Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raspunsuri La Examenul de Urologie
Raspunsuri La Examenul de Urologie
com
Raspunsuri la
Examenul de Urologie
Localizarea i caracteristica durerilor n maladiile renale. Colica renal. Clieu radiologic
panoramic al rinichilor.
Durerile pot fi: acute i surde; permanente i periodice; in repaus sau la efort fizic.
Durerile n r e g i u n ea l omb a r s u nt c a r a c t e r i s t i ce p e n t ru a f e c t a r ea r i n i c h i l o r:
col i ca r e n a l , i r adi e r ea n r e g i u n ea inghina l - pent ru ma l a d i i le u r e t e r a l e;
d u r e r ea n r e g i u n ea s u p r a p u b i a n s u nt c a r a c t e r i s t i ce pentru ma l a d i i le ve z i c ii
ur ina r e; d u r e r i le din pe r ineu - p e n t ru c e le ale p r o s t a t e i.
Ce le mai c a r a c t e r i s t i ce i g r a ve dure ri apar n t i m p ul colicii renale. c La baza ei se afla
dereglarea
acuta a pasajului urinei din caile urinare superioare n urma obstruciei sau a compresiunii lor.
Colica renal este mai frecvent cauzat de calculi n rinichi i uretere,
conglomerate de sruri, cheaguri de snge, puroi. Ea apare brusc, pe neprins de
veste, iar durerile au un caracter acut, bolnavii sunt nelinitii, caut o poziie
anumita a corpului. Durerile se resimt n regiunea lombar, cu iradiere n
regiunea inghinal, suprapubian, n organele genitale externe, uretr, partea
interna a femurului. n timpul crizei, bolnavul manifest diverse tulburri
in mare i, n primul rnd, disurie (miciuni frecvente, imperioase, dureroase).
( o l i ca renal se soete adeseori de diverse tulburri digestive - greuri i
vom reflex, uneori parez intestinal cu meteorism, balonare, constipaii, mai
rar diaree. De regul, pulsul este normal (nu-i frecvent), fiind un simptom important
n diagnosticul diferenial cu maladiile abdominale acute, unde tahicardia este
prezent. Simptomul de tapotament n regiunea lombar este pozitiv pe partea
afectat. Diagnosticul diferenial:
colica apendicular: pe dreapta, n special retrocecal, durerile sunt
ascendente spre epigastru i hipocondrul drept, bolnavul st imobilizat;
- colecistita acut (colic biliar, hepatic): debut anterior n hipocondru,
iradiere posterioar ctre umr i scapul;
- colica ovarian (anexil acut): dureri cu iradiere spre rect i anus;
- pancreatita acut: dureri cu localizare n hipocondrul stng cu iradiere
posterioar i la umr;
- discopatia (radiculit) acut: agravare la micare, bolnavul este
imobilizat;
d u r e r ea nevralgica, de-a l u n g ul n e r v i l or intercostal i, a n e r v u l ui I femuroc u t a n a t;
alte maladii (ulcer per forat, o c l u z ie i n t e s t i n a l , sarcin e x t r a u t e r i n ,
m i o z i t a c u t , durere c o r o n a r i a n a t i p i c ).
1. Radiografia reno-vezical pe gol este investigaia primar i obligatorie
n urologie. Ea va preceda ntotdeauna urografia, iar interpretarea datelor se face
simultan. Clieul pe gol se efectueaz din fa, n decubit dorsal. Radiografia
simpl permite studiul scheletului (coastele, coloana vertebral, bazinul),
prilor moi lombo-abdominale i pelvine. Modificri patologice decelabile pe
radiografia renovezical pe gol:
- Sistemul osos: metastaze, artroze, spina bifid, scolioz.
- Conturul renal: creterea sau diminuarea sa; deformarea, dispariia
Release from Medtorrents.com
Anuria = diureza < 100 ml pe zi., e absena secreiei i excreiei de urin = absena iciunilor spontane
clinic ; ecografic ; sondajul vezical = vezica goal ( diag. dif. cu retenia acut de urin ,miciune imposibil,
durere hipogastric, glob vezical
- cauzele anuriei : - prerenale ( tensiunea arterial, echilibrul hidro-
electrolitic)- renale ( parenchimul renal )- postrenale ( permeabilitatea cilor urinare superioare) = anuria
obstr
Cauzele anuriei obstructive
- litiaza ureteral pe rinichi unic funcional, chirurgical,congenital
- tumori infiltrative la nivelul ureterelor bilateral (TV,ADK-P, neo uterin)- ligatura / seciunea accidental a
ureterului bilateral
obstrucia ureteral
presiunea n cile urinare crete => hidronefroza acut, presiunean cile urinare continu s creasc
i depaete presinea de filtrare glomerular => anuria.
-diagnostic diferenial cu :
-uretroragia-singerarea din tractul genital la femeie
-hemospermia
-urina roie dat de: medicamente (piramidon, rifampicin,laxative) sruri biliare, porfirine, urai,
hemoglobinurie,
-alcaptonurie
Cause:
- H. unic semn de cauza urologic vezica (TV), litiaza vezicala, prostata (HBP,ADK-
P), rinichi, ureter unilateral TR, litiaza renal, hidronefroza congenital, perinichi, ureter bilateral rinichi
polichistic, rinichi in potcoav, necroza papilar, litiaza bilateral
-H. unic semn de cauza nefrologic - glomerulo-nefita, nefroze de focar, sclerozavascular, amiloidozaH. unic
semn de cauza hematologic hemopatii
H. + nefromegalie unilateral TR., hidronefroza, chiste renale, pionefroz, pielonefrita
xantogranulomatoas.
H. + nefromegalie bilateral rinichi polochistici, uretero-hidronefroza bilat., TR bilat.,hidronefroza
congenital bilateral.
H. + colica renal litiaza, cheaguri, parazii, stenoze, leziuni inflamatorii.-H. + semne vezicale HBP, ADK-
P, litiaza vezical , TV, diverticuli.
H. + febra + piurie = pionefrit
Release from Medtorrents.com
Oliguria
Def = e diureza sub 800 ml / zi
E relativa si absoluta
Relativa: 800-400 ml/zi, poate avea cauza fiziologica datorita bilantului hidric negative(aport scazut, pierderi)
-> puterea de concentratie maxima (uree urinara 57mg%,osmolaritate 1200mOsm/24h, densitate 1045); sau
poate ava cauza patologica datoritaleziunilor renale in care apare scaderea puterii de concentrare
Absoluta: <400ml/zi e intotdeauna patologica si e o urgenta de diagnostic si tratament
Anurie
Anuria = diureza < 100 ml pe zi., e absena secreiei i excreiei de urin = absena iciunilor spontane
clinic ; ecografic ; sondajul vezical = vezica goal ( diag. dif. cu retenia acut de urin ,miciune imposibil,
durere hipogastric, glob vezical)
- cauzele anuriei : - prerenale ( tensiunea arterial, echilibrul hidro-
electrolitic)- renale ( parenchimul renal )- postrenale ( permeabilitatea cilor urinare superioare) = anuria
obstr
Urina
Volumul 24h 1200-1800 ml
Aspectul Limpede, transparent;
PH 5,8-7,2
Mirosul Uor aromatic, datorit acizilor volatili sau
substanelor urinoide, pe care le conine
Culoarea Galben-pai pn la galben-auriu (datorit
prezenei urocromilor, uroeritrinei i urobilinei)
Densitatea 1.010-1.025
Proteine, bilirubina, grucoza absente
Sedimentul urinii
L e u c o c i te 1-3 in cimp de vedere
Erit roci te 0 unice in cimpul de v e d e re
C e l u le epi t el i a l e: 0 3 in cimpui de v e d e re
pl a te nu se depisteaza
i n t e r m e d i a re nu se depisteaza
r e n a le
C i l i n d ri h i a l i n i c i, g r a n u l o i,
c e r o i, e p i t e l i a l i, l e u c o c i t a r i,
e r i t r o c i t a r i, p i g m e n t ri Nu se d e p i s t e a z
M uc us Nu se d e p i s t e a z sau e s te n c ant i t i mi ci
Ba c t e r ii Nu se d e p i s t e a z s au p r e z e n te n c a n t i t i
mici
1. Retentia acuta de urina - obstacol subvezical - brusc, fara tulburari de mictiune in antecedente , cedeaza
dupa tratament medical +/- sondaj vezical Clinic - globul vezical dureros
Retentia acuta de urina reprezinta imposibilitatea de a urina, aparuta brusc, la un individ care anterior
urinase normal. Pacientul prezinta o dorinta acuta de a urina, este agitat, durerile abdominale fiind intense,
localizate sau cu iradiere spre penis. Toate eforturile de a urina sunt zadarnice.
Cauzele cele mai frecvente sunt:
rahianestezia
ruptura posttraumatica de uretra
consum de alcool
expunerea prelungita la frig
prostatita acuta
Retentia cronica de urina
Poate fi subclasificata:
Retentie cronica incompleta de urina
Retentie cronica completa de urina
- palparea rinichilor se face bilateral, chiar dac manifestrile clinice sunt unilaterale.
Tehnica - palparea rinichiului drept
- palparea rinichiului stng
La palpare se poate evidenia:
aprarea muscular
- are acelai mecanism i semnificaie ca i procesele inflamatoriiintraperitoneale;
contactul lombar
- n procesele tumorale retroperitoneale voluminoase
balotarea abdominal
: - tumora retroperitoneal! tumora de flanc - diagnostic diferenial cu hidropsul vezicular , lob hepatic
mrit,splenomegalie
Percuia rinichilor
rinichiul normal - percuia flancurilor => sonoritate dat de colon
nefromegalia - contactul rinichiului direct cu peretele anterior => matitate la percuie- ---
- hematomul renal - percuia indic evoluia (palparea nu se poate efectua din cauzacontracturii musculare
i a durerii.)
