Eseu - opera literara "Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu "este construita, in intregime, pe schema unei obsesii, dirijand destinul

eroului din adancurile subconstientului" (Tudor Vianu)

Aparut in 1922, "Padurea spanzuratilor" este "primul roman de introspectie din literatura romana". (Al. Sandulescu); personajul sau central- Apostol Bologa - este o figura simboli ca, intruchipand drama, romanilor transilvaneni, pusi in situatia de a lupta, in primul razboi mondial, impotriva altor romani. Dincolo de aceasta realitate (harazita romanilor, de un destin istoric nefast), tenta umana si profundul dramatism al romanului ar putea fi explicate si prin su rsele de inspiratie; o fotografie, adusa de pe front si care infatisa o padure d e spanzurati, dar, mai ales, executia prin spanzurare a lui Emil Rebreanu (frate le autorului), care incercase sa dezerteze din armata austro-ungara si sa treaca la romani. Prevestit de nuvela "Catastrofa" (pe aceeasi tema a razboiului care genereaza uc iderea fratelui de catre frate, ca in mitul biblic al lui Abel si Cain), romanul "Padurea spanzuratilor" este alcatuit din patru carti. Structura romanului este, si de data aceasta, simetrica in sensul ca incepe si s e incheie cu scena unei executii: actiunea debuteaza cu spanzurarea sublocotenen tului ceh Svoboda si se incheie cu executia romanului Apostol Bologa; desi clipa aleasa de destin pentru intrarea in nefiinta este alta (pentru primul este lasa rea noptii, iar pentru al doilea - rasaritul soarelui), cele doua morti se aseam ana prin lumina izbucnita din ochji condamnatilor, de parca unul ar fi copia cel uilalt sau, poate, a unui sir reprezentand "padurea spanzuratilor". Subiectul ar putea fi configurat in cateva linii. Apostol Bologa, locotenent r oman in armata austro-ungara in timpul primului razboi mondial, face parte din c urtea martiala care-l condamna la moarte prin spanzurare pe ofiterul ceh Svoboda pentru ca incercase sa dezerteze la rusi. Caracterizat ca un om al datoriei, ca re se implica pana si in "bunul mers" al executiei, Bologa este prezentat retros pectiv, luminandu-i-se astfel resorturile sufletesti care au condus, in final, l a propria-i moarte. Fiu al unui avocat roman, luptator pentru cauza nationala, din orasul transilvan ean Parva, Apostol Bologa este educat de un tata sobru si o mama religioasa, ace asta din urma avand o influenta considerabila: copilul isi gaseste un suport suf letesc in credinta in Dumnezeu.-Cand - liceean fiind - isi pierde tatal, credint a i se prabuseste uca o cladire veche cu temelii ca radacinile stejarului". Mai tarziu, ca student la filosofie, isi cauta un reazem in ideea datoriei. Cand izbucneste razboiul, se inroleaza ca voluntar pentru a-i face pe plac logodnice i sale Marta; lupta pe diferite fronturi, dar atunci cand este mutat pe frontul romanesc, intreaga fiinta i "se revolta, constiinta apartenentei etnice i se tre zeste si hotararea de a dezerta este pusa in aplicare. Prins de o patrula, este judecat si executat. Pe un plan mai profund, drama lui Bologa este o parabola despre eroare, pedeapsa si izbavire, intre cele trei repere existentiale fiind lungul drum al framantar ilor si al suferintelor. Eroarea omului (determinata, de fapt, de marea eroare a destinului istoric) izvoraste din convingerea ca personalitatea umana nu se poa

te realiza plenar decat in cadrul respectarii datoriei; in aceeasi clipa, incepe insa si pedeapsa care se manifesta sub forma remuscarilor si a nevoii de izbavi re, a contradictiei dintre dragostea de viata si moartea vazuta ca mijloc de ins taurare a adevarului absolut. Prin moarte, Bologa inceteaza de a mai fi o identitate, el devine Omul care doba ndeste Adevarul cu pretul a ceea ce avea mai bun; numele lui il caracterizeaza c a pe o ipostaza a omului religios izbavit prin jertfa, dupa eterna pilda a lui I isus Hristos. Prin aceste probleme profund umane, "Padurea spanzuratilor" depaseste granitele nationalului, incadrandu-se in universal. Printre tehnicile de creatie utilizate de autor, se cuvine sa fie mentionate: re trospectiva, analiza psihologica, monologul interior si introspectia. Acestea contribuie la realizarea imaginii unui erou dilematic, nehotarat si osci lant, condamnat sa traiasca incertitudini chinuitoare. Daca retrospectiva prezin ta viata anterioara a lui Bologa, drept o pregatire pentru intalnirea cu destinu l, analiza psihologica urmareste, in mod gradai, trairile sale afective: mai int ai, incercarea de a demonstra vinovatia lui Svoboda, nu este decat inceputul mus trarilor de constiinta, apoi gandul dezertarii ivit ca o posibilitate intr-b noa pte densa, i se fixeaza in subconstient, pana la implinirea lui; in sfarsit, reg asirea credintei ii pricjnuieste sentimente care vizeaza sublimul: "Simtea in su fletul sau pe Dumnezeu, precum sufletul sau se simtea in Dumnezeu".

"Padurea spanzuratilor este construita, in intregime, pe schema unei obsesii, di rijand destinul eroului din adancurile subconstientului" (Tudor Vianu). Obsesia se instaleaza in subconstientul lui Bologa odata cu asistarea la scena s panzurarii lui Svoboda: in momentul mortii, o lumina mare i se raspandeste cehul ui pe figura si "cu privirea lucitoare, cu fata alba si luminata, parea ca vrea sa vesteasca oamenilor o izbanda,mare.." . Din acea clipa, lui Bologa ii este sete de" lumina, aceasta devine "glas" al n eantului catre care personajul se indreapta ca un halucinat. Ulterior, avand mis iunea de a distruge un reflector din zona inamicului, Bologa isi simtise sufletu l sfasiat pentru ca pierduse "dezmierdarea- tatelor tremuratoare". Dupa ce reflectorul este spart, imaginea luminii contopind lucirea din ochii ceh ului cu viziunea.Iui Dumnezeu, il ridica pe cel ucis la dimensiuni divine: "si s tralucirea i se parea cand ca privirea lui Svoboda sub streang, cand ca vedenia pe care a avut-o in copilarie, la biserica, in fata altarului, sfarsind rugaciun ea catre Dumnezeu". Chemarea neantului se mai aude o data in clipa sosirii la locul executiei sale c and, ridicand ochii, vede lucirea alba a spanzuratorii in care "se deslusea ceva straniu".

Ca si Dostoievski, Rebreanu analizeaza trairile sufletesti ale omului in clipa t recerii in nefiinta; de data aceasta sub lumina rasaritului catre care se indrea pta "insetati"ochii condamnatului, el devine un nou Crucificat, dobandind iertar ea.