Cauzele schimbrii lingvistice

Introducere

-tentativele lingvitilor de a explica de ce limbile se schimb aa cum o fac

-explicarea schimbrii lingvistice = subiect de dezbatere de mult timp i cu dezacord considerabil

-Pn la nceputul anilor 1970, domin preocuparea pentru modul n care se schimb limba, nu i a
cauzelor schimbrii
-Lehmann (1962: 200) - lingvistul stabilete faptele de schimbare i las explicaia pe
seama antropologului
-Motivaia: cauzele schimbrile lingvistice snt similare celor din mod; fora motrice a
schimbrii lingvistice este considerat una cultural, legat de alegeri sociale i deci nu
intr n interesul principal al lingvistului
-Totui: exist mai devreme preocupri pentru a identifica cauzele schimbrilor lingvistice
-Ultimele decenii: eforturi de a consolida ceea ce stim despre cauzele schimbrilor lingvistice

Aici: factorii de cauzalitate = desemneaz:

(1) factorii care ntotdeauna aduc schimbri
+
(2) factorii care creeaz condiii pentru a facilita schimbarea, dar schimbarea nu este
obligatorie

Cteva dintre cele mai cunoscute eforturile n direcia de explicare a schimbrilor lingvistice.

Teorii timpurii

-explicaii f. variate, chiar exotice i hilare

-fr fundament tiinific = speculaii

Determinismul climatic sau geografic

-Ex. 1 (condiiile geografice): schimbrile consonantice din Legea lui Grimm (ocluzivele mute
devin fricative: * p> f, * t> d, * k> h) au fost din cauza vieii aspre din Alpi, cu pante abrupte, n
care oamenii gfie i pufnesc la urcu i cobort
Critici:
a) aceleai schimbri snt cunoscute n limbi care nu se vorbesc n regiuni
muntoase;
b) n multe alte limbi vorbite n muni aceste schimbri nu au avut loc;
cauza sugerat nu este nici necesar (a), nici suficient (b)

1
-Ex. 2 (clima; Henry Sweet, 1900): influena climei poate fi observat n frecvena cu care a este
rotunjit n direcia o n limbile nord-europene, n comparaie cu limbile din sud, n care este n
general pstrat (v. engl. *stan > engl. stone) este rezultatul refuzului de a deschide larg gura n
aerul rece i n ceaa din nord

Determinare rasial i anatomic

-Ex. 1: triburile germanice au avut o mai mare acumulare de cear (pentru motive neclare), care a
mpiedicat oarecum auzul lor i a provocat seria de modificri consonantice din legea lui Grimm
-Ex. 2: trsturile fonetice ntlnite n unele limbi africane (explozivele, clicuri sau sunete
labiovelare) apar datorit structurii anatomice a buzelelor negrilor africani
-aceast corelaie s-a dovedit a fi total lipsit de fundament; schimbri similare apar n limbi din
alt parte;
-rasa nu joac nici un rol

Motivaii culturale: etichet, convenii sociale, trsturi culturale

-Ex 1 (Wilhelm Wundt, 1900): limbile iroquoiene nu au nici o consoan labiale pentru c eticheta
iroquoian nu permite nchiderea gurii n timp ce se vorbete
-Ex 2: aceeasi absen de consoane labiale din alte limbi, unele africane, a fost atribuit podoabelor
labiale (inele introduce n guri prin buze, elemente importante de podoab personal i
ornamentaie n unele societi)

Indolen
-schimbarea este rezultatul lenii: tinerii sau anumite grupuri sociale vorbesc n mod deficitar sub
aspectul pronuniei i al acordului gramatical

Uurin i simplificare
-ipotez des repetat
-vorbitorii tind spre uurina n articulare, ceea ce duce la schimbarea limbii
-simplificarea este important n perspectiva generativist aspra schimbrii lingvistice