Punctele dureroase caracteristice rinichiului:
- punctul costovertebral (Guyon)
- n unghiul format de ultima coast cu coloanavertebral;
- punctul costo-muscular
- n unghiul format de ultima coast i marginea lateral amasei musculare sacro-lombare;
- punctul subcostal (Bazy-Albaran)
- la vrful coastei a XI-a.
n mod normal ele nu sunt palpabile; pot fi palpate ns cnd au volumul mrit
sau sunt indurate.
Prostata :
-mobil i nedureroas la palpare.
-volumul prostatei crete n : adenom, cancer, prostatite.
-consistena crete n hiperplazia adenomatoas (ca o minge de tenis)-este dur n cancerul de
prostat ( similar cu cea a articulaiei metacarpo-falangiene a policelui) i foarte dur n litiaza prostatic
i prostatita lignoas. -nodulii prostaticintlnii n tuberculoz sau prostatit cronic, proemin pe suprafaa
glandei i au marginicare se terg treptat, cele neoplazice par ncrustate n parenchimul glandelor i au
margininete. -litiaza prostatic multipl produce crepitaii la palparea glandei, datorit frecriicalculilor
(semnul sacului cu nuci).-mobilitatea glandei se reduce n cancerele de prostat care au depit capsula
prostatic, iar n cazurile avansate se percepe un bloc tumoral dur, aderent la pereii pelvisului pelvis
ngheat.
-sensibilitatea crete mult n inflamaiile acute, ajungnd la durere viespontan sau provocat prin palpare
-n timpul examinrii prostatei se va inspecta meatul uretral - scurgere de lichid prostaticsau alte secreii
patologice.
Punctia prostatica
Pentru un examen cat mai fidel, punctia-biopsie prostatica se executa sub control ecografic transrectal, ceea ce
imbunatatii loarea metodei, iar rezultatele vor fi mai fidele.
Aspiratia prostatica citodiagnostica - se executa cu un ac fin flexibil, si se aspira cu o seringa care se ataseaza
etans la ac. Materialul aspirat se prepara pe frotiuri.
Sonda sau cateterul reprezinta un tub subtire de cauciuc sau plastic care este introdus in vezica urinara
pentru a putea elimina urina. Se intalnesc trei tipuri de sondari: intermitenta, permanenta si suprapubiana.
Sonda intermitenta
Presupune sondarea vezicii la fiecare 3 4 ore pentru eliminarea urinii, prin introducerea unui cateter care
dupa folosire este indepartat.
Decizia pentru a folosi un anumit tip de sondare este luata dupa consultarea cu medical urolog.
Procedura de sondare trebuie facuta in conditii igienice pentru a evita infectiile, utilizandu-se sonde subtiri,
pentru a nu rani uretra. Principalul dezavantaj al sondarii intermitente este acela ca presupune o anumita
intimitate si accesul la toaleta sau baie, care nu pot fi intotdeauna la indemana atunci cand se pleaca de
acasa.
Procedura de sondare
Se face transferul pe pat, pe toaleta sau se poate ramane in fotoliul rulant dar persoana se lasa sa alunece
pe spate
Se descopera zona
Se spala mainile si penisul/labiile inainte de sondare cu apa si sapun
In cazul femeilor varful sondei este introdus in lidocaina gel inainte de utilizare, iar la barbati se injecteaza
lidocaina in uretra inainte de introducerea sondei
Cateterul este introdus usor in vezica si se preseaza usor zona inferioara a abdomenului cu palma pana
cand este eliminata toata urina; masarea abdomenului se face pana in momentul in care sonda este scoasa.
Pentru colectarea urinei se foloseste o punga de plastic sau un recipient asemanator (cand persoana sta in pat
sau in fotoliul rulant), iar la toaleta urina curge direct in bazin. O sonda poate fi reutilizata cel mult pentru o
saptamana. Ea trebuie spalata cu sapun si apa si apoi uscata. Se depoziteaza intr-o punga curata de plastic.
Procedura de introducere a sondei
se injecteaza lidocaina in uretra (la barbati) sau se baga varful sondei in lidocaina inainte de introducere (la
femei)
se introduce sonda in uretra
se umple seringa cu 5 10 ml de ser fiziologic (cantitatea exacta ar trebui trecuta pe sonda) si se introduce
in valva speciala care duce catre balon
se trage usor de sonda pana se simte o oarecare rezistenta
se conecteaza sonda la sacul colector
Release from Medtorrents.com
Persoanele care folosesc sonda permanenta sunt predispuse la infectii cronice si la calculi vezicali.
Sedimentele si granulele de calciu (din care se formeaza calculii) se aduna in jurul balonului si pot bloca
sonda. Se poate intampla, chiar, ca sonda sa fie scoasa afara de un spasm, de un blocaj sau o piatra, iar
uretra sa fie ranita.
minute de la administraie.
Ultrasonografia n urologie.
ntreinerea unor boli la nivelul lor (litiaza, infecia). Se clasific n : anomalii de numr,
de volum sau/i de structur , de form, de poziie, vasculare.
Anomaliile de numr
a. Agenezia renal este bilateral i incompatibil cu viaa .
b. Rinichiul unic congenital : se caracterizeaz prin absena dezvoltrii normale a
unui rinichi. Deosebim agenezia renal unilateral, n care se constat lipsa total a unui
rinichi, a ureterului i a meatului ureteral corespunztor, de aplazia renal ( sau atrofia
congenital) n care rinichiul anormal este incomplet dezvoltat, fr capacitate
funcional, dar cile excretoare dei reduse n volum exist. Rinichiul existent poate fi
normal sau de obicei este hipertrofiat compensator i poate fi situat la locul lui, sau n
poziie ectopic.
Diagnosticul de certitudine este adesea greu de precizat n cazurile n care anomalia
este descoperit ntmpltor cu ocazia unei explorri radiologice sub forma unui rinichimut urografic,
explorri suplimentare uneori cu caracter invaziv sunt necesare pentru
precizarea diagnosticului. Cistoscopia poate evidenia absena orificiului ureteral
c. Rinichiul supranumerar - este cea mai rar anomalie renal i este caracterizat
prin prezena celui de al treilea rinichi complet separat cu ureter i vascularizaie
proprie.
Anomaliile de poziie
Ectopia renal
Este caracterizat prin poziia anormal congenital a rinichiului. Rinichiul are
pediculul dependent de vasele mari din apropierea lui i ureterul cu o lungimecorespunztoare poziiei.
Aceasta l deosebete de rinichiul ptozat, care se afl iniial n
poziie normal, ureterul avnd lungimea celui controlateral normal.
Ectopia rezult dintr-o oprire a rinichiului n ascensiunea sa n perioada
embriologic. Poate fi de dou feluri: ectopie simpl, direct (toracic,lombar inferioar,
ileo-pelvin ) i ectopie ncruciat fr fuziune n care ureterul se deschide normal n
vezic, dar rinichiul este de partea opus.
Simptomatologia apare n caz de complicaie (staz, infecie, litiaz, etc.)
manifestat prin durere i febr i putnd duce la erori de diagnostic, confundndu-se cu
cancerul de colon, plastronul apendicular, tumoare pelvin, etc.
Diagnosticul clinic este completat de ecografie, urografie i tomografie
computerizat, care evalueaz complet tipul de ectopie, face bilanul lezional i
orienteaz tratamentul. n caz de ectopie ncruciat se stabilete dac ectopia se nsoete
sau nu de simfiz renal.
Ectopia renal necomplicat nu necesit tratament. n situaiile de rinichi
compromis, tumoral sau pionefrotic, nefrectomia este mult mai dificil, vascularizaia i
raporturile anatomice sunt total diferite, variind de la caz la caz. La femei ectopia renal
pelvin nu este incompatibil cu sarcina, problema este numai travaliul, dar se poate
Release from Medtorrents.com
Malformaii congenitale ale rinichiului: anomalii de structur (rinichi polichistic, chist solitar,
multichistoza).
Extrofia
Anomaliile de migrare
Dac dup primul an de via testiculul nu se gsete n scrot trebuie considerat
distopic. Anomalia poate fi uni-sau bilateral. n migraia sa din regiunea lombar spre
scrot, testiculul se poate opri la diferite nivele de-a lungul traiectului su fiziologic sau
poate ajunge n zone dinafar acestui traiect .
Astfel putem deosebi :
- migrarea incomplet - testiculul se oprete de-a lungul traiectului su
fiziologic n regiunea lombar, iliac sau inghinal (criptorhidia );- migraia aberant (ectopia propriu-zis)
n care testiculul poate ajunge n
pelvis, n regiunea crural, pubo-penian, perineal, etc.
Descoperirea i tratarea distopiei bilaterale dup 12 ani are drept consecin
infertilitatea.
Clinic se constat absena testiculului uni-sau bilateral din burs, cu hemiscrotul
respectiv atrofic.
Tratamentul hormonal se recomand n formele n care testiculul nu a cobort n
scrot pn la vrsta de 3-6 ani i se face cu gonadotropin corionic (HCG) n doze de
9000 - 30.000 n administrare bi sau tri sptmnal (1000-5000 U.I /sptmn )sau
LHRH ca spray nazal (400 microgr. de trei ori/zi)
Intervenia chirurgical const n eliberarea testiculului i a pediculului cu
coborrea i fixarea acestuia n bursa scrotal (orhidopexie). Momentul optim pentru
intervenie se situeaz n jurul vrstei de 3-5 ani, iar formele cu ansele cele mai bune de
reuit sunt cele inghinale. n formele mai nalte ce nu permit coborrea testiculului n
burs se poate practica,datorit dezvoltrii tehnicilor de microchirurgie , un
autotransplant testicular.
Release from Medtorrents.com
RRVS poate evidenia voalarea difuz a lombei sau tergerea umbrei psoasului,
dislocarea umbrelor gazoase din colon (uro-hematom perirenal), eventuale fracturi.
