Romania postbelica, Stalinism, National-Comunism si disidenta

anticomunista. Constructia democratiei postdecembriste

Context extern si intern.

Regimul comunist a fost instaurat la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi

Mondial, Uniunea Sovietica obtinand acordul tacit al aliatilor, si folosindu-se
de un instrument, Partidul Comunist Roman care in 1944 numara mai putin
de 1000 de membri.

Astfel, putem vorbi de actiunea acestuia pentru preluarea puterii in

Romania si apoi masurile luate pentru mentinerea ei. In acest sens, Partidul
Comunist actioneaza sistematic si organizat.

Mecanizmele de preluare a puterii de catre Partidul Comunist

Actiuni diplomatice:

Stalin a folosit Conventia de armistitiu semnata la 13 septembrie 1944,

pentru a submina efectele loviturii de stat de la 23 august 1944, a
transformat Conventia intr-un cadru legal, care sa-I asigure interesele politice
si economice dominate in Romania. Stalin avea doua instrumente de
urmarire a obiectivelor sale in Romania: un partid comunist, care era acum o
parte recunoscuta in structura politica a tarii, si un acord cu Aliatii, care
dadea Armatei Rosii toata libertatea de actiune de care avea nevoie.

Acordul de la Moscova (9 octombrie 1944), prin care Romania este

lasata in proportie de 90% in sfera de influenta a Uniunii Sovietice, a
constituit pasul final al sovieticilor in obtinerea recunoasterii de catre
Occident a dominatiei lor in Romania.

Prezenta Armatei Rosii

Armata Rosie prezenta insa in tarile est-europene, a jucat rolul

principal in instaurarea regimurilor comuniste. Fara aceste trupe comunistii
locali ar fi ramas niste forte politice periferice. Prin presiuni, abuzuri si
violente asupra populatiei civile si indepartarea unor lideri politici
anticomunisti, Armata Rosie si-a facut simtita prezenta.

La Bucuresti au fost concentrate unitati sovietice de blindate si a fost

interzisa legatura cu armata romana de pe front.
 La 28 februarie 1945, Andrei Visinski, adjunctul ministrului de externe,
a fost trimis de Moscova pentru a conduce ofensiva comunistilor pentru
preluarea puterii, a cerut regelui inlocuirea guvernului Radescu cu un guvern
condus de Petru Groza la 6 martie 1945. Reprezentantul Moscovei venise cu
scopul de a folosi toate mijloacele pentru a instaura un guvern prosovietic.

Folosirea P.C.R. ca element esential in politica lui Stalin.

Incercarea comunistilor locali si asa numitilor ,,moscoviti de a reinvia

partidul a beneficiat de prezenta autoritatilor sovietice de ocupatie si de
sprijinul diplomatic al Moscovei.

Pana la mijlocul lunii octombrie 1944 a prins contur noua coalitie

politica promovata de Partidul Comunist, Frontul National Democrat. Pe langa
comunisti, el cuprindea Partidul Social Democrat si Frontul Plugarilor.

Guvernul prezidat de Petru Groza era un guvern minoritar, impus de

catre Uniunea Sovietica. Nici un membru al acelor doua partide democrate-
National Liberal si National Taranesc, nu facea parte din acest guvern in care
toate pozitiile cheie erau detinute de comunisti. Desi Gheorghe Tatarescu,
liberal dizident, era ministru de externe, iar Anton Alexandrescu, dizident al
Partidului National Taranesc, ministru al cooperativelor, ei reprezentau doar
fractiuni restranse ale patidelor respective. Prin ceste masuri se urmarea
dezmembrarea partidelor necomuniste.

Actiunea de lichidare a oricarei opozitii, din partea partidelor

democratice a culminat cu dizolvarea Partidului National Taranesc in iulie
1947 si inscenarea unui proces conducatorilor acestuia (Iuliu Maniu si Ion
Mihalache).

Manipularea opiniei publice.

Alegerile de la 19 noiembrie 1946 s-au desfasurat intr-o atmosfera

tensionata. Rezultatele indicau o victorie coplesitoare a Blocului National
Democrat, cu aproximativ 70% din voturi. Dovezile descoperite dupa 1989
arata ca, in ziua alegerilor, s-a intamplat exact contrariul, ca national
taranistii erau pe punctual de a castiga o victorie zdrobitoare. Se pare ca in
momentul in care liderii comunisti si-au dat seama de amploarea infrangerii
lor, au suspendat anuntarea rezultatelor si au trimis instructiuni pentru
revizuirea cifrelor astfel incat ele sa indice o victorie a Blocului.