Influene strine (substrat); mprumuturi

= limbile se schimb prin mprumuturi
-un adevr incontestabil, dei exagerat i abuzat n ncercrile de a explica schimbrile lingvistice;
schimbrile cu cauze nenelese sau excepiile de la reguli generale au fost adesea atribuite
influenei altor limbi

Dorinta de a se distinge i aspiraiile sociale

= uneori, grupuri de oameni i schimb limba n scopul de a se distinge de alte grupuri
- studiile de sociolingvistic arat c identitatea de grup este un factor foarte important n multe
schimbri, dar nu se realizeaz ntr-un mod aa de simplu;
- o noiune mai penetrant este aceea c membrii claselor de jos i schimb vorbirea n mod
intenionat prin imitarea elitelor, n vederea mbuntirii condiiei sociale proprii; totodat, clasa
superioar i schimb limba pentru a menine distana fa de mase;
- studiile de sociolingvistic arat, ns, c modelul prototipic este ca schimbarea lingvistic s fie
iniiat de ctre clasa de mijloc i abia mai trziu, eventual, s survin n clasele de sus i de jos ale
societii (Labov, 1994)

2
Evenimente istorice externe
-Ex. tipic: corespondena dintre anumite schimbri lingvistice i expansiunea Imperiului Roman
-Ex. (O. Jespersen): se coreleaz Ciuma Neagr, rzboaiele i bulversarea social de la sfritul
Evului Mediu (mai ales n Anglia i n Frana) cu schimbarea lingvistic cea mai rapid
-Ex.: lingvistic romanic a avut o tradiie n a explica schimbrile lingvistice prin istoria extern;
Istoriei externe nu i s-a acordat mult atenie n tradiia istoric lingvistica germanic, cu influena
decisiv asupra lingvisticii istorice de astzi. Trebuie pruden n apelarea la factorii istorici
externi.

Cauze interne i externe

Literatura de specialitate recent distinge ntre cauze interne i cauze externe ale schimbrii
lingvistice.

Cauzele interne

- se bazeaz pe ceea ce se poate i pe ceea ce nu se poate n producerea i perceperea vorbirii

= legate de realitile fizice ale biologiei umane, prin limitri privind controlul organelor vorbirii i
asupra a ceea ce oamenii sunt capabili de a distinge cu auzul sau sunt capabili s proceseze cu
sistemul lor cognitiv
Includ:
(1) factori fizici;
(2) factori psihici

(1) Exemplu (ce implic fiziologia organelor vorbirii): schimbarea tipic a ocluzivelor
intervocalice (VpV> VbV);
Aceast schimbare este explicat prin limitele de control al musculaturii, care tinde s
menin vibraii ale corzilor vocale (care este inerent vocalelor) pentru consoana ce
intervine ntre vocale. Este mult mai uor s se lase corzile vocale s vibreze n continuare
de-a lungul ntregii secvene V-stop-V (producndu-se VbV) dect s nceap vibraia
corzilor vocale pentru prima vocal, s fie ntrupt vibraia pentru articularea ocluzivei i
din nou s nceap vibraia corzilor vocale pentru a doua vocal (pentru a produce VpV).
(2) Psihologia ofer explicaii cognitive care implic percepia, prelucrarea i nvarea limbii.
Exemplu: schimbarea n care vocalele nazale sunt coborte, des ntlnit n limbi cu opoziii
ce includ vocale nazale, se explic prin faptul c, prin nazalizare, nlimea vocalei tinde s
fie perceput ca fiind mai mic

Cauzele externe

= factori care sunt n mare parte n afara structurii limbii n sine i n afara organismului uman
Includ:
- utilizrile expresive ale limbii;
- evalurile pozitive i negative sociale (prestigiul, stigmatizarea);

3
 - efectelele de alfabetizare, gramatica prescriptiv, politicile educationale, decrete politice,
planificares lingvistic
- contact lingvistic
etc.