UIV este un examen important. Nu poate fi efectuat la traumatizai cu TA mai mic de
80 mmHg pentru c scderea presiunii de filtrare glomerular mpiedic eliminarea substanei
de contrast i deci opacifierea cilor excretorii. UIV ofer informaii privitoare la aspectul
morfofuncional al rinichiului controlateral, att de utile n eventualitatea c se va contura
necesitatea unei nefrectomii de hemostaz. La nivelul rinichiului traumatizat sunt posibile
urmtoarele modificri morfo-funcionale:
rinichiul este funcional: imagini lacunare pielo-caliceale (cheaguri) i, mai ales,
extravazarea opacifiantului intraparenchimatos sau perirenal;
rinichiul este nonfuncional, mut: obstrucia complet prin cheaguri a tractului urinar,
ruptur sau tromboz a arterei renale.
TC este util n traumatismele severe. Dup injectarea i.v. a substanei de contrast pot fi
evaluate integritatea vaselor pediculare, secreia opacifiantului, omogenitatea perfuziei renale,
amploarea uro-hematomului perirenal. Informeaz deasemeni asupra rinichiului opus i a
organelor parenchimatoase intraperitoneale.
Rar utilizat, angiografia renal poate fi util atunci cnd se suspicioneaz tromboza
sau ruptura arterei renale; pe cateterul angiographic se poate realiza o eventual embolizare
selectiv hemostatic. Decelarea unor sechele posttraumatice este deasemeni posibil: fistul
arterio-venoas, stenoz arterial.
Tratament
Contuzia renal minor nu necesit tratament chirurgical. Se impune repausul la pat i
supravegherea atent. n cazurile de gravitate medie, explorarea chirurgical la 5-7 zile dup
traumatism, va impune dup caz: evacuarea urohematomului perirenal, exereza zonelor
parenchimatoase ischemiate (nefrectomii pariale), nefrorafie; rareori va fi necesar
nefrectomia total. Urgena major, care impune pe lng recunoatere i reanimare,
nefrectomia de hemostaz imediat, este reprezentat de cazurile de mare gravitate (zdrobire
renal, unele leziuni vasculare pediculare).
Sunt relativ frecvente i apar mai ales atunci cnd vezica este plin i depete simfiza
pubian.
Etiologie
Frecvent ntlnite sunt urmtoarele circumstane etiopatogenice:
fracturi ale arcului anterior al bazinului (10-15%);
contuzie hipogastric (2%);
iatrogene, dup operaii ginecologice (histerectomii), herniorafii sau consecutiv operaiilor urologice
endoscopice (rezecie tumori vezicale, litotriie endoscopic).
Traumatismele deschise, prin arm alb sau glon, sunt mult mai rar observate n timp
de pace.
Tablou clinic
Se caracterizeaz prin modificri ale miciunii. Cnd miciunea este posibil, aceasta
este dificil, penibil, frecvent, pacientul reuind s elimine cantiti reduse de urin; uneori
se constat hematurie macroscopic. Semnificativ este ns absena miciunii i a senzaiei
de miciune.
Revrsarea urinii n cavitatea peritoneal determin un sindrom abdominal caracterizat
prin durere de intensitate redus i distensie abdominal progresiv, cauzat de uroperitoneu,
dar i de ileusul dinamic consecutiv. n caz c urina revrsat este infectat, se va contura un
sindrom peritonitic, contractura parietal abdominal fiind semnul cardinal.
Revrsarea urinii n spaiul subperitoneal este nsoit de durere hipogastric i, mai
ales, de mpstare difuz, asimetric, evideniat prin tueu rectal combinat cu palpare
hipogastric. Nu trebuie uitat c se adaug aici semnele unei fracturi de bazin i c, consecutiv
acesteia, se asociaz frecvent ruptura uretrei membranoase.
Dac leziunea iatrogen nu este observat n cursul interveniei, aceasta va fi depistat
Release from Medtorrents.com
Explorarea paraclinic
Acasta este posibil de cele mai multe ori. Vor fi alese metodele mai puin agresive, cu
specificitate mare i care nu consum timp. Este de subliniat c nu explorrile sofisticate i costisitoare aduc
cele mai utile informaii.
UIV nu este ntotdeauna necesar, mai ales c leziunile asociate ale aparatului urinar
superior sunt foarte rare. Cistografia urografic, pe filme tardive, va pune n eviden
semnul major al rupturii de vezic, extravazarea opacifiantului. Acest semn important
pentru diagnostic este mai rapid pus n eviden de cistografia retrograd. Pentru ca cistografia retrograd s
aduc informaii
corecte, se impune introducerea a 250-400 ml substan de contrast. Semnul major de leziune
vezical este extravazarea substanei de contrast i difuziunea acesteia n spaiul
subperitoneal, ca fuzee opace care se dispun lateral i sub nivelul vezicii, sau n cavitatea
peritoneal, ca opacifiere care continu cranial vezica.
Echografia poate evidenia uroperitoneul sau urohematomul pelvin, precum i starea
morfologic a rinichilor.
TC abdomino-pelvin nu este absolut necesar dect atunci cnd se suspicioneaz
leziuni traumatice asociate ale organelor intraabdominale.
Ureea sanguin cu valori care cresc progresiv este un reper foarte important n
diagnosticul rupturii vezicale intraperitoneale. Uroperitoneul este deobicei bine tolerat,
facilitnd ignorarea leziunii cauzatoare, mai ales atunci cnd traumatismul a fost de minim
intensitate sau chiar absent (ruptur spontan). Consecin a dializei peritoneale a urinii
revrsate, creterea progresiv a ureei sanguine este cu mult mai semnificativ pentru
diagnostic dect cea a creatininei serice
Tratament
Tratamentul const n cistorafie i drenajul vezicii cu sond uretral Foley. n ruptura
sau perforaia intraperitoneal, abordul leziunii este transperitoneal. Cnd leziunea este
extraperitoneal, trebuie evitat disecia hematomului pelvin, pentru c aceasta poate cauza
nlturarea efectului de tamponad hemostatic, precum i o posibil infectare a hematomului.
Identificarea i repararea leziunii, mai dificil, va fi facilitat de explorarea endovezical. In
rupturile extraperitoneale mici poate fi suficient doar drenajul vezicii cu sond uretral. Se
impune ns monitorizarea atent a drenajului. O alternativ la drenajul vezicii este
cistostomia suprapubian, util mai ales atunci cnd exist ruptur concomitent a uretrei
membranoase.
Drenajul vezicii se menine timp de 8-10 zile, dup care sonda uretral se ndeprteaz,
uneori dup prealabila cistografie retrograd care va evidenia absena extravazrii. Dac
urocultura de control va indica o infecie urinar indus de cateter, tratamentul acesteia
conform antibiogramei se impune.
TRAUMATISMELE URETRALE
Diagnostic
Radiografia de bazin este absolut necesar, Uretrografia retrograde, Ecografia.
Tratament
In urgen imediat se va proceda la cistostomie suprapubian. Este recomandabil s
se evite manipularea instrumental a uretrei.
TRAUMATISMELE SCROTALE
Plgile scrotului impun explorare chirurgical, avivare i sutur per primam.
Contuziile se prezint sub form de echimoze, hematoame de amploare variabil.
Tratamentul obinuit este conservator. Uneori va fi necesar explorarea chirurgical, ndeprtarea esuturilor
devitalizate, hemostaza i sutura peretelui scrotal.
Explorarea chirurgical de urgen se impune, procedndu-se la
evacuarea hematomului i hemostaz; conservarea, cel puin parial, a testiculului este
recomandabil.
Traumatism penian
Etiologle. Ifaiimatisinul peniun punte li o consecina a loviturii cu piciorul,
bastonul, mingea i la cdere cu lovirea de un obicei dur. Ilematomul format
se limiteaz cu esutul adipos subcuUin, dar este deseori masiv, afectnd i
scrotul. Aplicarea imediat dup traumatism a hipotermiei locale, antibioticelor,
hemostaticelor amelioreaz situaia i oprete hemoragia. Peste 2 -3 zile se
Release from Medtorrents.com
Infeciile specifice i nespecifice a cilor urinare inferioare. Prostatita acut clinic, diagnostica i
tactica de tratament.
Definiie
Prezena si multiplicarea germenilor patogeni in cile urinare este definitorie pentru
diagnosticul de infecie urinar. Ptrunderea bacteriilor in aparatul urinar nu este neaprat
urmat de stabilirea unei infecii urinare.
Etiologie
Calea ascendent este cea mai frecvent implicat in patogenia infeciilor urinare i
presupune ascensionarea germenilor patogeni de-a lungul tractului urinar de la nivelul
uretrei anterioare ctre vezica, uroteliu superior i apoi parenchim renal. Factorul
determinant al acestei ci este rezervorul microbian reprezentat de perineu. Infeciile
urinare sunt mai frecvente la femei datorit uretrei mai scurte a acestora.
Cel mai frecvent ntlnit germen care colonizeaz astfel tractul urinar este
Escherichia Coli - pn la 90% din episoadele de cistita necomplicat
Ali germeni care folosesc calea ascendent :
Gram-negativi: Klebsiella , Proteus, Piocianic, Pseudomonas
Gram-pozitivi: Streptococus faecalis, Staphylococus saprophyticus,
Stahphylococus epidermidis,
Fungi: Candida
Calea descendent presupune nsmnarea pe cale hematogen sau limfatica a
rinichiului n cursul unui episod de bacteriemie. Leziunile primare sunt n acest caz cele
ale parenchimului renal urmate apoi de diseminarea prin urin de-a lungul tractului
urinar.
Germeni ce determin infecii urinare diseminate hematogen:
Bacterii: Mycobacterium tuberculosis, Staphylococus aureus, Salmonella
Parazii: Schistosoma hematobium, Echinococcus
Virui: Cytomegalovirus, Adenovirus
Fungi: Histoplasma
localizat suprapubic i are caracterul de jen dureroas fr a mbrca forme colicative. rea clinica general
nu este de obicei alterat i nu exist simptome sistemice.
