Managementul activităților sportive

INTRODUCERE
Managementul este o particularitate a activităților sistemului sportiv
naţional, care are un loc bine determinat în societatea românească, cu nevoie în
mod imperios de implementarea elementelor fundamentale ale ştiinţei
managementului sportiv. Această implementare, parte componentă a reformei,
răspunde cerințelor de cunoaștere a actului managerial de către cei implicați, a
folosirii metodelor moderne privind funcțiile și resursele specifice activității
sportive.

Domeniul sistemului sportiv, a devenit atractiv și necesar studiului,

mărturie fiind titularizarea managementului ca disciplină didactică și ca profesie
bine ancorată în realitate, indispensabilă unei activități performante. Implicit, a
generat teme tratabile pentru lucrări de licență și doctorat, subiecte pentru
simpozioane și congrese..

Managementul se delimitează (și se conturează) ca știință, corespunzând

celor patru caracteristici (Kruger):

 are obiect de activitate

 folosește metode specifice

 prezintă interes de cunoaștere

 prezintă teorii ce fundamentează conținutul

În sport, regulile managementului devin dominante prin succesul sau

eșecul competițional cu impact deosebit asupra populației. Sportul, cuprinde în
sfera sa – dorințe, vise, talent – muncă asiduă, metodologie, cercetare științifică
 etc., toate puse în slujba performanței (sportivului) și beneficiarului general
(societatea)1

Managementul, ca știință și disciplină didactică, s-a născut din realizările

practice, din sintetizarea teoriile, concepțiilor și doctrinelor.

Dintre definițiile managementului din diferitele surse bibliografice, vom

enumera:

 ” proces de coordonare a resurselor umane, informaționale, fizice și financiare,

în vederea realizării scopurilor organizației” (Reece şi O’Grady)

 “procesul de obținere şi combinare a resurselor umane, financiare şi fizice, în

vederea îndeplinirii scopului primar al organizației – obținerea de produse şi
servicii dorite de un anumit segment al societății” (Langenecker şi Pringle).

Ne-am oprit la nominalizarea concepută de O. Nicolescu şi I. Verboncu, care ni

s-au părut mai familiare „producției sportive”:

 previziunea

 organizarea

 coordonarea

 antrenarea

 evaluarea-controlul.
1. Conceptul de management

La baza apariției si dezvoltării managementului a stat activitatea

comunităților umane, managementul fiind un proces de orientare a activității
oamenilor in scopul realizării unor obiective.

Pe măsura dezvoltării societății omenești, preocupările în domeniul

managementului s-au intensificat și amplificat, managementul începând să fie
considerat ca o forma specifică de munca intelectuală, cu o funcție bine
precizată, bazată pe un important fond, în continua creștere, de cunoștințe
științifice. Cu toate acestea, primele lucrări dedicate in exclusivitate
managementului au apărut abia la începutul secolului al XX -lea.

In literatura de specialitate s-au exprimat diferite opinii privind conținutul si

sfera de cuprindere a managementului, definițiile fiind mai generale sau mai
analitice.

în același timp, managementului i se dau diferite accepțiuni, fiind considerat ca

proces, activitate, ca un grup de persoane (managerii) sau ca o arta/știința, cu
obiect, legități si principii proprii.

Conform accepțiunii Asociației Americane de Management, managementul

presupune : a obține rezultate prin alții, asumând-se responsabilități pentru
aceste rezultate : a fi orientat spre mediul înconjurător ; a lua decizii vizând
finalitatea organizației ; a avea încredere in subordonați, încredințând-le
responsabilități pentru rezultatele vizate a fi obținute, a le recunoaște
posibilitatea de a greși si a primi favorabil inițiativele lor; a descentraliza
sistemul organizatoric si a aprecia oamenii in funcție de rezultatele obținute.

Managementul, nefiind o colecție de rețete, de șabloane obligatoriu de aplicat,

presupune capacitatea de discernământ, pricepere si procedee, în funcție de
împrejurările concrete. Datorita acestui fapt, managementul este considerat
deopotrivă, arta și știința.

Crearea unui fond considerabil de literatura de specialitate in domeniul

managementului, a dus la apariția unor puncte de vedere diferite in ceea ce
privește practicile managementului. In funcție de caracteristicile de baza ale
acestor concepții este posibila identificarea unor diverse curente si scoli de
management. Astfel ideile clasice, precum si abordările manageriale prin prisma
comportamentului si-au găsit numeroase concretizări in activitatea organizațiilor
de astăzi. Teoriilor si conceptelor de management le-au fost integrate o serie
de elemente din alte stiinte : matematica, fizica, teoria informationala si altele.

