Analiza Şi Raţionalizarea Sistemului de Management Al Organizaţiei

Analiza i raionalizarea sistemului de management al
organizaiei
UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS

ID/IFR-GALAI
MANAGEMENT
Note de curs pentru FB
NISTOR ROZALIA; BLEOJU GIANITA
-2010-
Management general Note de curs
Rozalia Nistor; Gianita Bleoju
TEMATICA
Management General
1. Obiectul de studiu al managementului / 1
1.1. Noiunea de management al firmei: definiie si caracteristici / 1
1.2. Procesele si relaiile de management / 2
1.2.1. Procesele de management / 2
1.2.2. Relaiile de management / 3
1.3. Principii generale ale managementului / 4
1.4. Evoluia conceptului de management / 5
2. Funciile managementului / 8
2.1. Definiii / 8
2.2. Funcia de previziune / 9
2.3. Organizarea / 10
2.4. Coordonarea / 10
2.5. Antrenarea / 11
2.6. Control-evaluarea / 12
2.7. Interdependentele si dinamica funciilor managementului / 13
2.8. Caracteristicile si orientrile managementului modern / 14
3. Principiile generale ale managementului / 15
3.1. Principiul asigurrii concordantei dintre parametrii sistemului de management al
firmei si caracteristicile sale eseniale si ale mediului ambient / 15
3.2. Principiul managementului participativ / 15
3.3. Principiul motivrii tuturor factorilor implicai in activitatea firmei / 16
3.4. Principiul eficientei / 16
3.5. Componentele sistemului de management al firmei / 16
4. Sistemul informaional al managementului firmei / 19
4.1. Conceptul de sistem informaional / 19
4.2. Definirea componentelor sistemului informaional al managementului / 19
4.3. Rolul si funciile sistemului informaional al managementului in ntreprinderea
moderna / 22
4.4. Principiile care stau la baza elaborrii sistemului informaional / 23
4.5. Deficiente si cerine ale funcionarii sistemului informaional. Deficiente / 24
4.6. Etapele elaborrii unui studiu de sistem informaional pentru management /24
4.7. Raionalizarea sistemului informaional / 25
4.8. Tendine in modernizarea sistemului informaional al managementului / 27
5. Organizarea procesuala si structurala a firmei / 29
5.1. Definirea organizrii procesuale / 29
5.2. Funciile ntreprinderii / 31
5.3. Interdependenta funciunilor firmei / 32
5.4. Dinamica funciunilor firmei / 32
5.5. Organizarea structurala a firmei / 33
5.5.1. Conceptul de structura organizatorica / 33
5.5.2. Conceptul de organizare informala / 35
5.6. Variabilele organizaionale si influenta lor asupra structurii organizatorice /36
5.6.1. Variabilele organizaionale / 36
5.6.2. Tipologia structurilor organizatorice ale firmei / 36
5.6.3. Metodologia de analiza si proiectare a structurii organizatorice / 37
5.6.4. Tendine pe plan mondial in organizarea structurala a firmelor / 39
Management general Note de curs
Rozalia Nistor; Gianita Bleoju
6. Subsistemul decizional de management / 40
6.1. Componentele sistemului decizional / 40
6.2. Conceptul de decizie si cerinele de raionalizare ale acesteia / 40
6.3. Tipologia deciziilor / 41
6.4. Structura procesului decizional / 42
6.4.1. Principalele abordri decizionale / 42
6.4.2. Structura procesului decizional / 42
6.5. Metodologia raionalizrii sistemului decizional. Etapele de raionalizare a
sistemului
decizional / 43
7. Sisteme, metode si tehnici de management / 45
7.1. Conceptul de sistem. Metode si tehnici de management si tipologia acestora/45
7.2. Sisteme si metode generale de management / 46
7.2.1. Managementul prin obiective (MPO) / 46
7.2.2. Managementul prin proiecte (MPP) / 47
7.2.3. Managementul pe produs (MPPr) / 49
7.2.4. Managementul prin bugete /50
7.2.5. Managementul prin excepii (MPE) / 51
7.2.6. Managementul participativ / 52
7.2.7. Sistemul cost ora - producie (SCOP) / 54
7.3. Metode si tehnici specifice de management / 55
7.3.1. Metode si tehnici ale managementului previzional / 55
7.3.2. Metode si tehnici de stimulare a creativitii personalului / 57
7.3.3. Delegarea / 61
7.3.4. edina / 62
7.3.5. Tabloul de bord / 63
7.3.6. Diagnosticarea / 64
Capitolul 8 - Managerul, firma i mediul ambiant / 65
8.1. Managerul i rolul su / 65
8.2. Stiluri de management / 67
8.3. Firma ca obiect al managementului / 72
8.4. Mediul ambiant al firmei / 73
Capitolul 9- Aplicaii/75
Bibliografie /138
Management General Capitolul 1 Obiectul de studiu al managementului
Rozalia Nistor
Management General 1
Capitolul 1
Obiectul de studiu al managementului
1.1. Noiunea de management al firmei: definiie si
caracteristici
Managementul reprezint tiina de a conduce munca altora. Ca tiin,
managementul s-a cristalizat relativ recent ca rspuns la stringentele
necesiti ale practicii sociale. n lucrrile americanilor, managementul
se
definete de pe poziia managerului i nseamn procesul de coordonare
a
resurselor umane, informaionale, fizice i financiare pentru realizarea
scopului organizaiei. Francezii l definesc ca tiin tehnicilor de
conducere
a ntreprinderii.
Managementul unei afaceri studiaz procesele i relaiile de
management n
vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guverneaz, a
conceperii de
noi sisteme, metode, tehnici i modaliti de conducere de natur s
asigure
obinerea i creterea competitivitii.
Managementul este aciunea ntreprins de una sau mai multe
persoane
pentru coordonarea activitilor altor persoane, n scopul obinerii
rezultatelor
nerealizabile de nici o persoan care acioneaz singur. O mare parte
din
ceea ce este realizat n societatea noastr este ndeplinit prin
intermediul
muncii organizate a unor grupuri de indivizi care ncearc s realizeze
un
proiect prestabilit. Adesea, acesta este realizat prin intermediul
coordonrii
de ctre un leader.
coala are ca obiectiv s pun n eviden absolvenii educai s fie
eficieni
n activiti care presupun efort, chiar dac ei vor deveni ulterior
profesori,
manageri, asisteni sociali sau oameni de tiin. Ei vor depinde, n mare
msur de educaia i ndrumarea primit n coal. Pentru a ndeplini
acest
obiectiv, coala depinde, la rndul su, de eforturile coordonate ale
administratorilor (decani, rectori, directori, etc.), ale profesorilor i ale
personalului administrativ. Astfel, trebuie redactate orarele, dezvoltate
cursurile, stabilite programele de licen, meninute standardele,
dezvoltat i
implementat procedura de arhivare, iar cldirile trebuie ntreinute.
Securitatea trebuie s fie asigurat, la fel furnizarea de distracii,
prepararea
meselor i aa mai departe. coala este o organizaie mare i complex,
care necesit o bun coordonare pentru realizarea scopurilor sale de a
v
pregti spre a fi eficieni dup absolvire. Managementul nu este doar o
coordonare a activitilor de afaceri n scopul atingerii profiturilor, el
este
coordonarea oricrei activiti din care rezult profit.
Managementul a fost considerat o activitate important i, de aceea, a
fost
studiat o lung perioad de timp. Acest capitol cuprinde studierea
managementului ncepnd cu abordarea clasic, timpurie, trecnd de-a
lungul celor dou coli ale abordrii comportamentale, continund de-a
lungul abordrii tiinifice a managementului i, n final, aruncnd o
privire la
cele dou eforturi de a integra aceste trei abordri n mod specific:
abordarea
Rozalia Nistor
Management General
2
sistemelor i abordarea probabilistic. Cu privire la abordarea obiectului
managementului este n general acceptat c procesul de management
implic performanele a patru funcii importante ale managerilor i
acestea
patru sunt: planificarea, organizarea, conducerea i controlul.
Managementul ne influeneaz pe toi. Fiecare dintre noi este influenat
de
aciunile zilnice ale managerilor pentru c venim n contact cu
organizaii n
fiecare zi. Toate organizaiile sunt ghidate i dirijate de deciziile unuia
sau ale
mai multor indivizi care conduc organizaia.
Noiunii de management i-au fost atribuite multe definiii de ordin
teoreticometodologic.
Cea mai cunoscuta este aceea, conform creia, managementul
firmei rezida in studierea proceselor si relaiilor de management din
cadrul
lor, in vederea descoperirii legitilor si principiilor care le guverneaz, a
conceperii de noi sisteme , metode, tehnici si modalitati de conducere
de
natura sa asigure cretere a eficientei.
Esena tiinei managementului o reprezint studiul relaiilor si a
proceselor
de management. Ca urmare a acestui studiu, de descoper legitile
care
guverneaz principiile si regulile managementului.
Caracteristic tiinei managementului este situarea in centrul
investigaiilor
sale a omului, cu toata complexitatea sa, ca subiect si ca obiect al
managementului, prin prisma obiectivelor care-i revin.
Managementul firmei are o serie de caracteristici care-l disting de
celelalte
tiine economice care au in prim plan firma si legitile care o
guverneaz:
- este o disciplina economica de sinteza, a crei menire de baza
din punct
de vedere economic este creterea eficientei economice a tuturor
proceselor
care au loc la nivel de firma. Este o disciplina de sinteza deoarece preia
o
serie de categorii economice si de metode tiinifice de lucru specifice
altor
discipline precum: economia, microeconomia, macroeconomia, analiza
economica; marketing; finane etc.
- are un caracter multi disciplinar, caracter determinat de
integrarea in
cadrul sau a unor categorii economice si a unor metode specifice:
sociologiei; psihologiei; statisticii; dreptului comercial etc.
1.2. Procesele si relaiile de management
1.2.1. Procesele de management
Ansamblul proceselor de munca care se desfasoara in cadrul oricrui
sistem,
pot fi clasificate in:
a) procese de execuie, sunt acele procese care se caracterizeaz
prin faptul ca fora de munca acioneaz nemijlocit (direct sau
Rozalia Nistor
indirect) asupra obiectelor muncii pentru realizarea unei sume de
produse sau servicii;
b) procesele de management apar atunci cnd o parte a forei de
munca acioneaz asupra celeilalte prti, a majoritarii resurselor
umane, in vederea creterii eficientei.
Mai putem defini procesele de management ca fiind suma fazelor, a
proceselor prin care se determina obiectivele acestora si ale
subsistemelor
incorporate, resursele si procesele de munca necesare realizrii lor si
executrii acestora, prin care se integreaz si controleaz munca
personalului, folosind un complex de metode si de tehnici in vederea
ndeplinirii cat mai eficiente a obiectivelor firmei.
Procesele de management se caracterizeaz de existenta unor
componente,
interdependente precum: previzionarea; organizarea; coordonarea;
antrenarea si control-evaluarea.
Orice proces de management pentru a putea fi exercitat, necesita
parcurgerea urmtoarelor faze sau etape:
a) faza previzionala (specifica managementului previzional) , care
are
ca scop anticiparea de modalitati, metode, soluii organizatorice,
motivaionale si de evaluare cu scopul fundamentrii deciziilor
strategice si a
celor tactice.
b) faza de operaionalizare (specifica managementului operativ),
caracterizata prin preponderenta organizrii, coordonrii si antrenrii
personalului la realizarea obiectivelor strategice si tactice ale firmei.
Managementul operativ presupune adoptarea si implementarea de
decizii
curente referitoare la activitatea de producie;
c) faza de comensurare si de interpretare a rezultatelor presupune
exercitarea funciei de evaluare si de control ale obiectivelor stabilite in
prima faza, fiind specifica managementului post-operativ.
Materia prima pe care se fundamenteaz fazele si funciile proceselor
de
management este informaia care servete la elaborarea deciziilor.
Procesele
de execuie si cele de management sunt complementare, delimitarea
lor fiind
rezultatul diviziunii sociale a muncii.
1.2.2. Relaiile de management
Relaiile de management reprezint raporturile care se stabilesc intre
componenii unui sistem si intre acetia si componenii altor sisteme, in
procesele de previziune, organizare, coordonare, antrenare si control -
evaluare a activitii firmei. Relaiile de management au o tripla
dimensionare:
a) determinarea social-economica, sau dependenta relaiilor de
management de natura si modalitile de existenta a proprietarii
asupra
mijloacelor de producie si a relaiilor de producie. Astfel se asigura
aceleai
caracteristici economico-sociale eseniale firmelor bazate pe acelai
principii
Rozalia Nistor
Management General
4
de management, utilizarea anumitor metode previzionale,
organizaionale, de
motivare a personalului etc
b) determinarea tehnico materiala, sau dependenta
trasaturilor managementului de caracteristicile obiectelor muncii, a
mijloacelor de munca, care reprezint suportul tehnico material al
firmelor.
Relaiile de management dintr-o firma constructoare de maini difer de
cele
dintr-o ntreprindere de extracie a crbunelui (unde intervine si
influenta
proceselor naturale asupra proceselor de munca);
c) Determinarea umana, sau componenta colectivitii unei firme,
influenate de: personalitatea cadrelor de conducere si de raporturile
personale intre toti membrii colectivitii unei firme.
Principalele variabile care influeneaz relaiile de management sunt:
- sfera atribuiilor, competentelor si responsabilitilor;
- dimensiunea produciei;
- complexitatea produciei;
- caracteristicile proceselor tehnice;
- dispersia teritorial a produciei;
- continuitatea proceselor de producie;
- caracteristicile materiilor prime;
- gradul de automatizare si de mecanizare a produciei etc
Ansamblul proceselor prin care elementele tehnico metodologice ale
tiinei
managementului sunt operaionalizate in practica sociala, reprezint
managementul tiinific.
1.3. Principii generale ale managementului
Principiile generale ale managementului unei afaceri au o tripl
determinate,
concretizat n urmtoarele dimensiuni :
- socio-economic;
- tehnico-material;
- uman.
Principiile generale exprim nivelurile de dezvoltare a tiinei
manageriale i
fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a
sistemului de conducere i indispensabile pentru toi managerii.
Acestea
sunt:
- asigurarea concordanei dintre sistemul de management i
caracteristicile sale i ale mediului ambiant. Aceasta implic o
permanent corelare, perfecionare, adaptare a managementului la
situaia efectiv existent innd seama de contextul socio-economic n
care i desfoar activitatea.
- managementul participativ, adic s se bazeze pe implicarea unor
manageri specialiti i reprezentani ai proprietarilor.
Rozalia Nistor
- motivarea tuturor factorilor implicai n activitatea
ntreprinderii,
adic stabilirea i utilizarea stimulentelor materiale i morale de ctre
factorii de decizie, astfel nct s se asigure o mplinire armonioas a
intereselor tuturor prilor implicate.
- eficiena, adic maximizarea efectelor economico-sociale
msurabile i nemsurabile ale ntreprinderii pentru o competitivitate
ridicat.
1.4. Evoluia conceptului de management
Cunotinele despre management pot proveni din mai multe surse.
Managerii
practicani ne mprtesc acele lucruri pe care ei le consider a fi
succes.
Oameni de tiin (psihologi, sociologi etc.) ne consider un fenomen
social
important i au mprtit multe informaii. Alte profesii (avocai,
matematicieni, ingineri etc.) au adus, de asemenea, contribuii
importante.
Cu toate aceste perspective diferite, studiul managementului trebuie s
fie
organizat nct s aib sens. Cunotinele contemporane despre
management sunt produsul a trei abordri de baz: abordarea
clasic,
abordarea comportamental i abordarea tiinific a
managementului.
a) Abordarea clasic a evoluat de la nevoia de a spori eficiena i
productivitatea forei de munc, nevoie ntlnit la nceputul secolului.
Abordarea clasic este bazat acum pe dou perspective distincte:
perspectiva managementului tiinific i perspectiva teoriei
organizaiei
clasice.
- managementul tiinific s-a concentrat pe mbuntirea
productivitii, folosind munca mai eficient. Deschiztor de drumuri n
acest domeniu a fost Frederick W. Taylor, care a realizat o mare parte
din lucrrile de specialitate. Taylor credea c exist cel mai bun drum,
cel mai eficient pentru realizarea oricrei sarcini. Deci cheia
productivitii era gsirea celui mai bun drum. Determinarea vitezei
optime de lucru, pregtirea oamenilor pentru a-i ndeplini munca n
mod corespunztor i recompensarea performanelor reuite printr-un
sistem de plat stimulativ. Taylor a considerat c, ntr-un astfel de
sistem, managementul i lucrtorii ar putea lucra mai degrab n
cooperare dect n conflict.
- teoria organizrii clasice s-a concentrat pe problemele cu care se
confruntau managerii de nivel superior ai organizaiilor mari. Ea avea
dou scopuri majore: s dezvolte principiile de baz care ar putea
ndruma proiectarea, crearea i meninerea unei organizaii mari;
identificarea funciilor de baz ale conducerii organizaiei.
O mare parte din aceast tem a fost realizat de ctre Henri Fayol, care
a
fost de prere c arta conducerii ar putea fi descris printr-un set de
principii
i funcii. Fayol a identificat 14 principii pe care le-a considerat
importante
pentru management: diviziunea muncii, autoritatea, disciplina,
unitatea
autoritii, unitatea conducerii, subordonarea interesului individual
nelesului
comun, remunerarea personalului, centralizarea organizarea ierarhic a
autoritii, ordinea, echitatea, stabilitatea personalului, iniiativa i
spiritul de
Rozalia Nistor
Management General
6
solidaritate. n completare, Fayol a identificat cele patru funcii ale
managementului ca fiind: planificarea, organizarea, conducerea i
controlul.
Abordarea clasic a adus unele contribuii majore la studiul
managementului. Cea mai semnificativ a fost identificarea
managementului
ca un element important ntr-o societate organizat. Abordarea clasic
a
identificat, de asemenea, funciile specifice ale managementului i a
pledat n
favoarea practicrii managementului n concordan cu principiile pe
care
managerii le-ar putea nva. Critica major a abordrii clasice este
aceea c
majoritatea discernmintelor sunt prea simpliste pentru complexitatea
de
astzi a organizaiilor.
b) Abordarea comportamental s-a dezvoltat deoarece, chiar
respectnd principiile abordrii clasice, nu au putut fi realizate eficiena
total
i armonia la locul de munc. Subordonaii nu se comportau
ntotdeauna,
aa cum se presupunea c trebuiau s o fac.
Abordarea comportamental are dou ramuri. Prima, abordarea
relaiilor
umane, a devenit cunoscut n anii 40 i 50 i a scos n eviden faptul
c
managerii trebuie s tie de ce se comport subordonaii n felul n care
o fac
i ce factori psihologici i sociali i influeneaz. Abordarea relaiilor
umane a
pus accentul pe importana muncii n echip, vzut ca o for pozitiv
care
ar putea fi utilizat n mod productiv i a scos n eviden importana
abilitilor umane n management. A doua, abordarea tiinific a
comportamentului, dezvoltat n anii 50, i se acord nc atenie.
Abordarea
a fost avansat de ctre sociologi, care au nceput s studieze
comportamentul oamenilor la locul de munc. Aceti cercettori ai
comportamentului credeau c omul este mult mai complex dect omul
economic, motivat monetar, descris de abordarea clasic sau dect
omul
social, motivat social, descris de abordarea relaiilor umane.
Abordarea
tiinific a comportamentului a fost mai preocupat de natura muncii n
sine
i de gradul n care poate satisface nevoile umane de folosire a
aptitudinilor
i abilitilor. Cercettorii comportamentului credeau c un individ este
motivat s lucreze pentru multe motive, n afar de obinerea banilor i
formarea relaiilor sociale.
Abordarea comportamental a contribuit cu un important numr de idei
i de
rezultate ale cercetrilor asupra prii din management referitoare la
conducerea oamenilor. tiina managementului trebuie, printre altele,
s
duc munca la un sfrit, managementul fiind o aplicaie real a
comportamentului tiinific.
Limita principal a abordrii tiinifice a comportamentului a rezultat din
aplicarea ei la situaiile manageriale. Rezultatele frecvente ale
cercetrilor nu
sunt comunicate ntr-o manier uor de neles. Mai mult, tiina
comportamentului uman este complex i studiat dintr-o varietate de
puncte
de vedere cu privire la management, care poate diferi n funcie de
cercettorii comportamentului.
c) Abordarea tiinific a managementului are drept caracteristici
utilizarea matematicii i statisticii ca ajutor n rezolvarea problemelor
de
producie i funcionare. Se concentreaz, mai degrab, pe rezolvarea
problemelor tehnice, dect pe cele comportamentale. Aceast abordare
a
fost folosit mai nti de ctre englezi n timpul celui de-al doilea rzboi
Rozalia Nistor
mondial, pentru dezvoltarea strategiilor de rzboi. Echipe de cercettori
din
mai multe discipline diferite au fost organizate n echipe de cercetri
operaionale i expertiza lor combinat a fost aplicat la probleme
complexe
din timp de rzboi. Acelai principiu este aplicat la probleme complexe
de
management din organizaiile de astzi. Reprezentrile matematice ale
problemelor sunt dezvoltate i pot fi folosite pentru a stimula efectul
schimbrilor n oricare dintre factorii implicai de problem. Unul dintre
procesele importante este acela de a furniza managementului o baz
cantitativ pentru decizii.
Cele mai importante contribuii ale managementului tiinific sunt n
domeniul
managementului produciei, care se concentreaz pe tehnologia de
fabricaie
i cel al managementului operaional, care se concentreaz asupra unei
serii
mari de probleme care nu in de fabricaie. n managementul
produciei,
managementul tiinific a furnizat soluii la problemele de programare a
produciei, problemele bugetare i la problemele de planificare
calendaristic
a reparaiilor. n managementul operaional, managementul tiinific a
dus
tehnicile pentru rezolvarea problemelor din buget, planificarea pentru
programele de dezvoltare a forei de lucru i programarea zborurilor. O
limit
a managementului tiinific este aceea c, n timp ce este aplicabil n
multe
domenii cu probleme, nu ine cont de aspectul uman al organizaiei.
Exist dou orientri importante n ceea ce privete integrarea celor trei
abordri ale managementului discutate anterior: din punct de vedere
al
sistemelor i din punct de vedere probabilistic.
a) Abordarea sistemelor scoate n eviden faptul c organizaiile
trebuie s fie privite ca sisteme complete, n care fiecare component
este
legat cu toate celelalte componente. Aceast perspectiv implic
conducea
i rezolvarea problemelor n fiecare componen a organizaiei, dar pune
accentul pe nelegerea faptului c aciunile ntreprinse ntr-o
component a
organizaiei influeneaz celelalte componente ale organizaiei. Aceast
abordare privete, de asemenea, organizaia ca un sistem deschis, unul
care
interacioneaz n mod activ cu mediul su nconjurtor. Ca un sistem
deschis, organizaia obine i furnizeaz resurse din i n mediul
nconjurtor.
Resursele obinute din mediul nconjurtor, denumite intrri, sunt
folosite ntrun
proces de transformare, producnd ieiri (rezultatele organizaiei).
b) Abordarea probabilistic poate ajuta la nelegerea felului n care
diferite componente recunoscute de ctre abordarea sistemelor se
potrivesc
mpreun. Abordarea probabilistic adopt o linie de mijloc ntre punctul
de
vedere universalist, care susine c exist cel mai bun drum pentru
dirijarea
funciilor managementului, i punctul de vedere situaionalist, care
privete
fiecare situaie ca fiind n totalitate unic. n consecin, managementul
pornete de la zero n fiecare situaie nou. n abordarea probabilisticii,
ncercrile de a trece peste aceast lacun se argumenteaz cu faptul c
situaiile variaz astfel nct, nu exist un cel mai bun drum care s fie
aplicat, iar situaiile sunt adesea similare cu faptul c unele principii ale
managementului pot fi aplicate efectiv la aceste situaii. Aplicarea lor
se
bazeaz pe o anumit probabilitate a variantelor, cum ar fi: mrimea
ntreprinderii sau caracteristicile lucrtorilor.
Management General Capitolul 2 Funciile Managementului
Rozalia Nistor
Management General
8
Capitolul 2
Funciile Managementului
2.1. Definiii
Conducerea reprezint aciunea exercitata de subiect (conductor)
asupra
obiectului sau (sistemul condus, ntreprinderea, activitate,
compartiment)
pentru a-i pstra starea de funcionare si stabilitate intr-o anumita
structura,
a-l adapta la condiiile de existenta a sa si a-l trece din starea existenta
in
alta dorita anumitor scopuri prestabilite.
Aciunile ntreprinse de subiectul conducerii potrivit coninutului
stadiilor
ciclurilor de conducere reprezint funciile acestuia, iar totalitatea
funciilor
formeaz coninutul procesului de conducere.
Cel care a identificat si analizat procesele de management pentru
prima oara
a fost Henry Fayol, in cadrul lor definind cinci funcii principale:
previziunea;
organizarea; comanda; coordonarea; controlul.
Profesorul Constantin Pintilie, identifica apte funcii de baza ale
managementului: previziunea; organizarea; motivarea sau comanda;
coordonarea; controlul; evaluarea; meninerea si dezvoltarea unui
climat de
competiie, cointeresare, cooperare si creativitate
Opinia unanima a specialitilor in management din ultimele decenii
este
aceea conform creia funciile managementului sunt: previziunea,
organizarea, coordonarea, antrenarea si control evaluarea.
Figura 2.1 Funciile Managementului
Planificarea (prevederea)
Coordonarea i antrenarea
Organizarea
Controlul
Funciile managementului
Rozalia Nistor
2.2. Funcia de previziune
Exercitarea funciei de previziune trebuie sa asigure identificarea
tendinelor
existente, prefigurarea proceselor si fenomenelor care vor avea loc,
stabilirea
obiectivelor de realizat in viitor precum si resursele necesare realizrii
acestor obiective.
Hai poa
Funcia de previziune, este cea mai importanta funcie a conductorului
prin
exercitarea creia se anticipeaz evoluia condiiilor in care se va afla
sistemul socio - economic condus.
Previziunea reprezint ansamblul proceselor de munca prin intermediul
crora se determina principalele obiective ale societatii,
comportamentele
sale precum si resursele si principalele mijloace necesare realizrii lor.
Rezultatele previziunii se mpart in: prognoze, planuri si programe.
a) Prognozele - Au ca scop evaluarea pe baza tiinifica a evoluiei
viitoare a componentelor cantitative si calitative ale unui domeniu de
activitate pe o perioada determinata de orizontul de timp ales. Acoper
de
regula un orizont de timp de minim 10 ani, avnd un caracter
aproximativ si
ne-fiind obligatorii, rezumndu-se la principalele aspecte ale activitii
unei
firme. Prognozele nu au un caracter imperativ, si in consecina sunt un
instrument de cunoatere, investigare si prefigurare a viitorului;
b) Planurile - Se refera la perioade de timp mai scurte, perioade
cuprinse intre o luna si 5 ani, avnd un grad de detaliere invers
proporional
cu orizontul de timp la care se refera. Spre deosebire de prognoze,
planurile
sunt instrumente de lucru ce au un caracter obligatoriu;
c) Programele fac referire la un orizont de timp mult mai redus
(decada, saptamana, zi, etc) fiind foarte detaliate, cu elemente
componente
obligatorii si un grad ridicat de certitudine.
In domeniul planificrii s-au nregistrat o serie de progrese, care pot fi
sintetizate in:
- planificarea activitii firmei a devenit, in ultimele decenii, un
domeniu de sine stttor;
- a avut loc o imbunatatire a arsenalului metodologic utilizat in
previziunile activitii economice (exemplu: extrapolarea; metoda
scenariilor; tehnica Delphi; simularea proceselor economice;
analiza de corelaie etc)
Rozalia Nistor
Management General
10
2.3. Organizarea
Organizarea reprezint ansamblul proceselor de management prin
intermediul crora se stabilesc si se delimiteaz procesele de munca
fizica si
intelectuala, precum si componentele acestora (miscari, timpi, operaii,
lucrri, sarcini etc) precum si gruparea acestora pe posturi, formaii de
munca, compartimente si atribuirea lor personalului, dup anumite
criterii
economice, tehnice sau sociale, in vederea realizrii obiectivelor
propuse.
Organizarea ne da rspunsuri la ntrebri precum Cine? si Cum?
contribuie la realizarea obiectivelor firmei si la combinarea nemijlocita
a
resurselor umane si in mod indirect a celor materiale, financiare la
nivelul
locurilor de munca, compartimente si la nivelul firmei.
Organizarea este o disciplina tiinifica care utilizeaz o serie de
concepte
specifice precum: analiza postului; analiza variabilelor organizaionale;
drumul critic; diagrama Gantt etc
Organizarea reprezint o funcie a managementului dar si un domeniu
de
sine stttor. Organizarea cuprinde urmtoarele activiti:
- organizarea conducerii n cadrul ei trebuie s se rezolve n mod
optim, corespunztor cerinelor fiecrei etape, o serie de probleme
(elaborarea i perfecionarea structurii organizatorice a unitii,
elaborarea i
raionalizarea sistemului informaional etc.)
- organizarea produciei trebuie s gseasc soluii optime pentru
desfurarea activitii n seciile de baz, auxiliare i de servire,
pregtirea
produciei etc.
- organizarea muncii rezolv probleme privind organizarea
tiinific a muncii n schimburi, organizarea procesului de munc,
organizarea lucrului la mai multe maini etc.
la nivelul unitii trebuie s se rezolve urmtoarele cerine:
- abordarea sistemic a diferitelor elemente pe care le presupune
organizarea;
- luarea n considerare a existenei unui dinamism continuu al
conducerii, pentru a - permite flexibilitatea necesar n organizarea
subsistemelor unitii, n raport cu cerinele fiecrei etape.
2.4. Coordonarea
Coordonarea poate fi definita ca fiind suma proceselor de munca prin
care se
armonizeaz deciziile si aciunile personalului firmei si ale
subsistemelor
sale, in cadrul previziunilor si a sistemului organizatoric stabilit
anterior.
Coordonarea poate fi asimilata unei organizri in dinamica, dinamica
care
rezulta din:
- dinamismul agentului economic si al mediului exterior in care
acesta opereaz;
Rozalia Nistor
- complexitatea, diversitatea si ineditul reaciilor personalului; este
necesara o comunicare adecvata la toate nivelele de management.
Comunicarea este reprezentata de transmiterea de informaii si
perceperea integrala a mesajelor coninute
In practica, coordonarea imbraca doua forme: comunicarea bilaterala si
comunicarea multilaterala, ea fiind in strnsa corelaie cu latura umana
a
potenialului cadrelor de conducere.
2.5. Antrenarea
Antrenarea reprezint ansamblul proceselor de munca prin care se
determina personalul firmei, sa contribuie la stabilirea si realizarea
obiectivelor planificate.
Antrenarea are ca fundament motivarea sau corelarea satisfacerii
necesitailor si intereselor personale cu realizarea obiectivelor si
sarcinilor
atribuite. Motivarea poate fi pozitiva sau negativa, in funcie de
instrumentarul
de lcuru folosit si in functie de rezultatul care se dorete a fi obinut,
astfel:
a) motivare pozitiva presupune amplificarea satisfaciilor
personalului din participarea la procesele muncii, ca urmare
a realizrii sarcinilor atribuite;
b) motivare negativa presupune ameninarea personalului cu
reducerea satisfaciilor daca nu realizeaz obiectivele si
sarcinile rep. al cror nivel este foarte ridicat
Motivul o nevoie care a devenit att de presant nct l oblig pe
individ s
caute ci i mijloace de satisfacere a acesteia. Dup gradul de
importan,
nevoile sunt dispuse potrivit lui Maslow n: nevoi fiziologice; nevoi
autoconservare; nevoi sociale; nevoi de respect; nevoi de auto-
expunere.
Sef
Subordonat
a) Coordonare bilaterala
Sef
b) Coordonare multilaterala
Subordonat 1
Subordonat 2
Subordonat 3
Rozalia Nistor
Management General
12
Nevoi
in
legatura cu
auto - dezvoltarea
auto - realizarea
Nevoi n legatura cu respectul:
autorespect, recunoatere
Nevoi sociale = sentim. de apartenen
spiritual
Nevoi de autoconservare: securitate i protecie
Nevoi fiziologice: foame, sete
Motivarea este un proces complex, difereniat si gradual,
caracterizndu-se
prin:
a) complexitate, deoarece utilizeaz o combinaie a stimulilor
materiali si morali, plecnd de la principalii factori implicai in
procesul motivrii;
b) difereniere, deoarece pot fi articulat in funcie de caracteristicile
fiecrei persoane si/sau colectiv;
c) gradual, deoarece satisface succesiv necesitatile personalului,
innd cont de interdependenta dintre anumite categorii de
necesitai. Caracterul gradual este cerut si de volumul limitata al
resurselor materiale utilizate in procesul de motivare. Singurele
necesitai care nu se epuizeaz sunt cele legate de auto-realizare.
2.6. Control - evaluarea
Control - evaluarea reprezint ansamblul proceselor prin care
performantele
firmei, subsistemelor si componenilor acesteia sunt msurate si
comparate
cu obiecte si standarde iniial stabilite, in vederea eliminrii
deficientelor
constatate.
Activitatea de control evaluare trebuie sa fie in msura sa ne dea
rspunsuri
la ntrebri de genul: Cu ce rezultate s-a finalizat munca
depusa?
Si procesul de control-evaluare este unul complex, pentru realizarea
acestuia
fiind nevoie de parcurgerea urmtoarelor faze sau etape:
- msurarea realizrilor;
- compararea realizrilor cu obiectivele si standardele iniial stabilite,
evideniind abaterile;
- determinarea cauzelor care au generat abaterile;
Rozalia Nistor
- efectuarea corecturilor care se impun inclusiv acionarea asupra
cauzelor care au generat abaterile negative.
Pentru a fi eficient, procesul de control, evaluare trebuie sa fie unul
continuu,
sa aib un caracter preventiv, de preantampinare a deficientelor, iar
daca
acestea s-au produs, sa le corecteze; sa fie flexibil, adaptiv fara a
pierde din
rigurozitate.
Pentru a se realiza ndeplinirea n condiii optime a funciei de control
trebuie
s se ndeplineasc urmtoarele cerine:
- s existe un sistem informaional care s fie capabil s asigure
circulaia rapid a informaiilor la diferitele verigi de conducere;
- constituirea unui sistem de control n cadrul fiecrei uniti
economice care s precizeze punctele de control, obiectivele ce se
urmresc la fiecare punct n parte, competenele pentru exercitarea
controlului etc.;
- efectuarea controlului n mod continuu i direct la locul unde se
ndeplinesc diferitele activiti controlate;
- ntrirea autocontrolului privind modul n care i desfoar
activitatea fiecare executant.
2.7. Interdependenele i dinamica funciilor
managementului
n conducerea firmelor de acum 4-5 decenii, un loc prioritar l ocupa:
organizarea i controlul, ca funcii de baza ale managementului. In
societatea
moderna, un rol deosebit de important il au insa funcii precum:
previziunea,
antrenarea, organizarea. Cele cinci funcii ale managementului au insa
un
caracter complementar, se ntreptrund organic, neputndu-se vorbi de
primatul unor funcii in defavoarea altora, deoarece el nu pot aciona
izolat.
Procesul de management variaz pe mai multe coordonate. Deosebit
de
importanta este variaia amploarei proceselor de management pe
verticala
sistemului de management al firmei.
Amploarea proceselor de management creste pe msura naintrii pe
ierarhia sistemelor de management, concomitent cu reducerea
ponderii
proceselor de execuie. Variaia proceselor de management in timp,
att in
ansamblu cat si la nivelul funciilor sale componente, presupune:
a) evoluia ciclica a funciei previzionale, atinge punctul maxim in
perioadele care preced ncheierea principalelor subdiviziuni
temporare. Intensitatea proceselor decizionale se reduce de regula
la aciuni premergtoare elaborrii previziunilor pe termen scurt,
mediu si lung;
b) evoluia ciclica a funciei de organizare, atinge o intensitate
maxima in momentul in care si funcia de previziune atinge
intensitatea maxima, deoarece organizarea are drept scop
asigurarea realizrii obiectivelor stabilite prin previziune. Pe
parcursul anului, are un nivel mai ridicat dect funcia de
planificare. Amplitudinea variaiei este mai mica dect pentru
funcia de previziune care implica perioade de vrf mai intense;
Rozalia Nistor
Management General
14
c) funcia de coordonare este amplificata atunci cnd se ncheie
activitatea de definitivare a obiectivelor si se ncheie activitatea de
organizare. La nceputul si sfritul perioadelor de raportare, se
reduce fondul de timp, frecventa si importanta deciziilor de
coordonare;
d) funcia de antrenare, are o intensitate sporita la sfritul perioadei
cnd are loc recompensarea personalului pentru rezultatele
obinute sau atunci cnd are loc sancionarea lor morala;
e) funcia de evaluare atinge o intensitate maxima la sfritul si
nceputul unei perioade, atunci cnd are loc definitivarea
obiectivelor firmei pentru perioada imediat urmtoare si are o
intensitate relativ ridicat pe tot parcursul perioadei care
condiioneaz ndeplinirea obiectivelor firmei.
2.8. Caracteristicile i orientrile managementului
modern
Managementul zilelor noastre sau managementul modern , are o serie
de
trasaturi care-l difereniaz de celelalte discipline economice care
studiaz
firma, care pot fi sintetizate in:
a) viziunea globala, integratoare de abordare a problemelor, ceea ce
presupune ca rezolvarea problemelor legate de o firma se va face
astfel: pornind de la organizaie si mergnd ctre mediul de
referina sau o abordare intra organizaionala;
b) interdisciplinaritatea;
c) accentuarea caracterului previzional, previziune acre se bazeaz
pe modele de cretere economica;
d) universalitatea managementului;
e) profesionalizarea funciei de manager
Management General Capitolul 3 Principiile generale ale Managementului.
Componentele
sistemului de management al firmei
Rozalia Nistor
Capitolul 3
Principiile generale ale Managementului.
Componentele sistemului de management al firmei
Principiile generale care stau la baza tiinei management, pot fi
sintetizate
dup cum urmeaz: principiul asigurrii concordantei dintre parametrii
sistemului de management al firmei si caracteristicile sale eseniale si
ale
mediului ambient; principiul managementului participativ; principiul
motivrii
tuturor factorilor implicai in activitatea firmei si principiul eficientei.
3.1. Principiul asigurrii concordantei dintre
parametrii
sistemului de management al firmei si caracteristicile
sale
eseniale si ale mediului ambient
Acest principiu, impune o permanenta corelare a sistemului de
management
al firmei la situaia existenta in cadrul acestora si in contextul in care
firma isi
desfasoara activitatea. Aplicarea cu succes a acestui principiu, ridica o
serie
de probleme:
a) asigurarea concordantei cat mai depline intre parametrii sistemului
de management si caracteristicile ntreprinderii si a mediului in
care aceasta opereaz;
b) realizarea acestei concordante la un nivel cat mai inalt de
dezvoltare a ambelor aspecte. Existenta eventualelor
neconcordante duce la nregistrarea de disfunctionalitati si in final
la creterea ineficientei;
3.2. Principiul managementului participativ
Principiul managementului participativ face referire la implicarea
personalului
firmei in exercitarea celor mai importante si mai complexe procese si
relaii
de management. Managementul participativ apare ca o necesitate
determinata de urmtoarele aspecte ale vieii economice:
- complexitatea si dinamismul activitii firmei;
- fluiditatea componentelor mediului ambiant in care firma opereaz;
- rapiditatea evoluiei tiinifice, tehnice etc
- nivelul ridicat de pregtire profesionala a angajailor etc
Participarea angajailor unei firme la realizarea celor mai importante
procese
si relaii de management, se poate face astfel:
- difereniat in funcie de nivelul de pregtire a fiecrui angajat;
- in diverse forme participative: adunarea generala a asociailor sau
acionarilor; consiliul de administraie; comitetul de direcie etc
Componentele
Rozalia Nistor
Management General
16
3.3. Principiul motivrii tuturor factorilor implicai in
activitatea firmei
Motivarea reprezint necesitatea stabilirii si utilizrii stimulentelor
materiale si
morale de ctre factorii decizionali astfel incit sa se asigure mplinirea
armonioasa a intereselor tuturor prtilor interesate.
Principalele cai de realizare a principiului motivrii sunt:
- identificarea si evaluarea motivaiilor la nivelul diferitelor
compartimente de munca: de exemplu, conducere superioara,
acionariat etc;
- adoptarea unor modalitati echitabile de impartire a profitului;
- constituirea si utilizarea diferitelor forme de profituri;
- salarizarea personalului;
- instituirea diferitelor forme de sancionare materiala si/sau morala;
- stabilirea dividendelor, a comisioanelor etc
3.4. Principiul eficientei
Acest principiu exprima necesitatea modelarii sistemelor de
management a
firmelor astfel incit sa se determine supravieuirea si competitivitatea
firmei
pe piaa de referina. Acest principiu sintetizeaz finalitatea celorlalte
principii
si implica utilizarea unor instrumente de management (concepte,
metode etc)
si economice, tehnice, sociologice etc bazate pe analiza lucida, clara si
sistematica a realitii.
La nceputul secolului trecut, Henry Fayol sublinia ca: cel mai importa
nt fel
de cunotine despre principiile conducerii sunt cele privitoare la modul
cum
trebuie sa le aplicam.
3.5. Componentele sistemului de management al
firmei
Exercitarea funciilor si relaiilor de management se realizeaz prin
intermediul sistemului de management.
Sistemul de management poate fi definit ca fiind ansamblul
elementelor cu
caracter decizional, organizatoric, informaional, din cadrul societatii
comerciale analizate, prin intermediul cruia se exercita ansamblul
proceselor si relaiilor de management, in vederea obinerii eficientei
maxime.
Componentele
Rozalia Nistor
Componentele sistemului de management sunt: subsistemul
organizatoric;
subsistemul informaional; subsistemul decizional; subsistemul
metode si tehnici de management. Interdependenta care i-a
natere la
nivel de firma intre toate aceste subsisteme ale managementului poate
fi
reprezentata dup cum urmeaz:
Fiecare din cele patru subsisteme ale managementului unei firmei sunt
sintetic prezentate mai jos, si in mod detaliat in capitolele care vor
urma, care
fac referire specifica la cele patru teme abordate.
a) subsistemul organizatoric, compus la rndul sau din:
- organizarea formala definita drept ansamblul elementelor
organizatorice din cadrul firmei stabilite de ctre conducere prin
regulamentele de organizare si funcionare, organigrame, descrieri
si posturi;
- organizarea informala definita drept totalitatea elementelor si a
interaciunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta in
mod spontan si natural intre compartimentele firmei, operand cu o
serie de concepte precum: grupa informala; norma de conducere a
grupei; relaiile informale, leaderul informal etc
b) subsistemul informaional, care poate fi definit drept suma
datelor, informaiilor, circuitelor informaionale, fluxurilor
informaionale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informaiilor
existente care au scopul de a asigura informaiile necesare
realizrii obiectivelor stabilite. Elementele componente ale
subsistemului informaional sunt: data, informaia, fluxul
informaional, procedura informaionala, mijloacele de tratare a
informaiilor etc.
Subsistemul
organizatoric
Subsistemul
Informational
Subsistemul
decizional
Subsistemul Metodelor si Tehnicilor de Management
Componentele
Rozalia Nistor
Management General
18
c) subsistemul decizional, definit drept ansamblul deciziilor
adoptate si aplicate in cadrul unei firme, fiind integral specific
managementului, un sistem de comanda care regleaz ansamblul
activitilor implicate. Subsistemul decizional este de multe ori
asemuit cu sistemul nervos al corpului omenesc, avnd ca element
de baza decizia de conducere;
d) subsistemul metode si tehnici de management, definit drept
ansamblul procedurilor, metodelor si tehnicilor utilizate in
managementul unei firme. Acest subsistem contribuie la sporirea
rationalitatii si a eficientei fiecrui proces de management, avnd
drept componente: diagnosticarea; delegarea; tabloul de bord etc
Management General Capitolul 4 Sistemul Informaional al managementului
firmei
Rozalia Nistor
Capitolul 4
Sistemul informaional al managementului
firmei
4.1. Conceptul de sistem informaional
Sistemul informaional reprezint totalitatea datelor, informaiilor,
circuitelor
si fluxurilor informaionale, procedurilor si mijloacelor de tratare a
informaiilor
existente in cadrul unei firme, avnd drept scop sa asigure suportul
informaional necesar pentru asumarea si ndeplinirea obiectivelor
programate.
L. Laurent afirma ca, eficacitatea unei ntreprinderi este legata
direct
de modul in care aceasta tie sa trateze informaia"
Sistemul informatic cuprinde datele, informaiile, fluxurile, si
procedurile informaionale din cadrul firmei care beneficiaz in
mod
direct de intervenia sistemelor automate de calcul.
4.2. Definirea componentelor sistemului informaional
al
managementului
1. Data reprezint o descriere - letrica si/sau cifrica a unui, fenomen,
proces, obiect, fapt, eveniment sau_a unei aciuni din cadrul sau din
afara
firmei. Ea este nregistrata de regula pe un suport material si poate fi
prelucrata manual, mecanic, electronic sau combinat.
2. Informaia este acea data"care"aduce un plus de cunoatere si
servete la procesul d eluare a unei decizii sau la traducerea In viata a
acesteia, prin aciunea ce urmeaz, reprezint materia prima
fundamentala
in elaborarea si fundamentarea deciziilor.
Multitudinea informaiilor pe care le regsim in viata si practica
economica,
pot si structurare, sintetizate, dup mai multe criterii, printre care, cele
mai
importante sunt: modul de exprimare; direcia vehiculrii; proveniena;
gradul
de obligativitate; gradul de organizare si de nregistrare a prelucarii;
destinaie; natura proceselor reflectate; funcia lor in cadrul firmei;
utilitatea
lor etc.
a) dup modul de exprimare:
- informaii orale;
- informaii scrise;
b) dup direcia vehiculrii:
- informaii ascendente;
firmei
Rozalia Nistor
Management General
20
- informaii descendente;
- informaii orizontale;
c) dup proveniena:
- informaii endogene;
- informaii exogene;
d) dup gradul de obligativitate:
- informaii imperative;
- informaii non- imperative;
e) dup gradul de prelucrare:
- informaii primare;
- informaii intermediare;
- informaii finale;
f) dup modul de organizare a nregistrrii si prelucrrii:
- informaii pentru evidenta contabila;
- informaii tehnic-operative;
- informaii statistice;
g) dup destinaie:
- informaii interne;
- informaii externe;
h) dup natura proceselor reflectate:
- informaii de cercetare-dezvoltare;
- informaii de personal;
- informaii financiar contabile;
- informaii comerciale;
i) dup funcia lor in cadrul firmei (din punct de vedere funcional:
- informaii de intrare;
- informaii de stare;
- informaii de ieire;
- informaii de cooperare;
- informaii de execuie;
j) din punct de vedere al utilitatii lor:
- informaii de previziune;
- informaii de planificare operativa si de programare;
- informaii de pregtire-lansare;
- informaii de control si reglare;
- informaii de evaluare si raportare;
- informaii de execuie;
Informaiile din cadrul unei firme prezint o tripla dimensiune:
- social-generala ceea ce exprima rolul informaiei in manifestarea
componentelor firmei ca ceteni ai tarii, ca purttori de drepturi si
obligaii;
- individuala ceea ce nseamn ca informaiile influeneaz att
potenialul si aspiraiile fiecrui salariat cat si gradul de satisfacere a
acestor
firmei
Rozalia Nistor
aspiraii;
- organizaionala ceea ce presupune influenarea, stabilirea si
operaionalitatea obiectivelor firmei pe o anumita per de timp.
3. Fluxul informaional reprezint o categorie sau un ansamblu de
informaii necesare desfasurarii unei anumite operaii, aciuni sau
activitati,
care se transmite intre emitent si destinatar; cu precizarea punctelor
intre,
editare de trecere. Orice flux informaional este caracterizat de:
- coninut
- volum
- frecventa
- calitate
- direcie
- forma
- suport
Multitudinea fluxurilor informaionale pe care le regsim in viata si
practica
economica, pot si structurare, sintetizate, dup mai multe criterii,
printre care,
cele mai importante sunt: frecventa transmiterii informaiei; direcia de
vehiculare a informaiilor.
a) dup frecventa transmiterii informaiei, fluxurile informaionale pot fi:
- fluxuri informaionale permanente;
- fluxuri informaionale periodice;
- fluxuri informaionale ocazionale;
b) dup direcia vehiculrii informaiilor:
- fluxuri informaionale ascendente;
- fluxuri informaionale descendente;
- fluxuri informaionale orizontale;
4. Circuitul informaional reprezint drumul pe care circula o
informaie de la generare pana la arhivare sau distrugere. Multitudinea
circuitelor informaionale pe care le regsim in viata si practica
economica,
pot si structurare, sintetizate, dup mai multe criterii, printre care, cele
mai
importante sunt:
a) dup caracteristicile organizatorice ale extremitilor
implicate:
- circuite informaionale interne;
- circuite informaionale cu emitentul in mediul ambiant;
- circuite informaionale cu destinatarul in mediul ambiant;
b) dup traiectoria de vehicularea informaiilor (fluxurilor):
- circuite informaionale verticale;
- circuite informaionale orizontale;
- circuite informaionale oblice
5. Procedura informaionala reprezint ansamblul de
elementelor prin care se stabilesc suportii de informaii utilizai, ordinea
operaiilor si mijloacelor de tratare a informaiilor, mpreuna cu
formulele de
calcul si cu modelele de calcul utilizate la prelucrarea acestor
informaii.
firmei
Rozalia Nistor
Management General
22
6. Mijloacele de tratare a informaiilor reprezint
componenta tehnico - materiala a sistemului informaional, incluznd
toate
echipamentele, instrumentele care sunt implicate in tratarea,
culegerea,
nregistrarea, prelucrarea, transmiterea si stocarea informaiilor.
Tipuri de mijloacelor de tratare a informaiilor:
- manuale;
- mecanice;
- automatizate;
Cele mai moderne mijloace de tratare a informaiilor sunt
calculatoarele
electronice integrate in sisteme automate de calcul.
Orice sistem informatic, este caracterizat de o serie de noiuni de
baza /
elementare, precum:
- baza informaionala reprezentata de ansamblul entitilor
informaionale si atributelor componente ale acestora, ce descriu
dinamica
fenomenelor si proceselor tehnico-economice din cadrul unei firme intr-
o
anumita perioada de timp;
- entitatea reprezint unitatea informaionala ireductibila din
structura bazei informaionale, avnd un caracter general sau specific,
cu o
existenta determinata prin atributele sale definitorii,
- atributul reprezint proprietatea unei entitati, a unui grup de
entitati sau a unei corespondente dintre acestea, reflectat printr-un
coninut
concret, denumit valoare.
4.3. Rolul si funciile sistemului informaional al
managementului in ntreprinderea moderna
In cadrul unei ntreprinderii, sistemul informaional al managementului
ndeplinete o serie de funcii, acestea putnd fi sintetizate dup cum
urmeaz: funcia decizionala; funcia organizaionala si funcia de
documentare.
a) funcia decizionala a sistemului informaional se
realizeaz prin asigurarea ansamblul informaiilor pentru
iniierea, fundamentarea si adoptarea deciziilor de conducere;
b) funcia operaionala presupune asigurarea personalului cu
ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor implicate de
executarea sarcinilor cu care este investit.
c) funcia documentara presupune nregistrarea si vehicularea
informaii care servesc imbogatirii cunotinelor personalului.
firmei
Rozalia Nistor
4.4. Principiile care stau la baza elaborrii sistemului
informaional
Principiile de baza care contribuie la elaborarea si funcionarea
sistemului
informaional in cadrul unei firme, pot fi sintetizate, dup cum urmeaz:
subordonarea conceperii si funcionarii sistemului informaional
conducerii
firmei; intercorelarea sistemului informaional cu structura
organizatorica si cu
sistemul decizional al firmei; asigurarea unitatii metodologice a tratrii
informaiilor; concentrarea sistemului informaional asupra furnizrii
informaiilor privind abaterile eseniale de la obiective, norme,
standarde etc;
asigurarea unui timp corespunztor de reacie decizionala pentru toi
beneficiarii de informaii; obinerea de maximum de informaii finale din
fondul
de informaii primare; realizarea de sisteme informaionale ai cror
parametri
constructivi si funcionali sa le confere flexibilitate ridicata; principiul
eficientei.
a) subordonarea conceperii si funcionarii sistemului
informaional cerinelor conducerii firmei;
b) intercorelarea sistemului informaional cu structura
organizatorica si cu sistemul decizional al firmei, ceea ce
presupune ca postul este att imitator cat si receptor de informaii;
relaiile organizatorice constituie si circuite informaionale, fiecare
compartiment dispune de anumite mijloace de tratate a informaiilor si
trebuie sa foloseasc anumite proceduri informaionale;
c) asigurarea unitatii metodologice a tratrii informaiilor
decurge
din necesitatea asigurrii unei proiectri si funcionari unitare a tuturor
componentelor sistemului informaionalul firmei.
d) concentrarea sistemului informaional asupra furnizrii
informaiilor privind abaterile eseniale de la obiective, norme,
standarde etc
Pe verticala de management a firmei, informaiile trebuiesc transmise,
nu global ci selectiv, referindu-se la abateri semnificative de la
elementele prestabilite;
e) asigurarea unui timp corespunztor de reacie decizionala
pentru toi beneficiarii de informaii presupune asigurarea
informaiilor la timp in punctele cheie, critice ale firmei.
f) obinerea de maximum de informaii finale din fondul de
informaii primare;
g) realizarea de sisteme informaionale ai cror parametri
constructivi si funcionali sa le confere flexibilitate ridicata - se
recomanda in acest sens o concepere modulara a sistemelor
informaionale;
h) principiul eficientei presupune o permanenta evaluare a
efectelor cantitative si calitative ale unui Sistem informaional cu
costurile realizrii si funcionarii lui.
firmei
Rozalia Nistor
Management General
24
4.5. Deficiente si cerine ale funcionarii sistemului
informaional. Deficiente
a) distorsiunea consta in modificarea pariala, intamplatoare a
coninutului unei informaii pe parcursul culegerii si transmiterii de la
emitator
la receptor, putnd fi determinata de:
- manipularea necorespunztoare a suportilor de informaii;
- diferene intre pregtirea persoanelor implicate in vehicularea
informaiilor;
- utilizarea de mijloace necorespunztoare pentru nregistrarea si
transmiterea informaiilor;
b) filtrajul reprezint modificarea intenionata a coninutului unei
informaii prin intervenia unor persoane interesate ca beneficiarul sa
primeasc un mesaj schimbat.
c) redundanta reprezint existenta unui numr mai mare de informaii
dect cele care sunt strict necesare pentru realizarea unui anumit
scop;
d) suprancrcarea canalelor de comunicaii, presupune ca
volumul
informaiilor vehiculate pe anumite circuite depaseste capacitatea de
transmisie informaionala a acestora.
Studiul unui sistem informaional de management este o activitate
complexa
care presupune, parcurgerea in esena a urmtoarelor faze / etape de
proiectare si de elaborare: definirea temei de realizare si elaborarea
conceptului de ansamblu a sistemului informaional; elaborarea
conceptului
de detaliu al sistemului informaional; proiectarea de ansamblu;
proiectarea de detaliu; realizarea (elaborarea) sistemului informaional,
care in mod sintetic sunt mai jos prezentate:
4.6. Etapele elaborrii unui studiu de sistem
informaional
pentru management
a) definirea temei de realizare si elaborarea conceptului de
ansamblu a sistemului informaional