Simptomatologia infeciilor urinare nalte este nsa mult mai zgomotoas. Sunt de
obicei nsoite de alterarea strii generale si manifestri sistemice ca febra (caracteristica
este febra mare 39- 40
0
C), greuri, vrsturi. Durerea caracteristic este lombar uni- sau
bilateral, cu iradiere pe traiectul ureterului spre organele genitale externe i de obicei are
caracter colicativ. Pot s apar i simptome ale tractului urinar inferior.
Etiopatogenie : agenii patogeni cei mai frecvent implicai sunt E. coli, Klebsiella,
Proteus mirabilis, Enterococus fecalis si Pseudomonas aeruginosa. Calea de ptrundere
implicata este cea ascendenta, prostatitele fcnd parte din grupa bolilor cu transmitere
sexuala.
Clinica: sindromul predominant este durerea acompaniata de tulburri ale
miciunii. Frecvent durerea este localizata in perineu si la nivelul scrotului sau
testiculelor. Aceasta mai poate fi resimit insa si suprapubic ca o durere vezicala sau la
nivelul lombelor. Dintre tulburrile micionale asociate cele mai frecvent ntlnite sunt
disuria, alguria si mictiunea imperioasa.
In prostatitele acute simptomele urinare pot fi acompaniate de alterarea strii
generale cu febra, frison. Acestor pacieni nu este recomandat de a li se face masaj
prostatic ntruct exista riscul de a disemina si a provoca bacteriemia si septicemia.
Examenul clinic tueul rectal pune in evidenta o prostata mrita de volum de
consistenta redusa, in cazul unei prostatite acute cu abces prostatic sau consistenta
crescuta in prostatitele cronice. De obicei masajul prostatic este dureros iar in cazul
prostatitelor acute este aproape imposibil de efectuat.
Laborator si paraclinic: examenul cel mai valoros in diagnosticul sindromului
prostatic rmne urocultura etajata: sunt necesare patru eprubete sterile. In prima
Release from Medtorrents.com
eprubeta se recolteaz primul jet de urina care spla uretra si da relaii despre flora
uretrala. A doua eprubeta recolteaz jetul urinar mijlociu ce pune in evidenta o infecie
urinara. Apoi se practica masajul prostatic iar secretia astfel exprimata se recolteaz in
eprubeta nr. 3. Aceasta da relaii despre flora prostatica. Cteodat nu se obine secreie la
masajul prostatic si atunci se recolteaz in cea de a patra eprubeta urina dup masaj ceea
ce de asemenea da relaii despre flora prostatica.
Se mai pot determina leucocitele din secretia prostatic, pH-ul acestei care este de
obicei crescut. Echografia transrectal ofera detalii despre prezenta unor eventuale abcese
intra-prostatice si este utila in puncia echoghidat a prostatei pentru a exclude o leziune
maligna.
Tratament: antibioterapia recomandata in cazurile de prostatita acuta cnd calea
de administrare preferata este cea parenterala si in prostatitele bacteriene cronice
tratament de lunga durata 4-6 saptamani. Sindromul cronic dureros pelvin beneficiaz
mai puin de antibioterapie.
Antibioticele cele mai folosite sunt quinolonele (Nolicin, Pefloxacin, Ofloxacin,
Ciprofloxacin), sulfamidele (Trimetoprim) si tetraciclinele.
In afara de antibiotice este recomandabil sa asociem antiinflamatoare cu
administrare intrarectala.
ECO
rinichiul mare, parenchimul hipodens, micizone transonice
.-obstruciestaza = dilataii pilocaliciale i ureterale
-calculul = imagine hiperecogen cu con de umbr posterior
Scintigrafia
- zone unice sau multiple de retenie deficitar a izotopului
- nefrograma izotopic - vrful curbei prelungit i eliminarea trasoruluintrziat.
Diagnostic diferenial:
- pneumonia bazal;
- apendicita acut, colecistita acut, pancreatita acut.
Evoluie:
1. Forma acut benign
2. Forma acut grav
Complicaii:
- flegmonul perinefritic;- pionefroza acut;- necroza papilar;- septicemia i insuficiena renal acut
Tratament:
Regim igieno-dietetic
Antibioterapia energic - ! insuficien renal antibioticul intit - dozele (creatininei serice ) ; - durata
Tratamentul stazei - nefrostomiandeprtatea obstacolului
Prognostic- favorabil = ndeprtatea obstacolului + eradicarea infecieivindecare-rezervat =
recidivecronicizare
Tablou clinic
- dureri lombare cu caracter de nefralgie, exacerbate de eforturi;- urini tulburi, polakiurie;
- subfebriliti; oboseal, astenie; HTA.
Diagnostic
Examenul urinei - hipo- sau izostenuric , leucociturie, cilindrii leucocitari,celuleSternheimer-Malbin .
Probele funcionale renale
alterarea funciei renale
Urografia
- diminuarea volumului renal, deformarea conturului renal, index parenchimatos redus i calice aplatizate,
bule caliceale (calice n farfurie, calice nmciuc sau n ciuperc).
Ecografic
- conturul renal este neregulat, reducerea indicelui parenchimatos, parenchimul hiperdens +/- zone transonice.
Renoscintigrafia
- reducerea parenchimului renal, eliminare ntrziat
Evoluie
- lent , de durat, HTA, pusee repetate de pielonefrit acut
Tratament
Profilactic - tratamentul corect al pielonefritei acute, al afeciunilor urinare obstructive.Curativ - dup
antibiogram, intit, de durat, sub controlul uroculturilor.Tratament nespecific - regim igieno-dietetic, cur de
diurez, modificarea pH-ului urinar.
forma sclero-lipomatoas
forma abcedat, sau supurat
Clinic primele doua forme sunt silenioase, fiind de cele mai multe ori descoperite
intraoperator cu ocazia unei lombotomii pentru alt afeciune renal. Forma abcedat este
ns foarte periculoas putnd pune n pericol viaa pacientului. n funcie de localizarea
abcesului se descriu patru forme clinice ale perinefritei abcedate:
abcesul polar superior cu semne toracice (durere la baza hemitoracelui, reacie
pleural)
abcesul polar inferior cu mpstarea flancului i semne de psoit (flexia
analgic a coapsei pe bazin)
abcesul retrorenal cu semne parietale, mpstarea regiunii lombare
abcesul prerenal cu semne peritoneale, contractura abdominal
Paraclinic, examenul ecografic este de mare valoare, decelnd de obicei prezenta
coleciei perirenale. Tratamentul perinefritei abcedate este ntotdeauna chirurgical i
vizeaz drenarea ct mai precoce a coleciei purulente. Drenajul chirurgical este nsoit de
antibioterapia parenteral cu antibiotice cu spectru larg
particularitate amintim aici valorile deosebit de mari ale leucocituriei minutate n cazul
cistitei tuberculoase n jur de 20 000 L/min.
Antibiograma efectuat naintea nceperii tratamentului, identifica germenul
infectant precum i sensibilitatea acestuia.
Explorrile imagistice (Rx, ECHO) sunt utile n diagnosticul eventualei patologii
asociate ce pot ntreine infecia urinara cum ar fi litiaza, adenomul, corpii strini.
Evoluie i tratament
Tratamentul specific const din administrarea de antiseptice i chimioterapice
conform antibiogramei. Printre cele mai frecvent folosite amintim: Biseptol
(Cotrimoxazol), Negram (Acid Nalidixic), quinolone ca Norfloxacin, Pefloxacin, sau
Ciprofloxacin.
Asociate acestora vom prescrie medicaie antiinflamatorie ca Diclofenacul, sau
Fenilbutazona de preferat administrate sub forma de supozitoare, antalgice i eventual
antispastice.Dintre msurile nespecifice poate cea mai important este cura diuretic. Vom
instrui pacientul/a sa consume n medie 2,5 l lichide zilnic. Recomandabile sunt i bile
calde de ezut, repaus relativ, un regim alimentar uor fr condimente puternice.
Diagnostic
Clinic: febr, frison, stare general alterat, dureri perineale. Se asociaz: polakiurie,
imperiozitate micional, miciune dificil i, n unele cazuri (abces), retenie complet de
urin. La examenul digital rectal: prostat mrit de volum, foarte dureroas, cald, de
consisten ferm-dur iniial. Evoluia spre fluctuen este caracteristic abcesului.
Laborator: leucocitoz marcat. n caz de piurie: bacteriurie semnificativ i
leucociturie.
US pune n eviden o gland mrit de volum, cu echogenitate diminuat. n faza de
abces constituit: zon transsonic limitat la un lob sau cuprinznd ntreaga gland.
Diagnostic diferenial. Prostatita granulomatoas are un tablou clinic asemntor,
asociind un sindrom febril cu tulburri de evacuare vezical (semne iritative i obstructive).
Varietatea eozinofilic apare la brbai cu astm bronic sau predispui la alergie. Cum uneori
simuleaz un cancer prostatic local avansat, biopsia prostatic va fi necesar pentru
confirmarea diagnosticului. n faza iniial, de induraie inflamatorie, prostatita acut poate fi
confundat i cu cancerul. Normalizarea progresiv sub antibiotice, sindromul febril asociat
evit confuzia.
Tratament. Este necesar alegerea unor antibiotice care realizeaz concentraii serice
bactericide i penetreaz n esutul prostatic. Indicaiile antibiogramei, atunci cnd este
posibil, sunt foarte utile. Tratamentul este de durat (4-6 sptmni). Iniial, n prima
sptmn, poate fi util asocierea ampicilin + gentamicin (sau tobramicin). Se continu
cu tratamentul per os: fluorochinolone, TMP-SMX. Instrumentarea uretral trebuie evitat.
Retenia complet acut de urin impune cistostomia percutanat temporar. Abcesul constituit necesit
puncie i evacuarea coleciei pe cale rectal sau perineal.