S-au conturat astfel diferite modalități de abordare a problemelor manageriale,

intre care abordarea sistemica si teoria probabilităților deține un loc aparte. Se
poate vorbi astfel despre o teorie integratoare a managementului, care sa permită
orientarea strategica a organizațiilor prin planificare, organizare, coordonare și
control.

2. Funcțiile managementului

In definirea funcțiilor managementului exista o multitudine de puncte de vedere

privind numărul, denumirea si conținutul lor concret. Cu toate acestea
majoritatea specialiștilor considera ca fiind esențiale următoarele funcții :
planificarea; organizarea; coordonarea si antrenarea; controlul. Aceste funcții
pot fi definite printr-o serie de trăsături caracteristice, astfel:

Activități care alcătuiesc conținutul funcțiilor managementului sunt specifice

numai managerilor. Funcțiile se exercită fie la nivelul întregii organizații fie
intra-un domeniu anume. Funcțiile managementului se exercita in toate
organizațiile, indiferent de domeniul si dimensiunile lor si la toate nivelurile
ierarhice, fiind determinate de esența procesului de management ;

Regăsindu-se la toate nivelurile ierarhice, funcțiile diferă ca forma de

manifestare și conținut ;
Ele au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice, în sensul că la
nivelurile ierarhic superioare se exercită cu precădere cele de prevedere si
organizare, nivelurile inferioare fiindu-le caracteristice îndeosebi funcțiile de
coordonare si control ;

Diferă de la un compartiment la altul.

Planificarea – are drept scop elaborarea unor orientări privind desfășurarea

activităților viitoare si presupune stabilirea misiunii, a obiectivelor, a mijloacelor
necesare si a strategiilor.

De modul cum se realizează aceasta funcție, de capacitatea managerilor de a se

orienta cu precădere asupra problemelor de perspectiva ale evoluției
organizaționale depinde realizarea celorlalte funcții.

Planificarea permite coordonarea eforturilor in direcțiile stabilite de către

manageri. Absenta planificării duce la ,,mersul in cerc” si contribuie la
deteriorarea performantelor organizaționale. Planificarea duce la diminuarea
incertitudinii prin anticiparea schimbării si elaborarea unui plan strategic de
acțiune.

In procesul de planificare si de elaborare concreta a planurilor strategice se

analizează impactul factorilor externi si a celor interni. Numai după ce
influentele acestora au fost minuțios analizate se trece la elaborarea unui sistem
de planuri strategice, in care gradul de detaliere a obiectivelor si a strategiilor
manageriale creste o data cu coborârea pe scara ierarhica. In acest fel
planificarea servește la anticiparea consecințelor unor acțiuni specifice ce vor
trebui sa fie întreprinse in viitor si permite stabilirea standardelor de
performanta.

Activitățile integrate funcției de planificare pot fi grupate in doua categorii : cele

de previziune, de schițare a viitorului organizației si cele de decizie, de elaborare
a planurilor cu diferite orizonturi de timp si grade de detaliere a obiectivelor.
Organizarea – Consta in stabilirea cadrului organizatoric optim care sa permită
desfășurarea activității unei organizații in condiții de eficienta si profitabilitate.
Realizarea acestei funcții vizează definirea clara a tuturor elementelor care
determina cadrul organizatoric.

Cerințele pe care le presupune realizarea funcției de organizare sunt

următoarele: dinamismul continuu in scopul asigurării flexibilității organizației,
a adaptării permanente a tuturor elementelor la schimbările ce se produc in
interiorul si in afara organizației; identificarea soluțiilor optime prin luarea in
considerare a tuturor intercondiționărilor.

Coordonarea si antrenarea – consta in ansamblu de acțiuni vizând orientarea

personalului in scopul realizării obiectivelor organizaționale si a sincronizării
acestora într-o combinație optima, astfel încât desfășurarea lor sa se realizeze in
condiții de eficienta si profitabilitate. Realizarea acestei funcții presupune
precizarea de către manager a responsabilităților fiecărui subordonat si
urmărirea modului in care se corelează eforturile individuale cu cele ale
grupului.