Pentru aceasta, se definete un model logic de ansamblu al sistemului
informaional care sa tina seama de restriciile globale. Ca principiu
general
de lucru se aplica abordarea globala a sistemului economic, ceea ce va
asigura condiiile de grupare si ncadrare funcionala a activitilor de
execuie pe domeniile si grupele de activitati principale care stau la
baza
structurrii sistemului informaional.
Prin studiul preliminar se analizeaz: caracteristicile tipologice ale
firmei;
structura organizatorica a acesteia; restriciile sistemului analizat;
compartimentele implicate, etc
firmei
Rozalia Nistor
b) elaborarea conceptului de detaliu al sistemului
informational, care presupune:
- determinarea arei de cuprinde si a legturilor existente prin stabilirea
cu claritate a coleciilor de date de intrare si de ieire
- definirea structurii logice a datelor in vederea constituirii coleciilor de
date;
- definirea procedurilor informaionale manuale, mecanizate si
automatizate;
- conturarea circuitelor si fluxurilor informaionale apelnd la metoda
diagramelor de flux informaional;
c) proiectarea de ansamblu pe baza cerinelor si restriciilor logice
de ansamblu, avnd in vedere posibilitile practice de realizare.
In aceasta etapa sunt conturate specificaiile de realizare pe
componente
mari, se definitiveaz circuitele si fluxurile informaionale, cunoscndu-
se
mijloacele de tratare ce vor fi utilizate.
d) proiectarea de detaliu se executa pe baza cerinelor si
restriciilor logice de detaliu, avnd in vedere posibilitile practice de
realizare. Se determina toate componentele sistemului informaional,
modul
lor de asamblare si prescripiile de funcionare, care reprezint de fapt
restriciile de realizare. Plecnd de la ieirile informaionale dorite de
utilizator
sunt elaborate modelele de obinere a ieirilor din intrrile disponibile,
prin
definirea coleciilor de date si a procedurilor de tratare a datelor.
e) realizarea (elaborarea) sistemului informaional consta in
obinerea acestuia pe baza rezultatelor celor doua etape anterioare.
Componenta realizata se testeaz si se nregistreaz in sistem.
Activitile de
elaborare a programelor se finalizeaz in produse program si in
documentaia de realizare, prezentare si exploatare aferente
componentei.
4.7. Raionalizarea sistemului informaional
Este procesul de analiza critica si re - proiectare a sistemului de
management sau a componentelor acestuia, in vederea creterii
functionalitatii sale si a amplificrii eficientei firmei, presupunnd in
esena
urmtoarea serie de activitati conectate intr-o succesiune logica:
a) definirea ariei si a cerinelor studiului de raionalizare a
sistemului informaional. In cadrul acestui proces se contureaz
sfera
atribuiilor sau activitilor ce vor fi analizate, stabilindu-se tema
studiului de
raionalizare:
- stabilirea problemelor care trebuiesc rezolvate pe baza conexiunii
cauza-efect pornind de la cauzele care au generat declanarea
studiului;
- formularea obiectivelor studiului cu participarea cadrelor de
conducere si a specialitilor care activeaz in domeniile investigate;
- studiu preliminar
firmei
Rozalia Nistor
Management General
26
b) analiza sistemului informaional existent:
- prezentarea funcionarii sistemului informaional existent;
- delimitarea sistemului informaional existent, stabilindu-se structura
acestuia;
- analiza critica a sistemului informaional existent in raport cu
obiectivele generale ale firmei si cu obiectivele derivate privind
activitile studiate, precum si deciziile adoptate in domeniul analizat;
- identificarea disfunctionalitatilor si deficientelor sistemului
informaional existent;
- analiza de detaliu a informaiilor provenite din documente, care
trebuie sa se bazeze si pe cunoaterea calitilor ce trebuie sa le
posede informaia;
- definitivarea obiectivelor studiului in urma analizei critice efectuate;
c) formularea scopurilor specifice sistemului
informaional in corelaie cu dezvoltarea ulterioara a unitatii
economice analizate.
Conducerea ntreprinderii trebuie sa ajute echipa de raionalizare in
conturarea cerinelor informaionale cel puin in orizontul urmtorilor 5-
10 ani pentru unitatea economica in cauza.
d) raionalizarea propriu zisa a sistemului informational existent,
activitate care are drept activitati:
- construirea soluiilor pentru realizarea unui sistem. Se recomanda ca
proiectarea sa se fac intr-o msura cit mai integrata (gruparea si
coordonarea mai multor elemente reunite intrunul singur). Sistemul
informaional astfel proiectat trebuie sa sa tina cont de gradul de
integrare tehnologica si organizatorica ce se dorete a fi atinsa in
viitor;
- definitivarea conceptului general al sistemului informaional
raionalizat. In aceasta faza se ntocmete o schema de sistem
nsoita de descrierea corespunztoare.
Este necesara o demarcaie cit mai clara a sistemului informatic al
firmei, precizndu-se componentele acestuia si inlantuirea lor.
- proiectarea modificrilor sistemului informaional placnd de la:
situaiile informaionale noi, comasate, modificate, modificate,
desfiinate; fluxurile informaionale reduse, lungite, cu traiectorie
modificata; procedurile informaionale noi sau imbunatatite; mijloacele
de tratare a informaiilor eliminate sau nou introduse;
- operaionalizarea modificrilor sistemului informaional (realizarea
raionalizrii proiectate). Elaborarea, testarea si-sau experimentarea
programelor si modelelor, a pachetelor de programe. Se elaboreaz
ntreaga documentaie corespunztoare precizrilor din literatura de
specialitate.
firmei
Rozalia Nistor
e) utilizarea experimentala si implementarea sistemului
informaional raionalizat. Utilizarea experimentala este necesara
ndeosebi
in cazul unei raionalizri de amploare si consta in testarea funcionarii
sistemului proiectat in condiiile concrete ale unitatii economice sau
utilizarea
in paralel a noului si vechiului sistem in perioada de implementare.
In aceasta etapa se recomanda elaborarea programului si stabilirea
condiiilor de experimentare si implementare, sensibilizarea factorilor
de
decizie, instruirea personalului in vederea cunoaterii cerinelor
sistemului
imbunatatit. Se trece la experimentarea sistemului. Dup avizarea
rezultatelor obinute la utilizarea experimentala se trece la
implementarea
sistemului raionalizat, pe baza unui program de ealonare a aciunilor.
4.8. Tendine in modernizarea sistemului informaional
al
managementului
Trebuie accentuata necesitatea informatizrii conducerii
microeconomice,
plecnd de la aa - zise avantaje ale informaticii:
- proiectarea unui sistem informatic de gestiune a datelor (SIGD)
capabil sa uureze munca omului si sa-i asigure un randament
superior,
- cunoaterea si folosirea pachetelor de programe care simuleaz
firele de ateptare, care extrapoleaz regresii si alte elemente
statistice,
realizeaz lucrri de contabilitate, etc
- rapiditatea si corectitudinea informrii cadrelor de conducere si
execuie depinde de raionalizarea sistemului informaional;
- informaiile referitoare la rezultatele aplicrii deciziilor in practica
trebuie sa se ntoarc la organele emitente, asigurndu-se in acest
fel un feed-back al activitilor de management.
Tendinele cel mai recente care se manifesta in ultimul timp in
conceperea si
funcionarea sistemelor informaionale moderne pot fi grupate in:
- rspndirea larga a informaticii distribuite, caracterizata prin accesul
simultan a mai multor utilizatori la calculator, prelucrarea paralela a
mai
multor programe, etc
- proliferarea microelectronicii care marcheaz profund activitatea de
execuie si de conducere in strategia dezvoltrii microeconomice si
organizarea muncii de birou;
- adoptarea de ctre productorii de tehnica de calcul automatizata si
de utilizatorii ei a unor standarde unice pentru asigurarea
compatibilitii
componentelor unei reele de calculatoare
- amplificarea rolului soft-ware, comparativ cu hard-ware, ceea ce se
firmei
Rozalia Nistor
Management General
28
reflecta in schimbri in politica de preturi si in cea comerciala a marilor
productori din industria IT&C;
- folosirea mai multor unitati centrale per sisteme de calcul, care are
drept consecina asigurarea unui ridicat nivel de fiabilitate;
- apelarea la calculatorul bazei de date;
- extinderea organizrii de bnci de date care asigura accesul rapid la
informaii si rezolvarea unor unor probleme complexe;
- amplificarea organizrii de bnci de programe, pe domenii de
activitate;
- trecerea la exploatarea in direct a echipamentelor de calcul de ctre
nespecialiti
- acordarea unui accent deosebit dezvoltrii culturii informatice a
personalului angajat in oricare firma, indiferent de profilul de activitate
al
acesteia.
Management General Capitolul 5 Organizarea procesual si structural a firmei
Rozalia Nistor
Capitolul 5
Organizarea procesuala si structurala a firmei
5.1. Definirea organizrii procesuale
Prin organizare nelegem descompunerea unui fenomen, proces,
obiect, in
elementele sale cele mai simple, analiza acestora cu scopul
recompunerii
sub un efect de sinteza ameliora.
Organizarea procesuala consta in descompunerea proceselor de munca
fizica si intelectuala in elemente componente (operaii, timpi, miscari,
etc),
analiza acestora cu scopul regruprii lor in funcie de nivelul
obiectivelor la
realizarea crora participa, de omogenitatea si/sau complementaritatea
lor,
de nivelul de pregtire si natura personalului care le realizeaz, precum
si de
specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite, in vederea
desfasurarii lor si realizrii obiectivelor cu un plus de eficienta.
Rezultatele organizrii procesuale se concretizeaz in delimitarea si
definirea
funciunilor ntreprinderii precum si a componentelor acestora:
activitati,
atribuii, sarcini.
Daca ne referim la structura firmei ca ansamblul personalului,
obiectelor
muncii precum si a relaiilor ce se stabilesc intre ele in vederea
realizrii
obiectivelor stabilite, se poate vorbi
de organizarea structurala a acesteia. Daca ne referim la sistemul
informaional ca ansamblul datelor, informaiilor, circuitelor
informaionale,
procedurilor si mijloacelor de tratare a informaiilor , putem vorbi de
organizarea sistemului informaional.
Organizarea constituie un mijloc pt. realizarea obiectivelor
ntreprinderii,
coninutul si modul de manifestare sunt condiionate de caracteristicile
sistemului de obiective al firmei. H. Fayol distinge si delimiteaz pentru
ntreprindere, urmtoarele funciuni: tehnica, financiara, contabila.
comerciala, de personal, de securitate si administrativa .
Deci, organizarea procesuala trebuie sa porneasc de la sistemul de
obiective al firmei care reprezint caracteristici cantitative si calitative
ale
scopurilor urmrite. Trebuie sa se stabileasc obiectivele fundamentale
precum si condiiile necesare si suficiente pt. ca un obiectiv
fundamental (y)
sa se ndeplineasc. Obiectivul fundamental (y) este o funcie de
obiective
derivate (xi), care ndeplinete relaia:
y=f(xi)
unde:
i = domeniile principale in care se stabilesc obiectivele derivate.
Principalele domenii de activitate ale firmei in care se stabilesc
obiective
derivate (de gradul 1: -- comerul; cercetarea dezvoltarea; producia;
Rozalia Nistor
Management General
30
financiar - contabilitate; personal;
y= f( Co, C-D, P, F-C, Ps) J
unde:
Co, C-D, .... = obiective derivate de gradul I in domeniile:
- comercial (Co)
- cercetare - dezvoltare (C-D)
- producie (P)
- financiar-contabil (F-C)
- personal (Ps)
Realizarea fiecrui obiectiv derivat, presupune desfurarea unei
activitati
specifice, intr-un anumit domeniu, de ctre persoane cu o anumita
pregtire
de specialitate, folosind metode si tehnici specifice.
Numim funciune a ntreprinderii, ca o componenta a organizri
procesuale, ansamblul activitilor omogene si/sau complementare
desfurate de un persona cu o anumita specializare, folosind metode
si
tehnici specifice, cu scopul realizrii obiectivelor derivate de gradul 1.
Activitatea este o componenta a organizrii procesuale, reprezentnd
ansamblul atribuiilor omogene care se ndeplinesc de ctre personal ce
poseda cunotinele de specialitate dintr-un domeniu mai restrns, cu
scopul
ndeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.
Obiectivele derivate de gradul II se obin cu ajutorul unei matrice
ptrate a
crei numr de linii si de coloane este egal cu numrul domeniilor
considerate.
Sarcina este un element component al atribuiei si deci si al organizrii
procesuale, si reprezint o componenta de baza a unui proces de
munca
complex sau simplu desfurat cu scopul realizrii unui obiectiv
individual si
care, de regula, se atribuie unei singure persoane.
Functia
Activitati
Atributii
Sarcini
Operatii
Rozalia Nistor
5.2. Funciile ntreprinderii
Tipologie:
a) functii poteniale sau virtuale - ele nu se manifesta intr-o
anumita
perioada;
b) integrate - au o amploare si o complexitate deosebita si se
manifesta la nivel ierarhic superior;
c) reale sau efective - cnd ansamblul activitilor specifice acesteia
se desfasoara in cadrul firmei respective.
Funciile unei ntreprinderi sunt recunoscute a fi urmtoarele:
a) funcia de cercetare - dezvoltare este reprezentata de
ansamblul
activitilor care se desfasoara in cadrul firmei in vederea realizrii
obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si transformrii ideilor in
noutati utile dezvoltrii in viitor a acesteia.
Are un caracter complex prin faptul ca se manifesta in toate domeniile.
Principalele activitati ale acestei funciuni sunt:
- cercetarea tiinifica, ingineria tehnologica si introducerea
progresului tehnic;
- invenii si construcii;
- organizarea produciei si a muncii.
b) funcia de producie reprezint ansamblul activitilor de baza,
auxiliare si de servire prin care se realizeaz obiectivele din domeniul
fabricrii produselor, elaborrii lucrrilor, prestrii serviciilor in cadrul
firmei.
Principalele activitati ale acestei funcii sunt:
- fabricarea sau exploatarea;
- controlul tehnic de calitate;
- ntreinerea si repararea utilajelor o producia auxiliara
c) funcia comerciala, cuprinde activitile menite sa concur la
realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legturilor unitatii
economice cu
mediul ambiant, in vederea procurrii mijloacelor necesare producerii si
desfacerii produselor, serviciilor si lucrrilor care fac obiectul de baza al
unitatii. Principalele activitati ale acestei funcii sunt:
- aprovizionarea tehnico-materiala;
- desfacerea;
- marketingul;
d) funciunea financiar contabila, reprezint ansamblul
activitilor prin care se realizeaza obiectivele privind obinerea si
folosirea
mijloacelor financiare necesare unitatii, precum si nregistrarea si
evidenta in
expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul unitatii.
Principalele
activitati ale acestei funcii sunt:
- financiara
- contabila
e) funciunea de personal cuprinde ansamblul activitilor
desfurate in cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor din domeniul
asigurrii si dezvoltrii potenialului uman necesar. Principalele activitati
ale
Rozalia Nistor
Management General
32
acestei funcii sunt:
- recrutarea;
- selecia;
- ncadrarea;
- formarea;
- perfecionarea;
- motivarea;
- promovarea;
- retribuirea;
- protecia personalului.
5.3. Interdependenta funciunilor firmei
Daca in cadrul unei funciuni (F1) va apare o dereglare, atunci aceasta
se va
reflecta si in desfurarea activitii (A), care la rndul sau va influenta
nefavorabil desfurarea activitii (B), care va produce in continuare
dereglri in funciunea (F2). Este posibila si o influenare inversa, adic
de
accentuare a dereglrii in modul de manifestare a funciunii F1, ca
urmare a
dereglrilor din funciunea F2. Se poate vorbi in acest sens de o
autoreglare
a dereglrilor, precum si de un proces de dereglare in lan.
F 1 >>>>>>>> A
B >>>>>>>> F2
Interdependenta dintre funciunile unei firme reiese si din faptul ca
activitile
grupate in cadrul unei funciuni se desfasoara in domeniile specifice
celorlalte
funciuni.
5.4. Dinamica funciunilor firmei
Intensitatea de manifestare a unei funciuni trebuie sa fie, in acord cu
posibilitile firmei respective si sa fie corelata cu intensitatea de
manifestare
a celorlalte funciuni. Conducerea firmei are un rol deosebit in
coordonarea
funciunilor pe baza cunoaterii decalajului care apare intre gradul de
manifestare a unei funciuni si nivelul rezultatelor obinute in domeniul
respectiv.
Rezultatele superioare ce se obin in urma manifestrii unei funciuni,
apar
dup momentul de maxim in manifestarea acesteia, existnd trei
perioade:
de amorsare, de concomitenta si de remanenta.
a) perioada de amorsare (A) se consuma resurse pentru
manifestarea funciunilor si rezultate nu se obin inca;
b) perioada de concomitenta (C) se caracterizeaz prin faptul ca se
consuma si resurse pentru manifestarea funciunii dar se obin si
rezultate,
Rozalia Nistor
evident la un nivel diferit.
c) perioada de remanenta (R) se caracterizeaz prin aceea ca, dup
momentul ncetrii de a se mai manifesta funciunea, se obin in
continuare
rezultate, in virtutea efortului fcut de firma pentru manifestarea
acestei
funciuni in perioadele anterioare.
Rolul managementului este de a sesiza fiecare perioada din
manifestarea
funciunii cu scopul coordonrii gradului de manifestare a acestora,
ntruct
acestea nu se regleaz de la sine.
5.5. Organizarea structurala a firmei
Organizarea structurala preia rezultatele organizrii procesuale,
ncadrnduse
in structuri organizatorice adecvate caracteristicilor fiecrei unitati
economice in parte.
5.5.1. Conceptul de structura organizatorica
Structura organizatorica reprezint ansamblul persoanelor, al
subdiviziunilor
organizatorice si al relaiilor dintre acestea, astfel constituite, incit sa
asigure
premisele organizatorice adecvate realizrii obiectivelor stabilite.
Structura
organizatorica este un important subsistem al sistemului de
management,
prezentnd doua mai componente:
- structura de conducere sau funcionala care reunete ansamblul
persoanelor, compartimentelor si relaiilor organizaionale astfel
constituite si
plasate, incit sa sigure condiiile economice, tehnice si de personal
necesare
desfasurarii procesului managerial si a proceselor de producie; .
- structura de producie sau operaionala este alctuita din
ansamblul persoanelor, compartimentelor si relaiilor organizaionale
constituite in vederea realizrii directe a obiectului de activitate al
firrnei.
Componentele primare ale structurii de conducere si a celei de
producie:
a) postul reprezint ansamblul obiectivelor sarcinilor
compartimentelor
si responsabilitilor desemnate pe anumite perioade fiecrui
compartiment
al firmei. Componentele postului:
- componenta organizaionala sau autoritatea formala sau
limitele
in cadrul crora titularii de posturi au dreptul de a aciona in vederea
realizrii
obiectivelor individuale si exercitrii atribuiilor. La rndul ei poate fi:
ierarhica
acionnd asupra persoanei; funcionala exercitata asupra unor
activitati;
- autoritate profesionala exprimata de nivelul de pregtire si de
experiena de care dispune o persoana si prin care dobndete
recunoaterea meritelor si a contribuiei personale la realizarea
obiectivelor
derivate si generale de ctre ceilali componeni ai structurii
organizatorice.
- responsabilitatea sau obligaia de a ndeplini anumite sarcini sau
atribuii, de a
realiza obiectivele individuale ce revin fiecrui post.
b) funcia constituie factorul de generalizare al unor posturi
asemntoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a autoritarii si
responsabilitii. Analizate dup natura competentelor,
responsabilitilor, si
sarcinilor, posturile si respectiv funciile pot fi grupate in:
Rozalia Nistor
Management General
34
- posturi/funcii caracterizate printr-o pondere ridicata a competentelor
si responsabilitilor a cror desfurare implica transpunerea in viata a
deciziilor emise de titularii posturilor, funciilor de conducere.
- posturi/ funcii de execuie legate de transpunerea in viata a deciziilor
emise de titularii posturilor.
c) compartimentele - componente rezultate din agregarea unor
posturi si funcii cu coninut similar sa/sau complementar. Reprezint
ansamblul persoanelor ce desfasoara activitati relativ omogene ce
solicita
cunotine specializate de un anumit tip precum si ansamblul de
metode,
tehnici adecvate, amplasate intr-un anumit spaiu si subordonate
nemijlocit
unui singur cadru de conducere. Compartimentele pot fi:
- compartimente funcionale, contribuie la stabilirea obiectivelor
fundamentnd deciziile adoptate de conducerea superioara si medie a
firmei,
asigurnd si asistenta de
specialitate tuturor compartimentelor structurii organizatorice;
- compartimente operaionale, contribuie la realizarea obiectivelor
derivate si fundamentale ale firmei.
d) Relatiile organizatorice sunt alctuite din ansamblul legturilor
dintre componentele structurii organizatorice, instituite prin
reglementari
oficiale. Ele pot fi:
- de autoritate de trei tipuri: ierarhice (intre titularii posturilor de
conducere si cei al posturilor de executie); funcionale (indicaii
metodologice,
studii, regulamentari, prescripii, etc); de stat major (apar ca urmare a
delegrii sarcinilor autoritatii si responsabilitii de ctre conducerea
superioara unor persoane sau colective, in vederea soluionrii de
probleme
complexe ce afecteaz obiectivele unuia sau mai multor
compartimente)
- de cooperare sau de pasarela care apar intre posturile situate
pe
acelai nivel ierarhic, dar in compartimente diferite;
- de control apar intre compartimente specializate in efectuarea
controlului si celelalte compartimente ale structurii.
- de reprezentare apar intre managerii de nivel superior ai firmei si
reprezentanii unor organizaii profesional, din afara unitatii.
e) Nivelurile ierarhice, reprezint ansamblul subdiviziunilor
organizatorice plasate pe linii orizontale, la aceeai distanta fata de
managementul de vrf al firmei.
f) Ponderea ierarhica reprezint numrul persoanelor conduse
nemijlocit de un cadru de conducere.
- pe verticala structurii organizatorice creste ctre nivelele inferioare;
- pe orizontala structurii organizatorice, amplificndu-se pe msura
trecerii de la compartimentele de mare complexitate ctre
compartimentele
cu activitati operaionale.
Rozalia Nistor
5.5.2. Conceptul de organizare informala
Organizarea informala este alctuita din ansamblul gruprilor si a
relaiilor
interumane stabilite intre membrii unei organizaii, orientate ctre
satisfacerea unor interese personale.
Cauzele apariiei si funcionarii organizaiei informale tin de:
- afectivitate,
- satisfacii,
- interese,
- aspiraii,
- preocupri comune,
- nivelul pregtirii si calificrii
- origine sociala
- comunitatea profesionala.
Componenta de baza a organizrii informale o reprezint grupul
informal.
Conducerea unui grup informal revine unui leader informal, care se
bucura
de o autoritate informala .
Relaiile care apar intre membrii grupului pot fi clasificate dup
modul in
care circula informaiile putnd fi:
- tip suvita, caz in care informaiile trec succesiv de la un membru al
grupului
la altul;
- tip margareta, caz in care leaderul grupului destinator si furnizor al
informaiilor comunica cu fiecare membru in parte,
- necoerente in care circulaia informaiilor prezint un caracter si o
intensitate aleatoare,
- tip ciorchine. in care leaderul comunica numai cu anumite persoane
din
grup, care la rndul lor furnizeaz informaii altor persoane selectate,
etc
Asemnri care apar intre o organizaie formala si una informala:
- servesc realizrii unor obiective;
- au caracter dinamic, imprimat de modificarea in timp a obiectivelor
urmrite;
- au caracter general, regsindu-se in orice organizaie;
Deosebirile dintre o organizaie formala si una informala:
- marea mobilitate a structurii informale fata de cea formala,
- organizaia informala este supusa unor interese personale pe cnd
organizarea formala este un instrument al realizrii unor obiective ce
armonizeaz interesele individuale si de grup.
Influenta organizrii formale asupra celei informalei se poate
realiza prin:
- constituirea grupurilor informale si selectarea leaderilor informali;
- intensificarea activitii grupurilor informale in cazul unei ncadrri
necorespunztoare cu personal a unora din compartimentele structurii
formale,
- amplificarea volumului si frecventei relaiilor informale in cazul
necunoaterii sau ngreunrii aspiraiilor individuale sau de grup si a
lipsei de
coincidenta cu obiectivele derivate sau individuale ale postului.
Rozalia Nistor
Management General
36
Influenta organizrii informale asupra organizaiei:
- pozitiv, in cazul in care grupurile informale se suprapun
subdiviziunilor organizatorice formale,
- negativ, in cazul in care grupurile informale se constituie intre
compartimente sau niveluri ierarhice.
5.6. Variabilele organizaionale si influenta lor asupra
structurii organizatorice
5.6.1. Variabilele organizaionale
Variabila organizatorica desemneaz factorul intern sau extern
unitatii
care condiioneaz intr-o anumita msura caracteristicile
acesteia,
astfel incit, modificarea unora din parametrii unitatii necesita
schimbri
in structura sa organizatorica.
Principalele variabile organizaionale sunt:
- dimensiunea firmei;
- complexitatea produciei;
- caracteristicile procesului tehnologic;
- nivelul dotrii tehnice;
- gradul de specializare si cooperare in producie;
- dispersia teritoriala
- caracteristicile materiilor prime si a materialelor
- caracteristicile procesului de desfacere
- etc
5.6.2. Tipologia structurilor organizatorice ale firmei
a) Clasificarea structurilor organizatorice dup morfologia
structurii, componentele sale, modul de mbinare a elementelor
componente, raporturile ce se stabilesc intre elementele de natura
funcionala si operaionala:
ierarhica:
- numr redus de compartimente cu caracter operaional;
- conductorul fiecrui compartiment exercita toate atribuiile
conducerii
- fiecare persoana este subordonata unui singur sef
funcionala:
- compartimente operaionale si funcionale;
- conductorii sunt specializai pe anumite domenii si sprijinii de
compartimentele
funcionale
- executanii primesc ordine de la efii ierarhici si de la conductorii
compartimentelor funcionale;
ierarhic - functionala
- compartimente funcionale si operaionale;
- executanii primesc ordine si rspund numai fata de efii lor.
Rozalia Nistor
b) Clasificarea structurilor organizatorice dup criteriul
fiziologic,
respectiv funcionalitate, flexibilitate si eficienta structurii
organizatorice:
- privat tradiionala;
- birocratica;
- moderna;
5.6.3. Metodologia de analiza si proiectare a structurii
organizatorice
Principii de structurare organizatorica raionala:
- fiecare subdiviziune organizatorica trebuie sa serveasc atingerii
unor obiective precise si judicios stabilite (supremaia obiectivelor);
- fiecare compartiment sau persoana sa fie subordonat nemijlocit unui
singur sef (unitatea de decizie si de aciune)
- reducerea numrului de niveluri ierarhice la strictul necesar
(apropierea conducerii de execuie);
- definirea obiectivelor trebuie sa se fac astfel incit sa se reduc la
minim paralelismele si dependentele (interdependenta minima)
- fiecare post de conducere trebuie sa aib un titular si un nlocuitor
(permanenta conducerii)
- reducerea numrului de informaii nestandardizate sau necodificate
intre compartimente (economia de comunicaii);
- concordanta dinte cerinele postului si caracteristicile titularului;
- constituirea unor colective intercompartimentale ad-hoc cu
cunotine din mai multe domenii de activitate;
- flexibilitatea structurii;
- eficienta structurii - compararea permanenta a cheltuielilor structurii
cu efectele care le genereaz;
- elaborarea structurii organizatorice in mai multe variante si alegerea
celei optime
- reprezentarea structurii prin organigrame (reprezentarea structurii);
- definirea armonioasa a posturilor si a funciilor.
Etape si faze ale metodologiei de raionalizare a structurii
organizatorice:
a) pregtirea cercetrii
- colectarea datelor preliminare necesare declanrii studiului:
- identificarea problemelor (nerealizarea. unor indicatori importani
precum: Cifra de Afaceri, profit, productivitatea muncii)
- determinarea obiectivelor studiului (reproiectare, redresare,
redimensiona re, etc)
b) investigarea si analiza presupune asigurarea datelor si
informaiilor necesare analizei critice a modului de funcionare a
structurii
organizatorice (ansamblu sau componente ale structurii):
colectarea si sistematizarea datelor privind structura
organizatorica (aspecte morfologice si fiziologice ale structurii). In
aceasta etapa au loc o serie de activitati precum:
- individ elementelor formale ale structurii: numrul de
compartimente si nivele ierarhice, documentele de formalizare a
structurii, etc
Rozalia Nistor
Management General
38
- individualizarea principalelor caracteristici constructive si
funcionale ale sistemului informaional;
- cunoaterea, introducerea si utilizarea metodelor de conducere
(edina, diagnosticarea, arbore decizional, etc)
- stilul de conducere, climatul de munca, funcionarea organizrii
informale
prelucrarea datelor, in cadrul acestei etape se stabilesc
obiectivele
generale de gr.l, precum si activitile necesare realizrii lor.
analiza critica a funcionarii structurii organizatorice:
- analiza critica a posibilitilor de realizare a obiectivelor oferite
de structura organizatorica existenta;
- analiza critica prin prisma principiilor de elaborare si
funcionare raionala a structurii organizatorice;
c) raionalizarea structurii organizatorice - coroborarea
informaiilor rezultate din etapa de investigare si analiza va evidenta
direciile
de perfecionare a structurii organizatorice necesare realizrii
obiectivelor
studiului:
- elaborarea mas de perfect a structurii organizatorice;
- experimentarea masurilor de perfecionare a structurii;
- consemnarea modificrilor in documentele de formalizare a
structurii (oficializarea masurilor de perfecionare)
Documente de formalizare a structurii organizatorice:
a) Regulamentul de organizare si funcionare
Rolul lui este de descriere a mecanismului de funcionare al firmei, prin
stabilirea atribuiilor ce revin compartiment lor, precum si a sarcinilor,
competentelor si responsabilitilor diferitelor funcii existent in
compartimente. Coninut:
- partea I - organizarea firmei: dispoziii generale, actul normativ de
nfiinare; structura organizatorica;
- partea a II a - atribuiile firmei;
- partea a III a - conducerea firmei: atribuiile Consiliului de
Administraie; atribuiile consiliului mputerniciilor statului; atribuiile
conducerii executive
- partea a IV a - Compartimentele funcionale si de producie:
atribuiile compartimentelor;
- partea aVa: Dispoziii generale
b) Fisa postului:
- denumirea si obiectul postului;
- compartimentul;
- cerine;
- relaiile;
- sarcinile;
- limitele de competenta;
- responsabilitile.
c) Organigrama este reprezentarea grafica a structurii organizatorice
formale Este un instrument dublu:
- pasiv de vizualizare a structurii organizatorice
Rozalia Nistor
- activ, ca instrument de analiza a modului sau de proiectare
Tipuri de organigrame:
- dup sfera de cuprindere: generale si pariale;
- dup modul de reprezentare: piramidale, circulare
- dup sensul ordonrii: de sus in jos; de la stnga la dreapta
5.6.4. Tendine pe plan mondial in organizarea
structurala a firmelor
a) constituirea si integrarea de organe de management participativ,
asigurndu-se reunirea de sarcini, competente si responsabilitati
necesare
fundamentrii si implementrii unor strategii competitive in raport cu
complexele evoluii contemporane;
b) modificarea naturii sarcinilor incorporate la nivelul postului prin
creterea gradului de intelectualizare a posturilor, micorndu-se
deosebirile
majore dintre munca de conducere si cea de execuie, dintre munca de
concepie si cea de operaionalizare a nevoilor tehnice, organizatorice,
economice, etc
c) imbogatirea posturilor si funciilor, deoarece o specializare excesiva
a personalului determina o scdere a productivitii.
d) proliferarea pe scara larga a compartimentelor specializate in
domeniul progresului tehnico - tiinific: compartimentul de cercetare -
dezvoltare, informatica, marketing, planificare, organizare,
psihosociologie,
etc
e) relaiile ierarhice trebuie sa fie mai puin imperative.
f) crearea de compartimente. subdiviziuni cu dubla funcionalitate: de
cercetare si producie: complexe tiinifico - productive sau tehno -
polurile
din tarile occidentale;
g) compartimentele de cercetare trebuie sa efectueze si cercetri care
nu sunt legate direct de profilul firmei (circa 20%):
h) crearea de colective intercompartimentale Ex: cercurile de calitate
(grup de persoane care-si desfasoara activitatea in mai multe
compartimente, care se ntrunesc si analizeaz problema calitii,
formulnd
masuri de imbunatatirea a acestora;
i) crearea de situaii favorizante care se definesc prin natura sef -
subordonai, modul de structurare a sarcinilor de realizat si puterea
efectiva
ce o dein titularii posturile implicate.
j) amplificarea flexibilitii structurii organizaionale, fiind una din
condiiile eseniale care asigura competitivitatea firmelor.
k) varietatea mare a caracteristicilor constructive si funcionale in
funcie de particularitatea firmei;
l) trecerea de la structurile de tip mecanic la cele de tip organic.
Management General Capitolul 6 Sistemul decizional al firmei
Rozalia Nistor
Management General
40
Capitolul 6
Sistemul decizional al firmei
Decizia constituie punctul central la activitii de management al
firmei
deoarece ea se regsete in toate funciile acestuia.
Sistemul decizional este reprezentat de ansamblul elementelor
interdependente care determina elaborarea si si fundamentarea
deciziilor
6.1. Componentele sistemului decizional
Orice sistem decizional are urmtoarele elemente componente:
a) decidentul - reprezentat de individul sau mulimea de indivizi care
urmeaz sa aleag varianta cea mai avantajoasa din mai multe
posibile.
b) mulimea variantelor decizionale - care poate fi finita sau
infinita,
alegerea variantei optime facondu-se folosind o serie de metode.
c) mulimea criteriilor decizionale - reprezentata de punctele de
vedere ale decidentului, cu ajutorul crora izoleaz aspectele realitii
economice in cadrul procesului decizional. In cadrul managementului
decizional, pot ti utilizate o serie de criterii precum: profitul, gradul de
utilizare
al capacitaii de producie, preul, calitatea, termenul de recuperare,
durata
ciclului de producie, ec.
d) mediul ambiant - ansamblul condiiilor interne si externe firmei
care sunt influenate si influeneaz decizia;
e) mulimea consecinelor - cuprinde ansamblul rezultatelor
poteniale ce s-ar obine potrivit fiecrui criteriu decizional si fiecrei
stri a
condiiilor obiective prin aplicarea variantelor decizionale.
f) obiectivele decizionale - sunt nivelurile criteriilor propuse de ctre
decident pentru a fi atinse in urma implementrii variantei decizionale
alese.
6.2. Conceptul de decizie si cerinele de raionalizare
ale
acesteia
Decizia de conducere reprezint procesul de alegere a unei cai de
aciune in
vederea realizrii unor obiective, prin a crei aplicare se influeneaz
activitatea a cel puin unei alte persoane dect decidentul.
Decizia de conducere presupune:
- mulimea variantelor sa fie formata din cel puin doua elemente;
Rozalia Nistor
- existenta unei finalitati ca unor obiective de realizat;
- influenarea aciunilor si/sau comportamentelor a cel puin doua
persoane.
Daca nu exista unul din componentele de mai sus, procesul respectiv
nu are
un caracter decizional.
Cerine de raionalitate a deciziei de conducere:
- sa fie fundamentata tiinific, in conformitate cu realitile din
cadrul firmei;
- sa fie mputernicita, adic sa fie adoptata de managementul in ale
crei sarcini cade. Respectarea acestei cerine implica aproprierea
autoritarii
formale de cea informala, reala;
- sa fie clara, concisa si necontradictorie, sa se prezinte astfel
coninutul situaiei decizionale;
- sa fie oportuna, adic sa se ncadreze in perioada optima de
elaborare si operaionalizare;
- sa fie eficienta, pentru a urmri obinerea unui efect sporit cu un
anumit efort, fiind criteriul de apreciere al activitii de management,
- sa fie completa, sa cuprind toate elementele necesare nelegerii
complete si implementrii.
6.3. Tipologia deciziilor
Multitudinea deciziilor care fac obiectul practicii economice la nivel
microeconomic, pot fi clasificate / structurate, utiliznd o serie de
criterii
precum:
a) dup gradul de cunoatere a mediului ambiant de ctre
decideni si dup natura variabilelor care influeneaz
rezultatele
pariale care se pot obine, deciziile pot fi:
- decizii in condiii de certitudine se manifesta o singura stare a
condiiilor obiective a crei probabilitate de apariie este egala cu
unitatea;
- decizii in condiii de risc, manifestarea strilor condiiilor obiective
se cunoate cu o anumita probabilitate,
- decizii in condiii de incertitudine care se identifica prin
manifestarea a doua sau mai multor stri ale condiiilor obiective
pentru care
nu se cunoate nici mcar probabilitatea de apariie care influeneaz
nivelul
consecinelor specifice variantelor decizionale. Deci gradul de
certitudine
privind obinerea rezultatelor poteniale este practic NUL.
b) dup orizontul de timp pentru care se adopta si implicaiile lor
asupra obiectului condus:
- decizii strategice , vizeaz orizonturi de timp mai mari de un an si
se refera la probleme majore ale activitii firmei;
- decizii tactice, adoptate pentru circa un an si influeneaz numai o
parte a activitii firmei,
- decizii curente, adoptate cu o frecventa mai mare pe un interval
redus de timp, a cror aplicare afecteaz un sector restrns de
activitate al
firmei.
Rozalia Nistor
Management General
42
c) dup numrul de persoane care fundamenteaz decizia
- decizii unipersonale care se refera la problemele curente ale firmei;
- decizii de grup;
d) dup periodicitatea elaborrii
- decizii unice,
- decizii repetitive, care la rndul lor pot fi: periodice, la intervale de
timp determinate si aleatorii ( se manifesta in mod neregulat);
e) in funcie de numrul de criterii decizionale care stau
la baza fundamentrii lor:
- decizii uni - criteriale;
- decizii pluri criteriale;
6.4. Structura procesului decizional
6.4.1. Principalele abordri decizionale
Ordinea etapelor de elaborare a deciziilor depinde de natura abordrii
decizionale.
a) abordri descriptive. procesul decizional se prezint aa cum se
realizeaz el in activitatea practica a firmei, un accent deosebit
punndu-se
pe factorul uman.
b) abordri de tip normativ. prezint procesul decizional aa cum ar
trebui sa se desfoare in practica activitii de management.
6.4.2. Structura procesului decizional
Structura unui proiect decizional consta in numrul si ordinea etapelor
de
fundamentare a deciziei, in coninutul fiecrei etape.
Etapele procesului decizional:
a) identificarea si definirea problemei
Rolul decidentului in aceasta etapa este de a identifica o problema
decizionala si a o diferenia de una ne - decizionala. Constatarea se
poate
baza pe experiena decidentului au prin utilizarea unor metode, intre
care
metoda analogiilor.
Dup identificarea problemei decizionale, decidentul va prezenta
principalele
sale caracteristici.
b) stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale
Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul
crora
se puncteaz aspecte ale realitii economice. Criterii ce pot fi utilizate:
profitul, gradul de ncrcare al capacitaii de producie etc.
Criteriile de decizie se caracterizeaz prin mai multe niveluri, niveluri
care
reprezint tot attea obiective posibile.
In cadrul acestei etape, decidentul trebuie sa tina seama de
posibilitatea
divizrii, in grupuri, a criteriilor, precum si de proprietatea de
dependenta si
Rozalia Nistor
independenta a acestora.
Doua criterii sunt independente, daca, alegerea unui obiectiv din
punctul de
vedere al unui criteriu nu are absolut nici o influenta asupra alegerii
obiectivului din punctul de vedere a celuilalt criteriu.
c) determinarea variantelor decizionale posibile
Inventarierea variantelor decizionale posibile de poate face prin doua
cai:
- inventarierea pasiva se realizeaz atunci cnd decidentului i se
prezint variantele fara ca el sa depun vreun efort in acest sens;
- inventarierea activa se realizeaz atunci cnd nsui decidentul
stabilete variantele posibile prin diferite metode (analogia).
Mulimea variantelor decizionale poate fi finita sau infinita.
Problema fundamentrii deciziei consta in determinarea variantei, ca
element
de preferina maxima in mulimea variantelor, potrivit unei relaii de
preferina
a decidentului in funcie de rezultatele poteniale ce s-ar obine.
d) alegerea variantei optime sau aa-zisa "decizie propriu-zisa"
Are loc alegerea din mai multe cai de aciune, a uneia care corespunde
cel
mai bine criteriilor utilizate. Fiecrei variante a unei probleme
decizionale ii
corespunde anumite consecine. Mulimea consecinelor este
reprezentata
de ansamblul rezultatelor poteniale ce s-ar obine potrivit fiecrui
criteriu de
decizie si fiecrei stri a condiiilor obiective prin aplicarea variantelor
decizionale.
e) aplicarea variantei optime
Dup adoptarea deciziei urmeaz redactarea, transmiterea si aplicarea
acesteia.
f) evaluarea rezultatelor
Evaluarea presupune compararea rezultatelor obinute cu obiectivele
propuse cu scopul depistrii abaterilor, pe baza crora se trag concluzii
pt.
viitor.
6.5. Metodologia raionalizrii sistemului decizional.
Etapele
de raionalizare a sistemului decizional
ETAPA 1 consta in reprezentarea sistemului decizional al firmei care
are
drept scop cunoaterea ansamblului de decizii fundamentate de
cadrele de
conducere ale firmei intr-o anumita perioada si presupune:
a) elaborarea listei deciziilor adoptate in cadrul firmei la diferite
niveluri
ierarhice intr-o perioada data;
- formularea deciziei;
- organul emitent;
- stadiul aplicrii;
b) elaborarea pentru decidenii de grup a fisei componenilor
c) precizarea atribuiilor cadrelor de conducere de la diferite niveluri
Rozalia Nistor
Management General
44
ierarhice;
d) gruparea deciziilor elaborate la fiecare nivel ierarhic.
ETAPA a 2 a - consta in analiza sistemului decizional al firmei cu
scopul de a
evidenia punctele de fora si de slbiciune in domeniul elaborrii si
fundamentrii deciziilor.
Aceasta etapa presupune:
- corespondenta dintre organul de conducere si categoriile de decizii
adoptate;
- corespondenta dintre ponderea atribuiilor managerilor si ponderea
deciziilor elaborate la diferite niveluri;
- analiza deciziilor in vederea raionalizrii acestora;
- analiza etapelor procesului decizional strategic;
- analiza modului de fundamentare a deciziilor.
ETAPA a 3 a consta in perfecionarea sistemului decizional al firmei
prin:
a) elaborarea masurilor de perfecionare, ceea ce presupune:
formularea msurii; decizia vizata; cauza vizata; mijloacele necesare;
efectele scontate;
b) implementarea masurilor propuse - modificarea structurii organelor
de conducere:
- schimbri ale unor cadre de conducere;
- recomandri pentru o serie de cadre de conducere;
- prezentarea modelului de parcurgere a etapelor procesului
decizional;
- exemplificarea modului de utilizare a unor metode.
ETAPA a 4 a - Stabilirea efectelor economice ale masurilor de
perfecionare
propuse: efecte comensurabile; efecte necomensurabile
Management General Capitolul 7 Sisteme, metode si tehnici de management
Rozalia Nistor
Capitolul 7
Sisteme, metode si tehnici de management
7.1. Conceptul de sistem. Metode si tehnici de
management
si tipologia acestora
Metoda de management reprezint un ansamblu de principii, reguli,
tehnici,
procedee si instrumente care indica maniera in care se desfasoara
anumite
funcii ale conducerii, asigurnd totodat rezolvarea concreta a
problemelor
care decurg din aceste funcii, in vederea stabilirii si realizrii
obiectivelor
ntreprinderii.
Metoda de conducere conine principiile si regulile care indica
modalitatea
specifica in care se soluioneaz problemele ce decurg din funciile
conducerii.
Tehnica de management reprezint ansamblul de reguli specifice,
procedee si instrumente prin care se soluioneaz problemele ce
decurg din
funciile conducerii.
Sistemul de management reprezint ansamblu de metode si
tehnici,
asociat cu procedurile informaionale, decizionale si organizatorice
specifice
metodelor si tehnicilor integrate in
cadrul sistemului.
In sens strict, sistemele, metodele si tehnicile de management
reprezint
modalitile folosite doar de conductori pentru a previziona activitatea
in
domeniul condus.
In sens larg - sistemele, metodele si tehnicile de management,
reprezint
modalitile concrete folosite de conductorii si executanii din aparatul
de
conducere pentru soluionarea problemelor care decurg din funciile
conducerii.
Sistemele, metodele si tehnicile de management sunt clasificate dup
mai
multe criterii. Gruparea acestora se realizeaz pe funcii ale conducerii,
putnd fi:
- generale reprezentate de acele sisteme si metode care vizeaz
ansamblul procesului de conducere sau mai multe funcii ale
conducerii,
- specifice - metode si tehnici care vizeaz cu prioritate o anumita
funcie a conducerii: extrapolarea, metoda delegrii, etc.
Rozalia Nistor
Management General
46
7.2. Sisteme si metode generale de management
7.2.1. Managementul prin obiective (MPO)
Acest sistem de management, a fost conceput in SUA, in perioada
postbelica, fiind astzi sistemul de management cel mai des folosit in
practica de management. .
La baza managementului prin obiective (MPO) se afla urmtoarea
premiza:
eficacitatea unei firme depinde de ntreptrunderea obiectivelor sale cu
obiectivele subsistemelor, ceea ce implica o strnsa corelare a
trinomului:
obiective - rezultate - recompense / sanciuni.
Caracteristici eseniale ale managementului prin obiective (MPO) sunt:
- existenta unui sistem de obiective riguros;
- participarea ntregului personal la stabilirea obiectivelor.
- individualizarea bugetelor de cheltuieli pe principalele subdiviziuni
organizatorice;
- instituirea unui sistem de control continuu;
- corelarea sanciunilor si recompenselor materiale cu rezult obinute;
- mutaii in mentalitatea personalului firmei;
Managementul prin obiective poate fi definit ca un sistem de
conducere bazat
pe determinarea riguroasa a obiectivelor pana la nivelul executanilor
care
participa nemijlocit la stabilirea lor si pe corelarea strnsa a
recompenselor si
respectiv a sanciunilor cu nivelul realizrii obiectivelor prestabilite.
Structura managementului prin obiective (MPO):
1. sistemul de obiective;
2. programele de aciune ntocmite pentru fiecare subdiviziune
organizatorica;
3. calendarele de termene, termenele finale pentru obiectivele
fundamentale si obiectivele derivate de gradul 1;
4. bugetele elaborate pentru fiecare subdiviziune organizatorica;
5. suportul logistic al managementului prin obiective (MPO) - metodele
utilizate in munca de conducere si in cea de execuie;
6. instruciunile, care exprima concepia conducerii firmei asupra
modului lor de realizare a obiectivelor.
Etapele conceperii si implementarii managementului prin
obiective
(MPO):
a) stabilirea obiectivelor fundamentale ale societatii care trebuie sa sa
fie realiste, stimulative, mobilizatoare si comprehensibile;
b) stabilirea obiectivelor derivate, specifice si individuale . Fluxul
stabilirii obiectivelor ncepe de la vnzare si producie;
c) elaborarea programelor de aciune, a calendarelor de termene, a
bugetelor si a listei metodelor, pentru ansamblul unitatii dar si pentru
fiecare
Rozalia Nistor
centru de venituri si de cheltuieli;
d) adoptarea corespunztoare a subsistemului decizional., structural si
informaional a societatii comerciale, la cerinele de realizare a
obiectivelor,
astfel:
- subsistemul decizional: stabilirea principalelor decizii aferente
fiecarui centru de cheltuieli si de venituri;
- structura organizatorica presupune reconceperea posturilor si a
funciilor potrivit obiectivelor stabilite;
- informaional - trecerea ntregului subsistem pe baza principiului
abaterilor semnificative.
e) permanenta urmrire a realizrii obiectivelor;
f) evaluarea realizrii obiectivelor si recompensarea personalului
Avantajele pe care le ofer managementul prin obiective (MPO) in
practica
de management, pot fi sintetizate dup cum urmeaz:
- realismul obiectivelor ntreprinderii;
- amplificarea nivelului de motivare a personalului;
- dezvoltarea unui climat de creativitate;
- imbunatatirea utilizrii timpului cadrelor de conducere;
- ntrirea responsabilitilor fata de realiza obiectivelor;
- corelarea nivelului salarizrii cu rezultatele obinute;
- sporirea eficientei firmei.
Dezavantajele managementului prin obiective (MPO), pot fi
sintetizate dup
cum urmeaz:
- dificultatea modificrii mentalitii si comportamentului personalului;
7.2.2. Managementul prin proiecte (MPP)
Proiectul reprezint ansamblul de procese de munca cu caracter
motivaional, de natura foarte diferita, a cror realizare urmrete
ndeplinirea
cu succes a unei misiuni complexe. cu o specificitate ridicata.
Caracteristicile unui proiect:
- rezultatul - o unitate sau un numr redus de unitati;
- exista doar un cumparator sau beneficiar final;
- materialele si produsele utilizate sunt foarte diversificate;
- diversitatea si complexitatea problemelor implica aportul unui numr
diferit de cadre, din rndul specialitilor care-si desfasoara munca in
alte compartimente;
- caracter temporar;
- stabilirea in avans a operaiilor si a termenelor de execuie;
- constituirea unor forme organizatorice temporare care funcioneaz
paralel cu structura de baza;
Managementul prin proiecte (MPP) reprezint sistemul de management
cel
mai adesea citiva ani, conceput in vederea soluionrii unor probleme
Rozalia Nistor
Management General
48
complexe, dar precis definite, cu un puternic caracter inovaional, care
implica aportul unei largi game de diveri specialiti, din subdiviziunile
organizatorice diferite ale firmei, integrate intr-o reea organizatorica
autonoma.
Managementul prin proiecte (MPP) poate fi clasificat in funcie de
caracteristicile organizaionale principale in: management pe baza de
proiecte cu responsabilitate individuala; management pe baza de
proiecte cu
stat major; management pe baza de proiecte pe baza de proiect mixt.
a) management pe baza de proiecte cu responsabilitate
individuala, se atribuie ntreaga responsabilitate pentru derularea
proiectului unei singure persoane, care realizeaz ntreaga munca
de coordonare. Avantajele unei astfel de organizri constau in
reducerea la minimum a cheltuielilor cu personalul; iar principalul
dezavantaj este constituit de faptul ca personalul pus la dispoziie
de ctre diversele compartimente nu este ntotdeauna calitativ
corespunztor, de unde si o neadecvare totala a personalului la
sarcinile primate;
b) management pe baza de proiecte cu stat major - dirijarea
ansamblului aciunilor este asigurat de seful de proiect, in
colaborare cu un colectiv, ce se ocupa in exclusivitate de aceasta
problema;
c) management pe baza de proiecte pe baza de proiect mixt -
este
utilizat cu o frecventa ridicata in tarile dezvoltate din punct de vedere
economic.
Realizarea osaturii organizaionale a Managementul prin proiecte
(MPP),
presupune urmtoarea procedura:
- definirea gen a proiectului;
- definirea organizatorica a proiectului;
- desemnarea conductorului proiectului;
- pregtirea climatului pt. implementarea Managementul prin proiecte
MPP;
- implementarea Managementul prin proiecte MPP;
- stabilirea modalitilor de control pe parcursul realizarii proiectului;
- evaluarea periodica a stadiului realizrii proiectului;
Problemele cu care se confrunta conductorul sistemului de
management
pe baza de proiecte:
- instabilitate organizatorica;
- ritmul rapid in care se succed deciziile;
- implicaii mari cu rezultate concrete;
- strile tensionale care apar intre pers. implicate in proiect si restul
personalului
Conductorul de proiect trebuie sa aib:
- o capacitate decizionala deosebita, dublata de abilitate ridicata in a
crea si ntreine relaii umane bune in condiiile unor interese parial
diferite si
a unui ritm al schimbrilor alert.
- sa fie foarte bun specialist in respectivul domeniu.
Rozalia Nistor
Riscurile pe care trebuie sa si le asume un conductor de proiect:
- riscul proiectului, referitor la posibilitatea nerealizrii integrale a
obiectivelor;
- riscul profesional - uzura morala a cunotinelor profesionale;
Avantajele sistemului de management bazat pe proiecte:
- favorizeaz schimbul de experiena dintre diferite subdiviziuni
organizatorice;
- descoperirea si formarea de conductori dinamici;
Dezavantajele unui sistem de management bazat pe proiecte (MPP):
- dificultatea armonizrii reelei organizatorice;
- creterea frecventei si intensitii situaiilor conflictuale;
- dificultatea descoperiri de conductori de proiect buni.
7.2.3. Managementul pe produs (MPPr)
Managementul pe produs (MPPr), ca si metodologie de lucru,
presupune
parcurgerea urmtoarelor etape de lucru: stabilirea produsului sau
grupei de
produse care formeaz obiectul managementului pe produs;
desemnarea
persoanei de conducere care va asigura conducerea sistemului
respective;
elaborarea de ctre responsabilul de produs de variante de strategii
privind
comercializarea produsului sau grupei de produse; efectuarea de ctre
responsabilul de produs de modificri; evaluarea periodica a fabricaiei
si
comercializrii produsului sau produselor ce fac obiectul sistemului de
management.
a) stabilirea produsului sau grupei de produse care formeaz
obiectul managementului pe produs.
Se va recurge la Managementul pe produs (MPPr) numai in cazul
produselor
fabricate in cantitati mari, cu ponderi semnificative in cifra de afaceri a
firmei,
produse desfcute pe o piaa caracterizata de un nalt nivel al
competitivitii,
si a produselor care au perspective valide de vnzare pe piaa interna
sic ea
externa;
b) desemnarea persoanei de conducere care va asigura
conducerea sistemului respective.
Dup desemnarea conductorului se stabilete lista sarcinilor,
competentelor
si responsabilitilor ce-i revin, innd cont de natura si volumul
proceselor de
m-ca implicate.
c) elaborarea de ctre responsabilul de produs de variante de
strategii privind comercializarea produsului sau grupei de
produse,
strategii de comercializare care vor trebui integrate organic in strategia
generala a firmei;
d) efectuarea de ctre responsabilul de produs de modificri de
ordin structural-organizatoric, informaional, decizional si metodologic
in
compartimentele de producie implicate astfel incit sa se asigure
premizele
necesare implementrii in bune condiii a strategiei individualizate;
Rozalia Nistor
Management General
50
e) evaluarea periodica a fabricaiei si comercializrii produsului
sau produselor ce fac obiectul sistemului de management.
Avantajele utilizrii managementului pe produs (MPPr):
- creterea gradului de raionalizare a organizrii si desfasurarii
fabricaiei principalelor produse;
- accentuarea dimensiunii previzionale a managementului activitii de
producie ca urmare a fundamentrii lor pe temeinice strategii de
fabricaie si
promovare a produselor;
- comercializarea produselor cu rezultate economice superioare,
adecvarea cantitativa si calitativa a ofertei la cerinele pieii.
Dezavantajele utilizrii managementului pe produs (MPPr):
- dificultatea asigurrii unei autonomii suficiente a utilizrii
managementului pe produs (MPPr) in cadrul unitarii;
- desincronizarea dintre managementul pe produs cu cel general al
firmei.
Managementului pe produs (MPPr) este un sistemul de management
caracterizat de atribuirea principalelor sarcini, competente si
responsabilitati
de conducere, privind fabricarea si comercializarea unui produs sau
unei
grupe de produse asemntoare, cu pondere semnificativa in producia
ntreprinderii, unui membru al conducerii care se va ocupa in
exclusivitate de
adoptarea deciziilor si operaionalizarea aciunilor pentru meninerea si
creterea competitivitii produselor sau gamei de produse de care este
rspunztor.
7.2.4. Managementul prin bugete
Bugetul poate fi considerat drept un program pe o anumita perioada
de timp,
exprimat in termeni financiari, prin care se prevd cotele - pari din
ansamblul
resurselor, care vor fi alocate realizrii unui obiectiv de ctre o anumita
subdiviziune organizatorica.
Bugetele care se regsesc si teoria si practica economica, in procesul
de
repartizare a resurselor financiare, pot fi clasificate dup o serie de
criterii,
printre care cele mai importante sunt: sfera de cuprindere; natura
responsabilitii; periodicitatea; posibilitatea adaptrii la schimbrile
care
intervin in activitatea unitarii economice.
a) dup sfera de cuprindere:
- generale;
- pariale ;
b) din punct de vedere al responsabilitii:
- pe compartimente;
- pe produse.
c) dup periodicitatea lor:
- periodice;
Rozalia Nistor
- continue;
d) in funcie de posibilitatea adaptrii la schimbrile din activitatea unit
economice:
- statice
- flexibile
Aplicarea utilizrii managementului prin bugete (MPB) presupune
parcurgerea urmtoarelor etape de lucru:
a) dimensionarea obiectivelor sub forma de indicatori financiari;
b) elaborarea sistemelor bugetelor la nivelul firmei in raport cu
structura organizatorica a acesteia si pe principalele domenii de
activitate;
c) organizarea sistemului informaional pentru completarea bugetelor,
care se va face de jos in sus;
d) coordonarea sistemului de bugete in vederea eliminrii eventualelor
discordante intre elementele componente ale bugetului gene1 al
firmei.
e) controlul si evaluarea realizrilor in vederea stabilirii abaterilor de la
nivelul obiectivelor si adoptarea unor masuri de ncadrare in nivelul
prevzut
al obiectivelor.
Avantajele managementului prin bugete (MPB):
- permite conducerii firmei un control permanent al resurselor
financiare si a tuturor celorlalte resurse de care aceasta dispune la un
anumit
moment dat, sau pe o scurta perioada de timp.
Dezavantajele managementului prin bugete (MPB):
- volumul mare de munca cerut pentru completarea formularisticii
utilizate in aplicarea metodei;
- operativitate redusa si ca urmare a unor circuite informaionale lungi.
7.2.5. Managementul prin exceptii (MPE)
Aplicarea managementului prin excepii (MPE) presupune parcurgerea
mai
multor etape sau faze de lucru: stabilirea obiectivelor pentru diferite
niveluri
ierarhice in funcie de timp si de gradul de agregare a acestora;
selecia celor
mai adecvate criterii destinate unei caracterizri cit mai fidele si a unui
control; colectarea. nregistrarea. prelucrarea si sistematizarea datelor;
compararea realizrilor cu obiectivele si transmiterea informaiilor la
niveluri
ierarhice prestabilite; luarea deciziilor de reglare a sistemului.
a) stabilirea obiectivelor pentru diferite niveluri ierarhice in
funcie de timp si de gradul de agregare a acestora;
b) selecia celor mai adecvate criterii destinate unei
caracterizri
cit mai fidele si a unui control, cit mai concludent al realizrii
obiectivelor.
Rozalia Nistor
Management General
52
Cerinele pe care trebuie sa le ndeplineasc criteriile ce vor fi alese
sunt:
- sa caracterizeze activitatea din punct de vedere economic;
- sa necesite cheltuieli reduse pentru urmrirea lor;
- sa poat fi urmrite in mod operativ;
- sa fie pe interesul att a conductorilor cit si a subordonaltilor
acestuia.
Pentru fiecare obiectiv, parametrul folosit drept criteriu servete la
determinarea abaterilor si precizarea excepiilor.
c) colectarea. nregistrarea. prelucrarea si sistematizarea
datelor,
activitate care consta in observarea desfasurarii activitii si culegerea
informaiilor necesare cadrelor de conducere de pe diferite nivele.
Ierarhice;
d) compararea realizrilor cu obiectivele si transmiterea
informaiilor la niveluri ierarhice prestabilite. In aceasta etapa,
se
evideniaz excepiile si se transmit la diferite niveluri ierarhice in
funcie de
frecventa si amploarea lor;
Compararea realizrilor efective cu nivelurile previzionale ale
obiectivelor
poate fi realizata utiliznd mai multe instrumente de lucru:
- cu ajutorul tabelelor;
- descriptiv, prin verbe si adjective;
- cu ajutorul graficelor;
e) luarea deciziilor de reglare a sistemului de ctre conductorul in
cauza, care, pe baza informaiilor referitoare la excepiile nregistrate
de la desfurarea normala a activitilor si a cauzelor care le
genereaz, va stabili masurile ce se impun pentru a intra in situaia
normala.
Avantajele managementului prin excepii (MPE):
- utilizarea mai buna a timpilor cadrelor de conducere;
- reducerea frecventei lurii deciziilor;
- utilizarea superioara a personalului de conducere;
- sesizarea situaiilor negative si urmrirea cu prioritate a domeniilor
cheie ale ntreprinderii
Dezavantajele managementului prin excepii (MPE):
- poate sa creeze impresia unei stri de stabilitate cnd aceasta de
fapt nu exista;
- nu reliefeaz aspectele legate de comportamentul oamenilor
/indivizilor dintr-o organizaie.
7.2.6. Managementul participativ
Necesitatea promovrii managementului participativ este generata, de
complexitatea mereu crescnda a fenomenelor economico - sociale, de
rapiditatea schimbrilor care se produc sub impactul progresului tehnic.
Managementul participativ este un sistem de management bazat
pe
atragerea personalului sub forma consultative sau deliberative, la
procesul
de conducere, in scopul creterii eficientei activitii folosind in acest
scop
mecanisme economice si organizative, juridice si sociologice.
Rozalia Nistor
Funciile Managementul participativ, pot fi sintetizate dup cum
urmeaz:
- management de natura consultativa. care se bazeaz pe consultarea
personalului asupra modalitilor de soluionare a diferitelor probleme
decizionale;
- management de natura deliberativa. care se caracterizeaz prin
adoptarea in grup a deciziilor, respectndu-se anumite cerine
economice,
organizatorice, juridice si sociologice.
Organele managementului participativ si atribuiile acestora
Organele managementului participativ al firmelor sunt difereniate ca
numr,
structura, si atribuii, in funcie de tipul / tipologia firmelor in:
a. in cazul regiilor autonome: - consiliul de administraie;
b. in cazul societatilor comerciale de tip SA:
- adunarea generala a acionarilor: ordinara sau extraordinara.
In societile comerciale cu capital de stat, acest organ este
substituit de ctre Consiliul mputerniciilor statului. (CIS). CIS
este constituit in aceleai condiii ca si consiliul de administraie
al regiilor autonome si funcioneaz ca si adunarea generala a
actionarilor din societile comerciale;
- consiliul de administraie
- comitetul de direcie este ales dintre administratori si condus
de ctre preedintele consiliului de administraie si se reunete
cel puin o data pe saptamana
- comisia de cenzori constituita de regula din trei cenzori si trei
supleani;
Adunarea generala a asociailor, consiliul de administraie si
comitetul de direcie sunt organe deliberative, care adopta
decizii integrate sau avizate privind activitatea curenta si de
perspectiva a firmei. Comisia de cenzori este un organ colectiv
care elaboreaz recomandri organelor decizionale.
- adunarea generala a detinatorilor de obligaiuni;
c. in cazul societatilor comerciale de tip Srl (societati cu
rspundere limitata):
- adunarea generala a asociailor;
- consiliul de administraie;
- comisia de cenzori;
d. in cazul societarilor in comandita:
- adunarea gen a acionarilor
- administratori
- comisie de cenzori
e. in cazul societarilor in nume colectiv:
- administratori
Avantajele Managementul participativ:
- cresterea calitii deciziilor prin numrul de persoanelor care
participa la elaborarea lor;
- creterea gradului de motivaie a personalului;
Rozalia Nistor
Management General
54
- realizarea unui climat de colaborare;
- satisfacerea unor nevoi psiho-sociale ale oamenilor;
- adoptarea in grup a hotrrilor duce la creterea puterii decizionale
in condiii de risc si de incertitudine
Dezavantajele Managementul participativ:
- consumarea unei pari importante din timpul de lucru al
conductorilor cu consultarea personalului;
- reducerea operativitii in soluionarea unor probleme.
7.2.7. Sistemul cost-ora-productie (SCOP)
Sistemul cost-ora-productie (SCOP) reprezint un sistem complex de
management si gestiune constituit dintr-un ansamblu de metode si
tehnici
prin care se exercita funciile managementului in mod judicios si se
gospodresc in mod judicios resursele de care dispune firma.
Etape ale desfasurarii Sistemul cost-ora-productie (SCOP):
a) delimitarea, dimensionarea si caracterizarea centrelor de
producie, centrelor auxiliare si centrelor funcionale.
In aceasta etapa, firma va fi subdivizata in centre de producie,
auxiliare si
funcionale , care vor constitui unitatea de baza privind gestiunea
economicofinanciara.
Prin centre de producie nelegem o subdiviziune organizatorica,
tehnica si
economica a firmei, stabilirea in strnsa corelaie cu prevederile din
tehnologia de fabricaie. Centre de producie: o maina; mai multe
maini.
Centre de activitati auxiliare care poate fi format dint-o secie auxiliara
sau de
servire.
Centrele funcionale se pot constitui pentru compartimentele
funcionale
(serviciul financiar-contabil).
Cheltuielile aferente centrelor auxiliare si funcionale vor fi repartizate
la nivel
normativ asupra bugetelor centrelor de producie.
b) stabilirea sarcinilor de producie a efectivului de personal si a
fondului de salarii pe centre de producie. Sarcinile de producie pe
centre se
determina in ore-norma pe baza volumului de producie necesita
prelucrare
la fiecare centru.
c) elaborarea bugetului general de cheltuieli
Bugetul general de cheltuieli cuprinde ansamblul cheltuielilor
ocazionate de
fabricarea produciei in cadrul ntreprinderii, cheltuieli grupndu-se in:
- cheltuieli cu materii prime, materiale, semifabricate, care nu
repezinta efortul propriu al firmei;
- cheltuieli ce reprezint efortul propriu al firmei.
Rozalia Nistor
d) repartizarea cheltuielilor pe centre de producie, de
activitati
auxiliare si de centre funcionale si calculul costului normat al
orei de
producie pe centru
e) calculul costului normat pe unitatea de produs
Costul normat pe unitatea de produs se calculeaz in cadrul sistemul
costora-
productie (SCOP) pe doua articole de calculaie:
- materii prime, materiale si semifabricate directe din afara
ntreprinderii;
- cheltuieli cost-ora-productie, care se obin prin suma produselor
dintre normele de timp pentru fabricarea produsului la fiecare centru si
costul
unei ore de producie a centrelor respective;
f) stabilirea costului efectiv pe unitatea de produs si pentru
ntreaga producie. Costul efectiv al produselor si a produciei se
determina
in urmtoarele faze:
- se stabilesc costurile normate ale produselor si produciei pentru o
anumita perioada,
- se determina abaterile pe cele doua articole de calculaie pentru
ntreaga producie a perioadei si pe produsele fabricate;
- calculul costului efectiv al produselor si produciei fabricate in
perioada considerata, prin luarea in considerare a abaterilor
cheltuirilor efective de la cele normate.
Avantajele folosii Sistemul cost-ora-productie (SCOP):
- costul unei ore preductie - prghie in mana conduceri pentru o
motivare mai buna a personalului si antrenarea acestuia la realizarea
obiectivelor ntreprinderii;
- informarea operativa a conducerii asupra abaterilor de la costurile
normate, in vederea lurii unor decizii oportune pentru ncadrarea in
nivelul
acestor costuri;
- asigura calcularea unor costuri care reflecta mai fidel cheltuieli
ocazionate de fabricarea fiecrui produs prin repartizarea cheltuirilor
indirecte
pe baza mai multor chei de repartiie;
- permite calculul costului efectiv al produselor nainte de nchiderea
unei comenzi, la sfirsitul unei anumite perioade.
7.3. Metode si tehnici specifice de management
7.3.1. Metode si tehnici ale managementului
previzional
Supravieuirea pe termen lung a firmei este sensibil determinata de
capacitatea previzionala a acesteia. Elaborarea unor studii de
previziune
fundamentate tiinific impune folosirea unor metode si tehnici ale
managementului previzional, precum: extrapolarea; metoda ritmului
mediu;
extrapolarea trendului de dezvoltare; Metoda Delphi.
a) Extrapolarea pornete de la ideea ca legea creterii din trecut va
determina creterea viitoare, cel puin pentru o perioada scurta sau
medie de
timp. Principala limita a acestei tehnici consta in aceea ca nu au in
vedere
efectul pe care-l provoac strpungerile tehnologice care apar ca
urmare a
Rozalia Nistor
Management General
56
unor idei inovatoare sau ali factori care se modifica radical fata de
perioada
precedenta.
b) Metoda ritmului mediu, se folosete in principal in previziunea
comerciala. Relatia de calcul folosita este urmtoarea:
Cn=Cn-1 * Ix
Unde:
Cn - fenomenul cercetat in perioada in care se face cercetarea;
Cn-1 - nivelul fenomenului cercetat in perioada precedenta;
Ix - indicele ritmului mediu anual de crestere
Se calculeaz indicii de cretere cu baza fixa sau cu baza in lan.
Ritmurile
de cretere pot fi
calculate in mai multe variante:
- ritmul mediu geometric
- ritmul mediu parabolic
c) Extrapolarea trendului de dezvoltare
Trendurile reprezint tendinntele generale de dezvoltare sau declin
manifestate intr-o anumita perioada. Si aceasta tehnica are la baza
ideea
fundamentala a extrapolrii. Predicia bazata pe utilizarea trendurilor
de
dezvoltare folosete ecuaiile regresiei si ale corelaiei.
Regresia reprezint o msura a modificrii variabilei dependente, ca
urmare
a modificrii variabilei sau variabilelelor independente. Forma cea mai
simpla
a regresiei lineare este:
z= a + b*x
unde:
z = variabila dependenta
x = variabila independenta
a, b = doi parametri necunoscui
Sunt frecvente cazurile in care evoluia unei fenomen este in strnsa
corelaie cu mai muli factori. In aceasta situai, evoluia fenomenului se
exprima printr-o funcie de regresie multipla:
Z = ao + a1*x1 + a2*x2 + ... + an*xn
Unde:
ao = parametrul care exprima influenta celorlalti factori apreciai cu
aciune constanta, in afara celor considerai drept caracteristici
factoriale,
a1, a2, ..... = coeficieni de regresie care arata cu cit creste
caracteristica rezultativa cnd caracteristica factoriala creste cu 0
unitate
x1, x2, .... = caret factoriale incluse in raportul de interdependenta
ao, a1, a2, ... se calculeaz prin utilizarea metodei celor mai mici
ptrate.
Pentru a analiza intensitatea legturii dintre fenomenul previzionat si
factorii
care il determina se folosete coeficientul de corelaie.
Rozalia Nistor
d) Metoda Delphi
Aceasta metoda, a fost pusa la punct de ctre Olaf Helmen si
aplicata
pentru prima data de firma Americana rnd Corporation.
Metoda prevede consultarea unui grup de specialiti asupra unor
probleme
care formeaz obiectul cercetrii, specialitii lucrnd individual in
realizarea
/atingerea obiectivelor care le-au fost atribuite.
Metodologia de desfurare a anchetei cuprinde trei faze:
- pregtirea si lansarea anchetei - se definete domeniul prognozat, se
ntocmete un chestionar cu ntrebri privind acest domeniu, se
selecioneaz specialitii ce vor fi chestionai;
- desfasurarea propriu-zisa a anchetei, care presupune completarea
chestionarelor si prelucrarea rspunsurilor primite.
Succesul acestei metode depinde de mai muli factori:
- precizarea clara a problemelor pt. care se cer preri
- calitatea participanilor la ancheta
- timpul ce se acorda participanilor pentru formularea rspunsurilor
- cointeresarea participanilor.
7.3.2. Metode si tehnici de stimulare a creativitii
personalului
In practica ntreprinderilor, se folosesc drept metode de stimulare a
creativitii personalului: brainstormingul cu diferitele sale variante;
carnetul
colectiv; sinectica; tehnica notarii ideilor din timpul somnului; tehnica
Philips;
concasajul; matricea descoperirilor; metoda morfologica sau a lui
Zwick.
a) Brainstormingul si variantele lui
Brainstormingul (asaltul de idei) este o tehnica prin care, pe calea
discuiilor
in grup, se urmrete obinerea a cit mai multor idei privind modul de
rezolvare a unor probleme. Aceasta tehnica a fost conceputa de A.
Osborn,
si pornete de la ipoteza ca in orice domeniu de activitate, problemele
pot fi
rezolvate mai bine, dar trebuiesc. gsite ideile care sa sparg barierele
rutinei.
Prin tehnica de brainstorming se urmrete crearea cadrului
corespunztor
care sa permit exprimarea organica a ideilor si apoi valorificarea celor
mai
bune idei.
Regulile care trebuiesc respectate in desfurarea reuniunii de
brainstorming:
- eliminarea oricrui argument de evaluare in timpul sditei;
- propunerile trebuie sa fie scurte;
- crearea unui climat in care sa se accepte orice idee;
- ncurajarea participanilor sa emit noi idei;
- programarea edinei la o ora cnd participanii sunt odihnii;
- acordarea libertii in conduita participanilor;
- desfurarea edinei intr-un loc cu aspect plcut;
- nlturarea rigiditii in desfurarea edinei;
- nregistrarea exacta si completa a discuiilor.
Etapele realizrii Brainstormingului:
Rozalia Nistor
Management General
58
- pregtirea edinei - se stabilete si se delimiteaz problema care
va fi pusa in discuie, se aleg participanii, etc.
- sesiunea propriu-zisa - in care au loc discuiile. Durata acestora
trebuie sa fie mai mare de 20 min si mai mica de o ora;
- evalurea ideilor se va face dup terminarea edinei, de ctre un
colectiv de specialiti.
Variante ale brainstormingului:
- Tehnica Little - elaborata de ctre A.P Little, care se difereniaz
prin faptul ca in afara de conductorul edinei nimeni nu cunoate
natura
exacta a problemei luata in discuie.
- Tehnica ochiului proaspt pornete de la ideea ca reuniunile de
grup sunt mai eficiente prin participarea unor persoane mai puin
experimentate in problemele ce se pun in discuie. Se recomanda si
participarea studenilor, a tehnicienilor, etc.
- Tehnica cercetrii organizate a problemei a fost dezvoltata de
Frank E. Williams, fiind un mod de analiza organizata a problemei, in
locul
abordrii acesteia in ansamblul sau, se impune trecerea de la o idee la
alta.
b) Carnetul colectiv
Etape impuse de procesul de creaie:
- informarea si documentarea, etapa in care creatorul ia contact cu
lumea exterioara, isi imbogateste cultura si experiena. Este o etapa
pregtitoare indispensabila activitii de creaie.
- incubarea, etapa in care autorul isi mobilizeaz la maxim resursele
intelectuale, inteligenta, imaginaia si fantezia. Presupune o activitate a
subcontientului.
- iluminarea, etapa de conceptualizare a unei intuiii care dup o
serioasa si ndelungata concentrare a creatorului asupra unei probleme
tisneste din subcontient si ilumineaz contientul;
- verificarea, se valideaz soluia de rezolvare a problemei apruta in
faza de iluminare. Creatorul se ntoarce la lumea exterioara testnd si
validnd soluiile propuse. Carnetul colectiv este una dintre cele mai
eficiente
tehnici intuitive. Aceasta metoda a fost conceputa de John Haefele care
si-a
propus sa mbine creativitatea dezvoltata in cadrul unui grup cu
competenta
individuala, acordndu-se mai mult timp activitii de documentare si
reflexie
asupra problemei.
Faze / etape:
- constituirea unui grup de creativitate din 5-12 persoane;
- notarea in caiet, timp de o luna, de ctre fiecare participant a ideilor
cu privire la rezolvarea problemei;
- ntocmirea de ctre fiecare participant a unui rezumat;
- predarea carnetului coordonatorului grupului;
- distribuirea carnetelor, mpreuna cu rezumatul ideilor ntocmit de
coordonator;
- organizarea unei discuii de grup cu participarea tuturor membrilor
echipei de creativitate;
Rozalia Nistor
c) Sinectica, este o tehnica bazata pe asociaii libere in care se
urmrete
pe de o parte identificarea principiilor si mecanismelor creativitii
indivizilor si
a grupurilor de creativitate, iarpe de alta parte folosirea acestor
principii si
mecanisme in cadrul unor tehnici asociate sinecticii, in special,
analogia, in
vederea stimulrii creativitii personalului orientat spre rezolvarea unor
probleme concrete.
Aceasta tehnica a fost elaborata si condusa de Gordon, avnd la baza
urmat
postulate:
- creativitatea este latenta;
- creativitatea este mult mai apropiata de procesul emotional si
nonraional
dect de intelect;
- elementele emoionale si non raionale pot fi dezvoltate prin educare
si practica;
- creaia unui grup este guvernata de aceleai legi ca si cea
individuala;
- oamenii cu un moral sczut sunt mai puin creativi;
- potenialul creativ al oamenilor este folosit in mica msura, etc.
In procesul de creaie, sinectica folosete urmtoarele mecanisme
operaionale:
- transformarea neobinuitului si a noului in elemente familiare prin
plasarea problemei intr-un cadru cunoscut;
- tranformarea elementelor familiare in elemente neobinuite prin
schimbare, inversare, modificare.
Sinectica folosete analogia ca tehnica concreta de lucru in vederea
gsirii
unor idei de rezolvare a problemelor.
Tipuri de analogii:
- analogia personala - presupune ca fiecare membru al echipei sa se
identifice cu problema ce trebuie. rezolvata
- analogia directa se refera la compararea in paralel a doua lucruri si
nelegerea mecanismului de funcionare a lor;
- analogia simbolica - consta in stabilirea unor asociaii libere si
spontane de idei intre problema pe care vrem s-o rezolvam si un grup
de
cuvinte, mai mult sau mai puin legate de aceasta problema, dar care
au un
sens pentru acesta. Aplicarea acestei metodologii presupune folosirea
metodei listing-ului
d) Tehnica notarii ideilor din timpul somnului are la baza
premisa ca
imaginatia joaca un rol fundamental in timpul somnului, atunci cind
subiectul
este preocupat de o problema si se presupune ca poate gasi solutii
inedite
de rezolvare, neexplorate pe timp de veghe, din cauza solicitarilor,
constringerilor, opacitatii si lipsei de anvergura.
e) Tehnica Philips 66,
Aceasta tehnica a fost dezvoltata de Philips Donald, care propune
organizarea unei reuniuni cu participarea unui numr mai mare de
persoane,
pina la 30, reunii intr-o edina de creativitate de pana la 2 ore.
Fazele realizrii acestei metode:
Rozalia Nistor
Management General
60
- impartirea participanilor in grupuri;
- prezentarea problemei de rezolvat de ctre animatorul grupului;
- abordarea problemei pune in discuie de fiecare grup in parte timp de
6 min;
- prezentarea opiniilor fiecare grup in cadrul unei reuniuni generale;
f) Concasajul
Aceasta tehnica este recomandata de Osborn, Fritz Zwicky si alii si
consta in
spargerea problemei in elementele ei componente si nscrierea lor intr-
o
matrice de analiza. Aceasta tehnica se folosete de obicei in
perfecionarea
produselor deja existente.
Zwicky folosete 0 matrice de analiza tridimensionala, cu ajutorul creia
se
stabilesc relaii intre atributele (parametrii) produsului, grila de
cercetare si
ntrebrile de control.
g) Matricea descoperirilor
Este o tehnica care permite combinarea a doi factori, ca instrument de
lucru
folosete un tabel cu dubla intrare. In acest tabel sunt nscrise pe
orizontala
si verticala, diferite variabile, care se pot combina sau asocia,
sugernd in
final o idee asupra unui nou produs, nou procedeu sau noi necesitai ce
pot fi
satisfcute, folosindu-se tehnici sau cunotine cunoscute dar altfel
mbinate.
h) Metoda morfologica sau a lui Zwicky
Se urmrete identificarea tuturor soluiilor posibile de rezolvare a unor
probleme date. Se folosete la conceperea de noi produse sau la
modernizarea celor existente, parcurgnd urmtoarele etape:
- se precizeaz problema ce trebuie rezolvata, definindu-se principalii
parametri implicai in soluionarea ei;
- se analizeaz atent parametrii si se stabilesc valorile ce le poate lua
fiecare parametru. Valorile parametrilor analizai se nscriu in nite
matrice;
- se stabilete valoarea performantelor pentru toate soluiile posibile,
alegndu-se soluia optima, in raport cu condiiile si posibilitile
existente la un anumit moment dat;
Metoda cercetrii morfologice aduce avantaje deoarece contribuie la
identificarea unor noi produse, deschiznd in acelai timp orizonturi
pentru
cercetarea tiinifica.
Avantajele metodelor si tehnicilor de stimulare a creativitii:
- asigura satisfacerea nevoilor de actualizare a personalului firmelor,
eliminnd starea de insatisfacie generata de rutina, cu implicai
directe asupra creterii eficientei economice si sociale;
- contribuie la creterea competitivitii firmelor, prin valorificarea
ideilor de crestere a nivelului tehnic al produselor;
- asigura atragerea personalului la rezolvarea unor probleme
complexe ale conducerii;
- permite elaborarea mai multor variante ale deciziei cu consecine
difereniate.
Rozalia Nistor
7.3.3. Delegarea
Delegarea consta in atribuirea temporara de ctre un cadru de
conducere a
uneia din sarcinile sale de serviciu unui subordonat, nsoita si de
competenta si responsabilitatea corespunztoare.
Delegarea are un caracter temporar, fiind din acest punct de vedere
diferita
de decentralizare.
Principalele elemente componente ale procesului de decentralizare
sunt:
nsrcinarea; atribuirea competentei formale; ncredinarea
responsabilitii;
a) nsrcinarea consta in atribuirea unui subordonat, de ctre un
cadru de conducere, a efecturii unei sarcini ce-i revine de drept prin
organizarea formala;
b) atribuirea competentei formale se asigura subordonatului
libertatea decizionala si de aciune necesara realizrii sarcinii
respective;
c) ncredinarea responsabilitii - asigura refacerea "triunghiului de
aur" al organizrii pentru sarcina in spea. Noul executant trebuie sa
realizeze sarcina delegata, in funcie de rezultatele obinute fiind
recompensat sau sancionat.
In cazul delegrii se produce dublarea responsabilitii in sensul ca, dei
executantul rspunde integral de realizarea sarcinii si de utilizarea
competentei acordate, cadrul de conducere care a efectuat delegarea
isi
menine in fata superiorilor responsabilitatea finala pentru realizarea
sarcinii.
Problema cheie in utilizarea cu succes a metodei delegrii este
soluionarea
corespunztoare a dilemei ncredere - control (ncrederea pe care
subordonatul simte ca o are seful in el si controlul pe care ultimul il
efectueaz asupra subordonatului.
In soluionarea ac. probleme trebuie sa se porneasc de la axioma ca
suma
ncredere + control este ntotdeauna constanta.
control + x = ncredere - x
ncredere + x = control - x
Reguli ce trebuiesc respectate pentru o utilizare eficienta a delegrii:
- sa nu se delege realizarea de sarcini de importanta majora;
- precizarea clara, in scris, a sarcinilor, competentelor si
responsabilitilor delegate
- crearea unei ambiante favorabile delegrii, a unui climat de
ncredere in posibilitile subordonailor;
- definirea cit mai riguroasa a rezultatelor ce se ateapt;
- verificarea rezultatelor obinute, respectnd competentele si
responsabilitile acordate respectivului subordonat.
Rozalia Nistor
Management General
62
Procedura delegrii necesita parcurgea urmtoarelor etape:
a) individualizarea sarcinile aferente unui post de conducere
pot fi
grupate in 3 categorii:
- sarcini delegabile pentru care exista in momentul respectiv
un executant corespunztor printre subordonai;
- sarcini delegabile - pentru care nu exista subordonai in
msura sa le realizeze in mod adecvat, in momentul respectiv,
dar care pot fi formai pentru viitor;
- sarcini care nu sunt delegabile - sunt sarcini majore care
reprezint raiunea crerii postului de conducere respectiv.
b) solicitarea aprobrii sau avizrii de ctre seful ierarhic a
delegrii integrale sau pariale a sarcinilor delegabile;
c) transmiterea sarcinilor, competentelor si responsabilitilor
delegate persoanei selecionate;
d) evaluarea rezultatelor delegrii dnd ndrumri atunci cnd
situaia o cere, avnd grija sa se menin un climat de ncredere si
exigenta.
7.3.4. edina
edina consta in reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval
de
timp sub conducerea unui manager, in vederea soluionrii in comun a
unor
sarcini cu caracter informaional sau decizional.
Clasificarea edinelor in funcie de coninut:
- de informare - au drept obiect furnizarea de informaii
conductorului si/sau colaboratorilor, referitoare la anumite domenii.
Aceste
edine sunt, de regula periodice.
- decizionale - edinele Consiliului de Administraie, a Comitetului de
direcie;
- de armonizare - punerea de acord a aciunilor conductorilor si a
componenilor unor compartimente situate pe acelai nivel ierarhic sau
pe
niveluri apropiate;
- de exploatare - sunt axate pe investigarea zonelor necunoscute ale
viitorului ntreprinderii, care influenteaza desfurarea activitii sale.
- eterogene, sunt acelea care ntrunesc elemente a doua sau mai
multe din celelalte tipuri de edine.
Metoda edinei presupune parcurgerea mai multor etape, sau faze:
a) pregtirea edinei:
- ordine de zi judicioasa;
- formularea problemelor incrise in ordinea de zi;
- desemnarea persoanelor care trebuie. sa ntocmeasc
materialele;
- stabilirea pers care vor fi invitate la edina;
- distribuirea materialelor participanilor;
- stabilirea datei reuniunii de comun acord cu participani;
- stabilirea locului de desfurare;
- desemnarea persoanei care se va ocupa cu nregistrarea
Rozalia Nistor
edinei;
b) deschidere edinei;
c) derularea edinei;
d) finalizarea edinei;
Avantajele edinei:
- creterea nivelului de informare a personalului;
- fundamentarea mai temeinica a deciziilor;
- dezvoltarea coeziunii in cadrul compartimentelor;
- facilitarea schimbului de experiena;
Dezavantajele edinei:
- consum mare de timp;
- reducerea operativitii soluionrii unor probleme;
- scderea responsabilitii unor manageri;
7.3.5. Tabloul de bord
Reprezint un ansamblu de informaii curente, prezentate intr-o forma
sinoptica, prestabilita, referitoare la principalele rezultate ale activitii
avute
in vedere si la factorii principali ce condiioneaz derularea ei eficienta.
Cerine minime:
- consistenta (integralitatea), tabloul de bord trebuie sa cuprind
informaii relevante referitoare la activitile implicate, sintetice si
exacte;
- rigurozitatea - informaii reale;
- agregarea - cuprinderea unor informaii cu grad diferit de sintetizare;
- accesibilitatea - structura clara, explicita a informaiilor;
- echilibrarea - inserarea unor informaii tehnice, economice, sociale,
politice in proporii rezonabile si in funcie de ponderea lor in viata
firmei;
- expresivitatea - necesitatea reprezentrii informaiilor prin forme de
vizualizare adecvate;
- adaptabilitatea presupune posibilitatea modificrii tabloului de bord
ori de cate ori intervin schimbri in activitatea firmei;
- economicitatea - realizarea unui tablou de bord eficient prin prisma
costurilor implicate de completare si a efectelor cuantificabile.
Funciile TB:
- de avertizare;
- evaluare - diagnosicare;
- eliminare a aspectelor negative si de generalizare a elementelor
pozitive;
Forme:
- tabelele de valori si graficele;
- mapele din material plastic sau carton;
- registrele de mrimi diferite;
- panourile pivotante;
- foile de imprimanta, etc.
Rozalia Nistor
Management General
64
Avantajele tabloului de bord:
- amplificarea gradului de fundamentare a deciziilor adoptate prin
punerea la dispoziia
decidentului a unor informaii operative;
- raionalizarea utilizrii timpului de lucru a conductorilor si a
organelor participative;
- sporirea responsabilitii managerilor pentru activitatea desfurata;
- abordarea informaiilor referitoare la activitatea de management intro
viziune sistemica;
- asigurarea unei operativitati si calitati ridicate a raportrilor ctre
diverse organisme;
- folosirea unor criterii adecvate de apreciere a contribuitei fiecrui
colectiv la obinerea rezultatelor economico - financiare
Dezavantajele tabloului de bord:
- nregistrarea repetata a unor informaii;
- volumul mare de munca solicitat;
- costul relativ ridicat;
7.3.6. Diagnosticarea
Diagnosticarea piote fi considerata drept: faza a muncii managerului
sau
metoda de sine -statatoare de evaluare a unei situatii din firma.
Diagnosticarea a metoda folosita de manageri pe baza constituirii unei
echipe multidisciplinare, ce include conductori si executani, al crei
coninut
principal consta in identificarea punctelor de fora si a celor de
slbiciune ale
domeniului studiat, cu evidenierea cauzelor care le genereaz,
finalizata in
recomandri cu caracter corectiv sau de dezvoltare.
Etape ale diagnosticrii:
- stabilirea domeniului de investigat - ca rezultat al deciziei adoptate
de conducerea de nivel superior a societatii comerciale;
- documentarea preliminara - se culege ansamblul de informaii cu
caracter organizatoric, decizional, uman, etc. privitoare la domeniul
investigat;
- stabilirea principalelor puncte de slbiciune si a cauzelor care le
genereaz;
- stabilirea principalelor puncte de fora si a cauzelor care le
genereaz;
- formularea recomandrilor.
Management General Capitolul 8 Managerul, firma i mediul ambiant
Rozalia Nistor
Capitolul 8
Managerul, firma i mediul ambiant
8.1. Managerul i rolul su
Managerul este acea persoan care e implicat n administrarea unei
organizaii prin folosirea, combinarea i coordonarea resurselor umane,
financiare, materiale i informaionale n scopul atingerii obiectivelor
organizaiei. Dac e s privim sub prisma sistemelor, atunci managerul
poate
fi conceput ca subiect al dirijrii iar organizaia ca obiect de dirijare.
Noiunea de manager poate fi definit prin 3 noiuni, i anume
administrare,
organizaie i autoritate. Acestea au urmtoarea semnificaii:
a) Administrare definete activitatea de control, direcionare sau
conducere a unei organizaii.
b) Organizaie cu sensul de grup de oameni, avnd ca scop comun
atingerea unor obiective precise.
c) Autoritate dreptul de a folosi puterea n concordan cu propriile
responsabiliti.
Aici se impune o observaie important, deoarece puterea i autoritatea
pot
avea direcii diferite, ca urmare a faptului c persoanele aflate n poziii
de
autoritate nu-i pot folosi puterea datorit lipsei de respect sau
loialitate din
partea colaboratorilor, i invers persoane care nu au atributul de
autoritate
pot exercita o influen puternic asupra celor din jur n virtutea unor
caliti
proprii sau eficienei personale.
Aceast delimitare determin existena a dou tipuri de manageri
formal i
neformal.
Stilul de dirijare a managerului formal este caracterizat de
urmtoarele
aspecte:
- i conduce subalternii prin directive
- abordeaz munca drept obligaie
- inspir teama
- relaii distanate cu membrii grupului
Stilul managerului ne-formal este urmtorul:
- i inspir subalternii
- face din munc un proces interesant
- genereaz entuziasm
- relaii cordiale cu membrii grupului
Rozalia Nistor
Management General
66
n cazul n care managerul formal i cel ne-formal sunt dou persoane
diferite, pot aprea o serie de conflicte i carene care genereaz
distorsiuni
i ineficien n activitatea colectivului condus.
Procesul de management e determinat de o multitudine de obiective,
strategii, precum i de natura diferit a lor.
Obiectul global al firmei caracteristic organelor superioare deriv la alte
organe mai inferioare suferind metamorfoze specifice. Astfel se cunosc
3
niveluri ierarhice, care determin poziia managerilor: managerii-top,
manager al nivelului tactic (funcional) i manageri operativi.
a) Managerii-top primesc decizii strategice, determin direcia de
dezvoltare a firmei pe lung durat. Ei reprezint grupuri relativ mici de
persoane care controleaz organizaia. Domeniile lor de activitate se
refer
la meninerea relaiilor cu alte organizaii, determinarea volumului de
investiii
n cercetare i dezvoltare, retehnologizare, intrarea sau abandonarea
diferitor
piee sau segmente de pia.
b) Managerii funcionali sunt cea mai larg grup de manageri. Ei
sunt primii responsabili pentru implementarea politicilor i planurilor
elaborate
la nivelul strategic, ct i pentru supravegherea managerilor de la
nivelul
ierarhic inferior, executnd un mecanism de transmisie de la nivelul top
la cel
operaional.
c) Managerii operaionali au n subordonare lucrtorii operativi.
Acetea pot fi maitri, supraveghetori, efi de echipe etc. Obligaia lor
direct
este de a instrui, a supraveghea, a coordona i inspira activitatea
lucrtorilor.
Statutul de manager implic cunotine multiple i diverse. Volumul i
specificul cunotinelor necesare unui manager sunt dependente de
nivelul la
care el se afl. Cunotinele manageriale pot fi clasificate n 3 domenii i
anume: cunotine profesionale, a resursei umane i conceptuale.
Figura 8.1. Piramida ierarhic
Managerii de top
Managerii functionali
Managerii operationali
Personal de execuie
a
b
c
d
Rozalia Nistor
- Cunotinele profesionale se refer la capacitatea de a folosi
metode i echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice.
- Cunoaterea resursei umane se refer la capacitatea de a lucra cu
oamenii.
- Cunotinele conceptuale se refer la capacitatea de a percepe
complexitatea organizaiei ca sistem.
n aceast ordine de idei, putem observa c cu ct nivelul de
management
scade, cu att trebuie s fie mai ridicat standardul cunotinelor
profesionale
de strict specialitate. i, invers, cu ct nivelul managementului este
mai
ridicat, cu att cunotinele conceptuale i cele ce se refer la resursele
umane, cresc dup gradul de importan, iar cele profesionale au un rol
mai
diminuat.
Managerii pot fi divizai att dup nivelul de management (pe vertical),
ct i
dup diverse domenii sau funcii de management (adic pe orizontal).
Principale funciuni de management sunt: de cercetare-dezvoltare,
comercial, de producie, financiar-contabil i de personal. Divizarea pe
orizontal se refer la diferite tipuri de activiti concepute sub prisma
omogenitii, complementaritii lucrului mangerial.
8.2. Stiluri de Management
n conducerea unei activiti, stilul de conducere exprim modul
personal,
specific, n care managerul gndete, se comport i acioneaz. Stilul
de
conducere nu este acelai pentru oricare manager, deoarece este
determinat
de personalitatea, temperamentul i comportamentul acestuia, de
mediul i
condiiile n care are loc procesul de conducere. Rezultanta acestor
factori
este o varietate de stiluri de conducere (fig. 8.2.).
n literatura de specialitate exist numeroase referine asupra stilurilor
de
conducere, fiind prezente frecvente ncercri de clasificare ale
acestora. De
exemplu, Davis distinge patru stiluri de conducere: autocrat, custodial,
suportiv i colegial. Alt autor, Reddin, deosebete opt stiluri de
conducere:
birocrat, negativ, promotor, altruist, autocrat, autocrat cu bunvoin,
oscilant,
realizator. Au mai fost identificate exemple patriculare: iscoditorul,
excentricul, suprciosul, uzurpatorul, sau tipuri de anticonductori:
arogantul, explozivul, infidelul, abrazivul, fricosul1.
Cunoaterea unui numr ct mai mare de stiluri permite managerului,
pe de
o parte s-i perfecioneze propriul stil de conducere, iar pe de alt
parte, s
neleag mai bine colaboratorii (managerii de acelai rang) i angajaii.
Managerul, membrii echipei de conducere pot i trebuie s fie privii ca
furnizori de servicii manageriale pentru firma pe care o conduc. Acetia
rspund de crearea condiiilor optime de lucru pentru personal.
1 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Ed. Economic, Bucureti, 1996., p. 107
Rozalia Nistor
Management General
68
Figura 8.2. Factorii de influen asupra stilului de management
Serviciile manageriale rezult din urmtoarea figur (figura 8.3.), n care
se
observ grupurile de consumatori cu care managerul intr n contact n
decursul activitii sale.
Fig. 8.3. Managerul -furnizor de servicii manageriale
Managerul trebuie s stabileasc bune relaii cu toale cele patru grupuri
de
consumatori ai serviciilor manageriale pe care le furnizeaz. O
cercetare
efectuat n SUA a evideniat c 85% din cazurile de erori privind
calitatea
produselor i serviciilor furnizate ctre consumatori se datoresc
Acionari
Angajaii firmei
Instituii financiare
Furnizori de bunuri
i servicii
MANAGER
Autonomie
Mediul socio-economic i politic
Poziia ierarhic
Metode i criterii de
promovare
Calitile i
caracieristicilc
Motivaie
Raionamente decizionale.
MANAGER
Grupuri
manageri
interferene
Grupuri de
executani
Slil de management
COMPORTAMENT.
Procese
economice.
Realitqte .
Informaii .
Exercitarea puterii
DECIZII
Rozalia Nistor
managementului defectuos. Angajaii propriei firme sunt principalii
beneficiari
ai serviciilor manageriale oferite/furnizate de manager n interiorul
firmei.
A. Clasificarea managerilor n funcie de atitudinea de
responsabilitate
Stilul repulsiv corespunde celor care realizeaz promovarea,
manifest un respect exagerat fa de independena celorlali; acesta
are
complexe de inferioritate i ncredere redus n forele proprii, va decizii
pripite, puin eficiente.
Stilul dominator aparine managerilor foarte dornici de a ocupa
funcii
de conducere ct mai nalte, n ierarhia sistemului. Acetia sunt
persoane
dinamice, agitate, genernd n jurul lor un climat plin de tensiuni i
conflicte.
Fiind convini de propria lor superioritate, ei in foarte mult la propria
opinie,
pe care i-o impun. n caz de eec, vor cuta s micoreze propria
rspundere, s caute un vinovat (subaltern). Considerndu-se perfeci,
aceti
manageri nu accept ideea c pot grei i au puine anse de a se
autodepi.
Stilul indiferent caracterizeaz acele persoane care nu sunt
interesate de ocuparea unor posturi nalte, dar exist posibilitatea ca
ajunse
acolo, s se manifeste eficient datorit echilibrului i contiinciozitii.
Aceti
manageri au capacitatea de a-i forma o imagine real despre sine i
despre
ceilali.
B. Clasificarea managerilor funcie de autoritatea acestora
Stilul autoritar este propriu managerilor care refuz orice sugestie
din
partea subalternilor, ei fiind preocupai de controlul activitilor (figura
8.4).
Fig. 8.4. Stiluri manageriale - n funcie de autoritatea
managerului
Stilul autoritar favorizeaz rezistena neexprimat a subalternilor,
determin
apariia apatiei i diminuarea interesului acestora, stinge interesul
profesional
Majoritar
Pseudodemocrat
Democrat
Adevratul democrat
Permisiv
Autoritarul absolut
Autoritar Autoritarul incompetent
Autoritarul binevoitot
Rozalia Nistor
Management General
70
al subordonailor. n absena managerului, randamentul grupului scade
simitor.
Stilul democratic caracterizeaz managerii care asigur participarea
subalternilor att la stabilirea obiectivelor ct i la repartizarea
sarcinilor;
aceasta determin reducerea tensiunilor interpersonale, conducnd la
o
participare activ i un interes sporit al subalternilor la ndeplinirea
sarcinilor.
Controlul l constituie faptul c randamentul grupului nu prezint
oscilaii
semnificative n prezena sau n absena managerului2.
Stilul permisiv se bazeaz pe evitarea oricror intervenii n
organizarea i conducerea grupului; aceti manageri pun accentul pe
organizarea i conducerea spontan.
C. Clasificarea managerilor dup aria deciziilor i volumul
informaiilor n cadrul creia au fost deosebite urmtoarele tipuri de
manageri (fig. 12): echilibrat, dispus la risc, speculativ, ncrezut,
ezitant,
ovielnic, fricos.
Dei managerul echilibrat, care urmrete asigurarea unui echilibru
ntre
volumul informaiilor existente i sfera deciziilor pe care le adopt, pare
a fi
modelul cel mai eficient, totui, n anumite situaii, n care rapiditatea
poate fi
vital pentru sistem, poate fi de preferat un manager dispus la risc.
Figura 8.5. Stiluri manageriale - n funcie de sfera deciziilor i
volumul informaiilor
Deoarece acestea sunt ns nite modele de comportament, realitatea
arat
c managerul real poate fi un amestec din mai multe tipuri, care va
aciona,
funcie de situaie, putnd trece prin mai multe modele. Acesta poate fi
numit
managerul flexibil sau adaptabil, ancorat bine n realitatea mediului
sistemului. D. Reddin clasific managerii n funcie de interesul pentru
oameni, rezultate i eficien evideniind opt tipuri distincte:
O., Verboncu I., Management, Ed. Economic, Bucureti, 1996., p. 111
2 Nicolescu
Rozalia Nistor
Managerul altruist manifest interes pentru meninerea unor relaii
cordiale, neglijnd rezultatele i eficiena; nu este exigent cu
subalternii, n
numele meninerii unei atmosfere de colaborare, ceea ce duce la un
randament sczut i la o lips de organizare, el fiind de fapt un
incapabil. Nu
caut s rezolve conflictele, ci le calmeaz, rezolvnd doar parial
problemele.
Managerul delstor (evazivul) este tipul cel mai slab de manager:
el nu manifest interes pentru eficien, relaii umane, rezultate, este
ineficient i influeneaz negativ grupul; tinde spre un randament
minim, este
evaziv n asumarea responsabilitilor, din comoditate sau pentru a nu
avea
neplceri.
Managerul autocrat acord importan ndeplinirii sarcinilor, neglijnd
relaiile umane i preocuparea pentru eficien; are ncredere redus n
oameni, considernd c acetia au un dezinteres nnscut pentru
munc:
crede c oamenii lucreaz numai sub presiunea constrngerii i de
aceea
trebuie controlai atent, ameninai, sancionai; e mpotriva iniiativei
personale, considernd opiniile contrare ca pe un afront realiznd o
disciplin
.cazon sau un dezinteres total. Managerul autocrat nu este un
manager
eficient.
Managerul ezitant recunoate necesitatea ndeplinirii
responsabilitilor de conducere i importana relaiilor umane din
cadrul
sistemului, dar este ezitant n luarea deciziilor i aplicarea lor. Acesta ia
decizii numai sub presiunea faptelor, a urgenelor, evitnd soluionarea
problemelor pe termen lung, ocupndu-se de problemele care se
rezolv de
la sine. Partizan al compromisurilor, d satisfacie celor care ar putea
s-i
susin ascensiunea n carier, dar creeaz un climat de incertitudine,
fcnd
i el parte din categoria managerilor ineficieni.
Managerul promotor are ncredere n toat lumea, stimuleaz i
dezvolt relaii umane, creaz un climat de munc favorabil; ncurajeaz
colaborarea dintre subordonai, tie s-i fac pe salariaii mediocri s
obin
rezultate deosebite. Accept adevrul, c inteligena, creativitatea i
alte
caliti personale pot apare i la subordonai, nu numai la manageri.
Este un
manager eficient.
Managerul birocrat nu este interesat de munca sa i nici de relaiile
cu cei din jur. El este eficient prin aceea c respect ordinele,
regulamentele
i normele legale, pe care le consider ca adevrate dogme. Dei este
eficient, nu urmrete i nu influeneaz modul de aplicare a deciziilor i
eficiena lor, nu are ncredere n proiectele pe termen lung.
Managerul autocrat consecvent are ncredere n propriile posibiliti
i n metodele personale. Este preocupat de ndeplinirea sarcinilor i de
realizarea unei eficiente maxime. Este ascultat de subalterni, obine
ceea ce
vrea; este Ia curent cu actualitile n domeniul su, este eficient, dar
nu tie
s obin cele mai bune rezultate de la subordonai.
Managerul realizator sau adevratul manager, acorda atenie
principalelor aspecte ale activitii firmei, ndeplinirii responsabilitilor,
Rozalia Nistor
Management General
72
dezvoltrii relaiilor umane i manifest interes pentru ridicarea
eficienei
activitii. Consider c managerul are rolul de a organiza ct mai bine
activitatea colaboratorilor, stabilete standarde ridicate, pretinznd de
la
fiecare angajat randamentul maxim, difereniat ns dup posibilitile i
aptitudinile fiecruia; tie cnd s ia o decizie de unul singur i cnd s
apeleze la grup. Consider ca fiind normale eventualele dezacorduri
sau
preri contrare, pe care le soluioneaz prin discutarea i analizarea lor.
Realizeaz un climat favorabil, colaboratorii simindu-se responsabili
att
pentru succese, ct i pentru eventualele eecuri.
Utiliznd criteriile valorii profesionale i a modului de manifestare fa
de efii
ierarhici se pot deosebi urmtoarele categorii:
- manageri competeni, independeni fa de efii ierarhici;
- manageri competeni, dar aservii, dependeni fa de efii ierarhici;
- manageri incompeteni sau mediocri, dar independeni fa de efi;
- manageri mediocri sau incompeteni, aservii efilor ierarhici.
Managerii independeni fa de efi acioneaz conform propriilor
raionamente, n scopul coordonrii aciunilor i al adoptrii celor mai
eficiente decizii. Managerii aservii vor adopta acele hotrri care nu-i
deranjeaz pe efii de care depind.
8.3. Firma ca obiect al managementului
Prin firm sau ntreprindere putem numi un grup de persoane,
organizate
conform anumitor cerine juridice, economice, tehnologice i
manageriale,
care concep i desfoar un complex de procese de munc, folosind cel
mai adesea i anumite mijloace de munc, concretizate n produse i
servicii
n vederea obinerii unui profit.
n cadrul unei economii naionale firmele constituie nite subsisteme de
importan major. ntr-adevr, nivelul de dezvoltare economic a
creiva ri
este n dependen direct de performanele firmelor, adic a
elementelor
sale. Firma ns, poate fi abordat i ca un sistem. Aceast abordare
scoate
n eviden unele trsturi definitorii:
Firma este un sistem complex. n ea sunt ncorporate resurse umane,
materiale, financiare i informaionale, fiecare din care fiind format
dintr-o
varietate considerabil de elemente.
- Resursele umane sunt determinate de ansamblul angajailor care
se prezint cu caracteristici diferite referitor la dexteriti manageriale i
executive, se deosebesc dup caracter, temperament, etc.
- Resursele materiale sunt formate de ansamblul cldirilor i
utilajelor, materie prim, fiecare prezentnd anumii parametri de
fiabilitate, de
dimensiune, ergonomici, funcionali, etc
- Resursele financiare sunt caracterizate de disponibiliti bneti n
numerar i din conturile bancare.
Rozalia Nistor
- Informaiile prin faptul c ne permit de a reaciona la timp la
schimbrile interne i externe se consider ca un factor aparte i au un
caracter deosebit de divers.
Toi aceti factori combinndu-se pot genera o diversitate enorm de
soluii.
Prin modul de cercetare a firmei, ea se prezint ca nite sisteme
diferite,
astfel:
a) Firma este un sistem socio-economic ca urmare al faptului c
grupele de angajai constituie elementul cel mai dinamic i creator
de valori al firmei;
b) Firma este un sistem deschis, deoarece ea se manifest ca o
component a numeroase alte sisteme. Astfel, firma
interacioneaz prin input (flux de intrri) n form de bani, utilaje,
materii .a. i pe de alt parte output (flux la ieire) sub form de
produse, servicii, bani i informaii.
c) Firma este un sistem organic adaptiv, adic se schimb permanent
sub influena factorilor endogeni sau exogeni.
d) Firma este un sistem tehnico-material n sensul c ntre mijloacele
de munc i materialele existente exist anumite legturi.
8.4. Mediul ambiant al firmei
Evoluia economiei moderne este marcat de creterea importanei
factorilor
externi. Aceasta se refer i la nivelul micro, adic la nivelul
ntreprinderilor.
Mediul ambiant al unei firme poate fi definit ca totalitatea elementelor
exogene n raport cu firma, ce o influeneaz la stabilirea obiectivelor
acestora, obinerea resurselor necesare, adoptarea deciziilor i
realizarea lor.
Cunoaterea detaliat a caracteristicilor i mutaiilor intervenite n
mediul
ambiant, este important, reieind din urmtoarele aspecte:
- luarea n consideraie a evoluiilor mediului ambiant reprezint o
condiie fundamental de satisfacere a unor anumite categorii de nevoi.
Este
necesar o raportare permanent la nevoile umane, aflate ntr-o
continu
diversificare, fapt ce poate fi asigurat printr-o conexiune puternic cu
mediul
ambiant.
- aceasta ne permite de a elabora strategii i politici realiste cu un
grad ridicat de fundamentare tiinific. Realizarea unei politici va fi cu
mult
facilitat n cazul n care ea este adecvat factorilor de mediu.
Rozalia Nistor
Management General
74
- este important de a percepe mediul extern, pentru asigurarea firmei
cu resurse umane, materiale, financiare i informaionale cantitativ i
calitativ
adecvat.
Exist diferite metode de caracterizare a mediului ambiant a unei
firme,
formnd un complex de factori. O viziune destul de rspndite este
divizarea
factorilor exogeni n factori de gradul I i de gradul II.
- Factorii de gradul I influeneaz direct asupra firmei. Aici putem
evidenia aa factori ca: furnizori, clieni, sindicate, bnci, concureni,
etc.
- Factorii de gradul II influeneaz indirect asupra firmei i sunt nite
noiuni mult mai largi. Aici putem evidenia: sfera politico-juridic,
economic,
factorii socio-culturali, tehnici i tehnologici, condiiile demografice i
geografice, etc.
Mediul ambiant are o influen crescnd asupra firmei, ca urmare a
dinamicii susinute a factorilor externi, mai ales datorit progresului
tehnicotiinific.
Astfel utilizarea de noi tehnologii, metode, materiale, creeaz un
avantaj relativ n condiiile unei concurene acerbe, iar remodelarea
tardiv a
firmei genereaz pierderi ce ne pot duce la faliment.
O importan deosebit a mediului extern este pentru economiile de
tranziie
deoarece impactul lui este mult mai mare. ntr-adevr, pentru o
economie
stabil sunt necesare numai nite intervenii punctuale, atunci cnd
pentru o
economie n tranziie, n cazul unui complex de disfuncionaliti
cvasipermanente,
este necesar o veritabil restructurare ancorat la
metamorfozele mediului extern.
n general, eficiena economico-social a firmei se poate manifesta
numai n
cadrul mediului ambiant, astfel devine iminent necesitatea conceperii
i
exercitrii procesului de management ntr-o viziune deschis, capabil
s
asigure o valorificare superioar a potenialului firmei.
Management General Capitolul 9- Aplicaii
Gianita Bleoju
Capitolul 9-Aplicaii
I. Metode de prognoza
Cele mai des utilizate metode de prognozare sunt :
- metoda indicilor ;
- metoda vectorilor spectrali ;
- metoda ritmului ;
- metoda coeficientului de elasticitate ;
- metoda termenului maxim ;
- metoda raportului dintre perioadele succesive ;
- metoda ajustrii exponeniale.
1. Metoda indicilor
Realizeaz calculul intervalului de previziune pe baza a trei expresii
de calcul :
a. limita intervalului de previziune :
L p n z ip =
n care : p - seria datelor previzionate pentru un anumit produs ;
n - numrul observaiilor ;
z - abaterea standard.
b. coeficientul de corectare a seriei de date cuprins n orizontul de
previziune :
()
u
pp
tn
i ei
= i
2
n care : p - seria datelor calculate pentru perioada de
referin ;
pe - seria datelor empirice n perioada de referin ;
n - numrul observaiilor.
Pe baza acestei expresii, se determin valoarea termenului rezidual ut
(pe baza unor modele plurifactoriale de previziune), care are
capacitatea de
a cuantifica influena factorilor neluai n considerare la proiectarea
diferitelor
variante i de a le reflecta prin intermediul limitei ipotetice.
Gianita Bleoju
Management General
76
c. amplitudinea intervalului de previziune :
=+
x
u
n
i
2i
2
2
n care :
ui i
n
2
2
- abaterea tip a erorii de previziune (depinde de numrul

observaiilor n i de abaterea tip a rezidului stohastic) ;
x - variabil exogen ;
, - parametrii economici.
n situaia n care se realizeaz o prognoz pentru un anumit produs,
apar o serie de erori de calcul, de inhibiie, imaginaie, ndrzneal,
izolare
etc.
Datorit acestor erori, previziunea trebuie verificat i corectat n
mod permanent, pe msura adncirii acesteia.
2. Metoda vectorilor spectrali
Se aplic n cadrul prognozelor pe termen scurt, la o serie de produse
, n vederea reglrii raportului cerere - ofert.
Practic, metoda vectorilor spectrali const n descompunerea
spectrului succesiunii n timp a unei activiti de livrri, conform
graficului de
livrare, pe baza unor date din trecut, privind evoluia i structura lor.
Un astfel de vector este de forma :
V
V
V
V
aVj
n
i
i
=
=
1
21
M
..
Deoarece livrrile de mrfuri se fac ealonat n timp, comanda ctre
industrie, corespunztoare unei perioade , va fi livrat fracionat n
perioadele t, t+1, t+2, ..., t+.
Exemplul I :
Presupunem c graficul de livrare pentru un anumit produs se
desfoar pe 4 luni, n urmtoarele proporii : 20% n luna n care se
comand, apoi 40%, 25% i 15%.
Gianita Bleoju
Rezolvare :
Vectorul spectral va fi :
V=
0 20
0 40
0 25
015
,
,
,
,
Pe baza valorilor comenzilor emise n diferite luni succesive, se
ntocmete matricea comenzilor ( Ct- ) pe intervalul t+. Componenta
ei reprezint comenzile din trecut, adic (t-1 comanda cea mai
veche) i comenzile planificate n viitor (t-2 ultima comand avut n
vedere).
Livrrile de mrfuri industriale ctre sfera comercial, pe
perioadele (t, t+2), se determin conform relaiei :
( )
L C V t, t+ t , t+ j = 2
3. Metoda ritmului
Are la baz relaia :
F F ( r) t t
t = + 1 1
n care : Ft-1 - nivelul fenomenului n anul de baz ;