Prognosticul este de obicei bun i cei mai muli pacieni cu prostatit acut nu vor
dezvolta ulterior o prostatit bacterian cronic.
neregulat, mrit de volum si foarte sensibil. Comparativ cu epididimul, testicolul este mai
puin sensibil iar suprafaa acestuia este de obicei regulata.
Diagnosticul diferenial cel mai important de fcut este cu torsiunea acuta de
cordon spermatic care daca nu este diagnosticata si tratata chirurgical in timp util (6 ore)
duce la compromiterea funcionala a testiculului implicat. In ambele cazuri debutul este
acut cu dureri violent la nivelul scrotului. Debutul torsiunii de cordon este de obicei
nocturn, in timpul somnului iar categoria de vrsta este diferita copii sau tineri
adolesceni ce nu si-au nceput viata sexuala.
Clinic in orhiepididimita durerea este maxima la palparea epididimului care
prezint caractere inflamatorii. Cordonul spermatic este sensibil pe toata lungimea lui
epididimita fiind de obicei cu insamantare descendenta ceea ce presupune si coafectarea
deferentului. In torsiunea de cordon durerea este violenta att la nivelul epididimului cat
si la palparea testiculului iar cordonul spermatic este dureros doar pana la nivelul
torsiunii. Superior de acesta cordonul nu mai este sensibil la palpare. Torsiunea de cordon
spermatic este o urgenta chirurgicala in care trebuie intervenit imediat. Se practica
detorsionarea cordonului pentru a asigura permeabilizarea arterei spermatice si fixarea
testiculului la scrot.
Tratamentul consta in antibioterapie asociata obligatoriu masurilor terapeutice
locale si anume hipotermie (punga cu gheata) cu testicolul intr-o poziie elevata uor
ridicat pentru a permite drenajul acestuia. Repaus la pat cca. 7 zile, cura de diureza.
Daca procesul inflamator nu este stpnit poate abceda ceea ce presupune intervenia
chirurgicala epididimectomie sau chiar orhiectomie.
Definita ca inflamatia preputului si a glandului la barbatii necircumscrisi, balanopostita apare la virste diferite
si poate avea multiple origini bacteriene sau fungice sau poate fi cauzata de dertatita de contact. Infectiile
complexe au fost bine documentate, frecvent printr-un preput slab retractil sau o igiena slaba care conduce la
colonizare si suprapopulare. Balanopostita nu trebuie confundata cu balanita care este inflamatia glandului sau
a clitorisului.
Desi multiple organisme au fost incriminate drept agenti cauzativi pacientul este tratat empiric fara a obtine o
etiologie specifica in majoritatea cazurilor. Infectiile candidozice sunt cele mai frecvente.
Se crede ca balanopostita candidozica este cea mai frecventa infectie micotica a penisului, desi infectiile
fungice peniene sunt rare. Intr-un studiu efectuat speciile de Candida numara peste 30% dintre agentii
infectiosi iar streptococii beta-hemolitici 13%. Cauzele rare include Streptococcus pyogenes, Providencia,
Pseudomonas si apar la persoanele imunocompromise.
Antibioticele topice (crema cu metronidazol) si antifungice (crema clotromoxazol) sau o crema cu steroizi
slabi pentru dermatitele de contact conduc de obicei la rezolvarea leziunii. Igiena adecvata cu spalare
frecventa si uscare a preputului este esentiala ca masura de preventie. Circumcizia poate fi indicata in cazurile
recalcitrante si recurente.
Prognostic:
Prognosticul este adesea favorabil. Lipsa raspunsului in cadrul unui tratament adecvat trebuie sa ridice
suspiciunea de neoplazie. Acesta necesita biopsie pentru a excludeneoplaziile primare si secundare care
implica penisul. Cea mai frecventa neoplazie care imita balanopostita este eritroplazia Quyerot desi boala
Bowen poate fi similara.
La un pacient care este imunocompromis prezenta unei infectii sistemice fungice poate conduce la aefctarea
penisului si determina o leziune ulcerata profunda.
Release from Medtorrents.com
litiazic cu evoluie lent, sau accelerat de episoade acute, spre insuficien renal
cronic.
Obiectivul general al tratamentului este eliminarea litiazei cu minimum de sacrificiu
funcional, iar pe termen lung, n cooperare cu alte specialiti medicale: nefrologie,
endocrinologie, boli metabolice, minimizarea riscului recidivei.
Strategiile terapeutice sunt medicale i chirurgicale, cu multiple tipuri de intervenii
endoscopice sau clasice, deschise.
Metafilaxia bolii litogene
Fiind o afeciune cu un potenial de recidiv foarte ridicat, maladia litogen trebuie
s beneficieze de un program de profilaxie a recurenei. Acesta include msuri generale,
valabile indiferent de compoziia chimic a litiazei i msuri specifice.
Indicaii generale
a. Cura de diurez este singura msur cu scop profilactic care s-a dovedit, prin
studii randomizate, ca este utila in profilaxia litiazei. Explicaia consta in faptul ca in
urinile diluate posibilitatea de precipitare a constituenilor urinari este foarte redusa. Se
va asigura un aport lichidian care sa genereze o diureza de peste 2000 l/zi.
b. Regimul igienodietetic consta in corectarea modului de viata si mai ales a
obiceiurilor alimentare. O alimentaie normocaloric, echilibrata in principii alimentare,
fr excese dar si fr interdicii alimentare (in afara de situaiile care impun in mod
categoric anumite restricii privind alimentaia) si evitarea obezitii sunt suficiente in
profilaxia litogenezei urinare. Regimurile alimentare in cazul pacienilor litiazici vor fi
prezentate in funcie de natura calculului, in cele ce urmeaz
Litiaza urinar: diagnostic radiologic i ecografic. Complicaii mecanice i infecioase. Rolul UIV
n diagnostic.
a) Ecografia
Ecografia permite determinarea prezenei unui calcul renal, ureteral lombar,
juxtavezical, sau vezical, a stazei urinare uretero-pielo-caliceale, a unor complicaii cum
ar fi abcesul perirenal, sau a unor concomitene: tumori renale sau vezicale, hiperplazia
prostatei, diverticuli vezicali i altele. Reflectarea ecografic a calculului este de
imagine hiperecogen cu con de umbr posterior, greu confundabil. Rezoluia
imaginii la aparatele moderne permite detectarea unor calculi de cel puin 3 4 mm.
3. Pielografia
Permite opacifierea cilor urinare prin injectarea substanei de contrast direct in
sistemul colector, eliminnd, astfel, etapa de secreie din urografie.
4.Tomografia computerizat spiral, fr contrast, este considerat modalitatea
imagistic de elecie n caz de colic nefretic, fiind rapid i, n prezent, mai puin
costisitoare dect o UIV, mai ales c poate fi efectuat la cazurile la care aceasta este
contraindicat (alergie la substana de contrast, creatinin seric peste 200 mol/L, tratament
cu metformin sau mielom multiplu); n plus, evideniaz i alte structuri peritoneale i
retroperitoneale i este util cnd diagnosticul este incert. Aceste imagini nu dau ns detalii
anatomice importante n planificarea interveniei (cum ar fi un sistem colector bifid),
comparativ cu UIV.
Clasificare :
tumori ale parenchimului renal i
tumori ale cilor excretorii.
H.T.A. poate apare la 40% dintre bolnavi, posibil prin eliberarea de renin din
esutul tumoral i non neoplazic.
Investigaii
1. Laborator - Pe lng modificrile descrise anterior pot apare anemia, hematuria,
accelerarea V.S.H.
2. Pe primul loc n depistarea i evaluarea tumorilor renale a trecut echografia.
Cancerul renal apare ca o formaiune cu echogenitate mixt la unul din polii renali, de
obicei rotund cu posibile calcificri (imagini hiperecogene) sau necroze n interior
(imagini trans-sonice). Echografia, pe lng localizare i dimensiuni, mai poate evidenia
mobilitatea rinichiului, existena adenopatiei sau a trombului tumoral n ven.
3. Completnd echografia, tomografia computerizat confirm cancerul renal,
contribuind la stadializarea prin vizualizarea hilului renal, spaiului perirenal, venei renale
i venei cave, suprarenalei, adenopatiei regionale.
4. Urografia intravenoas i-a pierdut din importan, putnd stabili diagnosticul
singur n 75% din cazuri. Pot apare calcificri centrale sau periferice pe radiografia
renal direct, iar urografia relev modificrile determinate de un proces expansiv:
amputarea unui calice, creterea distanei dintre calice, compresiune caliceal sau pielic,
devierea calicelor, deplasarea ureterului spre linia median. Uneori rinichiul poate fi mut
prin distrugere de parenchim sau compresie, fiind necesar ureteropielografia
Flebografia, Scintigrafia renala,RMN
Tratament.
Singurul tratament posibil i necesar este cel chirurgical, respectnd principiile
oncologice. Se practic nefrectomia lrgit, perifascial n vas nchis. Accesul va fi larg
prin laparotomie median sau toraco-freno-laparotomie. Se acioneaz iniial pe pedicolul
renal, ligaturndu-se i secionndu-se artera i apoi vena renal, cu verificarea existenei
de trombi tumorali venoi. Rinichiul se extirp cu grsimea perirenal, iar apoi se
efectueaz limfadenectomie.
Metodele adjuvante (radioterapie, chimioterapie i hormonoterapie) au eficacitate
redus, fiind folosite uneori cu scop paliativ. Imunoterapia este o nou alternativ, aflat
deocamdat n curs de evaluare.
Clasificarea TNM
To- fara semne de tumora primara
Tis- CR preinvaziv , intraepitelial, in situ
T1- tumora implica mucoasa si submucoasa
T2- tumora implica musculatura superficiala ( jumatatea interna )
T3 tumora se extinde la musculatura profunda
T3a- cu extinderea tumorii in partea exterioara a musculaturii
T3b- cu extinderea tumorii in stratul paravezical
T4- tumora se extinde la prostata, uter, vagin, peretii pelvieni, perineu, rect, sigmoid.
