Aparut in 1922, "Padurea spanzuratilor"

este "primul roman de introspectie din literatura

romana" (Al. Sandulescu), autorul reliefand gandurile si
dramaticele trairi sufletesti ale lui Apostol
Bologa. roman transilvanean, obligat sa lupte, in primul
razboi mondial, impotriva altor romani; "Padurea
spanzuratilor" este un roman psihologic.

Dincolo de evocarea unei realitati (harazita romanilor

de un destin istoric nefast), tenta umana si profundul
tragism al romanului ar putea fi explicate prin sursele
de inspiratie: o fotografie adusa de pe front si care
infatisa o padure de spanzurati, dar, mai ales, executia
prin spanzurare a lui Emil Rebreanu (fratele autorului),
care incercase sa dezerteze din armata aus-tro-ungara
si sa treaca la romani.

Tema romanului o constituie tragedia romanilor

transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi mondial,
impotriva altor romani (cei din Regat).
Pe un plan mai profund, aceasta este tragedia omului
prins in cercul unui destin istoric nefast.

Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii

spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte de
incercarea de a dezerta a lui Bologa.
Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe
langa o padure si vede atarnand in copaci, trupurile a
sapte spanzurati.
Mintea lui dilata realitatea multiplicand la nesfarsit
numarul spanzuratilor, ca intr-un cosmar: "Si totusi in
ochii lui, cei sapte se multiplicau neincetat, iar
branistea se transforma treptat intr-o padure fara
margini, spintecata de un drum fara sfarsit... Si in
fiecare copac al padurii nemarginite, de-a lungul
soselei nesfarsite, i se parea ca atarna alti oameni,
mereu altii, toti cu ochii dupa el, cerandu-i socoteala."

Structura:
Prevestit de nuvela " Catastrofa" (pe aceeasi tema a
razboiului care genereaza uciderea fratelui de catre
frate, ca in mitul biblic al lui Abel si Cain),
romanul "Padurea spanzuratilor" este alcatuit din
patru ..carti" de intindere inegala (primele trei, de cate
unsprezece, iar a patra - de opt capitole).
Structura romanului este simetrica. in sensul ca incepe
si se incheie cu scena unei executii: in deschiderea
actiunii, undeva, pe frontul rusesc, intr-o seara cenusie
de toamna, sublocotenentul ceh Svoboda este executat
prin spanzurare, pentru ca incercase sa dezerteze la
inamic; in final, intr-o dimineata de primavara, pe
frontul romanesc, locotenentul roman Apostol Bologa
traieste acelasi destin, pentru aceeasi vina. Cele doua
morti se aseamana si prin lumina izbucnita din ochii
condamnatilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau,
poate, a unui sir de oameni reprezentand "padurea
spanzuratilor".

Incipitul este o formula memorabila cu care incepe un

text si care se reverbereaza asupra intregii lucrari.

In "Padurea spanzuratilor", fragmentul care deschide

romanul este memorabil si simbolic: "Sub cerul cenusiu
de toamna ca un clopot urias de sticla aburita,
spanzuratoarea noua si sfidatoare, infipta la marginea
satului, intindea bratul cu streangul spre campia
neagra, intepata ici-colo cu arbori aramii."

Pictat in culori sumbre, prevestitoare, tabloul este

dominat de doua elemente: cerul (comparat cu
un clopot funest) simbolizand, poate, cercul de fier al
destinului si spanzuratoarea.
Personificata ("sfidatoare"), aceasta pare a lua in
stapanire, prin bratul intins, campia "neagra", indoliata.
Simbolurile mortii se reverbereaza peste intreg
romanul, pana in final: "Apostol isi potrivi singur
streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului.
Pamantul i se smulse de sub picioare. isi simti trupul
atarnand ca o povara. Privirile insa ii zburau,
nerabdatoare, spre stralucirea cereasca, in vreme ce in
urechi i se stingea glasul preotului:
- Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol...
Apostol... Apostol."

Finalul fiind sfarsitul lucrarii, autorul a surprins aici

moartea lui Bologa. in aceste momente, in timp ce
faptura de lut simte chemarea pamantului, glasul
preotului ii confera fiintei umane sacralitatea: rostit de
trei ori, numele Apostol face din Bologa un ucenic al lui
Hristos, care se jertfeste intru izbavirea neamului sau.

Universul operei:
Subiectul romanului ar putea fi povestit astfel: In
timpul primei conflagratii mondiale, ardeleanul Apostol
Bologa, locotenent in armata austro-ungara, se face
remarcat prin atitudinea sa de militar model, care
considera ca razboiul este "adevaratul generator de
energii".

In timp ce se afla pe frontul rusesc, Bologa traieste o

experienta decisiva: este numit in completul de
judecata care-l condamna la moarte prin spanzurare pe
sublocotenentul ceh Svoboda, invinuit de inalta tradare.
Constiinta ca si-a facut datoria il stapaneste pe tanarul
roman si in clipele premergatoare executiei, cand
Bologa se implica, dincolo chiar de atributiile lui, in
organizarea acestui tragic eveniment; discutia pe care
o poarta cu mai varstnicul capitan Klapka reliefeaza o
atitudine inflexibila fata de condamnat (pe care il
caracterizeaza drept " o rusine pentru corpul
ofiteresc").
Atunci insa cand Svoboda il priveste de sub streang,
Apostol Bologa este impresionat de lumina care izvora
din ochii cehului, "in care se aprinsese o stralucire
mandra, invapaiata, care parca patrundea in lumea
cealalta".

Din aceasta clipa, lumina din privirea condamnatului se

va instaura in subconstientul lui Bologa. va deveni o
chemare a Neantului, catre care acesta se indreapta ca
un halucinat, pana cand va ajunge el insusi sub
streang.

