jumtate n '62. n principalele orase din provincie fuseser create opt universitti si
numeroase scoli superioare si tehnice. Ca un simbol al acelei perioade mi amintesc emotia unei
bunici care mi-a spus c acum putea s citeasc scrisorile pe care i le trimitea nepotelul ei din
strintate si n acelasi timp s-i si rspund. Asteptase mai bine de saizeci de ani acest miracol"
al alfabetizrii.
Pe plan industrial, toate marile santiere deschise la nceputul anilor '60 fuseser bine conduse, n
special gazoductul transira-nian, terminalul petrolier de la Kharg, cel mai mare din lume, otel-ria
de la Esfahan, uzina de aluminiu de la Arak, complexele chimice de la Shiraz si Abadan, barajele
de la Dez si Karun. Agricultura, care beneficiase de acele baraje prin cresterea suprafetelor
irigate, fcuse si ea un salt important. Cteva cifre snt suficiente pentru a-i demonstra amploarea:
n timp ce ntre anii 1957 si 1964 fuseser vndute numai l 156 de tractoare, ntre 1968 si 1973, 3
000 de tractoare, iar n 1973, aveam mai mult de 30 000 de tractoare. Paralel, sectorul privat era si
el n plin extindere. Industria de automobile, de aparate electrocasnice, filaturile se dezvoltau i
mare vitez pentru a satisface nevoile unei populatii care desc perea ncetul cu ncetul confortul
si timpul liber.
l
MEMORII 217
Da, regele avea toate motivele sa fie satisfcut si optimist: era foarte aproape de mplinirea
angajamentului pe care si-1 luase n fata trii, o data cu lansarea Revolutiei Albe cu douzeci de
ani mai nainte. Aceast reusit, Iranul o datora ntregului popor, tuturor acelor brbati si femei,
muncitorilor, inginerilor, cercettorilor care se angajaser cu trup si suflet n aceast lupt pentru
dezvoltare, fr nici o alt motivatie dect dorinta de a oferi copiilor lor o viat jjjai bun,
deschis progresului n toate domeniile: sntate, educatie, viat de familie...
si pe plan cultural tara se deschisese mult: artistii iranieni se exprimau acum n ntreaga lume,
pictorii nostri aveau expozitii n toate marile galerii, poetii erau tradusi, cineastii erau recunoscuti
si recompensati. Aceast miscare se petrecea si n sens invers: artisti si universitari veneau
permanent n marile orase ale Iranului. Aceast recunoastere a mediilor artistice o percepeam cu
emotie cnd mergeam n strintate. Eram primit cu cldur n universitti, n cercurile artistice
si simteam c prin mine voiau s-i onoreze pe tinerii creatori iranieni, n acest sens, Franta a adus
un omagiu special artistilor si dorintei noastre de deschidere, primindu-m pe 25 iulie 1974 ca
membru strin n Academia de Arte Frumoase. N-am uitat cuvintele de bun venit ale
presedintelui Academiei:
Cltorii care au vizitat Iranul si care au vorbit cu suveranii lui declar, la ntoarcerea n tara de
origine, c Maiestatea Voastr l secondati minunat pe sotul dumneavoastr, sahul. Numai prin
opera gigantic si cu mult curaj ntreprins de el si de dumneavoastr ati reusit si veti reusi sa
faceti din Iran o tar modern." Snt sigur c prin persoana mea, am rspuns eu, cltorii i
onoreaz pe toU cltorii mei, ca si pe ntregul popor iranian. Cci, fr concur-sul primilor si
adeziunea poporului, conductoarea care snt n-ar fi Putut s-si mplineasc sarcina grea,
coplesitoare."
nc de la nceputul expansiunii economice i sugerasem prim-mi-nistrului, domnului Hoveyda, s
cumpere din strintate operele lraniene care ilustrau trecutul nostru cultural. Guvernul s-a ocupat
e acest lucru, ceea ce ne-a permis s ne crem mai multe muzee, ar g ce] jg covoare, muzeul din
Negarestan care adun opere
218 FARAHPAHLAVI
din perioada Qajar, Muzeul Reza Abbasi pentru operele preisj mice si islamice, Muzeul Khoram
Abad care reuneste obiecte d bronz din cultura Luristan, sau Muzeul de sticlrie si ceramica. J
aceeasi perioad a fost construit si Muzeul de art contemporana
n fruntea acestui Iran n plin efervescent si cruia i-a consa. crat ntreaga lui viat, mai putea
regele s fie constient de gravitatea bolii lui? Se pare c nu s-a nelinistit, pentru c doar n toamna
lu-'74 a rspuns concluziilor medicilor francezi, rugndu-i s vin la Teheran pe 18 septembrie, n
ajunul acelei zile inaugurasem mpreun cea de-a doua Expozitie international din Teheran si n
ziua urmtoare trebuia s plecm ntr-o cltorie oficial de trei sp-tmni n cinci tri:
Singapore, Australia, Noua Zeeland, Indonezia si India, n aceeasi zi de 18 septembrie, a trebuit
s-i primeasc si pe medici, n timp ce eu fceam ultimele pregtiri de plecare.
n aceast a doua vizit, scrie Georges Flandrin n scrisoarea lui ctre Jean Bernard, n-am mai
fost doi medici francezi, ci trei; nu mai eram cinci persoane detintoare ale secretului, ci sapte...
sau opt? ntre prima si a doua consultatie, profesorul Abbas Safavian, care era si medicul
domnului Alam, fusese pus n tem cu secretul regelui, ceea ce era linistitor, pentru c mai exista
o competent medical serioas si necesar chiar acolo, lng pacient. Safavian, dup o anumit
logic interioar sau pentru c nu putea s suporte singur un asemenea secret, i mrturisise totul
si maestrului su francez, profesorului Paul Milliez. Pn acum erau sapte. Al optulea, care poate
c nu era la curent cu tot, dar care cunostea obiectul vizitelor noastre, a fost din momentul acela
un apropiat al Maiesttii Sale si al domnului Alam, un domn care ne primea de fiecare dat n
somptuoasa si discreta lui resedint din cartierul Shemiran. Acolo ne-am ntlnit dup a doua
consultatie la palat, dumneavoastr, Paul Milliez, Abbas Safavian si cu mine. Parc ne revd mer-
gnd prin grdin, n lumina diminetii de duminic, discutnd ndelung pentru a adopta o atitudine
comun. Safavian insista ca acest secret s fie pstrat cu mare strictete. Se temea n special de
imprudent verbal a regelui care se pare c vorbea de bunvoi6
MEMORII 219
. spj-e problemele lui de sntate si care ar fi putut, din neatentie,
spun cuiva din cei apropiati lui acest secret. Din punct de ve-Aete. medical, pacientul avea
aceeasi form excelent, dar splina lui
rescuse si mai mult. Asa c am hotrt s ncepem chiar de atunci tratamentul sub forma lui
clasic, cu 6 mg/zi de Clorambucil si cu
upravegherea lunar a hemogramei. Ne gndeam c sarcina noas-tj-jj s-a terminat aici si c nu va
mai trebui s intrm n detaliile practice referitoare la executarea acestei prescriptii simple. Dar n-
a fost asa. Dup plecarea noastr se pare c pacientul n-a fost supus tratamentului dect opt zile.
Dup acest interval scurt, generalul Ayadi a cerut un control al hemogramei despre care ni s-a
spus c crescuse (ceea ce mi se pare foarte greu de crezut). O scdere a globulelor albe era
ngrijortoare, asa c tratamentul a fost oprit! Asa c atunci cnd am venit pentru a treia oar la
Maiestatea Sa, pe 18 ianuarie 1975, am aflat c nu fusese tratat deloc!
Aceast a treia consultatie a avut loc din nou n prezenta acelorasi medici, Ayadi, Safavian,
Milliez, dumneavoastr si cu mine, dar de data aceasta la Ziirich. Regele era n Europa, unde
venise ca de obicei, pentru a schia la Saint-Moritz. Ne-am instalat la Hotelul B aur au Lac de la
Ziirich si am urcat s vedem pacientul la Grand Hotel Dolder. M informasem dinainte n
legtur cu posibilittile materiale pe care le aveam la fata locului si mi-am dat seama c
microscopul din Teheran nu figura printre bagaje. Asa c am plecat din Paris cu un microscop
demontat n valiza de mn, un Cari Zeiss micut, replica aceluia pe care l aveam la Teheran.
Pacientul era ntr-o form foarte bun, cci 1-am rugat s-mi repete de cte ori coborse prtia
Diavolezza n ziua aceea. Eu nsumi schior, apreciam efortul, dar eram ngrozit pentru c splina
lui devenise enorm S1 nici nu vreau s-mi nchipui ce s-ar fi ntmplat la o simpl cdere! Ne-am
dat seama c tratamentul prescris nu fusese urmat, c splinomegalia se amplificase si c organul
era deja vizibil, ca o umfltur n partea dreapt. Trebuia tratat urgent, asa c am prescris ^in nou
Clorambucil. Dar n ceea ce-i privea pe iranienii care trebuiau s aib grij de respectarea
tratamentului, se aflau ntr-un Irtlpas total. si Ayadi, si Safavian ne-au explicat c nu era nici o
220

sans ca hemogramele s se stabilizeze printr-un tratament regulat si secret. Am ncercat s-1

conving pe Safavian s gseasc o mta-s btrn sau vreun vr fictiv si s le falsifice identitatea;
mi-au spus c este imposibil pentru c nseltoria ar iesi imediat la iveala Fr ndoial c stia el
ce spunea, dar ncercarea nefericit si dezordonat a primului tratament lsat pe mna generalului
Ayadi nu ne ddea ncrederea necesar unei a doua ncercri. Acesta este momentul n care
capcana destinului s-a nchis deasupra mea. Ochii tuturor s-au fixat pe mine si expresia lor m
fcea s cred c eram pe cale s devin personajul-cheie. Era att de simplu asa... Totul era, ntr-
adevr, foarte simplu la prima vedere si prea foarte greu s nu accepti pe loc: era de ajuns s vin
pentru cteva ore la Zurich, peste o lun, pentru a-i face controlul Maiesttii Sale, care mai r-
mnea o lun n Elvetia... Urmarea, o vom vedea! si iat ce am fcut: primul pas a fost controlul
de la Zurich, dup care logica intern a sistemului m-a trimis n pas cadentat la Teheran: pe 19
februarie 1975, pe 18 martie 1975, pe 19 aprilie 1975, pe 20 mai 1975, pe 20 iunie 1975, pe 7
august 1975, pe 13 septembrie 1975, pe l noiembrie 1975, pe 14 decembrie 1975 etc.
Uneori cu dumneavoastr, alteori singur, am devenit obisnuit la Roissy si la Mehrabad, un
obisnuit al diminetilor de smbt, aproape n fiecare lun, pn la ultima mea cltorie la
Teheran, la sfrsitul lui decembrie 1978. De fiecare dat acelasi ritual: smbt dimineata de la 9
la 10.30, reuniune de serviciu sub conducerea dumneavoastr la Saint-Louis, vizite la saloane
pentru dumneavoastr si program de laborator pentru mine, apoi singur sau mpreun n mare
vitez spre sud, n masin sau cu taxiul, directia Roissy, n general zborul Air France Paris
Manila, via Teheran, dac se poate n primele rnduri, s nu m expun prea tare privirilor, daca se
poate fereastra din sting, s vd Bosforul si Cornul de Aur. Ajuns la Teheran, de obicei noaptea,
am cobort primul, aceleasi masini jos la scar, aceleasi strngeri de mn si aceleasi fete zmbi-
toare si anonime, aceleasi cesti de ceai una dup alta n pavilionul guvernului, asteptnd viza pe
pasaport. De acolo, masina cu ufl sofer tcut, uneori schimbnd-o pe drum, sosirea n aceeasi
cas,
MEMORII 221
masa iranian copioas, servitori brbati tcuti, insomnii provocate je ceaiurile din aeroport,
plecarea spre palat duminic de dimineata- ntoarcerea la resedint, lung asteptare, lectur sau
mare plictiseal pentru c era imprudent s te arti pe afar, ntoarcere n noaptea de duminic si
reaparitia la Saint-Louis luni de dimineat.
ntrevederile de la palat erau adesea scurte. Transmiteam rezultatele examenelor biologice
generalului Ayadi si asteptam ca pacientul s fie informat n legtur cu ele, pentru c, de cele
mai multe ori, nu eram invitat s-1 revd dup control, pentru a putea sta de vorb, n 1975, ntre
ianuarie si decembrie, evolutia biologic a fost deosebit de bun. Splina revenise la dimensiunile
ei anatomice normale, iar anomaliile hemogramei fuseser corectate, n vreme ce vrful
monoclonal dispruse complet din ser. n ciuda acestei ameliorri si ca de obicei n astfel de
cazuri, am pstrat tratamentul n acelasi ritm si n aceleasi doze. Pentru controlul din februarie
1976 am mers singur s-1 vd pe rege, care si petrecea vacanta de iarn ntr-o statiune de schi
din nordul Teheranului. V-zndu-m privind pe fereastra camerei mele, m-a ntrebat dac nu
voiam s schiez si s-a oferit s-mi mprumute un echipament. Era foarte amabil, dar prea
imprudent, asa c am refuzat politicos oferta lui. Mi s-a prut mai relaxat n ziua aceea, lucru care
se ntmpla frecvent cnd mergeam numai eu. Cred c l impresionati cu adevrat sau c, de fat
cu o personalitate ca dumneavoastr, pstra o rezerv cvasioficial care pentru mine s-a pierdut
ncetul cu ncetul, o dat cu trecerea timpului. Cnd mergeam singur, mai glumea si, Prin 1975,
dup ce aflasem de la Safavian c m poreclise Agregat, ni-a primit cu un aer distrat si mi-a zis:
De-acum trebuie s v spun profesor! l amuzau probabil greuttile si blbielile mele n
ndeplinirea protocolului si folosirea persoanei a treia.
Tot n ziua aceea de februarie 1976 am avut surpriza neplcut, Palpndu-i din nou splina, s
observ iarsi n snge celule anormale, "esi se afla sub tratament. M-am gndit atunci la o revenire
a bolii, care presupunea din partea noastr ur tratament mai agresiv. Dar n~a fost dect o alert
fals si iat-i povestea: hotrsem s nu folo-Slrn denumirea de Clorambucil, cel mai periculos
mijloc de a ne
222

trda; pentru c dup prezenta acestui medicament se putea deduce imediat diagnosticul, fie si
aproximativ, al celui care l folosea Domnul Milliez a propus nlocuirea lui cu o varietate anodin
Quinercyl, ale crui comprimate albe semnau cu cele ale Clorarn-bucilului. Eu nsumi m
ngrijeam de obtinerea produsului: curn-pram de la Paris cele dou medicamente si aduceam n
Iran Clorambucil n cutii de Quinercyl. Convenisem s folosim numele de Quinercyl n loc de
Clorambucil si n raportrile noastre. Subterfugiul nostru s-a dovedit a fi si util, dar si duntor.
Valetul, credincios regelui, n vederea unei deplasri prelungite a stpnuluj lui, ntr-o regiune
ndeprtat, s-a ngrijorat de felul n care se va putea aproviziona regele cu medicamentul acela,
asa c a mers la farmacie si a cumprat o rezerv din falsul medicament, adic Quinercyl. Deci,
de mai bine de dou luni pacientul a luat fr stirea lui sau a noastr acel medicament,
ntrerupndu-si tratamentul activ, n fata mirrii mele vznd aceast revenire asa de precoce a
bolii, Safavian a ntreprins o anchet sever, a discutat si cu valetul regelui si si-a dat seama de
nentelegere, n aprilie 1976 am renceput tratamentul cel bun si n septembrie am obtinut din nou
o normalizare complet.
Aceast fereastr terapeutic involuntar a fost pn la urm la fel de benefic, pe ct de
imprevizibil, pentru ceea ce va urma. Pn la demonstrarea experimental a dependentei
evolutive de acest medicament, regele nu era prea convins de ceea ce i prescri-am noi. El avea
prerea lui n legtur cu situatia snttii sale, n special n ceea ce priveste splina pe care o
simtea cnd normal, cnd mrit sau micsorat, n functie de senzatiile eronate pe care le avea
cnd se palpa. El considera c aceste variatii ale splinei nu aveau nici o legtur cu tratamentul
nostru, ceea ce a generat de multe ori niste discutii putin cam acide. A trebuit chiar s-i spun la un
moment dat: Maiestate, n ceea ce priveste splina, eu snt cel care detin autoritatea! El a rs, dar
a rmas la prerea lui. Era clar c banalitatea terapiei noastre, rezumate la trei pastilute pe care
trebuia s le nghit si care nu-i produceau nici un fel de neplcere,l se prea incompatibil cu
puterea oricrui alt fel de tratament. Iar
MEMORII 223
asta din cauza generalului Ayadi, care a avut obiceiul s prescrie o rlnad de tratamente; toat
viata lui, regele luase cu mare usurinta tot felul de medicamente, prescrise sau sugerate de unul
sau altul, medic sau nu. Nu ezitase nici s treac pe la vnztorii din Qjvietan care, interesati sau
nu, l alimentaser cu o multime de pastile- Asa c trei pastile n plus nu-1 impresionau deloc. I-
am explicat eroarea cu medicamentul adevrat si cel fals, a renceput tratamentul si atunci a
devenit constient de efectul lui real, cu att rnai mult cu ct cderea fusese nsotit de oboseal si
noul tratament l fcea s se simt mult mai bine. Spiritul lui logic a acceptat aceast demonstratie
si, dup acel eveniment, Maiestatea Sa a ascultat din toat inima sfaturile pe care am avut ocazia
s i le dm."
Cu toate c nu stiam nc nimic despre boala regelui, la nceputul anului 1976 am fost martora
unui simptom care m-a nelinistit, simptom legat direct de renuntarea la Clorambucil, asa cum
aveam s descopr mai trziu, citind scrisorile profesorului Flan-drin. ntr-o dimineat, am
remarcat c buza de sus a sotului meu era anormal de umflat. L-am ntrebat pe generalul Ayadi,
care mi-a spus ceva despre o alergie, lucru care m-a linistit, ntr-adevr, sotul meu avusese febr
tifoid si malarie si dup aceste boli ficatul i rmsese foarte sensibil. Era alergic la anumite
mncruri, n special la peste. Apoi, totul a intrat n normal, iar eu nu mi-am mai fcut probleme.
E adevrat c la mijlocul anilor '70, datorit multiplicrii initiativelor noastre, activitatea
profesional a intrat si n zona vietii familiale, pn la a ne lipsi de o bun parte din clipele noastre
de mtitnitate. Sufeream si unul, si cellalt, pentru c nu ne vedeam suficient copiii, iar atunci cnd
mncam mpreun discutam tot de-sPre un proiect care ntrziase prea mult sau despre o scrisoare
care lrtli fusese adresat si care spunea c, n ciuda ritmului accelerat al Prgresului, asteptrile
erau din ce n ce mai presante.
Paradoxal, n anii 1975-1976, a nceput s se manifeste n toat *ara o nemultumire surd,
apstoare. stiam exact despre ce era
224

vorba datorita unei anchete economice si sociale pe care sotul o ceruse unui grup de universitari.
Acesti intelectuali, condusi de ctre cel care urma s devin seful meu de cabinet, Hushang Naha-
vandi, el nsusi profesor la Universitatea din Teheran, am ntreprins timp de mai multe luni o
ancheta n toata tara si studiile artau 0 stare de spirit contrastant a iranienilor. Oamenii erau
constienti de ameliorarea conditiilor de viat din ultima vreme, dar vorbeau tot mai mult despre
deceptiile, despre frustrrile pe care le crease acest salt. Coruptia de care bnuiau noua clas
conductoare alimenta n mare msura acest gen de nemultumire. Pretindeau c exista coruptie
chiar si n rndul celor apropiati nou. Auzeam n ultima vreme att de frecvent astfel de lucruri,
ca i-am vorbit regelui despre ele. Simteam c aceste nemultumiri ne fac ru. Nici eu si nici sotul
meu nu eram interesati de bani si de fiecare dat cnd regele fusese informat ca avea s se
petreac ceva, n special cu situatia pietei, stiu c a fcut tot ce i-a stat n putere pentru a
normaliza lucrurile. Consideram c o Curte trebuie s fie exemplul ideal de integritate, chiar si n
aspectele cotidiene: s nu scape nimeni de controlul la vam, pe motiv c era ministru sau fratele
regelui, s respecte culoarea rosie a semaforului ca orice alt cettean, s stea la rnd ca toti
oamenii... Bnuiala de coruptie nu era ceva nou; n 1958 guvernul dduse o multime de ordonante
mpotriva coruptiei reale sau presupuse si restabilise astfel linistea... Ancheta condus de
Hushang Nahavandi si realizata la cererea regelui arta c fiecare reform provocase noi
nemultumiri si ridicase mpotriva monarhiei una sau alta dintre categoriile sociale. Reforma
agrar ultragiase un numr mare de proprietari, care de atunci au nceput s fie mpotriva regelui.
Pe de alt parte tranii protestau si ei considernd c lege3 ar fi putut s fie si mai generoas.
Redistribuind o parte din terenurile Bisericii, aceeasi reform agrar ndeprtase un numr
considerabil de clerici. Emanciparea femeii, deschiderea ctre exterior nu fcuse si ea dect s
atrag asupra noastr ostilitatea mollahilor-n acelasi timp, tineretul, beneficiarul acestor
deschideri, cerea rna' mult libertate de opinie, de exprimare spre disperarea clerul111
conservator si cei mai violenti fat de monarhie erau chiar
l
MEMORII 225
pe care beneficiaser de o burs din partea statului si care studi-ser n Statele Unite sau n
Europa, n cele din urm, n interiorul au n exteriorul trii, Partidul Comunist si extrema stng
conti-oau s recruteze tineri idealisti sau fanatici care visau s rstoarne ul n favoarea unei
dictaturi populare, dup modelul celei din
sau din China.
Acest raport ar fi meritat mai mult atentie din partea guvernului, ar fi trebuit s le dea de gndit
acelor oameni. Regele 1-a transmis prim-ministrului, domnul Hoveyda, care ns nu 1-a luat prea
tare n serios. E adevrat c multe rapoarte ajungeau pe biroul domnului jjoveyda care era ocupat
cu afacerile statului si care nu lua cu rapiditate msuri pentru a rezolva situatiile prezentate, mi
amintesc de el n alte circumstante, linistindu-1 pe seful meu de cabinet, Karim Pasha Bahadori,
care si fcea griji pentru o problem sau alta: Ei, ei, nu te mai agita atta, tu te gndesti mereu
numai la ru, dramatizezi."
n acelasi timp, remarcasem si eu ceva ce nu mergea bine. n cursul cltoriilor sau vizitelor mele
eram primit cu aceeasi cldur, dar simteam c lucrurile nu mergeau la fel de bine ca nainte. De
ceva timp, oamenii veneau la mine s-mi spun numai problemele, nimeni nu-si mai exprima
multumirea, i transmiteam regelui ce auzeam si m gndeam c n ultimul timp nu-i raportam
dect lucruri neplcute. Muncea enorm, ne ntlneam seara, el era obosit iar eu nu i ddeam
dect vesti rele... si cum pesimismul meu nu prea s fie mprtsit nici de anturajul lui si nici de
Guvern, am sfrsit prin a-mi spune c prea puneam totul la inim, c eram prea idealist. Nu, n
mecanismul unui stat trebuia s existe si o parte de imperfectiune.
Amir Abbas Hoveyda era prim-ministru de zece ani (fusese lurnit n 1965) si se bucura de
ncrederea absolut a regelui, ca si "e prietenia lui. n ceea ce m priveste, relatia mea cu el era
una de ncredere si de prietenie, n acelasi timp. Nu refuzase nicio-s sprijine organizatiile pe care
le prezidam, n vederea unor Ucrri sociale si culturale, n schimb, eu l tineam ntotdeauna la
Urent cu ceea ce aveam de gnd s facem. De-a lungul anilor, Or*inul Hoveyda si sotia lui
intraser n cercul prietenilor nostri
226

intimi. Mergeam cu plcere la ei si ni s-a ntmplat chiar s n vila lor de pe trmul Mrii Caspice
Ia un dineu sau doar n
Inteligent si cultivat, domnul Hoveyda nu era interesat de orio-ruri si decoratii (si conducea
singur masina, o masin iranian) si avea toate calittile pentru a fi un excelent conductor de
guvern-era competent n toate domeniile, att economice, ct si diplomatice la care se aduga o
mare afectiune pentru poporul nostru si o mare integritate moral. El era urechea" regelui, ca si
domnul Alam (py, tini oameni aveau acest privilegiu) si din acest punct de vedere ar fi trebuit s
reduc izolarea regelui, care i-a fost fatal si lui, ca multor alti suverani si conductori de stat.
Domnul Hoveyda a adoptat mai degrab atitudinea opus, aceea de a ascunde anumite asperitti
pentru a-i prezenta n mod constant regelui un bilant linistitor n ceea ce priveste starea trii. S fi
subestimat el, oare, importanta acelor nemultumiri? Fr ndoial! Iar tragica lui disparitie ne
priveaz astzi de o explicatie esential.
O dat cu trecerea timpului putem msura ct de violent a fost pentru Iran reversul euforiei
provocate de cresterea venitului brut din 1974. Din 1975 situatia a nceput s se degradeze, iar
previziunile noastre asa de ncurajatoare au trebuit revizuite. Snt cel putin doi factori care explic
aceast modificare. Pe de o parte, trile consumatoare de petrol, Statele Unite si Japonia, si-au
redus importurile n favoarea unor surse mai economice de energie. Pe de alt parte, pretul
produselor industriale si al alimentelor importate din Occident a crescut considerabil din cauza
inflatiei din acele tari. Veniturile noastre se diminuau, n timp ce cheltuielile cresteau permanent,
n aceste conditii, un numr mare de promisiuni si angajamente ale guvernului au fost amnate si
chiar anulate, lucru care a provocat cresterea progresiv a dezamgirii n rndurile populatiei-
Pe moment, nu am realizat acest lucru, cu toate c regele a avut cteva momente de ngrijorare,
ndeprtate definitiv de ctre prim-iW nistru. Totusi, nemultumirile deveniser vizibile ici-colo,
iar irl 1976 eu am fost foarte mirat de multimea efectivelor de securitate din jurul nostru, atunci
cnd ne deplasam n provincie. Securitate interzicea contactele mele cu populatia am mai spus
dar, tr
. : MEMORII 227
' Garda cptase o anuine suplete. Acum nici nu mai era vorba
despre asa ceva. >-
n ziua de 21 martie 1976 am srbtorit a cincizecea aniversare a dinastiei Pahlavi. Am stiut
atunci sigur ca se schimbase ceva n relatia dintre popor si monarhie. Am simtit-o pe pielea mea,
cu un fjOr care m-a nghetat brusc. Armonia, ncrederea preau umbrite de ceva insesizabil, n
fata mausoleului lui Reza Shah, sotul meu si-a mai exprimat o dat devotamentul fat de poporul
iranian, dup care a spus aceste cuvinte care acum mi produc o tristete infinit: Sntem fiii
acestui popor, ne-am nscut pe pmntul acesta si n el vom fi ngropati."
S fi avut oare aceast brusc evocare a mortii o legtur cu boala pe care mi-o ascundea? A doua
zi am plecat pentru o scurt perioad de odihn pe insula Kish si cred c acolo buza lui
superioar, anormal de umflat, m-a fcut s m ngrijorez cu adevrat.
n lunile ce au urmat a luat o initiativ care, cu timpul, mi se pare c trda nelinistea n ceea ce
priveste sntatea lui: a nceput s m initieze n afacerile trii, alturi de fiul nostru cel mare,
Reza. De mai multe ori pe sptmn, eu si cu Reza mergeam s discutm cu prim-ministrul si cu
fiecare dintre ministri n legtur cu dosarele deschise n acel moment. Am discutat si cu
conductorii armatei, si cu reprezentantii diferitelor institutii, si cu parlamentarii. Pentru mine era
o situatia grea si delicat, pentru c nu-mi imaginam nici mcar o clip c as putea s-i urmez la
tron, dar n acelasi timp trebuia s iau n serios aceast pregtire".
n clipa n care scriu aceste rnduri mi aduc aminte c, n urm Cu trei ani, regele fcuse deja un
prim pas n aceast directie. Pe 22 noiembrie 1973, conform arhivelor mele, regele l convocase la
Palat pe prim-ministru, pe reprezentantii Parlamentului si pe condu-ctorii armatei pentru a le
lsa, n prezenta mea, un fel de testament Politic: Eu pot s dispar n orice clip, le-a spus el pe
scurt. Dac Cest lucru se ntmpl nainte ca printul mostenitor s fi mplinit vrsta egal pentru a-
mi urma la tron, autoritatea i va reveni reginei si Contului de Regent. Fortele armate trebuie s-i
rmne credincioase
228

reginei si, mai trziu, tnrului rege. Ordinele trebuie ascultate, i ferent dac pleac de la o femeie
sau de la un tnr. Siguranta si viata noastr depind de acest lucru." Astzi, mrturia profesorului
Flandrin d o lumin nou si grav acestei prime initiative: regele tocmai aflase c suferea de
boala Waldenstrom.
Uneori m nelinisteam:
Sper ca bunul Dumnezeu s nu ne pedepseasc asa, dar daca ti se ntmpl ceva, ce trebuie s
fac? Care e primul lucru pe care trebuie s-1 fac?
Iar el, cu un zmbet imperceptibil:
- O s te descurci foarte bine...
Zmbeam si eu. Eram sigur c asa ceva nu se va ntmpl niciodat. El era nc tnr, iar Reza nu
mai avea mult pn s mplineasc douzeci de ani, vrsta necesar pentru a urca pe tron.
Punerea mea la curent cu boala sotului a fost rezultatul unor lungi dezbateri ntre medicii care nu
s-au gndit dect la binele pacientului. Iat ce-si aminteste din acele discutii profesorul Flandrin:
Pe vremea aceea, n afar de generalul Ayadi si de domnul Alam, Safavian era singurul iranian
cu care puteam discuta n legtur cu problemele cauzate de acest secret impus. O asemenea tain
era mai greu de suportat pentru el dect pentru noi, pentru c i se prea evident c ntr-o bun zi
avea s suporte reprosuri fie din partea familiei pacientului, fie pentru c nu a dezvluit nimnui
aceste lucruri care puteau avea grave consecinte politice. Dup ce am discutat de multe ori acest
subiect ntre noi, ni s-a prut logic s-o informm pe sotia pacientului. Aceast hotrre a ridicat
numeroase obiectii, dar pn la urm toat lumea a fost de acord, nainte de a-i dezvlui secretul
Maiesttii Sale Regina, care nu stia nimic, am ncercat s-1 convingem pe rege s discute despre
starea snttii sale cu dnsa, dar el a evitat constant aceast discutie. Asa c afl1 luat o hotrre
contestabil, pentru c secretul medical trebuie p&s' trat si fat de apropiatii pacientului, printre
acestia fiind si sotia-Ceea ce ne-a determinat s facem acest lucru a fost grija noastr3 pentru
starea lui de sntate. Desfsurarea ulterioar a evenimente!0

MEMORII 229
e-a demonstrat importanta Maiesttii Sale Regina, prin felul n care si-a asumat ngrijirea sotului
ei, mai ales n exil, binenteles, n fpsura n care a avut puterea s actioneze. Din cauza sanselor
mari ca boala s se agraveze, am dorit ca sotia s fie informat pentru a fj pregtit moral si
psihologic pentru ceea ce inevitabil avea s se jntmple. Aveam deci un mesaj greu de transmis si,
n plus, trebuia sa o facem n cel mai mare secret si... pe la spatele dac pot s-mi permit
pacientului, al propriilor servicii secrete, al serviciilor noastre secrete, al prietenilor lui, al celor
care nu-i erau prieteni, pe scurt, al curiozittii tuturor. si nc un element care nruttea situatia:
nu trebuia s ne dm de gol nici fat de rege, nici fat de domnul Alam, sesamul nostru
obisnuit, pe care nu-1 mai puteam ruga acum sa ne deschid usa.
Am montat cu Abbas Safavian scenariul unei ntlniri foarte stranii si secrete. Singurul loc posibil
pentru o astfel de ntlnire era Parisul. Teheranul fusese exclus din start, ntr-adevr, acolo, n
afar de organizatia domnului Alam, secretul nu putea avea nici un fel de sigurant. Asa c am
rmas destul de confuz n legtur cu conditiile ntlnirii de care v amintiti, cu sigurant, pentru
c a fost emotionant. Eram acolo toti patru, dumneavoastr, domnul Mil-liez, Safavian si cu
mine. Conditiile cerute pentru ntlnire nu fuseser obisnuite, iar regina nu stia nc nimic precis
n legtur cu motivele pentru care doream s-o vedem si, mai ales, de ce voiam s-o vedem n
asemenea conditii. Safavian, care era rector la Universitatea din Teheran, avea ocazia s-o
ntlneasc pe suveran pentru a discuta probleme universitare si a stiut s-o conving de
importanta acestei ntlniri. V amintiti, cu sigurant, mai bine dect mine, de acea prim ntlnire
cu Maiestatea Sa Regina, pentru c dumneavoastr si apoi domnul Milliez i-ati dat informatiile
pentru care o chemaserm. Eu n-am fcut dect cteva comentarii, la cererea Dumneavoastr,
legate de supravegherea medical. Vestea era greu de suportat. Sotul ei, care prea att de sntos,
era n realitate grav lnav, avea o afectiune a sngelui, cronic, deci foarte serioas. ** mai mult
nc, el stia si nu dorise s spun nimic. Toate acestea ^et>uiau mcar ntelese, dac nu acceptate,
ntr-un timp asa de scurt
230
si apoi pstrate numai pentru sine; si chiar mai complicat dect att> cum s-i spun sotului ei c
stia totul? Singura solutie pentru ea era s obtin autorizarea unei convorbiri oficiale cu medicii
francezi fr ca sotul ei s stie c ea se ntlnise cu ei pe ascuns. A reusit $4 obtin aceast
ntlnire, asa c, n cursul urmtoarei noastre cal, torii la Teheran, am fost invitati la regin, cu
stirea Maiesttii Sale Secretul nostru mai fusese mprtsit deci si altei persoane, i^r numrul de
oameni informati cu privire la boala regelui n-a mai crescut pn n momentul agravrii situatiei
la Bahamas si mai ales la Mexico, n ajunul plecrii spre New York."
ntoars la Teheran, n iunie 1977, cum am reusit s-1 conving pe rege s-mi povesteasc despre
boala lui? Nu-mi amintesc exact, s-a ntmplat pur si simplu. Mi-a vorbit n termeni banali, mi-a
spus c avea o problem cu trombocitele si cu globulele rosii, dar ca medicamentele pe care le lua
reuseau s corecteze anomalia respectiv. Secretul fiind dezvluit ntre noi, n-a ezitat n lunile
urmtoare s-mi vorbeasc despre afectiunea lui. Dar o fcea ntr-o manier usoar, mi ddea
impresia c nu realiza gravitatea bolii sau c si ddea seama ct este de grav si voia s m
protejeze, si palpa splina de fat cu mine si spunea: Ia te uit, mi se pare c e mai umflat azi!
Tu ce crezi?" ncercam s-mi dau seama singur si spuneam: Da, ntr-adevr, e putin umflat..."
sau: Nu, e mai bine dect ieri."
Dar conversatiile noastre nu mergeau dincolo de aceste remarce din moment ce se presupunea c
eu nu stiu nimic, n afar de ceea ce-mi spusese el: un dezechilibru n compozitia sngelui. Era
foarte greu pentru mine si n acelasi timp foarte trist: trebuia s port singur aceast spaim care
mi zdrobea inima, nemaiputnd s-1 ajut. Dac ar fi de acord ca eu s stiu totul, am putea mcar
s vorbim deschis, n-ar mai trebui s duc singur aceast povar, as putea s-1 ajut, i-as transmite
o parte din energia mea."
Scriu asta, dar continuu s ignor, chiar si astzi, faptul c el nu era constient de boala lui n a doua
jumtate a anului 1977 si de-a lungul anului 1978. n aceast perioad, medicii francezi au cerut o
a doua ntlnire cu mine, la Palatul Niavaran de data aceasta. Ei mi-au
MEMORII 231
gpiis c simteau necesitatea de a-1 informa cu privire la gravitatea bolii lui si, cum eu mi-am
manifestat mirarea, mi-au mrturisit c nu pronuntaser niciodat n fata lui cuvntul cancer" si
c folosiser Denumirea, putin explicit pentru cineva care nu lucreaz n dome-niul medicinii, de
boala Waldenstrom" sau limfom.
Deci, dac ntelegeam eu bine, stiam mai multe dect sotul meu. ^cest lucru m-a fcut s simt c
purtam o responsabilitate moral si politic foarte mare. Le-am spus c trebuia s-i mrturisim
imediat totul sotului meu. El are forta si curajul s afle, am subliniat eu, si responsabilittile lui i
cer s aib tot timpul o viziune just asupra strii lui de sntate." Am mai spus c pentru el va fi
cu sigurant mult mai usor s suporte socul acum, ct mai era nc n form bun, dect n
momentul n care fortele vor ncepe s-i slbeasc. Dup aceast discutie medicii m-au asigurat
c urmau s ncerce s-i mrturiseasc, dar tot fr a pronunta de fat cu el cuvntul cancer".
E posibil, oare, ca regele s nu fi nteles? Cuvintele pe care i le-a spus presedintelui Giscard
d'Estaing cu ocazia ntlnirii lor de la Saint-Moritz, din iarna lui 1975, mi ntresc si mai mult
presupunerile.
n momentul n care presedintele francez s-a mirat de ritmul accelerat al dezvoltrii Iranului, sotul
meu i-a mrturisit, fr nici o alt explicatie: Problema mea e c nu mai am destul timp. Nu voi
mai rmne la putere mult vreme. Intentionez s renunt n sapte sau opt ani. Atunci voi avea mult
peste saizeci de ani. As prefera s renunt mai devreme, dar fiul meu este nc prea tnr. Voi
astepta s fie pregtit. Dar vreau ca esentialul s fie realizat nainte s ajung el la putere. Va avea
si asa destule greutti la nceput. Eu snt cel care trebuie s desvrsesc transformarea Iranului! si
snt hotrt s-o fac."
Pentru a nu-mi da impresia c era constient de boala lui, avea mare grij de felul n care arta. Tot
timpul m-am ntrebat dac stia sau nu.
si medicii au rmas n expectativ, asa cum o arat profesorul Plandrin n lunga lui corespondent
cu Jean Bernard. Evocnd acea 'ntlnire n cursul creia intentiona s-1 alarmeze pe suveran, dom-
riul Flandrin i-a scris maestrului su:
232

n dimineata aceea ati ncercat s reluati discutia despre despre o posibil evolutie a acesteia,
binenteles, cu toate precautijie si nuantele pe care le datoram pacientului. Regele a avut o reactie
care, dup prerea mea, ne permite s excludem complet posibilitatea ca el s nu fi realizat ceea
ce voiam s-1 facem s nteleag Fiul lui cel mare era atunci la o scoal a Armatei Aviatiei
Americane El ne-a spus: Tot ce v rog este s v mai ocupati de sntatea mea nc doi ani,
pentru ca printul mostenitor s aib timp s-si termine si ultimul an de scoal si s mai stea apoi
un an n Teheran.
Mai trziu, cnd eram cu domnul Alam pe fieful Iui din Bird-;and, n muntii din estul Iranului,
acesta mi-a vorbit mai mult despre el si despre rege. Legat de personalitatea maestrului su, mi-a
vorbit despre cteva trsturi paradoxale, dar cu sigurant adevrate, ntr-o zi mi-a spus de
exemplu: E extraordinar c un asemenea om, cu o astfel de putere, a putut rmne att de naiv n
anumite privinte, acordnd atta ncredere interlocutorilor si. Altdat ns: Obisnuit nc din
copilrie s fie propriul su personaj, regele are o capacitate uimitoare de a se controla si este
capabil s ascund complet ceea ce gndeste si ceea ce stie. Mi-a mai spus si c a verificat
adesea aceste calitti. De pild, cnd mergea s-i spun regelui un lucru pe care acesta l aflase
deja, iar regele nu lsa s se vad nici mcar o clip c fusese deja informat. Acest lucru m-a
fcut s nteleg c nu trebuia s ne bazm pe impresiile noastre, pentru a ne da seama dac regele
ntelesese cu adevrat ceea ce i comunicam noi despre sntatea lui."
Constient c zilele i erau numrate, sotul meu a nceput s pregteasc tara pentru printul
mostenitor. Repetase de mii de ori c fiul lui nu trebuia s guverneze asa cum o fcuse el; c
mostenind o tar iesit din starea de subdezvoltare, Reza avea sarcina s-o conduc spre
democratie, n primvara lui 1977, aceast liberalizare a regimului ncepea sa fie cerut cu din ce
n ce mai mult nerbdare de opozitia politic si de intelectuali, n special de un ziarist care l va
sustine mai trziu pe Khomeini si pe mollahi. ntr-o scrisoare deschis adresat suveranului,
acesta i cerea s respecte Constitutia
MEMORII 233
si s acorde trii o libertate de expresie echivalenta cu cea din Europa Occidental si din Statele
Unite. Shapur Bakhtiar si Mehdi pazargan au luat si ei atitudine n acest sens.
Regele a hotrt s accelereze lucrurile n aceast directie. Pentru a arta clar poporului c venise
vremea schimbrii, la mijlocul verii lui 1977, a schimbat conducerea guvernului, nlocuindu-1 pe
domnul Hoveyda cu un om deosebit de onest, strlucitor, cultivat, jamshid Amuzegar.
Trecea, pe bun dreptate, drept un om absolut integru, avea sa scrie sotul meu n Memorii, era
secretarul general al Partidului Renasterii, ceea ce i permitea s conteze pe sprijinul acestei
miscri. Hotrrea mea de a schimba prim-ministrul nu nsemna n nici un caz c domnul
Hoveyda nu-si mai merita functia. Dimpotriv, acest brbat fin si cultivat si servise tara n mod
exemplar timp de treisprezece ani, dar puterea te consum si el nsusi a fost foarte n-cntat s
pun o anumit distant ntre el si problemele statului. Pentru a-i demonstra c aveam n
continuare ncredere deplin n el, 1-am fcut ministru al Curtii, functie care mi permitea s-1
pstrez aproape de mine si s discut zilnic cu el. nc de la constituirea noului guvern, m-am
declarat interesat de principiul liberalizrii, cu conditia ca aceasta s se fac fr s provoace
dezintegrarea trii."
Sarcina noului prim-ministru era, cu siguranta, delicat pentru c urma s administreze aceast
deschidere, dar si cresterea nemultumirilor cauzat n special de dezamgirea care urmase boom-
ului petrolier. Planul regelui, att de promittor, fusese abandonat n favoarea unei economii
riguroase, care risca s nmulteasc numrul plngerilor.
Revendicrile n vederea deschiderii si liberalizrii regimului nu erau ceva nou, dar ele se
accentuaser n noiembrie 1976, dup venirea la Casa Alb a presedintelui democrat Jimmy
Carter. Regele ntretinuse relatii strnse cu predecesorii lui republicani, n special cu Richard
Nixon, cu care rmsese prieten. Credea c administratia american ntelegea dificulttile imense
cu care se confrunta Pentru scoaterea trii din starea de subdezvoltare si c erau de acord
234

cu totii c acest lucru nu era posibil fr o anumit autoritate. Conductorul diplomatiei

americane, republicanul Henry Kissinger care cunostea bine Iranul, avea o mare admiratie pentru
opera reali-zat de suveran n doar un deceniu, n timpul campaniei electorale Jimmy Carter
vorbise despre drepturile omului, despre libertatea popoarelor, subiect foarte frumos, atunci cnd
nu iei n considerare contextul economic si cultural al fiecrei tri n parte. Dar ce important mai
au toate acestea? Opozitia iranian vzuse n Carter un aliat pentru lupta lui de mine si, fr
ndoial, vntul revendicrilor din primvara lui 1977 n-ar fi suflat cu aceeasi putere, dac
altcineva ar fi venit la putere la Casa Alb.
Numirea noului prim-ministru nu a domolit cererile de schimbare, n octombrie 1977', Uniunea
Scriitorilor Iranieni a organizat la Institutul Goethe din Teheran, atasat pe lng Ambasada
Germaniei, cteva seri de poezie care reuneau uneori pn la cincisprezece mii de persoane.
Dincolo de cuvinte, mesajul era clar: ! intelectualii erau nerbdtori s pseasc ntr-o nou er.
]
n noiembrie am plecat ntr-o vizit oficial n Statele Unite: vi- | zit foarte important pentru c
sotul meu urma s se ntlneasc pentru prima dat cu noul presedinte. Cum avea s se deruleze
discutia dintre ei? Unul tocmai venea la putere, cellalt domnea de treizeci si sapte de ani...
'
Sosirea noastr la Casa Alb a fost un moment dificil. Manifes- j tantii se adunaser n spatele
cordoanelor de politisti, unii s ne aplaude, altii s ne insulte, si cnd cei doi conductori de stat
au rostit primele vorbe pe peluz, n fata unei multimi de ziaristi si personalitti, au izbucnit
primele scandaluri ntre manifestanti, asa de puternice, c politia a trebuit s intervin utiliznd
gazul lacrimogen. Gazul a ajuns si pn la noi, asa c telespectatorii din ntreaga lume au putut
asista la aceast scen incredibil: presedintele Statelor Unite si suveranul Iranului tuseau si-si
stergeau ochii, fr s-si ntrerup alocutiunile.
Apoi, am intrat n salon. Presedintele Carter si sotia lui ne-au rugat s trecem peste acest incident,
erau foarte jenati, iar eu n11 aduc aminte c pe vremea lui Nixon manifestantii nu fuseser
MEMORII 235
niciodat lsati s ajung att de aproape. S nu fi fost, oare, amestecat vointa administratiei de a
ne pune n ncurctur, de a ne arta cjar c opozitia ncepea s se fac auzit? Primele discutii
dintre sotul meu si presedintele Carter au nlturat aceast impresie neplcut. Regele, care era
ntr-o form foarte bun n zilele acelea, a expus pe larg viziunea lui asupra raporturilor de forta
din lume, dup care a vorbit despre rolul pe care avea s-1 joace Iranul n contextul mondial.
Presedintele si consilierii lui au mrturisit mai trziu c au fost convinsi si impresionati de
analizele suveranului, n aceeasi sear, Jimmy Carter s-a lansat ntr-un elogiu nflcrat adresat
sotului meu, care nu se astepta la acest lucru si a fost emotionat. Cu ocazia primului interviu avea
s declare ziaristilor c prima zi n America i-a adus lacrimi dimineata, dar si seara".
Afar, manifestrile ostile au continuat chiar sub ferestrele noastre, n mod evident, autorittile nu
primiser ordin s ne protejeze. Ba chiar mai ru: se pare c manifestantii aflaser programul
nostru particular. Am avut neplcuta surpriz de a merge la o clinic n statul Minnesota n
vederea unor analize si de a descoperi vreo douzeci de manifestanti agitnd steaguri ostile
monarhiei. Mult mai trziu, un compatriot care fcea parte din opozitie ne-a mrturisit c, ntr-
adevr, administratia american le dezvluise niste informatii care ar fi trebuit s rmn
confidentiale.
n cursul acestei cltorii am descoperit cu stupoare portretul unuia dintre mollahii nostri, fluturat
de ctre un grup de studenti. Acestia cereau mai mult libertate, ceea ce ntelegeam, dar nu
vedeam n ce fel un mollah ar putea simboliza pentru ei ideea de deschidere, de modernitate.
Dac exista o categorie social care s se fi opus cu adevrat eforturilor regelui de deschidere
ctre moder-ftitate, aceasta era partea conservatoare a clerului! De la dreptul de vot acordat
femeilor, la revolutia agrar si la alfabetizare, sotul meu s~a izbit constant de opozitia anumitor
mollahi (e adevrat, cu unii "intre ei a ntretinut relatii foarte bune, mai ales cu ayatollahii
"ehbahani si Khonsari). Ei dominaser universul spiritual timp de SLcole si vedeau n progres, n
deschiderea ctre exterior, o amenintare a hegemoniei lor.
236