N- ggl regionali-ggl bazinului mic situati mai jos de bifurcatia a. iliace comune
Nx- nu s-au evaluat examinarile necesare pentru evaluarea adenopatiei regionale
No- fara semne de invadare a ggl. regionali
N1- cu semne de invadare a ggl. regionali ( nodul < 2 cm )
N2- cu semne de invadare a ggl. regionali ( unul sau mai multi noduli , 2-5 cm )
N3- cu semne de invadare a ggl. regionali > 5 cm
Mo- fara Mt
M1- cu Mt la distanta
Clasificarea histologica a tumorilor vezicale
I.Tumori epiteliale
a)benigne
-papilomul :tranzitional,epidermoid,inversat
Release from Medtorrents.com
-adenomul vilos
-adenomul nefrogen
b)benigne
-carcinomul cu celule tranzitionale
-variante ale carcinomului cu celule tranzitionale
-carcinomul epidermoid
-adenocarcinomul
-carcinomul nediferntiat
-carcinoidul
II.Tumori mezenchimatoase
-benigne(leiomiomul,neurofibromul,hemangiomul)
-maligne(rabdomiosarcomul embrionar,osteosarcomul,mezenchiomeul malign)
III.Melanomul malign
IV.Feocromocitomul
Diagnostic cancerului vezicii urinare
1) Diagnosticul clinic nu-I suficient, anamneza- factori de risc profesionali; palparea tumorii de
dimensiuni mari, consistenta dura; explorare rectala si/ sau vaginala; palpare bimanuasla sub
anestezie
2) Laborator-anemie hipocroma in hematurie masiva
3) Cistoscopia- evaluarea tumorii, localizares ei biopsie,
4) Examen imagistic, urografie, arteriografie retrograda , limfografie izotopica pentru metastazare
5) Ecografie percutana, transrectala
6) TC abdominopelvina
7) Biopsia sub anestezie
8) Radiografia toracelui, ecografie hepatica , scintigrafie osoasa
Tratament -chirurgical in stadiul T1-3N1M0 tratament complex .Rezectie transuretrala
Imunoterapie- BCG in special in tumorile superficiale, uneori preoperator pentru delimitarea tumorii; se
adm. Si postoperator. Supravietuire la 5 ani- 85%
Chimio- si radioterapie in caz de sarcom
Anatomie patologica
Macroscopic tumorile vezicale deosebesc in:
- tumori pediculate sunt formatiuni franjurate, flotante in mediul vezical, prinse de perete ptrintr-un pedicul
subtire;
- tumori sesile sunt formatiuni proeminente, imobile inconjurate de o mucoasa congestiva si edematiata;
- tumori de tip infiltrativ (tip aisberg) tumori cu baza larga de implantare, frecvent ulcerate si necrotice
caracterizate prin invazie submucoasa mult dincolo de marginile aparente.
Adenomul de prostata
Tumori cel mai des ntlnite la vrst senil: 1. adenom de prostat tumoare benign = aden. gl. 70%
parauretrale crete plazia benign a prostate, 2. cancer de prostat adenocarcinom, tumoare malign
12%, 3. scleroza prostatei 8%. La 50 ani 60% de brbai au aceste maladii. La 60-70 ani % crete pn
la 80%, la 90 ani 90-100%.
Clasificare: (6 forme) 1. epiteliale (benign adenom, malign adenocarcinom), 2. neepiteliale
(rabdomiosarcoma malign), 3. tranziional, 4. tumori combinate, 5. secundare, 6. seclasificate. n
glandul prostateai se pot ntlni n acelai timp diferite tumori (benigne i maligne).
Teorii etiopatogenetice: 1. hormonal forna chimic, biologic i ereditar. Factori declanatori:
dezechilibrul dintre androgeni i estrogeni. Scderea testosteronului duce la hipotrofia hipofizei crete
secreia HFS i HLT cu dizbalana ntre androgeni i estrogeni. Prostata se dezvolt din 2 structuri: zona
central din dicturile Wolf (adenom), zona periferic din sinusul urogenital (cancer), totul depinde de
reacia la disbalana hormonal.
Clinica: 3 stadii. I. Compensat, II. Subcompensat, III. Decompensat. Cu 1. dizurie (strangularea i
polachiuria nocturn) i 2. dereglri a cilor urinare superioare (rinichii). I. Micuinile fregventa noaptea, cu
eliberare total a vezicii urinare. Noaptea poziia orizontal, scade refluxul de snge venos, edem a prostatei
, compresia ureterului, chemri imperoase la micie pn la 2-3 ori pe noapte. II. Apare urina rezidual (10-
20 ml). Stadierea se face dup urina rezidual. III. Iuria paradoxal cnd detruzorul nu e n stare s
Release from Medtorrents.com
alibereze vezica de urin, vezica e dilatat, atonic i arhiplin. Globul vezical se palpeaz bine, nedureros.
Dereglarea elininrii urinei cu afectarea cilor superioare cu pielonefrit acut cronic.
Complicaii: 1. hematuria din venele superficiale a prostatei datorat presiunii mrite chirurgical
eliberarea vezicii. 2. retenie acut de urin (la un edem brusc al prostatei), 3. formarea calculuilor, 4.
diverticuli, 5. procese inflamatorii.
Diagnostic: 1. acuze, anamnez, palpare, percuie; 2. tueu rectal (cancer consisten dur, hotare terse,
suprafa rugoas; adenom elastic, hotare clare la palpate, suprafa neted); 3. instrumentale
(cateterizarea vezicii urinare, cistiscopia); 4. radioizotopice (renghenografia radioizotop, scintigrafia); 5.
radiologic (urografia, cistografia); 6. puncia i biopsia; 7. USG (transvezical, transrectal); 8 Aprecierea Ag.
specific al prostatei.
Tratament: Conservativ (adenom) adrenoblocante selective i supraselective (omnic = tamilozin),
blocatorii 5 -reductazei (naturali Prostamol, Prostafin; sintetici Finastesid = Proscar), biostimulatori
(animol Prostatilen, vegetal Trianol, placentar Amniocent). Tratamnt neinvaziv nechirurgical: 1.
stenturi n uretra comprimat de adenom, 2. termoterapie (45-50 grade prin sond), 3. dilatare cu balon, 4.
termoterapie (peste 60 grade, prin evaporarea proteinelor), 5. Ultrasunet intensiv nalt focalizat prin sonda
uretral.
Chirurgical: 1. operaie clasic deschis (transvezical, perinian, retropubian). 2. operaie endoscpic
(RTU, VTUP vaporizare proteine). Prognostic bun. Clasificare TNM a cancerului. T.1 ocup un volum
mic al prostatei, T.2 ocup un volum max al prostatei 70-80%, T.3 tumoarea deformeaz prostata dar
nu depite hotatele ei, T.4 crete n organele nvecinate. N.1 metastaze n nodulii limfatici regionali,
N.0 date de ptrundere n noduluii limfatici nu sunt, N.x aprecierea strii nodulilor limfatici este
imposibil. M.0 metastaze nu sunt, M.1 n oase, M.2 n alte organe. n cancerul prostatei
prostatectomia, orhiectomia bilateral (castrare) + antiandrogene. Din cele paliative endoscopice prin
tierea i ameliorarea pasajului urinei.
Diagnostic diferentiat
Tulburarile urinare datorate adenomului de prostata sunt prezente in 3 situatii:
- prostata este marita de volum, adenomul trebuie diferentiat de atonia prostatica, prostatita cronica
hipertrfica si tumora canceroasa
- prostata cu volum normal, in acest caz diagnosticul diferential trebuie facut cu strictura uretrala sau vezica
de cauza neurogena, aceasta implicand o alterare a fortei contractile a muschiului vezical
- prezenta nodulilor la tuseul rectal ridica suspiciunea cancerului de prostata. Este necesara biopsia de
prostata, ce se poate realiza prin punctie ghidata folosind ecografia.
Litiaza prostatica si prostatita cronica nodulara constituie entitati mai rar intalnite dar este necesar sa fie
consemnate.
Cancerul de prostata
Nu exista semne si simptome de avertizare pentru stadiul precoce al cancerului de prostata. Odata ce tumora
maligna determina marirea semnificativa de volum a glandei, sau odata ce cancerul se raspandeste dincolo
de prostata, pot apare urmatoarele simptome:
- Nevoia frecventa de a urina, in special noaptea;
- Dificultati in pornirea si oprirea fluxului urinar;
- Un jet urinar slab sau intrerupt;
- O senzatie dureroasa sau de arsura in timpul mictiunii sau al ejacularii;
- Prezenta sangelui in urina sau sperma.
folosite impreuna, aceste teste pot detecta anomalii care pot sugera prezenta unui cancer de prostata.
Nici unul dintre aceste teste initiale pentru cancerul de prostata nu este perfect. Multi barbati cu o crestere
usoara a PSA nu au cancer de prostata, iar pacienti cu cancer de prostata pot avea PSA in limite normale. De
asemeni, tuseul rectal nu detecteaza toate cancerele de prostata.
Diagnosticul poate fi confirmat doar prin examinarea microscopica a celulelor prostatei. Pentru acest lucru
se realizeaza o biopsie la cabinetul de urologie. Un fragment mic de tesut este recoltat de la nivelul prostatei
si examinat la microscop. Medicul va discuta despre istoricul medical cu pacientul. Medicul poate intreba
despre un istoric de afectiuni genitale sau urinare in familie si despre eventualele modificari pe care
pacientul le-a observat la mictionare.
Tratament
Stadiul precoce al cancerului se refera la limitarea tumorii doar la nivelul prostatei. Acesta nu este extins
metastaziat nici la tesuturile din jur nici la alte organe la distanta, cum ar fi osul. Acest tip de cancer, pe
care medicii il numesc cu risc scazut, are cele mai mari sanse de vindecare.