Ft - nivelul fenomenului prognozat ;
r - ritmul mediu calculat pe baza seriei anterioare.
Ritmul mediu (r) se poate determina ca :
a. ritm mediu aritmetic :
rYY
an
=n
0
n care : Yn - fenomenul n anul final al seriei de date ;
Y0 - fenomenul la nceputul seriei de date ;
n - numrul anilor luai n calcul.
b. ritm mediu geometric :
rY
gY
= nn
0
1
c. ritm mediu parabolic :
Gianita Bleoju
Management General
78
rYY
pt t
n
n
=
0
0
n care : tn, t0 - termeni externi ai seriei.
4. Metoda coeficientului de elasticitate
Permite previzionarea unui produs conform relaiei :
()
F
FEX
p
= pX
+ 1 100
100
n care : Fp - fenomenul previzionat ;

Fp-1 - fenomenul n anul de baz ;
EX - creterea variabilei n funcie de care se calculeaz
coeficientul de elasticitate ;
X - exprimat absolut sau relativ.
Coeficientul de elasticitatese calculeaz n funcie de o anumit
variabil dependent. Astfel, un produs a crui desfacere depinde de
nivelul
veniturilor, va avea un coeficient de elasticitate determinat ca :
EV
V
V
V
inX
zi
zi
i
i
= =

; ,1
n care : Vzi - creterea vnzrilor de la un an la altul ;
Vi - creterea venitului de la un an la altul ;
Vzi - volumul absolut al vnzrilor n anul i ;
Vi - venitul n anul i.
n cazul unui ir de ani, este necesar a se calcula coeficientul de
elasticitate n fiecare an, i, pe baza lui, media care va determina
tendina.
Coeficientul de elasticitate poate avea urmtoarele valori :
EX < 0 - n situaia n care fenomenul studiat nu
prezint elasticitate fa de variabila dependent ;
EX = 1 - producia (deci i vnzrile) nu se
modific ;
EX > 1 - producia este elastic fa de
modificarea veniturilor.
Practic, EX evideniaz cu ct trebuie s creasc producia la
creterea cu 1% fa de variabila dependent (venituri).
Gianita Bleoju
Obs.La nivel macro, traditional,metoda coeficientului de elasticitate se
aplic n cazul produselor de strict necesitate, iar cantitatea dintr-un
anumit
bun ce trebuie produs se determin ca :
q N (n n ) i i o e =
n care : no - norma optim n rile dezvoltate ;
ne - norma optim n ara analizat ;
Ni - populaia rii analizate.
5. Metoda termenului maxim
Pornete de la faptul c previzionarea unei mulimi globale
necunoscute (pe un an, de exemplu) se realizeaz pe baza unei mulimi
pariale (an, trimestru, semestru) cunoscute, conform relaiei :
MP m
m
MP t
t
q
q =
n care : q - perioada de referin ;
t - anul n care trebuie fabricat produsul analizat ;
MPt - prognoza unui anumit produs ce trebuie fabricat n anul
t;
mt - mulimea parial, cunoscut n momentul t ;
mq - mulimea corespunztoare n trecut ,
Mq - mulimea global n perioada de referin.
Exemplul :
Produsul X a fost vndut n perioada primelor 3 trimestre ale
anului la valoarea de 40 milioane lei. n perioada corespunztoare a
anului 2008, valoarea produciei vndute a fost de 35 milioane lei, iar
pe ntregul an de 60 milioane lei. Care va fi prognoza vnzrilor pe
2009 ? Ct va mai trebui s produc industria n ultimul trimestru al
anului 2008 ?
Rezolvare :
P mil lei
MP mil lei
Trim III 68,57 40 28,57 .
60 68,57 .
35
40
.
2009
==
==
Prognozele realizate pe baza metodei termenului maxim sunt valorice.
De aceea, aceste prognoze trebuie defalcate pe diverse sortimente,
prin
intermediul scalrii i tipologiei pieei, elemente studiate n cadrul
disciplinei
Marketing.
Gianita Bleoju
Management General
80
6. Metoda raporturilor dintre perioade succesive
Se bazeaz pe evaluarea cantitativ a unor perioade anterioare,
considernd c vnzrile unui produs urmeaz o anumit legitate,
existnd
anumite proporii de cretere sau scdere a desfacerilor fa de luna
precedent.
Desfacerile unei luni se calculeaz ca :
DD
d
ttd
t
t
+
+ =
1
1
n care : Dt - producia (vnzrile) lunii t ;
Dt+1 - desfacerile probabile ale lunii viitoare ;
dt+1, dt - nsumarea produciilor lunilor t+1 i t ntr-un ir
semnificativ de ani anteriori.
Metoda raporturilor dintre perioade succesive este utilizat mai ales n
cazul produselor sezoniere.
Exemplu :
Producia sectorului de piata X a avut urmtoarea evoluie n
ultimii 5 ani :
Anul
Miliarde lei
noiembrie
(t)
decembrie
(t+1)
2001 100 130
2002 105 141
2003 109 150
2004 115 160
2005 119 165
2006 125 Dt+1
n luna noiembrie 2006, cererea a fost n valoarea de 125
miliarde lei. Cte produse X trebuie s se produc pentru luna
decembrie, dac preul unui produs este n medie 90.000 lei?
Rezolvare :
Ddec Dnov mld lei
mld lei buc
=
++++
++++
=
=
130 141 150 160 165
100 105 109 115 119
170 16
170 16 90 000 1890 710
,.
,.....
Gianita Bleoju
7. Metoda ajustrilor exponeniale
Are la baz principiul lui R.G. Brown, potrivit cruia orice eveniment,
cu ct este mai ndeprtat, cu att are o influen mai mic asupra
prezentului, influen ce descrete n progresie geometric pentru viitor.
Ca urmare, previzionarea trebuie s considere fenomenele ca fiind n
progresie geometric.
Ajustarea exponenial reprezint o sum ponderat a tuturor datelor
din trecut ale unei serii dinamice cu ponderea plasat asupra celei mai
recente informaii, datele fiind nivelate cu o cot de nivelare .
Ideea de baz a acestei metode este aceea c orice corectare a
previziunii se realizeaz proporional cu abaterea constatat ntre
previziunile
anterioare i realizarea lor, fiecare abatere fiind ponderat geometric
cresctor, pe msur ce se ndeprteaz de prezent (diminuarea
progresiv
a influenei informaiilor vechi).
n elaborarea teoriei sale, Brown a generalizat modul de gndire al
unui planificator dintr-o ntreprindere care, pentru a face anumite
previziuni,
procedeaz la analiza ultimelor luni (ani).
Astfel, n cazul previzionrii uzurii medii a unui produs care nu are
profil sezonier i nici un trend pe termen lung, Brown i-a definit
modelul pe
baza teoriei lui Maier, care face posibil construcia unor predicatori
polinomiali.
Folosind predicatorii polinomiali ai lui Maier (ca funcie de orizontul de
prognoz) nseamn c un sistem de prognoz poate fi redat de un
polinom
de grad n, prognoznd n momentul t dar pentru momentul t+q n
viitor,
conform relaiei :
S P P P P t q t tq tq tq
n
+ n= + + + + 0 1 2
2L
Teorema permite cuantificarea coeficientului Pt cu ajutorul unui sistem
de ecuaii de forma :
()
()
()
()
P P RR R
P P RR R
P P RR R
i
tttt
n
iittt
n
nnttt
n
0
0
12
012
012
01
=
=
=
,,,
,,,
,,,
;,
K
M
K
M
K
Dac se stabilesc analitic toi Pi [ i (0,1) ], iar valorile Rt
j sunt valorile
medii nivelate de ordin j, pot fi determinate prin sistem iterativ

urmtoarele
ecuaii :
Gianita Bleoju
Management General
82
()
()
()
RRR
RRR
RRR
ttt
ttt
t
n
t
n
t
n
1
1
1
21
1
2
1
1
1
1
1
01
=+
=+
=+
M
;
Ca urmare, expresia previziunii vnzrilor fcute la sfritul perioadei
t, pentru perioada t+1, se poate scrie ca :
RR SR( ) RS( ) R ttttttt= + = + 1
1
1
1
1
1 1,
n care apar urmtoarele necunoscute :
- vnzrile realizate n ultima perioad a seriei de date ;
- previziunile care s-au fcut pentru ultima perioad a seriei de
date ;
- valoarea parametrului ponderator care cuprinde nivele din
(0,1).
Metoda evideniaz faptul c se poate previziona plecnd de la
previziunile ultimelor producii (vnzri) ale seriei lunare respective,
corectate
cu o fraciune de eroare, care este diferena dintre vnzrile realizate n
ultima perioad i previziunile de vnzri fcute pentru aceast
perioad.
Ca urmare, factorul Rt1
1 cuprinde i sintetizeaz toate previziunile din
trecut, iar poate avea una din valorile :

= 1 - atunci cnd vnzrile previzionale sunt egale cu cele
efective (din perioada curent) ;
0 - atunci cnd influena rezultatelor va fi mic, producia i
vnzrile tinznd s rmn constante ;
1 - atunci cnd influena vnzrilor din ultimele perioade
asupra previziunii pentru perioada urmtoare va fi mare.
Exemplul :
Vnzrile efective dintr-un anumit sortiment textil, n patru
trimestre ale unui an, au fost :
Trimestrul
Vnzri efective
(mld.lei)
I 35,4
II 31,5
III 47,2
IV 57,5
Gianita Bleoju
Rezolvare :
Cunoatem :
( )
( )
( )
( )
R
S
R
R
R
R
t1
t
t
t
t
t
=
=
=
=+=
=+=
=+=
=+=
33
35 4
015
0 15 34 5 1 0 15 33 33 36
0 15 31 5 1 0 15 33 36 33 08
0 15 47 2 1 0 15 33 08 35 82
0 15 57 5 1 0 15 35 82 38 54
1
2
3
4
,
,
,,,,
,,,,,
,,,,,
,,,,,
Pentru = 0,9 obinem :