Am ntrebat cine era mollahul adulat de ctre tinerii nostri nifestanti si a crui figur nu-mi
spunea nimic. Este ayato Ruhollah Khomeini", mi s-a rspuns. Numele acesta mi trezea
amintire veche. Dup ce tinuse o serie de discursuri mpotriya emanciprii femeii si dup ce
ridicase grupuri de revoltati rnp0. triva Revolutiei Albe, brbatul acesta fusese arestat, gratiat de
ctre rege si apoi exilat. De mai bine de zece ani nu mai tria n Iran si dac n-as fi fost martora
aparitiei portretului lui pe strzile din New York, n minile tinerilor manifestanti, as fi spus c
tara l uitase, asa cum l uitasem si eu.
Cteva sptmni mai trziu, presedintele Carter mpreun cu sotia lui au trecut prin Teheran n
cltoria lor spre New Delhi si s-au oprit la noi s srbtorim mpreun Anul Nou 1978. Aceasta
initiativ era dovada clar a impresiei puternice pe care i-o lsase sotul meu noului presedinte
american. Regele a considerat de bun augur solicitudinea pe care i-o arta domnul Carter.
Pe 31 decembrie 1977 am primit cuplul american la Palatul Niavaran. Nu voi uita niciodat
ncrederea pe care o avea regele n viitor, n acel ajun al anului 1978, viitor care avea s se
dovedeasc a fi att de dramatic:
La noi n tar, potrivit traditiei strbune, a remarcat regele, vizita primului musafir al noului an
este un semn bun sau ru pentru tot anul care vine. tinnd cont de faptul c Anul Nou se
srbtoreste de obicei o dat cu venirea primverii si c musafirii nostri din seara aceasta snt
niste persoane pe care le admirm asa de mult, considerm c vom avea un an excelent."
Atunci Jimmy Carter s-a ridicat si a spus aceste cuvinte elogioase pentru monarhie. Niciodat
pn atunci un presedinte nu mai fcuse un asemenea elogiu unui suveran:
Iranul, a spus el, al crui destin este admirabil condus de ctre sah, este o insul de stabilitate
ntr-una din regiunile cele mai tul" buri ale lumii. Trebuie adus un omagiu Maiesttii Sale,
mreti61 sarcinii pe care o ndeplineste n Iran, respectului, admiratiei S1 dragostei pe care i-o
poart poporul su.
MEMORII 237
Mergnd mpreun cu sahul pe minunatele strzi ale Teheranului, ^ vzut mii de oameni care se
strnseser pentru a-mi arta prietenia lor. si am mai vzut si sute, poate chiar mii de americani
care aU venit s-si salute presedintele aici, n aceast tar, care a stiut s-i adopte si s-i fac s se
simt ca la ei acas.
Poporul vostru si conductorii natiunii noastre mprtsesc acelasi respect profund pentru cauza
drepturilor omului.
Nici un alt popor de pe pmnt nu e la fel de aproape de noi n organizarea militar a securittii
reciproce. Nici o alt natiune nu e n relatii la fel de strnse cu noi n privinta cu problemelor
regionale care ne privesc si pe unii, si pe ceilalti. Nu mai cunosc nici un alt conductor de stat cu
care s fiu att de bun prieten, pentru care s am un respect att de mare."
Regele Hussein al Iordaniei venise la Teheran cu dou zile mai devreme si si prelungise vizita
pentru a-1 ntlni si pe presedintele Carter. Dup dineul oficial, a venit cu noi n bibliotec, unde i
invitasem pe sotii Carter pentru a srbtori mpreun Anul Nou. mi aduc aminte cu plcere de
seara aceea care a fost calm, prietenoas si clduroas. Regele Hussein, sotul meu si presedintele
Carter au stat de vorb, ncepnd astfel s se cunoasc reciproc. Reza se ocupa de muzic.
Un an mai trziu prseam Iranul si pe 4 noiembrie 1979, la mai putin de doi ani dup aceast
ntlnire, zbirii Revolutiei Islamice violau spatiul Ambasadei Americane de la Teheran si-i luau
ostatici pe cei saizeci si sase de americani care se aflau acolo.
Primele manifestatii au izbucnit pe 7 ianuarie 1978, n orasul sfnt Qom. n ziua aceea, studentii la
Teologie au folosit ca pretext un articol scris de ayatollahul Khomeini si publicat n cotidianul
Ettela'at, pentru a iesi n strad. Qom este orasul n care ayatollahul Khomeini predase pn n
1963. n acel an avuseser loc rscoalele mstigate de el mpotriva reformelor adoptate prin
referendum, ^up plecarea lui n exil, am aflat noi mai trziu, unii dintre elevii 'ui i-au ntretinut
legenda. Acest articol venea la momentul potrivit Pentru discipolii lui Khomeini: ei puteau s
blesteme si s mobili-populatia n numele lui.
238

Miscarea a degenerat cu mare repeziciune si pe 9 ianuarie manifestantii au atacat edificiile

publice. Au distrus tot ceea ce repre, zenta pentru ei modernitatea: cinematografele, restaurantele,
scoliie de fete. Politia a fost nevoit s intervin restabilind ordinea, dar cu pretul vietii a opt
oameni: sase din rndurile protestatarilor si d0j din rndurile fortelor de ordine.
ncepnd din acel moment, va scrie regele n Memorii, tactica doliului a permis celor care
manipulau masele s se mobilizeze la fiecare patruzeci de zile pentru noi manifestri, asa de
violente, ca puteau degenera oricnd n noi rscoale, puteau face noi victime. Astfel, furia
populatiei credule si n acelasi timp vistoare a fost dus la paroxism, ntr-adevr, potrivit traditiei
musulmane, printii si prietenii decedatului trebuiau s se ntlneasc la mormntul lui peste
patruzeci de zile de la ngropare. Nu pot s m gndesc dect la faptul c au fost capabili s
exploateze n scopuri politice un fapt att de cutremurtor: moartea."
Pe 18 si 19 februarie, la patruzeci de zile dup evenimentele dramatice de la Qom si sub pretext
c srbtoresc doliul victimelor, au fost organizate manifestatii serioase la Tabriz, capitala
Azerbaidjanului. Pentru prima oar, opozitia politic, studentii si Bazarul s-au unit cu clerul
pentru a cere mai mult libertate si mrirea salariilor. Aceast coalitie era inexplicabil pentru
noi: cum era posibil ca oamenii care cereau occidentalizarea" mai rapid a regimului si a
societtii s defileze alturi de mollahii si de teologii n devenire, care cereau exact contrariul:
ntoarcerea la rigorile religiei, nchiderea Iranului n fata influentei culturale a Occidentului
imoral", vlul obligatoriu pentru femei etc. nc o dat, protestele s-au transformat n revolt.
Manifestantii au distrus si au incendiat tot ceea ce simboliza coruperea" pentru islamisti:
cinematografe, magazine de buturi, cluburi de lux, dar si edificiile statului, cum ar fi Palatul
Tinerilor si sediul Partidului Rastakhiz. Coplesit de valul de ur si de violent, politia a fost
obligat s cear ajutorul armatei. Din nou ciocnirea s-a soldat cu morti n ambele tabere. Armata
era perfect antrenat pentru aprarea trii, dar nu fusese deloc pregtit pentru operatiuni de
politie urban, mi aduc
MEMORII 239
acum c administratia american refuzase s ne dea gloante de cauciuc si gaze lacrimogene,
complicndu-ne astfel situatia.
Renuntnd pentru prima data n mod deschis la tcere, ayatol-jahul Khomeini, pe atunci refugiat
n Irak, s-a felicitat pentru aceast dram cu urmtoarele cuvinte al cror cinism m-a umplut de
groaz: Miscarea noastr nu este deocamdat dect o plant fragil care are nevoie de sngele
martirilor pentru a deveni un copac puternic." Ce era oare n inima acelui om care dorea moartea
alor si?
Pe 29 martie, sub pretextul celebrrii victimelor din Tabriz, au avut loc manifestatii n mai multe
orase, n special n Teheran. Sotul meu dduse instructiuni stricte responsabililor fortelor de
ordine, armatei si politiei pentru a se evita o a treia vrsare de snge. Dar era nevoie de martiri,
asa c s-au gsit.
Cinismul manifestantilor n-a cunoscut limite, avea s declare mai trziu regele. Mi s-au raportat
cazuri de oameni care muriser natural, din cauza unei boli sau ntr-un accident, ale cror trupuri
au fost luate n momentul n care fuseser aduse la cimitir, ridicate pe umerii ctorva brbati mai
puternici si plimbate prin tot orasul, nsotise de strigte slbatice: Iat nc o victim a
regimului! nc o crim a SAVAK-ului!"
Informatiile date de ctre Mohsen Reza'i, comandantul Armatei Gardienilor Revolutiei Islamice,
rezum strategia insurectional folosit n tot anul 1978: Organizam funeralii false pentru ca
faptele s fie comentate si rspndite de ctre media. Sicriele erau pline cu arme, mai ales arme
albe care puteau fi folosite pe loc n cazul interventiei fortelor de ordine, n cimitir erau
permanent bocitori si bocitoare, care reprezentau o arm politico-religioas pentru Revolutie.
Foloseau haine ptate cu snge ca arme psihologice, Politice si de propagand pentru a impresiona
si a rscula poporul".
Alti martori mi-au povestit cum vzuser la universitate niste studenti fabricnd" un martir":
unul dintre ei s-a ntins pe o targa, Ceilalti 1-au acoperit cu un cearsaf peste care au vrsat un
borcan cu sfrige. Au ridicat targa pe umeri si au plecat pe strzi strignd: "L-au ucis! L-au ucis!"
Aveam n general impresia c erau organizati rertiarcabil si c erau foarte bine sustinuti financiar:
manifestatiile
240

erau perfect pregtite, nu lipsea nimic: nici megafoanele, nic1 mstile de gaze si nici armele.
O dat cu trecerea sptmnilor a devenit evident faptul c ,jj. beralii" si oamenii de stnga, care
nu aveau nimic n comun cu isla, mistii, aderau la miscarea lor pentru a accede la mase. Astfel
religia era manipulat astfel nct s mping poporul la revolutie tocmai de ctre comunistii care,
dac ajungeau la putere, aveau ca obiectiv, printre altele, interzicerea practicii religioase... Fiecare
component a acestei coalitii revolutionare heteroclite preoti, li. berali, marxisti aveau n
momentul acela interes s se alieze cu ceilalti, dar era evident c, dac ar ajunge ntr-o zi la
conducerea trii, n-ar avea nici o ezitare n a-si elimina fostii asociati. Ceea ce s-a si ntmplat
pn la urm.
Pentru moment ns, coalitia tinea si obtinuse chiar si ajutorul vnztorilor din Bazar, acea
burghezie religioas, bogat si cu mare influent n orase. Bazarele avuseser mult de cstigat de
pe urma fooom-ului petrolier si mai ales datorit dezvoltrii economice. Se mbogtiser,
ngrditi de politica strict a guvernului Amuzegar si nemultumiti de noile msuri anticoruptie,
care le stteau n calea afacerilor, au ptruns n tabra ayatollahului Khomeini, aducndu-i un
mare suport financiar, asa cum vom vedea n continuare.
Manipulat de acesti strategi cu interese diferite, tineretul si-a pus cu inima deschis forta la
dispozitia acestor oameni lipsiti de scrupule. Au avut nevoie de trupe, va scrie regele. si le-au
gsit n universitti si chiar n scoli. S-au sprijinit pe o adevrat intoxicare a tineretului nostru.
Cu succes, din pcate. Sigur, nu astept ca tineretul s fie conservator, n toate trile, tineretul se
ndreapt spre idealurile care i se par mai generoase, n numele drepttii, tinerii pot fi convinsi s
fac lucruri mari. Dar de cele mai multe ori, acestea snt si cele mai rele."
Martor a acestor manifestatii repetate care erau din ce n ce mai rsuntoare, pe de o parte nu
puteam s-mi cred ochilor, si Pe de alt parte eram foarte speriat. Lucrul cel mai greu de crezut
era c tot ceea ce fcuse monarhia pentru Iran era descris de media occidental ca fiind foarte ru.
Chiar si cei care l ludaser pe rege
MEMORII 241
ja jnceputul anilor '70 i stigmatizau acum opera. Iar acesti ziaristi att de grijulii n privinta
liberttii preau s vad n Khomeini n-carnarea triumfului spiritului asupra materiei, n vreme ce
un filo-sOf iranian l considera un alt Gandhi! Noi, care cunoscuserm exact sentimentele si
ambitiile acestui om, consideram c toate acestea snt cu mult deasupra adevrului. Greseala
noastr, va spune mai trziu regele, a fost c nu ne-am folosit de propriile mijloace de comunicare
n mas pentru a lupta mpotriva acestei nencetate intoxicri."
Elita intelectual si politic a trii a cerut s m vad, iar eu i-am primit pe toti cu speranta
ascuns c-mi voi putea ajuta sotul. Universitari, fosti lideri politici, sociologi, preoti, ziaristi, cu
totii s-au perindat prin biroul meu. si ei erau depsiti de turnura pe care o luaser evenimentele.
Cnd i ntrebam ce trebuia fcut concret, primeam ntotdeauna acelasi rspuns: Regele trebuie s
apeleze la o personalitate de necontestat. La cineva popular, cinstit, inteligent." Eram de acord,
asa c-i ntrebam: si la cine v-ati gndit?" Invariabil, interlocutorii mei mi spuneau numele
unora dintre oamenii celebri, dar care dispruser dintre noi. nteleg, dar dintre cei vii, la cine v-
ati gndit?" La ntrebarea aceasta, singurul rspuns era o tcere adnc. Cauza acestei tceri era
opozitia care discreditase ntrega clas politic de-a lungul anilor, pe unii acuzndu-i de coruptie,
pe altii pentru c ar fi sustinut Statele Unite sau Anglia...
In timpul acestor ntlniri, un fost prim-ministru, cu o expresie de amrciune si de fric, mi-a
reprosat cu o agresivitate prost ascuns ca am contribuit la transformarea Shirazului dintr-un
locas de cultur, ntr-unul de pierzanie. Domnule ministru, asta e tot ce am fcut timp de
douzeci de ani?" 1-am ntrebat, iar el n-a mai putut dect s se blbie, s se scuze, iar a doua zi
s-mi trimit un Coran! Oamenii Jsi pierduser ncrederea si ncepeau s-si piard si capul.
ncepeam s simt deja degradarea atmosferei n cursul acti-Vlttilor mele din spitale, scoli si
biblioteci. Vremurile cnd m srnulgeam de lng oamenii din garda mea pentru a vorbi direct cu
Multimea entuziasmat erau apuse. Acum, simteam clar c nu mai Puteam face asa ceva. Unii m
ncurajau, dar altii se tineau la
242

distant si ostilitatea lor era evident. Iar acest lucru era deosebit H nelinistitor. M ntorceam la
palat si ncercam cu disperare s * sese o cale de a le cstiga ncrederea.
Tcut si grav, sotul meu continua s munceasc de diminear pn seara. Slbise si prea obosit,
iar acest lucru m ngrijora ma' mult dect orice. Oare trebuia s pun aceast schimbare a lui pe
seama agravrii bolii sau pe seama grijilor pe care i le provoca situatia din tar? Fiecare nou
manifestare de violent l afecta puternic. Dar de ce? De ce?" repeta el mereu, nentelegnd cum
acel popor cu care se simtise atta timp n comuniune putuse s asculte profetiile confuze ale unui
mollah obscurantist...
Marele ayatollah Kazem Shariat-Madari mprtsea dezamgirea sotului meu. El nu aproba
fanatismul lui Khomeini si-i trimitea mesaje regelui, prin care i cerea s-i aresteze pe mollahii
extremisti, crora le ddea si numele. El considera c miscarea popular se va opri n momentul
n care aceste persoane vor fi reduse la tcere. Am vzut si eu aceast list pe care am descoperit
si numele lui Sadegh Khalkhali. Regele nu a fost de acord cu aceste arestri pentru c prefera o
solutie politic, doar astfel putind fi restabilit dialogul dintre el si popor.
n iunie, trei personalitti ale Frontului National, Shapur Bakhtiar, Dariush Foruhar si Karim
Sandjabi, un profesor universitar, au publicat o scrisoare deschis adresat regelui, prin care i
cereau nc o dat s guverneze n conformitate cu Constitutia. Ei cereau desfiintarea partidului
unic, libertatea presei, eliberarea prizonierilor politici si numirea unui guvern format dintr-un
grup de personalitti politice alese de ctre populatie. Aceast modalitate de a se adresa public
suveranului era complet nou, un lucru care nu se mal fcuse pn atunci n Iran, asa c am avut
senzatia c aceste persoane actionau astfel sustinute de ctre Statele Unite, de noua administratie
Carter. Dar asta nu era tot: acesti trei oameni au afirmat c monarhia nu adusese nimic bun
Iranului, n conditiile n care n ultimii douzeci de ani tara a progresat n toate domeniil6-Shapur
Bakhtiar avea s fie ultimul conductor al guvernului aleS de ctre rege. Ceilalti doi semnatari ai
acestei scrisori deschis2
MEMORII 243
j s se alieze cu Khomeini nainte de a sfrsi n mod tragic. 0ariush Foruhar, o vreme ministru al
Republicii Islamice, nainte AQ a se altura opozitiei, a fost ucis cu brutalitate mpreun cu sotia
lui- Karim Sandjabi a murit n exil.
Dup noile confruntri din mai de la Qom, dup cele din iulie jjn orasul sfnt Mashhad sub
pretextul doliului pentru martirii" jjn Qom, regele s-a hotrt sa grbeasc liberalizarea, asa c pe
5 august 1978, cu ocazia zilei Constitutiei, a anuntat pentru primvara lui 1980 desfsurarea de
alegeri legislative deschise tuturor formatiunilor politice. Opozitia nu cerea nimic n plus, si
aceast decizie ar fi trebuit s-i ndeplineasc doleantele, numai c a fost interpretat ca un semn
de slbiciune din partea suveranului si exploatat imediat de ctre liderii revolutiei.
Pe 11 august au izbucnit noi confruntri la Esfahan, oras n care a fost proclamat legea martial.
Chiar atunci s-a petrecut si catastrofa de la cinematograful Rex de la Abadan, cu scopul, dincolo
de orice ndoial, de a radicaliza furia, de a trezi ura, de a marca un moment ireversibil n
dezintegrarea trii. Pe 19 august, cnd tocmai ncepuse filmul n cel mai mare cinematograf din
Abadan, a izbucnit focul. Patru sute de oameni au murit arsi de vii... Nu aveam nici un dubiu n
privinta modului n care va fi exploatat aceast dram, asa c 1-am chemat imediat pe prim-
ministru, domnul Amuzegar, pentru a-1 informa n legtur cu intentia mea de a m duce la
Abadan pentru a fi alturi de victime si de familiile lor. El nu a fost de acord si am avut brusc
senzatia c-si pierduse ncrederea n faptul c regele si cu mine reprezentam puterea si linistea
trii. Am simtit c-si schimbase Prerea despre mine, c nu mai eram pentru el aceeasi persoan
care timp de douzeci de ani vorbise sincer cu toti iranienii. Dar a avut fr ndoial dreptate s
nu fie de acord cu plecarea mea, Pentru c n orele care au urmat, ayatollahul Khomeini, depsind
rice limit a bunului-simt, a afirmat c guvernul era la originea acestei monstruozitti...
244

De la nceputul manifestrilor, mai mult de cincizeci de cin matografe fuseser incendiate de

ctre islamisti. Dac ntniplar sinistr de la Rex ar fi fost de origine criminal, era de la sjn
nteles c fusese nfptuit de aceiasi fanatici. Ancheta ntreprins. avea s confirme acest lucru;
iar autorul incendiului, un tnr d 19 ani, membru al comandoului Jamshid", specializat n
operatiUn-de sabotaj, s-a refugiat n Irak, de unde a fost salvat de Revolutj Islamic. Asteptnd
concluziile anchetei, acuzarea regimului de aceast tragedie a ntrtat spiritele mpotriva
monarhiei.
La sfrsitul lui august, va scrie sotul meu n Memorii, sefu[ Securittii, generalul Moghadam, a
venit la mine dup o discutie cu o important personalitate religioas pe care, evident, nu pot s-o
numesc aici. Mi-a relatat propunerile interlocutorului su. Le rezum: Domnule, v implor, e
nevoie de ceva spectaculos. Ar fi spre binele tuturor! Moghadam mi-a repetat de cteva ori
adjectivul folosit de ctre demnitarul pe care tocmai l ntlnise: ceva spectaculos! Nu puteam
rmne indiferent la un asemenea mesaj, dar n situatia n care eram, ce puteam face spectaculos?
Am considerat c numai o schimbare a guvernului ar putea rspunde acestei asteptri, un guvern
cruia i-as lsa toat libertatea de actiune."
Alegerea noului prim-ministru l preocupa mult pe rege asa cum mi-a dezvluit el nsusi. Era
nevoie de un om de actiune, modern si deschis, ireprosabil din punct de vedere moral. 11-am
propus pe seful meu de cabinet, Hushang Nahavandi. Economist, format n Franta, liberal
convins, om cu spirit de decizie, domnul Nahavandi fusese rectorul Universittii din Teheran si
avea foarte multi prieteni n rndul intelectualilor. In fine, era gata s conduc guvernul, ceea ce,
n acel climat de rzmerit permanent, era un act de curaj.
Regele 1-a preferat pe Ja'far Sharif-Emami. Domnul Sharif-Emarn1 avea o mare experient
politic pentru c prezidase Senatul si condusese guvernul timp de cincisprezece ani. n afar de
aceasta, avea foarte multe contacte n lumea clerului. Prima lui declaratie ctre tar a fost c nu
mai era acel Sharif-Emami din trecut", lucru care nu mi s-a prut foarte corect.
MEMORII 245
Schimbarea guvernului n-a avut efectul scontat si joi, 7 septem-e, sfirsitul Ramadanului, a fost un
pretext numai bun pentru o ou manifestatie pe strzile Teheranului. Pentru prima oar,
,sculatii au cerut plecarea regelui si ntoarcerea ayatollahului tfftomeini. Cum apelul fusese lansat
si era foarte probabil ca a doua manifestatiile s nceap n toate orasele trii, noul guvern a
Z^
decis instaurarea legii martiale n unsprezece orase, printre care si Teheranul, aflat sub comanda
generalului Oveissi.
Cnd am aflat, am fost foarte ngrijorat si m-arn dus direct la rege sa m interesez cum aveau s
fie avertizati oamenii asupra legii martiale. Aceast lege interzicea manifestrile, asa c proble-
0ia pe care mi-o puneam era una fundamental. Dac guvernul nu gsea o posibilitate s previn
populatia, aceasta risca s ias a
&
doua zi n strad, n mod ilegal, fr ca mcar s stie acest lucru, si s dea peste trupele
generalului Oveissi, care nu aveau reputatia de a fi prea miloase. Mi s-a spus c stirea urma s fie
difuzat la radio itiflash-uri speciale, din jumtate n jumtate de or.
n realitate, informatia n-a fost dat pe post dect ncepnd de vineri, ce-i drept dimineata
devreme, cnd ns sute de manifestanti erau deja n strad si multi altii nici mcar nu plecaser
acas din ziua precedent, asa c nu puteau fi avertizati. Dar chiar dac ar fi stiut si unii, si
ceilalti, oare, ar fi rmas sau s-ar fi ntors acas? Putini, poate, dar mcar aceia ar fi fost aprati.
Cci vinerea aceea de 8 septembrie, vinerea neagr" cum au botezat-o revolutionarii, avea s fie
nc o zi de nenorocire pentru tar.
Armata, care i astepta pe manifestanti n Piata Jaleh, n partea de sud-est a Teheranului, primise
ordine stricte de la generalul Oveissi. Confruntarea era cu att mai greu de evitat, cu ct ambele
Prti erau narmate palestinieni n costume de camuflaj, ascunsi n multime si urcati pe
acoperisuri, trgeau n soldatii nostri care riPostau. Au fost o sut douzeci si unu de morti din
rndurile ma-irfestantilor si saptezeci din rndurile fortelor de ordine.
In aceeasi sear, ca pentru a confirma faptul c Iranul se cufunda ln cel mai cumplit cosmar, a fost
un cutremur foarte violent la *abas, n provincia Khorassan, n estul Iranului, care s-a soldat cu
246

2 700 de morti! Cunosteam bine Tabasul, un orsel clasificat drg monument istoric, a crui
restaurare o supravegheasem ndeaproan
Am avut senzatia c m cltinam sub ploaia loviturilor. DUJV, nezeule, cnd se vor termina
toate? Citeam pe chipul sotului me suferintele ndurate. A considerat c n situatia de fat nu
putea pa rsi Teheranul, asa c am hotrt s merg singur s fiu alturi de sinistratii de la Tabas.
I-am mrturisit prini-ministrului interni mea, iar el m-a rugat s mai astept putin. Ascultndu-1,
mi-am dat seama c niciodat nu mai simtisem asa de acut fragilitatea puterii si nesiguranta n
care se afla conducerea trii: domnul Sharif-Ernami nu stia cum voi fi primit, se ndoia de
reactiile populatiei, n realitate, guvernul si pierduse simtul realittii, era alimentat cu opiniile
divergente ale politicienilor, ale militarilor si ale clericilor. Am decolat spre Tabas cu inima
strns. Clericii erau deja acolo, bine organizati si si aduseser si ajutoare din rndul celor
conduse de Leul-si-Soarele-Rosu. A trebuit s nfrunt nemultumirea si chiar furia tuturor acestor
oameni care sufereau. Se lansase un zvon, evident mincinos, care pretindea c regele i autorizase
pe americani s declanseze explozii subterane n apropierea Tabasului, ceea ce explic
cutremurul... Unii oameni spuneau chiar c seismul se datoreaz mniei lui Dumnezeu! Am
petrecut o zi acolo, ncercnd s-i ajut cum puteam si s mai calmez spiritele. Personalittile
locale au profitat de prezenta mea acolo pentru a-si exprima starea de confuzie n care se aflau.
n zilele imediat urmtoare acelei teribile vineri, manifestatiile au continuat. Regele rspunsese
favorabil cererilor de deschidere, dar acum era nevoie ca populatia s se linisteasc pentru a fi
posl" bil concretizarea liberalizrii regimului, n dezordinea aceea, nu se putea face nimic. Or,
era evident c responsabilii revolutiei voiau s vad aplicarea reformelor promise si, n special, a
alegerilor liber
E evident, va scrie regele n Memorii, c dac legea martia fi fost aplicat n toat rigoarea ei,
tribunalele ar fi trebuit s creze zi si noapte. De fapt, legea martial n-a fost nimic altcev
..
ct un avertisment care n-a mpiedicat cu nimic instigatorii.
MEMORII 247
ostri n-au deschis focul dect asupra incendiatorilor, a jefuitorilor . a membrilor comandourilor
armate.
Ordinele date acestor comandouri plecau de la moschei si tot
colo erau organizate si toate legturile. Am vzut agitatori decla-
md c nu exista nici un fel de compatibilitate ntre islamismul
. tegrist si socialismul de tip sovietic. Aceast tez surprinztoare a
fost adus la noi de ctre Combatantii poporului (Mudjahedin-e-
Khalq)> ei fuseser antrenati n Liban si Libia.
n trile occidentale, presa de sting evoca regimul nspirnn-ttor, care nu era cel al teroristilor,
ci cel care fusese instaurat de ctre politie si SAVAK. Dac e s dm crezare acestor ziare, mai
mult de o sut de mii de opozanti se aflau nc n nchisorile sahului. Realitatea este aceasta:
numrul prizonierilor politici n-a fost niciodat mai mare de 3 164. n noiembrie 1978, nu erau
mai mult de trei sute de prizonieri, toti cu dosare criminale.
E clar c situatia prerevolutionar n care ne aflam fusese elaborat cu minutiozitate, n orasele
cele mai importante, n care legea martial rmsese n vigoare, se constituiser grupuri de
hrtuire. Aceste unitti erau dotate eu arme automate si explozive, indispensabile panopliei de
gheril urban.
Binenteles c au primit ordin s atace ambasadele si serviciile guvernamentale. Scopul lor era s
aduc tara n pragul haosului ct mai repede posibil."
Sotul meu se interesa fr ncetare, i ntreba pe unii si pe altii pentru a afla care erau sugestiile lor
n scopul rennodrii legturilor Cu diferitele comunitti ale trii. Multi dintre interlocutorii lui i
sugerau olosirea fortei, ceea ce el refuza, spunnd c un suveran nu poate des-chide focul asupra
propriei tri, fr s-si piard legitimitatea.
*n acest context s-a hotrt s se adreseze poporului cu inima ai degrab dect folosind dovezi
rationale, pentru c manifestantii
Clf*v
eniser surzi la aceste lucruri. Regele a fost emotionant, ajun-a chiar pn la a recunoaste c a
fcut cteva greseli si, pe mo-nt> am avut impresia c fusese nteles, ascultat, n realitate,
lOf-i,,:.
*nea lui a fost pe loc interpretat drept un nou sernn de
248

slbiciune. Epuizati de tensiunea care dura de cteva luni ^ ^ mai eram n msur s ne dm
seama de violenta si de ndrjire adversarilor nostri, ntindeam mna unor oameni care ne condam
naser deja la moarte.
n octombrie, scriam aceste cteva rnduri ntr-unul din car netele mele: Simt c nu mai exist
sperant. Trebuie s luptm pe toate fronturile. Pe lng faptul c situatia s-a nruttit, mai snt sj
pesimist... si att de obosit... Continuu s fac tot ce pot. Trebuie s fiu puternic... este singurul
mod...
Snt ngrijorat pentru copii".
si putin mai departe: Trebuie s ajungem la un dialog cu oamenii. Nu exist alt solutie. Dar vor
zice C noi, iranienii sntem nebuni, nfierbntati. M lmuresc. Aflu si transmit informatii, facem
planuri. Cnd agitatia va scdea, va mai exista, oare, cale de iesire din acest cosmar?"
Duminic, pe 5 noiembrie, mii de manifestanti mrsluiau prin Teheran. Distrus din cauza celor
ucisi cu dou luni nainte n piata Jaleh, regele a ordonat de data aceasta fortelor de ordine s-i
supravegheze pe rsculati, dar s nu deschid focul dect n caz de necesitate absolut. Rezultatul
a fost c soldatii si politistii au fost clcati n picioare, iar rsculatii au distrus totul n calea lor:
cinematografe, bnci, institutii publice. Ministerul Informatiilor a fost jefuit si Ambasada Marii
Britanii a fost distrus aproape n ntregime, de foc. Ambasada Statelor Unite, aprat de soldati,
a fost la un pas de a avea aceeasi soart.
n aceeasi sear, Ja'far Sharif-Emami si-a dat demisia, iar suveranul i-a aprobat-o.
La mijlocul lui octombrie, rafinria din Abadan intrase n grev. De la Neauphle-le-Chteau, din
suburbia parizian n care se refugiase, ayatollahul Khomeini chema populatia la revolt civil s1
la grev general, prin intermediul mijloacelor de comunicare fran' ceze si al sectiei BBC n
persan (guvernul francez l consultase pe sotul meu nainte de a acorda azil politic lui Khomeini,
iar regel fusese de acord, gndindu-se c acesta va fi rnaji putin periculos i Franta dect n Libia
sau n Algeria). Radioul englez difuza cu
MEMORII 249
zel toate mesajele lui Khomeini. BBC-ul e vocea mea", obisnuia spun oaspetele de la
Neauphle-le-Chteau. n 1941 acelasi radio fficuse timp de opt luni campanie pentru plecarea lui
Reza Shah, iar acesta chiar plecase, asa c iranienii si-au amintit si au nceput s spun n toamna
anului 1978: Dac BBC-ul face campanie mpotriva sahului, nseamn c a venit si sfrsitul
monarhiei." tara fiind arnenintat cu o paralizie general, regele a fost nevoit s formeze un
guvern militar, n primul rnd trebuia mpiedicat cderea economiei si de aceea oamenii trebuiau
s se ntoarc la munc.
Alegerea generalului capabil s evite acest pericol a fost obiectul mai multor discutii. Unii i
recomandau sotului meu s-1 ia pe generalul Oveissi, care era recunoscut pentru severitatea lui si
pe care revoltatii l supranumiser clul din piata Jaleh". Eu n-am fost de acord, dar decizia a
apartinut regelui care si cunostea bine generalii si care actiona ntotdeauna numai n folosul trii.
n cele din urm, pentru a avea destul timp s ia o decizie politic, sotul meu 1-a numit n fruntea
unui guvern provizoriu pe Golam Reza Azhari, seful Statului-Major General. Generalul Azhari,
om inteligent si cu o cultur exceptional, era considerat o persoan cumptat si deschis
dialogului. Una dintre primele lui initiative a fost s-1 aresteze pe fostul prim-ministru, pe
domnul Hoveyda, lucru cerut de multi, chiar si de armat1. Se gndea c procesul lui Hoveyda va
elimina nemultumirile care alimentau agitatia.
N-am fost foarte convins c aceast idee era bine fondat, va scrie sotul meu, dar domnul
Hoveyda, pentru care respectul meu a rmas acelasi, era ntr-adevr una dintre tintele favorite ale
opozi-hei. De fapt, eu eram cel pe care voiau s-1 loveasc prin intermediul lui."
Da, sotul meu n-a fost de acord cu aceast arestare care 1-a 28uduit. Hotrrea a fost luat n
cadrul unei reuniuni la care au Participat mai multi membri ai guvernului si nalti responsabili ai
i. Toti erau de acord cu arestarea domnului Hoveyda, iar
viai multi ministri fuseser deja arestati n timpul guvernrii lui Sharif-Emami si 1 'n acelasi timp
cu domnul Hoveyda.
250

regele a sfrsit prin a se supune majorittii. Putin mai trziu spus c persoana cu care vorbise la
telefon n timpul acelei era generalul Moghadam, seful Securittii, care i spusese c, dup-prerea
lui, arestarea domnului Hoveyda era mai importanta n momentul acela dect dac ai sau n-ai ce
pune pe mas".
Prezent la acea adunare, n-am luat cuvntul pentru a m opune ncarcerrii domnului Hoveyda,
lucru care mi sfsia inima. J\fe gndeam c trebuie s facem tot posibilul pentru binele trii care
se afla n mijlocul unui uragan ce ameninta s o distrug, n acelasi timp, responsabilii politici si
militari prezenti acolo estimau c domnul Hoveyda era capabil s se apere si s ias cu capul sus
din acel proces.
Astzi, moartea nfiortoare a lui Amir Abbas Hoveyda, asasinat n nchisoare de ctre
revolutionarii islamisti, mi se pare o tragedie, dar nici unul dintre noi nu putea s-si nchipuie c
detentia lui cu scop strict politic se va termina n felul acesta. Imprevizibila, cruzimea istoriei nu-
mi usureaz cu nimic durerea.
Sosirea unui general la conducerea guvernului a avut un efect benefic. La rafinria Abadan a
renceput munca, manifestatiile au ncetat ca prin minune si, timp de cteva zile, strzile
Teheranului au recptat aspectul normal. Greva general, ordonat de ayatollahul Khomeini
pentru data de 12 noiembrie, a fost un esec.
De-a lungul acelor sptmni teribile, am putut s-mi dau seama ct de dramatic era influenta
acestor clerici asupra spiritelor1. Doi tineri militari care se raliaser cauzei islamistilor, sergentul
Abedi si soldatul Salamatbakhsh, au deschis ntr-o zi focul asupra unui grup de ofiteri care se
rugau. Am fost informat c multi dintre ei au fost grav rniti (au fost treisprezece morti si
treizeci si sase de rniti). M-am dus acolo imediat s-i ajut si s-i mbrbtez pe ct
1 n ziua de 18 noiembrie 1978, am plecat nsotit de fiica mea Farahnaz si de fiu' meu Ali-Reza
la Karbala si Madjaf, n Irak, cele dou locuri sfinte venerate de sii<> ca s ne ntlnim cu
ayatollahul Khoi, a crui influent era important n comunitatea siit. M-a primit ntr-o camer
mic unde tria foarte simplu si mi-a ncredintat un inel de cornalin pentru rege, pe care erau
gravate rugciuni, cerndu-n11 s-i transmit c se va ruga pentru el si pentru succesul lui n slujba
islamului S1 a Iranului. i
'v\ ;:: MEMORII 251
,pjj sttea n putere. A fost sfsietor. Nu pot s uit ncrederea pe
re am citit-o n ochii unuia dintre acei oameni pe care 1-am tinut
je rnn si care peste cteva ore avea s moar... Vinovatii au fost
arestati si condamnati si mi-a fost comunicat continutul ultimei
scrisori pe care soldatul Salamatbakhsh i-o scrisese mamei sale:
^rn fcut asta din ordinul ayatollahului Khomeini si-o s m duc
jn rai. Dar nu te ngrijora, n-o s m uit dup Hurii (ngeri feminini,
fecioare). O s te-astept acolo sus."
n aceeasi perioad, opozantii au atras numerosi oameni simpli sau naivi prin publicarea unei liste
care cuprindea anumite personalitti adepte ale monarhiei (ofiteri superiori, oameni de afaceri,
politicieni etc.), spunnd cti bani scosese din Iran fiecare. Cifrele, evident complet imaginare,
erau destul de extravagante pentru a strni populatia. Noul prim-ministru, generalul Azhari, n
ncercarea lui de a dezamorsa cu repeziciune si aceast nou bomb, a publicat un comunicat prin
care interzicea personalittilor citate s prseasc teritoriul! Asta nsemna c deja czuse n curs
si c acordase credit unor minciuni, iar efectul a fost cu adevrat dezastruos...1
Rgazul care a urmat imediat dup sosirea generalului Azhari la guvernare a fost de scurt durat.
La nceputul lunii de doliu cu ocazia Moharram-ului, pe 3 decembrie, tara s-a rsculat din nou.
De la Neauphle-le-Chteau, ayatollahul Khomeini intoxicase tara cu discursurile lui nflcrate
nregistrate pe casete.2 Acum, n mii de case, oamenii ascultau cu religiozitate, ca pe niste
adevrate admonestati! divine, apelurile acelui fanatic de a distruge tot, de a instaura o nou
ordine islamic, n serile stabilite de ctre ayatol-lah, la ora 20 fix, lumea ncepea s urce pe
acoperisurile caselor pentru a striga mpreun: ,/\Jlah-o-akbai" (Allah e cel mai mare!").
Tot ca o minciun a aprut ntr-o zi o caset pe care era nregistrata vocea sahului care, n cursul
unei reuniuni cu consilierii si militari, dduse ordin s se trag asupra Populatiei si s se pstreze
n rezerv petrol pentru Israel. Am ascultat eu nsmi aceast caset: un imitator perfect pronunta
frazele ncriminate, celelalte fiind extrase uin alocutiunile reale ale sotului meu. Am trimis caset
ntr-un laborator american Pentru a fi analizat, dar cnd dovada nselciunii a sosit, era deja prea
trziu... Khomeini avea la dispozitia sa mai multe linii telefonice. Casetele nregistrate la *'>*
soseau la Teheran cu Air France sau prin Germania de Est.
252

