Enigma Otiliei

de George Calinescu
-caracterizarea Otiliei Marculescu-

Intre personajele feminine din literature romana, Otilia Marculescu, din romanul Enigma Otiliei
de G. Calinescu, ilustreaza in mod remarcabil dimensiunea eternului feminin.
Otilia Marculescu este eroina mea lirica, proiectia autorului in afara, tipizarea mea in
ipostaza feminina(G. Calinescu). Este cel mai modern personaj al romanului, atat prin tehnicile de
realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand tipul feminitatii.
Personajul eponim al romanului, reprezentand tipul feminitatii, misterul feminitatii adolescentine.
Personalitate in formare, contradictorie, Otilia este portetizata atat prin modalitati de caracterizare
specifice romanului realist (legatura cu mediul, descrierea camerei, portretul direct, detaliat, ce incadreaza
de la inceput personajul in tipologie), cat si prin tehnici moderne precum comportamentismul si
pluripespectivismul, care ii intretin aura de mister, relativizeaza imaginea si limiteaza omniscienta.
Otilia Marculescu reprezinta misterul feminitatii adolescentine. Ea este fiica adoptiva a lui
Costache, dar are un statut incert din cauza avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea, pentru
care este o rivala la mostenire. Personalitate in formare, copil si femeie, cu un comportament derutant,
Otilia intruchipeaza un ideal de feminitate atat pentru tanarul Felix, care viseaza sa o ia de sotie, sau pentru
maturul Pascalopol, cat si pentru autor, dupa cum acesta marturiseste.
Studenta la Conservator, inzestrata cu un temperament de artista, Otilia studiaza cu placere
pianul, citeste carti si reviste frantuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mos Costache.
Fata ii va purta de grija lui Felix inca din seara sosirii tanarului camera lui, prilej pentru Felix de a descoperi
in amesteculde dantele, partituri, romane frantuesti , cutii de pudra si parfumuri, o parte din
personalitatea volubila si exuberanta a Otiliei.
Mijloacele balzaciene introduc imaginea contradictorie a adolescentei prin descrierea camerei si
realizarea portretului fizic. Interiorul dezvaluie preocuparile artistice, naturaletea, cochetaria (partial
Otilia se incadreaza in tipologia cochetei), curiozitatea, atractia spre nou, nelinistea, nerbdarea specifica
tineretii. Portretul fizic suprinde varsta, frumusetea, eleganta, delicatetea, trasaturi ce opun Auricai, dar
si fragilitatea, vulnerabilitatea ei.
Otilia este un personaj atipic prin comparatie cu alte personaje ale romanului. Pentru personajele
feminine, Otilia este atitipica pentru ca nu respecta principiile conservatoare conform carora femeia
trebuie sa-si assume o existenta casnica, dependenta de barbat. Pentru personajele masculine atipicul este
reprezentat de eros.
Daca majoritatea personajelor sunt conturate ca tipuri umane prin scena intrarii lui Felix in casa de
pe strada Antim, Otilia este un personaj caracterizat capitole la rand doar prin comportamentism.
Personalitatea sa este reflectata in oglinzile interioare ale diverselor personaje, tehnica numita
reflectare poliedrica. Astfel, fiecare personaj cu care Otilia intra in contact, are despre aceasta o parere pe
care o formuleaza fie explicit, realizand scurte caracterizari directe, fie o sugereaza prin aprecieri si
comentarii conjuncturale.
Pentru Stanica Ratiu, Otilia reprezinta modelul de fata desteapta care se descurca in viata. Prin
aceasta el intelege frivolitate senzuala, cochetarie, capacitate de flirt. Nu o valorizeaza datorita calitatilor
ei sprituale si sufletesti, ci datorita feminitatii senzuale. Superficial si depravat, ii sugereaza lui Felix sa se
foloseasca de ea ca de o femeie usoara.
Titi, fiul debil al Aglaei, este atras de Otilia, ca de atlfel, de orice femeie, si vede in ea promisiunea
satisfacerii. Acesta crede ca Otilia nu este decat o femeie usoara si o agaseaza prin insitentele lui
grosolane.
In relatia cu Felix, Otilia reuseste sa conduca dupa reguli rationale. Felix se dovedeste a fi mai
copilaros, neintelegand ca Otilia cea de acum are nevoie de o iubire mai matura, care sa-i asigure pe de o
parte siguranta materiala si, pe de alta parte, libertatea de miscare si de actiune. Felix vede in Otilia femeia
toatala, trup si suflet.
Pascalopol are fata de Otilia o atitudine oscilanta, nelamurita, penduland intre dragoste virile si
iubire paterna. Pentru el, familiaritatea si degajarea fetei nu sunt un semn de incurajare erotica, nici nu-i
tulbura mintile, nici nu il descumpanesc. Cei doi au o relatie bazata pe respect si pe familiaritate,
dublate de intelegere.
 Pentru Aglae, Otilia este o stricata, ea vede exuberanta organica a fetei ca fiind usuratate,
contrara principiilor rigide, patriarhale, conform carora femeia trebuie sa stea la locul ei. Aglae o considera
o desrtabalata.
Felix si Pascalopol, barbatii onesti in relatia cu Otilia, lamuresc destinul acesteia, Epilogul,
demonstreaza o teza enuntata de Otilia cu ani buni in urma: noi femeile traim cu adevarat doar patru,
cinci ani. In fotografia aratata de Pascalopol, Felix descopera o alta Otilie, parca straina, frumoasa, insa
lipsita de farmecul adolescentin al celei pe care o cunoscuse. Este doar o femeie atragatoare, a carei
putere de seductie s-a metamorfozat, care atrage probabil prin senzualitate, nu prin acel ceva nedefinit al
femeii in formare pe care o cunoscuse.
Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu
un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta,
imprastiata si visatoare uneori, dovedind alteori luciditate si tact.
Otilia intruchipeaza eternul feminism plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin
amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.