R
R
R
R
t
t
t
t
1
2
3
4
3516
3118
45 66
56 31
=
=
=
=
,
,
,
,
Metoda ajustrilor exponeniale pornete de la faptul c exist un
profit sezonier i un trend de lung durat pentru seria dinamic, pe
baza
creia se fcea ajustarea, deci procesul statistic este staionar.
Ca urmare, previziunea apare ca o estimare a mediei vnzrilor dintro
perioad diferit.
Dac ns se au n vedere i celelalte componente ale unei serii
dinamice (sezonalitatea i trendul) trebuie fcute nivelri i pentru ele.
Ajustarea componentei sezoniere este necesar mai ales dac ea
se repet uniform. Ajustarea se realizeaz pe baza unui model identic
cu cel
al lui Brown, cu diferena c exist un volum mai mare de date.
n acest context, pentru exprimarea influenelor sezoniere, vnzrile
calculate prin intermediul modelului Brown sunt multiplicate cu un
factor
sezonier calculat ca raport ntre vnzrile efective i cele ajustate
(nivelate,
previzionate) ale unei perioade trecute, urmnd ca factorul sezonier s
fie
nivelat i pentru perioada curent, conform relaiei :
M R F t t t S = +1
n care : Mt - previziunea desezonalizat fcut n perioada t pentru
t+1 ;
Rt - previziunea fcut fr considerarea sezonalitii ;
Ft-S+1 - factorul sezonier (S - durata sezonului, t - timpul).
FS( )
R
Ft
t
t
tS= +
1
n care : - coeficient de nivelare determinat statistic (01) ;
St - vnzri efectuate n perioada t.
Gianita Bleoju
Management General
84
n vederea obinerii unei previziuni fr influena sezonalitii,
vnzrile efective ale perioadei t trebuie desezonalizate, relaia
adaptat n
acest scop (a lui Brown) fiind :
MS( )
F
Mt
t
tS
t =+
11
n vederea obinerii trendului, procedeul este aproximativ acelai,
deoarece previziunile vnzrilor pentru un moment de perioade cu
trendul
nivelat exponenial i sezonalitatea ajustat va fi :
M (M ) F t, t t t S = + +
n care : Mt, - previziunea pentru perioade viitoare ;
Tt - trendul estimat ajustat al perioadei curente, conform
relaiei :
( ) ( ) t t t t = M M + cu 1 1 1 0 1
Ca urmare, vnzarea desezonalizat (Mt) se obine ca :
MS( )()
R
Mt
t
tS
tt =++
1 11
n care : - parametru econometric.
n situaia n care nu exist variaii sezoniere, produsul industrial
consumndu-se uniform, trendul vnzrilor se determin ca :
R R t, t t = + ,
adic ajustarea trendului implic adugarea unei proiectri a factorului
trend
pentru o perioad viitoare la previziunea pentru perioada curent
privind
vnzrile nivelate i ajustarea trendului sau scderea acestei proiectri
(dac
trendul este descresctor).
Momentul perioadelor determin valoarea ajustrii totale a trendului.
Gianita Bleoju
II. Alte metode i tehnici folosite n procesul
decizional
1. Simularea n procesul decizional
Simularea reprezint un proces de stabilire a deciziilor cu ajutorul unor
modele care constituie reprezentri simplificate a unor sisteme reale.
Etapele simulrii decizionale sunt urmtoarele:
determinarea domeniului care va fi simulat;
stabilirea factorilor economici, tehnici, juridici etc. care acioneaz n
domeniul respectiv i a legturilor dintre elementele domeniului i
factorii respectivi;
elaborarea modelelor economice i matematice care reprezint mai
bine procesele simulate;
elaborarea programelor pe calculator;
simularea i adoptarea de decizii.
Aplicatie1: Simularea dinamicii lansarii pe piata a unui produs
Formularea problemei
Departamentul de marketing al unei societati comerciale realizeaza un
studiu
de piata si constata oportunitatea lansarii pe piata a unui alt produs.
Vanzarea produsului pe piata se va face cu ajutorul unor distribuitori
care vand produsele, iar plata se va face doar la livrarea lor. Pe baza
unor
studii, si pe baza experientei anterioare a celor din departamentul de
marketing se stie ca eficienta cu care distribuitorii vor vinde produsele
este o
variabila aleatoare normal distribuita. Eficienta vanzarilor reprezinta
numarul
de produse vandute pe unitatea de timp de un distribuitor.
Pentru realizarea produselor se dispune de 4 utilaje, fiecare avand
capacitatea de a realiza 5000 produse in 2 saptamani. Din cauza unor
defectiuni ce pot aparea in procesul de productie si din aceasta cauza
in
procesul de livrare a lor, ritmul de livrare a produselor catre beneficiari
este o
variabila aleatoare uniform distribuita.
Conducerea intreprinderii doreste sa ia o decizie cu privire la noul
produs: daca sa il produca? Daca da, cum sa organizeze procesul de
fabricatie al produselor, adica daca sa mentina constant numarul de
utilaje,
sa-l creasca sau sa-l scada.
In luarea deciziilor, conducerea va tine cont de :
rata profitului ;
de evolutia ulterioara a numarului de angajati;
intirzierile in livrarea produselor;
numarul de angajari ce trebuie facute lunar.
Pentru a lua o decizie se apeleaza la un program de simulare a
evolutiei
dinamicii lansarii produsului pe piata in care se va urmarii in dinamica
evolutia catorva indicatori: veniturile totale din vanzarea produsului,
nivelul
productiei, numarul de vanzatori-distribuitori, profitul realizat in urma
vanzarii
produsului, numarul de angajati ca distribuitori ai produsului.
Gianita Bleoju
Management General
86
Modelarea procesului
Echipa care se ocupa de simularea procesului a cules date de la toate
departamentele care sunt implicate in lansarea si producerea
produsului. Se
dispune de urmatoarele date:
- eficienta vanzarilor este o variabila aleatoare normal distribuita de
medie
= 250 si dispersie = 40;
- numarul de distribuitori care vor fi angajati initial este de 25;
- initial, la momentul lansarii produsului vor exista in stoc 10000
produse;
- fondul de salarii pentru distribuitori (vanzatori) reprezinta 20% din
venitul
total obtinut in urma vanzarii produselor;
- distribuitorii sunt angajati cu 9000 unitati tarifare pe saptamana;
- costurile de productie ale produsului reprezinta 40% din pretul
produsului;
- pretul de vanzare al produsului va fi de 1500 unitati tarifare, pretul
este
stabilit in urma studiului de piata facut de departamentul de
marketing;
- costul de penalizare in cazul in care produsul nu este livrat la timp
este de
100 unitati tarifare pe produs;
- costul de stocare al produsului in cazul in care produsul nu se va
vinde si
se afla in stoc este de 100 unitati tarifare pe produs;
- perioada de simulare va fi de 120 saptamani;
- pasul de simulare este de 2 saptamani;
- perioada de timp in care se pot angaja sau disponibiliza distribuitori
este
de 6 saptamani;
- timpul in care se va putea recunoaste si lua masuri in intarzierile in
livrare
va fi de 2 saptamani;
- se ia in calcul si varianta in care numarul de utilaje poate fi marit sau
scazut cu unu. Aceasta se va intampla atunci cand media stocului de
comenzi din ultimele 8 saptamani sunt mai mari (mai mici) cu
capacitatea
de productie a unui utilaj.
Elaborarea ecuatiilor modelului
Lansarea pe piata a unui produs este un proces complex in care
interactioneaza doua tendinte opuse. O prima tendinta este cresterea
continua a volumului vanzarilor. Aceasta in conditiile in care pretul
produsului
este mai mare decat costul vanzarii sale. Existand profit se da
posibilitatea
angajarii unor noi distribuitori. Cea de-a doua tendinta este limitarea
volumului vanzarilor, determinata de evolutia intarzierii in livrarea
produselor,
de capacitatea maxima de fabricatie si a costurilor de stocare si
penalizari.
Variabilele utilizate in model sunt:
s perioada de simulare (saptamani)
dt pasul de simulare (saptamani)
pv pretul de vanzare al produsului (unitati tarifare)
sv salariul unui distribuitor pe saptamana (unitati tarifare)
tirl timp de recunoastere a intarzierilor in livrare
(saptamani)
Gianita Bleoju
cpe cost de penalizare pentru intarzierea livrarii produselor
(unitati tarifare)
cse cost de stocare (unitati tarifare)
dai distribuitori angajati initial (oameni)
sti stoc temporar de comenzi initial (comenzi)
irli intarziere recunoscuta in livrare (saptamani)
va distribuitori (vanzatori) angajati (oameni)
vn vanzatori necesari (oameni)
v venituri din vanzari (unitati tarifare)
co comenzi onorate (ritmul de livrare) (comenzi/saptamana)
c numar de comenzi (comenzi/saptamana)
ev eficienta vanzarilor (comenzi/oameni*saptamana)
st stocul de comenzi (comenzi)
cp cost de penalizare pentru intarzierea livrarii produselor
(unitati tarifare)
cs costul de stocare al produselor (unitati tarifare)
iml intarziere mascata in livrare (saptamana)
Ecuatiile modelului sunt obtinute cu ajutorul tehnicilor lui Forrester de
construire a modelelor dinamice.
va[i]=va[i-1]+dt*rad[i-1] (1)
vanzatorii angajati la un moment de timp este egal cu numarul
celor deja angajati, plus ritmul in care se angajeaza sau
disponibilizeaza saptamanal ori pasul de simulare; ecuatie de
nivel;
st[i]=st[i-1]+dt*(c[i-1]-co[i-1]) (2)
stocul tampon de comenzi este egal cu stocul anterior plus
modificarea din perioada anterioara a numarului de comenzi fara
de numarul comenzilor onorate; ecuatie de nivel;
c[i]=va[i]*ev[i] (3)
numarul de comenzi este egal cu produsul dintre eficienta
vanzarilor si numarul de vanzatori angajati; ecuatie auxiliara;
v[i]=co[i]*pv (4)
venitul din vanzari egal cu produsul dintre pretul de vanzare si
numarul de produse fabricate; ecuatie de nivel;
fs[i]=0.2*v[i] (5)
fondul de salarii
vn[i]=(fs[i]-fs[i-1])/(2*sv)+(20000-c[i-1])/ev[i-1]+va[i-1]
(6)
numarul de vanzatori necesari este determinat de modificarea
fondului de salarii si de numarul de angajati care ar trebui pentru a
vinde toata cantitatea produsa; ecuatie auxiliara;
Gianita Bleoju
Management General
88
rad[i]=1/tav*(vn[i]-va[i-1]) (7)
ritmul de angajare/disponibilizare; ecuatie de ritm;
iml[i]=st[i]/co[i] (8)
intarzierile in livrare = raportul dintre stocul de comenzi si
produsele livrate ; ecuatie auxiliara;
irl[i]=irl[i-1]+dt*(1/tirl*(iml[i-1]-irl[i-1]))(9)
intarzierile recunoscute in livrare reprezinta intarzierile de care se stiu
ca exista in procesul de productie; ecuatie de nivel
daca st>0
cp[i]=cpe*st[i] (10)
cs[i]=0
daca st<0
cs[i]=cse*|(st[i])| (11)
cp[i]=0
p[i]=v[i]-fs[i]-cp[i]-0.5*v[i]-cs[i] (12)
calcularea profitului; ecuatie auxiliara
Perioada de simulare este de 120 saptamani cu pasul de 2 saptamani.
Variabila aleatoare ev normal distribuita este obtinuta astfel:
Algorimul de generare se bazeaza pe teorema limita centrala. Fie mx
si x media respectiv dispersia unei variabile aleatoare X. Atunci avem:
X- mx
V= ------- este o variabila normala de medie 0 si dispersie 1
(N[0,1]) x
Folosind teorema limita centrala putem sa generam o variabila N[0,1]
folosind un sir de 12 variabile pseudoaleatoare repartizate uniform pe
(0,1) in
felul urmator:
- fiind dat sirul de 12 variabile aleatoare ,notat uk, atunci variabila:
vk
i = u
= 1
12
6 este o N[0,1].
Variabila aleatoare co este uniform distribuita pe [a,b] ,astfel:
daca sunt in functie 4 utilaje a=19000 si b=20000
Am obtinut variabila aleatoare co distribuita uniform pe [a,b] cu
formula;
co=a+ (b-a)*random(1000)/1000
Variabilele initiale sunt:
vai vanzatori angajati intial=25 angajati
Gianita Bleoju
sti stoc temporar de comenzi =10000 comenzi
irli intarzierea recunoscuta in livrare=2 saptamani
Constante:
sv salariul unui vanzator pe saptamana=9000 unitati
tarifare/saptamana
tirl timp de recunoastere a intarzierilor in livrare = 6 saptamani
tav timp de ajustare a vanzatorilor =6 saptamani
pv pretul de vanzare = 1500 unitati tarifare
cpe cost de penalizare = 100 unitati tarifare/produs
cse cost de stocare = 100 unitati tarifare/produs
Se realizeaza prin cele doua programe simularea evolutiei lansarii pe
piata a unui nou produs in cele doua variante propuse de catre
conducerea
intreprinderii. Pentru fiecare program se efectueaza un numar de 10
cicluri
de simulare.
Analizand rezultatele finale ale celor doua variante se observa ca
daca pastram doar 4 utilaje tot timpul celor 120 saptamani rata
profitului=20,01% , numarul mediu de angajati 79 (necesarul mediu
fiind de
81) , ritmul de angajare mediu este de 1 pe luna si intarzierea medie in
livrare
este 0 si comparand cu cealalta varianta rezulta ca aceasta este mai
buna si
satisface si cerintele conducerii.
In cealalta varianta rata profitului mediu este de 18,46%, intarzierea in
livrarea produselor este de 1,1 saptamani, numarul mediu de angajati
find de
80 iar necesarul mediu de 82 oameni. Se mai observa ca chiar daca
numarul
utilajelor creste sau scade cu unul procesul este greoi datorita timpului
de
punere in functiune a unui utilaj, sau a timpului de scoatere din functie
a lui,
acestea determina ca intarzierile in livrare sa fie mai mari.
2. Modelarea evoluiei ponderii pe pia a unor produse
concureniale (lanurile Markov)
Procesele Markov sunt procese stocastice care modeleaz situaiile
n care tranziia ntre diverse stri nu este determinist ci probabilistic,
fiind
caracterizat prin aceea c probabilitatea de tranziie la o stare
succesiv,
depinde exclusiv de starea actuala.
Orice proces Markov se caracterizeaz prin urmtoarele
trsturicaracteristici
sau proprieti:
lanurile sunt treceri ntre diverse stadii i se realizeaz n mod
probabilistic;
probabilitatea de tranziie nu depinde de numrul de tranziii
efectuate;
probabilitile de trecere sau tranziie depind doar de starea
actual sau prezent (proprietatea memoryless, sau de lipsa a
memoriei).
Orice lan Markov este definit complet prin matricea sa stocastic (P)
i distribuia iniial (ai). Considernd un ansamblu de rezultate posibile
E 1,
Gianita Bleoju
Management General
90
E2, , En n numr finit sau infinit, iar fiecrui rezultat i asociem o
probabilitate de manifestare (Pk), probabilitatea unei succesiuni de
rezultate
se definete printr-o proprietate multiplicativ de forma celei
prezentate n
relaia nr. 4.7.
P ( Ej0, Ej1, , Ejn ) = Pj0* Pj1* *Pjn (4.7.)
n teoria lanurilor Markov se consider c rezultatul oricror ncercri
depinde de rezultatul ncercrii care o precede direct i numai de
acesta.
Fiecrui rezultat Ejk i se asociaz o probabilitate Pjk, adic dac se
realizeaz
Ej, probabilitatea de realizare a lui Ek este Pjk. Probabilitatea rezultatului
Ej al
ncercrii iniiale este aj. Probabilitatea condiionat este probabilitatea
de
trecere de la starea Ej la starea (rezultatul) Ek. Probabilitile de trecere
sunt
reprezentate sub forma unor matrice ptratice cu toate elementele
nenegative i cu proprietatea c suma elementelor unei aceleiai linii
este
egal cu 1.
Aplicatie 2.
Pe piaa televizoarelor color sunt prezente trei produse concureniale:
C1; C2 i C3. Un sondaj de pia, care avea drept scop testarea
preferinelor
consumatorilor cu privire la cele 3 mrci, a scos n eviden
urmtoarele:
- cota de participare a fiecrui produs n totalul pieei este
(la
momentul t0 cel n care s-a efectuat sondajul) urmtoarea:
C1 35%; C2 45%; C3 20%;
- coeficienii de fidelitate ai consumatorilor fa de cele 3 mrci de
televizoare s-au determinat plecnd de la urmtoarele atribute:
calitatea imaginii; calitatea sunetului; design; pre; ambalaj;
Rezultatele obinute se pot sintetiza n urmtorii coeficieni de
fidelitate: 55% din cumprtori rmn fideli lui C1; 65% din cumprtori
rmn
fideli lui C2; 75% din cumprtori rmn fideli lui C3;
Ceilali cumprtori prsesc produsul i se orienteaz spre celelalte
dup cum urmeaz:
C1 C2 C3
C1 --- 20 25
C2 15 --- 20
C3 10 15 ---
Produsul
prsit
Reorientri (%)
Tabelul1.- Situaia cotelor de pia
Considernd constante probabilitile de tranziie, se analizeaz
evoluia ponderii pe pia a celor trei produse pentru un semestru. Se
stabilesc politicile manageriale pentru fiecare produs n parte, la firma
care-l
produce.
La stabilirea modului n care se presupune s evolueze ponderea pe
pia a unor produse concureniale, se poate aplica metoda Lanurile
Markov.
Gianita Bleoju
Pasul 1- se construiete matricea probabilitilor de tranziie (P), n
funcie
de coeficientul de fidelitate i de reorientrile cumprtorilor n dou
perioade succesive. Probabilitile de tranziie sunt reprezentate sub
forma unor matrice ptratice, cu toate elementele nenegative i cu
proprietatea c suma elementelor unei aceleiai linii trebuie s fie
egal cu 1;
Pasul 2 - se scrie distribuia iniial sub forma unui vector linie, cu
elemente
formate din ponderile pe pia ale produselor la momentul zero;
Pasul 3 - se determin ponderea pe pia a produselor dup prima
perioad.
Pentru a obine ponderea pe pia a produselor pentru perioada
urmtoare,
rezultatul anterior va fi nmulit cu matricea probabilitilor de tranziie
de la o
stare la alta.
1. Se construiete matricea probabilitilor de tranziie:
=
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
P
2. Se construiete vectorul linie cu ponderile de pia a celor trei
produse la momentul iniial:
= (0.35 0.45 0.20) j a
3. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup prima lun:
(0.35 0.45 0.20) (0.28 0.3925 0.3275)
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
=
4. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a doua

lun:
* (0.28 0.3925 0.3275) (0.245625 0.36025 0.394125)
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
=
5. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dupa a treia

lun:
* (0.245625 0.36025 0.394125) (0.2285 0.3424 0.4291)
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
=
6. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a patra

lun:
Gianita Bleoju
Management General
92
* (0.2285 0.3424 0.4291) (0.2199 0.3326 0.4475)
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
=
7. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a cincea

lun:
* (0.2199 0.3326 0.4475) (0.2156 0.3273 0.4571)
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
=
8. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a sasea

lun:
* (0.2156 0.3273 0.4571) (0.2134 0.3244 0.4622)
0.10 0.15 0.75
0.15 0.65 0.20
0.55 0.20 0.25
=
9.
Centraliznd datele, vom obine tabelul nr. 3.4. de mai jos.
Produs
Luna C1 C2 C3
I 0.28 0.3925 0.3275
II 0.2456 0.3603 0.3941
III 0.2285 0.3424 0.4291
IV 0.2199 0.3326 0.4475
V 0.2156 0.3273 0.4571
VI 0.2134 0.3244 0.4622
Tabelul nr. 4.2.-Evolutia cotelor de pia
10. Grafic evoluia ponderii produselor pe pia va arta ca n figura nr.
4.6.
0
0 .05
0 .1
0 .15
0 .2
0 .25
0 .3
0 .35
0 .4
0 .45
0 .5
123456
Lun a
Cota de piata
C1
C2
C3
Figura nr. 4.6.- Evoluia cotelor de pia a produselor analizate

Att din graficul de mai sus ct i din datele cuprinse n situaia
centralizat a
ponderii pe pia a celor trei produse putem trage urmtoarele
concluzii:
Gianita Bleoju
- produsul C1 i produsul C2 se afl n faza de declin. Se observ
c produsul C1 are iniial o cot de pia de 35%, pentru ca n final s
ajung
la o cot de pia de aproximativ 21%. Similar, cota de pia a
produsului C2
nregistreaz o scdere de la 45% la aproximativ 32%.
Declinul este ultima faz din ciclul de via a produsului. Aceast
etap este caracterizat de reducerea volumului vnzrilor, fenomen
asociat
cu reducerea cotei de pia pe care o deine produsul, datorit nu att
consumului specific, ct mai ales datorit renunrii din clientel n
favoarea
unor produse noi.
Cnd se produc aceste fenomene, vnztorii consider c articolele
din linia de producie care nu aduc profit trebuie eliminate. n aceste
condiii,
vnztorii pot reduce eforturile de promovare, pot elimina distribuitorii
marginali iar n final, s planifice scoaterea din fabricaie a produsului.
- produsul C3 se afl n faza de cretere. Cota de pia a produsului
C3 crete de la 20% la aproximativ 46%. n etapa de cretere, produsul
capt cale liber prin acceptarea sa de ctre consumatori, cunoate o
ascensiune rapid a vnzrilor, o reducere a cheltuielilor i o cretere a
beneficiilor.
Strategiile de cretere au n vedere:
mbuntirea calitii produselor i adugarea de noi modele sau
caracteristici;
penetrarea pe noi segmente de pia;
cucerirea unor noi spaii pentru produsul propriu n canalele de
distribuie;
folosirea unei pri din publicitate pentru realizarea obiectivului ce
urmrete convingerea cumprtorilor n a efectua actul
cumprrii;
diminuarea sensibil a preurilor n scopul atragerii unor noi
contingente de consumatori sensibili la aceste reduceri. Preul
promoional agresiv, ce include reduceri de preuri, este tipic
acestei etape.
3. Metoda de simulare Monte-Carlo pentru adoptarea
deciziilor n condiii de incertitudine
Simularea fenomenelor economice poate fi aplicat tuturor claselor de
probleme care cuprind reguli de funcionare, politici i proceduri cum ar
fi
cele privind adoptarea deciziilor, controlul produciei, politica de stocuri
etc.
Tehnica de simulare nu este un procedeu de optimizare. Rezolvarea
problemelor cu ajutorul tehnicilor de simulare presupune utilizarea
unor
algoritmi iterativi i existena unor pai bine determinai n vederea
atingerii
obiectivului propus.
Datele de intrare sunt de obicei variabile aleatoare, obinute n urma
generrii
lor de ctre un generator de numere aleatoare (simplu i metoda se
rezolv
manual, i complex i problema se rezolv cu ajutorul tehnicilor
moderne de
calcul).
Una dintre metodele de simulare este cea cunoscut sub numele de,
metoda
Monte-Carlo.
Aceast metod presupune utilizarea unor variabile aleatoare.
Deoarece
pentru modele ce implic existena unui numr de variabile metoda
folosete
n mod necesar tehnica de calcul, se impune ca algoritmul metodei s
fie
Gianita Bleoju
Management General
94
prezentat n succesiunea etapelor sale iterative care reprezint paii
algoritmului.
Paii metodei Monte-Carlo sunt urmtorii:
1. Se determin variabilele sau componentele cele mai semnificative
ale
modelului;
2. Se determin o msur a eficacitii pe care o au variabilele modelului
studiat (elaborarea funcionalei de performan);
3. Se schieaz distribuiile de probabilitate cumulat ale modelului;
4. Se stabilesc irurile de numere aleatoare care sunt n coresponden
direct cu distribuiile de probabilitate cumulate ale fiecrei variabile;
5. Pe baza examinrii rezultatelor obinute se determin soluiile
posibile ale
problemei;
6. Se genereaz un set de numere aleatoare folosind tabele de numere
aleatoare;
7. Utiliznd fiecare numr aleator i distribuia de probabilitate se
determin
valorile fiecrei variabile;
8. Se nlocuiete rezultatul pasului 7 n pasul 2 i se calculeaz valoarea
funcionalei de performan;
9. Se reiau cteva ncercri de la pasul 6 la pasul 8, pentru fiecare
soluie
posibil obinut la pasul 5;
10. Pe baza rezultatelor pasului 9 se ia o decizie cu privire la soluia
optim.
4. Tabelul decizional
Tabelul decizional reprezint o tehnic folosit pentru adoptarea
operativ a
deciziilor cu caracter repetitiv. Aplicarea acestei metode presupune
ntocmirea unui tabel structurat n patru cadrane, exemplificat n
tabelul 2.
n cadranul IV se stabilesc, de fapt, alternativele decizionale.
Tabelul 2
I
Obiective
-
-
-
-
-
II
Combinaii posibile de obiective
-
-
-
-
-
III
Aciuni sau operaii posibile
pentru realizarea obiectivelor.
-
-
-
-
-
IV
Combinaii de aciuni sau
operaiuni necesare realizrii
combinaiilor de obiective.
-
-
-
-
-
Gianita Bleoju
5. Tehnici de adoptare a deciziilor de grup
Printre tehnicile care intr n aceast categorie putem enumera: tehnica
brainstorming, tehnica Goedon, sinectica .a.
Decizia n cadrul grupului se adopt prin calcularea simplei majoriti,
pe
baza preferinelor membrilor grupului.
Se pot ntlni variante cnd, prin nsumarea preferinelor, nu se
desprinde o
variant ca fiind cea mai bun. Atunci se poate calcula utilitatea globala
(Ugi)
a fiecrei variante.
Uij = utilitatea variantei i stabilit de decidentul j
Dac variabilele au aceeai utilitate, se poate aplica algoritmul elaborat
de
B. Dentch i J. Martin care const n urmtoarele etape:
- se calculeaz indicatorul numit moment linie (Mil)
nj = numrul de ordine al decidentului
Se ordoneaz cresctor valorile rezultate i se obine o anumit ordine a
variantelor.
- se calculeaz indicatorul numit moment coloan (Mjc)
nj = numrul de ordine al variantei
- se ordoneaz cresctor valorile rezultate i se obine o anumit ordine
a
decidenilor.
- se reia algoritmul pn cnd nu mai sunt posibile reordonri. Varianta
care
a ajuns pe poziia I este considerat optim, n funcie de prerea
tuturor
decidenilor.
III. Metode de raionalizare a deciziilor
In condiii de certitudine, existnd o singura stare a condiiilor
obiective,
pentru fiecare varianta se va determina o singura consecina in cadrul
fiecrui criteriu de decizie.
Deciziile in condiii de certitudine pot fi raionalizate dup un singur
criteriu
sau folosind mai multe criterii . Evident ca atunci cnd se folosete un
singur
criteriu se impune utilizarea criteriului cel mai important si presupune o
ierarhizare a acestora, folosindu-se in acest scop o matrice de selecie
a
criteriilor.
Matricea de selecie a criteriilor se ntocmete respectnd urmtoarele
reguli:
criteriul se compara unul cate unul;
daca, de exemplu, un criteriu A, este mai important dect un alt
criteriu B, atunci coloana corespunztoare criteriului A, la intersecia
cu linia corespunztoare criteriului B, se trece cifra 1, iar pe coloana
lui B, la intersecia cu linia A, se trece cifra O;
pe diagonalele matricii se trece cifra 1;
Gianita Bleoju
Management General
96
nivelul total de importanta al fiecrui criteriu se obine prin nsumare
cifrelor trecute pe coloane.
Matricea de selecie a criteriilor
Denumirea criteriului Criteriul A Criteriul B Criteriul C Criteriul
N
Criteriul A
Criteriul B
Criteriul C
.
.
.
Criteriul N
Tabelul nr.1
Criteriul cu nivelul de importanta cel mai mare va fi folosit in alegerea
variantei optime. In cazul deciziilor in conditii de certitudine
rationalizate
dupa un singur criteriu, se considera optima acea varianta care aduce
cele
mai mari avantaje pentru criteriul ales in vederea rationalizarii deciziei.
Fundamentarea complexa a deciziilor din organizatia impune folosirea
mai
multor criterii decizionale.
In conditiile mai multor criterii decizionale, deci a unor consecinte care
pot fi
exprimate prin unitati de masura diferite, poate fi folosita utilitatea de
masura
a gradului in care varianta este preferata alteia. Se pune deci problema
transformarii tuturor consecintelor in utilitati care sa ierarhizeze corect
variantele decizionale.
In procesul decizional, utilitatea masoara importanta pe care ea are pentru
decident
anumita varianta decizionala, care apartine unei multimi de variante. In
sensul dat de J. Von Neuman si O. Morgenstein, utilitatea ia valori in
intervalul [0,1] astfel:
, daca varianta Vi este cea mai avantajoasa pentru decident potrivit unui
anumit criteriu;
, daca varianta Vj este cea mai dezavantajoasa pentru decident, potrivit
criteriului respectiv.
De asemenea, pot exista si relatiile:
> cand varianta Vi este preferata variantei Vj;
= cand cele doua variante sunt echivalente.
Gianita Bleoju
Potrivit axiomaticii Neuman Morgenstein, relatia de preferinta este
tranzitiva, iar cea de indiferenta este sistemica si reflexiva.
Stabilirea utilitatilor prin metode interpolarii liniare intre 0 si 1, in
cadrul
unui proces decizional se poate face astfel:
Notam cu:
V1 varianta cu utilitate maxima (u=1);
V0 varianta cu utilitate minima (u=0);
Vi varianta i"
Cj criteriul j;
aj
1 consecinta cea mai favorabila in criteriul Cj;
aj
0 consecinta cea mai nefavorabila in criteriul Cj;
aij consecinta variantei Vi, in criteriul Cj;
uij utilitatea variantei Vi, in criteriul Cj.
Pentru orice criteriu Cj determinarea utilitatilor se face pornind de la
ecuatia dreptei:
Y = AX + B unde
Y utilitatea;
X consecintele;
A si B constante.
Se poate scrie:
Din acest sistem de ecuatii determinam pe A si B astfel:
inlocuind pe A in prima ecuatie se obtine:
Cunoscand pe A si B, se poate determina in continuare utilitatea
oricarei
variante in cadrul aceluiasi criteriu. Deci, pentru o varianta Vi > V1 si Vi
< Vo
se va utiliza relatia: Uij=Axaij+B
Gianita Bleoju
Management General
98
Inlocuind pe A si B se obtine: Uij=
deci:
Utilitatea variantelor prin procedeul interpolarii se poate stabili si dupa
relatiile:
(1)
(2) in care:
min. aij reprezinta consecinta cu valoarea cea mai mica dupa
criteriul j;
max. a ij reprezinta consecinta cu valoarea cea mai ridicata dupa
criteriul j.
Relatia (1) se foloseste pentru criteriile de maxim, care au valori cu
atat
mai bune cu cat sunt mai mari, iar relatia (2) se utilizeaza pentru
criteriile de
minim, ale caror valori sunt cu atat mai bune cu cat sunt mai mici.
Utilitatea variantelor se mai poate stabili si prin procedeul transformarii
liniare:
pentru criteriile de maxim se foloseste relatia:
o pentru criteriile de minim se foloseste relatia:
Gianita Bleoju
Alegerea variantei optime dupa mai multe criterii impune ierarhizarea
acestora, prin stabilirea importantei fiecarui criteriu pentru organizatia,
intr-o
anume etapa a existentei acesteia. Criteriile se pot ierarhiza prin
acordarea
de catre decident a unor coeficienti de importanta (Kj) incadrati intr-un
anumit
interval, de exemplu [0,1] .
Rationalizarea deciziilor multicriteriale se poate face, dupa mai multe
metode, cum sunt: metoda utilitatii globale, metoda ELCTRE, metoda
Onicescu si altele.
a). Metoda utilitatii globale
Forma generala a consecintelor unei decizii optimizate dupa mai multe
criterii se prezinta astfel:
Coeficienti de
importanta
Variante K1 K2 Kj Kn
Criterii C1 C2 Cj Cn
V1
V2
.
.
.
.Vi
.
.
.
Vm
U11
U21
.
.
.
Ui1
.
.
.
Um1
U12
U22
.
.
.
Ui1
.
.
.
Um1
Tabelul nr.2
In tabel se prezinta:
multimea variantelor decizionale V1, V2,... Vm;
multimea criteriilor decizionale C1, C2,... Cn;
coeficienti de importanta ai criteriilor K1, K2,... Kn
utilitatea variantelor dupa criteriile decizionale U11, U12,...Umn.
Coeficientii de importanta ai criteriilor pot fi identici sau diferentiati. In
conditiile unor coeficienti de importanta ai criteriilor identici (care au
valori
egale), potrivit acestei metode, varianta optima corespunde acesteia
pentru
care suma utilitatilor este maxima, adica:
in care Uij reprezint utilitatea variantei i" dup
criteriul j".
Gianita Bleoju
Management General
100
Daca valoarea coeficienilor de importanta este diferita pentru criteriile
decizionale, varianta optima este cea pentru care suma produselor
dintre
utilitati si coeficieni de importanta este maxima, adic:
A. Decizii in condiii de certitudine
n cazul acestor decizii, managerii tiu cu certitudine ce condiii vor
aprea
mai trziu i vor afecta rezultatele deciziei. ntruct nu exist dect o
singur
stare a naturii, a crei manifestare viitoare este cunoscut cu
certitudine de
ctre decident, fiecare aciune posibil va genera un singur rezultat
(probabilitatea de realizare este egal cu 1). Aceste decizii privesc
situaiile
cnd, n urma unei aciuni manageriale, se va produce o singur
consecin.
Ca urmare, decidenii tiu cu certitudine care va fi rezultatul pentru
fiecare
curs alternativ de aciune. ntr-o asemenea situaie, un decident
raional va
selecta dintre alternativele posibile pe aceea care genereaz cel mai
bun
rezultat.
Metodele i tehnicile de optimizare a deciziilor multidimensionale n
condiii
de certitudine au la baz teoria utilitii. Fundamentat de Neuman i
Morgenstern, teoria utilitii prezint urmtoarele proprieti eseniale:
dac A i B sunt consecine ale unor moduri de a aciona distincte,
atunci A este preferat lui B (A > B) dac i numai dac u(A) > u(B),
unde u =
funcia de utilitate (pe scurt utilitate);
dac C este o mixtur probabilistic a dou consecine A i B, C =
[pA, (1-p)B], unde p reprezint o probabilitate, deci 0 < p < 1, iar C1
este o
consecin pentru care C1 ~ C (indiferena ntre C1 i C), atunci: u(C1)
=
pu(a) + (1-p)u(B);
dac funcia u posed aceste proprieti, atunci ea poate suferi o
transformare liniar pozitiv: u(A) = au(A) + b, a > 0, b = numr real.
Ca atare, dac se cunosc utilitile a dou dintre consecine, va fi
totdeauna posibil s se determine mrimea utilitii oricrei alte
consecine.
De pild, dac u max = 1 i u min = 0, utilitatea are semnificaia unei
probabiliti subiective. De regul,n stabilirea utilitilor consecinelor
decizionale se folosete intervalul [0,1], iar fundamentarea mrimii
utilitilor
situate ntre cele dou extreme se face prin intermediul interpolrii
liniare
ntre 0 i 1.
b)Metoda Electre
Elimination et choix traduisent la realit - fr. = metoda de clasament si
alegere in prezenta unor puncte de vedere multiple
Gianita Bleoju
Cea mai semnificativ dintre metodele de optimizare a deciziilor
multidimensionale sau multicriteriale n condiii de certitudine, a crei
construcie este axat pe teoria utilitii, o reprezint metoda ELECRE,
produs al colii franceze de management.
Operaionalizarea metodei ELECTRE necesit parcurgerea unor etape
distincte.
Metoda comporta urmtoarele etape:
1. Calculul utilitatii variantelor pentru fiecare criteriu de optimizare
a
deciziei si atribuirea coeficienilor de importanta pentru fiecare criteriu.
Calculul utilitatii variantelor si atribuirea coeficientilor de importanta
pentru
criteriilor in optimizarea deciziei se fac ca in metoda utilitatii globale.
Vi / Cj C1 C2.... Cn-1 Cm
V1 U11 U12.... U1m-1 U1m
V2 U21 U22.... U2m-1 U2m
.
.
.
.
.
.
V3 Un-1; 2 Un-1; 2.... Un-1; 1m-1 Un-1; m
Vn Un1 Un2.... Un; m-1 Un; m
Tabelul 1. Matricea utilitilor
Unde Cj = criterii de condiionare a consecinelor decizionale;
Vi = variantele decizionale;
Uij = utilitatea consecinei decizionale aferent variantei i i
condiionat de
criteriul j.
Determinarea utilitilor acordate consecinelor decizionale poate fi
realizat,
aa cum am mai precizat, prin intermediul metodei interpolrii liniare
ntre 0
i 1, aceste dou valori corespunznd utilitii minime, respectiv
maxime.
2. Calculul coeficientilor de concordanta si discordanta ai
alternativelor
decizionale.
-coeficientii de concordanta se calculeaza dupa relatia:
in care:
o se realizeaza pentru acei j" pentru care Ugj Uhj
o C(Vg, Vh) reprezinta coeficientul de concordanta dintre varianta
g si varianta h.
o Kj- coeficienti de importanta acordati criteriilor j".
Coeficienti de concordanta au valori cuprinse intre 0 si 1 si arata cu cat
o
varianta Vg depaseste o alta varianta Vh.
o Coeficientii de discordanta se calculeaza dupa relatia:
Gianita Bleoju
Management General
102
0; daca Ugj Uhj
pentru acei j" pentru care Ugj<Uhj,
unde:
d(Vg,Vh) este coeficientul de discordanta intre varianta Vg si Vh.
Ugj utilitatea variantei g dupa criteriul j;
Uhj utilitatea variantei h dupa criteriul j;
E ecartul maxim intre valorile utilitatilor. ecartul maxim ntre utilitatea
minim i cea maxim.
Dup cum se observ din aceste dou formule, indicii de concordan se
determin n raport de coeficienii criteriilor de importan, iar indicii de
discordan n raport de utilitatea variantelor care se compar, ceea ce
reprezint, o limit a metodei ELECTRE.
Coeficientii de discordanta au valori cuprinse intre 0 si 1 si arata cu cat
o
alternativa Vh depaseste o alta alternativa Vg.
3. Alegerea variantei optime pe baza relatiei de surclasare a
variantelor.
Cu ajutorul coeficientilor de concordanta si discordanta se introduce o
relatie de surclasare, dupa care varianta Vg surclaseaza varianta Vh
daca
satisfac in acelasi timp relatiile:
C(Vg,Vh) p i d(Vg,Vh) q;
unde:
p" si q" sunt valori limita alese de decident, cu nivelul intre 0" si 1".
Initial se atribuie lui p" valoarea 1" si lui q" valoarea 0", iar in
continuare se
diminueaza p", si se majoreaza q" pana cand o varianta surclaseaza
pe
toate celelalte. In cazul cand se satisfac cele doua relatii de mai sus,
varianta
g" surclaseaza varianta h", iar in graful atasat matricii deciziei se
traseaza
un arc orientat de la g" la h". Varianta optima este aceea care
surclaseaza
toate celelalte variante. Surclasarea este cu atat mai puternica cu cat
p" are
o valoare mai apropiata de 1", iar q" o valoare mai apropiata de 0".
Din relaiile de surclasare rezult o serie de grafuri G(p, q), asociate
acestora, din care se deduce varianta optim. Ca atare, pe msur ce
se
diminueaz p i se mrete q, se obine acea variant care le surclaseaz
pe
toate celelalte.
Relaia de surclasare dintre o variant Vg i o alt variant Vh exist
n msura n care sunt respectate restriciile amintite, iar aceasta este
cu att
mai puternic cu ct p i q iau valori apropiate de 1, respectiv 0.
Aplicatie
Pentru a exemplifica metoda Electre, vom prezenta o situaie cu care
SC 4M
SRL s-a confruntat n februarie 2000. Managerul firmei a avut de ales
ntre
alternativele: A1 s se fabrice n continuare amortizoare pentru maini
de
splat; A2 s se fabrice n continuare mantale de protecie; A3 s se
fabrice n continuare capace de carcas. Se presupun dou criterii
pentru
Gianita Bleoju
evaluarea i aprecierea celor trei alternative. Situaia problemei
decizionale
este prezentat n tabelul 2.
Alternativa
Profit
Cost
A1 s se fabrice n
continuareamortizoare;
420.000
240.000
A2 s se fabrice n continuare
mantale de protecie;
390.000 180.000
A3 s se fabrice n continuare
capace de carcas.
430.000 215.000
Tabelul 2. Matricea alternativelor
Datele din tabelul 2 ajut la calculul i construciei matricei utilitilor,
folosind ca metod de determinare a utilitilor metoda interpolrii
liniare
ntre 0 i 1.
n acest caz, formula de calcul a utilitilor este:
aij a0j
uij =
a1j a0j
unde: uij = utilitatea consecinei variantei i dup criteriul j;
a0j = consecina cea mai rea;
a1j = consecina cea mai bun;
aij = consecina variantei i dup criteriul j.
Calculul utilitilor n cazul criteriului profit:
420.000 390.000
u11 = = 0,75
430.000 390.000
390.000 390.000
u21 = = 0
430.000 390.000
430.000 390.000
u31 = = 1
430.000 390.000
Calculul utilitilor n cazul criteriului cost:
205.000 180.000
u12 = = 1
215.000 180.000
180.000 180.000
u22 = = 0
215.000 180.000
Gianita Bleoju
Management General
104
215.000 180.000
u32 = = 0,58
215.000 180.000
Se acord coeficieni de importan (K) pentru fiecare dintre criterii:
pentru
profit K1 = 0,6; pentru cost K2 = 0,4. Acetia sunt prezentai n
tabelul 3.
Alternativa
Profit
Cost
A1 0,75 1
A2 0 0
A3 1 0,58
Coeficientul de
importan (K)
0,6 0,4
Tabelul 3. Matricea utilitilor
n continuare se stabilesc indicii de concordan ntre dou variante
decizionale cu ajutorul formulei:
C(Ag , Ah) = Kj/K1 + K2 +... + Km
Unde: Ki(i = 1,2,...,m) = coeficieni de importan ai criteriilor
decizionale;
Kj = suma coeficienilor de importan ai criteriilor pentru care este
respectat restricia U(Vg) U(Vh).
C(A1,A2) =0,6 + 0,4/ 0,6 + 0,4 = 1
C(A2,A3) = = 0
C(A1,A3) = = 0,4/1=0,4
C(A3,A1) = 0,6 /1=0,6
C(A2,A1) = 0
C(A3,A2) =0,6 + 0,4/ 0,6 + 0,4 = 1
Se trece la calculul indicilor de discordan cu ajutorul formulei:
0, dac U(Vg) U(Vh)
D(Vg , Vh) = 1/ max|U(Vg) U(Vh)|,
pentru U(Vg) < U(Vh)
Unde: = ecartul maxim ntre utilitatea minim i cea maxim.
d(A1,A2) = 0 d(A2,A3) = 1/1*max [(0-1);(0-0,58)]=1
d(A1,A3) = 1/1max[0,75-1;1-0,58]=0,42; d(A3,A1) =
1/1max(0,42)=0,42
d(A2,A1) = 1 d(A3,A2) = 0
Indicatorii de concordan i de discordan sunt prezentai n tabelul 4.
Ai
Ai
A1
A2
A3
A1
1
0
0,4
0,42
Gianita Bleoju
A2
0
1
0
1
A3
0,6
0,42
1
0
Tabelul 4. Matricea indicatorilor de concordan i discordan
Legend:
Ah
d(AgAh) c(AgAh)
Ag
Aceti doi indicatori ne fac capabili s folosim o regul de surclasare, i
anume: Ag surclaseaz pe Ah, dac: c(AgAh) p i
d(AgAh) q
unde p i q sunt dou valori prag ntre 0 i 1; alei de decident este
necesar
ns ca q s fie ct mai aproape de 0 i p s fie ct mai aproape posibil
de 1.
Lund n considerare aceste aspecte, ne rezult relaia: A3 surclaseaz
A1 i
A2 deoarece:
- c(A3,A1) = 0,6 i d(A3,A1) = 0,42 => A3 surclaseaz A1;
- c(A3,A2) = 1 i d(A3,A2) = 0 => A3 surclaseaz A2.
c). Metoda ONICESCU
Literatura economic din ara noastr a adus o serie de propuneri de
mbuntire a coninutului metodei ELECTRE, aa cum a fost ea
conceput
de de coala francez, orientate n sensul eliminrii principalei sale
deficiene
aceea a incompatibilitii criteriilor de fundamentare a indicilor de
concordan i discordan prin determinarea unor coeficieni
normalizai
de concordan i a unor coeficieni normalizai de discordan. Formula
de
determinare propus are n vedere, pentru ambii indici, att coeficienii
de
importan, ct i diferenele dintre utilitile variantelor ce se compar.
Avantajele principale rezid n faptul c att n forma iniial, ct i n
cea mbuntit, metoda ELECTRE se caracterizeaz printr-o mare
simplitate i uurin n aplicare, care o recomand cu insisten pentru
raionalizarea proceselor decizionale din firmele romneti.
Contracararea unor neajunsuri ale metodei ELECTRE a constituit
preocuparea specialistilor in domeniu. Astfel, a aparut metoda
ONICESCU
(dupa numele academicianului O. Onicescu) ce incearca rezolvarea
aceluiasi
tip de probleme decizionale prin intermediul unor algoritmi specifici.
Metoda a
fost conceputa in doua variante. In prima versiune criteriile de alegere
a
Gianita Bleoju
Management General
106
variantei optime sunt echiimportante, iar in versiunea a doua
coeficientii de
importanta atribuiti criteriilor sunt diferentiati.
In versiunea I, metoda comporta urmatoarele etape:
1. Stabilirea matricei consecintelor alternativelor decizionale, notata cu
A".
2. Ordonarea variantelor pentru fiecare criteriu in ordinea
descrescatoare a
consecintelor, obtinandu-se o noua matrice, notata cu B".
3. Scrierea unei noi matrici C" in care se indica de cate ori o varianta
i"
ocupa locul j". Aceasta matrice are forma urmatoare:
unde _ij reprezinta de cate ori varianta i" ocupa locul j", iar _ij
.
4. Ierarhizarea variantelor dupa o functie de agresare, de forma:
f:V_ R+
definita prin: f(Vi) = _11
Ierarhia variantelor este data da valorile descrescatoare ale acestei
functii.
In versiunea II, metoda comporta urmatoarele:
1. Stabilirea matricilor A" si B", la fel ca in prima versiune;
2. Atribuirea coeficientilor de importanta ai criteriilor diferentiati dupa
relatia:
in care:
o k=1, pentru criteriul cel mai important;
o k=2, pentru criteriul considerat al doilea ca nivel de importanta
s.a.m.d.
Daca decidentul considera ca al doilea criteriu ca ordine de importanta
este mult mai putin important decat criteriul cel mai important, poate
atribui
pentru k valoarea 3 sau chiar mai mult.
3.Ierarhizarea variantelor dupa o functie de agregare, de forma:
Gianita Bleoju
f:V_ R+
definita prin:
in care:
o pj este coeficientul de importanta al criteriului j;
o loc(Vi,Cj) locul variantei i" dupa criteriul j".
4. Alegerea variantei optime cea mai buna este cea pentru care
se obtine
nivelul cel mai ridicat al f(Vi).
De retinut ca prima versiune se utilizeaza in situatia in care criteriile
decizionale au aceeasi importanta in economia problemei decizionale,
iar
cea de a doua versiune, atunci cand coeficientii de importanta acordati
criteriilor decizionale sunt diferiti.
In ambele cazuri, se incearca atenuarea celei mai importante limite a
metodei ELECTRE, aceea a incompatibilitatii modalitatilor de
fundamentare a
indicatiilor de concordanta si discordanta utilizati in determinarea
variantei
optime.
B. Decizii n condiii de risc
Aceste decizii se caracterizeaz prin urmtoarele elemente:
cunoaterea imperfect a factorilor i consecinelor decizionale;
existena mai multor consecine posibile;
posibilitatea de a se asocia o probabilitate fiecrei consecine.
Criteriul de decizie, n acest caz, este nivelul speranei matematice
care se
aplic deciziilor cu caracter repetitiv.
Smi = sperana matematic pentru decizia I (varianta I)
pj = probabilitatea de realizare a rezultatelor corespunztoare
criteriului j
aij = rezultatul ce corespunde probabilitii pj
Problemele economice care au un viitor aleator pot fi:
probleme de aprovizionare;.
probleme de vnzare;
probleme de ntreinere a echipamentelor;
probleme de ateptare care apar n raport cu clienii sau ntre
compartimente.
Pentru stabilirea deciziei optime, n numeroase situaii complexe se
obin
rezultate bune folosind tehnica arborelui decizional.
Pentru aplicarea acestuia trebuie parcurse urmtoarele etape:
a) definirea problemei decizionale care trebuie optimizat i a
principalelor
evenimente care influeneaz probabilistic consecinele decizionale;
Gianita Bleoju
Management General
108
b) reprezentarea grafic a arborelui.
c) determinarea consecinelor decizionale corespunztoare fiecrei
alternative. Aceasta se face folosind probabilitile de apariie i
manifestare
a evenimentelor. Probabilitile se stabilesc prin metode statistice,
analitice
sau empirice.
d) alegerea variantei optime prin calculul speranei matematice pentru
fiecare
consecin i alternativ decizional. Este varianta optim cea care are
sperana matematic cea mai mare.
Adoptarea deciziei n condiii de risc, folosind metoda arborelui
decizional
Arborii de decizie pun la dispoziie prezentarea grafic a proceselor
decizionale succesive. Acetia arat clar cnd trebuie s lum deciziile
care
sunt posibilele urmri i care vor fi ctigurile finale.
Alt avantaj l constituie faptul c rezultatele calculelor sunt ilustrate
direct pe
arbore, simplificnd astfel analiza.
Structura unui arbore de decizie
Un arbore de decizie (vezi figura 5.1) se compune din urmtoarele
elemente:
puncte de decizie, alternative, puncte de ocazie, stri naturale i
ctiguri.
Figura 1 Structura general a arborelui de decizie
1. Puncte de decizie. La punctul de decizie (numit i nod de decizie
sau
bifurcaie de decizie), de obicei notat cu un ptrat, factorul de decizie
trebuie
s aleag o alternativ de desfurare a aciunii ntr-un numr finit de
alternative existente. Acestea sunt prezentate sub form de ramuri
care
pornesc din partea dreapt a punctului de decizie. Dac alternativa
implic o
anumit cheltuial, aceasta se va scrie de-a lungul ramurii. Fiecare
alternativ poate avea ca rezultat un ctig, un alt punct de decizie sau
un alt
punct de ocazie.
2. Puncte de ocazie. Un punct de ocazie (nod de ocazie), reprezentat
printr-un cerc, arat c ocazia unui eveniment este ateptat n acest
moment al procesului. Adic, din numrul infinit de stri naturale una
este pe
cale s apar. Strile naturale sunt reprezentate prin ramuri la dreapta
Gianita Bleoju
punctelor de ocazie. De vreme ce arborii ilustreaz luarea deciziei n
condiii
de risc, probabilitile estimate ale strilor naturale sunt scrise
deasupra
ramurilor. Fiecare stare natural poate fi urmat de un ctig, de un
punct de
decizie sau de un alt punct de ocazie.
ntocmirea unui arbore
Arborele ncepe din partea stng a paginii cu un punct de decizie.
Dup
aceea se deseneaz toate alternativele posibile sub form de ramuri n
partea dreapt. Apoi se adaug un punct de ocazie sau alte puncte de
decizie, care corespund deciziilor estimate s apar n urma deciziei
iniiale.
Cu fiecare adugare a unui punct de decizie, iau natere n dreapta
ramurile
strilor naturale corespunztoare cu probabilitilor lor aferente.
Arborelui
continu s i se adauge ramuri de la stnga la dreapta pn cnd se
ajunge
la ctiguri.
Figura 1. red structura general a unui arbore mic. Arborii mai mari
includ o succesiune de mai multe decizii i puncte de ocazie,
reprezentnd
mai multe perioade de decizie. Arborele din figura 1 red o singur
decizie,
fiind deci echivalentul unui tabel decizional.
Procesul ntocmirii unui arbore este alctuit din trei etape:
ntocmirea unui arbore logic care include toate punctele de decizie,
punctele de ocazie i ramurile aferente aranjate in ordine cronologic.
menionarea probabilitilor strilor naturale pe ramuri, alctuind astfel
un arbore al probabilitilor.
adugarea ctigurilor, obinnd astfel un arbore de decizie complet.
Evaluarea unui arbore. Pentru rezolvarea unui arbore se obinuiete
segmentarea acestuia. Se iau n considerare dou tipuri de segmente:
punctele de decizie cu toate alternativele lor i punctele de ocazie cu
toate
strile naturale rezultante
.
Procesul de gsire a soluiei ncepe cu acele segmente care duc la
ctigurile finale, n partea dreapt a arborelui, i continu spre stnga,
segment dup segment, n sensul invers n care arborele a fost
ntocmit.
Segmentele punctelor de ocazie. Valoarea estimat a tuturor
strilor
naturale ca rezultat al unui punct de ocazie trebuie calculat
(ctigurile se
nmulesc cu probabilitile i rezultatele se adun). Valoarea estimat se
nscrie apoi deasupra punctului de ocazie n interiorul dreptunghiului
(valoarea este denumit VME ).
Aceste valori estimate sunt considerate ctiguri pentru urmtoarea
ramur
din stnga.
Segmentele punctelor de decizie. Ajuni la un punct de decizie,
ctigurile
date (sau calculate) pentru fiecare alternativ sunt comparate i este
ales cel
mai bun. Toate celelalte ctiguri sunt ignorate.
Prin urmare, factorul de decizie trebuie s aleag o alternativ la fiecare
punct de decizie i s le resping pe toate celelalte. Calculul continu de
la
dreapta la stnga. Eliminarea alternativelor reduce treptat mrimea
arborelui
pn cnd rmne o singur alternativ la ultimul punct de decizie n
partea
stng a arborelui.
Gianita Bleoju
Management General
110
Probleme propuse
1. Firma X produce si comercializeaza un produs A. Un studiu de
piata ar
costa 40mii u.m. Variantele pentru distributie sunt :
V1-prin intermediari cu venit sigur de 760mii u.m.
V2-retea proprie; cu urmatoarele posibilitati;SN1-acceptarea rapida a
produsului pe piata, cu probabilitatea p=0,4 si venit estimat 1900 u.m;
SN2-
vinzari medii ale produsului-p=0,3, venit estimat 1400; SN3-vinzari
nesatisfacatoare-p=0,3, venit estimat=1000.
Variantele strategice ale firmei pot fi rezumate astfel:
S1-vinzari prin intermediari
S2-forte proprii fara testare de piata
S3-studiu de piata si apoi uitilizarea uneia dintre V1;V2.
Probabilitatile de realizare simultana a variantelor strategice sunt in
tabelul
de mai jos:
SN Piata favorabila Piata
nefavorabila
Probabilitati
absolute
SN1 0,25 0,15 0,4
SN2 0,20 0,10 0,3
SN3 0,15 0,15 0,3
Probabilitati
absolute
0,6 0,4 1
Sa se stabileasca probabilitatile conditionate in cazul unei piete
favorabile,
respectiv nefavorabile.
Sa se aleaga varianta optima dintre cele trei.
2. Firma X produce si comercializeaza un produs A. Un studiu de
piata ar
costa 40mii u.m. Variantele pentru distributie sunt :
V1-prin intermediari cu venit sigur de 760mii u.m.
V2-retea proprie; cu urmatoarele posibilitati;SN1-acceptarea rapida a
produsului pe piata, cu probabilitatea p=0,4 si venit estimat 1900 u.m;
SN2-
vinzari medii ale produsului-p=0,3, venit estimat 1400; SN3-vinzari
nesatisfacatoare-p=0,3, venit estimat=1000.
Variantele strategice ale firmei pot fi rezumate astfel:
S1-vinzari prin intermediari
S2-forte proprii fara testare de piata
S3-studiu de piata si apoi uitilizarea uneia dintre V1;V2.
Probabilitatile de realizare simultana a variantelor strategice sunt in
tabelul
de mai jos:
SN Piata favorabila Piata
nefavorabila
Probabilitati
absolute
SN1 0,25 0,15 0,4
SN2 0,20 0,10 0,3
SN3 0,15 0,15 0,3
Probabilitati
absolute
0,6 0,4 1
Gianita Bleoju
Sa se aleaga varianta optima dintre cele trei.
C. Decizii in condiii de incertitudine
Pentru optimizarea deciziilor n condiii de incertitudine se pot folosi
mai
multe criterii ,reguli sau tehnici care sunt prezentate succint. Pentru
prezentarea lor se ia n considerare situaia din tabelul 1.
Tabelul 1
Criterii (j)
Variante (I)
C1 C2 C3 ... Cm
V1 a11 a12 a13 a1m
V2 a21 a22 a23 a2m
V3 a31 a23 a33 a3m
...
Vn an1 an2 an3 anm
1. Tehnica pesimist Conform criteriului pesimist al lui Abraham
Wald,
care se bazeaza pe principiul maxim din teoria jocurilor, varianta
optim este
cea care aduce cele mai mari profituri (avantaje) n situaia n care
condiiile
obiective sunt cele mai nefavorabile.
Voptim = max min (V l,Cj)
2. Tehnica optimist Conform criteriului optimist al lui Leonid
Hurwicz (
Premiul Nobel in Economie-2007) varianta optim este cea care aduce
cele
mai mari avantaje n situaia n care condiiile obiective se prezint cel
mai
favorabil. Acesta presupune ca este posibil ca starea naturii cea mai
favorabila sa se produca, mai curind decit cea mai nefavorabila.Ca
atare,
acorda probabilitatea (coeficient de optimism) > 0,5 starii naturii
celei mai
favorabile si evident 1- , de producere a starii naturii celei mai
nevaforabile.
Se procedeaza deci la o ponderare n calcule. Varianta optim este cea
care
asigur rezultatul cel mai favorabil obinut cu ajutorul relaiei:
Ri = Ai + (1 )ai
Ai = elementul cel mai favorabil al liniei I (maxim din aij la varianta i)
ai = elementul cel mai nefavorabil al liniei I (minim din aij la varianta
Vi)
3. Tehnica echilibrului (Bayes- Laplace) se consider c exist
aceeai
probabilitate de producere a starilor naturii, deci varianta optim este
cea
care asigur rezultatul cel mai bun , in conditiile unei probabilitati
p=1/m,
unde n este numarul starilor naturii ( a conditiilor obiective )calculat cu
ajutorul relaiei:
m = numrul strilor condiiilor obiective
ail ...m = rezultatele corespunztoare strilor respective
4. Tehnica minimizrii regretelor (Leonard Jimmie Savage in 1954) -
consider optim varianta care are regretul cel mai mic. Se pleac de la
ideea c un conductor, dup ce a luat o decizie, observ c n anumite
situaii ar fi luat alt decizie. Regretul se concretizeaz n pierdere. n
acest
caz etapele alegerii deciziei optime sunt:
- stabilirea regretelor ca diferen ntre elementul maxim pe coloana i
valoarea fiecrui element;
rij (vi,Cj) = aij max aij
- alegerea regretului maxim pe fiecare linie; dintre acestea se
stabilete
regretul cel mai mic. Varianta care are regretul minim este cea optim.
Gianita Bleoju
Management General
112
Exemplu. Se cunosc urmatoarele date( cheltuieli variabile, cheltuieli
constante, pretul de vinzare despre variantele tehnologice posibile de
adoptat in fabricatie de catre firma X si posibilitatile de livrare pe piata
(5001000 bucati):
Varianta 1- Cv= 8,5Ron /produs, Cc=1500Ron/an ;
Varianta 2-Cv= 8,2 Ron /produs, Cc=1700 Ron/an
Varianta 3-Cv=8,8Ron/produs, Cc==1300 Ron/an
Pretul de vinzare( Pv)se considera p=11,5Ron
a. Sa se construiasca matricea profiturilor si sa se aplice criteriile
decizionale
cunsocute pentru alegerea variantei optime.
b. Se cere sa stabileasca varianta decizionala optima, cunoscind
urmatoarele
probabilitati de producere a starilor naturii : 0,1;0,3;0,2;0,15;0,17;0,08.
a. Se calculeaza profitul si se constrieste matricea profiturilor
Profitul= (Pv Cv)xQ-Cc
Matricea profiturilor
Stari ale
naturii/strategii
500 600 700 800 900 1000
S1 0 300 600 900 1200 1500
S2 -50 280 610 940 1270 1600
S3 50 320 590 860 1130 1400
Aplicarea criteriilor decizionale;
Wald; Starea naturii cea mai nefavorabila este cea in care se estimeaz
ca
se vor vinde 500 bucati din produsul X. Varianta optima este S3 :max
(0; -
50;50)=50
Hurwicz : Consideram probabilitatea >0,5=0,6 ( 1- =0,4) si
procedam la
calculul profiturilor:
S1: 1500x0,6+0x0,4=900; S2: 1600x0,6+(-50)x0,4=940;
1400x0,6+50x0,4=860.
Varianta optima: max(900;940;860)=940 (S2)
Bayes-Laplace:S1: 1/6(0+300+600+900+1200+1500)= 750;S2: 1/6(-
50+280+610+940+1270+1600)=775; S3:
1/6(50+320+590+860+1130+1400)=725
Varianta optima : max (750;775;725)=775(S2)
Savage: Se construieste matricea regretelor din matricea profiturilor
astfel:
stabilirea regretelor ca diferen ntre elementul maxim pe coloana i
valoarea fiecrui element;
Rij=max aij-aij
- alegerea regretului maxim pe fiecare linie; dintre acestea se
stabilete regretul cel mai mic. Varianta care are regretul minim
este cea optim.(Vopt=minMaxRij)
Gianita Bleoju
Matricea regretelor
Stari ale
naturii/strategii
500 600 700 800 900 1000
S1 50 20 10 40 70 100
S2 100 40 0 0 0 0
S3 0 0 20 80 140 200
S1: R1max( 50;20;10;40;70;100)=100;
S2:R2max(100;40;0)=100;S3:R3max(0;80;140;200)=200
Voptima =minMaxRij adica min(100;100;200) S1 sau S2.
Observatie: Se face o discutie cu privire la comportamentul fata de risc
(aversiunea/predilectia) fata de risc a decidentului, precum si de
comportamentul concurentilor si se va alege in final varianta optima de
adoptat.
Gianita Bleoju
Management General
114
Probleme propuse: 1. Se d urmtoarea matrice a utilitilor. S
se
calculeze indicatorii de concordan i discordan.
Alternativ
Profit
Cost
A1 0,75 0
A2 0 1
A3 1 0,42
Coeficientul de
importan (K)
0,6 0,4
a) C(Vg,Vh )0.6; 0; 0,4; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42; 0,75; 1; 0;
0,58 ;
b) C(Vg,Vh )0.6; 0,4; 0; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42; 0,75; 1; 0;
0,58 ;
c) C(Vg,Vh )0.4; 0,6; 0; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42 ; 0,75; 1; 0;
0,58 ;
d) C(Vg,Vh )0.6; 0; 0,4; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42; 0,75; 1; 0,58;
0;
e) Niciuna .
2. Se d urmatoarea matrice a utilitatilor i se cere calculul
coeficienilor de concordan i discordan
C1 C2 C3
V1 1 0,66 0,66
V2 0,8 1 1
V3 0,2 0,33 0
V4 0 0 0,33
Kj 0,2 0,3 0,5
Variante de rspuns:
a) C(Vg;Vh): 0,2,1,1; 0,8; 0; 1; 0,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,0; 0,3,0,0; 0,8,1,0,33; 1,0,7,0,33 ;
b) C(Vg;Vh): 0,2,1,1;0,8; 1; 1; 0,1,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,0; 0,2,0,0; 0,8,1,0,33,1,0,7,0,33 ;
c) C(Vg;Vh): 0,2,1,1; 0,8; 1; 1; 0,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,33,0; 0,2,0,0; 0,8,1,0,33,1,0,7,0,33 ;
d) C(Vg;Vh): 0,2,1,1; 0,8; 1; 1; 0,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,0; 0,2,0,0; 0,8,1,0,33; 1,0,7,0,33 .
Gianita Bleoju
1. Modele de analiz a drumului critic 3(ADC)
Principiul analizei drumului critic const n divizarea unui proiect
(aciuni
complexe) n pri componente, la un nivel care s permit corelarea
logic
i tehnologic a acestora, adic s fac posibil stabilirea
interaciunilor ntre
prile componente. Aceste pri componente sunt activitile aciunii
complexe.
La definirea listei de activiti specialistul sau specialitii care particip
la aceast operaie folosesc experiena lor pentru a rspunde pentru
fiecare
activitate la ntrebrile: ce alte activiti succed sau preced n mod
necesar
aceast activitate ?; care este durata activitii ?. Ia natere n
acest fel un
tabel care conine activitile proiectului, intercondiionrile ntre
activiti i
duratele acestora.
Un astfel de tabel trebuie s conin cel puin urmtoarele elemente:
activiti: n aceast coloan se enumer activitile proiectului,
fiind puse n eviden printr-o denumire sau printr-un simbol (codul
activitii);
condiionri: se precizeaz, pentru fiecare activitate, activitile
imediat precedente, prin simbolurile lor; activitile de start nu au
activiti precedente, n csu fiind trecut o liniu;
durata: pentru fiecare activitate se precizeaz durata de execuie,
ntr-o anumit unitate de msur. Durata unei activiti este o
constant.
Modelele de analiz a drumului critic se bazeaz pe reprezentarea
proiectului printr-un graf, elementele tabelului asociat acestuia fiind
suficiente
pentru a construi graful corespunztor.
n tabelul 1 este prezentat un proiect, activitile fiind notate prin litere
mari A, B, C, . Activitile A i B sunt activitile de nceput ale
proiectului.
Activitatea A este direct precedent activitii C. De asemenea,
activitatea C
este direct precedent activitilor E i F.
Tabelul 1
Nr.
crt. Activitile proiectului
Activitile
direct precedente
(condiionri)
Durate
1A-3
2B-2
3CA2
4DB6
5EB4
6 F C,D,E 4
7GE1
Exist mai multe moduri de a reprezenta un proiect printr-un graf, cele
mai cunoscute fiind prezentate mai jos:
3 Teoria ordonantarii-www.asecib.ase.ro
Gianita Bleoju
Management General
116
A. Metoda CPM (Critical Path Method)
Metoda CPM este un procedeu de analiz a drumului critic n care
singurul parametru analizat este timpul i n reprezentarea graficului
reea
se ine seama de urmtoarele convenii:
fiecrei activiti i se asociaz un segment orientat numit arc,
definit prin capetele sale, astfel fiecare activitate identificndu-se
printr-un arc;
fiecrui arc i se asociaz o valoare egal cu durata activitii pe
care o reprezint;
condiionarea a dou activiti se reprezint prin succesiunea a
dou arce adiacente.
Nodurile grafului vor reprezenta momentele caracteristice ale
proiectului, reprezentnd stadii de realizare a activitilor (adic
terminarea
uneia sau mai multor activiti i/sau nceperea uneia sau mai multor
activiti).
Procedeul CPM se bazeaz pe existena unei corespondene bipartide
ntre elementele unui proiect (activiti, evenimente) i elementele
unui graf
(arce i noduri). Se obine o relaie model-obiect, care pune n eviden
particularitile de o mare nsemntate practic, n special,
proprietile de
succesiune temporal.
Pentru reprezentarea corect a proiectului (respectarea
interdependenelor, claritatea desenului etc), ct i pentru o
standardizare a
reprezentrii (pentru a putea fi neles i de altcineva dect cel care l-a
desenat) n desenarea grafului se respect urmtoarele reguli:
1. fiecare activitate se reprezint printr-un arc a crui orientare indic,
pentru activitate, desfurarea ei n timp;
2. un arc este limitat prin dou noduri (reprezentate prin cerculee)
care simbolizeaz momentele de nceput i de sfrit ale executrii
activitii corespunztoare;
3. lungimea fiecrui arc, n general, nu este proporional cu
lungimea activitii;
4. activitile vor fi reprezentate prin arce de forma:
sau sau sau
sau sau sau
esenial fiind poriunea orizontal, pe care se vor trece informaiile
despre activitate, poriunile oblice fiind la 45.
Lungimea i nclinarea arcului au n vedere numai considerente
grafice,
pentru urmrirea uoar a ntregului graf.
5. deoarece respectarea tuturor regulilor nu se poate face doar cu
arce care corespund doar activitilor proiectului, vor exista i arce
care nu corespund nici unei activiti, care vor fi reprezentate
punctat i care, pentru unitatea prezentrii, vor fi numite activiti
Gianita Bleoju
fictive, ele neconsumnd resurse i avnd durata 0.
6. pentru reprezentarea unor dependene de tipul "terminare
nceput" n care tAB > 0, vom introduce nite arce reprezentate prin
linii duble, care corespund intervalului tAB, avnd semnificaia unor
ateptri (n acest interval se "consum" doar timp, nu i resurse)
i care vor fi numite activiti de ateptare.
Dac se presupune c o activitate A este precedent activitii B, n
funcie de tipul de interdependen, n graficul reea arcele
corespunztoare
activitilor A i B vor avea urmtoarea reprezentare:
sau (pentru tAB = 0)
7. n graf nu sunt admise circuite (existena unuia ar nsemna c orice
activitate a acestuia ar fi precedent ei nsui). Deoarece, pentru
un proiect foarte mare graful va avea foarte multe arce, se poate
ntmpla s crem un circuit fr s ne dm seama. Pentru a evita
acest lucru, vom introduce o regul mai uor de respectat, care o
implic pe cea dinainte:
8. nodurile vor fi numerotate, numerotarea fcndu-se n aa fel
nct, pentru fiecare activitate, numrul nodului de nceput s fie
mai mic dect numrul nodului de final al activitii.
9. graful are un singur nod iniial (semnificnd evenimentul
"nceperea proiectului") i un singur nod final (semnificnd
evenimentul "sfritul proiectului");
10. orice activitate trebuie s aib cel puin o activitate precedent i
cel puin una care i succede, exceptnd bineneles activitile
care ncep din nodul iniial al proiectului i pe cele care se termin
n nodul final al proiectului;
11. dei exist activiti care se execut n paralel, care pot ncepe n
acelai moment i se pot termina n acelai moment, este interzis
tAB
B
A
Figura 1
A tAB B A B
terminare - nceput
tAB
A
B
nceput - nceput
terminare - terminare
A1 A2
B
sau
B1
B2
A
tAB
sau
tAB
Gianita Bleoju
Management General
118
ca cele dou arce corespunztoare s aib ambele extremiti
comune, altfel desenul care rezult nu mai e graf. n desenul de
mai jos se arat care este reprezentarea corect, F fiind o
activitate fictiv:
12. nu trebuie introduse dependene nereale (neprevzute n tabelul
de condiionri). Astfel, dac n tabelul de condiionri vom avea
situaia:
Tabelul 2
Activitate Activitate direct precedent (condiionri)
A-
B-
C A,B
DA
atunci reprezentarea:
este incorect, deoarece introduce condiionarea, inexistent n tabel,
a
activitii D de activitatea B. Reprezentarea corect este:
A
B
A
B
FA
BF
incorect corect
Figura 2
A
B
C
D
Figura 3
A
B
C
D
Figura 4
Gianita Bleoju
13. s se foloseasc, pe ct posibil, numrul minim de activiti fictive,
pentru a nu complica excesiv desenul. De exemplu acelai efect ca
n figura 4 putea fi obinut i prin reprezentarea:
dar am fi folosit o activitate fictiv n plus, inutil.
Dac dou sau mai multe activiti au aceeai activitate direct
precedent, de exemplu A precede B i A precede C, reprezentarea n
graful-reea va avea forma din figura 5 (a). Arcele B i C simbolizeaz
dou
activiti care nu pot ncepe dect dup ce s-a terminat activitatea A.
Activitile B i C pot fi executate simultan. De asemenea execuia
unei
activiti poate depinde de terminarea mai multor activiti direct
precedente,
de exemplu A precede C i B precede C ca n figura 5 (b). n aceast
situaie, activitatea C nu poate ncepe, logic, dect dup ce s-au
terminat
activitile A i B.
Proiectul dat prin tabelul 1, poate fi modelat, n reprezentarea
activitilor pe arce, prin graful-reea din figura 6, numerotat
secvenial.
Figura 6
C
A
CB
A
B
(a) (b)
1
2
3
5
4
6
Figura 7
A
B
C
D
E
F
G
A
B
C
D
Figura 5
Gianita Bleoju
Management General
120
Numerotarea nodurilor permite s identificm fiecare activitate prin
perechea de noduri (de nceput i sfrit). De exemplu, activitatea D se
identific prin perechea (3,5), activitatea E prin (3,4) etc.
Analiza proiectului
Analiza proiectului const n determinarea duratei minime a
proiectului,
determinarea intervalelor de timp n care poate avea loc fiecare din
evenimentele reprezentate prin noduri i determinarea intervalelor de
timp n
care pot fi plasate activitile, astfel nct s se respecte toate
condiionrile
i s obinem timpul minim de execuie al proiectului.
Este evident c durata minim de execuie a proiectului este cel mai
mic
interval de timp n care pot fi efectuate toate succesiunile de activiti
din
proiect. O succesiune de activiti corespunde unui drum n graf i
deci,
durata minim de execuie a proiectului este cel mai mic minorant al
lungimilor tuturor drumurilor din graf. Cum exist un numr finit de
drumuri,
mulimea lungimilor acestora este finit i cel mai mic minorant al ei
este
maximul acesteia, adic durata drumului de lungime maxim.
Deoarece
graful nu are circuite i are un singur punct iniial i unul singur final,
este
evident c cele mai lungi drumuri vor fi cele dintre nodul iniial i cel
final.
Avem deci de gsit drumul de lungime maxim dintr-un graf fr
circuite, caz
n care se poate aplica algoritmul lui Ford simplificat.
Conform acestui algoritm, se calculeaz pentru fiecare nod al grafului:
A. Termenul cel mai devreme de realizare a evenimentului j.
Acest
termen reprezint momentul cel mai devreme posibil de terminare a
tuturor
activitilor care converg n nodul j i este egal cu valoarea maxim a
drumurilor dintre evenimentul iniial 1 i evenimentul j, pe care l vom
nota cu
mj
t = dmax(1,j). Termenul cel mai devreme (numit i termenul minimal) a
evenimentului j, conform algoritmului lui Ford n grafuri G = (X,) fr
circuite,
se calculeaz astfel:
mj
( )
t = ( ) max t dij ,1jn
m
i, j i
+<
Vom presupune, fr a restrnge generalitatea, c t1 = 0, pentru