Pentru mine, nc din fraged copilrie, aceast rugciune avea nj, efect linistitor, dar m-am gndit
c de acum nainte mi va ngheta sngele n vene ori de cte ori o voi auzi. Oamenii care au reusit
aa ceva, s transforme o rugciune ntr-un strigt de ur, acei oameni fac o mare greseal fat de
religie.
Pe 10 si pe 11 decembrie, pentru Tasua siAshura, zilele aniversare ale martiriului imamului
Hossein, ayatollahul Khomeini a chemat oamenii la manifestatii n ntreaga tar. nc o dat ne
pu_ neam problema felului n care trebuia s reactionm. Legea martial fiind nc n vigoare,
generalul Oveissi a pledat pentru interzicerea manifestatiilor n toat tara. A anuntat c este
pregtit pentru o lovitur n fort, dar sotul meu, fidel eticii sale, a refuzat. Asa c armata si-a
retras tancurile din centrul Iranului, afisnd doar o prezent discret n apropierea edificiilor
publice. Multimea a umplut orasul si a scandat timp de dou zile ndemnuri la rsturnarea
monarhiei. Pentru prima oar s-au auzit voci printre rsculati care cereau instaurarea unei
Republici Islamice.
Atunci au nceput grevele care aveau s pun tara n genunchi", si va aminti regele: ntreruperi
de curent mai multe ore pe zi, greve ale celor care se ocupau de transporturi, de reteaua de ap, de
petrol; dup care bncile, ministerele, toate sectoarele-cheie care, unul dup altul sau toate la un
loc, ncetau lucrul si paralizau viata natiunii aruncnd n strad multimi fr ocupatie, nrindu-i
pe oameni. Se stie c e suficient s lipseasc cinci sau sase persoane dintr-o central electric
pentru a nceta transmiterea curentului electric. Se stie c la fel se ntmpl si n centrele de
pompare a petrolului. Acest numr mic explic faptul c greva revolutionarilor a putut s fie
perfect coordonat.
La sfrsitul lui decembrie, generalul Azhari care era prim-mi-nistru de numai sase sptmni a
trebuit sa renunte la functia lui> victim a unui infarct. tara era acum complet paralizat si la
limita asfixierii: din 26 decembrie exportul nostru de petrol ncetase, nu mai iesise din Iran... nici
mcar un baril de petrol.
Regele s-a gndit atunci s-1 numeasc la conducerea GuvernU" lui pe Gholam Hossein Saddighi,
care fusese ministrul de Interne al
MEMORII 253
lui Mohammad Mossadegh si care se bucura de un mare respect ,jO partea tuturor categoriilor de
oameni. Domnul Saddighi a fost AQ acord, dar a cerut un rgaz de dou sptmni pentru a-si
forma uVernul, ceea ce era mult prea mult, n situatia dramatica a trii.
n acest context, generalii Oveissi si Moghadam, care comandau Securitatea, au cerut s
vorbeasc cu mine. Mi-au spus c situatia era deosebit de grav si c, din punctul lor de vedere,
dac regele nu desemna un nou prim-ministru n urmtoarele dou sau trei zile, se temeau c
revolutionarii vor lua palatul cu asalt. Mi 1-au sugerat pe Shapur Bakhtiar, spunndu-mi c, dup
prerea lor, acesta va accepta functia. I-am transmis regelui propunerile lor. Sotul jneu nu era
mpotriva acestei alegeri, liderul Frontului National reprezentnd factiunea opozitiei fidel
Constitutiei. Anumite persoane 1-au abordat pe domnul Shapur Bakhtiar, dar, de la o prim
ntlnire, acesta prea c nu e de acord s vin la palat. Atunci i-am propus sotului meu s m
ntlnesc eu nsmi cu domnul Bakhtiar, la mtusa mea Louise Ghotbi, care era din familia
Bakhtiar. Regele a fost de acord si am organizat ntlnirea. Eu nu-1 cunosteam pe domnul
Bakhtiar, care mi-a vorbit despre lipsa de libertate si despre coruptie. I-am atras atentia c tara era
n mare pericol. El mi-a spus c una dintre conditiile lui ca s accepte s conduc guvernul era s-
1 eliberm pe Karim Sandjabi, unul dintre cei alturi de care conducea Frontul National. I-am
povestit regelui discutia noastr. Regele 1-a eliberat pe domnul Sandjabi, a crui prim initiativ,
si o spun aici cu mare tristete, a fost s-1 glorifice pe Khomeini, nainte de a lua primul avion spre
Neauphle-le-Chteau...
Dup ce acesta a plecat, domnul Bakhtiar a venit la palat.
L-am primit, povesteste sotul meu. Cred c generalul Moghadam nsusi 1-a adus ntr-o sear la
mine, la Palatul Niavaran, n afara orelor obisnuite de audient. Am avut o conversatie
ndelungat. Domnul Bakhtiar mi-a fcut multe demonstratii de fidelitate fat de rtionarhie si a
nceput s-mi arate c el era singurul capabil s constituie un guvern n perioada critic pe care o
traversam. Cum s-a "^clarat dornic s respecte prevederile constitutionale, propunerea lui mi s-a
prut acceptabil."
254

n acelasi timp, anumite personalitti, printre care se numrau ' ambasadorii Statelor Unite si
Marii Britanii, l presau pe rege sg prseasc Iranul pentru o vreme, considernd c plecarea lui
y^ contribui la calmarea spiritelor, si domnul Bakhtian era de aceeasi prere. Acest lucru s-a aflat
imediat, n special n rndurile conductorilor de armat crora regele le-a ncredintat puterea
suprem. Hrtuiti de luni de zile, ofiterii si soldatii nostri asistaser la fuga unui mare numr de
cadre din tar si de aceea li se prea indispensabil ca regele s rmn la postul lui.
Dac Maiestatea Sa pleac, armata nu va rezista, mi-a mrturisit n particular seful de Stat-
Major, generalul Abbas Gharabaghi."
Unii ofiteri, printre care generalii Badrei si Khosromdad, au propus ca regele s plece pur si
simplu pe insula Kish, pn cnd vor restabili situatia. Erau gata s fac orice, chiar s se sacrifice,
dac trebuia, n acelasi timp, am primit si eu o delegatie de parlamentari care pledau n aceeasi
directie. Unii dintre membrii Guvernului, panicati de ideea c regele ar putea pleca, mi-au propus
s narmeze si s ridice la lupt populatia din regiunea lor, pentru a se opune rsculatilor... n
timpul ultimelor sptmni, cea mai mare parte a ofiterilor si a guvernantilor fuseser amenintati
cu moartea, ca si sotiile si copiii lor. Unii dintre ei aveau s fie ucisi n primele zile ale Revolutiei
Islamice.
n sinea mea, nu credeam c plecarea regelui era solutia pentru potolirea acestei uri oarbe, care se
ntetea de la o zi la alta. Sotul meu gndea c asa ar trebui s fac dac acest lucru evita o nou
vrsare de snge. Oare ce se putea petrece n mintea acestui om, care de treizeci si sapte de ani
consacra poporului, trii, fiecare clip a vietii sale, care muncise atta pentru a scoate Iranul din
starea de subdezvoltare si care se vedea acum alungat cu ur? Pe de alt parte, era epuizat din
cauza luptei duble pe care o dusese n tot acest teribil an 1978: public, mpotriva unui adversar
ayatollahul Khomeini cu att mai greu de nvins, cu ct nu-si dezvluia scopul; pe ascuns,
mpotriva bolii.
n ciuda acestor greutti din ce n ce mai puternice, profesorul Georges Flandrin nu-si
ntrerupsese cltoriile la Teheran. Recitesc
MEMORII 255
cUm scrisorile lui ctre profesorul Jean Bernard, care m fac s retriesc atmosfera dramatic a
ultimelor noastre luni n Iran.
Dac o lurn cronologic, n anul 1978, dup decesul domnului /^latn, situatia a nceput s se
complice, cel putin pentru noi. Dac v gnditi la ultima cltorie pe care am fcut-o mpreun n
Iran, v amintiti cu sigurant greuttile pe care le-am ntmpinat pentru a jntra n palat, locul n
care 1-am asteptat pe prietenul nostru Safa-vian, cei o sut de pasi pe care i-am fcut pe strad n
speranta ipoteticei masini a generalului Ayadi, care trebuia s ne treac de pichetul de gard...
n timpul cltoriilor mele viitoare, pn la sfrsitul anului 1978, acest gen de probleme si altele
nc aveau s se nmulteasc. Moartea domnului Alam, urmat de cea a generalului Ayadi au avut
ca efect dezmembrarea progresiv a organizatiei pe care o serviserm att de bine si att de discret
pn atunci. Totusi mecanismele de baz s-au mentinut, asa c toate accesoriile obisnuite sosirii si
plecrii noastre, cel putin la aeroport, au rmas mereu aceleasi, actionnd ca un automatism, n
acelasi timp, sejururile deveneau din ce n ce mai complicate, pentru c nu mai aveam acces la
resedinta rezervat nou si m cazam la hotel, unde trebuia s m feresc s ies din camera mea.
Dar cu ct evenimentele se precipitau, cu att mi doream mai putin s scot nasul afar, pentru c
penele de curent, manifestatiile din strad la limita rscoalei uneori fceau chiar
problematice scurtele vizite pe care trebuia s le fac la palat duminica dimineata.
Pacientul ns rmnea mereu curtenitor, dar vizitele erau scurte Si, mai ales la ultimele ntlniri,
1-am simtit extrem de ncordat si de Preocupat. Din punct de vedere medical, discutiile se
nvrteau n jurul neurosedativelor pe care trebuia s le ia sau nu. Prietenul nos-tfu Safavian a fost
aproape ntotdeauna alturi de mine n timpul acestor ultime consultatii n Iran. Ultima mea
vizit, la sfrsitul lui 1978, era cea de-a treizeci si noua consultatie (dintre treizeci si cinci n Iran)
a Maiesttii Sale.
256

n timpul acestei vizite, pacientul a fost aproape de nerecunosci coplesit de o tensiune vizibil si
care prea ngrozitoare: n dimineata' aceea a trebuit s-1 consult n timp ce asculta stirile de la
radio."
Da, regele era epuizat. Luase acum decizia ferm de a pleca, tje a prsi tara pentru o vreme. Dar
disperarea celor apropiati luj mai ales a armatei m-a emotionat puternic, ceea ce m-a
deterrninat s-1 rog s m lase pe mine, cel putin, s mai rmn n Iran.
N-o s m amestec n nimic, n-o s primesc pe nimeni, dar o s fiu aici la palat ca un simbol al
prezentei tale.
Nu e nevoie s devii o Ioana d'Arc, mi-a rspuns el cu tristete si m-a rugat s-i rmn alturi.
Venise luna ianuarie. O ninsoare bogat a nceput s cad peste Teheran.
Ultimele zile, va scrie regele, au fost sfsietoare, noptile au fost fr somn. Trebuia s ne
continum munca, desi stiam c se apropia plecarea."
O tristete imens se abtuse asupra ntregului palat. Oamenii continuau s plece si s vin, ca
niste automate, l surprindeam pe cte unul plngnd pe ascuns. Le spuneam tuturor c urma s ne
ntoarcem, iar ei voiau s-o cread la fel ca si noi, dar pe dinuntru aceeasi spaim ne ngheta
inima. Spre ce chinuri avea s ne mai poarte pasii istoria?
1. Fotografia mea preferat cu regele.
13. lat-m nconjurat de ntreaga familie cu ocazia aniversarii a saizeci de ani, la Greenwich, n
Connecticut. n jurul meu, Nur, Reza, Ali-Reza, Jasmin, Leila, Iman si Farahnaz (de la stnga la
dreapta si de sus n jos).
PARTEA A IV-A
Plecaserm din Teheran pe un vnt nghetat. Cnd am ajuns la Assuan, pe 16 ianuarie 1979, pe la
mijlocul zilei, ne-a ntmpinat o atmosfer dulce de primvar. Presedintele Sadat ne astepta
mpreun cu sotia si cu fiica lui pe aeroport. stiind ce nenorocire se abtuse asupra noastr, chiar
fr s stie de boala regelui, ne-au primit cu mare afectiune. De-abia coborse sotul meu din
avion, c presedintele egiptean s-a si dus s-1 mbrtiseze. Simtiti-v ca acas, fiti sigur c-n
aceste momente sntem fratii si poporul vostru."
Regele, care deja si exterioriza epuizarea, s-a lsat n voia emotiei puternice pe care o simtea.
Pentru o clip cei doi brbati s-au privit n ochi cu intensitate. Apoi, Jehan Sadat m-a mbrtisat
cu blndete, mi-a urat un clduros bun venit si, cum fiica lor mi-a srit de gt n clipa urmtoare,
am avut sentimentul c, dup attea luni de tensiune si de durere, regsesc linistea unei familii.
Legturile sotului meu cu Anuar el-Sadat dateaz din anul 1970 cnd, abandonnd diplomatia
predecesorului su, Nasser, presedintele egiptean si-a anuntat intentia de a se apropia de Statele
Unite, intentie care avea s se finalizeze cu acordul de la Cmp David. nainte de acest lucru, n
noiembrie 1977, presedintele Sadat luase initiativa de a ^erge la Ierusalim, ntr-o cltorie care
avea s rmn istoric.
Interesat n stabilirea unei pci durabile a trilor arabe cu Israelul,
regele a avut pe parcursul ntregului an 1970 legturi constante cu
^sedintele Sadat, iar n primvara lui 1975 a reusit s conving
Sraelul s restituie Egiptului puturile de petrol din Sinai. De altfel,
260

Iranul sprijinise tot timpul eforturile de dezvoltare ale oferindu-i de mai multe ori un ajutor
semnificativ, n special pent deschiderea Canalului de Suez, la care a fost invitat si Reza. n Ce ce
m priveste, am nvtat s-o cunosc pe Jehan Sadat de-a lungui ntlnirilor oficiale, n cadrul
crora, dincolo de orice diplomatie, ^ devenit adevrate prietene. Toat toamna lui 1978 ne-am
telefonat regulat, si ne-a invitat prin viu grai la Assuan. Farah, veniti, rnj.. spus Jehan cu
simplitate, noi sntem aici si v asteptm." mi plcea felul n care mi pronunta prenumele, cu
acel accent arab putin rgusit, si astfel i simteam prietenia si afectiunea adevrat.
Dnd dovad de o mare elegant, presedintele Sadat si-a dorit ca sosirea noastr s aib aparenta
unei vizite oficiale normale" Astfel, foarte multi egipteni fuseser invitati s ne ntmpine; o
multime dens se adunase de-a lungul strzilor pe care aveam s mergem noi. Pretutindeni
fluturau steagurile celor dou tri, iar oamenii aveau portrete ale regelui, asa cum avuseser si la
vizita noastr precedent, n aceeasi sear, presedintele Sadat a dat un dineu n cinstea noastr.
Unde ne ndreptam? Ct timp avea s dureze aceast escal n Assuan? Presedintele Sadat si
dorea s rmnem n Egipt att ct voiam si ct situatia o cerea. Oare puteam s facem asta, fr s-
i cauzm probleme grave cu opozitia integrist si fanatic? Eu nu voiam s rmn nici n Statele
Unite, nici n Marea Britanic, consideram c iranienii nu vor vedea cu ochi buni acest lucru si,
oricum, m temeam de manifestatiile si de insultele pe care le puteam auzi n Statele Unite chiar
sub ferestrele noastre. Mcar aici, populatia ne primea ca pe niste prieteni. Da, speram s mai
rmnem. Recitesc aceste fraze pe care le-am scris n caietul meu pe la miezul primei nopti
petrecute n Egipt: E groaznic s nu ai nici un pr' gram, s nu stii unde te duci mai departe. Oare
ct timp o s rtcim? O lun? Dou luni? Iar dac nu ne mai ntoarcem n unde ne ducem? Ce se
va ntmpla cu copiii nostri?"
n momentul acela, toti patru erau n Statele Unite. Cei mici, Leila si Aii -Reza, prsiser
Teheranul pe 15 ianuarie, cu o zi naintea noastr, mpreun cu mama, cu guvernanta Leii61'
B MEMORII 261
jonlnisoara Golrokh, si cu un ofiter, colonelul Hossein Hamraz, au plecat cu un C 130, un avion
militar de transport. Aparatul nu era echipat Pentru pasageri, asa c au fost instalati n cockpit, n
spatele pilotilor. Buctarul de la Palat pregtise niste orez ntr-o caserol, Q care 1-au mncat din
farfurioarele de la cestile de cafea.
Era o cltorie foarte lung pentru un C 130. Au fcut o escal ja Madrid, unde ofiterul a coborit
si a cumprat niste hran rece din aeroport. Apoi si-au continuat drumul spre New York. De acolo
au plecat la Lubbock, n Texas, unde locuia Reza, care urma de mai multe luni un curs de piloti
de vntoare. si Farahnaz venise cu o lun mai devreme la Lubbock, la Reza, pentru a petrece
mpreun vacanta de Crciun. Cnd au aflat c noi am prsit Teheranul, erau amndoi n Hawaii,
unde i trimisese ambasadorul nostru. S-au ntors pe loc la hotel s ncerce s stea de vorb cu noi,
s afle noutti. Apoi s-au ntors la Lubbock s-i primeasc pe Leila si pe Ali-Reza. Dar chiar
atunci, casa n care locuia Reza a fost asaltat de ziaristi, de fotografi si de cameramani, astfel
nct oficialittile, de teama unor manifestri de ostilitate, au hotrt s-i cazeze provizoriu pe cei
patru copii la baza militar unde se antrena Reza.
Ajunsi la Hotelul Oberoi, construit pe o insul din mijlocul Nilului, am reusit n cele din urm s
vorbim cu copiii nostri. Eram ngrijorati pentru ei, dar au fost foarte curajosi si au ncercat s ne
linisteasc. Cei doi mai mari si fceau griji pentru noi si simtiser clar ostilitatea manifestat la
adresa noastr n Statele Unite.
Nu veniti aici, ne repeta mereu Farahnaz, v vor face ru."
Regele, care muncise toat viata lui, pn n ultima clip, era acum tcut, stupefiat; medita adnc.
Celor cteva persoane care l vizitaser, printre care fostul presedinte american Gerald Ford, le
Punea aceeasi ntrebare: De ce?" Au venit s ne dovedeasc pri-etenia lor si s ne ncurajeze cu
cldur regele Constantin al Greciei 5i Regina Anne-Marie. n ceea ce m priveste, mi-am
continuat ^unca nceput n avion: am scris, am chemat lumea ntreag n aJUtorul poporului
nostru. Apoi, am ncercat s vorbesc la telefon Cu apropiatii nostri rmasi la Teheran. Dar tara era
n criz, comutarea era foarte dificil, trebuia s astepti ore n sir... mi
262

amintesc de acel aparat rosu aflat la captul unui fir lung, pe c ni-1 ddeam unul altuia cnd
treceam dintr-o camer n alta.
n timpul acelor ore de confuzie total, profesorul Flandrin crui fidelitate este remarcabil, a
revenit la cptiul sotului meu Uitasem de vizita lui, dar mi-am amintit totul cnd am dat peste
scrisoarea pe care i-a trimis-o profesorului Jean Bemard.
Maiestatea Sa plecase din tar. Safavian mi-a spus c urma sa ne ntlnim la Assuan. Era 20
ianuarie, deci trecuser numai patru zile de la plecarea regelui din Iran. Am pornit amndoi spre
Cairo n niste conditii mizerabile, dar acesta nu era dect nceputul aventurilor prin care aveam s
trec n cursul cltoriilor mele att de diferite si ciudate. Pentru a face ca vizita mea s fie ct mai
discret, Safavian nu pregtise nimic pentru mine, asa c, ajuns n toiul noptii la Cairo, a trebuit
s merg cu taxiul din hotel n hotel, ca s-mi gsesc un loc de dormit. Mituindu-1 cu o sum
important pe receptionerul Hotelului Meridian, am reusit n cele din urm sa obtin pentru acea
noapte una dintre cabinele de baie de lng piscina hotelului de pe malul Nilului. A doua zi,
ntlnindu-m cu Safavian, am plecat mpreun cu avionul spre Assuan. Ajunsi acolo nu mai
aveam dect s traversm bratul Nilului, care ne desprtea de insula pe care se afla Hotelul
Oberoi, unde locuia regele. Pentru ca noi s ajungem acolo discret, nu fusese stabilit nimic. Nu
eram departe de a ne putea bucura de confidentialitate. Un numr mare de soldati egipteni si
reluaser locurile pe toat lungimea Nilului, iar n fata hotelului erau militari n haine de gal, cu
dolmane mari rosii, asteptnd sosirea presedintelui Sadat: ne-am dat seama imediat c trebuia s
vin si ex-presedintele american Ford! Aparent, nu ne mai rmnea dect s ne deconspirm sau s
plecm. Dar fcnd pe amabilul, ntr-un mod cam perfid, si apreciind c englez2 mea era mai
bun dect a lui, prietenul nostru Safavian mi-a spus c era sarcina mea s dau telefon.
Ajunseserm ntr-adevr la cofl" cluzia c singura noastr sans era s ncercm s discutm la
telefon cu regina, singura persoan care putea s ne aranjeze ntlnirea cu regele fr s se divulge
nimic. Asa c am intrat n cabina tele" fonic a unui mic bistrou local si am sunat la receptia
hotelul111'
MEMORII 263
. pa ntrebat: ,^MayIspeak to queen FarahT' Doar att am spus si este cteva clipe am auzit o voce
cunoscut. si ea mi-a recunoscut V0cea imediat si mi-a spus: Vai, snteti aici!" Am rspuns:
Da, jar sntem n fat si n-avem nici o sans s traversm..." Trebuie g luati vaporul!" mi-a
rspuns ea. Am remarcat c era putin probati s trecem de cordonul militar fr a da explicatii.
Maiestatea ga si-a dat seama de situatie si-a rs, dup care a spus c va trimite pe cineva s ne
caute. A venit un ofiter egiptean pe o vedet care ne-a escortat sub ochiul vigilent al grzii de
onoare n dolman pn n holul aproape gol al hotelului. Safavian a luat imediat legtura cu
iranienii de acolo, a plecat la etaj si m-a lsat n hol, singur cu bagajul meu de mn. Am rmas
mult timp acolo, poate chiar o or. [...] Apoi au venit dup mine si, fr s-mi spun unde
mergem, m-au dus n camera Maiesttii Sale, unde prietenul nostru Safavian ajunsese deja.
Acesta este unul dintre momentele pe care m tem s le povestesc, pentru c ele snt legate de
personalitatea intim a acestui brbat care se afla atunci n fata mea. Mi-a fcut o impresie
extraordinar, care m-a uimit complet, n fata mea se afla un om care m astepta cu o expresie de
adevrat bucurie pe chip. Am avut senzatia c era foarte fericit sa m vad prezentndu-m la
apel, iar Safavian mi-a spus mai trziu c Maiestatea Sa se temuse s nu-1 prseasc si medicii.
Mai trziu am aflat c n-a fost nevoie dect de cteva zile pentru ca uscturile" din rndul
oamenilor lui s ias la suprafat. La drept vorbind, n-am avut mare lucru de fcut si nu aveam
nimic nou de prescris pentru tratament. Am stat de vorb. Am avut impresia c regele verifica
dac mai puteam continua relatia medical, nceput cu cinci ani nainte. Chipul ncordat si absent
pe care-1 vzusem la acest brbat cu cteva sp-trnni nainte dispruse complet. Mi-a vorbit mai
mult dect o fcuse pn atunci."
Pe 22 ianuarie 1979, la numai sase zile de la sosirea noastr n t . cgipt, am plecat spre Maroc.
Invitatia regelui Hassan al II-lea i
'Uase sahului o piatr de pe inim, pentru c nu voia s abuzeze de spitalitatea presedintelui
Sadat. Totusi acesta din urm si-a rennoit , spunnd c Egiptul era mai aproape de Iran si c astfel
se
264

putea organiza rezistenta pe care o plnuia el. El a fost unul putinii conductori de stat care a avut
o viziune limpede asupra lu-Khomeini, considerndu-1 de pe atunci un un impostor.1
Am ntretinut relatii clduroase si destinse cu regele Hass^ al II-lea. n afara vizitelor oficiale, i-
am ntlnit pe copiii suveranuju-n timpul unei cltorii pe Marea Caspic. Ei i cunosteau si i
apre ciau mult pe copiii nostri. Bunvointa lui Hassan al II-lea fata (je noi se nscria n mod clar
n contextul acesta. De altfel, la aerodromul din Marrakech ne-a ntmpinat cu cldur, mpreun
cu sotja lui, Lalla Latifa, lucru absolut exceptional n protocolul marocan n prezenta
ambasadorului nostru, Farhad Sepahbodi, care ne pregtise sosirea. Ne-a pus la dispozitie o vil
frumoas si modern cu o grdin mare, construit ntr-o oaz din exteriorul orasului, ]a portile
Atlasului. Acolo ne asteptau, pentru a ne ura bun venit, mama suveranului, cele dou surori si
fratele lui. De la fereastra mea puteam s vd palmierii, portocalii, mslinii si, departe n zare,
piscurile acoperite cu zpad ale muntilor. Acest cadru linistit i convenea de minune sotului meu,
pe care cltoria l cam slbise. n ciuda poverii care-mi apsa umerii, am fost aproape bucuroas
s-1 vd atipind. Trebuia sa profit de fiecare clip, s nu cedez anxiettii care m arunca uneori n
abisuri fr fund.
Am nceput din nou s scriu si s telefonez n Iran. Ce fcuse guvernul Bakhtiar? Ce credeau
oamenii? Mai continuau manifestatiile? n ce termeni se vorbea acum despre rege? ntr-o zi am
aflat c la Teheran avusese loc o mare manifestatie regalist si aceast veste m-a umplut de
sperant. I-am povestit sotului meu care a zmbit discret. Oare ce credea n sinea lui? Oare se mai
gndea la posibilitatea unei ntoarceri? Presedintelui Sadat, care i sugerase sa cheme n Egipt
avioanele noastre de lupt, i spusese un nu hotflt. fcnd doar acest simplu comentariu: Aviatia
apartine Iranului-
1 Pe 4 ianuarie 1979, Jimmy Carter, presedintele Statelor Unite, cancelarul g Helmut Schmidt,
prim-ministrul britanic James Callaghan si presedintele Valery Giscard d'Estaing se reuniser la
Guadalupe, unde luaser de accepte eventualitatea unei schimbri de regim n Iran.
MEMORII 265
jjra clar c nu avea de gnd sa fac nimic pentru a relua puterea cu forta, ci c astepta, fidel
principiilor lui, ca poporul s-1 recheme.
Se vorbea acum de apropiata ntoarcere la Teheran a ayatollahului jLhorneini. Unul dintre ofiterii
care ne nsoteau i-a propus regelui sa doboare avionul liderului obscurantist, pentru ca acesta s
nu poat ajunge la Teheran. Sotul meu a refuzat categoric. Ideea nu era nou pentru c ofiterii din
Aviatie i sugeraser regelui acelasi plan cnd nc mai eram la Teheran, iar sotul meu o refuzase
si atunci.
Pe l februarie, am aflat de la radio despre sosirea la Teheran a ^ndrumtorului" revolutiei. Am
vrut s sun imediat cteva persoane de la Teheran, dar Hassan al II-lea m-a rugat s nu intervin, sa
pstrez tcerea timp de dou zile, lucru care a fost destul de dureros. Sotul meu a observat c
prim-ministrul, Shapur Bakhtiar, a rmas la postul lui si c armata, creia i ncredintase puterea
suprem, a rmas fidel guvernului. Ayatollahul va mai continua s ndrume" sufletele? Se va
dovedi repede c nu. Ignornd propunerile de deschidere ale lui Bakhtiar, ayatollahul si-a alctuit
propriul guvern n fruntea cruia 1-a numit pe Mehdi Bazargan, fost coleg al lui Bakhtiar.
Pe 7 februarie au nceput manifestatiile care sustineau acest prim guvern islamic. Shapur Bakhtiar
a rspuns clasificnd programul lui Khomeini drept anarhic si medieval". Dar pe 11 februarie
Consiliul Superior al Armatei s-a declarat neutru, asa c revolutionarii au ptruns fr nici o
dificultate n cazrmi, s-au narmat, iar soldatii, care fuseser supusi la probe aspre n tot cursul
anului trecut, au nceput s dezerteze. A doua zi, generalii Abdol Aii Badrei si Amin Beglari, care
se pronuntaser mpotriva neutralittii armatei, au fost asasinati. Devenit tinta revolutionarilor,
Shapur Bakhtiar a fost nevoit s fug n Franta, unde avea s fie si el ucis peste sase ani (pe 6
august 1991), dup ce a luptat fr ncetare si cu mult curaj mpotriva Republicii Islamice.
In acel 11 februarie 1979, regele si toti iranienii din anturajul nostru ascultau Radio Teheran n
vila noastr de la Marrakech. Tra-versnd holul de la intrare, am auzit si eu: Revolutia a nvins,
bastionul dictaturii s-a prbusit". Pentru cteva clipe am crezut c noi nvinseserm. Pentru mine,
noi eram cei buni si era clar c ei erau
266

bastionul groazei. Din pcate, ei erau cei care cstigaser, cei rsturnaser ultimul guvern numit
de ctre sotul meu.
Chiar de a doua zi, am nceput s primim vesti referitoare la masacrele n plin strada ale
ofiterilor si despre executiile ordonate de ctre fanaticii religiosi. Bulversat, regele s-a nchis ntr-
o ndelungat tcere. Putin mai trziu am vorbit la telefon cu o prieten foarte drag, al crei sot,
generalul de aviatie Nader Jahanbani, tocmai fusese executat. Insultat de un revolutionar,
generalul a avut curajul s-1 plmuiasc nainte de a muri. Prietena mea plngea n hohote, iar eu,
care ar fi trebuit s o ncurajez, n-am fcut dect s izbucnesc si eu n plns. n seara aceea, prad
unei disperri adnci, am notat aceste cuvinte n caietul meu: Nu mai am putere s lupt. As vrea
mai degrab s mor cu demnitate pentru tara mea dect sa m las trt spre moarte de aceast
depresie care m cuprinde ncetul cu ncetul. Doamne, dac esti acolo sus, d-mi putere s
continuu!"
Intelegnd c o pagin a istoriei fusese ntoars si c noi nu mai puteam spera s ne ntoarcem n
Iran prea curnd, regele a reunit echipajul unui Boeing 707 un echipaj militar care ne
adusese de la Teheran la Marrakech si i-a eliberat pe membrii acestuia de orice angajament. A dat
drumul si celor de la Securitate, care voiau s se ntoarc n Iran. De altfel, toti acei oameni si
lsaser familiile acas. Ct despre avion, voia s fie trimis napoi n Iran. Noi nu stim cnd ne
vom ntoarce, dar este timpul s v alturati familiilor. Dac aveti vreo problema la intrarea n
tar, v dau voie s spuneti c ati fost amenintati si obligati s veniti cu noi." A tinut acelasi
discurs si oamenilor care ne nsoteau. Unii dintre ei au ales s se ntoarc n Iran, altii au vrut s
se refugieze n Europa sau n Statele Unite. Ajuns la Teheran, echipajului nu i s-a imputat nimic.
Pilotul, fiul unui general, avea s-i ntlneasc mai trziu pe cei numiti Mudjahedin, dar mai nti,
ironia sortii, avea s-i scoat din tar pe cei doi fosti aliati ai lui Khomeini, Abal Hassan Bani
Sadr si Massud Radjavi.
ntre timp, executiile se nmulteau cu repeziciune n Iran, pe baza unor false procese. Au nceput
chiar s ne cheme n tar pentru a-1 judeca" pe rege. Oare, n contextul acesta, mai puteam
continua
MEMORII 267
s stm n Maroc? Cnd am aflat pe 14 februarie c Ambasada ^rnerican fusese luat cu asalt de
ctre soldatii Revolutiei si ocupat timp de cteva ore, pentru a fi eliberat apoi la cererea domnu-
joi Bazargan, am nteles c portile exilului ncepeau s fie din ce n ce mai nguste pentru noi.
Statele Unite, unde erau copiii nostri, pentru ct vreme aveau s-si mai pstreze invitatia pe care
ne-o fcuser? si ce tar ar mai fi avut curaj s ne primeasc, dac noua putere iranian i
ameninta n felul acesta pe binevoitori, att n Teheran ct si n interiorul granitelor trii
respective?
Regele, care si mprtea timpul ntre lectur, radio si ntlniri, evita n prezenta mea discutiile
legate de viitor, ncercam s ne ncurajm unul pe cellalt fr s lsm s ni se vad propriile
temeri. Forta lui m impresiona enorm: slbise mult, mcinat de boal si de aceast dram care nu
se mai termina, dar nu se plngea niciodat. Petreceam mult timp unul lng cellalt; cufundndu-
m n ochii lui mi ddeam seama ct de mult l iubeam, ct de mult sufeream vzndu-1 asa.
Trisem douzeci de ani n vltoarea evenimentelor, iar dac destinul ne punea acum brusc fat n
fat, o fcea pentru a ne da ocazia s luptm mpreun si s iesim cu bine din aceast incredibil
ncercare. Acest gnd m fcea s accept noul nostru mod de existent si s-mi definesc
comportamentul: orice s-ar ntmpla, va trebui s-1 sustin si s-1 ajut din toate puterile mele pe
acest om a crui iubire mi era att de pretioas.
In timpul acestor zile dificile, regele a fost foarte impresionat de vizita regelui Umberto al Italiei
si a contelui de Paris... Nelson Rockefeller, care intentiona s vin si el, a murit cu cteva zile
nainte de data prevzut.
n ajunul Anului Nou iranian, att de sumbru pentru noi, sosirea copiilor n Maroc a fost ca o
neasteptat bucurie, ntlnirea noastr a fost un moment extraordinar: plecaserm trziu la
aeroportul din Marrakech, astfel c ne-am ntlnit cu copiii la jumtatea drumului. Masinile au
oprit de o parte si de alta a drumului, iar noi ne-am aruncat unii n bratele celorlalti. Nu-i mai
mbrtisaserm pe cei
i mici, pe Leila si pe Ali-Reza, de cnd plecaser mpreun cu din Teheran, cu dou luni nainte.
Ct despre Farahnaz si
"s|W1
268

Reza, de mult mai mult timp...

Am plecat pe loc din Marrakech pentru a ne instala cu totii l Rabat, ntr-un palat pe care regele
Hassan al II-lea ni-1 pusese la dispozitie. Aceste zile petrecute n familie n acea perioad, cntj
pericolele urmau unele dup altele, au avut un efect extraordinar asupra moralului tuturor.
Trsturile regelui s-au destins, 1-am auzit din nou rznd, stnd la taclale si chiar jucndu-se cu
Leila pe aleile parcului. Am srbtorit cei 16 ani ai lui Farahnaz si Anul Nou. Au venit la noi si
copiii suveranului, iar ntr-o sear, cnd fratele regelui ne-a pus filmul Rabbi Jacob cu Louis de
Funes, am avut bucuria s-1 aud pe rege rznd n hohote, cum nu-1 mai auzisem de mai bine de
un an.
Clipe furate dramei care ne strngea inimile! Era n parcul acela o grdin zoologic micut si-mi
aduc aminte n special de un biet muflon care avea gtul ndoit si corpul puternic lovit. Departe de
natur si de libertate, copitele i crescuser asa de mult, c ncepuser s se ntoarc invers. M
identificam cu el, m vedeam n pielea lui, prizonier de acum nainte ntr-un spatiu care se
ngusta n fiecare zi si ale crui gratii m rneau la cea mai mic miscare.
Alexandre de Marenches, seful Serviciilor speciale franceze, se ntlnise ntr-adevr cu sotul meu
la Marrakech, pentru a-i vorbi despre riscurile la care o expuneam pe gazda noastr, regele
Marocului. Erau riscuri de ordin diplomatic, binenteles, dar n acelasi timp si de ordin particular,
pentru c, dup prerea domnului Marenches, ayatollahul Khomeini ordonase fanaticilor lui s-i
sechestreze pe membrii familiei regale marocane pentru a-i oferi apoi la schimb contra propriilor
noastre persoane... Domnul Marenches 1-a informat despre aceste lucruri si pe regele Hassan al
II-lea, care i-a rspuns cu mult curaj: E ngrozitor ce aflu, dar acest lucru nu schimb cu nimic
hotrrea mea. Nu pot s-i refuz ospitalitatea unui om care trieste niste clipe tragice ale vietii
lui!"
Trebuia urgent s ne gsim un alt azil. Franta se splase pe mini, estimnd, dup domnul
Marenches, c nu ne putea asigura securitatea. La fel s-a ntmplat si cu Elvetia, care a lsat totusi
s se ntrevad o posibilitate viitoare de azil, si cu Monaco, unde s-a
MEMORII 269
jus fiul nostru Reza. Monaco rspunsese afirmativ la nceput, pentru a se dezice apoi sub
presiunea Frantei. Poate mai trziu", au rspuns Statele Unite. Din Marea Britanic am primit nc
de la nceput mesajul doamnei Thatcher care spunea c ne va primi numai n situatia n care
cstig alegerile. Dar, devenit prim-mi-jiistru pe cnd noi ne aflam n Bahamas, nu si-a tinut
promisiunea din cauza (ni s-a raportat acest lucru) presiunilor fcute de ministrul de Externe,
Lord Carrington, si de Anthony Parsons, ambasadorul jviarii Britanii n Iran, care au convins-o c
primirea noastr va produce o multime de neplceri Marii Britanii.
Am avut relatii cu cea mai mare parte a trilor lumii, cu unele relatii strnse, cu altele relatii
amicale, dar acum toate ne ntorceau spatele. I-am mrturisit sotului meu ct de trist si de putin
demn de laud mi se prea acest lucru pentru natura uman, n zilele acelea groaznice ni s-a mai
ridicat moralul datorit scrisorilor pe care le-am primit. Multe dintre scrisori erau trimise de ctre
iranieni care nu semnau de frica represaliilor, altele erau scrise de ctre strini care iubeau Iranul
si care remarcaser progresele fcute de aceast tar timp de douzeci de ani. Ne mai scriau, cu
titlu personal, si suverani, si conductori de stat. Toate scrisorile erau pline de emotie si de
cldur.
Regele Hassan al II-lea ne pusese la dispozitie propriul avion si, ca s decoleze, acesta nu astepta
dect s gsim o destinatie. Chiar atunci am aflat c Insulele Bahamas erau de acord s ne
primeasc, dar numai pentru trei luni.
Obtinerea n ultima clip a acestui azil era rodul eforturilor conjugate ale celor doi prieteni ai
sotului meu, Henry Kissinger si David Rockefeller. Kissinger a actionat pentru c era scandalizat
de atitudinea administratiei Carter cu privire la suveran. David Rockefeller s-a mobilizat n
amintirea relatiilor dintre sotul meu si fratele lui, Nelson, fost vicepresedinte al Statelor Unite,
mort subit n tim-Pul sejurului nostru n Maroc. Cei doi brbati au reusit s-1 conving pe
presedintele arhipelagului Bahamas s ne primeasc pe Moment n Paradise Island, ntr-o vil
gsit n mare grab.
270

Asa c pe 30 martie 1979 am decolat spre Nassau, capitai Insulelor Bahamas, mama, medicul
pediatru al copiilor, Liussa Pir nia, colonelul Jahanbini, responsabilul cu securitatea regelui, colo
neii Nevissi, Nasseri, Hamraz, Mohammadi, Kambiz, guvernanta Leilei, domnisoara Golrokh, si,
n fine, valetul de camer al regelui Mahmud Eliassi.
La aeroport ne astepta un brbat elegant, Robert Armao. l cu nosteam. Specialist n relatii
publice si fost colaborator al lui Nel-son Rockefeller, venise la Teheran la sfrsitul anului 1978
pentru a mbuntti imaginea regelui n mintea iranienilor, pentru a le explica n ce fel aceast
domnie a regelui a nsemnat ceva pozitiv pentru tar, n fine, pentru a ncerca s reduc efectele
devastatoare ale propagandei opozitiei, n realitate, era mult prea trziu pentru a lansa orice
campanie, asa c dup cteva zile petrecute lng sotul meu, domnul Armao a plecat la New York.
Revenea alturi de noi la cererea familiei Rockefeller si a printesei Ashraf, dar de data aceasta
pentru a ne facilita att legturile pe plan diplomatic cu autorittile din Bahamas, ct si cele pe
plan material n ceea ce priveste problemele de securitate si cele legate de viata cotidian. Tot el
era cel care trebuia s mentin relatia noastr cu guvernul american. Venise mpreun cu unul
dintre colaboratorii lui, Mark Morse.
Vila care fusese nchiriata era foarte scump numai la simpla pronuntare a numelui nostru
preturile cresteau, se nzeceau nu avea dect un salon si dou camere. De bine, de ru, ne-am
instalat acolo. Era prea mic pentru cte bagaje aveam noi vreo cincisprezece valize pentru
toat familia astfel c am fost nevoiti s le depozitm n curte, sub o prelat. Pentru oamenii
care ne nsoteau, am nchiriat niste bungalouri n apropiere si camere la hotel.
Cele dou luni si zece zile pe care le-am petrecut n Bahamas s-au numrat printre cele mai negre
din viata mea. Nu eram acolo nici de opt zile cnd am aflat de executia lui Amir Abbas Hoveyda-
La sfrsitul unui proces caricatural, fostul prim-ministru a fost trtf n curtea puscriei si mpuscat
de mai multe ori n gt si n cap-
MEMORII 271
Aceast veste ne-a aruncat ntr-o disperare de nedescris. Regele s-a retras ntr-o camer si a plns
singur; pe mine jalea m doborse complet. Dumnezeule, cnd se vor termina ororile acestea? Am
tjnut s m ntlnesc mai trziu, la New York, cu fratele domnului jjoveyda, Fereydun, care fusese
ambasador al Statelor Unite, pentru a-i spune c-i mprtseam durerea si ct eram de rscoliti de
cele ce se ntmplaser.
Autorittile din Bahamas au fost de acord s ne primeasc, cu conditia s nu exprimm nici o
opinie politic, ceea ce ni s-a prut destul de ciudat, pentru c Bahamasul nu avea nici un fel de
relatii cu Iranul. Dar cum poti s taci cnd se ntmpl astfel de crime? Poti s rmi linistit cnd
unui om att de apropiat si cu attea calitti i se ntmpl un asemenea lucru? Sub imperiul unei
furii neputincioase si disperate, i-am spus sotului meu c nu ne mai rmnea nimic de fcut dect
s nchiriem un vapor pe care s-1 trimitem pe apele internationale, cu un mesaj condamnnd cu
cea mai mare duritate acest regim de cli sngerosi care se dau drept trimisi ai lui Dumnezeu!
Paris Match a dat o amploare special tcerii care ne fusese impuse, publicnd opt zile mai trziu o
fotografie cu cadavrul Iui Arnir Abbas Hoveyda nconjurat de asasinii lui nc narmati, iar pe
pagina alturat o fotografie cu suveranul pe plaja din Paradise Island. Sugerau c regele se
distra, n timp ce fostii lui colaboratori erau masacrati. Foarte multi au crezut acest lucru si dintre
scrisorile pe care le-am primit dup aceea una m-a rpus, pur si simplu. Era scris de ctre Saide,
fiica generalului Pakravan, care tocmai fusese executat. Aceast femeie, distrus de durere, mi-a
scris c n timp ce noi ne distram pe plaja din Bahamas, tatl ei fusese ucis... Mai trziu, Saide a
venit n vizit la rege, la Cairo, cu putin timp nainte de moartea lui. Am primit-o si eu,
emotionat de gestul ei.
Copiii n-au mai plecat dup ce am prsit Marocul; nu puteam s-i tinem la noi, asa c le-am
nchiriat niste bungalouri. Pentru c aniversarea lui Reza cdea chiar atunci, am hotrt, n ciuda
situatiei, s-1 srbtorim cum se cuvine. Povestesc acest lucru pentru c ex-prim foarte bine
starea de spirit n care ne aflam. Am cumprat
272

toate cele necesare si le-am depozitat n csuta aceea n care iam, dup care m-am hotrt s m
mbrac de srbtoare. Marna a ncercat s m ajute. Sigur c, fr s-si dea seama, cnd m-a vzut
iesind din camera mea mai elegant dect ntr-o zi obisnuit, mi-9 soptit: ncearc s nu rzi prea
tare si s nu pari prea fericit, ca s nu faci impresie proast." Cuvintele ei mi-au dat lovitura de
gratie Am muncit din rsputeri s organizez aniversarea bietelului meu si chiar acest lucru, chiar
si acest lucru mi era interzis! Cum putea bnui chiar propria mea mam c as fi fost n stare s
fiu fericit n mijlocul acelui cosmar? Am fost att de suprat, c m-am ntors imediat si m-am
nchis n camera mea si am luat un calmant. Cnd au venit copiii si au btut la us, n-am fost n
stare s ies.
Viata devenise o povar insuportabil. Zi si noapte, frica mi strngea inima si stiu c si regele,
chiar dac nu se plngea niciodat, suferea acelasi calvar. Cnd l vedeam pe omul acesta, care a
fost att de activ toat viata lui, ncercnd s supravietuiasc alturi de doamna doctor Pirnia si de
mama, mi se frngea inima, n plus, boala Iui care se agrava de la o zi la alta l epuiza. Noaptea
m rugam s adoarm si cnd l auzeam respirnd regulat m ddeam jos din pat. Nu mai reuseam
s adorm. Ieseam s fumez sau s m plimb n sus si-n jos prin curti minuscule, n care erau
depozitate bagajele noastre. Asteptam primele licriri ale zilei pentru a m arunca n piscin.
Atunci notam, notam cu nervozitate s-mi mai recapt din energia pierdut, n ciuda acestui
cosmar fr sfrsit, pentru a avea putere s rezist si s-i ofer suveranului, ca un ecou la curajul lui,
imaginea unei femei rmase n picioare, mi aduc aminte c la radio se difuza tot timpul cntecul
Gloriei Gaynor, / will survive si m agtm de acele cuvinte ca s nu m prbusesc.
Printesa Ashraf i-a scris presedintelui Carter si i-a cerut s ne primeasc. Armao i-a artat regelui
scrisoarea, iar acesta, din fericire, n-a fost de acord s fie expediat. Nu trebuia s ne coborm
pn ntr-acolo, nct s ne rugm de presedintele Carter.
Recitesc aceste cuvinte pe care mi le-am notat n caiet: Oare ce-o s facem noi, pierduti n
mijlocul oceanului, fr tar? Stau pe o dun de nisip aproape de ap. Totul este foarte linistit,
foarte frumos*
MEMORII 273
jjo mai e mult pn la asfintit, se aud tipetele pescrusilor. Mi-as dori s gsesc cuvinte pentru a-
mi exprima durerea, n acelasi timp, ^ simt rusinat, m gndesc la cei doi soldati americani care
stau n spatele meu, nemiscati, ncercnd s-mi asigure paza si mi-e team c se plictisesc. M
gndesc la Iran si suferinta m sufoc. Curn s-a putut ajunge aici? Moarte, snge, fric... si toat
linistea asta! Nici o voce nu se ridic s denunte ororile! Unde snt ziaristii, artistii, organizatiile
mondiale care erau asa de ngrijorate n legtur cu drepturile omului n Iran? Unde au disprut
studentii care defilau pentru libertatea cuvntului, pentru democratie? Bietii copii! S-ar spune c
un lintoliu negru s-a lsat peste tinerii nostri.
Am aflat astzi c Statele Unite nu vor s ne primeasc. Mexicul nu ne-a rspuns nc. Dar n
Mexic n-ar fi prea simplu pentru copii deoarece ei nu vorbesc spaniola... Nici Canada n-a rspuns
nc, ei fiind n toiul alegerilor. Mai rmne Anglia, alegerile se apropie, se va sti n cteva
sptmni... Doamne, ce se va ntmpla dac lumea ntreg va spune nu?
Nu trebuie s mai ascult radioul si nici s citesc ziarele. E monstruos ce se petrece, i ucid pe cei
mai buni, pe cei care si-ar fi dat viata pentru binele tuturor, pe soldati, pe intelectuali, pe
profesori... trile lumii, nainte att de prompte n a-1 critica pe sotul meu, tac. Numai Elvetia si-a
exprimat indignarea."
Marea Britanic, la rndul ei, ne-a anuntat prin intermediul ambasadorului la Teheran, Denis
Wright, care a fcut special o cltorie n Bahamas, c prezenta noastr nu e dorit pe teritoriul ei.
sir Denis mi s-a spus era de nerecunoscut, se deghizase mustat si plrie probabil de
fric s nu fie interpelat de ctre ziaristi si s nu fie nevoit s spun scopul misiunii sale. n timp
ce capitalele ne ntorceau spatele una cte una, de peste tot primeam scrisori emotionante.
Persoane pe care nu le ntlniserm niciodat Qe ofereau gzduire n Canada, n Mexic, n
Germania... Oameni de categorie medie ne deschideau usa casei lor. Scrisorile acestea r-^seser
singura noastr bucurie.
n mijlocul acestei nenorociri care se abtuse asupra noastr, Vestea c Sadegh Khalkhali, cel care
l ucisese pe Hoveyda, ne
274

condamnase la moarte, ne-a fcut s zmbim cu tristete. Perspec tiva mortii ni se prea mult mai
putin dureroas dect s aflm }n fiecare zi c nc unul dintre cei pe care i iubeam fusese ucis.
\]T sngeroas a lui Khalkhali, care n acel an 1979 povestea cu mare satisfactie: n anumite
nopti, camioanele transportau de la nchisoare cam treizeci de corpuri, dac nu chiar mai multe",
arta adevrata fat a Revolutiei Islamice. Khalkhali declara c intentiona s trimit ucigasi dup
noi, iar ntre timp a promis o recompens de saptezeci de mii de dolari celui care l va omor pe
sotul meu. Mai trziu a adugat la oferta" lui si aceast fraz: Dac Farah l omoar, ea va
beneficia n afar de bani si de o amnistie si se va putea ntoarce n Iran."
Totusi, n noaptea aceea, ctiva prieteni si-au fcut simtit prezent. Regele Hussein al Iordaniei a
avut eleganta de a ne transmite prin intermediul generalului Khamach un mesaj de prietenie si de
ncurajare. Ne-au sunat si regele Baudouin si regina Fabiola, ca si regina Sirikit a Thailandei.
Vechi prietene din copilrie, dintre cele mai credincioase, au venit s ne asigure c vor fi alturi
de noi ntotdeauna, indiferent ce se va ntmpla.
Apoi boala regelui s-a agravat si profesorul Flandrin, care l vzuse de dou ori n Maroc, a fost
de acord s vina si la Paradise Island.
nc o dat, citez din scrierile lui adresate profesorului Jean Bernard:
n cursul primei mele vizite, situatia regelui mi s-a prut stabil, dar, peste cteva sptmni,
bolnavul a descoperit o formatiune subclavicular. nc de la telefon diagnosticul nu era greu de
prevzut si am plecat acolo cu toate instrumentele de care as fi avut nevoie pentru a face un
tratament chimioterapeutic. Aveam pe adenogram diagnosticul de limfom cu celule mari. Am
avut o discutie legat de tratament si poate c v mai amintiti c v-am suna atunci s v cer
prerea.
n ciuda celor ce s-ar fi putut spune mai trziu, am avut sigu ranta c pacientul era perfect
constient de starea snttii lui-
MEMORH 275
l, eram obligat s i-o expun n toat cruzimea ei: consecintele terapeutice pe care i le explicam
meritau ntr-adevr ca el s nte-jeag cu adevrat motivele acestei intensificri a tratamentului si
ale schimbrii mele de atitudine. Asa c i-am explicat c, n momentul acela, orice doctor 1-ar
sftui s mearg ntr-un centru specializat, bine echipat, pentru a-si face o biopsie a ganglionului
cruia tocmai ji fcusem o punctie, niste investigatii radiologice si, foarte probabil, o laparotomie
cu splenectomie, iar toate acestea nainte de de-jnararea unei polichimioterapii completate cu o
radioterapie. O alt variant era s fac trei cure de polichimioterapie, fr s mai piard timpul
cu investigatiile, si s fac bilantul leziunilor dup aceste trei luni; apoi splenectomie si
radioterapie complementara pe locul sindromului Richter care tocmai fusese descoperit.
Situatia devenea pentru mine greu de controlat pentru c de acum nainte intra n discutie si latura
personal. Maiestatea Sa mi-a cerut pe loc, perfect constient si n deplin cunostint de cauz, s
risc si s ncerc a doua solutie. Motivul care l determina s aleag aceasta variant era dincolo de
problema de sntate si mi-a spus asa: n conditiile n care toti ofiterii credinciosi trii mele snt
ucisi, nu am voie s-i nelinistesc si eu dezvluindu-le starea mea de sntate.
Mi-a mai cerut aceste trei luni si mi-a promis c, dup cele trei cure lunare de chimioterapie pe
care voiam s i le fac, va face public totul pentru a intra pe calea normal a exercitiului medical.
A fost impresionant s-o vd chiar pe regin fiind de acord cu aceast hotrre, constient si ea de
motivele sotului ei. Trebuie s mrturisesc c n-am luptat mpotriva dorintei pacientului si c nu
am fcut-o mai ales pentru c strategia adoptat avea de partea ei argumente solide si avantaje
[...].
Maiestatea Sa Regina a reusit s-si depseasc frica si n cursul unei lungi discutii mi-a spus c
pn la urm eu eram cel care trebuia s hotrasc. A trebuit s aib curajul s accepte faptul c
necesitatea de a prelungi secretul i impunea s apeleze numai la "ftine, la constiinta mea si la
consecintele presupuse ale problemei. ^ puteti nchipui cu usurint dificultatea n care se aflau
acele
276

persoane care, n alte circumstante, ar fi putut s beneficieze H cele mai nalte competente
medicale.
Asa c am nceput s aplic tratamentul polichimioterapeutic n perfuzie, n conditii materiale
proaste, ajutat numai de Maiestatea Sa Regina pe post de infirmier. Mi-am continuat obisnuitele
mele controale biologice cu materialul si cu microscopul care l urma-ser pe rege nc de la
Teheran. Constitutia robust a pacientului i-a permis s suporte bine nceputul tratamentului.
Pentru a face perfuziile din prima si a opta zi ale fiecrei luni de tratament, a trebuit s merg dou
sptmni la Nassau, ncercnd mereu n acest interval s pstrez o aparent de prospetime si
renastere la Paris..."
Cu trei sptmni nainte de expirarea vizelor noastre, autorittile din Bahamas ne-au anuntat c
nu intentionau s ni le rennoiasc. Spre ce destinatie s pornim? Cancelariile ne refuzau una dup
alta. Numai Anuar el-Sadat ne-a repetat invitatia cu curaj, mrturisind ct de mil i era de toti
acei oameni crora le e att de fric, nct nu au curaj s ne ofere un refugiu". Dar presedintele
Sadat tocmai semnase acordul de la Cmp David, n dezacord cu o mare parte a lumii arabe, iar
sotul meu a considerat c are destule greutti si fr noi.
n cele din urm, la cererea lui Henry Kissinger, ne-a oferit azil Mexicul. Regele l ntlnise si l
apreciase pe presedintele Jose Lopez Portillo nc de pe timpul cnd era ministru de Finante si, n
mod sigur, n hotrrea lui au contat mult si aceste legturi vechi, n acelasi timp am avut senzatia
c Mexicul voia s dea cu aceast ocazie o lectie de etic politic Statelor Unite.
Robert Armao, care n tot timpul sederii noastre n Bahamas si-a dat osteneala pentru a ne usura
situatia, a plecat imediat spre Mexic n cutarea unei case potrivite pentru noi. Timp de doi ani,
avea s-mi mrturiseasc el mai trziu, n-am trit dect pentru sah. Am alergat prin toat lumea s-
i gsesc un cmin. Alergam la Paris cu Concorde s ajung la o cin, m ntorceam a doua zi de
dimineat pentru a sri apoi ntr-un alt avion si a m duce s m ntlnesc cu el. Nu trecea o or
fr s-1 vd. Eram lng el dimineata cnd se scula si seara cnd se culca." De data aceasta,
colonelul Jahanbini>
olcar
MEMORII 277
. care amenintrile cu moartea suveranului l nelinisteau din ce n CQ mai mult, 1-a nsotit pe
Armao; voia s se asigure de conditiile de sigurant ale urmtoarei noastre resedinte.
Cei doi s-au hotrt la o vil din Cuernavaca, n sudul Mexicului, plasat perfect n captul unei
alei care se nfunda, ceea ce facilita supravegherea.
Pe 10 iunie 1979, la cinci luni dup ce plecaserm din Teheran, fie-am mbarcat pentru a merge n
cea de-a patra tar a exilului nostru.
Venind din Bahamas unde suferisem din cauza ngustimii locu-jui si a multiplelor neplceri, am
fost plcut surprinsi de noua noastr resedint. Aceasta era nconjurat de o grdin tropical,
care o apra de priviri indiscrete si care putea s le adposteasc si pe cele cteva persoane din
suita noastr. Totusi, nelocuit de mult vreme, casa era roas de umiditate si am descoperit cu
groaz ctiva scorpioni pe perete... Acest lucru nu 1-a deranjat pe rege, care a exclamat n timp ce
o vizita: n fine, vom putea s trim din nou!"
A si demonstrat c era convins de ceea ce spunea, ncepnd, chiar de cnd s-a instalat acolo, s-si
scrie Memoriile. Era un exercitiu de curaj pentru un om n situatia lui: puterea lui sczuse
considerabil si nu dispunea de nici un document pe care s-1 consulte. Ct despre posibilitatea de
a se ntlni cu fostii lui colaboratori mcar cu cei care erau liberi era imposibil de realizat, n
afar de cteva persoane, oamenii nu voiau s aib de-a face cu niste refugiati, fugeau de noi ca de
moarte, stiind c n orice colt al lumii puteau fi loviti de ctre asasinii din Teheran.
Ct despre mine, m-am apucat s nvt spaniola. Doamna doctor Pirnia m-a ajutat n ncercarea
mea si a chemat un profesor. Donde &sta la embajada americana! Aceasta era prima fraz din
manual si am fost de acord c istoria face cteodat niste glume la care nici mcar nu te poti
gndi... mi doream de mult s nvt aceast limb Si Mexicul prea s fie dispus s ne ofere
ospitalitate pe o perioad ndelungat. Astfel, si eu, si sotul meu ne-am reluat activittile
intelectuale, independente de agitatia cotidian si, ntr-adevr, acest 'Ucru ne-a dat senzatia c
ncepeam din nou s trim.
278