Acum se contureaza si principalul conflict al

romanului, de natura psihologica si atat de puternic,
incat va modifica intreaga evolutie ulterioara a lui
Bologa: contradictia intre notiunile teoretice (datoria,
razboiul, patria impusa) si realitatea dramatica.

Tot acum incepe criza lui de constiinta, odata

cu "flacara din ochii condamnatului" care ii patrunde in
inima " ca o imputare dureroasa": pe drumul spre casa,
glasul lui Bologa, comparat cu un "scancet de
bolnav" atesta inceputul unor framantari dureroase,
inca nemarturisite.
Pentru a explica resorturile sufletesti ale acestui
personaj dilematic, autorul evoca, prin retrospectiva,
copilaria si tineretea lui Bologa.
Fiu al unui avocat roman (losif Bologa), din oraselul
transilvanean Parva, micul Apostol creste intr-o familie
dominata de doua vocatii: cea a sacrificiului pentru
cauza romanilor (prin tatal sau, cunoscut luptator
memorandist) si cea a credintei in Dumnezeu (pe care
i-o insufla mama). f

Sentimentul religios (care ii pricinuieste lui Apostol

Bologa viziuni mistice, in copilarie) va fi un suport
moral solid in clipele despartirii de parinti, cand baiatul
este trimis la liceu, la Nasaud.
Un eveniment trist tulbura insa, in curand, noua viata
de elev a lui Bologa: moartea neasteptata a tatalui (pe
care Apostol tocmai incepuse sa-l inteleaga si sa-l
iubeasca).
Si cum baiatul nu putea accepta ideea vointei divine, in
sufletul lui, credinta in Dumnezeu se prabuseste "ca o
cladire veche cu temelii ca radacinile stejarului".

in golul ramas, isi va face loc ideea datoriei (continuta

in cuvintele rostite de tatal sau, atunci cand terminase
scoala din Parva: "Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu
uiti niciodata ca esti roman ").

Ideea datoriei il calauzeste in timpul orelor de iluminare

sau deznadejde din anii de liceu si apoi, in primii ani de
studentie, la Facultatea de Filozofie din Budapesta.
Peste aceste framantari izbucneste razboiul. Acum,
dintr-o pornire tinereasca necontrolata, Apostol Bologa
se inroleaza ca voluntar, pentru a "creste" in ochii
logodnicei sale, Marta Domsa. Cu toate ca era roman,
se comporta leal fata de armata statului austro-ungar
si, dupa doi ani de front, ajunge la episodul Svoboda.
Acum incepe lungul drum al izbavirii, in cursul caruia,
discutiile cu ceilalti ofiteri (dar, in mod deosebit cu Otto
Klapka) conduc la o alta optica asupra razboiului:

"...

incolti in minte o idee ca un carlig: Ce cauta el aici?".

In timpul unei nopti intunecoase, ideea dezertarii apare

in constiinta lui Bologa, dintr-o data, ca o posibilitate
fara termen; pe urma, ea prinde contur, cu atat mai
mult, cu cat Klapka il informeaza ca vor fi mutati pe
frontul romanesc.
Primind misiunea sa distruga un reflector
inamic, Apostol Bologa simte, din nou, chemarea
luminii " "si stralucirea i se parea cand ca privirea lui
Svoboda sub streang, cand ca vedenia pe care a avut-o
in copilarie, la biserica, in fata altarului, sfarsind
rugaciunea catre Dumnezeu ".

Chemat de generalul Karg pentru a fi decorat, Bologa

incearca sa obtina mutarea pe un alt front, dar este
refuzat; la iesire, hotararea de a dezerta era luata.
Ajungand pe frontul romanesc (la Lunca, langa Faget),
personajul isi continua criza de constiinta: in timpul
unei permisii, rupe logodna cu Marta (pe motivul
simpatiei ei fata de unguri), dar la intoarcerea in Lunca,
o cere in casatorie pe Ilona, fiica groparului maghiar
Vidor (gazda sa).
Pentru a treia oara. Bologa simte chemarea luminii din
ochii lui Svoboda. intr-o dupa amiaza, in timp ce trecea
cu masina printr-o padure, mergand spre
comandament. in constiinta lui, imaginea celor sapte
tarani spanzurati se multiplica, iar impresia asemanarii
lor ii produce iluminarea
"e Svoboda...privirea lui".

In aceeasi seara, cerandu-i-se sa condamne la moarte

pe alti tarani (invinuiti de spionaj), Bologa intelege ca
nu mai are cale de intoarcere. Ziua lui faustiana
incepuse si, pentru a nu mai incheia un pact cu
diavolul, incearca sa treaca la romani, dar este prins si
condamnat.
Autorul urmareste, prin analiza psihologica, trairile lui
Apostol Bologa in ultimele lui ore de existenta:
invalmasirea gandurilor, renuntarea la aparare, drumul
pana la locul executiei, momentele in care condamnatul
nu-si recunoaste propriul nume scris pe cruce, pana la
lumina apoteotica din final, izbucnita din ochii lui
Bologa, odata eu primele raze ale soarelui, ca intr-o
noua Geneza in care Omul este proiectat pe fundalul
Universului.
 Specia literara:
"Padurea spanzuratilor"; de Liviu Rebreanu, prezinta
urmatoarele caracteristici:
- Este o lucrare in proza, de mare amploare;
- Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri;
- Conflictul este puternic si bine marcat;
- Personajele sunt complexe. "Padurea
spanzuratilor" este un roman.
Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa
in prpzar de mare amploare si diversitate, a carei
actiune se desfasoara pe mai rqulte planuri, romanul
are un confljct bine marcat si personaje complexe.