Inlaturarea ultimelor institutii ale regimului democratic:

 Pe masura ce comunistii s-au indreptat spre monopolul asupra puterii
politice, monarhia devenise a anomalie. Temandu-se ca acest ultim vestigiu
al vechii ordini ar putea inca sa mai serveasca drept centru de opozitie fata
de noua societate, Partidul Comunist a facut ultimul pas spre asigurarea
dominatiei sale asupra tarii, fortandu-l pe regale Mihai sa abdice la 30
decembrie 1947. Proclamarea Republicii Populare Romane in aceeasi zi a
reprezentat punctul culminant al campaniei pentru preluarea puterii de catre
comunisti.

Mecanizmele P.C.R. de mentinere a puterii

Inregimentarea Romaniei din punct de vedere militar in blocul

sovietic.

Acest lucru s-a infaptuit la 4 februarie 1948 printr-un tratat de

prietenie, colaborare si ajutor reciproc intre Romania si Uniunea Sovietica.

Consolidarea partidului unic de masa:

Aripa procomunista a Partidului Social Democrat s-a contopit cu PCR in

congresul din februarie 1948, din care a rezultat partidul unic, Partidul
Muncitoresc Roman. Gheorghe Ghiorghiu Dej a fost reales secretar general,
iar Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu au devenit membrii ai
Secretariatului.

In 1952, cei trei membrii au fost indepartati de catre Gheorghe

Ghorghiu Dej din structurile de conducere ale partidului. Proeminenta lui Dej
in cadrul partidului a fost pecetuita prin numirea sa la 2 iunie 1952, ca
presedinte al Consiliului de Ministri, functie pe care o cumula cu cea de
secretar general al partidului.

Adoptarea Constitutiei Republicii Populare Romane:

Constitutia din 1948 prelua modelul sovietic din 1936, Parlamentul,

numit Marea Adunare Nationala, avea o singura camera, definite ca ,,organul
supreme al puterii de stat, iar Consiliul de Ministri era organul executiv
suprem. Toate aceste organism se aflau supuse autoritatii Partidului
Comunist.

Aceasta ordine ,,democratica a fost definita de Partidul Comunist si

consolidata de Securitate.

Folosirea Securitatii:
 Dupa 1948, anul infintarii Securitatii, incadrata cu agenti sovietici
deveniti generali romani, precum Pintilie Bodnarenko si A. Nikolski,
represiunea a devenit si mai violenta, lovind potrivit principiului Stalinist al
intetirii luptei de clasa, fara discriminare si din nevoia intimidarii in orice
posibil oponent.

Rolul Securitatii era de a apara cucerile democratice si a asigura

securitatea tarii impotriva dusmanilor interni si externi. La inceputul anului
1949, au fost create alte doua organe principale ale Securitatii: Directia
Generala a Militiei, chemata sa inlocuiasca Politia si Jandarmeria si trupele de
securitate. Ambele organisme au fost plasate sub autoritatea Ministerului de
Interne.

Principalele indatoriri ale trupelor de securitate erau mentinerea ordinii

publice si inabusirea oricarei rezistente fata de masurile guvernamentale,
precum colectivizarea, confiscarea de bunuri si proprietati.

Un cadru legal pentru actiunile Securitatii, ale Militiei si trupele de

securitate a fost oferit de un nou sistem de justitie, a carui principala
caracteristica era subordonarea fata de partid si stat.

Armata Rosie:

Revolutia din Ungaria din 1956, a permis conducerii romanesti sa-si

demonstreze fidelitatea sa fata de Uniunea Sovietica. Gheorghe Ghiorghiu
Dej si Emil Bondaras au insistat pentru o interventie militara ferma impotriva
guvernului lui Imre Nagy, iar trupele sovietice stationate in Romania, au fost
printre primele care au trecut granite ungara.

Guvernul roman s-a facut ecoul propagandei sovietice, denuntand

,,contrarevolutia ca opera a ,,fascistilor reactionari provocati de
,,imperialistii occidentali.