Alt lucru care trebuie retinut este ca tratamentul cancerului de prostata poate avea efecte secundare
semnificative si complicatii. Deci incercarea de vindecare ceea ce medicii numesc terapie definitiva
poate sa nu fie cea mai buna alegere in toate cazurile.
Exisa trei optiuni de baza de tratament pentru stadiul precoce al cancerului de prostata. Cele doua optiuni
active de tratament chirurgia si radioterapia pot deseori duce la vindecare folosite singure. In cazul
pacientilor cu boala cu risc intermediar si ridicat este de obicei nevoie de o combinatie de terapii pentru a
atinge vindecarea sau controlul bolii.
Exista trei optiuni de tratament pentru stadiul precoce al cancerului de prostata:
- interventia chirurgicala;
- radioterapia externa sau prin seminte radioactive implantate in tumora;
- supravegherea activa, numita si management de asteptare.
Clasif.histol.:1.germinative(dinetel.spermatic)-
seminom,disembriom,2.negerminative(stromale)Leidigom,Sertoliom,diferenciate3.mixte.
Tum.cresc,inlocuind.tes.testicul.
+afect.gangl.limf.retroperiton,apoimetastazeaza(hemato/limfogen)pulmonar,rar-maduva os.
Forme clinice:1.metastatice,2.hormonale(Leidigom-masculinizare;Sertoliom-femenizare)
Clinic:Cresterea de volum nedureroasa a testicului este semnul major cel mai frecvent. Durerea testiculara
apare ca urmare a infarctizarii sau hemoragiilor testiculare determinate de tumora. O mica parte din pacienti
(cca. 10 %) au ca prim simptom manifestari ale metastazelor cum ar fi durerea lombara, dispnee,
hemoptizie, durere toracica, icter, hepatomegalie, varsaturi, fracturi osoase patologice, sindromul de
hipertensiune intracraniana. Un procent de cca 10% dintre pacienti sunt asimptomatici. La examenul clinic
se pune in evidenta formatiunea tumorala de cele mai multe ori nedureroasa. Pe suprafata acesteia se
palpeaza epididimul. Vascularizatia bogata a testiculului tumoral poate determina pulsatii puternice ale
arterei spermatice (semnul Duplay) . Durerile inghino-scrotale pot aparea in cazul unei tumori dezvoltate
pe testicul ectopic. Ginecomastia bilaterala poate aparea in pana la 50 % din tumorile cu celule Sertoli sau
Leydig. Examenul clinic trebuie sa mai includa si examinarea grupelor ganglionare supraclaviculare si
inghinale.
Hidronefroza
Hidronefroza-distensia de diferit grad a bazinetului i calicelor nsoit de leziuni atrofice secundare a
rinichiului(deregl.hemocircul.renale). Factori extrinseci: 1.vasul polar inferior (cu mpiedicarea elinminrii
normale a urinii), 2.vas supranumerar (cu origine din aorta abdominal, artera iliac). Acest obstacol
comprim jonciunea pilo-uretral, pulsaiile arterei constutuie o iritaie mecanic responsabile de spazme i
tulburri dinamice i instalarea leziunilor organice. 3.vas ren anormal, 4. brida conjunctiv. Factori
intrinseci: 1. atrofia jocniunii pieloureterale, 2. aplazia pereilor, 3. valve congenitale existente, 4.
hipertrofia congenital a sfincterului uretropielic. Boala manifest prin semne necaracteristice de evacuare a
pungii bazinetale, tulburri de evacuare a pungii bazinetale.
Clasificare: primar (congenital), secunfdar (dobndit).
Etiol.: obstrucia n cile urinare a unghiului pielocalicial: tipuri: obstrucia n uretr i vezic urinar,
obstrucia pe traectul ureterului n afara lumenului, dereglarea de poziie a ureterului (ectopii), obstrucia n
lumenul ureterului, bazinet, schimbri n peretale ureterului, bazinetului. Patogeneza cu 3 stadii: I.
pieloectazia, II. hidrocalicoza cu subierea parenchimului, III. atrofia acut a parenchimului cu formarea
sacului cu perete subire.
Clinic: des asimptomatic, se depisteaz la asocierea infeciei ,traum. renale ntmpltor, la palpare sa
determin mrirea n volum. Dureri lombare surde permanente, stri infecioase cronice a rinichilor,
scderea cantitii de urin, creterea temperaturii la asocierea infeciei cu o formaiune tumoral.
D/stic: anamneza; palpaia, percuia, presarea abdomenului cu determinarea formaiunilor tumorale;
cronocistoscopia; renghenografia (dimensiunile, calculi); U i/v excretorie (funcia secretorie i evacuare din
bazinet); urograma, pielografia retrograd (pelvis dilatat); arteriografia renal; urocultura (asocierea
pielonefritei); metode radio-izotopice, scintigrafia:stat/dinamica..; USG. Diagnostic diferencial: nefrolitiaza,
nefroptoza, tumoare, chist, polichistoz (IR). Tratament:Chirurgical: cnd funcia parenchimului e pstrat
i se poate nltura cauza H-nefrozei. Tipurideoperaii: Fergher, Foli, pieloureterocalico-anastomoz, dup
operaia plastic se dreneaz pelvisul, nefrectomie unilateral cu atrofia parenchimului nu se face n caz de
hidronefroz bilateral. Pronostic: +50%caz.
HTA renovasculara
HTA renovasculara( vasorenala) afectiune secundara a unei leziuni arteriale renale, care poate fi
corectata prin refacerea circulatiei arteriale normale sau prin nefrectomie.
Cauze principale : 1: Ateroscleroza leziune cauzata de placile ateromatoase ce micsoreaza lumenul
arterial. 2: Displazia fibromusculara : displazia( fibroplazia)intimala- acumulare de colagen circumferential
cu reducerea lumenului, Hiperplazia fibromusculara hiperplazia adevarata a musculaturii netede, la copii
si adulti tineri, Fibroplazia(displazia) mediei (80% din displazii)- apar inele fibrotice arteriale, stenotice,
intercalate cu dilatatii de tip anevrismal. Aspect caracteristic la aortografie sirag de margele , Fibroplazia
(displazia) perimediei, Fibroza periarteriala. 3: Alte afectiuni : poliarterita nodoasa, fistule arteriovenoase,
anevrism de aorta, arterita radica, emboli colesterolici arteriali, carcinom renal, tumora Wilms, reninomul,
uropatii obstructive, rinichi scleroatrofic etc.
Patogenie: Ca urmare a stenozei arterei renale se diminuiaza fluxul sangvin in rinichi cu producere sporita
de renina in aparatul juxtaglomerural. Renina actioneaza asupra ansiotensinogenului si il transforma in
angiotensina 1, apoi sub actiunea enzimei de conversie se transforma in angiotensina 2 care este cel mai
puternic vasopresor biologic. Anume A2 contribuie la cresterea TA de origine renala. A2 mai actioneaza si
supra suprarenalelor stimuling secretia de aldosteron, hormon antidiuretic ce conduce la retinerea de Na si
apa in organism, fapt ce contribuie suplimentar la cresterea TA.
Tablou clinic: Boala apare brusc ca hipertensiune, cefalee, cedeaza la inhibitori ai enzimei de conversie, .
Scade pulsul periferic, suflul sistolic in regiunea aortei abdominale, schimbari caracteristice de angiopatie la
examinarea fundului de ochi.
La examenul angiografic in caz de stenoza arteriala sau displazie fibromusculara se vor observa portiunile
stenozate, fazele principale de contrastare a rinichilor.
Tratament medicamentos: inhibitorii enzimelor de conversie ( captopril, enalapril) , beta-blocante
( actiune la nivelul ap. Juxtaglomerural) blocantii canalelor de calciu ( nifedipina, diltiazem), tratament
Release from Medtorrents.com
IRC incapacitatea funcional a rinichilor cauzat de distrugerea lent-porgresiv a masie neronilor activi
(MNA) pn la dereglri homeostatice uremice.
Etiologia:1. boli renale mai fregvent pielonefrita, glomerulonefrita, polichistoza renal, DZ, boli de
sistem, amiloidoza, nefrita lupic, nefrita interstiial, sindromul Alport, sindromul Fanconi.
Patogenie: I. stadiu latent: cauzat de: afectarea lent a MNA, fitraia glomerular (FG) = 50-60 ml/min.
Clinica: slbiciuni, scderea capacitii de munc, scderea apetitului, dizurie. II. stadiu compensator: cu
hipertrofia nefronilor rmai ne afectai, cu creterea filtraiei pe contul lor. FG 30-50 ml/min, crete
diureza osmotic poliurie, hipostenurie, nicurie. Scade excreia renal a substasnelor, scade secreia Na
i H2O i ca rezultat apar edemele (cerebrale i pulmonare), hipercaliemie, hipocalciemie (scade rezorbia
intestinal a Ca++). III. stadiu intermitent: cu FG de 15-29 ml/min. Are loc scderea critic a FG
intoxicaia organismilui cu substane ce n norm se excret renal creterea uremiei crete creatinemia
0,5 mmol/l, crete fosfatemia ce duce la acidoz metabolic. Dereglarea metabolismului P-Ca
(hiperfosfatemie hipocalciemie) cu creterea eliminrii de Parathormon osteodistrofie, osteoporoz. Pe
msura sclerozrii rinichilor ischemie includerea sistemului Renin-angiotenzin-aldosteron cu
creterea tensiunii renale parenchimatoase.
Clinic: slbiciuni, xerostomie, polidipsie, anorexie, anemie, acutizri a bolii de baz (pielonefrita,
glomerulonefrita) cu remisii scurte. IV. stadiu teminal: survine cnd MNA = 10%, restul 90% nefroni s-au
distrus. FG =5+15 ml/min. Stare ireversibil. Are loc intoxicaia uremoco-metabolic cu dereglri
hidroelectrolitice severe, dishormonale, hematocritului. Edeme progresice cerebr,pulm. pn la anasarc
dilatarea cordului cu hipertrofia VS. Osteodistrofia (fracturi patologice). Semne neurologice: polineuropatii
uremice, parestezii cu picioare de vat. Dereglri de coagulabilitate, cu hemoragii gastrointestinale,
nazale, metroragii.