De mai multe ori am fost invitati la cin la cutare sau personalitate din Cuernavaca: lucru care a
contribuit si el putin la normalizarea situatiei noastre. Chiar ne-am ncumetat s facem niste
excursii turistice, curiosi sa descoperim aceast tar n care venisem ntr-o vizit oficial cu ctiva
ani nainte. Plcerea furata a unei plimbri mprtsite, ce prea a fi smuls destinului! Ernotig de
a-1 vedea pe sotul meu zmbind si bucurndu-se de cldura aerului, mi amintesc n special de
vizita noastr la Oaxaca si (je piramidele de la Teotihuacan, lng Mexico City.
Dnd dovad de mult curaj, regele a nceput s disimuleze suferintele si epuizarea n care l tinea
boala. Cnd fcea baie, m asezam si eu ntr-un coltisor si stteam de vorb. Povesteam
binenteles despre ce se mai ntmpla si despre viitorul copiilor nostri: ncercam s fiu n mod
constant optimist, puternic, s-i demonstrez c eram convins c aveau s vin si zile mai bune.
Nici unul din noi n-a pronuntat niciodat cuvntul cancer", astfel c puteam si unul, si altul, dar
mai ales unul fat de cellalt, s ne ntretinem iluzia unei ipotetice si apropiate nsntosiri. Dar
ntr-o sear, el a strecurat un cuvnt tabu ntr-una din frazele lui. S se fi dat de gol sau s-o fi fcut
intentionat pentru a m avertiza c stia c nu mai are de ce s spere? socul odat trecut, i-am
mrturisit convingerea mea c va avea puterea s nving boala, chiar dac ar fi vorba despre
cancer, iar el a avut generozitatea s m aprobe.
Printre altele, am nceput s ne uitm la diferite case n perspectiva de a rmne mai mult timp n
acest Mexic, aparent insensibil la amenintarea de rzbunare a fanaticilor din Teheran. Aceste
vizite snt dovada c sotul meu credea n viitor, c pofta lui de viat era n continuare puternic,
iar acest lucru a nsemnat mult pentru mine, cu toate c m-a si deprimat serios n acelasi timp.
Vzndu-1 pe omul acesta care a condus vreme de patruzeci de ani destinul Iranului comparnd
buctrii si cercetnd dulapuri, m-am ntrista foarte tare. n afar de aceasta, l mai lsau s si
astepte nainte sa intre n cas. Nu arta nici o suprare, era impasibil, sttea drept, ca de obicei,
dar toate aceste lucruri m mbolnveau.
MEMORII 279
Din fericire, copiii au venit din nou la noi pentru cteva zile. Nu stiau nimic despre boala tatlui
lor si am trit clipe tandre si dulci, uitnd nefericirea care ne ameninta din toate prtile. Acestea au
fost ultimele noastre momente de plenitudine familial, pentru c agravarea brutal a strii de
sntate a regelui m-a obligat s-i informez jniediat despre felul n care stteau lucrurile, n
septembrie cei trei copii mai mici aveau s intre la scoala n Statele Unite (Reza studia deja stiinte
Politice si Literatur Englez la Universitatea din fvlassachussets). Pregtirea pentru scolarizarea
lor n-a fost deloc usoar. In mai plecaser din Bahamas mpreun cu mama si cu ctiva ofiteri,
pentru a se muta n apartamentul printesei Ashraf n New York. Le luasem un profesor de englez
pentru a putea s urmeze cu usurint cursurile n aceast limb, ca si un profesor de persan, ntre
timp, Robert Armao s-a ocupat s le gseasc scoli, ceea ce a fost o nou ncercare pentru ei.
scolile i acceptau, dup care se deziceau, explicnd c printii elevilor de acolo erau ngrijorati
pentru siguranta copiilor lor... Era crud pentru cei trei micuti: vizitau scolile, se bucurau c
fuseser acceptati, dup care descopereau c nu-i dorea nimeni, c fugeau de ei ca de boal, n
cele din urm am reusit s-i nscriem pe fiecare ntr-o scoal.
A venit la noi la Cuernavaca si Richard Nixon. A discutat mai multe ore cu sotul meu si, dincolo
de cuvinte, fidelitatea ex-prese-dintelui Statelor Unite 1-a emotionat pe sotul meu, atunci, n
situatia n care lumea ntreag ne ntorcea spatele. Henri Kissinger si sotia lui, Nancy, ne-au
vizitat si ei n Mexic.
Ne-a telefonat de la Paris si Shapur Bakhtiar. Reusise s plece nevtmat din Iran. Eram la mas
cnd ne-a sunat. Regele a refuzat s stea de vorb cu el. Vrei s vorbesc eu?" 1-am ntrebat.
Cum vrei." Fostul prim-ministru mi-a mrturisit c avea de gnd s se 'upte cu clerul care pusese
mna pe tar si m-a rugat s-i transmit regelui respectul lui.
Pe la nceputul verii, Sadegh Khalkhali a anuntat c ucigasii lui erau n drum spre Cuernavaca. Se
astepta ca Mexicul s reactio-neze ntr-un fel sau altul si totul s se sfrseasc printr-o
nentelegere dramatic, ntr-o zi, Reza, care avea poft s piloteze, a plecat
280

la un aeroclub cu Mark Morse, colaboratorul lui Robert Arrnao O or mai trziu, zgomotul
elicopterului lui a dat alarma generala n jurul vilei, cnd noi tocmai mncam n grdin.
Ipoteza unui comando aerian fusese n mod normal luat n cal-cui, asa c, de cum a aprut
elicopterul, oamenii de la Securitate au nceput s trag n el. Dar n elicopter nu era vreun ucigas,
ci era fiul nostru care cobora ncet spre noi, fcndu-ne semn. ntelegncj ce nenorocire se putea
ntmpla, am alergat spre oamenii de la Securitate, strigndu-le s nu mai trag, ntre timp, un
glont ricosase deja pe tabla elicopterului... Mark Morse a confirmat c a auzit clar zgomotul
impactului, dar c s-a gndit c era vorba despre o bucl de la centura de sigurant. Dumnezeule,
ce cosmar ani fi trit dac glontul si-ar fi atins tinta? Prost informat, Sadegh Khalkhali avea s
afirme de atunci nainte c el fusese cel care trimisese un comando la bordul unui elicopter.
Regele si scria de mai bine de trei luni Memoriile, cnd a nceput s se simt din nou ru.
Profesorul Flandrin, care venise deja la Cuernavaca s-i administreze cea de-a doua cur de
chimioterapie, urma s revin mai trziu, s i-o aplice si pe ultima, n asteptarea lui, i-am chemat
pe medicii din partea locului care, nestiind nimic despre boala sotului meu, au crezut c era vorba
despre o criz de malarie. Suveranul a primit un tratament potrivit, dar starea lui nu s-a ameliorat
asa c Robert Armao, care se simtea responsabil de sntatea lui, dar care nu stia nici el nimic
despre boal, a avut initiativa s cheme la Cuernavaca un doctor american specialist n boli
tropicale, domnul Benjamin Kean. Sosirea lui Benjamin Kean, care era animat numai de intentii
bune, n-a fcut altceva dect s prelungeasc perioada de confuzie a diagnosticelor care avea s
sfrseasc prin ceea ce profesorul Flandrin va numi mai trziu catastrof n lant".
Medicul american a respins ideea de malarie n favoarea une1 probleme a pancreasului. Regele
avea dureri puternice n zona coastelor. si a considerat c era indicat s i se ia o prob de sng6'
ceea ce sotul meu a refuzat formal. El avea toat ncrederea 1
MEMORII 281
Domnul Flandrin si nu era nc dispus s dezvluie secretul adevratei sale boli. Atunci, doctorul
Kean a plecat la New York, evident nemultumit si intrigat de rezerva pacientului.
L-am chemat imediat pe doctorul Flandrin si l las pe el s relateze n ce conditii am fost dusi la
New York Hospital, n loc s mergem la spitalul din Mexico, asa cum ne-am fi dorit sotul meu si
cu mine.
Cnd am ajuns, va scrie mai trziu doctorul Flandrin n scrisorile lui ctre profesorul Jean
Bernard, nu mi-a fost adus la cunostint vizita doctorului Kean. N-am aflat despre ea dect mult
mai trziu. Dup ce am discutat cu pacientul si cu Maiestatea Sa Regina n legtur cu
modificarea situatiei medicale, am stabilit c spitalizarea se impunea fr ntrziere. Acest lucru
se petrecea ntr-o duminic sau ntr-o luni, cel putin asa cred. Joia sau vinerea urmtoare,
Maiestatea Sa trebuia s plece Ia New York. Scurta spt-mn dintre aceste dou date a fost
plin de evenimente. Istoria care tocmai se scria n acest moment crucial a scos acum foarte bine
n evident btliile politice interamericane", separnd ceea ce era n plan secundar, de ceea ce
nu era acum dect o discutie strict medical. Prima problem pe care am dezbtut-o a fost aceea a
locului de spitalizare. Evocnd posibilitatea eventual a plecrii n Statele Unite, am primit
urmtorul rspuns foarte clar din partea Maiesttii Sale: Dup tot ce mi-au fcut oamenii aceia,
ar putea s m roage si n genunchi, c tot nu m-as duce. Era luni; joia urmtoare, seara, se
hotrse s mearg n Statele Unite! Cred c nu mai putea controla toate argumentele acestei
hotrri si c decizia lui initial a trebuit s pleasc n fata argumentelor care o nvingeau.
Asa c luni s-a hotrt c trebuia s m asigur de toate mijloacele materiale care existau n
Mexico! Am plecat imediat s fac acest lucru mpreun cu o persoan din anturajul regelui. Am
dormit n Mexico, unde am fost condus s-1 cunosc pe seful spitalelor, pe doctorul Garcia. I-am
spus care era problema mea si 1-am rugat ca, tncar o vreme, s nu ntrebe despre identitatea
pacientului. Am dorit apoi s aflu care erau conditiile de spitalizare a unui bolnav ntr-o stare
acut, care avea nevoie de msuri speciale de securitate
282

si de toate facilittile moderne ale stiintei medicale: de investigaty radiologice, chirurgicale si de

cele mai bune conditii de radioterapie. M-am folosit de numele dumneavoastr pentru a-1 face sa
asculte acest mesaj att de dificil. Doctorul Garcia m-a primit ^ dup-amiaza aceea de luni n
biroul lui de consultatii si n-a prut nici uimit, nici curios; nu mi-a respins pe loc cererea si mi-a
dat ntlnire a doua zi la spital, ntr-o anex micut desprtit de corpul central al spitalului.
Conditiile de securitate mi s-au prut acceptabile, pentru c anexa aceea prea practic goal.
Singurul inconvenient era acela de a nu avea un aspect exterior modern. Am vizitat ansamblul
instalatiilor tehnice si am insistat n special pe problema echipamentului de radioterapie, dup
prerea mea, crucial pentru strategia pe care aveam s-o adopt. Am avut ocazia s stau de vorb
chiar cu radioterapeutul mexican, pregtit n Canada si care mi oferea toate garantiile lui. Mi se
prea rezonabil.
M-am ntors deci la Cuernavaca si am fcut un raport pozitiv n legtur cu conditiile existente n
Mexico. Cteva persoane din suita regelui s-au dus si ele la spital pentru a analiza conditiile de
securitate, gsindu-le satisfctoare. Cu acordul pacientului, 1-am sunat pe doctorul Garcia, i-am
dezvluit identitatea bolnavului si 1-am rugat s vin la Cuernavaca pentru o consultatie. Am
consulat mpreun pacientul si a ajuns la aceeasi concluzie: diagnostic etiologic de icter
obstructiv febril. Trebuia actionat ct mai repede, pentru a evita o interventie chirurgical. Situatia
rmnea nc medical vorbind destul de simpl n acel moment, dar cele ce au urmat au
demonstrat c era ultima dat cnd puteam spune acest lucru.
Foarte repede mi-am dat seama c echipa american nu era foarte nciitat de ideea rmnerii n
Mexic. I-am adus toate argumentele mele lui Bob Armao, cruia i-am explicat c toate conditiile
materiale din Mexico mi se preau convenabile si suficiente. Personal, n-am ncercat s apr
Mexicul fat de Statele Unite, ci am rspuns pur si simplu la ntrebarea care mi se pusese: Se
poate rmne n Mexico?" La care am rspuns: Da, se poate." Arma
MEMORII 283
jjii-a spus: Pentru un asemenea bolnav nu e suficient s se poat, trebuie s fie cel mai bun loc si
numai n Statele Unite exist."
Mi s-a confirmat repede c Armao adusese ntre timp suficiente argumente pentru a-1 convinge
pe rege s plece n Statele Unite, n ciuda hotrrii ferme pe care o luase zilele trecute. Mi s-a
adus la cunostint c era pe cale s se hotrasc s plece n Statele Unite. Considerndu-m n
continuare nvestit cu putere de decizie medical, am vrut s stiu crei echipe medicale aveau de
gnd s i se adreseze (nu stiam nimic despre prima vizit a doctorului Kean, dar nu m ndoiam c
luaser deja n calcul cteva optiuni). Mi se prea evident c trebuiau s aib o echip medical
renumit, capabil s foloseasc o experient bogat n tratarea terapeutic a acestui lipom sever
care ar fi putut fi cauza exact a complicatiei de moment. Am vorbit despre dou posibilitti: pe
Coasta de Vest (S. Rosenberg) si pe Coasta de Est (E. Frei). Am discutat la telefon pentru a v
cere prerea si m-ati sftuit ca, n situatia n care regele se orienta spre New York, s-1 contactez
pe Burchenal. n cele cteva ore care mi mai rmseser, am ncercat s actionez independent de
Armao si s contactez la telefon acele personalitti. N-am reusit s vorbesc direct cu ei si n-am
putut s las un mesaj explicit, ci i-am rugat s m sune. Totul se desfsura ntr-adevr foarte
repede pentru c a fost anuntat vizita unui medic din New York: era doctorul Benjamin Kean (a
doua oar), dar despre care mi-au vorbit ca si cum ar fi venit pentru prima dat.
Am discutat cu domnul Kean manifestndu-mi usor mirarea si, dup ce am aflat ce specializare
avea, am protestat, spunnd c nu de un specialist n boli tropicale aveam nevoie si c nu eram de
acord s renunt la sarcina mea pentru a o lsa pe minile lui. Mi s-a spus c doctorii pe care i
chemasem eu nu puteau veni, dar c acesta era unul dintre asistentii lor; am verificat si asa era. n
fata Protestelor mele mi-au dat toate asigurrile verbale promitndu-mi c, de cum vor ajunge la
New York, vor chema specialistii. Cu ct vorbeam mai mult cu Kean, cu att eram mai stupefiat:
acest om care avea s preia controlul asupra situatiei nu stpnea, dup pre-rea mea, suficient de
bine hematologia si oncologia modern. Toate
284

aceste lucruri m fceau s fiu nervos si pesimist. Din punct de y dere medical, consideram
necesar extirparea limfomului care cde n zona subclavicular si care trebuia cutat undeva la
nivelul sut, diafragmei, toate acestea provocnd o citopenie care avea s tulbujg aplicarea
chimioterapiei. Din punct de vedere tactic, eram capabil s fac niste previziuni destul de
nefericite, ntelesesem n sfrsit politica aleas de Armao-Kean, care m eliminase complet si nu-
mj lsa nici un fel de sans de a actiona. La aceasta se aduga amrciunea de a sti c decizia
Statelor Unite nu corespundea vointei initiale (si fr ndoial nici deciziei din adncul sufletului)
a Maiesttii Sale. n cele din urm, cnd am aflat c urma s mearg la New York Hospital
pesimismul meu s-a accentuat. tineam minte si acum circumstantele penibile ale confruntrilor
mele cu anumite persoane din acel spital, din momentul n care am fost obligat s-1 trimit acolo
pe domnul Alam.
Cnd am aflat c destinatia era New York Hospital, eram lng patul regelui. I-am spus reginei
care era prerea mea. A luat imediat cuvntul si a spus:
Doctorul Flandrin consider c... si a repetat cuvintele mele. Kean si Armao, care erau si ei de
fat, mi-au dat toate asigurrile verbale posibile; mi-au spus c acel spital a fost ales doar din
dorinta de discretie maxim etc. si c va fi nsrcinat cu problema aceasta numai echipa
medical pe care o voi alege eu.
Erau multe de discutat. Ceea ce am aflat apoi demonstreaz c totul fusese aranjat cu mult timp
nainte. Printre argumentele care se pare c 1-au convins pe rege s nu rmn n Mexic, era si
prerea defavorabil pe care anumiti mexicani sus-pusi au emis-o fat de sistemul medical din
tara lor. Fr s fiu tinut la curent cu toate acestea, am nteles c sarcina mea se terminase si c
nu-mi mai rmnea dect s fiu politicos si deontologic, si s nu distrug ncrederea pe care
bolnavul o avea n medicii care urmau s-1 ngrijeasc. Am trimis deci o scrisoare de multumire
si cu scuze doctorului Garcia din Mexico, spunndu-i c circumstantele hot-rser altfel dect
prevzusem. Apoi am redactat un raport compl6'
MEMORII 285
Dentar, pe care 1-am atasat la dosarul din ultimii sase ani si pe care : 1-am ncredintat lui Kean.
I-am mrturisit Maiesttii Sale c m ndoiam c as putea avea un rol activ alturi de el la New
York, tinnd cont de ceea ce stiam eu despre structura medical si despre obiceiurile americanilor,
dar c eram de acord s-1 nsotesc pn acolo, dac si-ar fi dorit acest lucru. Mi-a multumit
spunndu-mi, asa cum avea curtoazia s-o fac de fiecare dat n cursul vizitelor mele precedente,
c sarcinile meseriei mele m chemau cu sigurant la Paris si c fcusem deja foarte multe pentru
el. A adugat c ne vom revedea cu certitudine dup aceea. M-a rugat s v transmit recunostinta
lui si dumneavoastr, si profesorului Milliez, adugind c-1 admira pe acest om att de vrstnic si
att de bolnav care a avut curajul s vin la Paris ca s-1 consulte pe el. Maiestatea Sa Regina m-
a primit apoi n particular si mi-a oferit un cadou simbolic: un bol de argint gravat cu armele
dinastiei Pahlavi, scuzndu-se pentru c nu avea posibilitatea s-mi ofere un obiect original
persan. Apoi a spus, ca pentru a se scuza, cu un surs timid: Puteti s-1 puneti pe biroul
dumneavoastr ca s v tineti creioanele n el! I-am oferit Maiesttii Sale o scrisoare n care i
adresam cteva cuvinte personale, urrile mele de bine si n care mi exprimam ncrederea
absolut n marile calitti ale medicinei americane si n colegii nostri care aveau s se ocupe de
rege de acum nainte. Apoi m-am simtit foarte singur.
Am plecat napoi la superbul Hotel Las Quintas unde locuiam, dup care am refcut drumul de la
Cuernavaca la Mexico, rea-mintindu-mi aceast aventur de la primul dumneavoastr telefon din
seara aceea de duminic... Din vizit n vizit (erau deja n jur de cincizeci) m gndeam c, dintr-
o cauz sau alta, urmtoarea nu va mai avea loc. De data aceasta, chiar asa se si ntmplase.
Simteam o usurare gndindu-m c sarcina mea se ncheiase, dar n acelasi timp si o neliniste
deoarece nu reuseam s m gndesc dect te pacientul pentru care fcusem attea si pe care acum
nu-1 mai Puteam ajuta deloc."
286
Nu e mai putin adevrat c si eu, si regele am fi preferat rea la Mexico. Era ceva deranjant n
faptul c eram primiti n Statele Unite din motive medicale, dup ce ne refuzaser de atte ori
nain te, cnd ceruserm azil. Mie mi mai era si fric de manifestatiile <je ostilitate pe care
sosirea noastr le-ar fi produs. Mai era si animozitatea noastr referitoare la clasa politic
american. Dar nu numai cuplul Armao-Kean ne mpingea ntr-acolo, ci si familia regelui care
avea mare greutate si care insista pe acelasi lucru, n special printesa Ashraf care considera c n
New York fratele ei ar fi mai bine ngrijit dect n Mexico. Aceast controvers m-a fcut s m
confrunt cu o problem de constiint; sentimentele m ndemnau s respect prerea profesorului
Flandrin si s rmnem n Mexico, dar, pe de alt parte, nu voiam s-mi asum aceasta
responsabilitate: dac i se ntmpla ceva ru regelui, nu mi-as fi putut-o ierta niciodat. Asa c am
ajuns la concluzia c nu trebuia s m opun acestei plecri.
Din ce cauz Statele Unite, care se temeau pentru siguranta ambasadei lor de la Teheran, au luat
hotrrea de a ne deschide granitele? Ziaristul Pierre Salinger, care a reconstituit dezbaterile tinute
atunci n Statele Unite, la nivelul cel mai nalt, a explicat circumstantele n care Casa Alb a
hotrt acest lucru:
n momentul n care Departamentul de Stat a confirmat c sahul era grav bolnav si c n Mexico
nu putea fi tratat asa cum o cerea boala lui, secretarul de stat a recomandat presedintelui Carter
s-1 primeasc n Statele Unite. Cyrus Vance a subliniat c era vorba despre un caz de urgent
medical care nu putea fi interpretat drept autorizatie de rezident.
Decizia a fost luat de Casa Alb pe 19 octombrie 1979, n timpul micului dejun sptmnal din
fiecare dimineat de vineri, pe care Jimmy Carter l rezerva problemelor de politic extern. Sigur
c acest lucru presupunea asumarea unui risc, dar datoram acest gest sahului, care fusese tratat
asa de ru n ultimele luni, atunci cnd si exprimase dorinta de a se instala n Statele Unite si
fusese anuntat c nu era bine venit.
Carter nsusi era de prere c trebuia s facem un gest n fa' voarea sahului. Reticentele lui nu
erau cauzate dect de teama de a
MEMORII 287
provoca evenimente suprtoare la Ambasada American de la 'Teheran, nainte de a lua c
hotrre, a cerut prerea participantilor obisnuiti la micul dejun de vineri: vicepresedintelui Walter
Mon-dale, lui Cyrus Vance, lui Zbigniew Brzezinski, lui Harold Brown, piinistru al Aprrii, si
lui Hamilton Iordan, secretar general al Casei Albe. Recomandarea a fost unanim: s-i permitem
sahului s intre n Statele Unite.
Carter a acceptat aceast prere si a adugat: si ce m sftuiti s fac n momentul n care vor lua
cu asalt ambasada si-i vor lua ostatici1 pe ai nostri?
Dou sptmni mai trziu, pe 4 noiembrie 1979, s-a produs lucrul de care se temea Carter:
studentii islamisti au luat cu asalt Ambasada American si i-au tinut ostatici patru sute patruzeci
si patru de zile pe cei saizeci de diplomati care se aflau nuntru."
Trebuia s alegem ntre o atitudine simpl de decent si umanitarism si rul eventual care se
putea abate asupra personalului de la ambasada noastr din Teheran", va scrie mai trziu Cyrus
Vance. Republica Islamic refuza s cread c sotul meu era ntr-adevr bolnav si pretindea c a
mers n Statele Unite pentru a prelua puterea asupra Teheranului cu ajutorul acestei tri...
Iat cele cteva rnduri pe care mi le-am scris n carnet n ajunul plecrii noastre la New York:
Snt foarte ngrijorat pentru sntatea sotului meu. Binenteles c sper si ncerc s-1 conving si
pe el s o fac, dar angoasa m-a coplesit. A slbit mult si n anumite momente e cuprins de dureri
insuportabile. Nu stiu ce as putea face pentru el, nici un medicament nu i usureaz chinurile si
medicii nu-si pot explica motivele acestor crize.
Decizia de a merge la New York a fost foarte greu de acceptat pentru mine.
Americanii au sfrsit prin a ne trimite un medic, pentru a se convinge c sotul meu era ntr-adevr
bolnav. C toat povestea asta cu boala lui nu e cumva doar un pretext pentru a obtine viza. Dac
ar fi stiut ct de putin ne doream si unul, si cellalt s mergem la ei!"
Pierre Salinger, Otages, Ies negociations secretes de Teheran, Buchet-Chastel, 1981.
288

l
Am plecat spre New York n noaptea de 22 spre 23 octornbri la bordul unui mic avion particular.
Nu luaserm cu noi dect stric' tul necesar, pentru ca presedintele Jose Lopez Portillo ne asiguras
c dup ce se va termina totul vom reveni n vila noastr de l Cuernavaca. Urma s facem o escal
la Fort Lauderdale, n Florid^ pentru formalittile de intrare si din acel moment lucrurile aveau sa
se aranjeze din mers. Pilotul a aterizat cu bine la Fort Lauderdale dar a ncurcat pistele, asa c nu
ne-a asteptat nimeni la aeroport Era foarte cald n avion si am cobort s fac ctiva pasi pe jos,
desi nu aveam voie. ntre timp, Robert Armao ddea telefoane ca s rezolve nentelegerea. Un
inspector de la Ministerul Agriculturii a urcat la bord s ne ntrebe dac noi eram cei care
transportam plante si s vad dac nu aveam ceva perisabil n avion.
n fine, dup o or de asteptare, oficialii care erau pe un alt aerodrom au ajuns la noi si am reusit
s decolm spre New York. Am ajuns acolo o dat cu primele licriri ale diminetii. Din fericire,
televiziunile nu veniser si noi am cerut s mergem la apartamentul printesei Ashraf, n partea de
est a orasului, unde ar fi trebuit s fie si copiii. La intrarea n strad, unul dintre americanii care
lucrau cu Robert Armao ne-a fcut semn s nu ne apropiem: o multime de ziaristi se nghesuiau
sub ferestrele printesei Ashraf, asa nct soferul a ntors si ne-a condus direct la New York
Hospital.
Ne fuseser rezervate dou camere la etajul al saptesprezecelea: una pentru rege si cealalt ca s
aib unde s astepte persoanele care l nsoteau. Camerele erau asezate n captul coridorului
pentru a putea fi supravegheate cu usurint, iar partea aceea a holului putea s rmn nchis.
Dup ce sotul meu a fost luat n primire de ctre medici si dup ce a adormit, am plecat la
printesa Ashraf. Tot timpul zborului de la Cuernavaca la New York m gndisem la cuvintele pe
care trebuia s le folosesc pentru a-i anunta pe copii c tatl lor era bolnav, grav bolnav. Speram
s le pot vorbi n liniste nainte ca sotul meu s fie dus la spital, dar n-am putut din cauza
ziaristilor. Trebuia s le mrturisesc totul urgent: secretul bolii suveranului, att de bine pstrat din
1974, putea s fie dezvluit dintr-o clip ntr-alta de ctre
l
MEMORII 289
medicii de la New York Hospital. Posturile de radio si de televi-ziune ar difuza imediat stirea, asa
c era foarte probabil ca ei s afle acest lucru din gura ziaristilor, adic n modul cel mai dureros
si jpai violent cu putint.
Interventia chirurgicala a fost stabilit pentru a doua zi de la venirea noastr, adic pe 24
octombrie. Mi-au dat voie s-1 nsotesc pe suveran pn la usile slii de operatii. Chiar nainte de
a le trece pragul gndindu-se, probabil, la ce era mai ru, a spus aceste cuvinte strngndu-mi cu
putere mna: S ai grij de copii si nu te lsa clcat n picioare".
Chirurgul a nceput s-i opereze vezica biliar, dar era evident c ar fi trebuit s-i scoat si splina.
De ce n-a fcut-o? A explicat ulterior c i s-a prut prea complicat s fac amndou operatiile n
acelasi timp, pentru a-si schimba apoi scuza prin aceea c incizia pe care o fcuse era prea mic si
nu-i permitea s ajung la splin.
Cu toate acestea, pe moment, a prut s fie multumit de munca lui. Numai apoi a nceput s-si
nuanteze optimismul. Recitind cele scrise de mine pe data de 25 octombrie, regsesc dovada
acestei operatii brutale:
n dimineata aceea eram ncreztoare, plin de sperant si de energie. Am ncercat s-i ncurajez
pe toti cei care mi-au telefonat n ziua aceea, pn n momentul n care medicii mi-au spus un
lucru care mi-a sfsiat inima: 50% din cei care sufereau de boala aceea aveau sansa s mai
triasc ntre dousprezece si optsprezece luni; 50% puteau spera s-si revin. Cnd am nceput
s-i pisez cu ntrebrile, au cam dat napoi si mi-au spus c nu exist reguli, c totul depinde de
felul n care va reactiona pacientul la tratament.
Doamne, ajut ca sotul meu s rectioneze bine! Imediat dup operatie s-a simtit bine si medicii
preau s fie foarte multumiti."
Doar peste un timp mi-am dat seama pn n ce punct aceast operatie fusese gresit fcut. Am
aflat apoi c medicul chirurg care fcuse operatia a cerut foarte multi bani as putea spune c un
pacient anonim ar fi fost mai bine ngrijit dect o personali-
. Profesorul Flandrin, pe care 1-am sunat imediat, avea s fac
290

dup mai multi ani un bilant coplesitor, adresat tot profesorul^-Jean Bem ard:
Asa cum v amintiti cu sigurant, am primit la Paris un telefOtl de la oncologul american al
pacientului, doctorul Morton Colernan I-am explicat ct am putut eu de bine toat povestea pe
care ar fi tre, buit s-o stie, pentru ca eu i ncredintasem dosarul detaliat lui Kean
Acesta din urm nu-si tinuse promisiunile. Din ceea ce s-a aflat mai trziu, Morton Coleman (pe
care chiar Kean l alesese ca oncolog) a fost el nsusi stupefiat s afle c Maiestatea Sa a fost
operat fr s stie nimic despre acest lucru si fr s fie de acord. Kean a nceput s colaboreze cu
un sef al Departamentului de medicin interna, doctorul H. Williams, care era endocrinolog.
Odat pus diagnosticul de litiaz biliar, operatia a fost ncredintat unui chirurg evident prost
ales, deci nici nu merit s-i fie lsat numele posterittii. El a fcut incizia abdominal gresit, n
partea oblica subcostal dreapta, renuntnd la splenectomie, fr s stie despre ce era vorba. Mult
mai grav nc, n urma unei litiaze operate n conditii clinice prielnice, a lsat un calcul obstructiv
pe calea biliar principal, rezultatul unei greseli condamnabile pentru c nu fcuse nici un fel de
radiografie terminal postoperatorie! Stupefactia si chiar ilaritatea s-au abtut asupra lumii
medicale si n Statele Unite, si n alte colturi ale lumii. Nu era vorba despre ce e mai bun oferit
de ctre medicina american, ci despre ce e mai ru, ceea ce exist n toate trile lumii, ntr-
adevr, aveam de ce s fiu la p-mnt. Iar urmarea a fost nlntuirea consecintelor acestei
nendem-nri vinovate."
Foarte curnd, sotul meu a nceput s fie victima unor dureri ngrozitoare. Nu se plngea, dar
suferinta i se citea pe fat. Abia atunci medicii si-au dat seama c nu fuseser eliminati toti
calculii-Cnd s-a luat hotrrea de a face o endoscopie si nu o alt incizie, tnrul medic a protestat
pentru c n seara aceea avea bilete la oper! Am fost socat. Sotul meu se afla la captul
puterilor, iar acel om, a crui vocatie era de a ngriji bolnavii, de a le usura sufc' rintele, era n
primul rnd preocupat de locul lui de la teatru.
MEMORII 291
n paralel, doctorul Morton Coleman a nceput lupta mpotriva cancerului suveranului. Centrul
anticancer al Memorial Sloan-Kettering se afla chiar fat n fat cu New York Hospital. Cele
dou cldiri erau legate prin niste galerii subterane si prin aceste galerii rezervate personalului
ngrijitor am fost rugati s ne ducem la sedintele je raze. si de ceea ce m temeam n-am scpat: de
cum s-a aflat de prezenta noastr acolo, manifestantii iranieni au venit sub ferestrele spitalului,
asa cum aveau s revin n flecare zi, din acel moment. Sotul meu i auzea rugndu-se pentru
moartea lui, i auzea urlnd: ,Moarte sahului!" chiar n clipele acelea cnd se lupta cu moartea. HU
stiu ce s zic, cred c Domnul nsusi a vrut s se termine toate acestea, n orice caz, s-a ntmplat
ceva care m-a emotionat puternic: muncitorii americani care lucrau pe un santier din apropiere,
deranjati de comportamentul manifestantilor, au nceput si ei s protesteze, dar mpotriva
iranienilor. si chiar dac regele nu si-a dat seama de toat aceast agitatie, n mod sigur n-a putut
s ignore tensiunea extrem care ne nconjura. Personalul centrului anticancer fusese ntr-adevr
reticent n a ne primi de frica unei rzbunri a Teheranului, deci conditiile noastre de securitate se
reduceau la un fel de cvasiclandestinitate. Mi se spunea: la ora cinci dimineata. M trezeam la ora
patru dimineata, alergam la spital unde aflam c sedinta fusese amnat pentru ora zece seara sau
c medicul nu era acolo, c plecase la tar. Aveau grij s-mi arate ct de putin ne doreau si de
flecare dat trebuia s trecem prin acele galerii subterane lugubre, pline cu saci de lenjerie
murdar. Regele era asezat ntr-un fotoliu cu rotile, iar eu ncercam s-1 apr pe ct puteam de
curentii de aer. De la moartea tatlui meu, mi aminteam de spital ca de un loc oribil care semna
teribil cu cosmarul pe care l triam aici.
Da, cosmar. Recitesc aceast pagin, scris la sfrsitul lui octombrie n caietul meu:
Doamne, dac trebuie s moar, mcar s nu sufere. Oare acest lucru ar recompensa toat viata
lui trit n slujba altora? Niciodat nu se plnge si mai gseste puterea s zmbeasc. Din toat
lumea primim flori, telegrame, crti postale. De la prieteni aPropiati, de la membrii familiei, de la
alti suverani si condu-
F 1 1J
i,
1"
i
1
!