In managementul modern, antrenarea tinde tot mai mult sa înlocuiască

activitatea managerilor bazata pe comanda si directivare. Daca activitatea de
comanda conturează ideea axării acestei funcții pe dispoziții si ordine
obligatorii, cea de antrenare presupune luarea in considerare a psihologiei
salariaților, a trăsăturilor, nevoilor si aspirațiilor, asigurând-se motivarea si
integrarea lor efectiva.

Cerințele realizării eficiente a acestei funcții sunt : existenta unui bun sistem de
comunicații, atât la nivelul organizației cat si al fiecărui grup; eșalonarea
raționala a competentelor decizionale pe diferite niveluri ierarhice, in funcție de
implicațiile deciziilor si de volumul informațiilor necesare fundamentării lor ;
promovarea delegării autorității si responsabilității ; o atenta si judicioasa
selectare si pregătire a personalului.
Controlul – consta in verificarea permanenta si completa a modului in care se
desfășoară activitățile, comparativ cu standardele si programele, in sesizarea si
măsurarea abaterilor de la aceste standarde si programe, precum si in precizarea
cauzelor si a masurilor corective pentru înlăturarea lor.

Realizarea in aceasta viziune a funcției de control managerial presupune

următoarele cerințe: existenta unui sistem informațional care sa permită
vehicularea rapida a informațiilor privind standardele de performanta; efectuarea
controlului direct, pe teren; analiza cauzelor, abaterilor si tratarea diferențiata a
acestora in funcție de importanta lor; evitarea suprapunerii dintre activitățile de
control si cele de evidenta; realizarea unui control general si permanent, la toate
nivelurile, ceea ce presupune existenta unui sistem de control managerial.

Exercitarea funcțiilor managementului prezinta o serie de particularități de la o

organizație la alta, cat si de la un sistem managerial la altul.

In fiecare tara, managementul are o serie de particularități determinate de

sistemul legislativ, elementele culturale, tradiții, practici si nivel de educație
manageriala.

4. Tangente si similitudini intre conceptul de management si antrenamentul

sportiv

In cadrul antrenamentului, sportivul dorește sa-si perfecționeze calitățile motrice

si abilitățile tehnico-tactice in scopul realizării unor performante sportive
superioare. Relația ,,antrenor – sportiv” permite evidențierea laturii manageriale
a activității antrenorului privind conceperea, organizarea, conducerea si
evaluarea rezultatului obținut de sportiv.

Antrenorul este cel căruia ii revine rolul de manager al antrenamentului sportiv,

el asigura realizarea ,,produsului” exprimat prin rezultatele sportive plecând de
la activitățile de selecție, formare si afirmare a unor generații succesive de
sportivi.
Planificarea reprezintă un proces prin care se prevede evoluția si progresul
rezultatelor, prin intermediul solicitărilor si adaptărilor progresive ale
organismului sportivului la cerințele de efort ale antrenamentului sportiv.

Programarea in antrenamentul sportiv are la baza următoarele aspecte:

- se întocmește când sunt stabilite clar si corect condițiile in care se începe

activitatea;

- se stabilește termenul prin care se întocmește planul obiectivelor de

performanta posibil de atins si a celor întocmește stabilite inițial;

- se stabilesc macrociclurile, perioadele si etapele de pregătire;

- se continua planul vizavi de obiectivele, mijloacele, metodele si programul

evaluării si verificării nivelului de pregătire al sportivilor;

Planul se analizează si se aproba de forul competent, pentru loturile naționale,

Colegiul de antrenori si Biroul federal la nivelul federației de specialitate iar
pentru sportivi sau echipe din cluburi se aproba de biroul secției, managerul de
specialitate sau conducerea unității respective.

După aprobare, planul se detaliază in fata sportivilor. Reușita antrenamentului

va depinde de asigurarea materiala, de realizarea atribuțiilor specifice, măiestria
antrenorului in desfășurarea lecțiilor de antrenament.