DeF : stare de mobilitate patologica in care rinichiul se deplaseaza din loja sa, situindu-se mai jos ca in
norma. Din cauza deplasarii rinichiul isi mareste hotarele fiziologice.
Fara simptome la majoritatea pacientilor
Dureri tip colica renala cu greata, varsaturi
Durere moderata la efort, ridicare de greutati, durerea fiind ameliorata in pozitia culcat
Hipertensiune arteriala
Hematurie (urinare cu sange)
Proteinurie (eliminare de proteine in urina)
Diagnosticul se pune prin ecografie abdominala, fiind confirmat prin urografie sau scintigrafie renala.
Ptoza renala complicatii: Datorita cudarii (indoirii) ureterului, poate sa apara greutate in eliminarii urinei,
care favorizeaza aparitia de
infectii urinare repetate
pietre la rinichi
hipertensiune arteriala
insuficienta renala cronica rar
colica renala
leucociturie si piurie
hidronefroza
Etiopatogenie : aparitia ptozei renale e conditionata de patologia aparatului ligamentar : lig. Peritoneale, loja
renala cu fascii, diafragma, mm, peretelui abdominal, aparatul adipofascial propriu al rinichiului,lig
suspensorium renis, capsula lui adipoasa. Un numar de maladii infectioase inflamatorii ce micsoreaza
activitatea mezenchimului,. Alta cauza frecventa este traumatismul insotit de ruperea ligamentelor sau
formarea unui hematom al polului superior al rinichiului. Graviditatea la femei.
Tratament: chirurgical, simptomatic, conservator. Conservator: bandajul Chirurgical: fixarea rinnichiului in
loja lui normala- nefropexie,
Release from Medtorrents.com
Diagnostic : Obiectivele principale in diagnostic sunt: depistarea cauzei, depistarea mecanismului patogen,
precizarea starii functionale renale. Urina trebuie controlata la fiecare ora, daca e anurie se instaleaza
cateter. Diagnosticul cauzal : traumatism, avort septic, hipotonie, intoxicatie acuta, de aflat profesia,
contactul cu substantele toxice, consumul de alimente, bauturi, existenta unor maladii concomintente.
Trataml: I. n stadiul iniial se efectuiaz: 1. nlturarea cauzei, 2. dac e hemoragie substituirea volumului
pierdut prin coloizi, soluiii saline, proteice + Dopamin, Reopoliglucin, n intoxicaii antidoi; 3.
hemosorbia (hemocarboperfuzia sngele trece prin sorbent ca crbunele); 4. hemofiltraia/hemodiafiltraia
Release from Medtorrents.com
n sepsis, intoxicaii, coagulopatii (plazmafereza); 5. antiseruri n infecii; 6. ocluzie drenaj renal prin
puncie transcutan renal. II. stadiu oligoanuric: 1. diuretice osmotice din primele ore Manitol 20% - 30
ml + Furosemid 200 mg + Glucoz 20% + insulin + Dopamin 3-6 mcg/kg timp de un minut; 2. aport hidro-
electrolitic aproximativ = masa (kg) + diureza + perderi cu temperatura + edeme + 400 ml lichid
suplimentar (perdut cu respiraia i sudoraia). III. stadiu poliuric rehidratare + reechilibrare cu electrolii +
glucoz 20% - 500 ml + insulin + Ca gluconat 10% - 50 ml + citrat de K i/v 2-5 fiole/zi; KCl n alcaloz.
Hemodializa e indicat n anurie, la creterea azotemiei, la creterea caliemiei (mai mult de 6,5 mmol/l),
acidoz, la hiperhidratare. Dializa peritonial se face la copii sub 30 kg. Hemofiltrarea/hemodiafiltrarea cu
substituia a 12 litri de lichid. Hemofiltrarea vevo-venoas n insuficiena poliorganic. Tratament
suplimentar al anemiei feriprive cu eritrocite splate, Fe + antibiotico profilaxia infeciilor.
57.Hemodializa
Metoda de epurare a sangelui cu ajutorul unui rinichi artificial. hemodializa a fost adesea utilizata in
anumite cazuri de intoxicatie grava, dar este mai ales tratamentul major al insuficientelor renale acuta si
cronica. Cel putin pana cand este posibila practicarea unei grefe renale, tratamentul insuficientei renale
cronice prin hemodializa este definitiv. hemodializa permite epurarea sangelui de deseurile care sunt
eliminate in mod normal prin urina (uree,creatinina), corectarea unui eventual dezechilibru electrolitic
(niveluri anormale de sodiu, de potasiu, de bicarbonati etc. in sange) si reechilibrarea pH-ului sangvin in caz
de acidoza (aciditate sangvina excesiva).
Tehnica - hemodializa consta in punerea in contact, prin intermediul unei membrane semipermeabile numita
dializor (care nu lasa sa treaca decat moleculele de dimensiuni mici si medii), a sangelui bolnavului cu
un lichid a carui compozitie este apropiata de cea a plasmei normale (dializat).
Desfasurare - In caz de insuficienta renala cronica, sedintele de tratament dureaza intre 4 si 5 ore de trei ori
pe saptamana. Majoritatea pacientilor se deplaseaza la centrele de hemodializa spitalicesti, publice sau
particulare. Dar sedinta poate avea loc si la domiciliul pacientului (in acest caz, acesta urmeaza mai inainte
o pregatire, el si partenerul de viata, sau parintii daca este vorba de un copil). In caz de insuficienta renala
acuta, sedintele au loc in ritmuri variabile, dupa gravitatea tulburarii, in serviciile de nefrologie sau de
reanimare, zilnic in cazurile grave.
Supraveghere - O supraveghere medicala, asigurata de catre un nefrolog, este obligatorie. Acesta fixeaza
durata sedintelor, cantitatea de apa plasmatica de filtrat si tratamentele anexe, dietetice si medicamentoase.
Hemodializa este perfect compatibila cu o viata normala.
58.Transplantul
Transplantul renal consta in inlocuirea pe cale chirurgicala a unui rinichi bolnav cu unul sanatos prelevat de
la o alta persoana (donator). Rinichiul sanatos (grefa) preia functiile rinichilor nefunctionali. Se poate
duce o viata normala cu un singur rinichi, atat timp cat acesta functioneaza corespunzator.
Transplantul in sine este o operatie chirugicala. Medicul chirurg plaseaza noul rinichi in abdomen si il
ataseaza la artera care aduce sange oxigenat, la vena care transporta sangele cu dioxid de carbon de la
rinichi si la uretera care transporta urina de la rinichi la vezica urinara.
Orice operatie prezinta riscuri, dar transplantul renal nu este o interventie chirugicala deosebit de dificila sau
complexa. Perioada imediat urmatoare transplantului este decisiva. Medicul va urmari indeaproape evolutia
pacientului pentru a se asigura ca rinichiul transplantat functioneaza corespunzator si ca nu este respins de
organism.
Transplantul renal trebuie indicat la toti pacientii cu boala renala cronica in stadiu terminal. Un transplant
renal de succes ofera o calitate ameliorata si durata prelungita a vietii fata de dializa cronica. Transplantul
reprezinta modalitatea terapeutica de electie pentru pacientii cu cu nefropatie diabetica si pacientii
pediatrici.
Transplantul renal este tipic clasificat cu donor viu sau decedat in functie de sursa organului
donat. Transplantele de la persoane vii sunt caracterizate ca inrudite genetic sau neinrudite, in functie de
relatia biologica intre donor si primitor.
Grefele renale intraaobdominale experimentale au fost efectuate pe animale inca din 1930. Autogrefele au
supravietuit de obicei in timp ce homogrefele au fost rejectate. Primul transplant renal la om a fost efectuat
la un constructor care si-a traumatizat singurul rinichi. Donorul grefei sale a fost mama pacientului.
Pacientul a murit la 10 zile mai tirziu datorita nedisponibilitatii hemodializei.
Release from Medtorrents.com
Prima incercare de a controla sistemul imun a folosit iradierea totala a corpului. Folosirea mercaptopurinei
ca imunosupresiv mai intii pe animale a blocat procesul de reject si a deschis era medicatiei pentru rejectul
de grefa.
Principala problema in transplantul de organ intre pacienti non-identici genetic este sistemul imun al
pacientului, care trateaza un rinichi transplantat ca non-propriu si il refuza imediat sau cronic. De aceea
medicatia pentru a supresa sistemul imun este esentiala. Totusi supresarea sistemului imun al unui individ il
pune pe acesta la risc ridicat de infectie si cancer de piele, in plus fata de efectele adverse ale medicatiei.
Baza pentru majoritatea regimurilor imunosupresive este prednisolonul, un corticosteroid. Acesta inhiba
sistemul imun, dar folosirea pe termen lung determina aparitia unor efecte adverse importante incluzind
intoleranta la glucoza si diabetul, cresterea in greutate, osteoporoza, slabiciunea
musculara, hipercolesterolemia sicataracta. Prednisolonul ca unic medicament este inadecvat in preventia
rejectului unui rinichi transplantat. De aceea sunt necesari si alti agenti imunosupresivi.
In prezent rata de supravietuire la un an al pacientului cu donor viu este de 98% iar cu donor decedat este
94%. Durata medie de viata a grefei de la donor viu este de 12-21 de ani iar pentru donor decedat de la 8-13
ani. Insuficienta grefei renale apare datorita rejectului cronic, disfunctiei de grefa si a nefrotoxicitatii facind
necesara dializa si frecvent un alt organ la pacient. Dezvoltarea unor noi tehnici terapeutice pentru a preveni
rejectul cronic este necesara pentru a prelungi supravietuirea pe termen lung al transplantelor renale.