292

ctori de stat si de la studenti. Trebuie sa le rspund, s-mi tot curajul si s le multumesc. Pentru
mine lumea nu mai are nici un sens. M simt pustiit. La Teheran, Khalkhali a spus c are de gnd
s trimit pe cineva s-1 omoare pe rege chiar n camera !Uj de spital. Ct despre Khomeini,
acesta intentioneaz s trimit doi medici s vad dac regele e ntr-adevr bolnav sau doar se
preface, minte ca s obtin protectia CIA.
n fiecare dimineat plec la spital. Cteodat intru pe poarta principal, dar de cele mai multe ori
trebuie s intru pe la subsol, s trec prin holurile pline cu cosuri cu gunoi, cu scaune si cu mese
rupte. Bietii muncitori de la subsol snt cu totii de culoare, nu vezi nici mcar un singur alb.
Rmn lng sotul meu, nu m simt bine dect cu el. Afar snt oameni foarte nervosi, ngrijorati,
n-am nici un chef s-i aud vorbind, s-mi povesteasc temerile sau s le ascult sfaturile. si ntre
timp mai trebuie s m ocup si de treburile mrunte, s vorbesc la telefon cu cei care m sun, s
rspund la scrisori. Nu pot s-mi vd copiii att de des pe ct mi-as dori, nici mcar n-am timp s
arunc un ochi pe crtile lor de scoal.
Snt la el n camer, e ora trei dup-amiaza. El doarme, iar eu, ca o nebun, am inima plin de
spaim. Lumina trece filtrat printre storuri. Totul e linistit, de jos se aude zgomotul masinilor,
uneori sirena politiei sau a unei ambulante, iar de sus miscarea elicelor unui elicopter. El vrea s
mearg, dar nu pot s-1 privesc, e prea dureros s-1 vd cu picioarele att de subtiate. N-are mai
mult de 64 de kilograme. Trebuie s-i dau sperant, s-1 ncurajez, s-i zmbesc. Acest om care a
ncruntit pentru tara lui... Presedintele Sadat ne-a telefonat si ne-a spus: Avionul meu te
asteapt, frate. Oricnd vrei, esti bine venit. Jehan Sadat a sunat de mai multe ori: Nu-ti apleca
urechea la ce scriu ziarele. si apoi: Sntem aici, Farah, sntem aici cu totii".
n acele zile ngrozitoare, regele a avut bucuria s primeasc aceast scrisoare plin de dragoste si
de respect de la fiul nostru cel mare, Reza: ...- ,
, l . ' . ' ! : -'')' 'V'".'- '', ,
Dragul meu tat, '"'-"l' ''''! !i :
M-am rugat la Dumnezeu cel Atotputernic sa te nsntosesti ct mai repede. Snt sigur c-mi va
ndeplini dorinta pentru c m-am gndit mult si
MEMORII 293
jjji-am dat seama ca tu n-ai fcut nimic ru. ti-ai dedicat toat viata poporului si vointei lui
Dumnezeu. Snt convins c Dumnezeu te iubeste si c ntotdeauna te va apra. S stii c nu vei fi
niciodat singur si c j-ugciunile a milioane de oameni snt cu tine. Lucrurile nemaipomenite pe
care le-ai fcut pentru tara noastr draga nu vor fi niciodat uitate.
l rog pe Dumnezeu sa te pzeasc de-a pururi, tu esti singurul motiv pentru care triesc.
Primeste toat dragostea mea,
Reza."
Mult mai trziu, fiul meu cel mare mi-a povestit ct a fost de mirat descoperind cum vorbea presa
despre tatl lui, dup ce l ludase ani de-a rndul. E ceva de nenteles, a devenit de la o zi la alta
un despot, un tiran. Eu nsmi aveam impresia c nu vorbeau despre acelasi om. Cel pe care
l cunosteam eu era att de respectat, att de devotat trii lui. Voiau brusc s conving lumea c
domnise ca un dictator, dar noi stiam prea bine c era o minciun."
Da, tensiunea din jurul nostru era ngrozitoare, ca si ura ale crei strigte m urmreau
pretutindeni. M simteam hituit de multimile oarbe de care grzile de corp si politistii
americani m aprau cu brutalitate, mi mai amintesc si acum vorbele unui om care m nsotea,
conducndu-m spre ascensor: Cineva o s treac o dat pe lng dumneavoastr si... poc! un
glont n cap", a spus el si si-a lipit dou degete de tmpla mea. Ct delicatete!" m-am gndit eu.
Doar cteva personalitti au reusit s ajung la rege, n ciuda cordonului de sigurant si s ncerce
s-1 sprijine, mi amintesc n special de vizita fostului ministru de Finante, Hushang Ansary si de
cea a doctorului Abdol Hossein Samii, care fusese ministru al stiintelor si Cercetrii. A venit si
Frank Sinatra, care cntase n Iran, si i-a adus sotului meu o medalie a Sfntului Cristofor,
patronul cltorilor, lucru care, n exilul n care eram, m-a emotionat mult. Regele 1-a primit si pe
ultimul lui sef de cabinet, Seyyed Hossein Nasr. n drum spre spital a fost oprit pentru c depsise
viteza, dar cnd le-a spus politistilor unde se ducea, acestia si-au exprimat simpatia, mi-a spus el,
si 1-au lsat s plece.
294

O dat sau chiar de dou ori, m-am dus la grdina cu Leila si cu Ali-Reza, micutii mei rtciti n
toat aceast nie. Mcar la scoal nu erau prea nefericiti, Leila la si Ali-Reza la Saint-David.
Farahnaz, n schimb, care era la peri, sion, la Ethel Walker, o scoal excelent, unde fusese
trimis special pentru a fi aprat de acest climat oribil, nu era prea multumit Se simtea prea
departe de noi, era o schimbare prea brusc pentru ea si, o dat cu trecerea anilor, a nceput s-mi
par foarte ru ca n-am lsat-o si pe ea mpreun cu ceilalti. Mai ales atunci cnd mi-am dat
seama c n-o s se simt ru, ci dimpotriv, ntr-o zi cnd era bolnav, mi-a spus ce i-a zis unul
dintre profesori: Faci mofturile astea, pentru c esti printes?" Tatl ei era pe moarte, pierduse
totul si nici mcar n aceast situatie n-avea dreptul la un pic de compasiune.
Odat am fost de acord s m plimb printr-un magazin ca orice femeie normal, nsotit de o
prieten. Am hotrt s ne dm drept frantuzoaice si am adoptat numele de Michele si Jacqueline.
La un moment dat m-am trezit fat n fat cu o vnztoare care s-a uitat lung la mine si mi-a spus:
mi cer scuze, doamn, dar semnati foarte mult cu cineva... - Cu cine?
Cu sotia sahului! ''
Am zmbit: ' "' .' ' "'" '' ' :'...:':
Mi s-a mai spus.
 Ei bine, mi-e mil de dumneavoastr, nu e deloc bine s semnati cu ea n momentele astea....
Nu era deloc usor, iar tensiunea a crescut pn aproape sa explodeze, cnd, pe 4 noiembrie, de
dimineat, America a aflat c drept rzbunare a Teheranului mpotriva intrrii noastre n Statele
Unite, fusese ocupat Ambasada American la Teheran, iar diplo" matii de acolo erau acum
prizonierii islamistilor.
Aflnd despre sosirea noastr la New York, dousprezece zile mai trziu, ayatollahul Khomeini a
inventat complotul americanilor pentru a-1 aduce din nou pe sah la putere", ntr-o clip i'a
ff MEMORII 295
: t
chemat studentii, n special pe cei de la Teologie, cu scopul de a-si nmulti la maximum atacurile
asupra Statelor Unite si Israel, pentru a obliga America s le trimit criminalul, mpratul
destituit". gra evident c aceast luare de ostatici fusese initiat de ctre creierul" revolutiei si
avea ca scop obtinerea extrdrii suveranului n Teheran.
Nu avea, n schimb, acordul prim-ministrului, a domnului Mehdi Bazargan care a demisionat pe
loc, ca si a ministrului de Externe, jbrahim Yazdi, lipsind astfel dintr-o dat Statele Unite de
singurii lor interlocutori din snul noii puteri iraniene.... Fostul presedinte al Miscrii pentru
libertate, Mehdi Bazargan asistase fr s clipeasc la executia unor femei s brbati a cror unic
vin fusese c-si serviser tara pe timpul domniei sotului meu. Ct despre Ibrahim Yazdi, acesta
sttuse printre judectorii si tortionarii care hotrser s ucid oameni remarcabili prin curajul,
demnitatea si loialitatea lor, precum generalul Mehdi, Rahimi1 si Nassiri. Dar fr ndoial c s-
au gndit c o lovitur n fort mpotriva Ambasadei Americane depsea de data aceasta ceea ce
etica" lor personal putea admite.
Drama ambasadei a consternat pe bun dreptate poporul american, iar presa s-a fcut imediat
ecoul mniei ndrepttite a acestuia. De pe pozitia mea, mi-a fost foarte greu s judec lucrurile.
Sigur, furia era ndreptat nspre fanaticul medieval" de la Teheran, dar pe ici, pe colo se mai
afirma si c toate acestea se ntmplau din cauza sotului meu si atunci m orbea suferinta. Pentru
mine, care asistam la calvarul de fiecare zi al acestui om, s-i aud din nou gonindu-1, exprimndu-
si dorinta usor ascuns de a se debarasa de persoana lui, era peste puterile mele.
Gsesc n caietul meu aceste notite fcute n acele zile ngrozitoare din noiembrie 1979 si care
exprim perfect, cred eu, starea niea de spirit din momentul acela:
8 noiembrie. Au amnat din nou sedinta de radioterapie de team ca OLP s nu atace spitalul. E
groaznic pentru c nu mai putem pleca n alt parte. Acum stiu c pn la sfrsitul zilelor noastre
Generalului Rahimi i-a fost tiat bratul drept nainte de executie deoarece ndrz-nise s salute
cnd fusese pronuntat numele regelui.
296

nu va mai exista nici un loc linistit pentru noi. Boala sotului meu e pe cale s provoace un al
treilea rzboi mondial, n strad, tineri' americani ne-au luat aprarea si snt gata s se lupte cu
studenti' iranieni care cer extrdarea noastr. Luati-1 pe Carter, noi l pstrrn pe sah, strigau ei.
Strigtele lor m mai usurau putin, dar cnd stiam c-i loveau pe iranieni, chiar si pe khomeinisti,
m durea sufletul Noi eram fr s vrem cauza acestei nenorociri, a acestei tensiuni."
9 noiembrie, n noaptea aceasta va beneficia n cele din urma de o sedint de raze. Pentru
sigurant, m-au rugat s nu mai vin Am rmas acas, dar nu pot s adorm. La ora 4 dimineata, am
dat telefon s aflu ce se ntmplase. Mi-au spus c totul a mers bine si m-am gndit la el, trt de-a
lungul acelor coridoare sumbre din subsol... Mi s-a prut insuportabil, asa c m-am sculat si am
cerut uneia dintre masinile de politie s m plimbe pe strzile linistite ale New York-ului. La
ntoarcere, am trecut totusi pe la spital si 1-am vzut, iar acest lucru m-a linistit complet."
11 noiembrie. M-am trezit devreme s merg la scoala lui Farahnaz care se afl n afara orasului.
Pe de o parte acest lucru m-a calmat pentru c am admirat peisajul, am vzut arborii, am ascultat
muzica lui Vivaldi si a lui Mozart. scoala lui Farahnaz arat bine, dar micuta nu se simte bine
aici. Am suferit mult vznd-o singura. Ce cumplite snt toate problemele acestea pentru copii!"
14 noiembrie, ncerc s-mi pstrez moralul ridicat, nu m uit la televizor, nu ascult radioul, nu
citesc ziarele. Zgomotul televizorului, mai ales, mi creeaz o stare de neliniste profunda. Carter a
afirmat c nu va mai cumpra petrol din Iran; iranienii au rspuns c-1 vor vinde n alt parte si
mult mai scump. Acum, au nceput ncetul cu ncetul s vorbeasc despre averea noastr. De la 23
de miliarde au trecut la 30, ceea ce e complet fals. Khomeini a spus: Au plecat cu veniturile din
productia de petrol pe un an ntreg, trebuie extrdati si judecati. Bani-Sadr a afirmat c n toat
istoria nu exist un om mai ru dect sotul meu. Bietii americani snt ntr-o postur foarte dificil:
cnd ai de-a face cu nebuni, nu stii ce hotrre s iei si e imposibil sa prevezi viitorul."
MEMORII 297
15 noiembrie. Atmosfera este ngrijortoare, dar trebuie s-mi pstrez speranta. Nu vreau s se
poat spun ntr-o zi: Vai, sraca je ea, n-a putut s reziste acestor greutti! M gndesc c ar
trebui sa plecm de aici pentru c snt gata s ridice mpotriva noastr poporul american cu ideile
lor despre presupusa noastr avere. Au nceput acum s spun c regele trebuie judecat ca un
criminal international. Khomeini este pe cale s distrug un popor ntreg, dar sotul meu e cel care
trebuie judecat. Dac exist Dumnezeu, de ce nu face ceva?"
16 noiembrie. Scriu la mine n camer. E o veverit minunat care vine des la balconul meu, i
dau arahide, ne-am mprietenit. Am lucrat cu X la manuscrisul Memoriilor regelui, n dimineata
aceasta am fost foarte nelinistit la spital. Mi-e fric s nu-1 extrdeze pe sotul meu sau s nu
sustin acel tribunal care ar trebui s-1 judece."
20 noiembrie. Studentii i-au eliberat pe americanii de culoare, dar unul dintre ei a spus: Sntem
americani ca toti ceilalti, nu vrem s profitm n felul acesta de culoarea noastr. Carter a
amenintat c va interveni cu fort armat, dac li se va face vreun ru ostaticilor. Se zvoneste c
un submarin atomic ar fi prsit Filipine.
N-am nici o clip de liniste, mi spun: dac plecm din Statele Unite si-i omoar pe ostatici, vor
spune: dac n-ar fi plecat, nu s-ar fi ntmplat asta. Dar dac mai stm, vor forma probabil acel
Tribunal International... M gndesc la bietii nostri copilasi, mi doresc s nu sufere.
Snt de acord s m extrdeze pe mine singur ca s nu fie murdrit opera sotului meu, care a
fost unul dintre cei mai buni suverani ai Iranului, ca nici un soldat american s nu calce pmntul
Iranului, ca lumea s nu devin un haos din cauza dementei unui fanatic religios."
27 noiembrie. E ora 10 seara. Regele trebuie operat din nou de calculul lsat de ctre chirurg. A
venit din Canada un medic german. Interventia fost stabilit pentru mine, dar din motive de
securitate o vor face la noapte.
Aceast poveste Tribunalului International mi ngheat sn-gele, am impresia c triesc precum
un condamnat n anticamera
298

mortii. Dac regele merge n fata unui tribunal, ce vor spune tot' acei conductori de stat care
timp de ani de zile i-au ludat munc n folosul Iranului? Oare l vor condamna si ei? Dac asa e
lumea prefer s nu mai triesc n ea.
Am mers n sala de operatie, sotul meu era foarte calm, i introduseser un tub n gt. Ceea ce mi-
a frnt inima a fost faptul c a mai avut putere s zmbeasc. n aceeasi clip, la Teheran se
spunea: Avem dovezi c sahul nu e bolnav..., iar eu l vedeam aici cu sonda n gt si cu
cearsaful plin de snge... Mi se rupe sufletul de mila lui. Nu mi se pare drept s sufere att, nici cu
trupul si cu att mai putin cu sufletul."
28 noiembrie. Carter a dat un interviu. A afirmat: Nu vom ceda santajului, ceea ce poate
nsemna c nu are de gnd s-1 extrdeze pe sotul meu. Pentru prima dat, presedintele american
mi s-a prut curajos: Considerm c guvernul iranian este responsabil de luarea acelor ostatici, a
spus el. Cnd sahul a venit aici, nimeni n-a fcut nici un fel de presiune asupra mea. A fost propria
decizie si consider c am fcut bine primindu-1. Nu regret nimic si nu cer nimnui iertare. sahul
este liber: cnd sntatea i-o va permite, va putea s plece."
Din data de 8 noiembrie, sotul meu i mprtsise presedintelui Carter consternarea lui si-i
spusese c, pentru a nu complica negocierile care se anuntau deosebit de dificile, va pleca din
Statele Unite ct de repede va putea. Ideea de a crea un Tribunal International pentru a-1 judeca se
pare c a fost sugerat de ctre americani pentru a mblnzi Teheranul care cerea extrdarea
regelui. Aceast idee a cptat important pentru mine, dup cum constat acum cnd recitesc cele
scrise n carnet, probabil pentru c presa i-a fcut un puternic ecou. Dup o vreme, nu s-a mai
vorbit deloc despre acest tribunal, singura amenintare a rmas extrdarea care, n ciuda
asigurrilor presedintelui Carter, atrna deasupra umerilor sotului meu pn la ntoarcerea noastr
n Egipt, n martie 1980, si pn la moartea sotului meu, patru luni mai trziu.
MEMORII 299
Pe la sfrsitul lui noiembrie, medicii au estimat ca suveranul putea s prseasc n curind
spitalul, ne-au si precizat de altfel c aveau pevoie de patul lui. Astfel, am nceput s vism cu
usurare la ^toarcerea noastr la Cuernavaca. Robert Armao 1-a trimis din nou acolo pe adjunctul
lui, Mark Morse, pentru a pune vila sub supraveghere si pentru a se asigura c totul este n ordine.
Sosirea noastr a fost fixat pentru data de 2 decembrie. Dar pe 30 noiembrie, o nou veste ne-a
drmat: Mexicul, la rndul lui, ne refuza azilul.
Aceast rzgndire brusc a presedintelui Jose Lopez Portillo rni se prea de nenteles. Dac
guvernul mexican se temea pentru ambasadele lui din trile arabe, de ce-si mai rennoise invitatia
si dup luarea de ostatici de pe 4 noiembrie? Mi s-a dat mai trziu o alt explicatie: Fidel Castro
1-a anuntat pe presedintele mexican c va vota pentru intrarea trii lui n Consiliul de Securitate
al Natiunilor Unite cu conditia s nu ne mai primeasc.
Aflnd despre refuzul Mexicului din gura consulul general al acestei tri la New York, Robert
Armao a rmas fr glas, asa cum a povestit mai trziu Pierre Salinger care a reconstituit acest
episod.
Nu v cred, a reusit el s articuleze pn la urm. Chiar azi de dimineata am primit confirmarea
de la palatul prezidential si totul era n regul. Consulul 1-a rugat s-1 sune el nsusi pe
ambasador, pe domnul Hugo Margain, care i-a confirmat informatia n urmtorii termeni: sahul
nu mai este o persoan dorit n Mexic. Trebuie s ntelegeti c prezenta lui devine o amenintare
a intereselor noastre nationale. Descurajat, continu Pierre Salinger, Armao a venit la spital. A
stat timp de o or lng camera regelui si s-a ntrebat cum s-i dea vestea ngrozitoare. Apoi a
intrat unul dintre membrii corpului de gard si i-a spus: E un buletin de stiri la televizor si
aparatul lui e deschis, e mai bine asa dect s-i spuneti dumneavoastr.
Dar sahul se uita pe alt canal asa c nu a aflat nimic, iar Armao a trebuit s-1 anunte pn la urm.
Timp de cteva clipe, regele 1-a fixat cu privirea, nencreztor: Dar de ce? a ntrebat el la
sfrsit."1
De cum a fost informat, Casa Alb a cutat o solutie temporar, dup care a fost informat si
Lloyd Cutler, consilierul juridic al
Pierre Salinger, op. cit.
300

presedintiei, n legtur cu deciziile luate. Totul s-a desfsurat foarte repede, asa c atunci cnd eu
am fost pus la curent, nou] nostru loc de exil era deja stabilit: baza aerian de la Lackland, ia Sn
Antonio, n Texas.
Sotul meu a fost cel care mi-a dat vestea, la telefon: Plecar n Texas, mi-a spus el. Guvernul
american ne cere s pstrm destinatia strict secret. S nu spui nimnui, nici copiilor."
Cum? S plecm fr s spunem copiilor, fr s stie unde sn-tem? Pe moment, mi s-a prut o
cruzime insuportabil, peste puterile mele, dar am ncuviintat si am tcut. Plecarea noastr a fost
stabilit pentru a doua zi, la prima or.
n seara aceea am fost la printesa Ashraf, iar cnd o prietena m-a invitat a doua zi la micul dejun
am acceptat, pentru a nu trezi bnuieli. M-a ntrebat ce feluri de mncare iraniene mi plceau si
am mintit si eu cum m-am priceput.
n noaptea aceea n-am reusit s adorm si mi-am petrecut vremea vorbind cu Cambise Atabai.
Regele era la spital, iar eu locuiam mpreun cu copiii. M gndeam la ei, la dezamgirea Leilei,
care nu avea dect 9 ani n clipa n care va constata c am disprut fr s le zicem un cuvnt, iar
acest lucru m durea. Ceea ce s-a si ntmplat. De cum s-a trezit a ntrebat: Unde este mama?" si
nu 1-a crezut pe domnul Atabai, cnd i-a spus c am plecat. Era de neconceput pentru mintea ei de
copil ca mama s plece fr s-o srute. A alergat n camera mea. Nici astzi nu pot s povestesc
aceast scen fr s m doboare suprarea. Nencrederea Leilei, durerea ei descoperindu-mi
absenta... Era de-a dreptul nnebunitor.
La primele semne ale diminetii, mi-am adunat cteva lucruri si am iesit n strad: n clipa
urmtoare, reflectoarele m-au ametit, toat presa era acolo, anuntat nu se stie cum. Cum, mi se
interzicea s-nii mbrtisez copiii, iar ei i informaser pe ziaristi. M-am urcat ntr-o masin a
politiei si am plecat pe loc. Era groaznic si amuzant n acelasi timp: parc eram ntr-un film cu
James Bond. In masina mea erau si oameni de la CIA, si de la FBI, si din toate prtile eram
nconjurati de masini ncrcate cu agenti de la Securitate. Condus ntr-un convoi asemntor,
regele a sosit si el la aero-
' MEMORII 301
port. Aici ne astepta un avion militar aprat de oameni cu csti, cu veste antiglont si narmati cu
mitraliere. Ni s-a spus s urcam. Oare eram amenintati? Mi-am spus n sinea mea n noaptea
aceea c incredibila regizare nu avea alt scop dect acela de a ne nnebuni.
Primirea socant care ni s-a fcut la baza din Lackland mi-a ntrit aceast impresie. De cum am
cobort din avion, fr nici o explicatie, fr s ne salute, ne-au urcat ntr-o ambulant care a
demarat n tromb, virnd si frnnd att de brusc uneori, c am czut unii peste altii biata
doctor Pirnia, care venise cu noi, s-a lovit ru la cap de plafonul masinii, n cele din urm masina
s-a oprit, ni s-au deschis portierele si am descoperit atunci care era noul nostru refugiu: aripa de
psihiatrie a spitalului militar! Regele a fost instalat ntr-o camer cu ferestrele zidite, iar eu ntr-
una a crei us n-avea mner si n tavan era fixat un microfon. Eram stupefiat, nu-mi venea s-mi
cred ochilor, iar oamenii mbrcati n alb care preau s fie acolo pentru a ne supraveghea nu ne
spuneau nimic. Cum camera mea avea o fereastr (ce-i drept cu gratii), am dat fuga s-o deschid.
Literalmente m sufocam, dar o infirmier mi-a fcut semn cu capul c n-am voie s ating
fereastra. Din fericire, a intrat doamna doctor Pirnia ntre timp. Spuneti-le c m sufoc, dac nu
deschid geamul!"
Au fost de acord s ntredeschid fereastra si acei zece centimetri de aer proaspt m-au salvat. Ca
s nu-mi ies din minti, am nceput s descriu minutios acea camer n carnetul meu si i-am fcut
chiar si o schit.
Cnd a aprut Mark Morse, eram asa de surescitat, c am nceput s strig: Sntem la nchisoare?
Carter ne-a trimis la nchisoare? Sntem arestati?"
Mi s-a dat voie s dau cteva telefoane si 1-am sunat pe Cambise Atabai la New York, ca si pe alti
ctiva prieteni. Le-am spus tuturor: >,Dac nu mai primiti nici o veste de la noi, s stiti c sntem
la Lackland ntr-o resedint supravegheat". Eram asa de tulburat, nct nu rni-am dat seama c,
dac am fi fost cu adevrat ntr-o resedint supravegheat, n-am fi avut voie s comunicm cu
exteriorul.
302

ntre timp, Robert Arrnao, si el iritat, a mers s discute cu tarii. Am aflat peste cteva ore s
fuseserm cazati acolo doar pe moment si c urma s ni se pregteasc un apartament micm ntr-
unul din imobilele rezervate personalului bazei. Cnd ne-arn vzut n cele din urm n camerele
acelea micute si plcut mobilate am rsuflat usurati.
Sejurul" nostru la Lackland n-a durat dect dou sptmni si a fost mai clduros dect prea
initial. Generalul Acker, comandantul bazei, a venit s se intereseze de confortul nostru. Cea mai
mare parte a pilotilor iranieni erau formati n Statele Unite, astfel c prin intermediul acelor
aviatori nvtase cu usurint s cunoasc si s iubeasc Iranul. Ne-a spus c aveau cu totii un
mare respect pentru rege. Sotul meu a fost evident bucuros s aud acest lucru si s-si dea seama
c era nconjurat de o atmosfer de simpatie si chiar de complicitate (n momentul n care a
schimbat cteva impresii de zbor cu ctiva dintre ofiteri).
Generalul Acker a fcut tot ce i-a stat n putint s ne ndulceasc exilul: ne-a chemat de mai
multe ori la cin, ni i-a prezentat pe ofiterii lui si, n clipa n care am vrut s joc tenis, mi-a cutat
un partener din anturajul lui. Tenisul, de fapt sportul, n general, este o terapie pentru mine, un
mod de a rezista fizic si psihic. Chiar si astzi, n toiul celor mai grele ncercri, tenisul m ajut
s nu m prbusesc. Trebuia s fac un efort fizic ale crui efecte benefice le percepeam imediat.
Era singurul meu spatiu de libertate, pentru c generalul, ngrijorat pentru siguranta noastr,
spusese politicos s nu ne deprtm de imobil. Totusi, aveam voie s ne plimbm prin
mprejurimi, mpreun cu doi dintre ofiterii nostri, cu coloneii Jahanbini si Nevissi, urmati si ei de
Securitatea american. Coloneii iranieni considerau opresiv acest lucru, iar eu rdeam de ei:
Ei bine, acum aflati pe pielea voastr ct e de ru s fii tot timpul urmat de garda de corp.
nainte v spuneam adesea acest lucru, dar nu m credeati.
MEMORII 303
Astfel rdeam uneori n captivitatea noastr. Pentru a ne arta simpatia lor, ofiterii americani ne
aduceau casete sau tricouri care l ridiculizau pe Khomeini.
Cu toate acestea, pe 7 decembrie 1979, ne-a lovit o veste teribil: Shahriar Shafiq, fiul printesei
Ashraf, fusese ucis la Paris. Chiar cnd se pregtea s intre n casa surorii lui, care locuia n vila
pupont din arondismentul al XVI-lea, un motociclist i-a tras un glont n ceaf si, nainte de a
pleca, 1-a mai mpuscat o dat, ceea ce i-a fost fatal.
n vrst de 34 de ani, ofiter de marin, Shahriar era foarte respectat si iubit att de rege, ct si de
mine. Aflndu-se nc n Iran, n momentul Revolutiei Islamice, a reusit s plece din tar
traversnd Golful Persic la bordul unei micute ambarcatiuni. Odat scpat, a ncercat s
organizeze rezistenta. Iubit si admirat n Marin pentru modestia si calittile lui de ofiter, a pstrat
legtura cu multi dintre colegii lui rmasi n Iran. Sotul meu a avut o discutie ndelungat cu el n
Bahamas, cu trei sau patru luni mai devreme, si Shahriar i-a spus c avea de gnd s continue
lupta. Era unul dintre acei oameni pe care oricnd te puteai baza.
Moartea lui 1-a aruncat pe rege ntr-o disperare mut. Distrus, printesa Ashraf a venit la noi la
Lackland, unde am putut s pln-gem mpreun. Dumnezeule, cnd se va opri acest vrtej ucigas?
Unul dup altul, dispreau toti oamenii care nltaser Iranul.
Dup cum era de asteptat, Sadegh Khalkhali, preotul nsetat de snge de la Teheran, si-a
revendicat si aceast nou crim, prevenind ntreaga lume c asasinatele vor continua pn cnd
vor fi eliminati toti lacheii mizerabili ai sistemului decadent". Franta nu 1-a descoperit nici pn
azi pe asasinul lui Shahriar Shafiq.
Probabil c suprarea a agravat starea de sntate a regelui. Nu era supravegheat de nici un medic
si splina lui se mrea continuu. Profesorul Flandrin, pe care 1-am anuntat despre acest lucru la
telefon, mi s-a prut ngrijorat si s-a mirat cnd i-am spus c i prescriseser din nou Clorambucil.
O nou aberatie", avea s scrie el mai trziu.
Dar nici pentru sntatea suveranului, nici pentru Casa Alb care dorea s ne vad mai repede
plecati din Statele Unite, situatia
304

noastr de la Lackland nu mai putea dura. Dar unde s Departamentul de Stat ne-a anuntat ca pn
si Africa de Sud, declarase initial c ne poate primi, si-a retras invitatia. Era foart dureros, aveam
senzatia c sntem niste paria n ochii ntregii lum[ chiar si pentru trile cu un regim nu prea
democratic, cum ar f Africa de Sud, n care se mai practica apartheidul, si unde, oricum n-as fi
vrut s merg.
n cele din urm, pe 12 decembrie, secretarul general al Casei Albe, Hamilton Jordan, ne-a
nstiintat c suveranul din Panama era de acord s ne primeasc. El ne-a adus o invitatie oficial
din partea generalului Omar Torrijos. Nu puteam face altceva dect s acceptm.
Mai rmnea doar s ne ocupm putin si de sntatea sotului meu. Doctorul Benjamin Kean, care
a fost la originea operatiei din New York, a venit s-1 examineze pe rege mpreun cu doctorul
Williams, care fusese si el prezent n echipa operatorie de la New York. si unul, si cellalt au
considerat indispensabil ablatiunea splinei. Dac era ceva urgent, se pare c administratia
american era de acord s se fac acesta operatie n Statele Unite, desi domnul Hamilton prea
foarte interesat s prsim tara ct mai curind posibil. S plecm, a hotrt sotul meu, si-o s fac
eu operatia mai trziu, n Panama."
Casa pe care ne-au oferit-o acolo se afla pe insula Contadora, n Arhipelagul Perlelor, la treizeci
de minute cu avionul sau cu elicopterul de orasul Panama. Era casa ambasadorului panamez,
Gabriel Lewis, care fusese de acord s ne-o pun la dispozitie. Cnd am cobort, ne-a surprins
cldura teribil de acolo, iar noi veniserm cu haine de iarn.... Vila avea patru camere, dintre
care una foarte mare ocupa tot etajul nti. Avea si balcon. Acolo 1-arn instalat pe sotul meu.
Avea nevoie de odihn, de putin confort n starea de oboseal teribil n care se gsea, dar n-am
reusit s i-1 ofer. Dac nchideam fereastra, se sufoca, dac o deschideam, se fcea un curent
ngrozitor, ceea ce nu era indicat n situatia lui-Cnd m uitam la el, ngrijorarea m nnebunea: ce
pot face pentru el pe insula aceasta minuscul unde nu cunosteam pe nimeni?
MEMORII 305
Din primele zile petrecute n Panama pstrez amintirea unei tristeti cumplite. Cteva rnduri din
carnetul meu stau mrturie:
16 decembrie. Regele nu se plnge niciodat, st calm si e arnabil, indiferent ce se ntmpl. Ct
mai are de trit? Nu stiu. Asa de bolnav n mijlocul acestei insule pierdute n Oceanul Pacific,
00ied si clduroas... Bietul meu sot! Insulele m sufoc, chiar dac snt foarte frumoase si
oamenii foarte amabili. Ast-sear vd totul n negru, snt terminat. Pn si oftatul meu sun
altfel. Nu am nici o alt solutie, dect s rmn n viat pentru sotul si copiii mei. Toti iranienii
exilati snt nefericiti."
18 decembrie. Tinerii panamezi au manifestat n fata Ambasadei Americane; generalul Torrijos
ne-a spus s nu fim ngrijorati. Sper c nu vom crea probleme si aici. Dac da, unde ne mai
ducem? Nu mai rmne dect Egiptul si nu e sigur c americanii ne vor lsa s mergem acolo."
19 decembrie. Se mplinesc zece zile de cnd regele nu se simte bine. S-a hotrt c trebuie
operat la splin, dar cnd? si unde? Snt foarte nelinistit. Trec de la sperant la disperare, zilele
mele se scurg ntr-un haos complet, l admir pe omul acesta care, n ciuda durerii, mai are puterea
s-si pstreze zmbetul. A mai slbit, iar ochii i-au devenit imensi, n anumite momente, i
surprind nelinistea din priviri. Doamne, tine-1 n viat!"
Din fericire, copiii au putut s vin la noi de Crciun, mpreun cu mama. Triau departe de noi,
dar mcar nu erau obligati s suporte aceast rtcire ngrozitoare, umilitoare, distrugtoare. Casa
de aici era prea mic pentru toti, asa c am nchiriat o vil din apropiere. Aceste zile de vacant
au fost ca o pauz n nesfrsitul nostru calvar. Ne-am plimbat cu totii si ne-am scldat mpreun
ca pe vre-ttiea, att de ndeprtat, cnd mergeam la Kish. Mi-am reluat partidele de tenis avnd ca
partener o uruguayan, Mariella, care Muncea la un hotel din apropiere si a crei buntate rn-a
restabilit din punct de vedere moral. Regele se simtea putin mai bine si ve-nea adesea s se uite la
noi cum jucam. A jucat chiar cteva mingi! Aceste clipe furate nefericirii care ne coplesise mi-au
rmas n
306

memorie ca niste tandre amintiri, ntr-o dup-amiaz, n-arn ma-rezistat ispitei de a face schi
nautic, trecuse atta timp de cnd n mai fcusem... Atunci, am avut surpriza s-i aud pe cei de la
Secu ritate fluiernd, i-am vzut agitndu-se n toate felurile, fcndu-^-semne: golful era plin de
rechini, iar noi habar n-aveam.
n zilele acelea, regele a acordat un interviu televizat ziaristuluj britanic David Frost. I-a spus c
fanaticii religiosi din Iran nu ntelegeau lumea modern si ca aveau s fac mult ru trii. A
ncercat s rspund cu sinceritate la fiecare ntrebare, fr s disimuleze ndoielile. Astfel, n
momentul n care ziaristul 1-a ntrebat care snt motivele Revolutiei Islamice, suveranul i-a
rspuns asa: V-atn spus deja, domnule Frost, tot nu pot s nteleg ce s-a ntmplat." ntrebat
despre pretinsa lui nebunie a grandorii", a rspuns sincer: Oare nebunia grandorii contribuie la
stabilitatea regiunii din vecintatea Oceanului Indian?" n fine, la ntrebarea legat de SAVAK, al
crui rol si imagine reprezentau un posibil pericol la adresa monarhiei, regele a dat urmtoarea
replic: Aveau posibilitatea s impun ceea ce credeau c e bine pentru tar si e posibil s se mai
fi si nselat."
Autorittile panameze 1-au desemnat pe doctorul Adan Rios s supravegheze evolutia bolii
suveranului. Cancerolog format n Statele Unite, serios si aparent competent, domnul Rios a venit
de mai multe ori n luna ianuarie 1980 s-1 ausculteze pe sotul meu si s-i fac prelevrile de
snge de care avea nevoie.
Mai trziu, aveam s aflu c avusese loc deja o disput diplomatic pentru a se afla dac regele va
fi operat la Spitalul Gorgas, aflat n zona american a canalului si condus tot de ctre americani,
sau la Centrul Medical Paitilla, condus de ctre panamezi. Doctorul Kean si doctorul Williams
luptau pentru Spitalul Gorgas; doctorul Rios nclina spre Paitilla. Pn cnd, n februarie,
constatnd ca ablatiunea nu mai putea fi amnat, 1-au internat n mare grab la Paitilla pentru o
serie de examinri preliminare.
Acesta este momentul n care a izbucnit altercatia dintre medic11 americani si cei panamezi,
altercatie care avea s se sfrseasc, pu
MEMORII 307
si simplu, prin anularea operatiei, cu riscul de a grbi moartea sotului meu.
ntre timp, evident foarte ngrijorat, 1-arn rugat pe profesorul Flandrin s vin pn n Panama,
astfel c a stat si el n primele rnduri ale acestui rzboi de susceptibilitti, ale crui efecte le-am
simtit si eu, si sotul meu.
Citez aici din povestirea profesorului Flandrin, bogat n informatii referitoare la acest episod
dramatic al exilului nostru:
M-a sunat din nou Maiestatea Sa Regina, care m-a rugat de data aceasta s m duc n Panama si
s evaluez situatia. Sosirea mea n-a fost declarat n mod oficial. Am luat un Concord de la Air
France pn la New York, unde am rmas n tranzit pentru un zbor Braniff spre Panama City.
Cnd am cobort din Concord la Aeroportul Kennedy, am avut surpriza s aud anuntul: Domnul
Flandrin este rugat s vin la biroul de informatii. M-am gndit imediat c se ntmplase ceva
ru. Nu. Mesajul care mi era destinat era cu totul altul, dar asta nu nseamn c mi-a micsorat
teama. Mi se cerea s-1 sun pe domnul Robert Armao la domiciliul lui din New York. M-am
gndit c urma s-mi transmit oral ce avea de comunicat. Am vorbit la telefon cu sotia lui, care
mi-a spus pur si simplu c Bob dorea s m informeze c nu trebuia s-mi continuu cltoria, ci
s merg la el acas, s-1 vd pe pacient. Asa c n-am mai luat avionul Braniff si am plecat cu
taxiul la adresa indicat. Toate acestea preau s confirme ipoteza pesimist care mi se fixase n
minte. Taxiul s-a oprit n fata unei locuinte putin neobisnuite pentru mine, ntr-o zon destul de
central a New York-ului. [...] Nu i-am pus ntrebarea care-mi sttea pe limb, dar mi-am dat
seama din atitudinea lui c nu apruser probleme noi de sntate pentru Maiestatea Sa. Am fost
stupefiat si i-am spus c trebuia s anunte pe loc la Panama c nu soseam cu zborul acela. M-a
linistit spunndu-mi c nu era nici un fel de problem. Am ndrznit totusi s-i cer mai multe
informatii, ncercnd n acelasi timp s rmn cool. [...]
N-am avut de ales si a trebuit s beau triile pe care Bob mi le-a oferit si ludat, iar n loc de orice
explicatie, s m multumesc cu promisiunea c ne vom vedea cu totii a doua zi de dimineat
308

pentru a sta de vorb. Asadar, fusesem arestat n mijlocul cltoriei si asteptam s vd dac
nu m bag chiar la nchisoare ncnttorul meu tovars rn-a dus ntr-un hotel si s-a ntors dup
mine a doua zi de dimineat... ca s m duc n... biroul particular al doctorului Kean! Turbam!
Benjamin Kean era acolo, jovial, fumnd ca de obicei un trabuc gros. Era acolo si colegul lui,
doctorul Williams, cu prul alb, cu fata galben si cu un zmbet discret. Mai erau acolo, n afar
de Armao, nc trei sau patru persoane pe care nu le cunosteam. Atentia tuturor era concentrat
asupra mea. Aveam mai degrab impresia c m aflu n fata unui juriu sau n fata unui tribunal,
dect c snt cu niste prieteni la un pahar. Lucrurile s-au petrecut repede. Am cerut s mi se dea
niste explicatii clare, aducndu-le aminte c Maiestatea Sa Regina m chemase expres si c fr
un contraordin din partea ei doream s-mi continuu cltoria. Doream o explicatie pentru aceast
oprire, ca s nu-i spun arestare. Binenteles c s-au grbit s m linisteasc; Kean mi-a explicat n
bine cunoscutul su stil strlucitor c el era medicul personal al Maiesttii Sale, c el era cel
responsabil, c una, c alta... Pe scurt, c n-aveam de ce s-mi mai dau osteneala s m duc n
Panama! n ceea ce m priveste, eram hotrt s m duc, trecuse de mult timpul naivittilor
candide. Le-am spus din nou ca, fiind chemat chiar de ctre pacient, numai el singur era n
msur s m opreasc din drum si c aveam de gnd s plec chiar n dup-amiaza aceea cu
avionul Braniff, pe care trebuia s-1 iau cu o zi nainte..., dac nimeni din asistent n-avea nimic
mpotriv. Siguranta mea si-a fcut efectul. Am stat o lun n Panama, fr s pot comunica deloc
cu sotia mea, care trebuia s nteleag si ea ce putea de la televizor. Eram hotrt s nu m
interesez deloc de doctorul Kean si s fac ceea ce mi se prea mie necesar.
Episodul de la New York a fost unul de cea mai joas spet. Cel de la Panama ca si deciziile
luate n Mexic a fost un episod al subordonrii problemelor medicale calculelor sordide ale
unei poli" tici de calitate inferioar. Ajuns la Panama City, am fost pus n legtur cu doctorul
Adan Rios. Aveam n sfrsit n fata mea un medic pregtit pentru sarcina care i se dduse. N-am
avut nici o problema
MEMORII 309
n a ne ntelege, n a ne alctui o list cu dificultti si a ne sftui n privinta lor. Primele contacte
cu medicii americani de la Spitalul Gorgas au avut loc fr nici un fel de probleme. Dup ce am
vzut pacientul n vila n care fusese cazat pe insula Contadora, am fcut urmtoarele constatri:
radioterapia de la New York, desi nu fusese fcut la timp, reusise s elimine ganglionii din
partea subclavicu-lar sting, al cror caracter agresiv mi fusese indicat de biopsie; cu toate c,
practic, nu mai beneficia de chimioterapie, bolnavul era pancitopenic, avnd n special o puternic
trombopenie si o neutro-penie adnc, contrastnd cu o bun tolerant clinic, ncepeau s apar si
cteva elemente de suprainfectie respiratorie, care nu erau ns deocamdat grave. Splina devenise
enorm, mult mai mare dect era n 1974. Se prea c aceast crestere era de dat foarte apropiat,
deci o crestere rapid, care m fcea s m tem de o localizare la nivelul splinei a limfomului
agresiv, mai degrab dect de o revenire a sindromului limfoproliferativ initial. Problema era
clar, trebuia s stim care era situatia mduvei pentru a vorbi despre hipersplenism sau despre
extinderea tumoral a mduvei n mecanismele de citopenie periferice. Adan Rios era de acord cu
analiza, mea; Kean si Williams erau nc la New York, deci am putut s pun n practic pe loc
ultimul meu act liber n calitate de medic, lund o prob de mielogram, analiz suportat de ctre
pacient cu calmul su obisnuit.
Acestea se petreceau chiar a doua zi dup venirea mea n Panama. Nu aveam nici un motiv pentru
a pierde timpul. Am luat mpreun cu Adan Rios un avion micut cu elice si am plecat pe istm.
Acolo, la Spitalul Gorgas, am realizat coloratia mielogramei si am examinat frotiul. Am avut
parte de o surpriz plcut, aproape nesperat: mduva era foarte bogat n celule, fr nici un alt
element limfoid anormal. Exista un grad oarecare de hiperplazie eritoblas-tic, pentru care am
cutat semne de hiperhemoliz imunologic adugat, n acel moment, mai exista sansa ca acea
cdere splenic s mai fie nc localizat si ca pancitopenia s fie legat de hipersplenism. [...]
Dup splenectomie intentionam s ncep o polichi-mioterapie de tip CHOP (sau o schem cu doz
puternic din acest
310

tip). Adan Rios care avea o experient ndelungat n chimioterapie ajunsese si el la aceleasi
concluzii.
I-am mprtsit deci Maiesttii Sale propunerile noastre terapeutice si am nceput s ne gndim la
conditiile practice necesare unei astfel de interventii, ntr-o prim faz, conditiile chirurgicale nu
preau s ridice probleme speciale si, oricum, nu asta ne interesa cel mai tare. Conditiile de
reanimare hematologic riscau, n schimb, s ne fac niste probleme mai serioase. Asa c Adan
Rios a luat legtura cu domnul D. Anderson si a sunat-o pe Jane Hester, a crei reputatie n
materie de reanimare transfuzional si de transfuzie de globule albe nu lsa nici o urm de
ndoial. Experienta ei n ceea ce priveste separatorii de celule IBM ni se prea un atu pretios, de
care nu voiam s ne lipsim. Adan Rios o cunostea si ea a fost de acord s vin mpreun cu un
inginer IBM, pentru c era nevoie de un separator de celule IBM, care nu exista n Panama.
Treaba noastr prea deci s se desfsoare n conditii rezonabile, n aceast situatie, 1-am sunat
pe Kean s-1 informez c situatia pacientului mi cerea s rmn aici. Asa c a venit si el n
Panama. A sosit la Contadora mpreun cu doctorul Williams. Le-am spus care era situatia si le-
am mprtsit intentia mea de a-i face regelui o splenectomie. A urmat o ceart ntre mine si
doctorul Kean. El nu era de acord cu splenectomia, nu din motive de strategie, pe care am fi putut
s le discutm, ci pentru c estima c splenectomia era foarte periculoas, sfrsindu-se n
majoritatea cazurilor cu moartea pacientului! I-am citat c rata mortalittii n cazul splenectomiei
este mai mic de l %!
Maiestatea Sa a confirmat c era de acord cu mine, asa c doctorul Kean a trebuit s accepte si el
deciziile mele. n mod evident, lucrul de care se temea era s nu-i scape afacerea din mn si cu
zmbetul pe buze 1-a anuntat pe rege c avea s-1 cheme pe cel mai mare chirurg care exista!
Toat lumea si-a tinut respiratia, iar el a pronuntat numele lui Michael De Bakey. Numele mi
spunea ceva, evident, era un mare specialist n chirurgia cardiovascular, dar, dup prerea mea,
nu aveam nici un element potrivit ca s pot judeca pertinenta acestei alegeri. Maiestatea Sa n-a
rectionat pe loc, auzind acest nume: ori nu i-a spus nimic, ori n-a lsat s se vad.
MEMORII 311
jCean a prut foarte surprins, pentru c era convins ca numai acel (jurne va avea un efect magic
asupra strii de spirit a pacientului. Adan Rios si Jane Hester, n schimb, si-au manifestat
stupefactia si s-au opus din toate puterile. Eram de fat cnd Jane Hester i-a spus jvlaiesttii Sale
ceea ce gndea: i-a spus foarte ferm si fr nici un ocol c De Bakey n-avea nici o legtur cu
chirurgia cancerologic abdominal si c tot ce se petrecea acolo era o aberatie. Eu nu aveam cum
s intervin n situatia dat si am spus doar c nu depindea de mine s aleg dintre mai multi
chirurgi americani pe care oricum nu-i cunosteam. Kean a nteles c fusesem neutralizat din acest
punct de vedere si c nu-i mai rmnea dect s-i considere pe Adan Rios si pe Jane Hester drept
cantitti neglijabile, ceea ce nici n-a ntrziat s fac.
Aceast strategie n-avea ns sorti de izbnd, pentru c americanii nu-i luaser n calcul si pe
panamezi. Exista, ntr-adevr, deasupra lui Adan Rios o ierarhie medical care nu accepta s se
petreac ceva pe teritoriul trii lor, fr consimtmntul si participarea ei. Rolul mai tulbure sau
mai putin tulbure al unora dintre actori, n special al doctorului Garcia (altul dect cel din
Mexico), chirurg la Clinica Paitilla, interferentele politice care au avut loc ntre guvernul
american si generalul Torrijos snt destul de clare si nu e treaba mea s vorbesc despre ele. Vreau
doar s precizez c actiunea noastr medical se petrecea pe fondul unor negocieri ntre
administratia Carter si Teheran pentru recuperarea ostaticilor. Aceast realitate devenise deja
palpabil, chiar si pentru mine.
Timpul trecea, se irosea. Apruser alte discutii ntre americani si panamezi, legate de locul n
care urma s aib loc operatia: la Spitalul Gorgas sau la Clinica Paitilla? Relatiile ncepeau s se
deterioreze. De Bakey sosise ntr-adevr cu avionul lui special, cu asistent, anestezist, infirmier,
toate acestea precedate de un interviu la plecarea din Huston. De la perioada de tcere absolut n
care trisem, trecusem la cea a flashurilor si a televiziunii n direct. Aceast latur a problemei nu
le-a plcut deloc panamezilor, iar, pe de alt parte, Kean a pus paie pe foc cu o declaratie
intempestiv dat unui ziar american. Se subntelegea c medicina panamez nu
312
era capabil s rezolve acesta situatie medico-chirurgical, de aceea a fost nevoie s fie chemat
chirugul american providential etc.
Din clipa aceea, a nceput rzboiul ntre cele dou tabere Maiestatea Sa a fost dus la Panama City
si spitalizat la Clinica Paitilla, pentru c intervenise o complicatie respiratorie, n momentul acela,
eram singurul ferit de lovituri pentru c nu apartineam nici unei prti; fiecare ncerca s m atrag
de partea lui si s rn foloseasc apoi mpotriva celorlalti. De Bakey era, pur si simplu prietenos
si simpatic cu mine. Chirurgul panamez, Garcia, mi-a expus punctul lui de vedere, ntr-o zi, m-a
ntrebat: Avem noi nevoie de vedeta aceea, de De Bakey? Splenectomia nu e o problem pentru
mine, pot s-o fac cu mna sting si cu dreapta la spate! I-am spus c era vorba despre o splin
foarte mare, cu o hemopatie malign n plin desfsurare si aceste lucruri cereau o atentie
deosebit. Regele era perfect constient de btlia care se ddea, iar aceasta o dovedeste remarca
pe care a fcut-o ntr-una din zilele acelea: Domnule Flandrin, snteti ca elvetienii n pozitie
neutr fat de beligeranti!
Din tensionat, situatia a devenit de-a dreptul conflictual: militarii panamezi au nconjurat
Clinica Paitilla, aflat foarte aproape de Hotelul Holliday Inn, unde eram noi. Nimeni nu avea
voie s intre, iar acest lucru era valabil si pentru medicii americani, si pentru mine. Politia a
nceput s ne verifice camerele si ne-a fcut crduri plastifiate cu fotografiile noastre, pe care le-
au luat cu ei; asta fcea parte oarecum din serviciul antropometric... narmati cu aceste permise de
trecere, am putut, n sfrsit, s iesim din hotel si s ne ducem la Patailla, binenteles, stnd
permanent n perimetrul camerelor de luat vederi. Aici, a avut loc un fel de mas rotund cu
autorittile panameze si cu americanii. Nu-mi ddeam deloc seama care era subiectul discutiei,
dar a reiesit c doctorul De Bakey putea s participe la operatie, dar nu s o si conduc. Ne-am
dus s examinm bolnavul. Maiestatea Sa era n costum si ne-a primit ntr-o atmosfer glacial. A
ascultat argumentele si, din cte mi aduc aminte, concluzia a fost c nu era nici o grab, c
oricum pneumopatia, pe care o avea atunci, avea s revin la cteva zile dupa
MEMORII 313
operatie etc. Am tcut tot timpul, n-am participat la dezbatere, n clipa n care trebuia s iesim din
camer si ceilalti medici ncepuser s se retrag, am rmas n mod ostentativ nemiscat. Regele
mi-a fcut semn de ncuviintare si am rmas singur cu el. Panamezii si americanii se uitau unii la
altii cu coada ochiului si n-au reactionat n nici un fel. Maiestatea Sa m-a ntrebat direct:
Domnule Flandrin, credeti c trebuie s m las operat aici? La care i-am rspuns: n mod sigur
nu, n-am nici un fel de ncredere n ceea ce se poate ntmpla. Mi-a rspuns: Asta e si prerea
mea. Dup cteva cuvinte, am iesit si eu.
Nencrederea mea nu era ndreptat mpotriva unei sau alteia dintre echipele medicale, pentru c
nu le cunosteam nici pe una, nici pe cealalt. Nencrederea mea se datora atmosferei ngrozitoare
care domnea acolo si care mi se prea complet incompatibil cu ceea ce aveam noi de gnd s
facem. Nu era vorba despre o simpl splenectomie, ci de prima etap a unui lant de decizii
medicale. si aceast cascad avea s fie si lung, si dificil. Era necesar o liniste elementar si
tocmai aceasta lipsea cu desvrsire.
Eram deja de aproape o lun n Panama, iar decizia pe care o luasem mpreun cu Adan Rios,
chiar a doua zi de la sosirea mea, nu fusese nici acum ndeplinit. Starea clinic a bolnavului,
lsat fr nici un fel de terapie, ncepuse s se nrutteasc si nu m gn-deam dect la evolutia
anatomic ineluctabil a limfomului, cruia i se dduse fru liber. Ultima sans era s plece din
Panama si s ncerce s actioneze. Echipa american, indiferent de responsabilitatea ei din
momentul acela, ajunsese la aceeasi concluzie. Se stie acum n ce grad influentau totul interesele
politice ascunse si imposibil de dezvluit. Eu nu eram la curent cu nimic, normal, dar era clar c
se tinea cont de consideratii dincolo de domeniul medical, ntr-o zi, pe cnd stteam de vorb n
camera mea cu De Bakey, acesta a primit un telefon din Statele Unite. Interlocutorul lui l ntreba
(aceasta se petrecea n ultimele zile petrecute n Panama) dac o interventie chirurgical era ntr-
adevr necesar. De Bakey a rspuns c el nu era dect chirurgul si c decizia de splenectomie era
a mea, dar c prea ntr-adevr necesar si urgent. Dup care a
314