Retragerea trupelor sovietice din Romania in 1958 nu a insemnat

sfarsitul regimului de teroare, acest instrument atat de folosit de catre
comunisti pentru a mentine regimul, Dej a aprobat introducerea unor masuri
de securitate interna pentru a mentine controlul partidului. Cei condamnati la
munca silnica potrivit noilor masuri au fost trimisi in lagare in zonele de
mlastina ale Deltei Dunarii.

Cultul personalitatii:
 Dupa 1958, Dej a evoluat treptat spre o desprindere de rusi si catre
obtinerea unui statut de relativa autonomie. In Declaratia din aprilie 1964
partidul isi rezerva dreptul de a edifica socialismul in conformitate cu
realitatile nationale. Acest act impunea linia nationala a comunismului
romanesc, marcand tendintele de independent fata de Moscova.

Preluarea conducerii de catre Nicolae Ceausescu s-a caracterizat printr-

o prioada (1965-1974) de destindere interna si externa. In 1965 la Congresul
al IX-lea al patidului, acesta revine la denumirea de Partid Comunist si s-a
elaborate o noua Constitutie prin care Romania devenea Republica Socialista.

Cultul personalitatii instaurat de Nicolae Ceausescu a gasit noi

mecanisme de mentinere a puterii de catre comunisti. Acest cult s-a
instaurat in etape. In 1967 Ceausescu a fost ales presedintele Consiliului de
Stat, ceea ce era o abatere de la statutul P.C.R., care prevedea separarea
functiilor de partid si de stat. Ceausescu si-a consolidat puterea in 1968 cand
a condamnat interventia in Cehoslovacia a statelor participante la Tratatul de
la Varsovia. In 1974 Nicolae Ceausescu a fost ales presedinte al Republici
Socialiste Romania. El ramanea si presedinte al Consiliului de Stat si secretar
general al P.C.R. si presedinte al Consiliului de Aparare Nationala, detinand
astfel toate parghile puterii.

Impactul regimului comunist asupra societatii.

Impactul regimului comunist asupra economiei. Nationalizarea

industriei:

La 22 iuni 1948, Adunarea Nationala a votat legea nationalizarii

intreprinderilor industriale de asigurari, miniere si de transport. 1060 de
intreprinderi industriale si miniere, reprezentand 90% din productia tarii-
bancile, societatile de asigurare au fost nationalizate in iunie 1948. In
noiembrie au fost nationalizate institutiile de sanatate, casele de filme,
cinematografele, iar in aprilie 1950 a fost nationalizata o parte a fondurilor
de locuinte.

In 1948 a fost alcatuit si primul plan economic anual, in 1950 cel de al

doilea, urmat apoi de primul plan cincinal 1951-1955. Nationalizarea nu
numai ca a permis introducerea planificarii centralizate cantitative, ci si
distrugerea bazei economice a celor stigmatizati ca dusmani de clasa.

Industrializarea fortata:
 In 1958 modelul economic Stalinist a fost pus din nou in aplicare.
Plenara Comitetului Central din noiembrie 1958 a declarat tara pregatita
pentru un effort general de modernizare socialista, accentual principal
urmand a fi pus pe dezvoltarea industriei constructoare de masini sip e
siderurgie. Construirea combinatului siderurgic de la Galati a devenit
simbolul revenirii la politica de industrializare fortata prevazuta de plenara.
Conform prevederilor planului de 6 ani 1960-1965, 78% din investiti urmau a
se face in industriile energetic 32%, metalurgica, 23% si chimica 23%. Ca
urmare a industrializarii a crescut ponderea populatiei urbane si a scazut cea
a populatiei rurale. Dupa 1970 partidul si-a fixat ambitioase oiective
industriale, cum ar fi canalul Dunare Marea Neagra. Siderurgia si
petrochimia, rafinarea petrolului indeosebi, urmau sa se dezvolte cu
precadere, aceasta in conditiile lipsei minereurilor autohtone de fier, a
scaderii productiei romanesti de petrol. Fara a tine prea mult seama de
conditiile si resursele locale, de legile economice, partidul s-a angajat in
construirea de centrale nucleare, helicoptere, avioane, vase maritime,
inclusiv petroliere, automobile, noi centre siderurgice. Ceausescu a impus
dupa 1974 o linie mai accelerata si diversificata in industrializare. Accentul
pus pe dezvoltarea industriei grele a creat un dezechilibru economic si la
saracirea populatiei. Un alt rezultat al acestei politici de industrializare
fortata a fost cresterea datoriei externe.