evenimentul iniial 1 i, n acest caz, termenul de realizare cel mai
devreme
al unui eveniment oarecare j va fi dat de formula:
mj
t=
() ()

+<
=
max t d 1 j n
0j1
ij
m
i, j i
Gianita Bleoju
Aceast formul permite calculul termenelor pentru evenimente, prin
parcurgerea grafului-reea n sens-nainte (parcursul nainte) i durata
minim de execuie a proiectului va fi termenul cel mai devreme de
realizare
al nodului final al grafului.
Acest termen devine termenul impus de realizare al proiectului i el nu
mai poate fi depit, depirea lui nsemnnd doar o proast
organizare a
lucrului.
B. Termenul cel mai trziu de realizare a evenimentului i. Acest
termen (numit i termen maximal) reprezint momentul cel mai trziu
posibil
de ncepere a activitilor care pleac din nodul i astfel nct toate
succesiunile de activiti dintre acest nod i nodul final s mai poat fi
efectuate pn la termenul final de realizare al proiectului i este egal
cu
diferena ntre durata minim de realizare a proiectului i durata
drumului de
lungime maxim dintre evenimentul i i n. Acest termen se noteaz cu
M
t i=
dmax(1,n) dmax(i,n).
Pentru calcularea acestor momente trebuie calculate duratele
drumurilor de la nodul final spre nodul iniial i apoi sczute din durata
minim a proiectului, calcul care va fi fcut aplicnd, de asemenea,
algoritmul lui Ford simplificat.
Conform celor de mai sus, termenul cel mai trziu de realizare a unui
eveniment, cu respectarea duratei minime a proiectului (notat T=
dmax(1,n) =
mn
t ), este dat de formula:
M
t i=
() ()

<
=
min t d 1 i n
Tj1
ij
Mj
i, j
Intervalul [ m
jt , M
j t ] se numete intervalul de fluctuaie al evenimentului
j. Evenimentul j se poate plasa n orice moment al acestui interval de
fluctuaie, fr a periclita durata total a ntregului proiect. Acest
interval l
putem defini ca pe o rezerv de timp R(j) a evenimentului j:
R(j) = M
jt m
jt
Dac R(j) = 0 evenimentul j trebuie s aib loc la termenul fixat M
jt =
mj
t , pentru c orice ntrziere va duce la prelungirea duratei ntregului
proiect.
Exemplu: Vom arta n continuare modul cum se calculeaz aceste
termene, pentru proiectul dat de tabelul 1. Pentru o bun organizare a
datelor
vom reprezenta fiecare eveniment al proiectului printr-un cerc divizat
n trei
pri (vezi figura 7), n care vom trece n partea de sus numrul
evenimentului i, n partea inferioar-stnga termenul cel mai devreme
de
realizare m
j t i n partea inferioar-dreapta termenul cel mai trziu de
realizare M
jt .
Gianita Bleoju
Management General
122
n figura 8 a fost desenat graful asociat proiectului.
Primul eveniment se consider a avea loc la momentul t1 = 0. Calculul
termenelor minimale pornete de la primul eveniment, avnd n
vedere c se
poate calcula termenul cel mai devreme al unui eveniment numai dac
acesta a fost calculat pentru toate evenimentele precedente:
m
t1 = 0
m
t 2 = max ( m
t1 + d 12) = max (0 + 3) = 3
m
t 3 = max ( m
t1 + d13) = max (0,2) = 2
m
t 4 = max ( m
t 3 + d34) = max (2 + 4) = 6
m
t 5= max ( m
t 2+ d25, m
t 3+ d35, m
t 4+ d45) = max (3 + 2, 2 + 6, 6 + 0) = 8
m
t 6 = max ( m
t 4 + d46, m
t 5 + d56) = max (6 + 1, 8 + 4) = 12
mj
t
Figura 7
2
36
1
00
3
22
5
88
4
68
6
12 12
A
3
B
2
C
2
E
4
D
6
F
4
G
1
Figura 8
i
Mj
t
Gianita Bleoju
Calculul termenelor maximale se face considernd durata minim a
proiectului T = 12, ncepnd de la ultimul nod, avnd n vedere c se
poate
calcula termenul cel mai trziu al unui eveniment numai dac acesta a
fost
calculat pentru toate evenimentele succesoare. Pentru aceasta se ia M
t6 =
12 i se calculeaz:
M
t5 = min ( M
t6 d56) = min (12 4) = 8
M
t 4 = min ( M
t6 d46, M
t5 - d45) = min (12 1, 8 0) = 8
M
t 3 = min ( M
t5 d35, M
t 4 d34) = min (8 6, 8 4) = 2
M
t 2 = min ( M
t5 d25) = min (8 2) = 6
M
t1 = min ( M
t 2 d12, M
t 3 d13) = min (6 3, 2 2) = 0
Urmtoarea etap n analiza proiectului const n aflarea termenelor
ntre care trebuie s se efectueze activitile, calculndu-se n acest
sens,
pentru fiecare activitate (i,j), momentul minim de ncepere:
m t (i,j), momentul
minim de terminare: t
m t (i,j) , momentul maxim de ncepere:
tM (i,j) i
momentul maxim de terminare: t
tM (i,j).
1. Momentul (termenul minim) de ncepere cel mai devreme a
activitii ( i.j). Deoarece o activitate nu poate ncepe dect dup
ce se termin toate cele precedente, momentul minim de ncepere
este evident termenul cel mai devreme de realizare al
evenimentului i:
m
t (i,j) = m
ti
2. Momentul (termenul minim) de terminare cel mai devreme a
activitii (i.j) este egal cu suma dintre termenul cel mai devreme
de ncepere i durata activitii:
tm
t (i,j) =
m t (i,j) + dij
3. Momentul (termenul maxim) de terminare cel mai trziu a
activitii (i,j) este definit de termenul cel mai trziu de realizare a
evenimentului j:
t
tM (i,j) = M
jt
4. Momentul (termenul maxim) de ncepere cel mai trziu a
activitii (i,j) este egal cu diferena dintre termenul cel mai trziu
de terminare i durata activitii:
tM (i,j) = t
tM (i,j) - dij
Gianita Bleoju
Management General
124
Aceste momente spun doar n ce interval poate fi situat o activitate,
dar nu spun care este diferena ntre o plasare posibil sau alta. n
acest
scop vom calcula, pentru fiecare activitate (i,j), urmtoarele repere de
timp:
a) Rezerva total de timp (Rt) a unei activiti (i,j), ca fiind diferena
dintre termenul cel mai trziu de terminare i termenul cel mai
devreme de terminare:
Rt(i,j) = t
tM t
mt = t
tM
m t dij = M
jt m
t i dij
Rezerva total de timp a unei activiti (i,j) reprezint timpul maxim
cu care se poate amna sau se poate mri durata activitii, fr
depirea termenului final de execuie al proiectului.
b) Rezerva liber de timp (Rl) a unei activiti (i,j):
Rl(i,j) = m
jt m
t i dij
Diferena ntre rezerva total i rezerva liber:
Rt(i,j) - Rl(i,j) = M
jt m
jt
pentru o activitate (i,j), este egal cu fluctuaia evenimentului final j
al activitii. De aici rezult c rezerva liber a unei activiti (i,j)
reprezint intervalul de timp ca parte a rezervei totale de timp, cu
care o activitate se poate amna (sau se poate mri durata
activitii) fr a perturba termenul cel mai devreme de realizare al
termenului final j (adic fr a consuma din rezervele de timp ale
activitilor care o succed).
c) Rezerva independent de timp (Rs) a unei activiti (i,j):
Ri(i,j) = m
jt M
t i dij
Rezerva independent de timp a unei activiti (i,j) exist dac
Ri(i,j) > 0 i dac exist, ea reprezint timpul maxim cu care se
poate amna (sau se poate mri durata activitii) astfel nct s nu
perturbe fluctuaia evenimentelor de la extremitilor activitii. Dac
Ri(i,j) 0 atunci activitatea (i,j) nu are rezerv independent de
timp. Rezerva independent de timp arat intervalul n care poate fi
plasat o activitate fr a consuma nici din rezervele de timp ale
activitilor ce o preced, nici din cele ale celor ce o succed.
Diferena ntre rezerva liber i rezerva independent:
Rl(i,j) Ri(i,j) = M
t i m
ti
este egal cu fluctuaia evenimentului i (cu care ncepe activitatea).
Gianita Bleoju
Intervalele de fluctuaie pentru evenimente i rezervele libere de timp
pentru activiti caracterizeaz elasticitatea unui program de
ordonanare.
Cu ct acestea sunt mai mici cu att programul este mai rigid.
Drumul (drumurile) a crui lungime este egal cu durata minim de
execuie a proiectului se numete drum critic. Este clar c orice
amnare a
unei activiti a acestuia duce la lungirea duratei de execuie a
proiectului,
deci nici una din aceste activiti nu dispune de rezerv de timp.
Activitile
de pe drumul critic i prin extensie, orice activitate care nu dispune de
rezerv de timp, se numete activitate critic.
O activitate critic (i,j) este caracterizat prin:
m
t i= M
t i, m
jt = M
jt , m
jt m
t i = dij
De aici rezult c, pentru o activitate critic, avem:
Rt(i,j) = Rl(i,j) = Ri(i,j) = 0
Termenele calculate pentru evenimente sunt utile n primul rnd
pentru
calculul termenelor pentru activiti, dar ele servesc i pentru
evaluarea
stadiului de realizare al proiectului, verificnd dac termenele de
realizare
pentru fiecare eveniment se afl n intervalul de fluctuaie.
n practic este nevoie de mai multe ori s ne interesm de activiti,
n
ceea ce privete stadiul realizrii acestora, dect de evenimente. n
primul
rnd intereseaz activitile critice (cele situate de-a lungul drumului
critic),
ele trebuind s fie realizate la datele calculate. Aceste activiti nu
dispun de
rezerv de timp, deci trebuie s nceap i s se termine exact la
termenele
calculate, pentru a nu depi termenul de finalizare al proiectului.
Celelalte
activiti pot fi amnate cu rezervele lor de timp, dar consumarea
acestora
face ca proiectul s devin rigid.
Pentru activitile proiectului analizat mai sus, termenele activitilor i
rezervele de timp sunt date n tabelul de mai jos:
Tabelul 3
Activiti Cond. Durat
e
m
tt
mt
tM t
tM Rt Rl Ri
A = (1,2) - 3 0 3 3 6 3 0 0
B = (1,3) - 2 0 2 0 2 0 0 0
C = (2,4) A 2 3 5 6 8 3 3 0
D = (3,4) B 6 2 8 2 8 0 0 0
E = (3,5) B 4 2 6 4 8 2 0 0
F = (4,6) C,D,E 4 8 12 8 12 0 0 0
G = (5,6) E 1 6 7 11 12 5 5 0
Conform tabelului 3 proiectul este foarte rigid, nici o activitate
nedispunnd de rezerv independent de timp.
Examinarea reperelor de timp permite cunoaterea posibilitilor pe
care
le are un management de program de a interveni la timp pentru
executarea
la termenele calculate a tuturor activitilor unui proiect dat. Durata
proiectului
calculat prin aceast metod nu poate fi redus prin micorarea
rezervelor.
Printre avantajele metodei CPM (i n general ale analizei drumului
critic) evideniem:
Gianita Bleoju
Management General
126
determinarea cu anticipaie a duratei de execuie a proiectelor
complexe;
pe timpul desfurrii proiectului permite un control permanent al
execuiei acestuia;
explicitarea legturilor logice i tehnologice dintre activiti;
evidenierea activitilor critice;
evidenierea activitilor necritice, care dispun de rezerve de timp;
permite efectuarea de actualizri periodice fr a reface graful;
ofer posibilitatea de a efectua calcule de optimizare a duratei unui
proiect, dup criteriul costului;
reprezint o metod operativ i raional care permite
programarea n timp a activitilor innd seama de resurse.
Dezavantajele acestei metode sunt n principal:
greutatea desenrii grafului, fiind foarte greu de reprezentat exact
toate condiionrile din proiect, n condiiile n care acestea sunt
foarte complicate iar desenul trebuie s fie destul de simplu i clar
nct s fie inteligibil i deci util;
chiar dac se respect toate regulile de construire a grafului,
rmn nc destule variante de desenare astfel nct dou
reprezentri ale aceluiai proiect fcute de doi indivizi pot s nu
semene aproape deloc.
din cele de mai sus se vede c reprezentarea este greoaie chiar
dac toate condiionrile ar fi de tipul "terminare nceput" cu
preceden direct, ncercarea de a forma graful n condiiile
existenei i a celorlalte tipuri de interdependene ducnd foarte
repede la un desen extrem de ncrcat i greu de folosit.
B. Metoda MPM (Metro Potenial Method)
Metoda potenialelor sau MPM este un procedeu de analiz a drumului
critic
care ncearc s depeasc neajunsurile metodei CPM, n care, ca i
n
metoda CPM, se analizeaz parametrul timp, diferena constnd n
felul n
care se construiete graful reea:
fiecrei activiti A i se asociaz un nod A;
fiecrui nod i se asociaz o valoare dat de durata activitii pe
care o reprezint;
condiionarea (succesiunea) a dou activiti se reprezint printr-un
arc, orientat de la o activitate la alta;
fiecrui arc dintre dou activiti A i B i se asociaz un numr
reprezentnd valoarea tAB.
Reprezentarea activitate nod permite ca ntre activitile unui proiect
s avem mai multe tipuri de legturi de preceden. Cele trei tipuri de
preceden se vor reprezenta astfel:
1) Legtura "terminare - nceput" se reprezint grafic n fig. 10.
A tAB B
Fig. 10
Gianita Bleoju
Activitatea B ncepe dup ce s-a terminat activitatea A. Putem
considera c arcul (A,B) are el nsui o durat tAB 0, ceea ce
nseamn c activitatea B poate ncepe dup ce s-au scurs tAB
uniti de timp de la terminarea activitii A. n general, nu toate
legturile "terminare - nceput" au durat, cele mai multe avnd
durata tAB = 0.
2) Legtura "nceput-nceput" poate fi utilizat pentru a arta
simultaneitatea executrii a dou activiti prin puncte de nceput.
Aceasta este reprezentat n fig. 11.
Activitatea B poate ncepe cu cel puin tAB uniti de timp dup
nceperea activitii A. Dac tAB = 0 activitile pot ncepe n acelai
timp.
3) Legtura "terminare terminare" poate fi, de asemenea, utilizat
pentru a indica simultaneitatea executrii a dou activiti prin
punctul de terminare (fig. 12). Aceast legtur arat c activitatea
A este terminat cu cel puin tAB uniti de timp naintea terminrii
activitii B.
Vom numi activitate de baz orice activitate folosit ca baz de
referin, fa de care este format timpul de ateptare. n figura 11
activitatea
de baz este A iar n figura 12 activitatea de baz este B. Durata de
ateptare tAB se raporteaz la activitatea de baz.
Proiectului dat prin tabelul 2 i corespunde n reprezentarea activitate
nod graful-reea din figura 13.
Tabelul 4
Activiti Dependene
A-
B-
CA
DB
EC
FC
G F,D
H E,F
A
tAB B
Fig. 11
A
B
tAB
Fig. 12
s
A
B
C
D
E
F
H
G
t
Fig. 13
Gianita Bleoju
Management General
128
Graficul reea n reprezentarea activitate nod nu conine activiti
fictive, eventual cu excepia unei activiti de ncepere i/sau a unei
activiti
de terminare a proiectului, necesare n cazul n care exist mai multe
activiti care nu sunt condiionate de nici o activitate a proiectului
(acestea
devenind toate noduri iniiale ale proiectului, dei trebuie s fie un
singur nod
iniial) sau, analog, n cazul n care sunt mai multe activiti care nu au
nici o
activitate succesoare.
ntre un graf reea n reprezentarea activitate nod i un graf reea n
reprezentarea activitate arc se pot defini urmtoarele corespondene
(vezi
figura 14):
MPM
CPM
Calculul termenelor i rezervelor

Calcularea termenelor n reprezentarea activitate nod este
asemntoare cu cea din reprezentarea activitate arc. n aceast
reprezentare un nod al grafului se reprezint printr-un dreptunghi
compartimentat n ase pri, care vor fi completate astfel:
centru sus: numrul sau simbolul activitii: i, A,
centru jos: durata activitii: d(i), d(A),
stnga sus: termenul cel mai devreme al nceperii activitii:
( ) i tm , ( ) A tm ,
A tAB = 0 B
A tAB > 0 B
A
tAB B
A
B
tAB
AB
A1 A2
B
tAB
B1
B2
A
tAB
Figura 14
A tAB B
Gianita Bleoju
dreapta sus: termenul cel mai devreme al terminrii activitii:
( ) it
mt , () A ttm ,
stnga jos: termenul cel mai trziu al nceperii activitii: t (i)
M,
t (A)
M,
dreapta jos: termenul cel mai trziu al terminrii activitii: t (i)

tM ,
t t (A)
M,
Aceste elemente pot fi urmrite n figura 15.
Ne vom referi n continuare la cazul a dou activiti A i B,
considernd
cele trei tipuri de relaii ntre activiti. Pentru uurina calculului vom
urmri
figurile 16 i 17.
1. Termenul cel mai devreme al nceperii activitii B, conform
figurii
16 va fi dat de formula:
()()
()
()()
+
+
+
=
t A t d B terminare - terminare
t A t nceput - nceput
t A t terminare - nceput
max
0 daca B este o activitate de nceput
tB
AB
tm
AB
m
AB
tm
A
m
(
m
t
tM
tm
t
t
tM
A
d(A)
mt
tM
tm
t
t
tM
B
d(B)
Figura 16
m
t
tM
tm
t
t
tM
A
d(A)
m
t
tM
tm
t
t
tM
A
d(A)
tAB
tAB
tAB
m
t
tM
tm
t
t
tM
i
d(i)
tM
tm
t
t
tM
A
d(A)
Figura 15
m
t
Gianita Bleoju
Management General
130
unde activitatea A este precedent activitii B i tAB este o durat de
ateptare 0.
2. Termenul cel mai devreme al terminrii activitii B este egal
cu
suma dintre termenul cel mai devreme al nceperii activitii B i
durata sa:
( ) B ttm = ( ) B tm + d(B)
3. Termenul cel mai trziu de terminare a activitii A, conform
figurii
17 va fi dat de formula:
()()
()()
()
=
t B t terminare - terminare
t B t d A nceput - nceput
t B t terminare - nceput
min
T daca A este o activitate finala
tA
AB
t
M
AB
M
AB
M
B
t
M
((
unde activitatea A este direct precedent activitii B i tAB este o
durat de
ateptare 0.
4. Termenul cel mai trziu de ncepere al activitii A este egal
cu
diferena dintre termenul cel mai trziu de terminare al activitii A i
durata
sa:
t (A)
M= t (A) t
M d(A)
Pentru fiecare activitate vom defini urmtoarele rezerve de timp:
a) Rezerva total de timp (Rt) a unei activiti A:
Rt(A) = t t (A)
M t (A) t
m= t t (A)
M t (A)
M d(A)
b) Rezerva liber de timp (Rl) a unei activiti A:
m
t
tM
tm
t
t
tM
A
d(A)
m
t
tM
tm
t
t
tM
B
d(B)
Figura 17
m
t
tM
tm
t
t
tM
B
d(B)
m
t
tM
tm
t
t
tM
B
d(B)
tAB
tAB
tAB
Gianita Bleoju
Rl(A) = ()()() () A d A t B t max

m
m
B
unde activitatea A este direct precedent activitii B.