In cazul participării la concursuri, managerul, antrenorul, va avea in vedere

următoarele aspecte :

- asigurarea si verificarea echipamentului si materialelor sportive;

- comunicarea exacta a locului si orei de desfășurare a concursului;

- precizarea obligațiilor tehnice si a planului tactic;

- modalitățile de contact si comunicare înainte, in timpul si la sfârșitul

competiției.
Un rol important revine antrenorului in evidenta si analiza activității desfășurate,
care devine principala sursa de concluzii cu rol in programarea perioadelor
următoare. In acest sens un rol important revine tehnicii de calcul având la baza
următoarele date din caietul antrenorului:

- rezultatele probelor de control, evoluția sportivilor;

- concluziile controlului medical, diferite măsurători antropometrice;

- rezultatele obținute in competiții, aspecte de forma sportiva;

- investigații științifice contemporane multidisciplinare, implementarea acestora

in activitatea practica.

Datele obținute de activitățile mai sus enumerate, ne permit sa apreciem

eficienta pregătirii desfășurate si posibilitatea de a programa activitatea de viitor.

5.Aspecte ale managementului educațional intr-un centru de copii si juniori

Baza managementului juvenil este aceeași ca a oricărui management, anume

realizarea unei eficiente maxime cu cat mai mici cheltuieli materiale si eforturi
intelectuale.

Managerul la acest nivel, trebuie sa fie un profesionist care sa stăpâneasca

conținutul specializării respective, si sa fie capabil sa desfășoare tehnici si
metode specifice care sa duca la ridicarea eficientei sectorului pe care îi
conduce.

Trăsăturile procesului managerial intr-un centru de copii si juniori pot fi :

dinamism, stabilitate, continuitate si consecventa, ciclitatea actelor manageriale,
diversitatea tipologica a managementului.

Managementul in educație fizica si sport se concretizează prin următoarele

forme de conducere :

a)     Conducerea previzionala, pe o perioada de timp :

- apropiata
- de perspectiva

b) Conducerea strategica, prin care sunt stabilite anumite obiective, in

îndeplinirea cărora este necesara o stabilire clara si concreta mijloacelor de
realizare;

c) Conducerea prin obiective, urmărește fenomenele :

- calitative, ce fixează o anumita performanta;

- cantitative care se refera la masa, număr. Acest tip de conducere se

concretizează in planificarea profesorului.

Din punct de vedere managerial, scoală sportiva reprezintă unitatea

organizatorica fundamentala, in cadrul căreia se desfășoară procesul instructiv-
educativ. Ea apare ca un sistem format dintr-o mulțime de elemente intercorelate
si care funcționează ca un tot întreg. Elementele de baza sunt grupele sportive,
care in calitate de microsistem îndeplinesc rolul de celula vie a fenomenului
educațional si de pregătire sportiva.

Integrarea activității, grupelor sportive are drept schema generala orarul ce

trebuie sa definească, conform principiilor pedagogice, corelația intre diferite
componente specifice, anii de studiu, planuri de lucru, forme de instruire etc.

Gradul de eficacitate educativa a corpului didactic autentic este rezultanta

coeziunii integrative a colectivului din unitatea respectiva. Un corp didactic
puternic integrat asigura un proces de învățământ de calitate superioara.

O alta componenta a sistemului de conducere al centrului este reprezentata de

Consiliul de administrație al clubului, prin care se asigura o dublare de
competenta manageriala.

Funcțiile procesului de pregătire se pot identifica prin :

- intelectualizarea personalității elevilor;

- culturalizarea elevilor;
- formarea disponibilităților de integrare in mediul natural si social al elevilor;

- crearea disponibilităților de autoeducație ori educație permanenta.

Principalele trăsături ale unităților educaționale, privite ca unități de baza in

organizarea sportului juvenil, ca si a funcțiilor lor in formarea personalității
elevilor - sportivi, constituie coordonate ale activității manageriale didactice de
specialitate. Numai intre coordonatele acestor comandamente, managerul sportiv
poate fi eficient.

Instrumentele informatice utile in managementul sportiv

In zilele noastre, desfășurarea activităților de management, (a derulării

diferitelor proiecte), ar fi de neconceput fără utilizarea calculatorului, a
instrumentelor informaționale de actualitate. Organizațiile care au trecut la
folosirea tehnologiilor moderne, si-au sporit eficienta fata de celelalte, care
utilizau sistemele tradiționale. Cum managementul este deseori asociat cu o
buna gestionare a riscurilor potențiale, informarea complexa si continua sta la
baza preocupărilor care coordonează echipele de lucru, precum si pe ceilalți
membri ai organizației.

Pachetul de instrumente informatice, trebuie sa-i clarifice totodată pe cei care se

ocupa de proiecte, in privința cerințelor utilizatorilor, de altfel beneficiari ai
rezultatelor proiectului derulat.

Un loc aparte in informarea echipelor de proiectare li deține internetul, unde

pentru a beneficia de serviciile sale, majoritatea organizațiilor apelează la firme
specializate.

Intenția de grupare a performantelor înregistrate prin Internet, este motivata de

dorința de a scoate in relief din multitudinea de informații oferite celor
interesați, pe cele mai relevante.

Dintre cele mai recente, si utilizate instrumente de căutare si indexare, amintim :

- WebCrawler - prin care sunt înlesnite servicii de căutare Internet gratuite, de
înalta ținuta, rapide. Disponibil gratuit la America Online ;

- E-mail este cea mai solicitata funcție a Internetului, prin care se efectuează

schimbul de informații si de programe in doar câteva minute. Puterea e-mail-ului
consta in listele cu adresele destinatarilor si in softul care le generează.

O lista – mail oferă lista propriu-zisa a destinatarilor si distribuirea mail-urilor la

sute sau mii de destinatari din lista, având regimul de ,,abonați ‘’. Prin e-mail si
listele adreselor, organizațiile țin legătura permanenta cu partenerii lor si
răspund cu promptitudine la orice întrebare.

- Revistele electronice sau ,,E-Zines” - oferă posibilitatea realizării cu forte

proprii a serviciilor de publicistica, necesitând ceva mai mult decât un e-mail.
Unele organizații nu au nevoie de o întreaga revista pentru comercializarea on-
line a produselor, însă acest format este destul de interesant si de util.

- Discuțiile in grup - se realizează prin liste speciale, similare celor folosite

pentru e-mail. Diferența majora consta doar in faptul ca listele mail sunt
transmise abonaților intra-un singur lot, in timp ce listele de discuții transmit
mesajele unul cate unul la un moment dat. Listele de discuții sunt foarte utile la
nivel de întreprindere sau de proiect.

- Întrebările frecvent formulate - FAQ (Frequently Asked Question) - sunt acele

întrebări puse de mai multe ori, iar răspunsul este același. Când un solicitant
transmite o întrebare anume prin e-mail, o persoana cu rol special poate sa
răspundă imediat prin folosirea formatului Q & A.

In prezent, orice organizație, club poate sa-si gestioneze proiectele printr-o

anume rețea de lucru, apelând la o gama variata de instrumente informatice,
,,accesând-se’’ biblioteca universala (on-line), când distanta nu mai reprezintă
un impediment.
Problema nerezolvata, consta in neputința beneficiarilor potențiali in utilizarea
tehnologiilor informaționale. Aici trebuie sa intervină specialiștii in sisteme
informaționale si cei din telecomunicații pentru conștientizare.

BIBLIOGRAFIE
Cergez, N. ; Mateescu, E. - Elemente de management scolar, Iasi, 1998.
Cojocaru, V. - Strategia pregatirii juniorilor pentru fotbalul de inalta
performanta, Bucuresti, Edit. Axis Mundi, 2000.
Herseni,T. - Psihologia muncii de conducere. In ,, Conducerea stiintifica a
intreprinderii “, Editura politica, Bucuresti, 1970.
Hoffmann, A.  - Structuri sportive, Editura Fundatiei “Romania de Maine”,
Bucuresti, 2004
Hoffmann, A.  - Resurse umane in activitatea de educatie fizica si sport, Editura
Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti, 2004
Iacob, I. - Management in sport – Iasi, 2004.
Iacob, I.azariuc I. - Conducerea organizatiilor sportive, Iasi, 2004.
Luca, G. - Management general, Iasi, 1993.
Necolau, A. - Liderii in dinamica grupurilor, Editura stiintifica si enciclopedica,
Bucuresti, 1976.
Panaite, N. - Managementul organizatiilor, Iasi, 2004.
Prodan, A - Managementul de succes, Editura Polirom, Iasi, 1999.
Oprea D., Mesnita G - Managementul proiectelor, Iasi, 2004.
Todea, S.F. - Managementul activitatii de educatie fizica si sport, Editura Fundatiei
“Romania de Maine”, Bucuresti, 1999
Voicu, A. - Managementul organizatiilor si activitatilor sportive, Cluj-Napoca, 1998.
Zamfir, C. - Psihologia organizarii si a conducerii, Editura politica Bucuresti, 1974.