Colectivizarea agriculturii:

Anul 1949 a fost si cel in care partidul a inceput colectivizarea

agriculturii. La 2 martie 1949, proprietatea asupra pamantului a fost luata
complet de mana particularilor. Aceasta a permis lichidarea ramasitelor fostei
clase mosieresti si a chiaburilor, echivalent al termenului sovietic kulak,
definind taranii instariti. Pamantul, efectivele de animale si echipamentul
proprietarilor de pamant, care posedasera terenuri pana la maximum 50 de
ha, in termenul legii afrare sin 1945, au fost expropriate fara compensare.
Membrilor gospodariilor colective li s-a permis sa pastreze mici loturi de
pamant, care sa nu depaseasca 0,15 ha.

Cei mai multi tarani, incepand cu cei lipsiti de pamant, pana la cei care
isi lucrau pamantul folosindu-se doar de bratele de munca ale familiei, au
fost organizati in gospodarii de stat sau in gospodarii colective.
Colectivizarea a fost incheiata in 1962. Ca urmare, 60% din totalul suprafetei
de teren agricol a revenit gospodariilor colective, 30% gospodariilor de stat,
9% ramanand in proprietatea personala.
 Impactul regimului comunist asupra culturii. Construirea
,,omului nou.

Mijloacele de informare publica au trecut total sub controlul statului.

Biblotecile si librariile au fost epurate de titlurile necorespunzatoare din
punct de vedere politic, activitatile ziaristilor si muzicienilor au fost puse sub
controlul Sectiei de Agitatie si Propaganda a Comitetului Central al Partidului.

In august 1948, legea pentru reforma invatamantului a inchis toate

scolile straine. Marxism-leninismul, in interpretarea lui Stalin, a devenit
obligatoriu de la scoala secundara in sus, predarea religiei a fost total
interzisa. Biserica a fost ultimul obstacol in calea impunerii modelului sovietic
din 4 august 1948 a conferit Ministerului Cultelor controlul in problemele
legate de treburile cultelor legal recunoscute. Bisericile unite au fost predate
Bisericii Ortodoxe. Existenta legala a Bisericii Unite s-a incheiat la 1
decembrie 1948.

Partidul Comunist si-a fixat scopul de a construi omul nou. Construirea

acestuia nu se putea realize fara distrugerea si rescrierea valorilor
traditionale. Acest lucru s-a realizat printr-o campanie activa de rusificare.
Primele masuri au vizat revizuirea istoriei prin noul curs al Istoriei Romaniei
de M. Roller din 1947, o completa revizuire a trecutului tarii, a ideii nationale
si a conceptului de patriotism. Modelul Stalinist in cultura a trebuit sa se
impuna prin forta: legaturile intelectualilor cu Apusul au fost complet
intrerupte. Academia Romana a fost desfintata in iunie 1948 si inlocuita cu
una noua, supusa partidului.

Tot in vara anului 1948 erau desfintate vechile institutii de cercetari

,inlocuite cu altele noi, sub patronajul R.P.R. Numarul autorilor si a titlurilor
puse sub cenzura a crescut foarte mult, in primavara lui 1948 peste 8000 de
titluri au fost trecute intr-un index al Publicatiilor interzise. Partidul a
declansat o puternica campanile de rusificare, limba rusa devenise din 1948,
limba obligatorie in scoli.

Reorientarea politicii romanesti dupa 1960, a insemnat in planul culturii

inceperea unei campanii de derusificare, care a culminat in 1963, cu
inchiderea tuturor institutiilor create intre 1946-1948. Procesul de liberalizare
culturala a continuat si dupa 1965. Invatamantul a cunoscut o perioada de
progres, modernizare si deschidere, de scadere a importantei marxismului si
de crestere a ponderii disciplinelor exacte si tehnice. Limba rusa a disparut
aproape cu totul din scoli si universitati fiind inlocuita cu limbile de circulatie
internationala. Instaurarea cultului personalitatii a avut efecte dintre cele mai
grave si in planul culturii. Prima manifestare a noului curs politic au fost
tezele din iulie 1971, lansate de Ceausescu la intoarcerea din China, care
lanseaza revolutia culturala prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele
vietii sociale.