anuntat: Dar vi-1 dau pe profesorul Flandrin care este aici cu mine si care v poate da
argumente. Cred c era Hamilton Iordan la telefon. I-am recitat cupletul meu si i-am spus c era
trziu deja si c trebuia actionat ct mai repede. Pe ct am putut ntelege, o interventie la Panama
n momentul acela l deranja cumplit.
Dup ntrevederea de la Patailla, s-a asternut o pace relativ. La ordinea zilei era un fals
adevr, n care nu credea nimeni: infectia respiratorie ne obliga s amnm operatia pentru mai
trziu. Asa c toat lumea s-a retras si s-a pus pe asteptat."
Fr ndoial c ncurctura lui Hamilton Jordan, evocat discret de ctre profesorul Flandrin, se
explic prin strategia adoptat de Panama pentru a ncerca s rezolve criza ostaticilor. Aceast
strategie presupunea arestarea sotului meu. Exista oare aprobarea Casei Albe? Nu stiu. Dar e
evident c, operat, regele n-ar fi putut locui decent ntr-o cas supravegheat.
nc din prima noastr zi n Panama, generalul Torrijos a sperat s joace un rol n eliberarea
ostaticilor de la Teheran si astfel s-1 scoat pe prietenul lui, Carter, din acest impas dramatic.
Generalul voia s-i multumeasc n felul acesta presedintelui american care, la nceputul anului
1978, convinsese Congresul s napoieze canalul statului Panama. Astfel, prin dorinta initial de a
veni n ajutorul presedintelui, se explica si ospitalitatea lui Omar Tarrijos n ceea ce ne privea.
Pe moment n-am stiut nimic, dar am avut foarte repede un sentiment de nesigurant n Panama,
impresia c, sub zmbetele de bun venit, se ascundeau intentii mai putin mrturisite, ntr-o zi, am
descoperit ntr-o debara din spatele casei un magnetofon si o instalatie electrica, despre care am
nteles repede c serveau la nregistrarea convorbirilor noastre telefonice. Se gndea oare
generalul s ne extrdeze n schimbul ostaticilor? Nu, fr ndoial, americanii erau mpotriva
acestui lucru, cel putin public. Cuta doar un subterfugiu pentru a-i ndupleca pe cei de la Teheran
si pentru a gsi un deznodmnt.
Iar acesta i-a fost oferit chiar de ctre Iran, care a trimis n P2" nama doi avocati nsrcinati s
depun o cerere oficial de extr-
MEMORII 315
dare. Maestrii Christian Bourguet, de nationalitate francez, si Hector Villalon, argentinian, au
sosit mpreun n timpul srbtorilor de Crciun, pe care Ie petrecuserm n familie pe insula
Contadora. Binenteles c nu ne-au spus nimic, dar, n cursul lunii ianuarie, presedintele statului
Panama, Aristides Royo, ne-a informat n legtur cu acest lucru si ne-a sftuit foarte amabil s
ne cutm un avocat care s ne apere de o amenintare din Teheran. Despre ce era vorba? Atunci
ne-a spus c doi avocati lucrau la alctuirea unui dosar cu asa-zisele crime ale sahului". Nu ni s-
a prut deloc normal s alegem un panamez care s ne apere de astfel de acuzatii, pentru c el n-
ar fi putut s msoare nici opera sotului meu, nici s-si dea seama de dementa acestui proces
nceput de ctre islamisti. Totusi, aceast dezvluire a nceput s ne ngrijoreze n legtur cu
adevratele intentii ale autorittilor de aici.
Generalul Torrijos, care nu rata nici o ocazie de a ne linisti, dorea, de fapt, s scoat un profit din
aceast cerere de extrdare, pentru a da un gaj Teheranului. Cum? Am aflat mai trziu. Legea
panamez spunea c n urma unei cereri de extrdare, autorittile erau obligate s aresteze
persoana respectiv. Generalul cuta s se conving c arestarea regelui va avea un asemenea
impact, c numai acest simplu gest putea s-i determine pe studentii islamisti s-i elibereze pe
ostatici. Potrivit istoricilor, Sadegh Ghotbzadeh, care era pe atunci la presedintia Republicii si
care i trimisese pe cei doi avocati, credea si el c va putea s-i nduplece pe studenti numai prin
anuntul ca sotul meu era retinut ntr-o resedint supravegheat.
n timp ce avocatii lucrau la alctuirea dosarului de extrdare, pe plan medical, cele dou echipe
se rzboiau asa cum a descris profesorul Flandrin. Dac nu aveam informatii n legtur cu
amploarea real a amenintrilor ce planau deasupra capetelor noastre, simteam cel putin tensiunea
pe care o provocau gesturile si faptele noastre. Unii dintre ziaristi, cei pe care i cunosteam mai
bine dect pe altii, ne repetau mereu: Plecati din Panama, e periculos", ntr-o zi, Mark Morse,
asistentul lui Armao, care se ocupa de problemele noastre cotidiene pe insul, a disprut pur si
simplu. Am descoperit mai trziu c fusese arestat de ctre oamenii din Securitatea
316

panamez. Pentru a obtine eliberarea, Armao a trebuit s alertez Casa Alb. n cele din urm, ne-
am dat seama c telefonul nostru nu mai functiona. Cnd am observat, mi s-a spus c, ntr-adevr
firul fusese tiat pentru c... nu pltisem factura! Au restabilit leg, tura, dar, n mod curios, timp
de trei zile a fost imposibil s-i gsim la telefon pe generalul Torrijos si pe ambasadorul su,
Gabriel Lewis n casa cruia locuiam.
n acest context irational, am sunat-o pe Jehan Sadat care ne cerea regulat informatii despre noi.
ntelesesem, n cele din urma c nici un medic nu-1 va opera pe sotul meu n Panama si c situatia
noastr era fr scpare. Eram convins c snt ascultat asa c, n starea de zpceal n care m
aflam, i-am spus s-o sune pe cumnata mea la New York si s afle de la ea ce se tesea n jurul
nostru, fr s m gndesc c si pe ea o ascultau. Jehan Sadat a nteles si mi-a spus: Veniti n
Egipt, v asteptm".
Sotia presedintelui egiptean avea s relateze acest episod n Memorii, n felul urmtor:
Farah m-a sunat din Panama n martie 19SO: Jehan, situatia noastr e disperat. Cancerul
sotului meu i-a atins splina si, dac nu se opereaz, va muri. Nu pot s am ncredere n nimeni.
De ce, Farah, de ce? Prea gata s izbucneasc n plns. Nu stiu, e greu de explicat la telefon,
mi-a spus ea pentru a-mi sugera c linia era ascultat. Dar trebuie s plecm imediat din Panama.
Snt niste rapoarte alarmante. stiam foarte bine la ce fcea aluzie pentru c auzisem si eu
zvonurile care spuneau c statul Panama intentiona s negocieze cu Khomeini, s-1 trimit pe sah
n Iran, la moarte sigur. Dar, Farah, si operatia? Vai, nu stiu ce s fac, Jehan! Trebuie s-1
scot din spitalul acesta. stiam exact ce voia ea s spun, desi refuzam s cred asa ceva. Oare
Khomeini avea de gnd s mearg pn-ntr-acolo, nct s-1 ucid pe sah chiar pe masa de
operatie? Nu poti s chemi medici americani s-1 opereze? Guvernul din Panama nu le d
autorizatia s intre, a rspuns ea cu voce tremurtoare. Dar n mod sigur, guvernul Statelor
Unite poate interveni n favoarea lor. Guvernul american? a ntrebat Farah cu amrciune. Ne-a
ajutat ct pentru tot restul zilelor noastre. [...] Farah, trebuie s veniti imediat n Egipt.
MEMORII 317
Oare ce pedeaps nou mai avea de ndurat? Farah si pierduse tara. Acum, si putea pierde si
sotul. L-am sunat pe Anuar n biroul lui si i-am vorbit despre gravitatea situatiei. Tocmai i-am
spus lui parah c poate s vin n Egipt mpreun cu sotul ei. Am fcut ru? Nici gnd, Jehan,
mi-a rspuns el. Spune-i lui Farah c-i trimit imediat avionul prezidential. Esti sigur? stii c se
va crea vlv. par el era sigur. Asta o s-i plac lui Dumnezeu, mi-a spus el. Cnd am sunat-o
pe Farah s-i spun vestile bune, nu-i venea s cread: O s le dea voie medicilor egipteni s-1
opereze? m-a ntrebat ea nencreztoare. Esti sigur? i fusese fric att de mult vreme, c nici
nu mai stia n cine s aib ncredere. Da, Farah, da, i-am repetat eu iarsi si iarsi."1
Perspectiva plecrii noastre 1-a alarmat imediat pe Carter care ne-a trimis doi emisari, pe
consilierul lui juridic, Lloyd Cutler, si pe cineva de la Departamentul de Stat care muncise n Iran,
Arnie Raphel. I-am primit la Contadora si am insistat s stau tot timpul acestei ntlniri lng sotul
meu. Ei refuzaser ca Armao si colonelul Jahanbini s asiste la discutie. Domnul Raphel a nceput
prin a evoca n termeni foarte plcuti pentru noi cei cinci ani pe care i petrecuse el la Esfahan. A
vorbit despre faptul c a remarcat grija regelui pentru poporul su si faptul c eu renuntam la tot
pentru a-i ajuta pe cei sraci, n secunda urmtoare, tonul su mi-a displcut profund pentru c
mi-am dat seama c, insistnd astfel pe devotamentul nostru, dorea s-1 determine pe sotul meu s
se sacrifice n criza actual. Cu ct vorbea mai mult, cu att simteam cum creste mnia n mine. E
normal ca regele s se sacrifice pentru poporul lui, m gndeam eu, dar mi se pare inadmisibil din
punct de vedere moral s i se cear s se sacrifice pentru a ndupleca un stat criminal care
ndrzneste s ia ostatici niste diplomati strini pe teritoriul lui.
Apoi, Lloyd Cutler a invocat ngrijorarea Statelor Unite cu privire la perspectiva plecrii noastre
n Egipt. Prezenta noastr la Cairo risca s slbeasc pozitia, si asa foarte dificil, a presedintelui
Sadat si s duneze eforturilor de pace ale trilor din Orientul Mijlociu. I-am rspuns rspicat c
presedintele egiptean, care si
1 Jehan Sadat, A V/oman ofEgypt, New York, Ed. Simon & Schuster, 1987.
318

rennoise invitatia, nu avea nevoie de nimeni care s-i spun cum trebuie s se poarte. Domnul
Cutler si-a exprimat apoi regretul ca nu mai rmnem n Panama unde, spunea el, operatia ar
putea fj fcut la Spitalul Gorgas. Vreau s mor onorabil, nu pe masa de operatie, pentru c
cineva a fcut o greseal sau pentru c a fost mituit", a rspuns calm sotul meu.
Atunci, domnul Cutler, ca orice diplomat cu experient, a pus n joc si ultimul su atu: Statele
Unite erau gata s ne deschid granitele din nou pentru ca regele s poat fi operat la Huston, dar
n ipoteza aceasta si pentru a nu nrutti evenimentele din Teheran, era indispensabil ca sotul
meu s abdice. Poporul n-ar putea s nteleag acest lucru", am rspuns eu solemn. Apoi, dup o
scurt tcere, ani adugat c n ipoteza aceasta tronul ar reveni fiului nostru, Reza. Iar dac el
dispare, mai este cel mic. Iar dac fiul nostru cel mic e mpiedicat s fac acest lucru, va fi
altcineva din familie.
Nici n-am luat n considerare la modul serios oferta americanilor, va scrie sotul meu n ultima
editie a. Memoriilor, terminat la Cairo. De un an si jumtate promisiunile americanilor nu mai
valorau mare lucru."
Era vineri, 21 martie 1980. A doua zi de dimineat, presedintele Carter 1-a sunat pe presedintele
Sadat, pentru a-1 convinge s nu ne primeasc. N-a reusit si am aflat dup aceea c presedintele
Egiptului i-a rspuns astfel lui Carter: ,Jimmy, I want the Shah Aere, and alive"1.
n aceeasi zi, sotul meu i-a confirmat lui Lloyd Cutler plecarea noastr ct mai grabnic n Egipt.
Presedintele Sadat ne propusese s ne trimit avionul prezidential, dar americanii au considerat c
era de preferat s nchiriem un avion de pe teritoriul lor, lucru care putea fi fcut chiar atunci. Pe
moment, ne-am ntrebat de ce nu voiau s plecm cu avionul egiptean; am nteles ns motivul lor
la Azore, n timpul unei escale, care, din fericire, n-a reusit s se transforme n luare de ostatici.
n fine, duminic, 23 martie, la orele 14, la trei luni de la sosirea noastr pe insula Contadora, ne-
am mbarcat pe un avion DC-8 de la Evergreen Airlines. Avionul, folosit de obicei pentru zboruri
1 Jimmy, l vreau pe sah aici si n viata" (n englez n original).
MEMORII 319
charter, nu avea spatiu suficient de confortabil, pentru ca sotul rneu, care avea febr, s se poat
ntinde. Am rugat-o pe o prieten din copilrie, pe Elli Antoniades, care venise de la New York la
Contadora s ne vad, s ne nsoteasc pn la Cairo. Aveam nevoie de suport moral, iar ea n-a
ezitat nici o clip. Ne-am asezat una lng alta, dar eram att de sigur c avionul era ntesat cu
microfoane, c n-am avut curaj s-i vorbesc.
Iat cteva rnduri pe care le-am scris imediat dup decolare:
23 martie. Vederea acestui brbat bolnav, cu ochii aprinsi de febr, m distrugea. Sigur c alturi
de Jehan vom fi printre prieteni, nu snt nelinistit: numai s nu ne fac necazuri prea mari fratii
nostri musulmani... Bietii mei copii, m doare sufletul cnd m gndesc la ei. N-au putut s vin
alaltieri, de No Ruz, la noi. La telefon n-am putut s le explic n ce situatie sntem si de ce nici
unul dintre toti acei medici nu 1-a operat pe tatl lor. Probabil c stiau, pentru c aveau vocile
triste, mai triste ca de obicei. Cnd pilotul ne-a anuntat c tocmai prsiserm spatiul aerian
panamez, toat lumea a rsuflat linistit. Dar mai e mult pn n Egipt si mi-e fric s nu i se fac
ru sotului meu."
Noaptea, am fcut o escal la Azore, oficial, pentru a face plinul cu kerosen. Ne preveniser si am
avut grij ca, nainte s plec, s consult o hart pentru a sti exact unde se afla aceast localitate.
La nceput totul a fost normal; dar n timp ce ncercam s ne punem din nou n functiune aparatul,
cteva oficialitti pline de respect s-au prezentat s-1 salute pe rege. Desi se cltina, sotul meu a
gsit putere s se ridice pentru a-i primi cu demnitate si a le multumi. Imediat dup aceea, am
iesit s iau putin aer, gndindu-m c urma s decolm dintr-o clip n alta. n timp ce mergeam
pe pist, i explicam stewardului care m nsotea n ce situatie se afla Iranul. Era frig si, la un
moment dat, brbatul acela mi-a pus vesta lui pe umeri. A mai trecut un sfert de or; de ce nu mai
plecam odat?
Cnd am intrat din nou n cabin, vntul si fcea de cap si am constatat c temperatura dinuntru
sczuse mult. Sotul meu tremura si i-am adus o ptur. Dup aceea m-a cuprins nelinistea: trecuse
o or! Ce nsemna aceast asteptare? Oare nu era o ultim tentativa
320
de a ne mpiedica s ajungem n Egipt? Eram pe o baz americana ntr-un avion american, deci
totul era posibil. Lui Robert Arrnao care plecase s afle ce se ntmpla, i-a spus un responsabil de
la baz c avionul trebuia s astepte autorizatie ca s survoleze anumite teritorii, ceea ce nu suna
deloc credibil. S-au scurs astfel mai bine de patru ore, ntr-o spaim cumplit, n cele din urm,
astep-tndu-m la ce era mai ru, 1-am sunat pe un prieten de la Paris s-i spun care era situatia
noastr. I-am spus c regelui i era foarte ru si c noi eram retinuti la Azore. Dac ni se ntmpla
ceva ru, contam pe el s alerteze lumea. La rndul lui, Armao ncerca n zadar s-1 contacteze pe
Hamilton Iordan.
n cele din urm, avionul a primit autorizatia de decolare. Ce se petrecuse? Ziaristii si istoricii vor
da mai trziu o explicatie a acestei escale interminabile. Aproape gata s depun o cerere oficial
de extrdare, avocatul Teheranului, Christian Bourguet, i ceruse lui Hamilton Jordan s ne
intercepteze avionul la Azore si s-1 aduc napoi n Panama, pentru c Sadegh Ghotbzadeh
spunea c e sigur c va obtine eliberarea ostaticilor, dup ce va fi anuntat arestarea regelui.
Hamilton Jordan a consimtit s ne opreasc momentan aparatul, fr s-1 avertizeze pe
presedintele Carter. O dat cu trecerea orelor, vznd c nu are nici un semn ncurajator de la
Teheran, a renuntat s mai acorde ncredere angajamentelor lui Ghotbzadeh si ale emisarului lui,
Bourguet.
Ceea ce nu nseamn c cererea de extrdare oficial n-a fost depus luni, 24 martie, imediat dup
ce am ajuns la Cairo. Ce-ar fi fcut generalul Torrijos, dac ar fi sosit la timp? Totul m face s
cred ca n-ar fi ezitat s-I nchid pe sotul meu ntr-o resedint supravegheat.
Multi ani mai trziu, ministrul de Externe al Portugaliei mi-a povestit c, vznd c avionul nostru
nu mai decoleaz, si-a pus agentii s sune n America. Au fost foarte evazivi, mi-a spus el, nu
mi-au dat nici o explicatie rezonabil." Deranjat de aceast atitudine, guvernul Portugaliei 1-a
trimis a doua zi pe ambasadorul su la Departamentul de Stat. I s-a rspuns c aceast problem
nu era treaba Statelor Unite si, n consecint, nu puteau da nici o explicatie.
MEMORII 321
Paisprezece luni de rtciri, suferinte fr numr, umilinte teribile, iat ce se ntmplase de la
plecarea noastr din Egipt. Pentru a le mai atenua, presedintele Sadat ne astepta mpreun cu sotia
sa la aeroport pe traditionalul covor rosu. Era prezent si Garda de Onoare. Regele a fost att de
impresionat, c i s-au umezit ochii. Ca si cu paisprezece luni n urm, presedintele Sadat 1-a
mbrtisat cu cldur. sahul era foarte slbit.,,Privindu-I, avea s scrie mai trziu Jehan Sadat, am
fost din nou socat de absurditatea americanilor. sahul cobora treptele avionului cu mare greutate,
era asa de slab, c aveai impresia c poart un costum de dou ori mai mare dect ar fi avut
nevoie. Fata i era livid. Dac vreun om avea nevoie de prieteni, el era acela."
Sosirea noastr a fost precedat de o dezbatere n Parlament. Presedintele Sadat fusese autorizat
s ne primeasc n numele principiilor fundamentale de umanitate si ospitalitate, cu 384 de voturi
pro si 8 contra. Asa c ntreaga tar stia ce se petrece. O multime vesel venise la aeroport s ne
ntmpine.
Presedintele egiptean ne pregtise Palatul Kubbeh, aflat ntr-un frumos parc, izolat de zgomotul
orasului. Simbolic, a tinut s-i fac onorurile suveranului bolnav, nainte de a ne nsoti la spitalul
militar Maadi, unde i fusese rezervat o ntreag arip, n fine, erau ndeplinite toate conditiile
pentru a i se face acea ablatie a splinei, preconizat de profesorul Flandrin cu un an nainte, n
timpul sejurului nostru la Bahamas si animat mereu.
Erau ndeplinite si toate conditiile necesare pentru venirea copiilor. Speram s fie alturi de tatl
lor, nainte de aceast operatie ale crei riscuri mi erau bine cunoscute. Au ajuns foarte repede si,
pentru prima dat de la plecarea noastr din Teheran, ne-am strns n familie, fr teama c vom fi
alungati de la o zi la alta. Cu candoarea celor zece ani ai si, Leila voia s stie de ce boal suferea
tatl ei. Am ncercat s-i spun c unul dintre organe nu mai functiona bine si ea, binenteles,
pentru a se linisti, m-a ntrebat dac aveam de gnd s-i punem unul nou, mai bun.
Cinci zile s-au scurs naintea acestei interventii, cinci zile trite ntr-o team cumplit. Dimineata
si seara, strbteam lungul drum care desprtea Palatul Kubbeh de Spitalul Maadi. mi aduc
aminte
322

c, dup noptile mele nedormite, claxoanele masinilor din Cairo m nnebuneau. Am nceput s
merg cu tampoane de vat n urechi s nu mai tresar ngrozit la fiecare pas. Regele, nconjurat de
ur, personal plin de solicitudine, si regsise linistea si acest lucru era esential. Egiptenii si
manifestau prietenia n mii de feluri: unii sunau la spital s doneze snge, multi dintre ei i
trimiteau scrisori lungi. La portile spitalului, vnztori si gur-casc, interogati de ctre ziaristii
din lumea ntreag, nu aveau pentru suveranul pe care l numeau frate" dect cuvinte clduroase.
Ct de departe eram de manifestatiile de ur de la New York Hospital!
n timpul acesta se pregtea o echip medical sub conducerea doctorului Taha Abdel Aziz,
medicul personal al presedintelui Sadat, n care am avut din prima clip ncredere deplin. Din
nou, l las pe profesorul Flandrin s relateze n ce conditii s-a realizat, pe 28 martie 1980,
splenectomia" mult asteptat:
Aflasem, ca toat lumea, c Maiestatea Sa plecase din Panama si ajunsese la Cairo. Telefonul
meu n-a ntrziat s sune; Maiestatea Sa Regina m chema alturi de ei la Cairo.
Plecnd, nu mi-am dat seama exact ce va urma. Ajungnd la Cairo, am aflat c De Bakey si echipa
lui fuseser si ei chemati aici. Presupun c el stia acest lucru, chiar de cnd plecase regele din
Panama. A venit cu o echip mare, cu asistentul lui australian, cu anestezista, cu infirmiera si, n
plus, cu o echip de biologi care aveau sarcina de a o nlocui pe Jane Hester, scoas definitiv din
joc. La toate acestea s-a adugat si aparitia echipei Kean-Williams. Fusesem la Maiestatea Sa,
care era spitalizat la Maadi si cruia i fusese rezervat un etaj ntreg. De la fereastra camerei lui se
vedea Nilul si, n deprtare, piramidele de la Gizeh si vechiul Cairo, n care strmosul meu,
Joseph Flandrin, fusese numit guvernator de ctre generalul Bonaparte n momentul expeditiei n
Egipt. Stteam la cptiul acestui monarh si m gndeam la toate acestea. De la insula Contadora,
n care privirea mi se pierdea pe ntinderea oceanului si urmrind zborul pelicanilor, decorul se
schimbase, dar, din pcate, problema medical risca s rmn neschimbat. El era, n aparent, n
aceeasi stare ca n Panama, dar trecuse o lun n care
MEMORII 323
nimeni nu fcuse nimic si patru luni de cnd nu mai primise nici un tratament, de la plecarea din
Mexic.
Maiestatea Sa a prut bucuros c m vede. I-am spus numai cuvinte optimiste si ncurajatoare.
Deontologia si logica mi impuneau s-mi afirm toat speranta pe care, chipurile, o aveam n
doctorul De Bakey. Cu toate c m ntrebam dac logica atitudinii mele, stabilite cu o lun
nainte, mai rmnea valabil, nu aveam nici o putere s opresc cursul lucrurilor si nu puteam s
fac altceva n punctul n care m aflam, dect s sustin echipa. [...]
Toat ierarhia serviciului medical egiptean era acolo, condus de ctre un cardiolog, medicul
personal al presedintelui Sadat. Curtoazia si calmul acestui om, doctorul Taha, mi-au fost de mare
ajutor mai trziu, cnd au nceput s fie discutii aprinse ntre echipa francez si cea egiptean. Mi-
am ntlnit acolo un prieten vechi, doctorul Amin Afifi, hematologul echipei egiptene si ginerele
presedintelui Sadat.
Nimic nu mai sttea acum n calea splenectomiei, care a fost fcut de ctre De Bakey, ajutat de
ctre asistentul lui australian si de ctre medicii egipteni, printre care doctorul Nur. Operatia a
durat putin, splina era imens. Am cerut insistent s se fac o biopsie a ficatului. Bilantul de
extensie efectuat n timpul explorrii abdominale mi s-a prut c prezenta mase ganglionare
evidente. Eram n sala de operatie, dar departe de cmpul operator nconjurat, evident, de toat
echipa chirurgical, asa c n-am vzut operatia n amnunt. Nur mi-a spus mai trziu c, n timpul
sectionrii nilului splinei, vzuse c fusese lezat coada pancreasului. I-a spus lui De Bakey s
dreneze si s nu coas operatia, dar acesta nu 1-a ascultat. Dup terminarea operatiei, chirurgul a
fost aplaudat la iesirea din blocul operator. Maiestatea Sa Regina si fiul ei cel mare asistaser la
aceast operatie n fata unui ecran de televizor, situat cu un etaj mai sus.
n primele dou zile, totul a mers bine. n cea de-a treia zi, pacientul a nceput s aib dureri
toracice la baza posterioar sting cu proiectie scapular. Acest lucru mi s-a prut ciudat si i-am
mprtsit lui De Bakey temerile mele legate de ceea ce se putea petrece n loja splenic.
Asistentul australian mi-a rspuns sec si
324

m-a trimis la plimbare. De Bakey ns a spus imediat: Fii atent (be careful), cnd Georges spune
ceva, are un motiv ntemeiat! La scurt timp dup aceea, am vzut c se fceau pregtiri
histologice n sala de operatii. Splina era chircit de noduli tumorali care corespundeau localizrii
limfomului cu celule mari. n mod logic ficatul era sediul leziunilor nodulare periportale de
aceeasi natura nc si mai ru era faptul c un fragment de tesut glandular pan_ creatie era
inclus n hil. Am avut imediat dovada la microscop. Discutnd cu prietenul meu Afifi, am aflat de
incidentul Nur. M-arn ntors la Paris peste o sptmn, petrecut la Cairo, lsndu-1 n urma mea
pe De Bakey si echipa lui si temndu-m, ca si Nur, de formarea unui abces subfrenic. Mi se
prea putin probabil ca un om de nivelul si de calitatea lui De Bakey s nu aib aceeasi prere."
Fiind prea emotionat, n momentul inciziei am ntors capul, dup care privirea mea nu s-a mai
dezlipit de pe ecranul televizorului. As fi vrut att de mult s-i transmit sotului meu o parte din
puterea si sntatea mea! Reza era, ntr-adevr, si el lng mine. Splina era enorm, avea un
kilogram nou sute. Regele s-a simtit putin mai bine, dar a fost distrus, aflnd c medicii i
desoperiser celule canceroase si n ficat. Pmntul mi fugea de sub picioare. Cnd e atins ficatul,
se stie c sansele snt minime.
n ciuda durerilor persistente, sotul meu prea s se restabileasc ncet-ncet si, n curnd, doctorii
i-au permis s prseasc spitalul. Desi eram foarte pesimist, cnd 1-am vzut pe omul acela att
de drag mie psind ncet pe aleile parcului Kubbeh, mi s-a prut c o minune cereasc se
nfptuise. Tria, supravietuise cruzimii incredibile a istoriei. Trebuia s profite de flacra care l
anima. Dar pentru ct timp oare?
Pentru c n cele din urm reusisem s ne ntlnim cu totii, am hotrt s rmnem aici si, dup
cum am fost ncurajati de presedintele Sadat si de sotia lui, ne-am nscris copiii la scolile si la
universittii6 din Cairo, dorind ca primii doi s termine anul nceput n Statele Unite. Astfel, n
primvara aceea a anului 1980, Reza si Farahnaz au intrat la colegiul american din Cairo Cairo
American College.
MEMORII 325
n acel moment a nceput s se pun problema att de dureroas a succesiunii sotului meu. Reza
era constient de gravitatea bolii suveranului, constient de sarcinile grele pe care le putea avea de
ndeplinit n scurt timp, dar cum s ridice aceast problema, fr s evoce cu cruzime moartea
tatlui su? ntr-o bun zi, mi-a vorbit de intentia lui de a-si asuma ntreaga sarcin care i va
reveni, de a-si sluji tara, asa cum fcuse si tatl lui, de a lupta si chiar de a muri, dac era nevoie,
pentru binele poporului acestuia, astzi subjugat de clerici medievali si fanatici, mi amintesc si
acum cuvintele lui:
Snt mostenitorul tatlui rneu, viata mea nu are sens dect dac este pus n slujba Iranului. Snt
gata s m sacrific pentru tar. Dac reusesc, cu att mai bine, dac nu, mcar stiu c am ncercat.
Nu mi-e fric de moarte."
Simtea nevoia s afle care erau sfaturile tatlui lui, dar cum s ncepem aceast discutie, fr s-i
dm sotului meu senzatia c nu mai sperm c se va nsntosi? Omeneste, era insuportabil.
Dup cteva zile de gndire, i-am propus lui Reza s mearg s-i cear sfatul presedintelui Sadat,
care era ca un frate pentru mine si ca un unchi pentru copiii mei. Presedintele era n Alexandria,
unde am mers mpreun. Ne-a ascultat cu acea solicitudine, asa de rar la personalitti, dup care
a gsit repede o solutie:
ntreab-1 pe suveran de ce fel de oameni i-ar plcea s fie nconjurat acum. Simpla
desemnare a acestor oameni va fi pentru Reza ca un testament al tatlui su. A doua zi, va putea
s-i cheme la el; si-i vor arta calea pe care trebuie s-o urmeze, asa cum ar fi fcut-o si tatl lui,
dac sntatea i-ar fi permis-o.
ntrebat, sotul meu a spus trei nume: unul era Amir Aslan Afshar, care fusese ambasadorul
Iranului n diferite tri, nainte de a deveni seful protocolului si de a ne urma n exil; al doilea era
Nosratollah Moinian, seful lui de cabinet; iar al treilea era cel al generalului Reza Azimi, care era
n exil la Paris. Numai doi dintre acesti oameni s-au dovedit a fi demni de ncrederea pe care le-o
acorda regele: domnul Afshar si generalul Azimi.
S-au mai scurs asa cteva sptmni ntr-o atmosfer plcut, l vedeam pe sotul meu simtindu-se
putin mai bine, l vedeam zmbind
326

si, n ciuda tuturor greuttilor, mi revenea speranta. Tuturor celor care m ntrebau, le spuneam:
Aveti ncredere, regele si revine ncetul cu ncetul, trebuie s credem n viitor." Dar chiar a doua
zi, el n-avea nici mcar putere s se ridice si mi se tia respiratia.
Copiii erau totusi fericiti, se simteau bine n noile lor scoli, n care profesorii erau foarte amabili
cu ei si se bucurau c ne gseau acas cnd se ntorceau de la ore. Tot personalul palatului si
oamenii de la Securitate erau foarte atenti cu noi. Nu voiam s stric aceste momente, devenite att
de pretioase, si m stpneam rugndu-1 pe Dumnezeu s nu m lase s m prbusesc. Ne duceam
viata ca orice familie, seara fceam teme, dup cin, copiii cei mari ieseau cu prietenii si i
auzeam rznd cnd plecau... Fiecare clip de veselie a unuia sau a altuia era pentru noi un bun
inestimabil.
n acele sptmni, mai multe personalitti iraniene au venit n vizit la suveran, mi amintesc, n
special, de vizita generalului de aviatie Mehdi Ruhani. Generalul i-a transmis sotului meu
anumite informatii asupra miscrilor de rezistent. Regele rmsese n bune relatii cu generalul
Oveissi, care crease o retea de rezistent, format n principal din militari, dintre care foarte multi
munceau nc n Iran. Regele 1-a primit si pe seful meu de cabinet, pe Huashang Nahavandi, care
era si el activ n miscarea de rezistent. Putin mai trziu, dup a doua operatie pe care avea s-o
suporte sotul meu, generalul Bahram Aryana a venit si el la cptiul lui s-si declare loialitatea.
si generalul Aryana pusese bazele unei miscri de rezistent la Paris si voia s-1 informeze despre
acest lucru pe rege, care nu mai avea de trit dect cteva sptmni. mi amintesc cu drag de
aceast ntlnire. n fine, si vizita printului Bernard din Olanda, care venise special s-1 sprijine si
s-1 mbrbteze pe sotul meu, ne-a impresionat mult.
ntre timp, sotul meu a nceput s se simt din ce n ce mai ru, a reaprut si febra, din ce n ce
mai mare. I se fcuser attea transfuzii, attea antibiotice, c nu mai avea nici o ven intact. Nu
mai avea deloc poft de mncare. Degeaba ncercam si eu, si copiii s-1 distrm, s-1 facem s
mnnce, nu mai putea nghiti nimic. Medicii
MEMORII
327
nu czuser de acord asupra motivelor acestei febre si slbiciuni. Doctorul Coleman pretindea c
ar putea fi o salmoneloz. Profesorul Flandrin si pstra prerea c ncepuse s se dezvolte un
abces. l Apropiatii lui De Bakey se gndeau c fcuse o pneumonie. A trebuit s fie din nou
spitalizat.
Apelez din nou la scrierile profesorului Flandrin, de data aceasta ultimele:
Nu mai aveam vesti direct de la Cairo, dar eram tinut la curent de ctre un prieten iranian care
era la Paris si era un apropiat al familiei regelui. Ceea ce am aflat m-a lsat perplex pentru c, o
dat cu trecerea timpului, ncepusem s-mi spun c ipoteza mea nu : mai putea fi adevrat, dar
situatia se dovedea a fi cu mult mai ; grav. Prea c se stabilise din nou un du-te-vino de medici
ameri-I cni. Am primit apoi informatii mai precise chiar de la Maiestatea Sa Regina. Acum totul
prea s cadreze perfect cu dezvoltarea unui abces subfrenic. I-am spus s-1 cheme de urgent pe
De Bakey, pentru c ne ndreptam spre catastrof. Cred c acesta a considerat c ntoarcerea lui ar
fi inutil si a cerut doar s i se trimit radiografiile abdomenului. Continuam, prin intermediul
prietenului meu iranian, s-mi exprim pesimismul si mirarea, cu att mai mult cu ct l acesta mi
descria o agravare continu. Kean prea s fi iesit din ; joc. Venise n schimb Coleman, oncologul
din New York, mpre-una cu alti medici americani. Nici urm de De Bakey; prea s nu | admit
ipoteza abcesului subfrenic. Lectura ulterioar a dosarului mi-a artat c luptaser mpotriva
febrei cu o cascad nebuneasc de doze de antibiotice. Totul fr nici un efect, normal. Din
motive care probabil c-si au si ele explicatia, eram tinut departe de derularea faptelor. Ultimele
noutti primite de la prietenul meu iranian erau catastrofale. Nu mi-a ascuns pesimismul lui si i-
am spus c, n conditiile acestea, totul era pierdut. Se mplineau deja trei luni de cnd dura toat
povestea aceasta, iar eu nu mai eram inclus n problema medical, mi reluasem munca la Saint-
Louis si i-am ntrebat i
f pe cei de la Cairo dac puteam lipsi de acolo. De sase ani renunta-
t;. sem la toate concediile, n afara unui scurt sejur n casa printilor
mei, iar acolo stteam permanent lng telefon. Psihologic "orbind,
328

voiam s tai acest fir. Am primit acordul si am plecat mpreun cu sotia mea la Nantes, la una
dintre surorile mele. Am lsat totusi pe robot numrul meu de telefon de acolo, mpins de un
ultim scrupul
Intentionam s mergem la Belle-le pe care n-o mai vzusem pn atunci, dar o furtun violent
ne-a blocat la Nantes, pentru mai multe zile. Aici am primit un apel prin care eram chemat de
urgent la Cairo mpreun cu un internist. M-am asigurat de colaborarea unui coleg, dup care am
mai primit un apel n care mi se spunea c trebuie s vin cu un pneumolog capabil s fac o fibro-
scopie bronsic. Eram atunci gata s plec la Paris, fie ce-o fi. Ajuns la Paris, 1-am cutat n miez
de noapte pe profesorul Philippe Even, pe care l cunosteam bine si cruia i-am explicat care era
situatia. Mi-a spus: Am omul care ti trebuie, e asistentul meu, doctorul Herve Sors, l anunt
imediat. A doua zi, la Rossy, 1-am recunoscut pe tnrul care tinea n mn o cutie care semna
cu un toc de clarinet. Fr ndoial, acela trebuia s fie fibroscopul. ntr-adevr, aveam dreptate.
Am fcut cunostint si i-am povestit n linii mari despre ce era vorba. Cererea unui fibroscop era
justificat, probabil, de ipoteza unui abces pulmonar, nainte s stie despre ce era vorba, Sors s-a
gndit c era vorba despre o reactie pleural deasupra abcesului subfrenic, ceea ce s-a dovedit a fi
exact.
Am ajuns la Cairo si Maiestatea Sa nu era chiar pe moarte, pentru c a mai avut putere s
glumeasc pe seama aiurii noastre de tinerei. I-a spus cuiva din camer despre mine: ncercati s
ghiciti cti ani are? Aveam pe atunci 47 de ani si era una din marile lui plceri s-i vad pe
oameni ntinerindu-m cu zece ani. Situatia era, de fapt, catastrofal. Pacientul avea o infectie
grav. Exista, ntr-adevr, o reactie pleuro-pulmonar a infectiei subdiafragmice care nu era
foarte evident. A fcut fibroscopia care, asa cum ne si asteptam, n-a artat nimic anormal. Oare
mai puteam actiona n fata acestui tablou de supuratie subdiafragmic ce dura de trei luni?
Problema era s gsim un chirurg. N-am vrut s-i refuz pe egipteni din prima, dar ceea ce trebuia
fcut nu era la ndemna oricui. Datorit lui Sors, care a intrat n contact cu reanimatorii de la
Paris,
MEMORII 329
s-au avansat cteva nume. Trebuia s ne miscm repede, era 30 iunie si-mi era team de nceputul
concediilor n Franta.
Am fost sftuit s vorbesc cu doctorul Pierre-Louis Fagniez, care lucra la Henri Mondor si care
avea practica acestei chirurgii complicate, ca mna a doua". Mi s-a spus c propunea o procedur
original si eficace n abordarea acestor probleme de necroz pan-creatic infectat. Datorit
solidarittii si amabilittii colegilor consultati, am reusit s fac aceast alegere si am avut norocul
s-1 gsesc pe Fagniez acas, n acea dup-amiaz de smbt. A fost de acord s vin si a luat
avionul spre Cairo a doua zi de dimineat, si luase si anestezistul cu el. Am plecat s-1 iau de la
aeroport si am dat peste un brbat tinerel si slbut, zmbitor si relaxat, n care urma s ne punem
cu totii ultimele sperante.
A vzut imediat solutia, mi-a confirmat pe loc ipotezele si i-a explicat Maiesttii Sale pozitia lui.
I-a fcut o mic schem anatomic si i-a explicat ce avea de gnd s fac. Maiestatea Sa a fost de
acord si i-a spus: Da, acum e momentul s lum taurul de coarne si a imitat gestul. Interventia a
fost stabilit pentru a doua zi, pentru c starea general era alarmant. Bolnavul, deshidratat, avea
nevoie s fie udat nainte de anestezie. Colegii nostri egipteni erau foarte pasivi si nu preau
prea ncntati de aceast nou nvlire pe teritoriul lor. n realitate, ei ne-au usurat munca si
doctorul Coleman a fost cel care ne-a fcut probleme. El nu era de acord cu nici una dintre
conditiile noastre, agtndu-se de ipoteza unei simple complicatii digestive sub pretextul unei
hemoculturi care iesise pozitiv pentru o salmonela. A ncercat s ne fac s renuntm la decizia
de a-1 opera, spunnd c trebuia s asteptm s vin de la New York un specialist n salmonela.
Eram la limita rbdrii. Incidentul n-a fost apreciat de ctre Maiestatea Sa Regina, care m-a
chemat si mi-a spus c se suprase, c m respectase ntotdeauna pentru calmul meu, c
obisnuiam s-mi pstrez sngele rece etc. Am rugat-o s m ierte si am adugat c am glumit
destul pe seama snttii Maiesttii Sale. Mi s-a prut zguduit de brutalitatea exprimrii mele.
Iar eu am continuat: E ca la rugby, exist un moment n care trebuie s plachezi, chiar si
violent! Am riscat, dar s-a hotrt c
330

interventia va avea loc. Era prea usor s spui si s-i faci pe oameni s cread toate minunile. Dup
trei luni de cnd spuneam c avea un abces subfrenic, aveam s fiu judecat la iesirea din sala de
operatie. Cred c de data aceasta, toat lumea ntelesese c detineam puterea, sustinut de ctre
opiniile tinerilor mei colegi francezi si cj trebuiau s m urmeze.
Dimineata, nainte ca Fagniez s intre n sala de operatie, a avut o discutie cu Maiestatea Sa
Regina, pentru a primi acordul ei formal. Ea discutase cu De Bakey, care se afla atunci n Belgia
si care i-a spus c nu avea nimic mpotriva interventiei chirurgului francez, dar c dorea s
discute cu el la telefon. Maiestatea Sa Regina 1-a mai sunat o dat pe De Bakey, dar n momentul
acela nu a reusit s-1 gseasc, asa c i-a cerut lui Fagniez s nceap operatia.
Sala de operatie era plin: Fagniez, anestezistii, cei care se ocupau de instrumente, chirurgii
egipteni, printre care si doctorul Nur (el avea s si ajute la efectuarea acestei operatii) si multi
altii. Fagniez a numrat treizeci si cinci de persoane si mi-a fcut semn s fac ceva! Am dat
exemplu iesind si cernd s ias si celor care nu erau necesari operatiei. Au rmas vreo
cincisprezece. M-am instalat ntr-o camer alturat si am mai intrat din cnd n cnd, pentru a
vedea cum decurge operatia. Coleman rmsese n civil. Stteam fat n fat gata de atac.
ncercase pn n dimineata aceasta s se opun interventiei si era furios c nu reusise. Fagniez m
tinea permanent la curent cu ce se ntmpla n interior. Trebuia fcut, potrivit tehnicii lui, o
incizie la limita subcostal sting pentru a aborda direct colectia purulent. Dup cteva clipe m-a
chemat. Eram mbrcat si am intrat. Fagniez si chirurgii egipteni erau pe cale s elimine un
litru si jumtate de puroi si de resturi necrozate ale pancreasului. Eram mai degrab turbat de
neputint, dect plin de satisfactie. Am iesit din sala de operatie. Vestea fcuse nconjurul blocului
operator. Coleman mi-a strns mna si mi-a spus: Bravo, congratulations! Am cobort imediat la
etajul inferior unde era Maiestatea Sa Regina mpreun cu printesa Ashraf. Le-am spus despre ce
era vorba-si-au manifestat bucuria si usurarea. Maiestatea Sa Regina mi-a
MEMORII 331
spus plin de entuziasm: Duceti-v sus la doctorul Fagniez si cntati-i Marseillaise la ureche!
Dar trebuia, din pcate, s vedem si dincolo de aceast operatie. M-am gndit la cele ntmplate n
Mexico. Oare mai puteam salva ceva? Fagniez nu fcuse altceva dect s aplice aforismul lui
Hipo-crate: dup apa americanilor, adusese fierul cu care drenase abcesul... ct despre rest, ar
fi trebuit s putem s purtm focul, ntr-adevr, toat problema cancerului rmnea n aer si
aceast problem de fond fusese practic neglijat de la plecarea din Mexico. Cele ce au urmat au
fost ngrozitoare si n nici un moment n-a fost posibil s se reia tratamentul."
n noaptea aceea si n cele ce au urmat, am dormit la spital, n-tr-o camer vecin cu cea a sotului
meu. Am lsat usa deschis permanent, pentru a m asigura n orice clip c mai respir, c mai
trieste. Btile inimii lui, amplificate de monitor, mi nsoteau propria respiratie.
Din noptile acelea de insomnie, epuizat de fric, de suprarea copiilor si de suprarea mea,
pstrez doar aceste cteva rnduri:
5 iulie, miezul noptii. Mi-e fric n seara asta. Mi-e fric. Nu stiu dac e din cauza lipsei de somn
sau e doar o presimtire groaznic. Sotul meu doarme. Nici nu stiu ce scriu, nu stiu nici mcar
limba n care scriu. Cteodat m nec, plutesc ntre putere si slbiciune, ntre acceptare,
resemnare si revolt, n ce zi sntem? Nimeni nu mai stie. Merg dintr-o camer n alta. S-mi vd
sotul att de slab, scheletic, n patul acesta de spital, m ucide literalmente. Oamenii de pe
coridoare au fetele ngrijorate, inimile noastre cresc de sperant de o sut de ori pe zi si cad
sfrmate, tot de attea ori. N-am dreptul s cad, trebuie s am cuvinte de ncurajare pentru
fiecare."
Operatia doctorului Fagniez a fost un succes si sotul meu poate acum s se ridice, s se aseze.
Iranienii ne-au implorat s-i lsm s-1 vad si, dup cteva zile, a putut chiar s primeasc vizite.
Fostul ministru al Muncii a venit la cptiul lui s evoce greuttile rezistentei. El spunea c
trebuie s explicm ce este identitatea
332

li =
iranian si s spunem care este locul esential al monarhiei de-a lungul istoriei. Avea s rmn
apoi n Egipt si s-1 nvete pe tnrui rege care este geografia social a Iranului.1 Am rmas tot
timpul lng sotul meu si mi se prea socant s vd cu ct fervoare veneau acei oameni s-1
implore s le dea un sfat, o prere, pe el, care era att de bolnav. Mi-a venit ideea s-i citesc ceva.
A acceptat cu plcere si i-am citit o parte din Memoriile generalului de Gaulle pe care-1
ntlnisem cu douzeci de ani n urm si care rmnea n ochii lui un exemplu de hotrre si de
curaj. Nu vorbea aproape deloc sau spunea doar fraze scurte.
Era constient de starea lui, de extrema lui sensibilitate, constient de tot ceea ce se petrecea n jurul
lui. Luna aceea de iulie era luna Ramadanului, iar personalul spitalului ntinsese o mas mare n
captul coridorului pentru a putea mnca seara. Dac se afla n salon n acel moment, regele mi
spunea: Hai s mergem n camera mea, dac stau aici i deranjez si nu vor putea mnca linistiti."
Atunci mi spuneam: Iat c pn si n ultimele clipe ale vietii a stiut s-si depseasc conditia de
om si sa uite suferintele lui pentru binele celorlalti."
n acele ultime zile, Jehan Sadat a scris aceste rnduri care m emotioneaz att de mult:
Anuar mi-a telefonat n timpul conferintei (se afla n Danemarca) pentru a-mi spune c sahul era
din nou bolnav. Cnd m-am dus la cptiul lui mpreun cu Farah si cu copiii, mi-am dat seama
c sfrsitul i era aproape. sahul era mai palid si mai slab ca oricnd. Respira cu mare greutate. Cu
toate acestea se impunea prin demnitate, nu avea nici o slbiciune. Dimpotriv, se vedea din felul
n care sttea sprijinit de perne c era un lupttor. Medicii spuneau c suferea nfiortor. Dar nu s-
a plns niciodat. Cred c Dumnezeu l iubea mult pe omul acesta, dac i ddea puterea s
suporte toate ncercrile acestea ntr-un mod demn, mi-am spus pe cnd m-am apropiat de el. n
curnd o s v simtiti mai bine si o s mergem n
1 Domnul Shafa s-a ocupat de predarea istoriei si o alt persoan de literatura persana.
'\J;t MEMORII 333
Alexandria, unde o s ne relaxm, i-am spus eu. Am zrit lacrimi n ochii lui Farah. Fii tare,
nu-i arta ce simtij i*am spus. E inteligent si o s te nteleag."1
Uneori, seara, priveam Nilul si piramidele care se profilau undeva n deprtare si-mi spuneam:
suveranii, guvernatorii, generalii au vzut si ei aceast priveliste, aceast lumin, acest fluviu, au
trit, au fost fericiti, iubiti, trdati, dup care au murit. Sntem aici si noi si, la rndul nostru, vom
muri, dar cu toate acestea Nilul va continua s curg si peste alte milenii. Acest lucru m-a ajutat
s accept destinul asa cum era.
Regele si-a recptat ca prin minune fortele, asa c pe 26 iulie am hotrt s-i trimitem la
Alexandria pe cei trei copii mai mici. Voiam s-i scot din acea atmosfer stresant a spitalului, n
care triau de mai bine de o lun.
Dar chiar n acea sear, sotul meu a intrat n com.
Era n timpul postului, va scrie mai trziu profesorul Flandrin, si n tara aceea asa de strict n
privinta acestuia, nici nu se punea problema s nu se respecte obiceiurile. Ne-am ntors la sfrsitul
dup-amiezei la Hotelul Meridien, pentru a merge la Spitalul Maadi la nceputul noptii, dup ce
se terminase postul si dup ce soferul nostru mncase. Asa c n seara aceea am mncat si noi la
hotel. De cteva zile eram ngrijorat si ncordat. Ca si cum as fi presimtit ceva, le-am zis lui
Fagniez si reanimatorului nostru c trebuie s mergem la spital fr ntrziere. Cnd am ajuns, pe
tot etajul domnea o liniste neobisnuit si o atmosfer de consternare. Situatia se agravase brutal, o
paralizie prea ca se abtuse peste toti, iar noi nu fuseserm anuntati de ceea ce se ntmplase cu
dou ore nainte. Pacientul era fr puls, fr tensiune, atins de o hemoragie intern fulgertoare.
Toat familia era paralizat si starea aceasta cuprinsese tot personalul de acolo. Minunatele
infirmiere egiptene, care fuseser sprijinul nostru principal, erau consternate, plngeau sau stteau
pur si simplu apatice. Medicii egipteni, fr ndoial din aceleasi cauze ca si noi, nu erau acolo.
Probabil c erau acas si mncau.
1 Jehan Sadat, A Woman ofEgypt, op. cit.
334

