Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag.

Conducerea / managementul organizatiilor

Organizarea manageriala

Munca colectiva, diviziunea muncii si adincirea acesteia,

cooperarea in munca – reprezinta elemente esentiale ce au
determinat si determina in continuare necesitatea activitatii de
conducere si transformarea acesteia intr-o functie indispensabila
oricarei forme umane de organizare. Deci activitatea de conducere a
aparut odata cu primele forme de organizare sociala si s-a dezvoltat
cu evolutia acestor forme. Ea are rolul de a asigura unitatea si
coordonarea tuturor activitatilor umane desfasurate in colectiv.
Am observat si am auzit de multe ori ca unele firme sau
organizatii obtin un succes rasunator, in timp ce altele inregistreaza
esecuri profunde. Nu este vorba aici de altceva decit de un motiv
simplu, anume managementul.
Desi au fost elaborate nenumarate definitii ale managementului,
noi ne vom opri asupra uneia pe care o putem considera
cuprinzatoare: managementul este o sinteza intre practica, stiinta si
arta. El a pornit ca o activitate practica, ca un proces concret de
rationalizare si eficientizare a muncii; pe masura evolutiei sale istorice
a ajuns o arta pentru ca in final, pe baza acumularii experientei, a
formularii unor principii si legi, a dezvoltarii unor metode si proceduri
specifice de investigare si actiune, managementul sa capete
caracteristicile unei veritabile stiinte.
In dezvoltarea sa managementul a cunoscut diferite etape avind
in vedere modalitatile de abordare a problemelor precum si
solutionarea lor concreta.
Astfel, Herbert G. Hicks considera ca in dezvoltarea
managementului pot fi identificate urmatoarele etape:
- managementul prestiintific (inainte de 1880).
- managementul stiintific (1880 - 1930).
- scoala relatiilor umane (1930 - 1950).
- dupa 1950 a avut loc un amplu proces de extindere, rafinament si
dezvoltare a managementului.
In literatura de specialitate din Romania, majoritatea opiniilor
converg catre considerarea urmatoarelor etape:
- conducerea empirica (managementul timpuriu).
- inceputurile managementului stiintific.
- conducerea stiintifica (conceptia moderna a managementului).

1
 Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag. 2

Intr-o organizatie managerii sunt situati pe diferite pozitii ale

piramidei ierarhice si pot fi grupati in trei categorii:
- manageri superiori (top manageri sau seniori manageri).
- manageri mijlocii.
- manageri inferiori (supervizori).

1 – manageri superiori
2 – manageri mijlocii
3 – manageri inferiori
4 – non-manageri (personal de executie)

Piramida ierarhica a unei firme

Indiferent pe ce nivel ierarhic s-ar situa, managerii au trei

categorii de responsabilitati:
- strategice (sa orienteze organizatia in conformitate cu misiunea si
obiectivele stabilite).
- interumane (sa creeze si sa dezvolte un climat favorabil relatiilor
interumane).
- tehnice (sa directioneze activitatea in functie de particularitatea
domeniului in care se afla firma).
Cele trei roluri / responsabilitati au o pondere diferita de la un
nivel ierarhic la altul:

Manageri superiori
Manageri mijlocii
Manageri inferiori
Non-manageri

Importanta calitatilor managerilor

2
 Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag. 3

Functiile managementului

Si in aceasta privinta punctele de vedere sunt diferite, dar

majoritatea specialistilor considera ca esentiale sunt urmatoarele
functii:
- previziunea (planificarea);
- organizarea;
- coordonarea si antrenarea;
- controlul;
Functiile managementului se exercita in toate firmele si la toate
nivelurile ierarhice insa difera ca forma de manifestare si continut:

Previziunea are drept scop elaborarea unei orientari privind

desfasurarea activitatilor viitoare si presupune stabilirea misiunii, a
obiectivelor, a strategiilor, precum si a resurselor si mijloacelor
necesare realizarii lor.
Schimbari previzibile in exercitarea functiei de previziune:
- managerii se vor orienta mai mult spre planificare si mai putin
pentru directionarea activitatilor.
- planificarea pe termen lung va capata o mai mare importanta fata
de planificarea pe termen scurt.
- tehnicile de palnificare vor deveni tot mai complexe si sofisticate.
- planificarea va fi din ce in ce mai mult dependenta de mediul
extern si schimbarile sociale.

Organizarea – consta in stabilirea cadrului organizatoric optim

desfasurarii activitatii firmei; definirea clara a proceselor de munca si
componentele acestora (operatii, lucrari, sarcini etc); elaborarea
structurii de organizare, organismele componente si relatiile din
cadrul acestora; sistemul informational; delegarea autoritatii pe
diferite niveluri ierarhice ale firmei etc.