Disidenta anticomunista. Manifestari ale disidentei

anticomuniste:

Acumularea fenomenelor de criza interna a dus si in Romania, cu multa

intarziere fata de Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia, la aparitia fenomenului
de disidenta. In 1977 grupul din jurul lui Paul Goma cerea alegeri libere si
alte cereri radicale incompatibile cu regimul existent. Brutalitatea cu care
incipientele miscari disidente au fost reprimate arata de altfel ca regimul a
fost constient de pericolul tacticii legaliste. Faptul care a stimulat iesirea la
lumina a disidentilor romani a fost destinderea si acordurile de la Helsinki,
care au ingaduit pe de o parte Apusului sa intervina in apararea drepturilor
omului, iar, pe de alta manifestarile cultului personalitatii in Romania.
Disidenta romaneasca a actionat prin scrisori deschise, textele disidentilor
religiosi, in primul rand predicile parintelui Gh. Calciu Dumitreasa din 1979.
Toate aceste scrieri sunt extreme de critice la adresa cultului personalitatii, a
socialismului dinastic si solicitau respectarea drepturilor cetatenesti si
reforme de structura. S-au remarcat in acest sens: Doina Cornea, Ana
Blandiana, Mircea Dinescu, Dan Petrescu. In 1989, 6 fosti activisti ai P.C.R.
(Corneliu Manescu, Alexandru Barladeanu, Grigore Raceanu, Constantin
Parvulescu, Silviu Brucan, Gheorghe Apostol) au redactat o scrisoare lui
Nicolae Ceausescu prin care faceau apel la; respectarea drepturilor omului si
a Constitutiei, incetarea ,,sistematizarii teritoriului si a exportului de
alimente si restabilirea prestigiului international al Romaniei. Mai periculoase
au fost actiunile de protest ale muncitorilor; greva minerilor din Valea Jiului
din 1977 si demonstratia muncitorilor brasoveni din 1987.

Constructia democratiei postdecembriste. Prabusirea

regimului comunist in Romania.

Pe plan intern, regimul Ceausescu a pierdut total sprijinul populatiei, in

principal din cauza scaderii nivelului de trai din ultimii ani ai dicatturii si din
cauza lipsei libertatilor cetatenesti. Pe plan extern aveau loc mari schimbari:

- In U.R.S.S., Mihail Gorbaciov a initiat o politica de destindere si

reforme, care a dus la caderea regimurilor comuniste din Europa
1989.
 - Refuzand reformismul lui Gorbaciov, dictatura lui Ceausescu a
aruncat Romania intr-o izolare diplomatica.
- Revolta anticomunista a inceput la Timisoara, in 16 decembrie
1989, unde au avut loc demonstratii de protest.
- In 21 decembrie 1989, au inceput demonstratiile de protest la
Bucuresti. Si aici s-a tras impotriva multimii inregistrandu-se
numeroase victime.
- In 22 decembrie 1989, revolta populatiei a luat amploare, iar
Nicolae si Elena Ceausescu au foat nevoiti sa fuga cu un elicopter.
- La 22 decembrie 1989, regimul communist din Romania s-a prabusit
si puterea a fost preluata de organismul politic nou creat, numit
Consiliul Frontului Salvarii Nationale (C.F.S.N.), in fruntea caruia se
afla Ion Iliescu. Tot in 22 decembrie, Ion Iliescu a prezentat
,,Comunicatul catre tara al C.F.S.N., in care arata obiectivul noii
puteri este instaurarea unui regim democratic.
- Nicolae si Elena Ceausescu au fost prinsi, judecati sumar si
executati, la Targoviste in 25 decembrie 1989.

Consecintele evenimentelor din decembrie 1989:

- Regimul comunist din Romania s-a prabusit.

- Romania s-a orientat spre democratie.

- S-a revenit la pluralismul politic (mai multe partie politice).

- A inceput procesul de reforme si de trecere spre economia de piata

(descentralizare).

- Romania s-a orientat spre integrarea europeana si atlantica.