Acest spectacol a declansat la reanimatorul nostru, la Fagniez si la mine o reactie la fel de

fulgertoare. La scurt timp dup ce 1-arn gsit pe anestezistul egiptean care ne-a ajutat tot timpul
si a obtinut mereu sngele de care aveam nevoie (resursele acelui spital preau c nu se mai
termin), bolnavul si-a revenit. Am iesit pe coridor unde am ntlnit-o pe Maiestatea Sa Regina si
pe printesa Ashraf O emotie de nedescris i-a cuprins pe toti si chiar acum, dup trecerea timpului,
nc o mai resimt. Cu totii preau s fie prada aceleiasi consternri. Atunci s-a petrecut episodul
care m-a rscolit cel mai tare din toat aceast lung poveste si care nu se referea la cel care urma
s moar, ci la cei care aveau s triasc dup.
Am rezumat situatia pentru Maiestatea Sa Regina si pentru printesa Ashraf. stiam c regele avea
s moar n noaptea aceea si le-am spus acest lucru. Am rugat-o pe regin s-i avertizeze pe copii.
Am aflat atunci c acestia plecaser chiar n ziua aceea la Alexandria, pentru c n ultimele zile
fusese o atmosfer entuziast, regele reusind s mearg si s se aseze Ia masa aceea improvizat
la captul coridorului. Dar mcar pe cei doi mai mari trebuia s-i anuntm. Maiestatea Sa Regina
a fost de acord si m-a rugat pe mine s le spun. N-am nteles si i-am spus: Dar, Maiestate, nu eu,
ci Maiestatea Voastr trebuie s le spuneti! Gtuit de emotie, mi- rspuns: Nu, eu n-o s pot.
Am insistat: Dar, Maiestate, trebuie s fie cineva din familie care s fac asta. Mi-a spus: Nu
snteti dect dumneavoastr, v revine dumneavoastr sarcina s le spuneti. Asa c am fost
nevoit s-mi stpnesc propria emotie si s sun la Alexandria, mi aduc aminte c a rspuns fata
cea mare, printesa Farahnaz, care mi-a spus cu vocea ei de copil: Oh, snteti doctorul, cum se
mai simte tata? A trebuit s rspund c nu se simtea prea bine, ceea ce n-a fost deloc usor.
Datorit reanimatoru-lui nostru, regele a mai fost constient cteva ore si a putut s vorbeasc cu
sotia lui, cu printesa Ashraf, sora geamn, cu printul mostenitor si cu copiii lui cei mari.
mi amintesc n special de fiica lui cea mare, Farahnaz, care sttea ghemuit pe marginea patului,
sruta mna tatlui ei si repeta n persan cu un zmbet extatic: Baba, baba. Pe marginea sting
a
MEMORII 335
patului, noi continuam s-i supraveghem tensiunea arterial si s-i pompm snge. Ne-am limitat
la gesturile de bun-simt. A doua zi de dimineat, monarhul s-a stins. De sub perna defunctului,
Maiestatea Sa Regina a scos sub ochii mei sculetul cu pmnt pe care l luase din Iran, n clipa n
care plecaser n exil.
n tot acest timp, n mijlocul acelui val de emotie si de durere mi-am amintit de comportamentul
uimitor al printului mostenitor Reza. Acest nou diadoh era foarte tnr, dar prin demnitatea
atitudinii lui si prin felul n care reusea s se controleze, arta c-si ddea seama de noua lui
situatie. Am vorbit cu el timp ndelungat si i-am ncredintat copiile tuturor documentelor pe care
le aveam. stiu c mi-a spus referitor la colegii mei si la mine nsumi: Lumea poate s spun ce
vrea, eu mi voi aminti mereu ceea ce am vzut".
Da, ntr-adevr, Farahnaz sttea pe marginea patului tatlui ei, Reza era n picioare, iar eu eram
pe partea cealalt, alturi de medici. Regele a respirat scurt de dou ori, dup care a inspirat adnc
si apoi a rmas nemiscat. Murise. O vreme am rmas neclintiti. Atunci, printesa Ashraf mi-a
suflat: nchide-i ochii!" Asa am fcut, dup care am scos ntr-adevr sculetul cu pmnt din
Teheran si rugciunile pe care i le pusesem sub pern. El purtase toat viata lui aceste rugciuni
asupra lui, ntr-un sculet de pnz. Doamna doctor Liussa Pirnia a scos verigheta de pe degetul
regelui si mi-a dat-o. O port de atunci pe acelasi deget cu a mea.
Am iesit cu totii din camer. Apoi, unul cte unul ne-am ntors s-1 srutm pentru ultima oar pe
suveran. Cnd i-am atins fruntea cu buzele, am avut impresia fugitiv c era viu.
Vestea mortii regelui i-a fcut s ncremeneasc pe cei ctiva iranieni care se aflau pe coridor,
mprtseam aceeasi suprare.,,Regele nu mai e, le-am spus, dar nu trebuie s ne pierdem curajul,
ci s continum s luptm, s mergem pe calea pe care ne-a artat-o."
Apoi am sunat-o pe mtusa Louise, care locuia la Paris, pentru c nu voiam s afle aceast veste
de la radio.
Acum trebuia s le spunem c tatl lor a murit si celor doi copii mai mici, Leila si Ali-Reza, care
si petrecuser noaptea la Palatul
336

Kubbeh. Ajungnd la palat, am avut surpriza s-i gsim acolo pe presedintele Sadat, pe sotia si pe
fiica lui. Ne asteptau toti trei s ne arate primii afectiunea lor si s ne ncurajeze, asa cum fcuser
nc din prima noastr zi de exil. De cum s-a trezit, mi-a spus guvernanta, ca si cum ar fi simtit
ceva, Leila s-a dus direct n camera lui Ali-Reza de care era foarte legat. Asa c au aflat
mpreun vestea din gura guvernantei: Tatl vostru este acum n cer cu ngerii", le-a spus ea.
Leila a iesit din camer, fr s-si arate suprarea, iar cnd guvernanta s-a dus n camera ei, a
gsit-o asezndu-si hainele negre pe pat.
n noaptea aceea n-am avut putere s stau singur si i-am rugat pe copii s rmn cu mine. Reza,
Farahnaz si Leila au venit imediat. Ali-Reza a vrut s rmn singur cu durerea lui. Ne-am ntins
niste saltele pe jos si am dormit mbrtisati.
Funeraliile au avut loc pe 29 iulie 1980, la dou zile dup moartea regelui. Trupul lui a fost depus
la Palatul Abdin, unde s-a intonat imnul regal. Am fost cu totii extrem de rscoliti, pentru c era
prima dat cnd l auzeam dup plecarea din Iran. Apoi, cortegiul care nsotise trupul sahului a
plecat de la Palatul Abdin si s-a dus la Moscheea el-Rifai, unde sotul meu a fost nhumat
temporar. Traditia trilor musulmane cerea ca femeile s nu mearg n spatele sicriului, dar eu am
insistat s fiu acolo. Facem cum vrea Farah", le-a spus presedintele Sadat celor de la protocol.
Odihnindu-se pe un afet de tun, tras de cai si acoperit cu un drapel imperial, trupul suveranului a
fost salutat pe tot timpul drumului de ctre o multime care psalmodia: La elaha el l'Allah" (Nu
exist alt Dumnezeu dect Allah"). Noi mergeam n fruntea cortegiului, n dreapta mea, mergea
Leila n rochie alb, Farahnaz si Ali-Reza. n stnga, Richard Nixon si fiul meu cel mare, Reza.
Presedintele egiptean, Jehan Sadat, si fratii regelui, Gholam-Reza, Abdol-Reza si Ahmad-Reza,
mergeau de o parte si de alta a noastr. Ctiva prieteni fideli, regele Constantin al Greciei si regina
Anne-Ma-rie, printul Victor Emmanuel de Savoia ne urmau si ei alturi de ambasadorii anumitor
tri. Regele Hassan al II-lea l timisese pe unul dintre apropiatii lui, Mullay Hafid Alani. Acesta
venise cu o
MEMORII 337
pnz pe care erau brodate rugciuni, care acoperise piatra Kaaba de la Mecca si care urma s fie
depus pe lintoliul sotului meu.
La Moscheea el-Rifai, trupul regelui a fost cobort ntr-un cavou special, aflat la subsol. Reza a
fost cel care 1-a nsotit. Dup el, cu de la sine putere si fr s cear voie nimnui, a cobort si
Ali-Reza, ceea ce nu era prevzut. Mai trziu, medicii mi-au spus ct a fost de important pentru el
c a vzut unde se odihnea tatl su. Din pcate, femeile nu aveau voie s coboare, asa c nici eu,
nici Farahnaz si nici Leila n-am vzut care era ultimul loc n care avea s se odihneasc regele.
Din acele clipe, mi amintesc cu mult emotie de generalul de aviatie Ruhani, care mi mrturisea
tristetea sa de a fi singurul reprezentant al armatei prezent.
Niciodat n-am vzut funeralii nationale mai impuntoare, avea s scrie Jehan Sadat n Memorii.
Anuar a fost cel care le-a organizat pn n cel mai mrunt detaliu. Sute de studenti de la
Academia Militar conduceau procesiunea, mbrcati n uniforme albe, galbene si negre, n
functie de rangul lor, cntnd la instrumente, n spate mergeau soldatii cu coroane de trandafiri si
irisi, urmati de ofiteri clare. Apoi venea un escadron de brbati care purtau decoratiile militare
ale sahului pe niste perne de catifea neagr si care mergeau chiar n fata sicriului acoperit cu
drapelul iranian si tras de opt cai arabi. Urmam noi.
Era cald, foarte cald la Cairo n ziua aceea de var, iar noi am mers pe jos cele trei mile care
desprteau Palatul Abdin de moscheea unde avea s fie nmormntat sahul. si tatl sahului fusese
ngropat aici, nainte ca sahul s-i aduc osemintele n Iran. Potrivit programului stabilit de
Anuar, eu mergeam lng Farah si a fost singura dat cnd am mers ntr-o procesiune funerar.
S faci ceea ce face si Farah, trebuie s-o ajutm s treac de ziua aceasta trist si grea. Asa c
am rmas lng ea, mergnd mpreun cu copiii ei.
n spatele nostru, ct vedeai cu ochii, se ntindea multimea care venise s onoreze amintirea
regelui. Toti ministrii guvernului egiptean mergeau cu noi, ca si fostul presedinte al Statelor
Unite, Richard Nixon, ca si regele Constantin al Greciei, ambasadorii Germaniei de Vest, ai
Frantei, Australiei si Israelului, ca si un numr enorm de
338

egipteni. Lumea se nghesuia pe strzi, n balcoane si pe acoperisuri, ca s poat vedea trecerea

procesiunii. Muzica rsuna mai tare dect oricnd. Erau mai multe flori dect am putut vreodat
s-mi imaginez. Erau funeraliile cele mai spectaculoase care avuseser loc vreodat n Egipt,
ultima ocazie de a demonstra lumii ntregi c sahul merita mai mult dect primise, dect felul n
care se purtaser cu el. Egiptul, cel putin, n-a ntors spatele unui prieten."
ntorcndu-m n ziua aceea att de mpovrtoare la Palatul Kubbeh, as fi vrut s-i spun regelui
c m purtasem bine, c rmsesem demn si dreapta, n ciuda suprrii care m orbise. Era
ciudat, nu-mi venea s cred c nu mai era acolo, c nu va mai fi niciodat. si copiii se purtaser
excelent si i admirasem; triser fiecare clip, oprindu-si lacrimile sau ascunzndu-le.
A ' u ,s > i, .r
' l t'i. C t J.' 3J , . J l
' "I. i<
, l. tfli A l l l l
< ' ,
, . ' .v < !' i i j H, r -i/ ,t <
j i. ' '}' ' i J r ' *, ;' . ' , i . KK '-v
i i ' >' ,,'/'( >}i \ i. < ' ' i n
"in ,4,1 i ' i ',1 M Vi
l'< ' '. . .> ] l > L'/1 ,1 I /
i j-, i, Ti'! 'J1 in Mc ,1. ;v
!<J" li'l ' ..'l ,l.j ' ,-' -i l (
l ! j i t'TVi'U / /"' ! [Lill l i - n ii
l lJi ' l
i 'i ',
)* U i
PARTEA A V-A
'<!*'<;: s* .iii, ., o;
Reza mai avea trei luni pn mplinea vrsta de 20 de ani, vrst la care Constitutia i permitea s-i
urmeze regelui la tron. Trei luni n care eu eram regent1. Am nteles repede c acesta nu era un
cu-vnt gol. Chiar de a doua zi dup funeraliile regelui m-au coplesit relatiile pe care nu ncetase
nici o clip s le ntretin cu toate retelele de rezistent, create peste tot n lume. Cererile de
audiente s-au nmultit rapid; toti acei oameni fosti ministri, responsabili politici, ofiteri sau
simpli militanti care aleseser exilul pentru a lupta, doreau s-mi propun tot felul de
initiative, s afle prerea mea sau s obtin sprijinul pentru cutare sau cutare proiect. Pe moment
m-au deranjat, pentru c nu-mi ddeau voie nici mcar s-mi respect doliul, dar, dup ce a mai
trecut timpul, mi-am dat seama c
1 Martor a gndurilor profunde ale regelui din ultimele sale zile, am considerat de datoria mea s
redactez, a doua zi dup moartea sa, textul urmtor, care reflect ceea ce sotul meu resimtea si
voia s le spun compatriotilor si nainte de a se stinge din viat: n acest moment n care,
departe de pmntul meu natal, prins n ghearele acestei abominabile boli, mi triesc ultimele
clipe, adresez acest mesaj poporului meu care traverseaz una dintre cele mai sumbre perioade
din istoria sa.
Amintiti-v ca tara noastr a cunoscut multe suisuri si coborsuri, dar c atacurile venite din afar
n-au putut stinge niciodat fclia culturii si a civilizatiei iraniene. Snt convins c aceast fclie va
nvinge tristele tenebre care s-au abtut asupra Iranului si c o renastere national se va produce.
Sper c fiul meu, care este nc destul de tnr, si care, ca toti tinerii iranieni, este plin de mndrie
national, va ridica din nou drapelul sfnt al Iranului. si-1 va pstra drept, sprijinindu-se pe
poporul iranian.
l ncredintez pe tnrul print mostenitor lui Dumnezeu cel atotputernic si marelui popor iranian.
Aceasta este ultima mea voint".
342

activitatea si fervoarea lor m-au salvat din disperarea adnc, n care eram gata s m prbusesc.
Principalele grupuri de rezistent se constituiser n Franta, n Marea Britanic si n Statele Unite,
dar existau cteva si n Germania, si n Turcia. Fiecare responsabil avea propriile preri n
legtur cu ceea ce trebuia s facem pentru a ncepe lupta si asteptau, normal, s-mi exprim
adeziunea. Unii dintre ei solicitau o ntlnire de cele mai multe ori clandestin, iar eu i primeam
pe cei care mi se preau mai de ncredere. Vorbeam si la telefon, la orice or din zi si din noapte.
Uneori trebuia s astept s se fac ora dou sau trei dimineata pentru a putea intra n legtur cu
Statele Unite. Discutiile erau dificile, epuizante, trebuia s-mi dau acordul pentru niste initiative
despre care nu fusesem perfect informat. Trebuia s luptm, chiar dac la nceput nu eram prea
multi.
Cu generozitatea lui obisnuit, presedintele Sadat m-a invitat s rmn ct mi va face plcere la
Palatul Kubbeh. Primul nostru birou 1-am instalat ntr-una din aripile palatului, n captul unui
coridor plin cu mobile dezafectate, cu geamuri sparte. Era absolut necesar s centralizez si s
coordonez activitatea iranienilor exilati. Foarte repede am primit concursul unei femei tinere,
Lila, care ne-a asigurat secretariatul, si al unui ziarist francez, care ne-a organizat toat
comunicarea. Amndoi ne-au ajutat foarte mult si nu si-au economisit eforturile.
Pentru a m ntlni cu cei care nu puteau fi vzuti la Cairo din motive de Securitate, presedintele
Sadat m-a autorizat s folosesc un apartament aflat la patruzeci de minute de Palatul Kubbeh.
Toate acele drumuri fcute n cldura si n zgomotul insuportabil al capitalei Egiptului erau
epuizante si trebuia s-mi adun toat vointa pentru a rezista, n acea perioad a trebuit s suport o
interventie chirurgical foarte dureroas si s trec peste suferint pentru a m ntlni cu oamenii,
pentru a-i asculta, pentru a argumenta si a ncerca n fiecare clip s fiu foarte atent si s le dau
sperant interlocutorilor mei.
De multe ori l luam si pe fiul meu Reza la aceste ntlniri, stiind c n curnd va trebui s-si
asume singur responsabilitatea de a
MEMORII 343
comanda diferitele initiative ale comunittii din exil. Mergeam mpreun la presedintele Sadat
pentru a-i cere prerea si sfatul si ne-am ntlnit mpreun n perioada aceea cu regele Hussein si
cu regina Nur a Iordaniei, ca si cu regele Hassan al II-lea al Marocului. si unii, si altii ne-au primit
cu cldur si amabilitate. Regina Nur avea s-mi rmn pe toat perioada exilului o prieten
pretioas.
Marea noastr bucurie, din acea lun de haos, a fost crearea unui post de radio clandestin, care
transmitea glasurile exilatilor, care ne permitea s ne adunm, s explicm ceea ce se petrecea cu
adevrat n Iran si s dm informatii asupra diferitelor grupuri de opozanti. Ideea acestui radio ne
venise nc de cnd sotul meu mai era n viat. Vorbiserm amndoi despre un radio, iar el fusese
de acord. Solicitate, autorittile egiptene ne-au acordat permisiunea lor. Mai rmnea doar s
trecem la fapte, n climatul de suspiciune, care ne nconjurase din prima zi a exilului nostru, acest
radio a reprezentat un pericol n plus. Eram constienti si stiu c n interiorul palatului nici nu
ndrzneam s vorbesc despre proiectul nostru cu Cambise Atabai, care conducea acum biroul
meu, de fric s nu fim ascultati. De cele mai multe ori mergeam n parc. Din respect pentru
Guvernul egiptean, trebuia s pstrm secretul si, pe de alt parte, nici nu voiam s se stie c eu
eram n spatele acestei initiative. Trebuia s ne definim politic si orientarea viitorului nostru post
si, normal, s gsim profesionisti curajosi si capabili s conduc aceast actiune, chiar cu pretul
vietii. Pentru toate aceste probleme, am solicitat discret sprijinul vrului meu, Reza Ghotbi, care
crease si condusese televiziunea iranian si care era acum n exil la Paris, unde constituise deja
principala retea de rezistent. Principiul fondator a fost acela al reunirii tuturor iranienilor din exil
mpotriva noului regim, indiferent de divergentele lor. Postul de radio era vocea tuturor si fiecare
putea s se exprime.
Au fost chemati doi brbati si o femeie care munciser la Ra-dioteleviziunea Iranian pentru a
constitui primul nucleu al redactiei. Am nchiriat un apartament la Cairo sub un nume de
mprumut si acolo s-a instalat cu mare discretie acest trio. si-au luat nume europene pentru a
ndeprta orice bnuial, cu toate c vocile lor
344

erau cunoscute n Iran. Ieseau ct mai putin posibil pentru a nu atrage atentia. Munca lor consta n
asamblarea si difuzarea ct mai rapid a nenumratelor documente si mrturii care veneau din
toat comunitatea exilat, dar si din interiorul Iranului. Multe dintre casete erau nregistrate la
Paris, unde aveam corespondenti, si trimise la Cairo. Aveam corespondenti si n Emirate, si n
Golful Persic, si un informator n Germania, care dispunea de o retea de corespondenti n Iran.
Din tara noastr primeam rapoarte scrise cu cerneal simpatic.
Am avut nevoie de nou luni de munc, nainte de a ncepe s emitem, mi amintesc ce emotie
puternic m-a coplesit cnd domnul Atabai a venit s-mi spun c totul era gata, c vocea noastr
se auzea, n sfrsit, pe unde. Am luat un radio micut si m-am nchis n dormitorul meu. Am
deschis larg fereastra, eram asa de fericit, vocea aceea era ca o prim cucerire, ca un prim pas
spre libertate, o prim victorie.
ntre timp, pe 31 octombrie 1980, am srbtorit la Palatul Kubbeh cei 20 de ani ai lui Reza si deci
si succesiunea lui simbolic la tron. Cu un an mai devreme izbucnise rzboiul dintre Iran si Irak
si, constienti de noua nenorocire care tocmai se abtuse asupra trii noastre, am redus la
minimum ceremonia, n fata unei singure camere de luat vederi si n fata unui singur ziarist al
presei scrise, fiul meu a pronuntat cteva cuvinte de sperant.l
Dragii mei compatrioti, surori si frati, mi se ncredinteaz aceast responsabilitate suprema dup
trista disparitie a augustului meu tat, ntr-una dintre cele mai sumbre perioade din istoria noastr,
n momentul n care principiile noastre nationale si spirituale, valorile noastre istorice si culturale,
civilizatia snt amenintate din interior; n momentul n care anarhia, prbusirea economic si
declinul prestigiului nostru international au provocat violarea integrittii noastre teritoriale de
ctre o agresiune exterioar pe care o condamnm.
stiu sigur c nici unul dintre voi, care aveti un spirit patriotic si o mndrie national nnscute, c
nici unul dintre voi, care este puternic legat de identitatea national si de credint, de principiile
sacre
1 Textul integral se afl n Anexe. ,
MEMORII 345
ale islamului autentic, de valorile istorice si de patrimoniul vostru cultural n-a vrut s se ntmple
un asemenea dezastru. Snt convins c nici un popor, indiferent de conditia lui, nu poate s-si
doreasc asa ceva. De aceea, ntelegndu-v suferintele si ghicindu-v lacrimile ascunse, m
altur durerii voastre. stiu c, la fel ca si mine, dup ce veti traversa aceast perioad neagr, veti
vedea rsrind lumina unei zile noi. Mai stiu c aveti n adncul inimilor voastre convingerea
ferm c, la fel ca n trecut, istoria noastr milenar se va repeta si cosmarul va lua sfrsit. Dup
ntuneric va veni si lumina, ntriti de amarele noastre experiente, vom ntreprinde cu totii, ntr-un
mare elan national, reconstructia trii. Datorit unor reforme adecvate si cu participarea activ a
tuturor, vom reusi s ne atingem idealurile. Vom reconstrui un Iran n care vor domni egalitatea,
libertatea si dreptatea, mpinsi de adevrata credint n islam, de spiritualitate, de dragoste si de
tolerant, vom face din Iran o tar prosper si mndr care va avea locul pe care l merit printre
natiuni."
Cteva sptmni mai trziu, Reza a anuntat autorittile din Teheran c era gata s se ntoarc si s
lupte, la comanda unui avion de vntoare, mpotriva invadatorilor irakieni.
,,n acel moment crucial pentru viata trii noastre, avea s scrie el mai trziu, doream s-mi pot
vrsa sngele pentru libertatea trii noastre." Toat noaptea ne-am strduit s transmitem mesajul
lui prin telex diferitelor ministere din Teheran. Unele dintre ele ntre-rupeau comunicarea, altele
acceptau s primeasc tot textul, dar nimeni nu ne-a rspuns. La rndul meu, fcusem public un
comunicat n care declaram: n calitate de iranian si de mam a printului mostenitor, constient
de responsabilittile istorice care mi revin de acum nainte, mi exprim speranta c evenimentele
dramatice la care participm acum se vor sfrsi, c fortele strine, care cred c pot s invadeze
Iranul, vor nvta odat pentru totdeauna ca acest pmnt apartine iranienilor. Acestia nu vor
tolera niciodat prezenta fortelor nelegitime pe teritoriul lor".
Ascensiunea fiului meu cel mare la responsabilitti a fost nceputul unei perioade tulburi si
dureroase pentru noi. De la o zi la alta, anumite persoane, ntelegnd c puterea trecuse n alte
mini,
346

s-au ntors spre Reza si veneau s-1 viziteze la palat, fr ca mcar s treac s m salute. Era
dureros, dar acest lucru mi mai arta nc o dat o alt latur a naturii umane, iar eu zmbeam
trist. Altii, n schimb, continuau s discute numai cu mine, ca si cum nimic nu se ntmplase. n
aceast situatie, stiu c am nceput s-mi cobor ostentativ privirile, astfel nct interlocutorul meu
s nteleag c, de acum nainte, trebuia s vorbeasc cu fiul meu, care sttea lng mine. Doream
s le dau de nteles c, de acum nainte, deciziile i apartineau tnrului rege si c, dac rmneam
lng el, o fceam numai pentru a-1 ajuta cu experienta si cu sfaturile mele.
Acest lucru n-a fost foarte bine nteles la nceput. Unii dintre responsabili au venit s m implore
s nu m retrag, spunndu-mi c, dup ce am domnit douzeci de ani, nu puteam s-i abandonez
ntr-o perioad att de dramatic. Cuvintele lor m puneau n ncurctur, pentru c nu voiam s le
dau impresia acelor oameni, care aveau ncredere n mine si care luptau n clandestinitate, c m
deziceam de cauza noastr. Trebuia deci s le explic fr ncetare c rmneam angajat n
rezistent, dar c, de acum nainte, sub autoritatea fiului meu. Dac aveti ncredere n mine, le
spuneam, aveti ncredere si n aceast decizie a mea."
Au urmat apoi presiuni asupra mea s intervin n componenta cabinetului fiului meu, s-i prezint
cutare sau cutare persoan, s-1 alung pe unul sau pe altul. si n cazul acesta a trebuit s le explic
ct de important mi se prea pentru tnrul rege, pentru reusita lui, s-si poat alege singur
colaboratorii, ntr-o independent si o liniste complet. Simteam c Reza voia s zboare cu
propriile aripi, lucru care, normal, trebuia ncurajat. Le spuneam interlocutorilor mei: Lsati-i
timp s descopere persoanele n care s aib ncredere si mpreun cu care va simti dorinta sa
munceasc".
n acest climat dificil, n care unii intrau n rivalitate cu ceilalti, s-a produs lucrul de care m
temeam cel mai mult: anumite persoane au ncercat s creeze rivalitti ntre fiul meu si mine. Eu
aveam legturi cu diferitele grupuri de rezistent si nu voiam ca numele lui Reza s fie legat de un
grup, mai mult dect de altul, iar acest lucru nu mi s-a iertat. Fiecare grup voia s-1 atrag pe
tnrul
MEMORII 347
rege, pentru a obtine n felul acesta ct mai multe avantaje. Asa ca au ncercat s-mi neutralizeze
influenta, s-1 conving pe Reza c eu aveam o mare responsabilitate n prbusirea monarhiei din
cauza ideilor mele prea liberale" si a influentei exercitate de mine asupra sotului meu. Aceste
zvonuri ruvoitoare erau purtate n mare parte de niste persoane pe care le consideram corupte si
care dunaser deja destul de mult monarhiei. Toate aceste jocuri de influent asupra fiului meu
care era asa de tnr mi s-au prut extrem de dureroase. El nu putea s-si dea seama ct josnicie
si ambitie van erau n aceste perfidii. Speram n sinea mea c va ntelege ntr-o zi, c era nevoie
ca timpul s-si pun amprenta asupra lui. mi repetam c trebuia s rezist. S rezist cu demnitate,
n unele zile, n care toate acestea mi se preau prea dureroase si nedrepte, ncercam s vd
esentialul. Luptm pentru viitorul Iranului, mi spuneam eu, cauza noastr este imens si merit
toate sacrificiile, restul lucrurilor rmn n plan secundar."
Dup cteva luni, Reza a afirmat c doreste s plece n Maroc mpreun cu anturajul lui. Am
nteles c dorea s se deprteze pentru a-si ntri independenta, dar mi se prea regretabil c voia
s prseasc Egiptul, care i oferea attea posibilitti de actiune, pentru Maroc, care probabil c
nu era prea binevoitor n ceea ce-1 privea. I-am spus, dar nu 1-a interesat prea tare, asa c a
trebuit s-i reunesc n jurul nostru pe toti colaboratorii apropiati, pentru a anunta c eram gata s
plec din Cairo: Acum, le-am spus eu, esential este Iranul, nu persoana mea. Pentru viitorul
cauzei noastre, este de preferat ca tnrul rege s rmn n Egipt. Asa c snt dispus s plec,
dac acest lucru l face pe Reza s revin asupra deciziei lui." Dar n-a fost cazul si fiul meu a
plecat n Maroc, asa cum dorea. Regele Hassan al II-lea 1-a primit cu mult afectiune si atentie.
Am pstrat o amintire dezagreabil din toat aceast perioad, n care trebuia s lupti pe toate
fronturile deodat, personal, politic, familial, ceea ce devenise de nesuportat. Dar, n ciuda tuturor
greuttilor, am reusit n acel prim an de doliu s ne reorganizm viata de familie, pe care n-am
mai avut-o de la plecarea noastr n exil. Acum locuiam din nou cu totii mpreun cel putin
nainte de plecarea lui Reza, n Palatul Kubbeh. Copiii si reluaser studiile si
348

erau ncntati de amabilitatea pe care le-o artau toti, la scoal, pe strad si chiar si la palat, unde
toat lumea se purta foarte frumos cu ei. Sosind din Statele Unite unde fuseser foarte chinuiti,
mai ales de ctre profesori, erau foarte bucurosi s ntlneasc n Egipt numai zmbete si
bunvoint. Era ca o ntoarcere la ai nostri, la comunitatea noastr familial si cultural.
Faptul c locuiam mpreun le redase copiilor simtul umorului, care ne nveselea si ne bucura asa
de mult viata cotidian pe vremea cnd locuiam n Palatul Niavaran, n Teheran, i auzeam din
nou rznd, povestindu-si fel de fel de ntmplri. n unele seri, mi fceam timp s m asez lng
cei doi copii mai mici ca oricare alt mam si s-i verific dac si-au fcut temele, dac au nvtat.
Atunci vedeam cum se lumina chipul Leilei. Dup toate acele luni haotice n care, fiind asa de
mic, suferise din cauza absentei mele, putea, n sfrsit, s-mi mprtseasc toate plcerile si
preocuprile ei de scolrit.
Uneori, ieseam cu totii s mncm la restaurant, s vizitm un muzeu. Uneori, mama ne pregtea
o mas iranin. Ea fusese alturi de noi n toti acei ani de fericire, dar si pe tot parcursul exilului.
Copiii o iubeau mult. Vduv de la 36 de ani, nu se mai cstorise. Era o femeie frumoas,
voluntar, care nu se plngea niciodat. Avea ntotdeauna cuvinte pozitive si ncurajatoare si
pentru mine, si pentru copii. Cere binele si Dumnezeu ti-1 va da." Foarte credincioas, era un
exemplu de tolerant fat de celelalte religii si o revolta profund tot ceea ce spuneau misionarii
Revolutiei Islamice. Se angajase de timpuriu n lupta pentru respectul fat de femei si sustinea c
ayatollahul Khomeini i fcea un ru imens Iranului, ca si nsesi ideii de religie. A murit n
toamna anului 1999, dup ce a pus mna pe umrul meu, ca pentru a-mi spune c ea, care nu mai
recunostea pe nimeni, stia c am fost tot timpul alturi de ea (pstrez n memorie n special
prietenia regelui Baudoniu, a presedintelui Singhor, ca si a regelui si a reginei Nepalului).
Ne vizitau veri si apropiati, ca si ofiteri si fosti responsabili politici. Astfel, pe lng imensele
dificultti pe care le ntlneam n ncercarea noastr de a conduce diferitele miscri de rezistent,
dincolo de dorinta noastr de a-i asculta pe toti, de a le da sperant, de a deznoda
MEMORII 349
intrigile, viata si urma cursul obisnuit, ncepuserm chiar s ne gndim s ne instalm permanent
la Cairo, cnd, pe 6 octombrie 1981, pe cnd m aflam la Paris pentru cteva zile, am aflat de
moartea lui Anuar el-Sadat. Am scris atunci aceste cteva rnduri, a cror lectur m cufund si
acum n disperarea acelei luni de octombrie:
Paris, ora 2 dimineata. Presedintele Sadat a murit, asasinat n timpul unei parade militare, nc
nu pot s cred. Vai ct de greu mi e s scriu aceste cuvinte! n clipa asta, o parte din mine a murit.
O parte din noi. Drag Sadat, as vrea s-ti spun ct ai fost de bun, un tat pentru copiii mei, un
prieten pentru mine. Aveai n tine lumina, pacea, calmul, buntatea, ntelepciunea. Erai puternic
precum un munte si linistit ca apa. Ochii ti erau plini de dragoste si de ntelegere pentru fiintele
umane. Ce pierdere imens pentru Egipt, pentru lumea ntreag, pentru noi! ti-ai ntlnit prietenul,
si pe noi, iat-ne orfani pentru a doua oar".
La numai paisprezece luni de la moartea sotului meu, durerea ne-a adunat din nou pe toti n urma
sicriului presedintelui egiptean. Jehan, cu chipul brzdat de suferint, a mai gsit cuvinte si
gesturi de alinare pentru cei care veneau s-si mprtseasc suferinta.
Egiptul si pierduse ghidul, constiinta, n acelasi timp, am fost sftuiti s nu mai iesim din Palatul
Kubbeh si s evitm chiar s ne plimbm prin parc autorittile nu erau sigure de starea de
spirit a soldatilor din gard. Spre ce haos se ndrepta oare tara? Fanatismul ucigas al Fratilor
musulmani se putea ascunde peste tot. Am rmas nchisi mai multe zile, ntrebndu-ne dac nu
cumva aveam s fim din nou martorii unei revolutii. Ne asteptam la ce era mai ru, eram pregtiti
s fugim n orice moment din zi si din noapte.
n Statele Unite fusese ales presedintele Ronald Reagan, iar autorittile din Teheran i-au si
eliberat pe cei cincizeci si doi de ostatici rmasi, pe 20 ianuarie 19811. Noul presedinte american
m-a
1 n Tratatul de la Alger, semnat pe 16 ianuarie 1981, ntre Republica Islamic si Statele Unite,
pentru eliberarea ostaticilor, Washingtonul s-a angajat s restituie Teheranului bunurile pe care
noi le posedam n Statele Unite. Dar nici eu, nici regele nu posedam nimic n Statele Unite. Ceea
ce nu nseamn c Republica Islamic nu ne-a urmrit timp de paisprezece ani. Fr nici un
rezultat, normal. A pierdut si procesele pe care mi le-a intentat n Anglia si n Elvetia.
350

anuntat c eram bine venit n tara lui. Fr aceast invitatie, cu sigurant n-am fi plecat din
Egipt.
ntoarcerea mea n Statele Unite, dup tot ce ptimisem acolo, mi s-a prut foarte dureroas, mi
amintesc n special de emotia puternic ce m-a cuprins cnd am trecut pe sub ferestrele de la New
York Hospital. Mi-am amintit brusc de tot, de suferintele sotului meu, de curajul lui din
momentele n care strada era plin de iranieni care strigau cu ur, de plecarea noastr secret la
baza militar de la Lackland si aici durerea m-a sufocat cnd m-am gndit la micuta Leila, care nu
m-a mai gsit ca de obicei cnd s-a trezit n dimineata aceea.
Williamstown e situat la trei ore de mers cu masina de New York. Am fcut acest traseu si am
fost foarte tare deprimat revznd acele fast-food-uri, tot acel mod de viat asa de diferit de al
nostru, ce mi amintea de perioada cea mi trist pe care am tri-t-o vreodat...
Casa pe care o cumprase fiul meu nu era deloc potrivit pentru viata n familie. Prin lemn se aud
toate zgomotele, camerele erau mici si prea putine. La nceput, nici n-am avut putere s aranjez
ceva, eram ca paralizat.
Cred c realizam ncet ct de benefic era pentru noi aceast retragere fortat, dup acei doi ani de
suferint si de nebunie. Williamstown este un orsel universitar, cu cinci mii de locuitori, cu o
singur strad cu magazine si care pare departe de convulsiile lumii. Un orsel cmpenesc,
ncnttor, cu niste toamne superbe. Venind aici din furnicarul teribil de la Cairo, aveam senzatia
aproape dureroas c eram lipsit de simturi: aici nu se auzea nici un sunet, n afar de masinile
de tuns gazonul, nici o senzatie de pericol, ci numai perceptia acelei lumi bucolice, complet
aprate.
Dup trecerea primelor sptmni, copiii mi s-au prut ncntati de noua lor viat, mai ales Leila,
care si-a fcut cu usurint prietene. Pentru ea reusisem s gsim o scoal particular, n timp ce
Ali-Reza era la scoala public. Cele dou scoli i-au primit cu mult atentie si amabilitate, iar
scoala Leilei mi-a propus spontan s adugm si persana n cursurile lor, pentru c, evident,
nainte nu
MEMORII 351
se nvta persan acolo, n ceea ce m priveste aveam acum mai mult timp pentru copii, i ajutam
la teme, i ascultam, eram fericit c pot mprti cu ei micile lor aventuri de fiecare zi.
Farahnaz, care absolvise liceul n Egipt, a fost acceptat la Be-nington College, n New
Hampshire. A avut ghinionul s dea peste un profesor care a fost ambasador al Republicii
Islamice la Natiunile Unite, n timpul lurii de ostatici americani la Teheran. Ea a fcut o lucrare
despre petrol, evident una foarte bun, dar acel om, care nu pierdea nici o ocazie pentru a
condamna monarhia, i-a refu-zat-o spunnd c n-o fcuse singur. Aceast nedreptate era
datorat, evident, numelui ei si, din pcate, premergtoare si altor respingeri.
Plecnd n Maroc, fiul meu a nceput s gestioneze activitatea de rezistent, eliberndu-m de o
mare parte din sarcinile pe care le-am avut de ndeplinit dup moartea sotului meu. Rmneam
totusi prezent prin scrisorile la care trebuia s rspund, prin cutare sau cutare ntlnire important
sau printr-o convorbire telefonic, dar de acum nainte timpul mi apartinea.
Pe 10 martie 1982, regina-mam, bolnav de leucemie, a murit. Pentru a o proteja, i ascunsesem
moartea regelui si n tot acest tirnp a trebuit s-i dau vesti legate de fiul ei, ca si cum ar fi fost
acolo, alturi de noi. Pretindeam de fiecare dat c era prea obosit pentru a putea avea o
conversatie telefonic, iar ea m-a crezut pentru c si ea era foarte slbit. Regina-mam se
odihneste provizoriu la New York, alturi de nepotul ei, Shariar.
Am nvtat s triesc normal din nou. Am reluat partidele de tenis care mi-au fost ntotdeauna un
ajutor pretios. Lng cas aveam o ser si am nceput s m ocup de plante. Semintele care
rsreau mi redau si mie speranta. Oamenii din jurul nostru, vecini, vnz-tori, parteneri de tenis,
responsabili cu siguranta noastr, erau cu totii foarte prietenosi, majoritatea mi spuneau pe nume,
dar cei mai multi nu aveau nici o idee despre evenimentele teribile prin care trecusem, nici despre
drama petrecut n Iran, iar aceast ignorant ne fcea s ne izolm, ntr-o zi, o femeie creia i-am
dat niste fistic de la noi, mi-a spus cu inocent: Data viitoare cnd v mai duceti
352
n Iran, fiti bun si aduceti-mi si mie, c e asa de bun!" Ce s-i rspund? si de unde s ncep? n
aceeasi perioad, a trebuit s-mi fac si eu niste analize medicale. Femeia care-mi completa
dosarul nu m cunostea. Asa c m-a ntrebat dac snt cstorit. I-am rspuns c sotul meu este
mort si ea a scris vduv". M-a ntrebat dac munceam si i-am spus c nu. A scris: unemployed,
somer", iar acest lucru m-a fcut s zmbesc gndindu-m: Nici nu puteai s zici mai bine".
Am fost invitat cu mare amabilitate de cteva ori la cin. Persoanele prezente schimbau impresii
n legtur cu o pies de teatru care se juca la New York sau n legtur cu vreun eveniment local,
iar eu zmbeam discret si m gndeam c am venit cu sigurant de pe alt planet. M fortam s
rid pentru a relativiza dezrdcinarea noastr. si cum s nu rzi, de-adevratelea, cteodat? Un
prieten iranian din New York, care avea la el n salon o fotografie cu mine, m-a sunat ntr-o sear
s-mi spun un lucru care-1 fcuse s rida amar. Tocmai l primise pe un sef de ntreprindere,
care se interesase de mine: Cine e femeia din fotografie? E regina noastr", i-a rspuns
prietenul meu. Sotia lui Khomeini?" s-a mirat vizitatorul lui...
Alt dat, intrasem ntr-o galerie de art din New York. Un brbat m-a abordat foarte amabil:
Am auzit c snteti sotia sahului, snt ncntat s v cunosc, v suprati dac v rog s faceti o
poza cu mine si cu sotia mea?" Nu, deloc, v rog..." A chemat-o pe sotia lui: Hai, drag, s
facem o poz cu sotia sahului!" Iar dup ce a fcut poza, m-a ntrebat: Am nteles, snteti sotia
sahului, dar a crui sah?"
n aceeasi zi, n aceeasi galerie, o femeie a nceput s vorbeasc cu mine n italian: M scuzati,
i-am spus, nu vorbesc italiana..." Cum, nu snteti Soraya?" Nu, i-am spus eu, snt cea care a
venit dup ea..."
Dincolo de toate aceste nentelegeri, nu pot uita simpatia pe care multi americani si-au
manifestat-o fat de mine. De fiecare dat, unii au stiut s-si gseasc gesturile si cuvintele
potrivite pentru a-si exprima solidaritatea, mi aduc aminte de acei muncitori care manifestau
sub'ferestrele spitalului mpotriva fanaticilor religiosi care se rugau pentru moartea sotului meu.
mi amintesc de numeroasele
MEMORII 353
r scrisori de la americani, n care acestia mi spuneau c erau la curent cu progresele pe care le
fcuse tara n timpul regelui si ct erau de dezamgiti s vad n ce situatie a ajuns Iranul acum.
M gndesc la Mary si la Robert din Arizona, care mi scriu n fiecare an. La David, care spune c
este un indian din America. La Gary, care si-a botezat fata cu prenumele meu, care are astzi
douzeci si sapte de ani. La attia altii... Am admirat mereu la poporul american acest mod de a
privi ntotdeauna numai nainte si de a nu-si comptimi soarta. Iubesc la ei acest refuz ncptnat
al fatalittii, al lacrimilor si al disperrii. Aceast ncredere ndrjit n viitor.
Pe la mijlocul anilor '80, m-am hotrt s renunt complet la acea izolare care m apsa si care
putea s le duneze si copiilor mei. Am hotrt s ne apropiem de New York, dar nu pentru a
locui acolo. Toat lumea mi ludase regiunea Greenwich din Connecti-cut, la numai o or de
New York. Am gsit acolo o cas mult mai confortabil dect cea din Williamstown, suficient de
mare si asezat n mijlocul unei grdini minunate, pline cu copaci btrni care m umpleau de
fericire, pe mine care veneam dintr-o regiune n care vegetatia suferea cumplit din cauza secetei.
Greenwich era ntr-adevr un colt de rai pentru cei care iubeau natura si anotimpurile. Nu trebuia
s renunt la toamn, ale crei nuante roscate si armii mi aminteau de toamnele din Teheran..-.
Leila n-a fost deloc ncntat s-si prseasc iar cercul de prieteni, dar n cele din urm i-a plcut
la noua ei scoal. Ali-Reza, care mplinise vrsta s mearg la universitate, a intrat la Princeton,
lucru care m-a umplut de mndrie. Aici avea s studieze stiintele, nainte de a se ndrepta ctre
istoria muzicii, lucru care s-a dovedit a fi pentru el o pasiune de durat. Farahnaz era acum
student la psihologie la Columbia, unde a obtinut rezultate excelente. Locuia la New York ntr-
un apartament micut pe care i-1 nchiriasem. Ct despre Reza, plecase din Maroc si se instalase si
el la Connecticut, asa c ne reluaserm obiceiul de a srbtori n familie Anul Nou iranian.
n cele din urm, dup ce a fost att de crud, viata prea s ne surd din nou: ntr-o sear, Reza
m-a sunat s-mi spun c se logodeste. Un val de fericire mi-a inundat sufletul. Cunoscuse cu
ceva
354

timp nainte o tnr iranian pe nume Yasmin, a crei familie, exilata n Statele Unite, avusese
nainte de Revoluia Islamic o proprietate agricol, nu departe de Teheran, n adncul inimii mele
m bucuram c avea de gnd s-si ntemeieze o familie cu o fat care apartinea culturii noastre si
care suferise si ea mult din cauza evenimentelor petrecute n Iran. Plecase din Iran la vrsta de 9
ani, cnd printii ei pierduser totul; astfel, cei doi mprtseau aceleasi valorii
Peste cteva sptmni mi-a prezentat-o pe Yasmin Etemad-Amini, a crei frumusete si
inteligent, la care se aduga naturaletea ei, m-au impresionat din primele clipe. Retinerea ei mi-a
adus aminte de propria timiditate, din clipa n care fusesem prezentat reginei-mam, cu un sfert
de secol mai devreme. Am fcut tot posibilul s-o fac sa se simt bine, i-am spus ct eram de
fericit s-o vd lng fiul meu, si apoi, ncercnd s n-o sperii, i-am vorbit despre responsabilittile
pe care trebuia s si le asume, dac si unea viata cu cea a regelui. Amintindu-mi de propria
inocent din perioada n care l cunoscusem pe rege, am vrut s-o apr de tot ceea ce putea s-i
fac ru. N-avea dect 17 ani, dar se simtea c are o mare trie de caracter si mult senintate.
Nunta a fost fixat pe 12 iunie 1986. De la plecarea noastr din Teheran, era prima dat cnd ne
ntlneam cu totii, cu ocazia unui eveniment fericit si aductor de sperant, n acelasi timp, eram
n plin rzboi Iran-Irak si, din respect pentru suferinta Iranului, am convenit s srbtorim
evenimentul n intimitatea familiei, cu discretie. Amndou prtile am vrut s respectm traditia,
n ciuda exilului. Yasmin a vrut s-si aleag singur rochia de mireas si a comandat-o la o
croitoreas iranian. Ct despre mine, am descoperit un artist, iranian si el, care ne-a pregtit
platoul traditional. Sotia unuia dintre paznicii nostri s-a ocupat de flori, iar mncarea traditional
iranian a fost preparat de ctre niste prieteni de-ai nostri din comunitate.
Ceremonia a fost emotionant si simpl. Nu eram dect saizeci de oameni n jurul tnrului cuplu
si singurul meu regret a fost c, din dorinta mea de discretie si pudoare, n-am invitat-o si pe Jehan
;'/r MEMORII 355
Sadat. Ar fi trebuit s trec pentru ea peste regulile de strict intimitate care ne fuseser impuse, n
timpul ceremoniei religioase, oamenii au fcut ceva ce nu se fcuse la nunta noastr: femeile
fericite si cstorite, surorile Yasminei, Ladan si Nilufar, mtusa mea, Puran Diba, si doamna
doctor Pirnia au tinut deasupra tinerilor cstoriti un voal ntins, asa cum cere traditia, n timp ce
aruncau peste acest voal buctele de zahr, ca o promisiune de dulceat a ntregii lor vieti, iar o
femeie tia aceeasi testur pentru a face s tac limba soacrei, cum se spune pe la noi.
Ca dot, Reza i-a oferit sotiei sale cteva monede de aur cu efigia tatlui lui si un Coran. Eu i-am
oferit un inel cu diamant.
Eram asa de emotionat cnd a trebuit s le spun cteva vorbe, c nici nu-mi mai aduc aminte ce
le-am urat. Dar stiu c am evocat memoria sotului meu, pentru a le spune ct de ru mi prea c
n-a putut s fie si el de fat ntr-o asemenea zi.
n cele din urm, Yasmin a dat drumul porumbeilor, asa cum fcusem si eu cu exact douzeci si
sapte de ani mai devreme.
Cu mult curaj, dup cstorie, a urmat cursuri de stiinte politice, dup care a fcut Dreptul, dup
nasterea fiicelor lor, lucru care i permite astzi s profeseze meseria de avocat. Se ocupa n
special de copiii prsiti, maltratati si abuzati. Printre altele, acum zece ani a creat o fundatie al
crei scop este s aduc n Statele Unite copiii grav bolnavi, care nu pot fi tratati acolo.
Comunitatea din exil a ajutat-o s fac acest lucru prin donatii si prin timpul acordat. Pentru ca
numele ei s nu duneze acestei fundatii, Yasmin i-a ncredintat responsabilitatea uneia dintre
verisoarele ei.
Yasmin este o femeie tnr, inteligent si modern, a crei deschidere ctre lume, a crei cultur
si vivacitate au fost pentru fiul meu un sprijin pretios, i simt astzi foarte apropiati, foarte solidari
si stiu c, dac ntr-o bun zi poporul iranian s-ar ntoarce spre ei, ar sti s-1 conduc pe calea de
mult uitat a progresului si a schimburilor culturale.
Foarte avansat cu studiile, Yasmin a sporit fericirea acestei cstorii oferindu-i fiului meu dou
fetite a cror dragoste si agerime m bucur n fiecare zi. Nur s-a nscut pe 3 aprilie 1992 si
356

Iman a venit pe lume cu un an mai trziu, pe 12 septembrie 1993. Locuiesc toti patru n apropiere
de Washington, iar eu am prsit Connecticut-ul pentru a fi mai aproape de ei. Casa din
Greenwich devenise prea mare si prea costisitoare numai pentru mine si Leila. M gndeam s
cumpr ceva mai modest, cnd m-a sunat Reza, care gsise o cas la numai patru minute de cea n
care locuiau ei. Eram la Paris, cnd mi-a spus. Mi-a trimis fotografii cu casa care mi-a plcut pe
loc si am spus da. Imediat m-a sunat Yasmin: stiu c nu v place s fiti scit, dar Reza si
fetitele srbtoresc deja venirea dumneavoastr, iar dac vreti s v rzgnditi ar fi bine s-o faceti
acum, pentru c mai trziu vor fi foarte dezamgiti".
Am fost asa de impresionat, c le-am confirmat venirea mea.
In acel deceniu '90 mi s-a ncredintat sarcina de ambasadoare a intereselor Iranului. Fiul meu si
asumase rolul politic pe deplin, asa cum sperasem si, ncetul cu ncetul, m-am pus n slujba lui,
pentru a-1 reprezenta n cutare sau cutare cltorie sau pentru a ntlni cutare sau cutare
personalitate pe care am cunoscut-o cndva.
n fond, viata mea politic, dup moartea sotului meu, s-a rezumat la a explica, fr ncetare,
tuturor interlocutorilor mei oameni obisnuiti sau personalitti ce dram trieste astzi
Iranul. Snt permanent la curent cu tot ceea ce se petrece n Teheran si n toate provinciile
aceasta este o sarcin care mi ocup o bun parte din zi, dar o ndeplinesc cu plcere, pentru c
eram sigur c fiecare persoan pe care o convingeam era un aliat n plus pentru eliberarea trii
mele.
Dintre toate personalittile pe care am avut ocazia s le ntlnesc n exil, mi aduc aminte cu mare
emotie de Franfois Mitterand. Eu am fost cea care a cerut o ntlnire cu presedintele francez si mi
s-a rspuns pozitiv Cu scopul de a pstra secret aceast ntlnire, a trebuit s intru discret prin
parcul Elysee. Presedintele, care m-a ntmpinat si m-a condus ntr-un salon lng focul unui
semineu, m-a primit cu mult cldur si amabilitate. El a manifestat un mare interes fat de
informatiile pe care le aveam despre Iran si rn-a ascultat cu atentie si bunvoint. Mi-am dat
seama n cursul acestei
MEMORII 357
discutii c avea cunostinte aprofundate despre problemele din acea regiune a lumii, n care sotul
meu luptase timp de douzeci de ani s mentin pacea si reusise, n ciuda tensiunilor acute
existente.
mi aduc aminte cu plcere si de ntlnirea mea cu Nancy Rea-gan. Candidat la alegerile
prezidentiale mpotriva lui Jimmy Carter, care detinea al doilea mandat, Ronald Reagan a fost
singurul care a ndrznit s-mi spun prerea bun pe care o avea despre sotul meu si despre
politica pe care o fcuse.
Regina Fabiola, regele Spaniei, Juan-Carlos si regina Sofia mi-au rmas prieteni apropiati. Pentru
fiul meu, Reza, monarhia spaniol este un exemplu pe care i place s-1 citeze atunci cnd
vorbeste despre viitorul Iranului.
Presedintele egiptean Mubarak si sotia lui, Suzan, m primesc n fiecare an cu amabilitate si
cldura pentru comemorarea decesului regelui. Prin ei, Egiptul rmne o tar care niciodat nu ne-
a abandonat.
Prietenia si atentia doamnei Chirac m impresioneaz, de asemenea, foarte mult. Sotia
presedintelui francez are grij ca de fiecare dat cnd ne ntlnim s-mi spun numai cuvinte
clduroase si ncurajatoare, pentru Iran, pentru copiii mei si pentru mine. Nu voi uita niciodat
vizita ei dup moartea Leilei. A venit cu flori, mani-festndu-si afectiunea fat de mine si mi-a
spus ct de aproape se simtea de mine n aceast durere.
nc un cuvnt despre sprijinul pretios pe care mi 1-au oferit n exil familiile domnitoare din
Orientul Mijlociu si Apropiat, crora nu le pot cita, din pcate, numele, din cauza situatiei noastre
politice.
Dup stabilirea mea n Statele Unite, am deschis un birou n New York si i-am ncredintat
conducerea lui Cambise Atabai, care a rmas unul dintre cei mai fideli colaboratori ai mei, dup
toti acesti ani de exil. Acest birou coordoneaz agenda ntlnirilor mele internationale, dar
primeste si sutele de scrisori si de e-mailuri care mi snt adresate zilnic. Multe dintre ele snt
mesaje care exprim credinta, afectiunea, dar snt si unele prin care oameni din toate prtile lumii
inclusiv din Iran cer ajutor. Fac tot ce mi st n puteri
358

pentru a le rspunde favorabil tuturor. Alte mesaje snt trimise de compatriotii mei din exil, care
au un copil sau un sot bolnav si au nevoie urgent de o sum de bani, sau de oameni care si caut
de lucru, care snt pe cale s fie expulzati dintr-o tar si care sper s intervin pentru ei... n afar
de aceste solicitri, care nu snt usor de rezolvat si care cer multe demersuri, mai primesc si niste
mesaje de la oameni care nu doresc nimic dect putin afectiune din partea mea si n cazul acesta
snt fericit pentru c le pot da imediat satisfactie interlocutorilor mei. Astfel, fiica unui general
pensionar mi-a cerut ajutorul. Exilat ntr-un orsel din Statele Unite, tatl ei era extrem de
deprimat. Snteti singura persoan care poate s-i ridice moralul." Bine, dar ce s fac?" am
ntrebat eu. Dati-i un telefon." si 1-am sunat pe omul acela si am ncercat s-mi gsesc cuvintele
potrivite pentru a-1 ncuraja, pentru a-1 face s spere. A doua zi, fiica lui m-a sunat: V
multumesc! V multumesc! Telefonul dumneavoastr i-a schimbat viata".
Un tnr iranian m ruga s vorbesc cu fratele lui, care nu voia s mai mearg la scoal, cruia nu-
i mai plcea nimic si tria n deprimare. L-am sunat pe biatul acela, 1-am ascultat, am stat de
vorb. La un an dup aceast conversatie, am avut plcerea s aflu de la fratele lui c si-a terminat
studiile.
Relatiile mele cu iranienii din tar s-au dezvoltat mult datorit internetului. Multi tineri din
aceast generatie care n-au cunoscut monarhia mi se adreseaz pentru a ntelege istoria printilor
lor, pentru a ntelege cum a fost posibil ca Iranul, odinioar att de luminos, s se cufunde n
noapte. E-mailurile pe care mi le-au trimis snt foarte emotionante, pline de ntrebri si de
afectiune. Am nceput s le rspund, s le explic simplu si din toat inima ceea ce ntelesesem eu
din drama pe care o trise si o mai tria nc tara. Am ncercat n special s le dau sperant n ziua
de mine. Printre ultimele e-mailuri pe care le-am primit a fost si cel al unui bietel de 12 ani, care
mi-a spus c m iubeste mult de tot si c vrea s stea de vorb cu mine, dar c printilor lui le este
foarte fric s nu-i prind autorittile. Am mprumutat pentru cteva zile un telefon mobil; v rog
s m sunati!" Altul, student la Arhitectur, mi-a spus

MEMORII 359
ct de mult s-a gndit la mine cnd a vizitat Persepolisul. si el m-a rugat s-1 sun. Am stat de vorb
si la sfrsit mi-a spus: V multumesc, mi-ati dat curaj s merg nainte". As fi putut s-i spun si eu
aceleasi cuvinte. Toti iranienii care au nevoie de mine si, mai ales, tinerii mi dau si ei mie curajul
s merg mai departe.
Una dintre recentele mele bucurii a fost s ajut un fiu s-si gseasc tatl. Se rtciser unul de
altul n drama exilului si fiul a avut ideea s m roage s-1 ajut.
Da, toate acestea cer atentie enorm, timp si energie, dar efectele snt reciproce. Iranienii mi
napoiaz nsutit ceea ce ce le druiesc eu n fiecare zi. Telefoanele, scrisorile, e-mailurile lor mi
dau puterea s-mi depsesc propriile suferinte n numele sperantei, pe care o ghicesc n fiecare
dintre ei. As fi putut oare s fac altfel si s refuz rolul acesta pe care mi 1-au ncredintat multi
dintre compatriotii mei de la plecarea din Teheran? Nu stiu dac e alegerea mea sau e destinul",
i-am spus ntr-o zi lui Farahnaz, epuizat de sarcina mea. Cred c destinul tu nu-ti d
posibilitatea de a alege", mi-a rspuns Farahnaz.
Moartea Leilei, pe 10 iunie 2001, la Londra, m-a aruncat ntr-o disperare fr seamn; si nu era
moartea unui copil. Leila tocmai mplinise treizeci si unu de ani. De la disparitia tatlui ei, cnd
nu avea dect 10 ani, Leila a fost permanent preocupat de ideea de moarte. La Williamstown,
acest lucru m-a ngrijorat si am trimis-o s se ntlneasc cu un profesor universitar iranian,
spernd c el va sti s afle cuvintele potrivite care s-o scape de aceast angoas. De la plecarea
noastr din Iran, ea trecuse prin momente deosebit de dureroase au fost ani de doliu si de
suferint care i-au drrnat fundamentul pe care si structurase viata. Chiar din primii ani de
universitate obosea foarte repede. Se plngea adesea de migrene si nu putea s participe la toate
cursurile. La sfatul meu, a consultat un medic, iar eu am discutat cu profesorii de la facultate
pentru a-i usura munca. Dar toate acestea n-au avut nici un rezultat benefic. Nu-i plcea la
universitate si, cum era atras de poezie, de literatur, de muzic, am ncercat s-o conving c avea
dreptul s dea curs
360

preferintelor ei, s abandoneze universitatea si s se ndrepte spre art. La un moment dat, i-a
venit ideea s realizeze un desen dup opera lui Ferdousi pe care l iubea mult. Dar acest lucru s-a
dovedit a fi mult prea complicat. Nu-si gsea drumul si revenea la acea oboseal care o macin de
dimineata pn seara.
Suferea si eu ncercam s-o ajut era asa de greu pentru mine s-o vd cum se lupta singur cu un
ru pe care nici un medic nu putea s-I identifice! Ghiceam c tot acest ru, toat aceast durere
era nefericirea ei din copilrie, purtata ca o povar, dar nu suporta s i se spun asa ceva, nu
suporta s ndrznesti s-i spui c aceast boal misterioas putea s fie psihosomatic. Acest
lucru o rnea, ca si cum ar fi vrut s nege realitatea.
Era profund deranjat de rutti, de zvonuri, de tot ce fusese scris si de tot ce se scria n
continuare despre monarhie si, mai ales, despre tatl ei. Avea pentru Iran o dragoste total,
patriotic, iar aceasta se confunda, n sufletul ei, cu dragostea pe care o simtea pentru tatl ei. Din
cauza aceasta le rspundea cu mare nflcrare celor care criticau de fat cu ea bilantul monarhiei,
mi aduc aminte ct de tare o ndrjeau, dar si o epuizau aceste discutii. Era foarte greu pentru ea,
care plecase din Iran cnd era copil si acum era foarte tnr, s discute cu oameni mai n vrst,
uneori foarte agresivi si amari. Era dintr-o bucat, emotionant, darnic; cu prietenii ei se purta la
fel, le druia totul. Pe ea o chemau cnd voiau s aud cuvinte de ncurajare, cnd ceva nu le
mergea cum trebuie. Venea ntotdeauna cu bratele ncrcate cu flori si cu cadouri pentru fratii si
sora ei, pentru mine sau pentru cei apropiati nou, stiind foarte bine ea, care era de neconsolat, tot
ce putea s aline inimile iranienilor.
A fost supus la investigatii, a consultat tot felul de medici, dar cum oboseala si durerile persistau
n ciuda tratamentelor, a ajuns s spun c nimeni n-o putea vindeca. Atunci, ca ntotdeauna n
aceste situatii, a nceput s se ntlneasc din ce n ce mai des cu prietenii care au sftuit-o s ia
somnifere si calmante. stia foarte bine c acestea i fceau ru, dar lua cnd simtea c nu mai
poate. Atunci dormea si nu mai suferea. A nceput s ia din ce n ce mai multe, constient c n
felul acesta se juca cu viata ei. O stiam cu totii n
MEMORII
361
jurul ei si i-o spuneam, fiind, n acelasi timp, neputinciosi s-i dm o mn de ajutor. De mai
multe ori 1-am auzit pe fratele ei Ali-Reza spunndu-i cu duritatea omului care sufer: Ascult,
Leila, dac mai iei pastile n ritmul sta o s mori". Ali-Reza ncerca, la fel ca noi toti, de altfel,
un mijloc prin care s-o scoat din acest vrtej ngrozitor. Leila i rspundea c nu vrea s moar,
c iubeste viata, c toate tranchilizantele acelea nu fac altceva dect s-i permit s uite cteva ore
de boala care o macin.
Ali-Reza era cel cruia i se confesa cu cea mai mare usurint, nc de cnd erau foarte mici, si
ddeau mna si se ajutau reciproc. Leila l suna si mergea adesea la Boston s-1 vad. El si
permitea s-o sftuiasc si s fie dur cu ea, pentru c-I asculta. Cu putin timp nainte s moar, i-a
spus medicului su c de acum nainte nu mai voia s asculte dect de Reza si de tatl ei. Dar
tatl tu nu mai e aici", i-a rspuns medicul. I-am povestit acest lucru lui Reza, care si-a exprimat
toat dragostea ce o simtea pentru ea, toat ncredea n nsntosirea ei. Dar acest lucru a nfuriat-
o foarte tare: considera c tnrul rege, pentru care avea un mare respect, nu trebuia deranjat cu
problemele ei de sntate si nici pus la curent cu slbiciunile ei.
Eram n Statele Unite n zilele de dinaintea mortii ei. Leila era la Paris cu domnisoara Golrokh, pe
care o numea afectuos Gogol" si care o nsotea nc din fraged copilrie. Leila m-a sunat si mi-
a spus c pleac la Londra, c vrea s fie singur, c nu mai suport s fie cineva permanent n
spatele ei. Acest lucru m-a nelinistit imediat, fiindc stiam c n Anglia se poate mult mai usor
face rost de somnifere dect n Franta. I-am cerut sfatul unui medic psihiatru: acesta ne recomanda
de obicei s n-o lsm nesuprvegheat, dar de data aceasta, n fata insistentei Leilei, mi-a spus:
Bine, se pare c are ntr-adevr nevoie s fie singur, s-o lsm s plece".
La putin timp dup aceea, Leila m-a sunat din Londra, de la hotelul la care sttea de obicei. Se
simtea foarte ru, era epuizat si avea dureri n tot corpul. Medicul mi recomandase s n-o sun
prea des, tocmai pentru c suferea (ea i spusese acest lucru) pentru c se simtea permanent
controlat. Dar de data aceasta, ea mi telefonase Am vorbit, am ncercat s-o linistesc, pentru a-i
usura suferinta. Era
362

joi. La sfrsit, i-am spus: Leila, vin la tine. Duminic ajung la Londra si ne ntoarcem amndou
la Paris. Nu vrei ca pn ajung eu s treac pe la tine o prieten s te vad?" Am spus numele
ctorva persoane, n speranta c va fi de acord cu una sau cu alta. Dar nu voia s-o vad nimeni n
starea n care era si mai si slbise mult n aceste ultime luni. n ciuda spuselor ei, dup ce .am
nchis, am sunat o prietena n vrst, care o iubea mult pe Leila si pe care am rugat-o s fie foarte
atent cu ea. Ne-am nteles s nu-i spun c discutaserm. Ea a sunat-o pe Leila a doua zi de
dimineat, vineri, si a ntrebat-o dac era de acord s treac s-o vad n cursul zilei aceleia. Leila
a fost foarte impresionat de telefonul ei si a fost de acord. Totusi, putin mai trziu a sunat-o si i-a
spus: Vino mai bine mine".
Smbt am vorbit din nou la telefon cu prietena mea, care mi-a spus c n-a insistat prea tare, ca
s n-o deranjeze pe Leila, dar c spera s se vad cu ea n dup-amiaza aceea. A mai adugat c
Leila i-a spus: Dac vorbesti cu mama la telefon, spune-i s nu m sune pentru c dorm",
ntotdeauna m temeam s n-o trezesc, pentru c atunci mi spunea: Uite, dormeam si acum
trebuie s iau somnifere ca s adorm."
Duminic am ajuns Ia Paris si fiind foarte ngrijorat, prima mea initiativ a fost s-o sun pe
prietena mea de la Londra. Nu reusise s-o vad pe Leila pn la urma, pentru c ea o tot suna si
amna vizita si dup o vreme n-a mai rspuns la telefoanele ei. Foarte speriat, am sunat un medic
de la Londra cruia i pstrasem datele. O s-mi fac timp s trec dup-amiaz pe la hotel", mi-a
spus el.
L-am mai sunat o dat la ora la care trebuia s fie la Leila. Medicul era acolo, dar mi-a spus c i
se interzicea s intre n camer, pentru c fiica mea atrnase la us cartonasul cu Nu deranjati".
L-am rugat s insiste si, n cele din urm, a reusit s-1 conving pe directorul hotelului. Am rmas
pe fir ct timp a urcat el n camer. Chiar atunci m-a sunat pe alt linie si Farahnaz din Statele
Unite, care voia s afle vesti despre sora ei si creia i-am spus s astepte mpreun cu mine cteva
clipe pentru c medicul trebuia s coboare dintr-o clip n alta.
MEMORII
363
Am asteptat vreo zece minute. Snt tot acolo sus, n-avem nici o veste", mi-au spus cei de la
receptie cnd ncepusem s m nelinistesc, n cele din urm, am recunoscut vocea medicului,
sugrumat de emotie: mi pare ru, dar fiica dumneavoastr a murit", nnebunit de durere, i-am
spus si lui Farahnaz, care si-a pierdut firea, bietul copil, si a izbucnit ntr-un plns cu hohote. N-
am reusit s-o calmez si a trebuit s-o las n starea n care era. Apoi 1-am anuntat pe Cambise
Atabai care era la tar, aproape de New York, si 1-am rugat s mearg chiar atunci la Farahnaz.
Nici nu m puteam gndi s-o las singur n suferinta aceea.
Apoi am vrut s-1 anunt pe Reza. A rspuns ofiterul lui. Reza era n plin conferint de pres.
Ofiterul s-a dus si i-a spus de moartea surorii lui, iar Reza si-a adunat toate puterile si a terminat
conferinta. La sfrsit doar, cu fata rvsit de suprare, le-a spus ziaristilor c tocmai aflase de
moartea Leilei.
Ali-Reza era n masin cnd 1-am sunat. I-am spus s opreasc, mi era fric s nu fac vreun
accident din cauza socului. Ca si n cazul lui Farahnaz, as fi vrut s fiu lng el pentru a-i
mprtsi durerea.
N-am avut curaj s-o sun eu nsmi pe Gogol" si am rugat-o pe doamna Atabai s-o fac fiica
mea cea mic era motivul pentru care ea tria.
Moartea Leilei a emotionat profund sufletele tuturor iranienilor din exil si chiar ale celor din Iran.
Mi s-a spus c vestea aceasta a circulat pe toate strzile Teheranului, c oamenii au urcat la
Palatul Niavaran cu luminri aprinse si cu flori. Au fost organizate ceremonii pretutindeni unde se
aflau iranieni. La Los Angeles, un oras n care comunitatea este foarte important, s-au adunat mii
de oameni. Astfel, Leila, care suferea att de mult din cauza dezbinrii poporului iranian, a reusit
s-i adune pe toti la auzul numelui ei, dar cu pretul mortii.
Chiar si la Londra, numerosi oameni i-au nsotit trupul pn la aeroport. Am vrut ca Leila s fie
nmormntat la Paris, unde era nmormntat si mama. Mai mult de o mie de persoane au fost de
fat la funeralii si, n zilele imediat urmtoare, am primit sapte mii de scrisori. Din toate reiesea
suprarea si emotia. De la acel doliu

ngrozitor, primesc fr ncetare noi mrturii ale simpatiei oamenilor pentru Leila, iar mormntul
ei e vizitat zilnic de ctre anonimi, care l acoper cu flori si cu mesaje de afectiune si de regret.
Nu, nu ti poti reveni dup moartea unui copil. De la acel 10 iunie 2001, o plng n tcere pe
micuta mea Leila. Eu, care am puterea s-1 mbrbtez cu cteva cuvinte pe un general btrn,
care dau sperant tinerilor dezrdcinati, care snt capabil, cum mi se spune, s ajut o comunitate
ntreag alungat de pe pmntul ei, n-am reusit s-mi ajut propria fiic. Aceast neputint m
rscoleste n fiecare zi si n fiecare dimineat mi spun: Astzi trebuie s-mi fac timp s-mi sun
copiii, nepotelele. Scrisorile si telefoanele mai pot s astepte, trebuie s le explic compatriotilor
mei, asa cum mi-a spus Leila ntr-o zi, c, dup ce le-am consacrat patruzeci de ani din viata mea,
am si eu dreptul s m ocup acum de ai mei, de copiii si de nepotii mei..."
Curnd, Nur si Iman au lsat n urm copilria si au intrat n adolescent. Cu cteva luni nainte,
dup ce le spusesem o poveste si le srutasem nainte s doarm, Nur aproape c s-a nfuriat:
Mam Yaya, mi-a spus ea, ridicndu-se n pat, ne spui c sn-tem iraniene, c sntem printese,
dai' noi nici mcar nu ne-am vzut tara. La ce ne ajut c ne arti toate aceste fotografii, c ne
spui toate aceste povesti, dac noi nu ne putem ntoarce acas?
Poate c aceast ntrebare a fetitei mi-a dat forta s scriu aceast carte. Trebuia s le spun acestor
fetite care nu aveau voie s mearg n tara lor cum am ajuns aici. S ncerc s le fac s nteleag
ct de crud a fost istoria cu Leila, mtusa lor, si ct de nedreapt a fost cu bunicul lor, a crui
privire grav o vd n fiecare zi n biroul tatlui lor. S le spun c pot s fie mndre c snt
nepoatele lui, c pot s fie mndre, de asemenea, c snt fiicele unui om care lupt deja de
douzeci si trei de ani s dea Iranului strlucirea pe care a pierdut-o. S le spun s fie mndre c
snt iraniene.1
1 Nu am mentionat numeroase persoane n aceast carte, doar ca s le protejez^pe ele si familiile
lor de persecutiile Revolutiei Islamice
In exil...
n exil de un sfert de secol, n-ani ncetat nici o clip s m gn-desc la Iran, la acest popor si la
acest pmnt pe care le iubesc mai mult dect orice. Dup represiunea care s-a abtut asupra celor
care serviser tara, dup mortii si dup suferintele ndurate de supravietuitori, a nceput declinul.
Iranul a fost puternic si respectat si, ntr-o zi, totul s-a schimbat. Eforturile nfptuite n toate
domeniile, care au mobilizat milioane de iranieni pentru binele comun, au fost n mare parte
distruse.
Aceast regiune a Golfului Persic care a cunoscut pacea si stabilitatea pe timpul monarhiei
iraniene si care a avut relatii amicale cu aproape toate trile lumii s-a cufundat apoi n rzboi si n
haos, ajungnd s devin matricea terorismului international si a fanatismului religios. Dup
monstruosul atentat de la 11 septembrie 2001, lumea n-o mai priveste dect cu groaz si dezgust.
Revolutia Islamic i-a nselat pe cei care au crezut n ea, de aceea a si pierdut majoritatea aliatilor,
n cursul ndelungatei noastre istorii, Iranul a trebuit s ndure de multe ori greutatea si suferintele
unei ocupatii. Dar niciodat invadatorul n-a reusit s-i stearg identitatea national. De fiecare
dat, poporul iranian a stiut s caute n el nsusi, n cultura si n istoria lui, pentru a gsi forta de a
rezista si, n cele din urm, pentru a-si nvinge dusmanul.
366
Eu nc mai sper c poporul iranian va sfrma lanturile si se va ridica pentru a construi o tar
modern, liber, respectat, tolerant si generoas.
stiu c lumina va nvinge ntunericul si c Iranul, asemenea psrii Phoenix, va renaste din
propria cenus.
Fie ca Lionel Duroy, care a fost alturi de mine de-a lungul scrierii acestei crti, s afle aici
expresia gratitudinii mele.
ANEXE
L
Conditia femeii n Iran n perioada monarhiei
Organizatia Femeilor din Iran (OFI) era o retea cu cincizeci si sapte de asociatii afiliate, patru
sute de sectii si o suta douzeci de centre care ofereau servicii de protectie a copilului, planning
familial, formare profesional si sfaturi juridice, prin munca a 2 000 de specialisti si a 7 000 de
voluntari la aproximativ un milion de femei pe an.
OFI detinea o institutie de nvtmnt bazat pe studii sociale, unde se pregtea att personalul
propriu ct si persoanele care urmau s desfsoare activitti n sectorul public si privat. Cele mai
importante realizri ale OFI n ultimul su deceniu de activitate snt urmtoarele:
/. Educatia: .....
A. S-a acordat prioritate campaniei de alfabetizare a femeilor. Folosirea de batalioane feminine"
pentru alfabetizare a fost, de asemenea, foarte eficient.
B. S-au fcut eforturi pentru a ncuraja fetele care aveau vrsta potrivit s mearg la scoal si s
profite de avantajele scolarizrii gratuite.
C. La nivel universitar, tinerele femei au fost ncurajate s se nscrie la profile tehnice si
stiintifice, datorit unor burse speciale de finantare. A fost initiat un sistem special n vederea
acordrii unui tratament preferential fetelor care doreau s se nscrie si erau admise n cadrul
acestor sectii n mod traditional inaccesibile femeilor.
Un sfert din numrul total al studentilor erau femei. Cu un an nainte de Revolutie, femeile au
reprezentat majoritatea studentilor admisi la Facultatea de Medicin.
372
MEMORII
D. Programele de studii adresate femeilor erau pregtite de ctre comisii mixte, ce reuneau
membri OFI, profesori din faculttile din Teheran si din universittile nationale.
//. Locurile de munc:
A. Organizatia Femeilor din Iran si Ministerul Muncii si-au reunit fortele cu scopul de a crea
programe speciale de pregtire a femeilor, n vederea obtinerii unui loc de munc mai bine pltit.
Aceste programe s-au concretizat n cursuri de perfectionare pentru diferite sectoare de munc,
att calificat ct si semicalificat.
B. A fost reanalizat ntreaga legislatie pentru a elimina orice fel de discriminare legat de sex.
Principiul salariu egal pentru munc egal" a fost introdus n toate decretele si reglementrile
guvernamentale referitoare la locurile de munc.
C. S-a introdus o nou lege care a autorizat ca femeile s poat munci jumtate de norm pn
cnd copilul lor va mplini vrsta de trei ani. Acesti trei ani erau luati n considerare ca vechime la
pensie.
D. O alt lege a fcut obligatorie instalarea de echipamente de protectie a copiilor n zonele aflate
n apropierea uzinelor si/sau birourilor. La mai putin de doi ani de la votarea acestei legi,
eforturile reunite ale Organizatiei Femeilor din Iran si ale mai multor ministere au fcut posibila
instalarea acestor echipamente n aproximativ un sfert din zonele vizate.
E. A fost mrit concediul de maternitate, astfel c orice femeie nsrcinat n mai mult de sapte
luni putea s rmn acas, primind salariu ntreg.
F. Au fost revzute toate decretele privind locuintele, mprumuturile si orice alte avantaje ale
locului de munc, pentru a fi eliminat si cea mai mic idee de discriminare
///. Familia:
A. Legea referitoare la protejarea familiei a dat femeilor dreptul de a cere divortul pe aceeasi baz
si n aceleasi conditii ca brbatii; aceeasi lege a atribuit deciziile privind dreptul de a pstra
copilul si pensia alimentar unor Curti Familiale speciale si i-a recunoscut mamei dreptul de a
putea pstra legal copilul n caz de deces al tatlui; tot aceast lege a eliminat aproape complet si
poligamia, limitnd dreptul brbatului de a avea o a doua sotie doar la situatia n care prima sotie
nu poate s aib copii sau sufer de o boal incurabil. Chiar si asa, era obligatoriu ca brbatul s
ANEXE 373
aib acordul primei sotii. Desi nu acorda drepturi egale femeilor, legea depseste cu mult
legislatiile din celelalte tri musulmane.
B. A fost legalizata si ntreruperea de sarcin, numai cu acordul sotului. Femeile necstorite
puteau s cear ntrerupere de sarcin pn n sptmna a opta.
IV. Participarea la viata politic:
A. Toate juriile locale care examinau calificarea candidatilor pentru posturile politice au primit
ordin s accepte si o reprezentant a femeilor.
B. Responsabila OFI din fiecare provincie se afla sub autoritatea direct a guvernatorului
provinciei respective.
n timpul ultimelor alegeri, care avuseser loc naintea Revolutiei, datorit unei campanii
energice, au fost alese douzeci de femei n Camera de Jos (Majles) si trei sute de femei n
consiliile locale si municipale.
C. Femeile au revendicat si au obtinut posturi de rspundere n cadrul Guvernului, n 1978 exista
o femeie n Consiliul de ministri si alte trei n subcabinete". In afar de posturile traditionale din
cadrul Ministerului Educatiei si al Snttii, Ministerul Muncii, ca si cel al Minelor si Industriei
aveau cel mai mare numr de posturi de conducere ocupate de femei.
V. Planul National de Actiune:
Aprobat de ctre Consiliul de ministri n 1978, un Plan National de Actiune a creat o structur n
cadrul fiecruia dintre cele dousprezece ministere pentru a organiza, planifica, aplica si dirija
eforturile nationale pentru integrarea femeilor n toate sectoarele economiei si societtii, n fiecare
minister, ministrul era responsabil cu evolutia acestui program si trebuia s ntocmeasc un raport
anual n legtur cu acest lucru pentru Consiliul de ministri. sedintele lunare au fost organizate cu
adjunctii ministrilor din toate cele dousprezece ministere participante. Reuniunile erau prezidate
de ministrul de stat responsabil cu problemele femeilor, care tinea locul prim-ministrului. n
cadrul fiecrui minister erau comisii alctuite din femei care observau si analizau eforturile si
progresele fcute de ministerul respectiv.
VI. Activitti internationale:
Iranul a fost a treia tar din lume care a sustinut miscarea international a femeilor si a lansat
mpreun cu Natiunile Unite diferite actiuni legate de problemele femeii. Aceste lucruri au
presupus si responsabilitatea de a crea Centrul Asia-Pacific pentru femei si dezvoltare, al crui
sediu a fost stabilit la Teheran, ca si Institutul de Cercetri Internationale si de Pregtire pentru
Evolutia Femeii, instalat tot la Teheran, n anul 1979. Tot la Teheran, n 1980, urma sa aib loc a
cincizecea conferinta cu scopul de a evalua progresele fcute dup Conferinta mondiala de la
Mexico, avnd ca tem statutul femeii.

Edictul lui Cirus cel Mare

Snt Cirus, mare rege si suveran atotputernic, regele Babiloniei, rege peste Akkad si Sumer, rege
peste cele patru zri, fiul lui Cambise, mare rege peste Anshan, nepotul lui Cirus, mare rege, rege
peste Anshan, fondatorul unei dinastii regale, cea a crei domnie o ndrgesc Bel si Nabu, cea a
crei domnie le nclzeste inimile. Cnd am psit n Babilon cu spiritul plin de lumin, mi-am
instalat puterea n palatul regal, nconjurat de multumire si de o bucurie regsit. Marduk, zeul
suprem, a stat la originea dragostei babilonienilor pentru mine. Nu trece o zi fr s-i multumesc.
Armata mea s-a instalat si ea fr nici o problem chiar n mijlocul Babilonului. N-am ngduit
nici unuia dintre soldatii mei s semene teroarea pe pmnturile Akkadului si Sumerului. Am
pstrat mereu n minte nevoile babilonienilor. Le-am pstrat locasurile de cult pentru a le asigura
o viat tihnit. Am suprimat jugul necruttor care i apsa. Am redat viata asezrilor prsite. Am
pus capt nefericirii lor. Apreciind faptele mele, Marduk, suveranul suprem, s-a bucurat si mi-a
dat binecuvntarea si mie, si fiului meu Cambise, carne din carnea mea, ca si armatei mele. Iar noi
i-am multumit glorioasei lui divinitti, n ntreaga lume, de la marea de sus si pn la marea de
jos, toti regii asezati n tara lor, pe tronul lor, ca si toti regii nomazi de pe meleagurile de la
asfintit mi plteau bir si-mi srutau picioarele n orasul meu din Babilon. n orasele Ashur, Susa,
Agade, Eshuna, Zamban, Meurnu, Der si pn la Gutium, le-am redat pretutindeni locul care li se
cuvenea, consolidndu-le pozitia divinittilor al cror cult fusese abandonat sub dominatia Tigris.
I-am strns pe toti locuitorii acestor orase si le-am "enltat casele. Potrivit dorintei lui Marduk,
zeul atotputernic, am lsat n templele lor divinittile din Sumer si Akkad pe care Nabonid le
adusese n Babilon provocnd mnia zeului zeilor. Fie ca zeii crora le-am consolidat cultul s
intervin n favoarea mea pe lng Bet si Nabu si s-mi prelungeasc zilele, si s vorbeasc astfel
despre mine; Fie ca regele pios si fiul lui Cambise, Cirus..."
Palatul Kubbeh - Cairo - 31 octombrie 1980
Mesajul lui Reza Pahlavi ctre poporul iranian
In numele lui Dumnezeu atotputernic, potrivit Constitutiei iraniene si amendamentelor ei, declar
solemn c, ncepnd cu aceast zi, 9 Aban 1359 (31 octombrie 1980), din clipa n care am mplinit
douzeci si unu de ani, snt gata s-mi asum responsabilittile si obligatiile de rege al Iranului.
Din cauza strii exceptionale care exist n prezent n Iran, Ceremonia constitutional de
depunere a jurmntului va fi amnat pentru ziua n care, cu voia lui Dumnezeu, vor fi ndeplinite
toate conditiile necesare desfsurrii ei.
Cu toate acestea, jur solemn n fata gloriosului drapel tricolor al Iranului si pe Sfntul Coran c
mi voi consacra ntreaga viat luptei pentru independenta si suveranitatea national si aprrii
drepturilor legitime ale poporului iranian.
Garant al unittii nationale, voi rmne aprtorul credincios al Constitutiei.
Legea noastr fundamental garanteaz drepturile fiecrui om si cele ale societtii si precizeaz n
mod clar datoriile legitime ale regelui, ale puterii legislative, ale puterii executive si judiciare. Voi
veghea deci asupra respectrii stricte si aplicrii diferitelor articole ale Constitutiei si mi voi
ndeplini misiunea, constient de responsabilittile pe care aceasta le implic, si voi apra astfel
ordinea constitutional.
Dragii mei compatrioti, surori si frati,
Aceast responsabilitate suprem mi-a fost ncredintat dup trista disparitie a augustului meu
tat, ntr-una din perioadele cele mai sumbre din istoria noastr, chiar n momentul n care
principiile noastre nationale si spirituale, valorile noastre istorice si culturale, civilizatia noastr
snt amenintate din interior; chiar n momentul n care anarhia, prbusirea economic si decderea
prestigiului nostru international au provocat violarea integrittii noastre teritoriale printr-o
agresiune exterioar pe care o condamnm.
stiu exact c nici unul dintre voi care are nnscute mndria national si spiritul patriotic, nici unul
dintre voi care este puternic legat de identitatea lui national, de credinta si de principiile sfinte
ale Islamului autentic, de valorile noastre istorice si de patrimoniul nostru cultural, n-a dorit s se
ntmple un asemenea dezastru. Snt sigur c nici un popor, indiferent de conditia lui, nu poate s
doreasc asa ceva. De aceea, ntelegn-du-v suferinta si simtindu-v lacrimile ascunse, m altur
durerii voastre. stiu c, asemenea mie, dup aceast noapte, veti vedea zorii senini ai unei noi zile.
stiu, de asemenea, c, n adncul sufletelor voastre, aveti convingerea c, la fel ca de attea ori n
trecut, istoria noastr milenar se va repeta si cosmarul se va sfrsi. Dup ntuneric va veni
lumina, ntriti de amarele noastre experiente, vom face totul mpreun ntr-un mare elan national,
ne vom reconstrui tara. Prin reforme potrivite si cu participarea tuturor, ne vom atinge idealurile.
Vom construi un nou Iran n care vor domni egalitatea, libertatea si dreptatea, nsufletiti de
adevrata credint islamic, de spiritualitate, de dragoste si tolerant, vom face din Iran o tar
prosper si mndr care si va putea ocupa locul meritat printre toate celelalte natiuni.
n ziua aceasta solemn si istoric, m plec n fata tuturor celor care, eroi sau necunoscuti, au
pierit de-a lungul secolelor pentru gloria Iranului, pentru independenta trii si pstrarea identittii
nationale. Fie ca ei s se odihneasc n pace pe vecie n pmntul sfnt al patriei lor! M plec, de
asemenea, n fata martirilor armatei iraniene si a tuturor celorlalti patrioti care, n timpul ororilor
din ultimele douzeci de luni, au pltit cu viata credinta fat de onoarea national, mprtsesc
sincer durerea familiilor lor att de greu ncercate. Le nteleg cu att mai bine, cu ct am pierdut si
eu pe cineva foarte drag, care s-a stins prea devreme, pe pmnt strin, n suferinte de nedescris,
dobort de nenorocirea abtut asupra patriei si de boal.
Admir curajul membrilor fortelor armate care, n ciuda ofenselor primite, n ciuda nedrepttilor si
a umilintelor, au aparat cu vitejie pmntul sfnt al Iranului si integritatea teritorial a patriei. Snt
mndru de felul n care s-au purtat.
De-a lungul secolelor, poporul iranian a fost la originea unor uimitoare epopei. Poate c acum
conjunctura este din nou prielnic scrierii unei alte pagini epice. Aceasta va fi pentru ntreaga
lume imaginea Iranului veritabil si a poporului lui. Astzi, cnd cu voia lui Dumnezeu ncepe
pentru mine o nou etap n ndeplinirea datoriei mele nationale, v transmit acest mesaj din
adncul inimii mele. stiu dinainte c rspunsul vostru va fi ecoul fidel al glorioasei noastre Istorii
milenare.
S crem uniunea national, bazat pe fraternitate, egalitate si iubire de Dumnezeu! S alungm
ura, rzbunarea si toate celelalte manifestri ale Rului!
i salut pe toti iranienii si iranienele de buna-credint, oriunde ar fi. Le cer tuturor s-si pstreze
neclintit ncrederea n viitor si s apere fr slbiciune si n orice conditii independenta Iranului,
credinta si identitatea lor national.
Le cer tuturor patriotilor din Iran si de pretutindeni, s strng rndu-rile pentru a-si salva patria.
ncredintez lui Dumnezeu cel atotputernic destinul Iranului, a crui glorioas Istorie snt convins
c se va continua cu onoare. M rog lui Dumnezeu cel atotputernic s fie ngduitor cu noi toti si
s ne ajute s ne mplinim datoriile nationale prin asumarea de responsabilitti fat de ntreaga
omenire, n ciuda obstacolelor cu care ne este presrat drumul.
Dumnezeu s pzeasc Iranul!