Modul cum se calculeaz termenele i rezervele de timp pentru
activitile unui proiect prin metoda MPM este pus n eviden de
exemplul
dat prin tabelul 1 i reprezentat n figura 18.
Din acest graf reea se formeaz tabelul 5 cu termenele i rezervele de
timp
pentru activitile proiectului:
Tabelul 5
Activiti Cond. Durate
mt t
mt
tM t
tM Rt Rl
A-3033630
B-2020200
CA2356833
DB6282800
EB4264820
F C,D,E 4 8 12 8 12 0 0
G E 1 6 7 11 12 5 5
PROBLEMA
Intr-o intreprindere , pentru realizarea unui proiect (o constructie), sunt
necesare 7 activitati. Durata de executie a activitatilor si dependenta
existenta intre acestea este prezentata in tabelul 1.
Nr.
crt.
Activitatea
proiectului
Activitatile direct
precedente
Durata
( zile )
1. A - 5
2. B A 4
3. C A, B 6
4. D C 5
5. E C 3
6. F D, E 4
7. G E, F 7
Se cere :
- sa se determine durata minima de executie a lucrarii, folosind
metoda
de analiza a drumului critic (A.D.C.) ;
- sa se reprezinte grafic , prin construirea grafului Gantt.
s
0
0
0
0
0
A
3
0
3
3
6
B
2
0
0
2
2
C
2
3
6
5
8
D
6
2
2
8
8
E
4
2
4
6
8
F
4
8
8
12
12
G
1
6
11
7
12
t
0
12
12
12
12
Figura 18
Gianita Bleoju
Management General
132
Etapa I a: Intocmirea grafului , cu respectarea regulilor:
Etapa a II-a: Stabilirea termenelor evenimentelor
Termenul minim al evenimentului i ( ti
m ) reprezinta momentul cel mai
devreme posibil de terminare a tutror activitatilor care converg in
nodul i .
Termenul maxim al evenimentului i ( ti
M ) reprezinta momentul cel
mai devreme posibil de incepere a tuturor activitatilor care pleaca din
nodul
i.
tMax = tmin in nodul final
Termenele activitatilor :
- Termenul minim de incepere a activitatii este termenul minim al
nodului i.
tij
mi = ti
m
- Termenul minim de terminare a activitatii ij
tij
mt = ti
m + dij
- Termenul maxim de terminare a activitatii ij este egal cu termenul
maxim
al nodului ij
tij
Mt = tij
M
- Termenul maxim de incepere a activitatii ij
tij
Mi = tij
M - dij
Rezervele de timp :a. Rezerva totala reprezinta intervalul maxim
cu care
poate fi amanata o activitate fara a depasi termenul final al proiectului.
Rij
t = tj
M - ti
m - dij
b. Rezerva libera reprezinta iintervalul de timp cu care poate fi
amanata o
activitate fara a consuma din rezervele activitatii care o succed.
Rij
l = tj
m ti
m dij
c. Rezerva independenta arata intervalul in care poate fi plasata o
activitate
fara a consuma din rezerva activitatilor care o succed si care o preced.
Gianita Bleoju
Rij
i = tj
M ti
M dij
Toate termenele activitatilor si rezevele de timp sunt calculate si
cuprinse in
tabelul 2 :
Activitatea Durata ti
m ti
M tj
m tj
M Rt Rl Ri
A 50055000
B 4 5 5 9 11 2 0 2
C 6 5 5 11 11 0 0 0
D 5 11 11 16 18 2 0 2
E 3 11 11 14 14 0 0 0
F 4 14 14 18 18 0 0 0
G 7 18 18 25 25 0 0 0
Tabelul nr.2
Activitatile care au valoarea 0 sunt activitati critice si marcheaza
drumul critic.
Drumul critic reprezinta drumul cu lungime maxima din graf, ce arata
durata minima de realizare a proiectului.
Etapa a III-a : Programarea calendaristica
1234567891
0
1
1
1
2
1
3
1
4
1
5
1
6
1
7
1
8
1
9
2
0
2
1
2
2
2
3
2
4
2
5
A
B
C
D
E
F
G
Gianita Bleoju
Management General
134
IV. Dimensionarea ariei de control i a numrului de
niveluri
ierarhice ale unei structuri de conducere
Aspecte teoretice
Diviziunea muncii de conducere (Stncioiu & Militaru, 1998) este
practicat att n plan orizontal (pe funciuni ale firmei i ale
managementului) ct i n plan vertical (pe ranguri de decizie i pe cele
trei
ealoane ale conducerii: conducerea strategic, conducerea tactic i
conducerea operaional).
n distribuirea pe vertical a responsabilitilor managementului apare
un numr variabil de niveluri ale piramidei ierarhice, n funcie de
complexitatea operaiunilor, de mijloacele de comunicare ntre niveluri,
de
efortul economic necesar comunicaiei i de soluiile organizatorice
adoptate
pentru realizarea structurilor.
n general, pentru o organizaie dat, cu ct piramida ierarhic are mai
multe
niveluri, cu att conducerea se deprteaz de locul unde au loc
operaiile
(transformrile) de baz i timpul de rspuns al sistemului se mrete,
respectiv invers. De asemenea, aria de control (numrul de subordonai
care
revine unui manager) se modific, scznd atunci cnd piramida este
mai
nalt i majorndu-se n caz contrar (Stncioiu & Militaru, 1998).
Cele dou variabile menionate mai sus caracterizeaz, aadar, doi
parametri fundamentali ai arhitecturii piramidei ierarhice, i anume:
numrul
de niveluri, care descrie nlimea piramidei, i aria de control,
reprezentnd
deschiderea piramidei la baz.
Calculul dimensiunii structurii ierarhice are la baz principiul ariei de
control, conform cruia, pe orice nivel ierarhic (cu excepia ultimului),
oricare
manager (decident) admite un numr maxim de subordonai (aria sa de
control sau ponderea ierarhic).
Obs. Prin subordonat se nelege persoana direct subordonat.
Legtura ntre numrul de angajai (N) al unei organizaii, numrul de
niveluri
ierarhice (n) i mrimea ariei de control (x), unde n i x sunt valori
medii, este
dat de relaia:
N = 1 + x + x2 + x3 + ... + x"-1 (1)
Obs. Termenul x"-1 reprezint personalul direct productiv (lucrtor), iar
ceilali termeni personalul conductor.
Se observ c irul termenilor reprezint o progresie geometric a crei
raie
este x. Suma acestei progresii este dat de formula:
x" =1 x-1
Gianita Bleoju
Pentru proiectarea efectiv a organigramei se vor folosi ponderi
diferite, ajustndu-se organigrama manual. Ca regul general, aria de
control, x, descrete dinspre baza piramidei ierarhice spre vrf, datorit
variaiei importanei problemelor de conducere pe verticala piramidei.
La vrf
se ntlnesc problemele cele mai complexe i cele mai angajante
pentru
ansamblul firmei. La baz sunt rezolvate problemele curente, de rutin,
circumscrise n soluiile adoptate de ctre managementul strategic i,
ca
atare, aria de control poate fi mai mare.
Exist i alte reguli referitoare la stabilirea ariei de control:
1. Competena managerului i a subordonailor: cu ct prile sunt mai
competente, cu att aria de control poate fi mai mare.
2. Gradul de interaciune dintre unitile supravegheate: aria de control
este
cu att mai mic cu ct interaciunea este mai puternic.
3. Msura n care managerul este obligat s efectueze sarcini
nemanageriale: cu ct managerul este mai implicat n munca
nemanagerial
Gianita Bleoju
Management General
136
a grupului cu att i rmne mai puin timp s-i supravegheze pe alii,
prin
aceasta reducndu-se, implicit, aria sa de control.
4. Similitudinea job-urilor supravegheate: cu ct job-urile sunt mai
asemntoare, cu att aria de control poate fi mai mare.
5. Gradul de dispersare spaial a subalternilor: cnd aceasta este mai
mare,
aria de control trebuie s fie mai mic.
Se mai face precizarea c numrul de personal cuprins n fiecare
compartiment sau departament n parte se determin prin metode de
programare liniar, respectndu-se restricia ca numrul de personal de
conducere s nu depeasc 10% din numrul total al angajailor.
V. Sinoptic al principalelor sisteme, metode i tehnici de
management
-Studiate la nivel licenta-anul 1-toate specializarile
Nr
crt
Denumirea metodei
Funcii ale managementului n a
cror exercitare se folosesc cu
precdere
Subsisteme
ale managementului n
cadrul crora se
utilizeaz cu precdere
0123
1 Analiza morfologic Previziune i organizare Ansamblul sistemului
de management
2 Analiza postului Organizare i antrenare Organizatoric
3 Analiza valorii Organizare Organizatoric
4 Analiza variabilelor
organizaionale
Organizare Organizatoric
5 Apreciere (Rating) Procesul de management n
ansamblul su
Ansamblul sistemului
de management
6 Aprecierea funcional Organizare, antrenare Organizatoric
7 Apreciere global Organizare, antrenare Organizatoric
8 Arborele decizional Previziune Decizional
9 Arborele de pertinen Previziune Decizional
10 Autofotografierea zilei de
munc
Organizare, antrenare Organizatoric
11 Bedeaux Organizare, antrenare Organizatoric
12 Brainstorming Ansamblul procesului de
management
de management
13 Brainwriting (635) Ansamblul procesului de
management
de management
14 Deming Control Ansamblul sistemului
de management
15 Carnetul colectiv Previziune, organizare Decizional - organizatoric
16 CEGOS Organizare Organizatoric
17 Check-list (lista de
control)
Ansamblul procesului de
management
Ansamblul sistemului de
management
18 Chestionarul
management
Ansamblul sistemului de
management
19 Coeficientul de corelaie Organizare + previziune Organizatoric i informaional
20 Coeficientul de regresie Organizare + previziune Organizatoric i informaional
21 COM Organizare + previziune Organizatoric
22 Cutia de idei Previziune, organizare, antrenare Ansamblul sistemului
de management
Gianita Bleoju
23 Delegarea Ansamblul procesului de
management
Sistemul de management
24 Delbecq Previziune, organizare, antrenare Decizional - organizatoric
25 Delphi Previziune Organizatoric
26 Diagrama ASME Organizare Organizatoric
27 Diagrama complex Organizare Organizatoric
28 Diagrama SCOM Organizare Organizatoric
29 Drumul critic Previziune, organizare, control -
evaluare
Organizatoric, informaional
30 Extrapolarea Previziune, organizare, control -
evaluare.
Organizatoric, informaional
31 Filmarea zilei de munc Organizare, antrenare, control -
evaluare.
Organizatoric i
informaional
32 Graficul lui Hyjmans Coordonare Organizatoric
33 Interviul Organizare Ansamblul sistemului
de management
34 Teoria jocurilor Previziune Decizional
35 Lista atributelor (Tehnica
lui Crowford)
Organizare, previziune Ansamblul sistemului
de management
36 Managementul prin
bugete
management
de management
costuri
management
de management
excepii
management
de management
obiective
management
de management
40 Management prin
produs
management
de management
41 Matrix Organizare Organizatoric
42 Metoda gradual
(Ranging)
Organizare Ansamblul sistemului
de management
43 Metoda valorii
actualizate
Previziune Decizional
44 Monte Carlo
Organizare
de management
45 Programarea liniara Organizare
Organizatoric
46 Sesiunea Philipps 66 Previziune Ansamblul sistemului
de management
47 Sinectica Ansamblul procesului de
management
de management
48 Synapse Ansamblul procesului de
management
de management
49 Work - factory Control - evaluare Organizatoric
50 SCOP Ansamblul procesului de
management
de management
Obs. Din considerente de spatiu, restul aplicatiilor din programa sunt
disponibile on-line
Management General Bibliografie
Management General
138
BIBLIOGRAFIE
Management General
Airoldi G. I sistemi operativi - I sistemi di ricompensa, Giuffr,
Milano
1980;
Airoldi G. I sistemi di sviluppo dell'organismo personale, EGEA
Milano, 1980;
Anthony R. Planing and control system: a framework for
analysis,
Decision of Research Graduate School of Business
Administration, Harvard University 1965;
Basanu Gheorghe Dumitru Fundatura, MANAGEMENT-MARKETING,
Editura
Diacon Coresi S.r.l., Bucuresti 1993;
Brandolese
Armando
La misura della potenzialit produttiva: una prospettiva
gestionale, Economia&Management, Gennaio 1991, Milano;
Brandolese
Armando
Flessibilit e versatilit nei sistemi produttivi, Politecnico di
Milano, Milano, 1990;
Burus T. Stalker G.M., Progettazione e svilupp delle organizzazioni:
sistemi mecanici e sistemi organici di direzione, A Fabris, Milan
Camussone P. Il sistema informativo: finalit, ruolo e
metodologia di
realizzazione, ETAS Libri, Milano 1977;
Camussone P.F. Informatica aziendale, EGEA 1990, Milano;
Camussone P.F. Valutazione e scelta dei progetti informatici in
una impresa
Economia&Management, Milano 1989;
Cocco G. Tecniche di gestione del personale, Ila Edizione, Buffetti
Editore, 1985;
Coda V. Progettazione delle strutture organizzativi, F. Angelli,
Milano
1980;
Coda Vittorio L'orientamento strategico dell'impresa, UTET,
Milano, 1986
Coda Vittorio I processi di gestione strategico - L'orientamento
strategico
d'impresa, UTET, Milano;
Costa Giovanni Strategia d'impresa e gestione delle risorse
umane,
Economia& Management, 9 Luglio 1989;
E. Di Neo La logistica e gli acquisti, Etas Libri Milano, 1985;
Ferrata Rino La tecnologia come fattore di produzione, Trattato
di
economia aziendale, tomo terzo, EGEA, Milano, 1988;
Ferrozzi C. R.O. Snapiro, J.L. Nescett, Logistica e strategia, i Sedi,
Milano,
1987;
Giraldoni A. Patrimonio tecnologico e sviluppo dell'impresa,
Giuffr
Editore 1988;
Honden Y. Toyota production System-Practical Approach to
Production Management, Industrial Engineering and
Management Press, 1983;
Invernizzi Giorgio I bilanci preventivi nella formazione delle
strategie
d'impresa: strumenti per la formulazione e la valutazione di
alternative strategiche, Etas Libri, Milano, 1991;
Invernizzi Giorgio Le alternative strategiche per lo sviluppo di
nuove attivit,
Economia&Managemet, vol 19, marzo 1991;
Luconi F. Thomas W, Michael Scott, Expert System: the next
chalange
for managers, Sloan managemet Review 1990;
Mazzola P. Strategie delle imprese a rapida crescita: i modelli
vincenti,
Economia&Management, gennaio 1989;
Meregalli Severino Informazioni e problemi manageriali -
l'approccio delle retti
neuronali, Economia&Management, Milano, 1991;
Meregalli Severino Decision Suport System, SDA Bocconi, Milano,
1990;
Mintzberg Henry Crafting Strategy, Harvard Business Review, July
1987;
Mintzberg Henry The design school: reconsidering the basic
premises of
startegic management - Stategic Management Journal, vol 11,
1990;
Monden Y. Produzione Just in Time. Come si progetta e si realizza,
ISEDI,
1986;
Nicolescu Ovidiu Eugen Bardus, Tiberiu Zorlen\an, Gheorghi\a
Caprarescu, Ion
Verboncu, Ion Cochina, MANAGEMENT- Editura Didactica si
Pedagocica, Bucuresti, 1992;
Nicolescu Ovidiu Ion Verboncu, MANAGEMENT - Editura Economica,
1995;
Niegel Slack La flessibilit come obbiettivo della produzione,
Logistica di
Impresa, n. 26, 1984;
Management General
140
Perrone V. Le tradizionali configurazioni di base della
macrostruttura,Le
strutture organizzative d'impresa, criteri e modelli di
progettazione, Giufr, Milano 1972
Perrow P. Progettazione e sviluppo delle organizzazioni, a cura
di
Fabris e Martino;
Porter M. E. From competitive advantage to corporate
strategy, Harvard
Business review, May 1987;
Puiu Alexandru Management in afacerile economice
interna\ionale, Editura
Independen\a Ec., bucuresti, 1992
Schonberger R.J. Tecniche produttive giapponesi, Nove lezioni di
semplicit,
Franco Angeli 1987;
Simon H. Informatica direzione aziendale e organizzativo nel
lavoro,
F. Angeli, Milano, 1980.
Vacc Sergio L'impresa industriale in una fase di rapida
trasformazione
tecnologica, Trattato di economia aziendale, tomo terzo, EGEA
Milano, 1988;
Vicari S. L'impresa Vivente, Etas Libri, Milano, 1991;
Stncioiu, I. i
Militaru, Gh
. Management. Elemente fundamentale. Bucureti: Editura
Teora, 1998.
www.asecib.ase.ro
1
GRILE DE EXAMINARE-MANAGEMENT GENERAL
Lect. Drd. BLEOJU GIANITA
2
1. Precizai care sunt componentele sistemului decizional
dintre urmtoarele:
a) decidentul, mulimea variantelor decizionale, mulimea criteriilor decizionale,
mediul ambiant, mulimea consecinelor, obiectivele decizionale ;
b) mediul ambiant, mulimea consecinelor, obiectivele decizionale, proceduri
informaionale, mijloacele de evaluare ;
c) decidentul, mulimea consecinelor, mulimea variantelor decizionale, mijloacele de
evaluare ;
d) mulimea criteriilor decizionale, mediul ambiant, mulimea consecinelor,
obiectivele decizionale, mijloacele de evaluare ;
e) decidentul, mulimea criteriilor decizionale, mediul ambiant, mijloacele de
evaluare, obiectivele decizionale .
2. Considernd cerinele de raionalitate a deciziei de
conducere,aceasta trebuie s
fie:
a) fundamentat tiinific, mputernicit, clar, necontradictorie, oportun, eficient,
complet ;
b) fundamentat tiinific, mputernicit, clar, concis, oportun, eficient ;
c) fundamentat tiinific, mputernicit, clar, concis, oportun, economic ;
d) fundamentat tiinific, mputernicit, clar, concis i necontradictorie, oportun,
eficient, complet ;
e) oportun, eficient, economic, clar, coerent, concis .
3. Dup gradul de cunoatere a mediului ambiant de ctre
decideni i dup natura
variabilelor care influeneaz rezultatele pariale care se pot
obine, acestea pot fi:
a) n condiii de risc, n condiii optime, n condiii de incertitudine ;
b) n condiii de certitudine, n condiii de risc, n condiii de incertitudine ;
c) n condiii de certitudine, n condiii de incertitudine, n condiii optime ;
d) n condiii optime, n condiii propice, n condiii de incertitudine ;
e) n condiii de certitudine, n condiii de incertitudine, n condiii favorabile .
3
4. Considernd clasificarea deciziilor dup orizontul de timp,
acestea pot fi:
a) temporare, permanente, pe termen scurt, pe termen lung ;
b) strategice, curente, temporare ;
c) strategice, tactice, curente ;
d) curente, pe termen lung, pe termen scurt ;
e) strategice, tactice, temporare .
5. Dup periodicitatea elaborrii, deciziile se clasific n:
a) unice, repetitive ;
b) regulate, neregulate ;
c) repetitive, regulate ;
d) repetitive, neregulate ;
e) unice, repetitive .
6. Considernd clasificarea deciziilor dup numrul de criterii
decizionale, acestea
pot fi:
a) uni-criteriale, bi-criteriale
b) uni-criteriale, pluri-criteriale
c) uni-criteriale, bi-criteriale, pluri-criteriale
d) bi-criteriale, pluri-criteriale
e) uni-criteriale, pluri-criteriale, non-criteriale
7. Identificai enumerarea corect a etapelor procesului
decizional:
a) stabilirea criteriilor decizionale, determinarea variantelor decizionale posibile, alegerea
variantei optime, verificarea variantei optime, implementarea variantei optime ;
b) stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale, determinarea variantelor decizionale
posibile, alegerea variantei optime, aplicarea variantei optime, verificarea variantei
optime ;
c) stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale, determinarea variantelor decizionale
posibile, alegerea variantei optime, reverificarea variantelor decizionale, implementarea
variantei optime ;
d) stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale, determinarea variantelor decizionale
posibile, alegerea variantei optime, aplicarea variantei optime, evaluarea rezultatelor ;
4
e) stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale, determinarea variantelor decizionale
posibile, alegerea variantei optime, aplicarea variantei optime, verificarea variantei
optime, evaluarea rezultatelor .
8. Selectai activitile corespunztoare perfecionrii
sistemului decizional dintre
cele de mai jos:
a) corespondena dintre ponderea atribuiilor managerilor i ponderea deciziilor
elaborate
la diferite niveluri ;
b) elaborarea msurilor de perfecionare ;
c) analiza deciziilor n vederea raionalizrii acestora ;
d) analiza etapelor procesului decizional strategic ;
e) analiza modului de fundamentare a deciziilor .
9. Selectai activitile corespunztoare analizei sistemului
decizional dintre cele de
mai jos:
a) formularea msurii de perfecionare ;
b) precizarea deciziei de raionalizare i a cauzei vizate ;
c) analiza modului de fundamentare a deciziilor ;
d) mijloacele necesare i efectele scontate ale raionalizrii ;
e) modificarea structurii organelor de conducere .
10. Obiectivele decizionale reprezint :
a) ansamblul rezultatelor poteniale pe fiecare criteriu ;
b) nivelurile criteriilor propuse de ctre decident pentru a fi atinse n urma implementrii
variantei decizionale alese ;
c) ansamblul condiiilor interne firmei ;
d) punctele de vedere ale decidentului ;
e) ansamblul condiiilor externe firmei .
5
11. Mulimea criteriilor decizionale se caracterizeaz prin
urmtoarele elemente
definitorii:
a) ansamblul rezultatelor poteniale pe fiecare criteriu ;
b) nivelurile criteriilor propuse de ctre decident pentru a fi atinse n urma implementrii
variantei decizionale alese ;
c) ansamblul condiiilor interne i externe firmei care influeneaz decizia ;
d) punctele de vedere ale decidentului pentru o problema specifica a realitii
economice ;
e) strile condiiilor obiective .
12. Selectai varianta corect a structurii procesului decizional
dintre urmtoarele:
a) stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale, identificarea i definirea problemei,
determinarea
variantelor decizionale posibile, alegerea variantei optime, aplicarea variantei optime, evaluarea
rezultatelor ;
b) identificarea i definirea problemei, stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale,
determinarea
variantelor decizionale posibile, alegerea variantei optime, aplicarea variantei optime, evaluarea
rezultatelor ;
c) identificarea i definirea problemei, stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale, alegerea
variantei
optime, aplicarea variantei optime, determinarea variantelor decizionale posibile, evaluarea
rezultatelor;
d) identificarea i definirea problemei, alegerea variantei optime, stabilirea criteriilor i
obiectivelor
decizionale, determinarea variantelor decizionale posibile, aplicarea variantei optime, evaluarea
rezultatelor ;
e) identificarea i definirea problemei, stabilirea criteriilor i obiectivelor decizionale,
determinarea
variantelor decizionale posibile, alegerea variantei optime, evaluarea rezultatelor aplicarea
variantei
optime .
13. Selectai corespunztor caracteristicile definitorii ale
deciziilor n condiii de
certitudine:
a) cunoaterea imperfect a factorilor de influen asupra deciziei ;
b) singura consecin pentru fiecare alternativ, starea naturii cu manifestare cunoscut ;
c) existena mai multor consecine i a mai multor criterii de alegere ;
d) posibilitatea de a se asocia o probabilitate fiecrei consecine ;
6
e) cunoaterea imperfect a consecinelor decizionale .
deciziilor n condiii de risc:
a) cunoaterea imperfect a factorilor i a consecinelor decizionale ;
b) singura consecin pentru fiecare alternativ, starea naturii cu manifestare cunoscut ;
c) existena mai multor consecine posibile ;
d) cunoaterea imperfect a consecinelor decizionale ;
e) se refera la probleme majore ale activitii firmei .
deciziilor n condiii de
incertitudine:
a) cunoaterea imperfect a factorilor i a consecinelor decizionale ;
b) singura consecin pentru fiecare alternativ ;
c) posibilitile de realizare a strilor naturii nu se cunosc ;
d) starea naturii cu manifestare cunoscut ;
e) existena mai multor consecine posibile .
16. Se cunosc urmtoarele date ( cheltuieli variabile i fixe) despre
variantele tehnologice
posibile de adoptat n fabricatie de ctre firma X: Varianta 1. Cv = 8,5Ron /produs,
Cc =
1500Ron/an ; Varianta 2. Cv = 8,2 Ron /produs, Cc = 1700 Ron/an; Varianta 3.
Cv =
8,8Ron/produs, Cc = 1300 Ron/an. Preul de vnzare se consider p = 11,5Ron.
Probabilitile
de realizare a strilor naturii ( 500; 600; 700; 800; 900; 1000 ), sunt necunoscute.
Conform
criteriului lui A. Wald varianta optim este:
a) Varianta decizional V1;
b) b) Varianta decizional V2 ;
c) c) Varianta decizional V3 .
7
posibile de adoptat n fabricaie de ctre firma X: Varianta 1. Cv = 8,5Ron /produs,
Cc =
Cv =
8,8Ron/produs, Cc =1300 Ron/an. Preul de vnzare se consider p =11,5Ron.
Probabilitile
Conform
criteriului lui L. Hurwicz varianta optim este:
a) Varianta decizional V1;
b) Varianta decizional V2 ;
c) Varianta decizional V3 .
Cc =
1500Ron/an ; Varianta 2. Cv = 8,2 Ron /produs, Cc =1700 Ron/an; Varianta 3.
Cv =
8,8Ron/produs, Cc = 1300 Ron/an. Preul de vnzare se consider p = 11,5Ron.
Probabilitile
Conform
criteriului Bayes - Laplace varianta optim este:
a) Varianta decizionala V1 ;
b) Varianta decizionala V2 ;
c) Varianta decizionala V3 .
Cc =
1500Ron/an ; Varianta 2. Cv = 8,2 Ron /produs, Cc =1700 Ron/an; Varianta 3.
Cv =
8,8Ron/produs, Cc = 1300 Ron/an. Preul de vnzare se consider p=11,5Ron.
Probabilitile
Conform
criteriului lui Savage varianta optim este:
a) Varianta decizionala V1 ;
b) Varianta decizionala V2 ;
c) Varianta decizionala V3 .
Cc =
Cv =
8,8Ron/produs, Cc = 1300 Ron/an. Preul de vnzare se consider p=11,5Ron. Se cere
s se
stabileasc varianta decizional optim, cunoscnd urmtoarele probabiliti de
producere a
strilor naturii : 0,1-500; 0,3-600; 0,2-700; 0,15-800; 0,17-900; 0,08-1000.
8
a) Varianta decizional V1 ;
b) Varianta decizional V2 ;
c) Varianta decizional V3 .
21. Se d urmtoarea matrice a utilitilor. S se calculeze
indicatorii de concordan i
discordan.
Alternativ
Profit
Cost
A1 0,75 0
A2 0 1
A3 1 0,42
Coeficientul de
importan (K)
0,6 0,4
a) C(Vg,Vh )0.6; 0; 0,4; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42; 0,75; 1; 0; 0,58 ;
b) C(Vg,Vh )0.6; 0,4; 0; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42; 0,75; 1; 0; 0,58 ;
c) C(Vg,Vh )0.4; 0,6; 0; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42 ; 0,75; 1; 0; 0,58 ;
d) C(Vg,Vh )0.6; 0; 0,4; 0,4; 1; 0,6 / d(Vg,Vh)1; 0,42; 0,75; 1; 0,58; 0 ;
e) Niciuna .
9
22. Se d urmtoarea matrice a alternativelor decizionale.
Alternativ
Profit
Cost
A1 420.000
240.000
A2 390.000 180.000
A3 430.000 215.000
Prin aplicarea metodei ELECTRE, varianta optim este:
a) A1; b) A2 ; c) A3.
23. Firma X produce i comercializeaz un produs A. Un studiu de
piaa ar costa 40mii u.m.
Variantele pentru distribuie sunt :V1. prin intermediari cu venit sigur de 760mii u.m.
V2.
retea proprie; cu urmatoarele posibilitati; SN1. acceptarea rapid a produsului pe pia,
cu
probabilitatea p = 0,4 i venit estimat 1900 u.m; SN2. vnzri medii ale produsului. p =
0,3
venit estimat 1400; SN3. vnzri nesatisfctoare. p = 0,3 , venit estimat 1000
u.m.Variantele
strategice ale firmei pot fi rezumate astfel: S1. vnzri prin intermediari; S2. fore
proprii fr
testare de pia; S3. studiu de pia i apoi utilizarea uneia dintre V1,
V2.Probabilitile de
realizare simultan a variantelor strategice sunt n tabelul de mai jos:
SN Pia favorabil Pia nefavorabil Probabiliti
absolute
SN1 0,25 0,15 0,4
SN2 0,20 0,10 0,3
SN3 0,15 0,15 0,3
Probabiliti
absolute
0,6 0,4 1
Varianta optim este: a) S1; b)S2; c)S3.
10
24. Pe piaa televizoarelor color sunt prezente trei produse concureniale:
C1; C2 i C3. Un
sondaj de pia, care avea drept scop testarea preferinelor consumatorilor cu privire la
cele 3
mrci, a scos n eviden urmtoarele:
- cota de participare a fiecrui produs n totalul pieei este ( la momentul t0 cel n care
s-a efectuat sondajul ) urmtoarea: C1 35%; C2 45%; C3 20%;
- coeficienii de fidelitate ai consumatorilor fa de cele 3 mrci de televizoare s-au
determinat plecnd de la urmtoarele atribute: calitatea imaginii; calitatea sunetului;
design; pre; ambalaj.
Rezultatele obinute se pot sintetiza n urmtorii coeficieni de fidelitate: 55% din
cumprtori
rmn fideli lui C1 ; 65% din cumprtori rmn fideli lui C2 ; 75% din cumprtori
rmn
fideli lui C3 .Ceilali cumprtori prsesc produsul i se orienteaz spre celelalte dup
cum
urmeaz:
C1 C2 C3
C1 --- 20 25
C2 15 --- 20
C3 10 15 ---
Produsul
prsit
Reorientri (%)
Considernd constante probabilitile de tranziie, analizai evoluia ponderii pe pia a
celor
trei produse pentru un semestru. Selectai varianta corecta de rspuns dintre urmtoarele:
a. Produsele C1 C3 se afl n faza de declin, produsul C2 se afl n faza de
cretere ;
b. Produsele C1 C2 se afl n faza de declin, produsul C3 se afl n faza de
cretere ;
c. Produsele C2 C3 se afl n faza de declin, produsul C1 se afl n faza de
cretere ;
d. Produsul C1 se afl n faza de declin, produsele C2 si C3 se afl n faza de
cretere ;
e. Produsul C3 se afl n faza de declin, produsele C1 si C2 se afl n faza de
cretere .
25. Produsul X a fost vndut n perioada primelor 3 trimestre ale anului la valoarea
de 40
milioane lei. n perioada corespunztoare a anului 2009, valoarea produciei vndute a
fost de
35 milioane lei, iar pe ntregul an de 60 milioane lei. Care va fi prognoza vnzrilor pe
2010 ?
Ct va mai trebui s produc industria n ultimul trimestru al anului 2009 ?
a) 59,59 i 29,57; b) 68,57 i 28,57; c) 55,59 i 29,40.
11
26. Vnzrile totale pe o piaa X au avut urmtoarea evoluie n
ultimii 5 ani :
Anul
Miliarde lei
noiembrie
(t)
decembrie
(t+1)
2004 100 130
2005 105 141
2006 109 150
2007 115 160
2008 119 165
2009 125 Dt+1
n luna noiembrie 2009, cererea a fost n valoarea de 125 miliarde lei. Cte
produse X trebuie s se produc pentru luna decembrie, dac preul unui produs este n
medie 90.000 lei? Selectai rspunsul corect:
a) 1810,230 buc; b) 1890,710 buc; c) 2010,350 buc.
27. Se cere dimensionarea structurii ierarhice a unei
organizaii avnd 250 angajai n
ipoteza urmtoarelor ponderi ierarhice medii: x = 3; x = 5; x = 7; x = 10 ; x = 12 ; x =
15.
Raspunsuri:
a) 6; 5; 4; 4; 4; 2; b) 6; 5; 4; 4; 4; 3; c) 6; 4; 4; 4; 4; 3; d) 6; 5; 4; 4; 3; 3; e) 5; 4; 4; 4; 4; 3.
28. Se d tabelul asociat unui graf reea cu termenele de realizare i
condiionalitile
corespunztoare activitilor proiectului X. S se calculeze rezervele totale i rezervele
libere
ale activitilor .
mt t
mt
tM t
tM Rt Rl
A-30336
B-20202
CA23568
DB62828
EB42648
12
F C,D,E 4 8 12 8 12
G E 1 6 7 11 12
a) A 3,1; B 0,1; C 3,0; D 0,0; E 2,0; F 0,0; G 5,5 ;
b) A 3,0; B 0,0; C 3,3; D 0,0; E 2,0; F 0,0; G 5,5 ;
c) A 3,0; B 1,0; C 3,3; D 2,0; E 2,0; F 0,0; G5,5 .
condiionalitile
corespunztoare activitilor proiectului X. S se precizeze care sunt activitile
critice.
mt t
mt
tM t
tM Rt Rl
A-3033630
B-2020200
CA2356833
DB6282800
EB4264820
F C,D,E 4 8 12 8 12 0 0
G E 1 6 7 11 12 5 5
a) A B D E F; b) B D F G; c) B D F; d) B C E F; e) B C D G.
condiionalitile
corespunztoare activitilor proiectului X. S se calculeze rezervele totale ale
activitilor.
mt t
mt
tM t
tM Rt
A-30336
B-20202
CA23568
DB62828
EB42648
F C,D,E 4 8 12 8 12
G E 1 6 7 11 12
a) A 3;B 0; C 3; D 0; E 2; F 0; G 5 ;
b) A 3; B 0; C 3; D 0; E 2; F 0; G 5 ;
c) A 3; B 1; C 3; D 2; E 2; F 0; G 5 ;
13
d) A 3; B 0; C 3; D 0; E 0; F 2; G 5 ;
e) A 0; B 0; C 3; D 0; E 0; F 0; G 5 .
31. Se d tabelul asociat unui graf reea cu termenele de realizare si
condiionalitile
corespunztoare activitilor proiectului X. Sa se calculeze rezervele libere ale
activitilor.
mt t
mt
tM t
tM Rl
A-30336
B-20202
CA23568
DB62828
EB42648
F C,D,E 4 8 12 8 12
G E 1 6 7 11 12
a) A 3; B 0; C 3; D 0; E 2; F 0; G 5 ;
b) A 3; B 0; C 3; D 0; E 2; F 0; G 5 ;
c) A 0; B 0; C 3; D 0; E 0; F 0; G 5 ;
d) A 3; B 1; C 3; D 2; E 0; F 0; G 5 ;
e) A 3; B 0; C 3; D 0; E 2; F 0; G 5 .
32. Se d urmtorul proiect cu activitile i condiionalitile
corespunztoare. Se cere s
se stabileasc drumul critic.
A-7
BA2
CA3
DA1
E A 10
F B,D 2
G B,D 5
HC6
I B,D 4
JD2
K F,J,G 3
LG5
M C H G 10
14
Selectai rspunsul corect dintre urmtoarele:
a) A-B-H-M; b) A-B-H-M; c) A-C-H-M; d) A-C-G-M; e) A-D-G-M.
33. Se d urmatoarea matrice a utilitatilor i se cere calculul
coeficienilor de
concordan i discordan
C1 C2 C3
V1 1 0,66 0,66
V2 0,8 1 1
V3 0,2 0,33 0
V4 0 0 0,33
Kj 0,2 0,3 0,5
Variante de rspuns:
a) C(Vg;Vh): 0,2,1,1; 0,8; 0; 1; 0,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,0; 0,3,0,0; 0,8,1,0,33; 1,0,7,0,33 ;
b) C(Vg;Vh): 0,2,1,1;0,8; 1; 1; 0,1,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,0; 0,2,0,0; 0,8,1,0,33,1,0,7,0,33 ;
c) C(Vg;Vh): 0,2,1,1; 0,8; 1; 1; 0,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,33,0; 0,2,0,0; 0,8,1,0,33,1,0,7,0,33 ;
d) C(Vg;Vh): 0,2,1,1; 0,8; 1; 1; 0,0,0,5; 0,0,0,5;
d(Vg,Vh): 0,33,0,0; 0,2,0,0; 0,8,1,0,33; 1,0,7,0,33 .
34. Sesizai eroarea din enunurile de mai jos cu privire la
tehnicile decizionale n
condiii de incertitudine:
a) Tehnica lui Wald - varianta optim este cea care aduce cele mai mari avantaje n
situaia n
care condiiile obiective sunt cele mai nefavorabile ;
b) Tehnica optimist - varianta optim este cea care aduce cele mai mari avantaje n
situaia n
care condiiile obiective se prezint cel mai favorabil ;
c) Tehnica lui Hurwicz introduce un coeficient de optimism (alfa >0,5) n calcule ;
d) Tehnica lui Savage - consider optim varianta care are regretul cel mai mare ;
15
e) Tehnica lui Laplace se consider c exist aceeai probabilitate pentru starea
condiiilor
obiective .
tehnicile decizionale n condiii
de incertitudine:
situaia n
care condiiile obiective sunt cele mai favorabile ;
situaia n
d) Tehnica lui Savage - consider optim varianta care are regretul cel mai mic ;
condiiilor
obiective .
tehnicile decizionale n
condiii de incertitudine:
situaia n
care condiiile obiective sunt cele mai nefavorabile ;
situaia n
c) Tehnica lui Hurwicz introduce un coeficient de pesimism (alfa >0,5) n calcule ;
condiiilor
obiective .
tehnicile decizionale n condiii
de incertitudine:
a) Tehnica lui Wald - varianta optim este cea care aduce cele mai mici avantaje n
situaia n care condiiile obiective sunt cele mai favorabile ;
situaia n care condiiile obiective se prezint cel mai favorabil ;
16
condiiilor obiective .
38. Identificati etapa care nu face parte din simularea
decizional:
a) determinarea domeniului care va fi simulat ;
b) stabilirea factorilor economici, tehnici, juridici care acioneaz n domeniul respectiv ;
c) stabilirea legturilor dintre elementele domeniului i factorii respectivi ;
d) ntocmirea unui tabel structurat n patru cadrane ;
e) elaborarea modelelor economice i matematice .
39. Identificati eroarea de structura a tabelului decizional
a) Obiective ;
b) Calcularea simplei majoriti ;
c) Combinaii posibile de obiective ;
d) Aciuni sau operaii posibile pentru realizarea obiectivelor ;
e) Combinaii de aciuni sau operaiuni necesare realizrii combinaiilor de obiective .
40. Se d urmtoarea matrice a utilitilor i se cere varianta
optim :
C1 C2 C3
V1 1 0,66 0,66
V2 0,8 1 1
V3 0,2 0,33 0
V4 0 0 0,33
Kj 0,2 0,3 0,5
Rspunsuri posibile
a) V1; b) V2; c) V3; d) V4.
17
41. Sistemul informaional reprezint totalitatea urmtoarelor
componente :
a) datelor, informaiilor, circuitelor, fluxurilor, procedurilor, mijloacelor ;
b) datelor, informaiilor, criteriilor, fluxurilor, procedurilor, mijloacelor ;
c) datelor, informaiilor, circuitelor, fluxurilor, procedurilor, cunotinelor ;
d) datelor, algoritmilor, circuitelor, fluxurilor, evenimentelor, mijloacelor ;
e) datelor, informaiilor, circuitelor, bazelor de date, procedurilor, mijloacelor .
42. Precizai care dintre variantele de mai jos reprezint
definiia componentei "date"
a sistemului informaional:
a) descriere letric sau cifric a unui eveniment sau aciuni din afara firmei, nregistrat
pe
suport material, prelucrat manual, mecanic sau combinat care reprezint materia prim
fundamental n elaborarea deciziilor ;
b) descriere cifric a unui fenomen, proces, fapt, aciune din cadrul firmei, care aduce un
plus
de cunoatere i servete la procesul de luare a unei decizii ;
c) descriere letric a unui proces, fenomen, fapt sau eveniment care prin aciunea ce
urmeaz
reprezint materia prim fundamental n elaborarea i fundamentarea deciziilor, ce se
nregistreaz pe un suport material i poate fi prelucrat mecanic sau electronic ;
d) descriere letric sau cifric a unui fenomen, proces, obiect, fapt, eveniment sau
aciuni din
cadrul sau din afara firmei, nregistrat pe suport material care poate fi prelucrat
manual,
mecanic, electronic sau combinat ;
e) descriere cifric a unui proces, obiect fapt sau eveniment care este prelucrat manual
sau
mecanic i care aduce un plus de cunoatere, servind la procesul de luare a unei decizii .
43. Precizai care dintre variantele de mai jos reprezint
definiia componentei
"informaie" a sistemului informaional:
a) acea dat care reprezint o descriere letric a unui fenomen din cadrul firmei care este
prelucrat electronic i care reprezint materia prima fundamental n elaborarea i
fundamentarea deciziilor ;
b) acea dat care aduce un plus de cunoatere i servete la procesul de luare a unei
decizii,
care este prelucrat electronic i care servete procesului de luare a unei decizii ;
c) acea dat care aduce un plus de cunoatere i servete la procesul de luare a unei
decizii sau
la traducerea n via a acesteia, prin aciunea ce urmeaz, reprezint materia prima
fundamental n elaborarea i fundamentarea deciziilor ;
18
d) acea dat care reprezint o descriere cifric a unui proces, obiect, fapt sau aciuni din
cadrul
firmei care este prelucrat electronic i care, prin aciunea ce urmeaz, reprezint
materia prim
fundamental n elaborarea i fundamentarea deciziilor ;
e) acea dat care reprezint o descriere cifric a unui proces i aduce un plus de
cunoatere i
servete la procesul de luare a unei decizii sau la traducerea n via a acesteia i care
reprezint
materia prim fundamental n elaborarea deciziilor .
44. Dup modul de exprimare exista urmtoarele categorii de
informaii:
a) endogene, imperative, exogene ;
b) orale, imperative ;
c) exogene, scrise, orale ;
d) scrise, imperative ;
e) orale, scrise .
45. Prin modalitatea de structurare a informaiilor dup
direcia vehiculrii se disting
urmtoarele categorii de informaii:
a) ascendente, externe ;
b) endogene, descendente, interne ;
c) ascendente, descendente ;
d) descendente, orizontale, ascendente ;
e) orizontale, externe, interne .
46. Dup criteriul provenienei informaiile se clasific astfel:
a) endogene, exogene
b) endogene, interne
c) interne, externe
d) imperative, interne
e) endogene, exogene, statistice
47. Prin modalitatea de structurare a informaiilor dup gradul
de obligativitate avem
informaii:
a) endogene, ascendente ;
b) imperative, non-imperative ;
19
c) interne, non-imperative ;
d) orizontale, imperative ;
e) interne, imperative .
48. Dup gradul de prelucrare al informaiilor acestea se
clasific n :
a) primare, endogene, exogene ;
b) primare, intermediare, orizontale ;
c) intermediare, primare, finale ;
d) orizontale, primare, endogene ;
e) interne, imperative, primare .
49. Dup modul de organizare a nregistrrilor i prelucrrii
informaiilor exista
urmtoarele categorii:
a) pentru eviden contabil, tehnic-operative, statistice ;
b) primare, statistice, tehnic-operative ;
c) intermediare, statistice, finale ;
d) externe, interne, tehnic-operative ;
e) interne, imperative, statistice .
50. Prin modalitatea de structurare a informaiilor dup
destinaie exista urmtoarele
categorii:
a) interne, orizontale ;
b) externe, interne, statistice ;
c) interne, externe ;
d) interne, externe, statistice ;
e) imperative, operative .
51. Prin modalitatea de structurare a informaiilor dup natura
proceselor reflectate
avem informaii:
a) cercetare-dezvoltare, personal, financiar contabile, comerciale ;
b) externe, interne, personal, financiar, contabile ;
c) eviden contabil, externe, personal, orizontal, financiar ;
20
d) cercetare-dezvoltare, previziune, cooperare, raportare ;
e) imperative, operative, planificare operativ, cooperare, personal .
52. Dup funcia lor n cadrul firmei avem informaii:
a) intrare, stare, cooperare, personal, contabile ;
b) operative, contabile, cooperare, personal ;
c) intrare, evaluare, raportare, contabile, operative ;
d) intrare, stare, ieire, cooperare, execuie ;
e) execuie, stare, raportare, previziune, execuie .
53. Prin modalitatea de structurare a informaiilor din punct de
vedere al utilitii lor
avem informaii:
a) previziune, contabile, financiare, cooperare, execuie, reglare i control, comerciale ;
b) pregtire-lansare, planificare operativ i de programare, contabile, financiare,
comerciale,
evaluare i raportare
c) previziune, planificare operativa, raportare, evaluare, execuie, comerciale, contabile ;
d) execuie, previziune, planificare operativ i de programare, reglare, pregtire-
lansare,
contabile ;
e) execuie, previziune, planificare operativ i de programare, reglare, pregtire-
lansare,
evaluare i raportare .
54. Care este tripla dimensiune a informaiilor din cadrul unei
firme?
a) individual, general, operaional ;
b) individual, social-general, organizaional ;
c) organizaional, operaional, general ;
d) individual, organizaional, operaional ;
e) operaional, organizaional, funcional .
55. Elementele ce caracterizeaz un flux informaional sunt:
a) coninut, volum, mrime, distan, intensitate ;
b) coninut, volum, frecven, amplitudine, distan, intensitate, form ;
c) volum, form, suport, direcie, distan, frecven, intensitate ;
d) coninut, volum, frecven, calitate, direcie, form, suport ;
21
e) frecven, calitate, suport, direcie, distan, intensitate .
56. Prin modalitatea de structurarea a fluxurilor informaionale
dup frecvena
transmiterii informaiei, ele pot fi:
a) permanente, ocazionale, intermitente ;
b) ocazionale, ascendente, descendente ;
c) permanente, periodice, intermitente ;
d) permanente, periodice, ocazionale ;
e) ocazionale, ascendente, permanente .
57. Prin modalitatea de structurarea a fluxurilor informaionale
dup direcia vehiculrii
informaiilor, ele pot fi:
a) ascendente, descendente, orizontale ;
b) ascendente, descendente, intermitente ;
c) orizontale, verticale, periodice ;
d) ocazionale, ascendente, transversale ;
e) ascendente, descendente, orizontale, transversale .
58. Prin modalitatea de structurare a circuitelor informaionale
dup caracteristicile
organizatorice ale extremitilor implicate, ele pot fi :
a) interne, emitent n mediul ambiant, externe ;
b) interne, externe ;
c) interne, externe, destinatar n mediul ambiant ;
d) interne, emitent n mediul ambiant, destinatar n mediul ambiant, externe ;
e) interne, emitent n mediul ambiant, destinatar n mediul ambient .
59. Prin modalitatea de structurarea a circuitelor
informaionale dup traiectoria de
vehiculare a informaiilor (fluxurilor), ele pot fi :
a) orizontale, verticale, transversale ;
b) orizontale, verticale, oblice ;
c) verticale, orizontale, punctuale ;
d) verticale, orizontale, ascendente ;
e) orizontale, ascendente, descendente .
22
60. Cele trei noiuni prin care este caracterizat orice sistem
informatic sunt:
a) baza informaional, data, informaia ;
b) baza informaional, atributul, data ;
c) baza informaional , entitatea, atributul ;
d) baza informaional , entitatea, data ;
e) data, entitatea, atributul .
61. Cele trei funcii pe care le ndeplinete sistemul
informaional al managementului n
cadrul unei ntreprinderi sunt:
a) operaional, contabil, decizional ;
b) contabil, decizional, documentar ;
c) operaional, documentar, contabil ;
d) decizional, contabil, operaional ;
e) operaional, decizional, documentar .
62. Deficienele funcionrii sistemului informaional sunt:
a) distorsiunea, filtrajul, redundana, suprancrcarea canalelor de comunicaii ;
b) distorsiunea, filtrajul, traficul, inconsistena ;
c) redundana, suprancrcarea canalelor de comunicaii, filtrajul, inconsistena ;
d) traficul, distorsiunea, filtrajul, redundana ;
e) distorsiunea, filtrajul, redundana, inconsistena .
63. Baza informaional - ca i component structural a
sistemului informatic
reprezint:
a) ansamblul entitilor informaionale i atributelor componente ale acestora, ce descriu
dinamica fenomenelor i proceselor tehnico-economice din cadrul unei firme ntr-o
anumit
perioada de timp ;
b) componenta tehnico - material a sistemului informaional ;
c) ansamblul informaiilor pentru iniierea, fundamentarea i adoptarea deciziilor de
conducere ;
d) unitatea informaionala ireductibil, care are caracter general sau specific, cu o
existen determinat prin atributele sale definitorii ;
23
e) proprietatea unui grup de entiti sau a unei corespondene dintre acestea, reflectat
printr-un coninut concret, denumit valoare .
64. Entitatea ca i component structurala a sistemului
informatic reprezint:
anumit
perioad de timp ;
b) unitatea informaional ireductibil din structura bazei informaionale, avnd un
caracter general sau specific, cu o existen determinat prin atributele sale definitorii ;
c) unitatea informaional ireductibil din structura bazei informaionale reflectata
printrun
coninut concret, denumit valoare ;
d) componenta tehnico - material a sistemului informaional ;
e) ansamblul de elementelor prin care se stabilesc suporii de informaii utilizai .
65. Atributul - ca i component structural a sistemului
informatic reprezint:
anumit
perioad de timp ;
b) unitatea informaional ireductibil din structura bazei informaionale, avnd un
caracter general sau specific, cu o existen determinat prin atributele sale definitorii ;
c) proprietatea unei entiti, a unui grup de entiti sau a unei corespondene dintre
acestea, reflectat printr-un coninut concret, denumit valoare ;
d) ansamblul informaiilor pentru iniierea, fundamentarea i adoptarea deciziilor de
conducere ;
e) modelele de calcul utilizate la prelucrarea informaiilor .
66. Funcia decizional a sistemului informaional se realizeaz
prin:
a) asigurarea ansamblul informaiilor pentru iniierea, fundamentarea i adoptarea
deciziilor de conducere ;
b) asigurarea personalului cu ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor
implicate de executarea sarcinilor cu care este investit ;
c) nregistrarea , prelucrarea i transmiterea informaiilor ;
d) presupune nregistrarea i vehicularea informaii care servesc imbogirii
cunotinelor
personalului ;
e) subordonarea conceperii i funcionrii sistemului informaional cerinelor conducerii
firmei .
24
67. Funcia operaional a sistemului informaional presupune:
a) asigurarea personalului cu ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor
b) constituirea bazei de cunotine a firmei. ;
c) nregistrarea , prelucrarea i transmiterea informaiilor ;
d) fundamentarea i adoptarea deciziilor de conducere ;
e) nregistrarea i vehicularea informaiilor care servesc mbogirii cunotinelor
personalului .
68. Funcia documentar a sistemului informaional
presupune:
a) presupune nregistrarea i vehicularea informaiilor care servesc mbogirii
cunotinelor personalului ;
b) nregistrarea informaiilor, prelucrarea i transmiterea informaiilor ;
c) servete la constituirea bazei de cunotine a firmei ;
d) asigurarea personalului cu ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor
e) asigurarea ansamblul informaiilor pentru iniierea, fundamentarea i adoptarea
deciziilor de conducere .
69. Principiul eficienei n proiectarea unui sistem
informaional se refer la:
a) permanenta evaluare a efectelor cantitative i calitative ale unui sistem informaional
cu
costurile realizrii i funcionrii lui ;
b) asigurarea unei proiectri i funcionri unitare a tuturor componentelor sistemului
informaional al firmei ;
c) subordonarea conceperii i funcionrii sistemului informaional cerinelor conducerii
firmei ;
d) concepere modular a sistemelor informaionale ;
e) asigurarea unei proiectri i funcionri unitare a tuturor componentelor sistemului
informaional al firmei .
25
70. Distorsiunea ca deficien a unui sistem informaional
const n :
a) modificarea parial, ntmpltoare a coninutului unei informaii pe parcursul
culegerii
i transmiterii de la emitor la receptor ;
b) modificarea parial a coninutului unei informaii pe parcursul culegerii i
transmiterii
de la emitor la receptor ;
c) modificarea intenionat a coninutului unei informaii prin intervenia unor persoane
interesate ca beneficiarul s primeasc un mesaj schimbat ;
d) existena unui numr mai mare de informaii dect cele care sunt strict necesare
pentru
realizarea unui anumit scop ;
e) volumul informaiilor vehiculate pe anumite circuite depete capacitatea de
transmisie informaional a acestora .
71. Filtrajul - ca deficien a unui sistem informaional
reprezint :
a) utilizarea de mijloace necorespunztoare pentru nregistrarea i transmiterea
informaiilor ;
b) modificarea parial a coninutului unei informaii pe parcursul culegerii i
transmiterii
de la emitor la receptor ;
c) modificarea intenionata a coninutului unei informaii prin intervenia unor persoane
d) existena unui numr mai mare de informaii dect cele care sunt strict necesare
pentru
realizarea unui anumit scop ;
e) volumul informaiilor vehiculate pe anumite circuite depete capacitatea de
transmisie informaional a acestora .
72. Redundana ca deficien a unui sistem informaional
const n :
a) modificarea parial, ntmpltoare a coninutului unei informaii pe parcursul
culegerii
i transmiterii de la emitor la receptor ;
b) volumul informaiilor vehiculate pe anumite circuite depete capacitatea de
transmisie informaional a acestora ;
c) utilizarea de mijloace necorespunztoare pentru nregistrarea i transmiterea
informaiilor ;
d) modificarea intenionat a coninutului unei informaii prin intervenia unor persoane
26
e) existena unui numr mai mare de informaii dect cele care sunt strict necesare
pentru
realizarea unui anumit scop .
73. Suprancrcarea canalelor de comunicaii - ca deficien a
unui sistem informaional
se refer la:
a) utilizarea de mijloace necorespunztoare pentru nregistrarea i transmiterea informa iilor ;
b) modificarea parial a coninutului unei informaii pe parcursul culegerii i transmiterii de la
emitor la receptor ;
c) volumul informaiilor vehiculate pe anumite circuite dep e te capacitatea de transmisie
informaional a acestora ;
d) utilizarea de mijloace necorespunztoare pentru nregistrarea i transmiterea informa iilor ;
e) modificarea intenionat a coninutului unei informa ii prin interven ia unor persoane
interesate
ca beneficiarul s primeasc un mesaj schimbat .
74. Precizai care dintre enunurile de mai jos reprezint etap
a proiectrii unui sistem
informaional pentru management :
a) subordonarea conceperii i funcionrii sistemului informaional conducerii firmei,
intercorelarea sistemului informaional cu structura organizatoric i cu sistemul
decizional al
firmei ;
b) asigurarea unitii metodologice a tratrii informaiilor ;
c) concentrarea sistemului informaional asupra furnizrii informaiilor privind abaterile
eseniale de la obiective, norme, standarde ;
d) elaborarea conceptului de detaliu al sistemului informaional ;
e) realizarea de sisteme informaionale ai cror parametri constructivi i funcionali s
le
confere flexibilitate ridicat .
75. Precizai care dintre enunurile de mai jos reprezint
principii ale elaborrii i
funcionarii unui sistem informaional pentru management:
a) definirea temei de realizare i elaborarea conceptului de ansamblu a sistemului
informaional ;
b) elaborarea conceptului de detaliu al sistemului informaional ;
c) subordonarea conceperii i funcionrii sistemului informaional conducerii firmei ;
d) proiectarea de detaliu ;
e) realizarea sistemului informaional .
27
76. Precizai care dintre urmtoarele enunuri reprezint
Definirea temei de realizare
ca etap a elaborrii unui sistem informaional:
a) determinarea ariei de cuprindere si a legturilor existente prin stabilirea cu claritate a
coleciilor de date de intrare i de ieire ;
b) definirea structurii logice a datelor n vederea constituirii coleciilor de date ;
c) grupare i ncadrarea funcional a activitilor de execuie pe domeniile i grupele
de
activiti principale care stau la baza structurrii sistemului informaional ;
d) definirea procedurilor informaionale manuale, mecanizate i automatizate ;
e) conturarea circuitelor i fluxurilor informaionale apelnd la metoda diagramelor de
flux informaional .
77. Precizai care dintre urmtoarele enunuri reprezint
Proiectarea de detaliu ca
etap a elaborrii unui sistem informaional:
a) determinarea ariei de cuprinde i a legturilor existente prin stabilirea cu claritate a
coleciilor de date de intrare i de ieire ;
b) definirea structurii logice a datelor n vederea constituirii coleciilor de date ;
c) elaborarea modelelor de obinere a ieirilor din intrrile disponibile, prin definirea
coleciilor de date i a procedurilor de tratare a datelor ;
d) definirea procedurilor informaionale manuale, mecanizate i automatizate ;
e) conturarea circuitelor i fluxurilor informaionale apelnd la metoda diagramelor de
flux informaional .
78. Selectai etapa corespunztoare reproiectrii sistemului
informaional dintre cele de
mai jos:
a) prezentarea funcionrii sistemului informaional existent ;
b) delimitarea sistemului informaional existent, stabilindu-se structura acestuia ;
c) analiza critic a sistemului informaional existent n raport cu obiectivele generale ale
firmei i cu obiectivele derivate privind activitile studiate, precum i deciziile adoptate
n
domeniul analizat ;
d) operaionalizarea modificrilor sistemului informaional ;
e) identificarea disfuncionalitilor i deficienelor sistemului informaional .
28
79. Identificai dimensiunea social a informaiilor n cadrul
unei firme dintre
urmtoarele:
a) rolul informaiei n manifestarea componentelor firmei ca ceteni, purttori de
drepturi
i obligaii ;
b) influeneaz potenialul i aspiraiile personalului ;
c) influeneaz gradul de satisfacere al aspiraiilor ;
d) influenarea obiectivelor firmei pe o anumita perioad de timp ;
e) stabilirea i operaionalitatea firmei pe o anumita perioad de timp .
80. Identificai dimensiunea individual a informaiilor n
cadrul unei firme dintre
urmtoarele:
a) rolul informaiei in manifestarea componentelor firmei ca ceteni, purttori de
drepturi
si obligaii
b) influeneaz potenialul si aspiraiile factorului uman
c) influeneaz operaionalitatea in timp
d) influenarea stabilirea obiectivelor firmei pe o anumit per de timp.
e) influeneaz stabilitatea firmei pe o anumita per de timp
81. Managementul prin proiecte (MPP) poate fi clasificat n
funcie de caracteristicile
organizaionale principale n:
a) management pe baz de proiecte cu responsabilitate individual, management pe baz
de proiecte cu stat major, management pe baz de proiecte pe baz de proiect mixt ;
b) management pe baz de proiecte cu responsabilitate individual, management pe baz
de proiect comun, management pe baz de proiecte cu responsabilitate comun ;
c) management pe baz de proiecte cu responsabilitate individual, management pe baz
de proiecte cu stat major, management pe baz de proiect comun, management pe baz
de
proiecte cu responsabilitate comun ;
d) management pe baz de proiecte cu stat major, management pe baz de proiecte cu
responsabilitate limitat, management pe baz de proiecte cu responsabilitate comun ;
e) management pe baz de proiecte cu responsabilitate individual, management pe baz
de proiecte cu responsabilitate comun, management pe baz de proiecte cu
responsabilitate
limitat .
29
82. Sistemele, metodele i tehnicile de management sunt
clasificate dup mai multe
criterii. Gruparea acestora se realizeaz pe funcii ale
conducerii, putnd fi:
a) singulare, multiple ;
b) singulare, generale ;
c) specifice, multiple ;
d) generale, specifice ;
e) singulare, specifice, generale .
83. Identificai structura managementului pe obiective :
a) sistemul de obiective, programele de aciune ntocmite pentru fiecare subdiviziune
organizatoric, calendarele de termene, suportul logistic, strctura logistic , instruc iunile ;
b) sistemul de obiective, calendarele de termene, bugetele elaborate pentru fiecare subdiviziune
organizatoric, suportul logistic, instruciunile ;
c) sistemul de obiective, programele de aciune ntocmite pentru fiecare subdiviziune
organizatoric, calendarele de termene, bugetele elaborate pentru fiecare subdiviziune
organizatoric, suportul logistic, instruciunile ;
d) sistemul de obiective, programele de aciune ntocmite pentru fiecare subdiviziune
organizatoric, suportul logistic, structura logistic, instruc iunile ;
e) sistemul de obiective, programele de aciune ntocmite pentru fiecare subdiviziune
organizatoric, calendarele de termene, bugetele elaborate pentru fiecare subdiviziune
organizatoric,
suportul logistic, structura logistic, instruciunile .
84. Identificai avantajele pe care le ofer managementul prin
obiective (MPO) n
practica de management:
a) realismul obiectivelor ntreprinderii, amplificarea nivelului de motivare a personalului,
dezvoltarea unui climat de creativitate, mbuntirea utilizrii timpului cadrelor de
conducere,
eficiena informatizarii, corelarea nivelului salarizrii cu rezultatele obinute, sporirea
eficientei
firmei ;
b) realismul obiectivelor ntreprinderii, amplificarea nivelului de motivare a personalului,
conducere,
ntrirea responsabilitilor fa de realizarea obiectivelor, corelarea nivelului salarizrii
cu
rezultatele obinute, sporirea eficienei firmei ;
30
c) realismul obiectivelor ntreprinderii, amplificarea nivelului de motivare a personalului,
dezvoltarea unui climat de creativitate, corelarea nivelului salarizrii cu rezultatele
obinute,
sporirea eficienei firmei, precizia implementrii ;
d) realismul obiectivelor ntreprinderii, amplificarea nivelului de motivare a personalului,
conducere,
ntrirea responsabilitilor fa de realizarea obiectivelor, dificultatea modificrii
mentalitii
i comportamentului personalului ;
f) realismul obiectivelor ntreprinderii, amplificarea nivelului de motivare a personalului,
conducere,
ntrirea responsabilitilor fata de realizarea obiectivelor, corelarea nivelului salarizrii
cu
rezultatele obinute, corelarea contactului ntre firma i pia .
85. Identificai caracteristicile unui proiect:
a) rezultatul, doar un cumprtor sau beneficiar final, diversitatea materialelor i
produselor utilizate, caracterul temporar, forme organizatorice temporare care
funcioneaz
paralel cu structura de baz ;
b) rezultatul, doar un cumprtor sau beneficiar final, portul cadrelor din alte
compartimente, caracterul temporar, forme organizatorice temporare care funcioneaz
paralel
cu structura de baz ;
c) rezultatul, mai multi cumprtori sau beneficiari finali, diversitatea materialelor i
produselor utilizate, aportul cadrelor din alte compartimente, caracterul temporar, forme
organizatorice temporare care funcioneaz paralel cu structura de baz ;
d) rezultatul, doar un cumprtor sau beneficiar final, diversitatea materialelor i
produselor utilizate, aportul cadrelor din alte compartimente, eficiena proiectrii, forme
organizatorice temporare care funcioneaz paralel cu structura de baz ;
e) rezultatul, doar un cumprtor sau beneficiar final, diversitatea materialelor i
produselor utilizate, aportul cadrelor din alte compartimente, caracterul temporar, forme
organizatorice temporare care funcioneaz paralel cu structura de baz .
86. Realizarea osturii organizaionale a Managementul prin
proiecte (MPP), presupune
urmtoarea procedur:
a) definirea general a proiectului, definirea organizatoric a proiectului, desemnarea
conductorului proiectului, pregtirea climatului pentru implementarea MPP,
implementarea
MPP, stabilirea modalitilor de control pe parcursul realizrii proiectului, evaluarea
periodic
a stadiului realizrii proiectului ;
31
b) definirea general a proiectului, definirea organizatoric a proiectului, desemnarea
conductorului proiectului, implementarea MPP, stabilirea modalitilor de control pe
parcursul realizrii proiectului, evaluarea periodic a stadiului realizrii proiectului ;
c) definirea general a proiectului, definirea organizatoric a proiectului, desemnarea
implementarea
MPP, verificarea MPP, stabilirea modalitilor de control pe parcursul realizrii
proiectului,
evaluarea periodic a stadiului realizrii proiectului ;
d) definirea general a proiectului, definirea organizatoric a proiectului, desemnarea
implementarea
MPP, stabilirea modalitilor de control pe parcursul realizrii proiectului, verificarea
rezultatelor ;
e) definirea general a proiectului, definirea organizatoric a proiectului, desemnarea
implementarea
MPP, stabilirea modalitilor de control pe parcursul realizrii proiectului, evaluarea
periodic
a stadiului realizrii proiectului, verificarea rezultatelor .
87. Identificai problemele cu care se confrunt conductorul
sistemului de management
pe baz de proiecte:
a) instabilitate organizatoric, ritmul rapid n care se succed deciziile, implicaii mari cu
rezultate concrete, inconsistena implementrii ;
b) instabilitate organizatoric, ritmul rapid n care se succed deciziile, implicaii mari cu
rezultate concrete, inconsisten, strile tensionale care apar ntre persoanele implicate n
proiect i restul personalului ;
c) instabilitate organizatoric, ritmul rapid n care se succed deciziile, implicaii mari cu
rezultate concrete, strile tensionale care apar ntre persoanele implicate n proiect i
restul
personalului ;
d) stabilitatea organizatoric, ritmul rapid n care se succed deciziile, implicaii mari cu
rezultate concrete, strile tensionale care apar ntre persoanele implicate n proiect i
restul
personalului ;
e) stabilitatea organizatoric, ritmul rapid n care se succed deciziile, implicaii mari cu
rezultate concrete, inconsistena implementrii, strile tensionale care apar ntre
persoanele
implicate n proiect i restul personalului .
32
88. Precizai riscurile pe care trebuie s i le asume un
conductor de proiect:
a) riscul profesional, riscul implementrii ;
b) riscul personal, riscul profesional ;
c) riscul proiectului, riscul implementrii ;
d) riscul proiectului, riscul profesional ;
e) riscul proiectului, riscul profesional, riscul implementrii .
89. Identificai avantajele sistemului de management bazat pe
proiecte:
a) favorizeaz schimbul de experien dintre diferite subdiviziuni organizatorice,
mbuntete lucrul n echip, eficientizeaz verificrile din fiecare etap a
proiectului ;
b) favorizeaz schimbul de experien dintre diferite subdiviziuni organizatorice,
descoperirea i formarea de conductori dinamici ;
c) favorizeaz schimbul de experien dintre diferite subdiviziuni organizatorice,
mbuntete lucrul n echip, eficientizeaz verificarile din fiecare etap a
proiectului,
descoperirea i formarea de conductori dinamici ;
d) favorizeaz schimbul de experien dintre diferite subdiviziuni organizatorice,
mbuntete lucrul n echip, eficientizeaz verificrile din fiecare etap a
proiectului,
descoperirea i formarea de conductori dinamici, asigur verificarea rezultatelor n faza
final;
e) favorizeaz schimbul de experiena dintre diferite subdiviziuni organizatorice,
mbuntete lucrul n echip, eficientizeaz verificarile din fiecare etap a
proiectului, asigur
cooperarea ntre diferite sectoare din aceeai firm sau firme diferite .
90. Precizai dezavantajele unui sistem de management bazat
pe proiecte (MPP):
a) dificultatea armonizrii reelei organizatorice, creterea frecvenei i intensitii
situaiilor conflictuale, scderi frecvente de eficien, nu acoper evaluri de risc ;
b) dificultatea armonizrii reelei organizatorice, creterea frecvenei i intensitii
situaiilor conflictuale, nu acoper evaluri de risc ;
c) dificultatea armonizrii reelei organizatorice, creterea frecvenei i intensitii
situaiilor conflictuale, nu acoper evaluri de risc, nu asigur comunicarea eficient
ntre
diferitele sectoare ale firmei ;
d) dificultatea armonizrii reelei organizatorice, creterea frecvenei i intensitii
situaiilor conflictuale, dificultatea descoperirii de conductori de proiect buni ;
33
e) dificultatea armonizrii reelei organizatorice, creterea frecvenei i intensitii
situaiilor conflictuale, dificultatea descoperirii de conductori de proiect buni,
dificultatea
asigurrii integritii structurale a elementelor componente ale sistemului .
91. Dup sfera de cuprindere, bugetele pot fi:
a) generale, pariale ;
b) generale, singulare ;
c) temporare, permanente ;
d) generale, temporare ;
e) singulare, periodice .
92. Din punct de vedere al responsabilitii, clasificarea
bugetelor este:
a) pe compartimente, personale ;
b) pe produse, generale ;
c) pe compartimente, pe produse ;
d) unitare, pe compartimente ;
e) unitare, pe produse .
93. Clasificarea bugetelor dup periodicitatea lor este:
a) periodice, permanente ;
b) temporare, permanente ;
c) periodice, temporare ;
d) periodice, continue ;
e) temporare, continue .
94. Clasificarea bugetelor n funcie de posibilitatea adaptrii
la schimbrile din
activitatea unitii economice, poate fi:
a) statice, dinamice ;
b) flexibile, unitare ;
c) unitare, dinamice ;
34
d) flexibile, dinamice ;
e) statice, flexibile .
95. n cadrul MPE, cerinele pe care trebuie sa le ndeplineasc
criteriile destinate unei
caracterizri ct mai fidele i a unui control ct mai concludent
al realizrii obiectivelor
sunt:
a) s caracterizeze activitatea din punct de vedere economic, s necesite cheltuieli reduse
pentru urmrirea lor, s poat fi urmrite n mod operativ, s fie pe interesul att a
conductorilor ct i a subordonailor acestuia ;
b) s caracterizeze activitatea din punct de vedere economic, s necesite cheltuieli reduse
pentru urmrirea lor, s poat fi urmrite n mod operativ, s asigure eficiena
comunicrii ntre
departamente ;
c) s caracterizeze activitatea din punct de vedere economic, s necesite cheltuieli reduse
comunicrii ntre
departamente, s fie pe interesul att a conductorilor ct i a subordonailor acestuia ;
d) s acopere verificarea rezultatelor, s caracterizeze activitatea din punct de vedere
economic, s necesite cheltuieli reduse pentru urmrirea lor, s poat fi urmrite n mod
operativ, s asigure eficiena comunicrii ntre departamente ;
e) s caracterizeze activitatea din punct de vedere economic, s necesite cheltuieli reduse
comunicrii ntre
departamente, s asigure coerena n luarea deciziilor.
96. n cadrul MPE, compararea realizrilor efective cu nivelurile
previzionale ale
obiectivelor poate fi realizat utiliznd mai multe instrumente
de lucru:
a) cu ajutorul tabelelor, descriptiv, prin verbe i adjective, prin intermediul interfaelor
computerizate ;
b) cu ajutorul tabelelor, descriptiv, prin verbe i adjective, prin intermediul interfaelor
computerizate, cu ajutorul graficelor ;
c) cu ajutorul tabelelor, descriptiv, prin verbe i adjective, cu ajutorul graficelor ;
d) prin suport optic i proiectare, cu ajutorul tabelelor, descriptiv, prin verbe i adjective,
cu
ajutorul graficelor ;
e) cu ajutorul tabelelor, descriptiv, prin verbe i adjective, prin intermediul interfaelor
computerizate, prin suport optic i proiectare .
35
97. Identificai avantajele managementului prin excepii (MPE):
a) utilizarea mai bun a timpilor cadrelor de conducere, reducerea frecvenei lurii
deciziilor,
utilizarea superioar a personalului de conducere, sesizarea situaiilor negative i
urmrirea cu
prioritate a domeniilor cheie ale ntreprinderii ;
b) utilizarea mai bun a timpilor cadrelor de conducere, reducerea frecvenei lurii
deciziilor,
utilizarea superioar a personalului de conducere ;
c) utilizarea superioar a personalului de conducere, sesizarea situaiilor negative i
urmrirea
cu prioritate a domeniilor cheie ale ntreprinderii ;
d) utilizarea mai bun a timpilor cadrelor de conducere, reducerea frecvenei lurii
deciziilor,
utilizarea superioar a personalului de conducere, eliminarea incoerenei ntre etape ;
e) utilizarea superioar a personalului de conducere, sesizarea situaiilor negative i
urmrirea
cu prioritate a domeniilor cheie ale ntreprinderii, eliminarea incoerenei ntre etape .
98. Organele managementului participativ al firmelor, n cazul
societilor comerciale de
tip SA sunt:
a) adunarea general a acionarilor, consiliul de administraie, comitetul de direcie,
comisia de
cenzori, adunarea general a deintorilor de obligaiuni, departamentul legal ;
b) consiliul de administraie, comitetul de direcie, comisia de cenzori, adunarea
general a
deintorilor de obligaiuni, departamentul legal, directorul de administraie ;
c) adunarea general a acionarilor, consiliul de administraie, comitetul de direcie,
comisia de
cenzori, adunarea general a deintorilor de obligaiuni, departamentul legal, directorul
de
administraie ;
d) adunarea general a acionarilor, consiliul de administraie, comitetul de direcie,
comisia de
cenzori, adunarea general a deintorilor de obligaiuni ;
e) adunarea general a acionarilor, consiliul de administraie, comitetul de direcie,
comisia de
cenzori, departamentul legal, directorul de administraie .
36
99. Organele managementului participativ al firmelor n cazul
societilor comerciale de
tip SRL sunt:
a) adunarea general a asociailor, consiliul de administraie, comisia de cenzori ;
b) adunarea general a asociailor, consiliul de administraie, comisia de cenzori,
comitetul de
direcie ;
c) consiliul de administraie, comisia de cenzori, comitetul de direcie ;
d) consiliul de administraie, comisia de cenzori, comitetul de direcie, adunarea
general a
acionarilor ;
e) adunarea general a asociailor, consiliul de administraie, comisia de cenzori,
comitetul de
direcie, adunarea general a acionarilor .
100. Organele managementului participativ al firmelor in cazul
societarilor in comandita
sunt:
a) adunarea general a acionarilor, administratori, comisie de cenzori ;
b) adunarea general a acionarilor, administratori, comisie de cenzori, departament legal
;
c) administratori, comisie de cenzori, departament legal, comitetul de direcie ;
d) adunarea general a acionarilor, administratori, comisie de cenzori, comitetul de
direcie ;
e) adunarea general a acionarilor, administratori, comisie de cenzori, departament
legal,
comitetul de direcie .
101. Organele managementului participativ al firmelor n cazul
societilor n nume
colectiv sunt:
a) consiliul director, administratori ;
b) comisia de cenzori, administratori ;
c) adunarea general a asociailor, administratori ;
d) adunarea general a acionarilor, administratori ;
e) administratori .
37
102. Succesul metodei Delphi depinde de urmtorii factori:
a) precizarea clar a problemelor pentru care se cer preri, calitatea participanilor la
anchet,
timpul ce se acord participanilor pentru formularea rspunsurilor, cointeresarea
participanilor, desfurarea propriu-zis a anchetei ;
b) precizarea clar a problemelor pentru care se cer preri, calitatea participanilor la
anchet,
timpul ce se acord participanilor pentru formularea rspunsurilor, cointeresarea
participanilor ;
c) precizarea clar a problemelor pentru care se cer preri, calitatea participanilor la
anchet,
timpul ce se acord participanilor pentru formularea rspunsurilor ;
d) precizarea clar a problemelor pentru care se cer preri, calitatea participanilor la
anchet,
cointeresarea participanilor ;
e) precizarea clar a problemelor pentru care se cer preri, calitatea participanilor la
anchet,
cointeresarea participanilor, desfurarea propriu-zis a anchetei
103. Identificai etapele realizrii Brainstorming-ului dintre
urmtoarele:
a) stabilirea premisei, pregtirea edinei, sesiunea propriu-zis, evalurea ideilor ;
b) pregtirea edinei, sesiunea propriu-zis, evalurea ideilor, stabilirea elementelor de
preexecutare
a proiectului ;
c) stabilirea premisei, pregtirea edinei, sesiunea propriu-zis, evalurea ideilor,
stabilirea
elementelor de pre-executare a proiectului ;
d) pregtirea edinei, sesiunea propriu-zis, evalurea ideilor ;
e) stabilirea premisei, pregtirea edinei, sesiunea propriu-zis, evalurea ideilor,
reverificarea
premisei .
104. Selectai corect variante ale Brainstorming-ului dintre
cele de mai jos:
a) Tehnica Little, Tehnica ochiului proaspt, Tehnica cercetrii organizate a problemei ;
b) Tehnica Little, Tehnica cercetrii organizate a problemei ;
c) Tehnica Little, Tehnica ochiului proaspt, Tehnica implementarii organizate a
problemei ;
d) Tehnica ochiului proaspt, Tehnica cercetrii organizate a problemei, Tehnica
cercetrii
paralele ;
e) Tehnica Little, Tehnica ochiului proaspt, Tehnica cercetrii organizate a problemei,
Tehnica cercetrii paralele .
38
105. n cazul carnetului colectiv, precizai care sunt etapele
impuse de procesul de creaie:
a) incubarea, iluminarea, verificarea, reverificarea ;
b) informarea i documentarea, incubarea, iluminarea, verificarea, reverificarea ;
c) informarea i documentarea, incubarea, iluminarea, verificarea ;
d) pre-stabilirea obiectivelor, informarea i documentarea, incubarea, iluminarea,
verificarea,
reverificarea ;
e) pre-stabilirea obiectivelor, informarea i documentarea, incubarea, iluminarea,
verificarea .
106. Tipuri de analogii folosite de sinectic sunt:
a) analogia personal, analogia simbolic, analogia functional ;
b) analogia personal, analogia direct, analogia simbolic ;
c) analogia personal, analogia direct, analogia functional ;
d) analogia personal, analogia direct, analogia invers ;
e) analogia direct, analogia simbolic, analogia indirect .
107. Principalele elemente componente ale procesului de
descentralizare sunt:
a) stabilirea obiectivelor, nsrcinarea, atribuirea competen ei formale, ncredin area
responsabilitii ;
b) stabilirea obiectivelor, nsrcinarea, atribuirea competen ei formale, ncredin area
responsabilitii,
verificarea atribuiilor ;
c) nsrcinarea, atribuirea competenei formale, ncredin area responsabilit ii, rens rcinarea,
verificarea atribuiilor ;
d) stabilirea premisei, nsrcinarea, atribuirea competen ei formale, ncredin area
responsabilitii ;
e) nsrcinarea, atribuirea competenei formale, ncredin area responsabilit ii .
108. n funcie de coninut edinele se clasific:
a) de informare, decizionale, de armonizare, de exploatare, eterogene ;
b) de informare, decizionale, de armonizare, de exploatare, de verificare ;
c) de informare, decizionale, de armonizare, de exploatare, de evaluare ;
d) de informare, decizionale, de armonizare, de exploatare, de verificare, de evaluare ;
e) de informare, de armonizare, de exploatare, de evaluare .
39
109. Metoda edinei presupune parcurgerea mai multor etape
sau faze; identificai-le
dintre cele de mai jos:
a) stabilirea obiectivelor, pregtirea edinei, deschidere edinei, derularea edinei,
finalizarea
edinei ;
b) stabilirea obiectivelor, pregtirea edinei, deschidere edinei, derularea edinei,
verificarea
obiectivelor, finalizarea edinei ;
c) stabilirea obiectivelor, stabilirea premisei, pregtirea edinei, deschidere edinei,
derularea
edinei, finalizarea edinei ;
d) pregtirea edinei, deschiderea edinei, derularea edinei, finalizarea edinei ;
e) pregtirea edinei, derularea edinei, finalizarea edinei .
110. Precizai care sunt avantajele edinei:
a) creterea nivelului de informare a personalului, fundamentarea mai temeinic a
deciziilor,
dezvoltarea coeziunii n cadrul compartimentelor, facilitarea schimbului de experien ;
b) creterea nivelului de informare a personalului, fundamentarea mai temeinic a
deciziilor,
brainstorming-ul, facilitarea schimbului de experien ;
c) creterea nivelului de informare a personalului, fundamentarea mai temeinic a
deciziilor,
dezvoltarea coeziunii n cadrul compartimentelor, brainstorming-ul, facilitarea
schimbului de
experien ;
d) creterea nivelului de informare a personalului, fundamentarea mai temeinic a
deciziilor,
dezvoltarea coeziunii n cadrul compartimentelor, brainstorming-ul, facilitarea
schimbului de
experien, asigurarea eficienei ;
e) creterea nivelului de informare a personalului, fundamentarea mai temeinic a
deciziilor,
dezvoltarea coeziunii n cadrul compartimentelor, facilitarea schimbului de experien,
asigurarea eficienei .
111. Selectai cerinele minime ale tabloului de bord :
a) consistena, rigurozitatea, agregarea, accesibilitatea, echilibrarea, adaptabilitatea,
economicitatea ;
b) consistena, rigurozitatea, agregarea, accesibilitatea, echilibrarea, expresivitatea,
eficiena,
rapiditatea ;
c) consistena, rigurozitatea, agregarea, accesibilitatea, echilibrarea, expresivitatea,
adaptabilitatea, economicitatea ;
40
d) consistena, rigurozitatea, agregarea, accesibilitatea, echilibrarea, expresivitatea,
eficiena,
economicitatea ;
e) consistena, rigurozitatea, agregarea,echilibrarea, expresivitatea, adaptabilitatea,
economicitatea, eficiena .
112. Precizai funciile tabloului de bord dintre urmatoarele
variante:
a) de control, de avertizare, evaluare diagnosticare ;
b) de avertizare, evaluare - diagnosticare, eliminare a aspectelor negative i de
generalizare a
elementelor pozitive ;
c) de control, evaluare - diagnosticare, eliminare a aspectelor negative i de generalizare
a
elementelor pozitive ;
d) de control, de avertizare, eliminare a aspectelor negative i de generalizare a
elementelor
pozitive ;
e) de control, de avertizare, evaluare - diagnosicare, eliminare a aspectelor negative i de
generalizare a elementelor pozitive .
113. Identificai dezavantajele tabloului de bord:
a) nregistrarea repetat a unor informaii, volumul mare de munc solicitat, costul
relativ
ridicat ;
b) volumul mare de munc solicitat, costul relativ ridicat, ineficiena ;
c) nregistrarea repetat a unor informaii, volumul mare de munc solicitat, ineficiena ;
d) nregistrarea repetat a unor informaii, volumul mare de munc solicitat, redundana,
ineficiena ;
e) nregistrarea repetat a unor informaii, volumul mare de munc solicitat, redundan a .
114. Precizai care dintre urmtoarele nu face parte dintre
tehnicile de stimulare a
creativitatii personalului
a) Sinectic ;
b) Electre ;
c) tehnica Philips ;
d) matricea descoperirilor;
e) metoda morfologic Zwicky .
41
115. Precizai care dintre urmtoarele reprezint etape ale
branstorming-ului:
a) eliminarea oricrui argument de evaluare n timpul edinei ;
b) pregtirea edinei; sesiunea propriu-zis ;evaluarea ideilor ;
c) crearea unui climat n care s se accepte orice idee ;
d) ncurajarea participanilor s emit noi idei ;
e) acordarea libertii n conduit, participanilor .
116. Precizai care dintre urmtoarele faze nu aparin tehnicii
Philips 66:
a) mprirea participanilor n grupuri ;
b) prezentarea problemei de rezolvat de ctre animatorul grupului ;
c) abordarea problemei puse n discuie de fiecare grup n parte timp de 6 min ;
d) spargerea problemei n elementele ei componente ;
e) prezentarea opiniilor fiecrui grup n cadrul unei reuniuni generale .
117. Precizai elementele caracteristice ale matricii
descoperirilor dintre cele de mai jos:
a) nregistrarea repetat a unor informaii, volumul mare de munc solicitat, costul
relativ
ridicat ;
b) combinarea a doi factori, tabel cu dubl intrare, asocierea diferitelor variabile ;
c) prezentarea problemei de rezolvat de ctre animatorul grupului ;
d) abordarea problemei pune n discuie de fiecare grup n parte timp de 6 min ;
e) spargerea problemei n elementele ei componente .
118. Identificai etapa ce nu aparine procesului de delegare:
a) individualizarea sarcinilor aferente unui post de conducere ;
b) solicitarea aprobrii sau avizrii de ctre eful ierarhic ;
c) transmiterea sarcinilor, competenelor i responsabilitilor ;
d) acordarea libertii n conduit, participanilor ;
e) evaluarea rezultatelor .
42
119. Stabilirea produsului sau grupei de produse care
formeaz obiectul managementului
pe produs are la baz urmtoarele referine:
a) cantiti mici, ni de piata, cot redus de pia, pia cu cretere moderat ;
b) cantiti mari, pondere semnificativ n cifra de afaceri a firmei, pia competitiv,
perspective valide ;
c) cantiti mari, cot redus de pia, pia competitiv, perspective modeste ;
d) cantiti mici, manager , cot redus de pia, piaa n stagnare, numai pia
intern ;
e) cantiti mici, pondere semnificativ n cifra de afaceri a firmei, pia competitiv,
perspective valide .
120. Precizai ce problem critic ntmpin aplicarea metodei
MPPr :
a) creterea gradului de raionalizare a organizrii i desfsurrii fabricaiei
principalelor
produse ;
b) accentuarea dimensiunii previzionale a managementului activitii de producie ;
c) strategii eficiente de fabricaie i promovare a produselor ;
d) asigurarea unei autonomii suficiente a utilizrii managementului pe produs n cadrul
fimei ;
e) comercializarea produselor cu rezultate economice superioare ;
f) adecvarea cantitativ i calitativ a ofertei la cerinele pieii .
121. Identificai caracteristicile specifice managementului prin
excepii dintre
urmatoarele:
a) permite conducerii firmei un control permanent al resurselor financiare ;
b) evaluarea periodic a fabricaiei i comercializ rii produsului ;
c) sesizarea situaiilor negative i urmrirea cu prioritate a domeniilor cheie ale ntreprinderii ;
d) reducerea la minimum a cheltuielilor cu personalul ;
e) operativitate redus i ca urmare a unor circuite informa ionale lungi .
122. Identificai caracteristicile specifice managementului prin
proiecte dintre
urmtoarele:
a) permite conducerii firmei un control permanent al resurselor financiare ;
b) evaluarea periodic fabricaiei comercializrii produsului ;
c) sesizarea situaiilor negative urmrirea cu prioritate a domeniilor cheie ale
ntreprinderii ;
d) reducerea la minumum a cheltuielilor cu personalul ;
e ) operativitate redus i ca urmare a unor circuite informaionale lungi .
43
123. Precizai elementele caracteristicile metodei de
conducere dintre urmtoarele :
a) ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee i instrumente ;
b) indic maniera n care se desfaoar anumite funcii ale conducerii ;
c) principiile i regulile care indic modalitatea specific n care se soluioneaz
problemele ce decurg din funciile conducerii ;
d) asigur rezolvarea concret a problemelor care decurg din aceste funcii ;
e) are ca scop stabilirea obiectivelor ntreprinderii .
124. Sistemul de management reprezint:
a) ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee i instrumente ce indic maniera n
care se
desfoar anumite funcii ale conducerii ;
b) ansamblul de metode i tehnici, asociat cu procedurile informaionale, decizionale i
organizatorice specifice metodelor i tehnicilor integrate n cadrul sistemului ;
c) principiile i regulile care indic modalitatea specific n care se soluioneaz
problemele ce
decurg din funciile conducerii ;
d) asigur rezolvarea concret a problemelor care decurg din aceste funcii ;
e) are ca scop stabilirea obiectivelor ntreprinderii .
125. Metodele generale de management se refer la aria de
cuprindere urmtoare:
a) metode i tehnici care vizeaz cu prioritate o anumit func ie a conducerii ;
b) sisteme i metode care vizeaz multe funcii ale conducerii ;
c) modalitile concrete folosite de conductorii i executan ii din aparatul de conducere ;
d) modalitile folosite doar de conductori pentru a previziona activitatea n domeniul condus ;
e) metode i tehnici care vizeaz cu prioritate politica bugetar .
1
Model grila examinare-partea teoretica
Dup gradul de cunoatere a mediului ambiant de ctre decideni deciziile
pot fi:
- decizii in condiii de certitudine
- decizii in condiii de risc,
- decizii in condiii de incertitudine
- decizii strategice
- decizii tactice,
- decizii curente
Asociai caracteristicile de mai jos cu tipul de decizii corespunztor (
Incertitudine, Risc,
Certitudine)
- cunoaterea imperfect a factorilor i consecinelor decizionale; ICR
-existena mai multor consecine posibile; ICR
-posibilitatea de a se asocia o probabilitate fiecrei consecine. ICR
-o singura stare a condiiilor obiective pentru fiecare varianta decizionala ICR
-unicriteriale ICR
-multicriterialeICR
- posibilitatile de realizare a starilor naturii nu se cunosc ICR
Selectati conceptele specifice (organizarea conducerii, productiei, muncii
OC,OP,OM,)
functiei de organizare dintre urmatoarele:
-Pregatirea productiei
-Rationalizarea sistemului informational
- Organizarea lucrului pe schimburi
- Proiectarea structurii organizatorice
Precizati care sunt functiile managementului M si functiile intreprinderii I
dintre cele de
mai jos:
-antrenarea-motivarea-coordonarea -organizarea-previziunea-controlul-cercetarea
-marketing
Asociati urmatoarele activitati specifice cu functiile (managementului sau ale
intreprinderii) corespunzatoare
-masurarea obiectivelor
-corectarea erorilor
-compararea cu standardele
-motivarea pozitiva
-motivarea negativa
-corelarea intereselor cu sarcinile atribuite
-armonizarea actiunilor pentru indeplinirea unui obiectiv
-eliminare cauze abateri
Asociati urmatoarele actiuni cu principiile de management (Motivarii,
Eficientei,
Concordanta, Participativ) corespunzatoare:
-stabilirea si utilizarea stimulentelor
-implicarea RU in exercitarea proceslor de management
-corelarea sistemului de management cu mediul extern
- corelarea sistemului de management cu mediul intern
- modelarea sistemelor de management pe baza analizei realitatii
Procedura informaionala reprezint:
- ansamblul de elementelor prin care se stabilesc suportii de informaii utilizai,
-ordinea operaiilor si mijloacelor de tratare a informaiilor
- componenta tehnico materiala a sistemului informaional,
Mijloacele de tratare a informaiilor reprezint:
- modelele de calcul utilizate la prelucrarea informaiilor.
- componenta tehnico materiala a sistemului informaional
Asociati caracteristicile specifice celor trei instrumente (Prognoza,
Plan,Program) ale
functiei de previziune:
-orizont de timp mare-caracter aproximativ -obligatorii-orizont de timp scurt-grad de
detaliere
mare-grad de detaliere redus-certitudine-incertitudine
Baza informaionala reprezinta:
- ansamblul entitilor informaionale
-ansamblul atributelor atributelor componente ale acestora,
- descrie dinamica fenomenelor
-proprietatea unei entitati,
2
Atributul reprezint :
- proprietatea unei entitati, a unui grup de entitati sau a unei corespondente reflectat
prin
valoare.
- descrie dinamica proceselor tehnico-economice din cadrul unei firme intr-o anumita
perioada de timp
Funcia decizionala a sistemului informaional se realizeaz prin:
- asigurarea ansamblul informaiilor pentru iniierea,
-fundamentarea si adoptarea deciziilor de conducere;
--asigurarea personalului cu ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor
implicate de
Urmatoarele elemente sunt proprii funciei de producie, marketing,
cercetaredezvoltare,
financiar - contabila, resurse-umane.
-Segmentarea pieei P, Mk,C-D, F-C, RU
-Planul de cariera P, Mk,C-D, F-C RU
-controlul tehnic de calitate; P, Mk,C-D, F-C RU
-ntreinerea si repararea utilajelor P, Mk,C-D, F-C RU
-Inovarea P, Mk,C-D, F-C RU
-atragerea resurselor financiare P, Mk,C-D, F-C RU
-fabricarea sau exploatarea; P, Mk,C-D, F-C RU
Funcia operaionala a Sistemului Informational presupune:
-asigurarea personalului cu ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor
implicate de
-- nregistrarea informatiilor
-transmiterea informatiilor
- serveste la constituirea bazei de cunostinte a firmei.
- fundamentarea si adoptarea deciziilor de conducere
Precizati care sunt componentele (Sistemului informational , Sistemului
organizatoric,
Sistemului decizional) dintre urmatoarele:-Data-Postul-compartimentele-Functia-
Circuitul -
fluxul-norma de conducere- criteriul pesimist,
Funcia documentara a Sistemului Informational presupune:
- nregistrarea informatiilor
-transmiterea informatiilor
- serveste la constituirea bazei de cunostinte a firmei.
-asigurarea personalului cu ansamblul informaiilor necesare realizrii aciunilor
implicate de
Entitatea reprezint:
-unitatea informaionala ireductibila,
-caracter general sau specific,
-este determinata prin atributele sale definitorii,
-descrie dinamica fenomenelor
-se identifica prin continut
-se identifica prin valoare
Principiul eficientei in proiectarea unui SI se refera la;
- o permanenta evaluare a efectelor cantitative si calitative ale unui Sistem
informaional cu
costurile realizrii si funcionarii lui.
- asigurrii unei proiectri si funcionari unitare a tuturor componentelor sistemului
informaionalul firmei
- Subordonarea conceperii si funcionarii sistemului informaional cerinelor conducerii
firmei;
Filtrajul reprezint :
-modificarea intenionata a coninutului unei informaii prin intervenia unor persoane
interesate ca beneficiarul sa primeasc un mesaj schimbat.
- modificarea intamplatoare a coninutului unei informaii
Proiectarea modificrilor sistemului informaional este etapa a :-Proiectarii
/Reproiectarii SI
Obiectivele decizionale reprezinta :
- ansamblul rezultatelor potentiale
-nivelurile criteriilor propuse de ctre decident pentru a fi atinse in urma
implementrii
variantei decizionale alese.
-ansamblul condiiilor interne
- punctele de vedere ale decidentului
3
Decizia de conducere presupune
-mulimea variantelor sa fie formata din cel putin doua elemente;
- existenta unei finalitati ca unor obiective de realizat;
- influenarea aciunilor si/sau comportamentelor a cel puin doua persoane.
- mulimea variantelor sa fie formata din cel mult doua elemente;
Deciziile strategice prezinta urmatoarele caracteristici:
-vizeaz orizonturi de timp mai mari de un an
-se refera la probleme majore ale activitii firmei;
- influeneaz numai o parte a activitii firmei,
- adoptate cu o frecventa mare
- pe un interval redus de timp,
- afecteaz un sector restrns de activitate al firmei.
Perfecionarea sistemului decizional al firmei este etapa a :
-proiectarii SD
-reproiectarii SD
-rationalizarii SD
Functiunea Cercetare dezvoltare se refera la:
-Proiectare-design produs
-Inovare
-Selecie produs
-Determinarea momentului optim de nlocuire a unei tehnologii
Suprancrcarea canalelor de comunicaii se refera la:
- modificarea intenionata a coninutului unei informaii
- volumul informaiilor vehiculate pe anumite circuite depaseste capacitatea de
transmisie
informaionala a acestora.
Activitatea -componenta a organizarii procesuale - reprezinta:
- ansamblul atribuiilor omogene care se ndeplinesc de ctre personal ce poseda
cunotinele de specialitate dintr-un domeniu mai restrns
- are scopul ndeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.
- scopul realizrii obiectivelor derivate de gradul 1.
- scopul realizrii unui obiectiv individual
Distorsiunea consta in :
-modificarea pariala a coninutului unei informaii pe parcursul culegerii si
transmiterii de la
emitator la receptor
- modificarea intenionata a coninutului unei informaii
- modificarea intamplatoare a coninutului unei informaii
Structura de producie sau operaionala este alctuita din
-ansamblul persoanelor, compartimentelor si relaiilor organizaionale constituite in
vederea
realizrii directe a obiectului de activitate al firrnei.
-ansamblul persoanelor, compartimentelor si relaiilor organizaionale necesare
desfasurarii
procesului managerial
Redundanta reprezint :
-existenta unui numr mai mare de informaii dect cele care sunt strict necesare
pentru
realizarea unui anumit scop;
- volumul informaiilor vehiculate pe anumite circuite depaseste capacitatea de
transmisie
informaionala a acestora.
Analiza sistemului existent este etapa a
-proiectarii SI-reproiectarii SI-rationalizarii SI
Structura de conducere reprezinta
-ansamblul persoanelor, compartimentelor si relaiilor organizaionale astfel
constituite si
plasate, incit sa sigure condiiile economice, tehnice si de personal necesare
desfasurarii
proceselor de producie;
desfasurarii
procesului managerial
realizarii
directe a obiectului de activitate a firmei
Nivelurile ierarhice reprezint
-ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale, la aceeai
distanta fata de
- numrul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere.
4
Compartimentele funcionale contribuie la
-stabilirea obiectivelor
- fundamenteaza deciziile adoptate de top management,
-asigura asistenta de specialitate tuturor compartimentelor structurii organizatorice;
-realizarea obiectivelor derivate
Relatiile de cooperare prezinta urmatoarele caracteristici:
-se stabilesc intre posturi aflate pe acealsi nivel ierarhic- compartimente diferite-
aceleasi
compartimente
Managementul prin proiecte (MPP) prezinta urmatoarele particularitati:
-soluionarea unor probleme complexe-inovative,
- implica aportul unei largi game de diveri specialiti,
-subdiviziunile organizatorice integrate in retea autonoma
- armonizarea reelei organizatorice;
- scaderea frecventei si intensitii situaiilor conflictuale;
- dificultatea descoperirii de conductori proiect buni.
Compartimentele operaionale contribuie la :
-realizarea obiectivelor derivate si fundamentale ale firmei.
- fundamenteaza deciziile conducerii superioare,
Ponderea ierarhica reprezint
-numrul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere.
-ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale, la aceeai
distanta fata de
Componentele sistemului decizional sunt:
-mulimea variantelor -procesele informational- criteriile -mediul extern-mediul intern
-
consecinele -obiectivele -compartimentele
Structura organizatorica ierarhica prezinta urmatoarele caracteristici:
- conductorul fiecrui compartiment exercita toate atribuiile conducerii
Structura organizatorica funcionala prezinta urmatoarele trasaturi:
- compartimente operaionale si funcionale;
-conductorii sunt specializai pe anumite domenii si sprijinii de compartimentele
funcionale
-executanii primesc ordine de la efii ierarhici si de la conductorii compartimentelor
funcionale;
Functia de control a managementului se refera la urmatoarele aspecte:
- corelare a intereselor personale cu realizarea obiectivelor
- proiecteaza proceduri de prevenire a abaterilor
- compara rezultatele cu standardele
- corecteaza abaterile
- directia de vehiculare a informatiilor este Ascendenta/Descendenta
Rolul functiunii de Marketing a intreprinderii este de a:-anticipa
comportamentul de
consum-planifica resursele financiare-educarea consumatorului-identificarea
grupurilor
omogene de consumatori-alegerea segmentului de piaa inta
Funcia financiar-contabila se ocupa de a. asigurarea resurselor financiare
b. obtinerea resurselor materiale c. controlul utilizrii resurselor
Managementul prin bugete prezinta urmatoarele particularitati
- alocarea partiala a unor resurse
-sistemului informaional pentru completarea bugetelor contine fluxuri
ascendente/descendente
- permite conducerii firmei un control permanent al resurselor financiare
- volumul mare de munca cerut pentru completarea formularisticii utilizate in
aplicarea
metodei;
- operativitate redusa
- circuite informaionale lungi.
Obs. Un nr de 250 de intrebari-teorie si aplicatii sunt disponibile on-line pe
site-ul FSE.

Analiza Şi Raţionalizarea Sistemului de Management Al Organizaţiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Şi Raţionalizarea Sistemului de Management Al Organizaţiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza i raionalizarea sistemului de management al

UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS

- abaterea tip a erorii de previziune (depinde de numrul

n care : Ft-1 - nivelul fenomenului n anul de baz ;

n care : Fp - fenomenul previzionat ;

medii nivelate de ordin j, pot fi determinate prin sistem iterativ

trecut, iar poate avea una din valorile :

Pentru = 0,9 obinem :

4. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a doua

5. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dupa a treia

6. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a patra

7. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a cincea

8. Se determin cotele de pia ale celor trei produse dup a sasea

Figura nr. 4.6.- Evoluia cotelor de pia a produselor analizate

Vom presupune, fr a restrnge generalitatea, c t1 = 0, pentru

Calculul termenelor i rezervelor

dreapta jos: termenul cel mai trziu al terminrii activitii: t (i)

Rl(A) = ()()() () A d A t B t max

unde activitatea A este direct precedent activitii B.

S-ar putea să vă placă și