Revenirea la democratie si pluralismul politic:

In Romania, decretul din 31 decembrie 1989 prevedea inregistrarea si

functionarea partidelor politice si organizatiilor obstesti. Dupa decembrie
1989 criza partidului unic era inlocuita de excesul numeric de partie politice.
La alegerile parlamentare din septembrie 1992, din cele 65 de partie si
formatiuni politice care au prezentat candidati pentru Senat, numai opt au
castigat, in proportii diferite cele 143 de mandate. Pentru Camera
Deputatilor au prezentat candidati 79 de partie si formatiuni politice, 7 dintre
cestea adjudecandu-si cele 341 de mandate. Pe scena politica au aparut
partie noi, ori s-au reinfiintat cele istorice: Partidul National Taranesc Crestin
Democrat, Partidul National Liberal, Partidul Social Democrat. Au luat fiinta si
partie entice; Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania. Alegerile din 20
mai 1990 s-au incheiat cu victoria Frontului Salvarii Nationale si a
candidatului sau la presedintie Ion Iliescu. Revenirea Romaniei la un regim
democratic a fost consfintita prin adoptarea Constitutiei din 1991.
Dificultatile revnirii la democratie au fost evidentiate si de demonstratiile
anticomuniste din Piata Universitatii (Bucuresti 1990). La 24 iunie 1992 s-a
constituit Conventia Democrata, alianta care a grupat mai multe partide
politice. In septembrie 1992 s-au desfasurat alegeri parlamentare, castigate
de F.D.S.N., iar presedinte a fost ales Ion Iliescu. Alte alegeri sau desfasurat
peste patru ani cand in 1996, victoria la alegerile parlamentare a revenit
Conventiei Democratice, iar candidatul ei la presedintie, Emil
Constantinescu, a devenit presedintele Romaniei dupa al doilea tur de
scrutin. Constatam ca s-a realizat o alternanta pasnica la guvernare in urma
alegerilor fapt ce demonstreaza maturizarea sistemului politic din Romania.

Societatea civila si statul de drept:

Un rol important pentru buna functionare a mecanismului democratic,

il are societatea civila. Aceasta cuprinde totalitatea organizatiilor care nu
apartin statului sau partidelor politice si care cauta solutii pentru problemele
nerezolvate de institutiile statului, lupta pentru apararea drepturilor
cetatenesti si vegheaza la functionarea corecta a institutiilor statului. Statul
democratic, Romania se raportaza la valori cum sunt: demnitatea omului,
drepturile si libertatile cetatenesti, libera dezvoltare a personalitatii umane,
dreptatea si pluralismul politic.

Statul de drept are menirea de a garanta, in prezent si in viitor,

interesele fundamentale ale tarii, coeziunea si independenta statala,
respectarea drepturilor omului potrivit normelor internationale, justitia,
democratia. Asigura libertatea de optiune, egalitatea sanselor, libertatea de
initiativa in conditii de responsabilitate civica.

Institutiile statului de drept prevazute in Constitutia Romaniei:

- Potrivit Constitutiei, presedintele Romaniei reprezinta statul roman

in exercitiul functiilor sale, atat in relatiile interne cat si in cele
internationale. In calitatea sa de sef al statului, este garantul
independentei, al unitatii si integritatii teritoriale al tarii

- Guvernul potrivit Constitutiei in vigoare asigura realizarea politicii

interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a
administratiei publice. Parlamentul acorda incredere guvernului cu
votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
 - Autoritatea judecatoreasca. Justitia se infaptuieste in numele legii si
statueaza principiul potrivit caruia judecatorii sunt independenti si
se supun numai legii.

- Administratia publica cuprinde autoritatile publice centrale aflate in

subordinea guvernului, cat si autoritatile publice locale, la nivelul
judetelor, oraselor, comunelor si satelor.

- Avocatul Poporului numit de Senat pe o durata de 4 ani, are

menirea de a depista si combate fenomenele care prin natura lor,
reprezinta incalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti.

- Curtea Constitutionala este organul politico-jurisdictional special si

specializat pentru a asigura suprematia Constitutiei.

Progresele inregistrate de Romania in constructia sistemului

democratic au fost recunoscute pe plan international prin admiterea tarii
noastre ca mambru al Aliantei Nord-Atlantice (N.A.T.O.) in 2004 si al Uniunii
Europene incepand cu 1 ianuarie 2007.