3
 Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag. 4

Schimbari previzibile in exercitarea functiei de organizare:

- structurile organizatorice vor deveni tot mai descentralizate,
formindu-se in cadrul lor grupuri semiautonome.
- posturile vor fi adaptabile, in functie de caracteristicile fiecarei
persoane.
- diminuarea autoritatii, care va duce la reducerea semnificativa a
ierarhiei.
- transmiterea mult mai rapida a informatiilor.

Coordonarea si antrenarea – consta intr-un ansamblu de actiuni

vizind orientarea personalului in scopul realizarii obiectivelor
organizationale, in scopul realizarii eficientei firmei, sincronizarea
actiunilor acestora precum si motivarea oamenilor (prin care se
armonizeaza interesele si necesitatile individuale cu cele
organizationale).
Schimbari previzibile:
- managerii vor fi mai putin autoritari, abordind un stil mai flexibil si
facilitind deciziile de grup.
- va fi mai mare participarea salariatilor la deciziile majore.
- motivarea va fi mai complexa si dominata de un inalt nivel al
necesitatilor psihologice.

Controlul – consta dintr-un ansamblu de activitati prin care se

verifica in permanenta modul de desfasurare a activitatilor in functie
de anumite standarde, se verifica performantele realizate de firma
sau de diferitele compartimente ale ei, in comparatie cu obiectivele
prevazute – toate acestea in vederea sesizarii abaterilor de la aceste
standarde precum si a stabilirii masurilor corective necesare (deci
prin control se realizeaza o evaluare a activitatilor si rezultatelor
firmei).
Schimbari previzibile:
- descentralizarea va face controlul mai dificil.
- controlul privind comportamentul salariatilor va fi mai redus si
orientat pe aspectele motivationale ale conditiilor de munca.
- lucratorii si grupurile isi vor elabora sisteme proprii de control si de
apreciere a performantelor.
- utilizarea mijloacelor electronice de urmarire si recoltare a
informatiilor; acestea vor limita distorsiunile informationale.
Observatie: exercitarea functiilor managementului prezinta
particularitati de la o firma la alta, de la un sistem managerial la altul,

4
 Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag. 5

precum si de la o tara la alta. In fond este vorba de niste modele

culturale specifice care se reflecta si in aceste functii.

Structura organizatorica

Am aflat deja ca in esenta organizarea este un proces de divizare

a muncii, de precizare a responsabilitatilor si a autoritatii.
In aceste conditii, structura organizatorica este caracterizata prin
ansamblul persoanelor si compartimentelor de munca, a posturilor,
modul cum sunt ele constituite, principalele legaturi ce se stabilesc
intre acestea, sfera de autoritate, nivelurile ei ierarhice dar si relatiile
interumane.
Structura organizatorica a unei organizatii este puternic
influentata de o multitudine de factori – de natura economica, politica,
sociala, tehnologica etc. In elaborarea unei astfel de structuri trebuie
sa se aiba in vedere faptul ca nu exista o organizare ideala si nici
reguli universal valabile. Cea mai buna structura organizatorica este
aceea care raspunde cel mai bine necesitatilor organizatiei.
Variabilele sau factorii ce afecteaza organizarea structurala a
unie firme sunt: strategia, mediul inconjurator, tehnologia, resursele
umane si virsta organizatiei si ca urmare obiectivul principal al
manageriloreste sa stabileasca o legatura intre structura
organizatorica si acesti factori.

Tipuri de structuri organizatorice

Structura functionala – recomandata in cazul firmelor mici si

mijlocii, cu o singura afacere, in care activitatile cheie sunt bine
definite prin scopuri si arie de specializare.

5
 Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag. 6

Director comercial: aprovizionare, vinzari, reclama, marketing,

depozite
Director tehnic: cercetare-dezvoltare, productie, C.T.C.
Director financiar-contabil: preturi, financiar, contabilitate
Director personal: personal, relatii de munca, salarizare, invatamint.

Structura geografica – este specifica firmelor cu o scara larga

de activitate, a caror nevoi strategice difera de la o arie geografica la
alta (Ex: Coca Cola).

Structura pe unitati descentralizate de profit (divizii), presupu-

ne gruparea activitatilor pe afaceri si linii de productie. Ex: General
Motors (Oldsmobile, Buick, Pontilac, Cadillac, Chevrolet).

6
 Psihosociologia organizatiilor, Curs 05 (08.03.2002), pag. 7

Structura matriceala – forma specifica de organizare, are 2 sau

mai multe canale de comanda, 2 sau mai multe linii de autoritate si 2
sau mai multe surse de apreciere a performantelor si recompenselor
salariatilor.

 In firmele romanesti, marea majoritate a structurilor organizatorice

sunt de tip functional si prezinta numeroase dificultati datorate
influentelor vechiului sistem centralizat de conducere.
 Firmele americane au structuri stabile constituite de regula pe
afaceri descentralizate (divizii de productie).
 O structura aparte prezinta firmele japoneze, caracterizate prin
descentralizare, o slaba formalizare, un puternic sistem de control
al calitatii etc. Exemplu de organizare a unei firme japoneze mari: