Funcția de organizare în

management
O organizare proastă este
echivalentă cu lipsa ei.

Nicolae Verejan, dr. în economie,

Conferenţiar universitar
 Planul temei:

1. IMPORTANŢA ORGANIZĂRII MANAGERIALE ÎN

ÎNTREPRINDERE.
2. ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ȘI TIPURILE DE
STRUCTURI ORGANIZATORICE.
3. COMPONENTELE STRUCTURII
ORGANIZATORICE.
1. IMPORTANŢA ORGANIZĂRII
MANAGERIALE ÎN ÎNTREPRINDERE.
Funcţiile managementului
Interdependenţa funcţiilor
manageriale
• Definiție
• Cea de-a doua funcție a managementului,
organizarea, vizează centralizarea,
inventarierea și alocarea resurselor
necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
propuse.
• Din perspectiva resurselor umane,
această funcție presupune alocarea
membrilor echipei necesari pentru
implementarea unui set de activități și
atribuirea de sarcini fiecăruia dintre
aceștia.
• Moment
• În ceea ce privește momentul când are
loc, organizarea este probabil cea mai
„longevivă” funcție a managementului,
întrucât are loc în permanență, în mod
continuu.

• Chiar și în etapa de planificare, resursele

umane implicate sunt organizate pentru a
eficientiza activitatea de creare a strategiei
organizaționale.
Conform Asociatiei Americane de
Management, cel putin 70% dintre deciziile
manageriale ORGANIZAŢIONALE se vor
dovedi gresite în timp.

Aceasta cifra reprezinta o medie. Unii

manageri vor gresi chiar mai des în privinţa
organizării businessului/organizaţiei.

Dar putem considera, că regula ca 7 din

10 decizii organizaţionale pe care le iei în
legatura cu viata si cu munca ta se vor
dovedi eronate pe termen lung.
 Iata o întrebare pentru tine
Daca 70% dintre deciziile de
ORGANIZARE pe care le iau directorii se
dovedesc gresite, cum poate lumea
continua sa functioneze?

Raspunsul este simplu.

• Managerii superiori/eficienţi - sunt cei
care ORGANIZEAZĂ EFICIENT ECHIPA,
reduc pierderile, chiar dacă obiectivul sau
planul echipei are carenţe.
VIITORUL MANAGEMENTULUI
Conform aprecierilor recente în domeniul
ştiinţei manageriale

ÎN SPECIAL ÎN PERIOADELE DE CRIZĂ

Viitorul aparţine managerilor care au
două calităţi obligatorii:
1.Este profesionist în domeniu (nu mai
este suficient să fii manager „universal”);
2. Cunoaşte organizaţia, poate mobiliza şi
organiza activitatea.
 Principiul Pareto
cunoscut de asemenea ca regula
80/20 sau legea celor puțini dar critici

prevede că, pentru multe evenimente,

aproximativ 80% din efecte sunt produse de
20% din cauze.
 Principiul lui Paretto
regula 80/20
Aceasta regula stipuleaza ca 80% dintre
limitarile rezultatului obţinut

se gasesc în interiorul organizaţiei

(modul de organizare a echipei) si nu în
mediul extern al organizaţiei.

Numai 20% dintre factorii care te trag înapoi

se afla în lumea exterioara
Aceasta afirmaţie reprezinta un şoc pentru cei mai
multi manageri.

• Marea majoritate a managerilor

cred ca problemele lor majore sunt create de
situatiile externe de pe piaţă si de oamenii din
jurul lor.

De obicei, acest
lucru nu este adevarat. Cele mai multe dintre
motivele pentru care nu avansezi au legatura cu
lipsa ta de abilitati organizatorice, resurse sau
calitati personale.
 COVID-19
Un manager vizionar şi bun organizator în
prevenirea crizelor se întreabă:
• Care sunt unele dintre lucrurile negative care s-
ar putea întâmpla si ne-ar putea abate de la
planurile noastre?

• Dintre toate acestea, care sunt cele mai rele

care s-ar putea întâmpla ?„
• Caută răspunsuri cu echipa. Dacă ve-ţi face
un exerciţiu, ve-ţi observa că 80% din
răspunsuri sunt organizatorice.
• Managerii de la Royal Dutch/Shell din Olanda
detin unul dintre cele mai complete procese de
planificare şi de organizare din lume.
Acestia si-au dezvoltat peste 600 de scenarii şi
modul de acţiune a companiei pentru solutionarea
problemelor susceptibile de a avea loc în jurul
lumii în zone în care deruleaza afaceri legate de
petrol si gaze.
Ca urmare, conducerea companiei este rareori
surprinsa de orice s-ar întâmpla. Nu este niciodata
prinsă cu garda jos. Organizatoric sunt pregătiţi
de mai multe scenarii.
 Importanţa organizării
manageriale
• Lipsa de organizare managerială
compromite cele mai bune planuri;
• Lipsa de organizare determină costuri
mari;
• Lipsa de organizare într-un business în
creştere/sclarare, scalează haosul;
• Lipsa de organizare demotivează
oamenii.
• Lipsa de organizare =
IRESPONSABILITATE = LIPSA DE
CONTROL = LIPSĂ DE REZULTATE

• În formă prescurtată, ecuaţia arată astfel:

• IRESPONSABILITATE = REZULTATE
NEGATIVE
2. ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ȘI
TIPURILE DE STRUCTURI
ORGANIZATORICE.

Organizarea este procesul de creare a

structurii unei organizatii, prin care oamenii
devin capabili sau dobândesc capacitatea
de a lucra si participă împreună în mod
efectiv la realizarea obiectivelor ei.
• Organizarea constă în stabilirea și
delimitarea proceselor de muncă fizică
și intelectuală, a componentelor acestora
(mișcări, timp, operații, lucrări, sarcini,
etc.), precum și gruparea acestora pe:
• posturi, formații de muncă,
compartimente, etc., corespunzator
anumitor criterii
• manageriale, economice, tehnice și
sociale,
în vederea realizării în cele mai bune
condiții a obiectivelor previzionate.
 Tipologia organizării
• În funcție de sfera de cuprindere:
- organizarea ansamblului activităților firmei
- organizarea diferitelor activități ale firmei

• În funcție de modalitătile vehiculării

informațiilor la nivelul firmei
- organizare formală
- organizare informală
În funcție de gruparea activităților pe
feluri de operații și mișcări:
- organizarea procesuală

- organizarea structurală
• ORGANIZAREA PROCESUALĂ

Constă în descompunerea proceselor de

activitate a firmei în elemente
componente și apoi analizarea și
regruparea acestora în funcție de cerințele
corespunzătoare nivelului obiectivelor de
realizat.
Rezultatul organizării procesuale îl reprezintă:
funcțiunile întreprinderii, activitățile, atribuțiile,
sarcinile.
• FUNCȚIUNEA reprezintă ansamblul proceselor de muncă
omogene, asemănătoare sau complementare, ce contribuie la
realizarea aceluiași sau acelorași obiectivelor derivate de gradul I.
• ACTIVITATEA (componentă principală a funcțiunii) – ansamblul
proceselor omogene sau înrudite ce contribuie nemijlocit la
realizarea acelorași obiective derivate de gradul I.
• ATRIBUȚIA (componentă a activității) – un proces de muncă,
conturat, executat periodic sau continuu ce implică cunoștințe
specializate și contribuie la realizarea unor obiective derivate de
gradul II.
• SARCINA (subdiviziune a atribuției) – reprezintă componenta de
bază a unui proces de muncă simplu sau complex, ce contribuie la
realizarea unui obiectiv individual, care de regulă se atribuie spre
• realizare unei singure persoane.
 FUNCȚIUNILE FIRMEI:
1.Cercetare –Dezvoltare
2. Producție
3. Comercială
4. Financiar – Contabilă
5. De Personal
ORGANIZAREA STRUCTURALĂ
• Rezultatul organizării structurale îl
reprezintă Structura Organizatorică

• Structura Organizatorică poate fi:

- managerială (de conducere, funcțională);
- de producție sau operațională.
Structura ierarhică liniară
Structura ierarhică
Structura ierarhic-funcțională
 3. COMPONENTELE
STRUCTURII ORGANIZATORICE

1. POSTUL - este ansamblul sarcinilor,

competentelor și responsabilităților care în
mod regulat revin spre exercitare unui
singur salariat al firmei.
2. FUNCȚIA - este compusă din totalitatea
posturilor ce au aceleași caracteristici din punct
de vedere al ariei de cuprindere, a autorității și a
responsabilității.
3. PONDEREA IERARHICĂ - este numarul de
salariați conduși nemijlocit de un manager.
4. COMPARTIMENTUL - este totalitatea
persoanelor ce desfășoară activități omogene,
de obicei pe același amplasament, contribuind la
realizarea acelorași obiective și sunt subordonați
aceluiași șef.
5. NIVELUL IERARHIC - totalitatea
subdiviziunilor organizatorice situate la
aceeași distanță ierarhică de AGA
6. RELAȚIILE ORGANIZAȚIONALE –
raporturile ce se stabilesc între
compartimente și subdiviziuni
organizatorice instituite prin reglementări
oficiale. Relații de autoritate, de
cooperare, de control, de reprezentare
 Documentele de prezentare a
structurii organizatorice
• Organigrama – este reprezentarea
grafică a structurii organizatorice a firmei;
• Regulamentul de Organizare şi
Funcționare (ROF);
• Fișa Postului – documentul care redă
detaliat toate elemenetele necesare unui
salariat pentru exercitarea postului atribuit.
 Proiectarea şi modernizarea structurilor
organizatorice

La proiectarea structurii organizatorice trebuie avute în vedere o serie de reguli

şi anume:
• - precizarea obiectivelor întreprinderii ca elemente esenţial motivatoare ale
oricărei componente structurale;
• - construirea unei structuri adecvate funcţionarii eficiente;
• - corelarea strânsă a structurii organizatorice cu particularităţile întreprinderii, cu
natura specifică a activităţilor ei şi condiţiilor în care acestea se desfăşoară ;
• - apropierea conducerii de locul execuţiei prin eşalonarea raţională a
competenţelor decizionale pe diferitele niveluri ierarhice;
• - specializarea compartimentelor şi asigurarea omogenităţii atribuţiilor
repartizate
• - încărcarea raţională a personalului prin raţionalizarea activităţilor funcţionale,
delimitarea precisă a atribuţiilor şi descrierea riguroasă a posturilor;
- asigurarea flexibilităţii structurii organizatorice
 Etapele proiectării structurii
organizaţionale
1. Împărţirea orizontală a organizaţiei în
subunităţi mari,
• Procesul se numeşte compartimentare iar
subdiviziunile sunt numite departamente, divizii,
servicii, compartimente, birouri sau secţii etc.
• Compartimentarea poate avea şi alte forme:
• a) Compartimentarea pe produs
• b) Compartimentarea pe client (consumator).
• c) Compartimentarea teritorială.
• d) Structuri compuse sau mixte
2. Stabilirea relaţiilor de autoritate între
poziţii sau posture

3. Proiectarea (descrierea) posturilor

Este foarte important să reţinem că această

structură nu este una statică, asemenea unei
construcţii. Deoarece structura este bazată pe
planuri, o revizuire majoră a planurilor poate cere o
modernizare corespunzătoare a structurii