Teorii cu fundament tiinific

Teorii care au incercat s explice schimbarea lingvistic - i-au preocupat timp indelungat i
continu s-i preocupe pe foarte muli lingviti

O serie de teorii care pot fi numite naturaliste"

= explic schimbarea lingvistic prin clim i prin mediul geografic sau chiar i prin fapte
referitoare la alimentaie
Exemple:
- mutaia consonantic (Lautverschiebung) care caracterizeaz limbile germanice
(oclusivele surde indoeuropene s-au transformat in fricative; oclusivele sonore, in surde; iar
sonorele aspirate, in sonore neaspirate: cf. lat. genu - germ. Knie, lat. caput - germ. Haupt,
lat. hostis - germ. Gsi)
-explicaie: mutaia a avut loc atunci cind popoarele germanice s-au transferat de la cimpie
in regiuni montane, fapt care ar fi reclamat alt tip de articulare;
- diferenele dintre german i francez se datoresc in principal faptului c germanii consum bere,
iar francezii vin

Teoria substratului etnic

Formularea sa originar, biologist (G. I. Ascoli):

= schimbarea lingvistic depinde de schimbarea rasei i de persistena rasei invinse ca substrat al
celei invingtoare, i, cu aceasta, de meninerea deprinderilor (articulatorii i de alt natur)
caracteristice limbii invinse, ca substrat al limbii invingtoare
Exemple:
- in cazul latinei, care s-a suprapus altor limbi in Italia, Iberia, Gaha i Dacia, ar fi rmas in
conformaia fizic a acestor popoare diferite din punct de vedere rasial, care in aceste
regiuni au invat latina, o anumit motenire care s-ar fi manifestat mai tirziu in limbile
romanice respective; indeosebi u francez (pronunat ii) s-ar datora unei erediti atavice
celtice, care ar fi aprut din nou in francez dup secole
Critic:
- teoria implic o explicaie biologic, absolut ireconciliabil cu concepia despre limbaj ca
fenomen social i cultural (se admite existena in limbi a unor legi asemntoare cu legile
atavismului formulate de Mendel, conform crora un anumit caracter somatic al unei generaii se
manifest din nou in generaiile posterioare)
- in forma sa originar, teoria este totalmente abandonat (cu excepia citorva lingviti rasiti),
deoarece studiul limbilor demonstreaz c in limbi nu poate exista nici un atavism, nici o ereditate
biologic; ntr-adevr, indivizi de rase diferite pot vorbi aceeai limb, iar copiii inva perfect

4
limba mediului in care se nasc i triesc, chiar cind aceasta este din punct de vedere rasial diferit
de cea a prinilor

Reformulri:
- teoria poate fi admis in parte substituind ereditatea rasial prin noiunea de amestec de limbi i
de persisten parial a limbii invinse sub noua form pe care o ia limba invingtoare
Dou teze diferite:
(1) teza bazei de articulare (printele J.van Ginneken, al III-lea Congres de Lingvistic de
la Roma, 1933)
(2) teza bilingvismului iniial
+
(3) teoria tendinelor limbilor (Antoine Meillet)

(1) Teza bazei de articulare

= un individ aparinind unui anumit grup etnic ar avea o anumit conformaie congenital a
organelor fonatoare, o baz de articulare specific; aceasta nu i-ar permite s articuleze corect
anumite sunete caracteristice altor grupuri etnice
Exemplu: unui englez i-ar fi din punct de vedere fiziologic imposibil s pronune anumite
sunete franceze
Prin urmare, in cazul unui intreg grup etnic care adopt limba altui grup, limba invat ar
prezenta un sistem fonologie deosebit de cel originar din cauza bazei de articulare a acelor
care au invat-o.
Critic:
- baza de articulare nu exist ca realitate anatomico-fiziologic, ci este in esen o deprindere:
Indivizii aparinind unor grupuri etnice diferite nu au organe de fonaie diferite sub aspect
anatomic, ci sint obinuii cu o anumit pronunare, cu un anumit sistem fonologie i, prin
urmare, intimpin dificulti adoptind foneme diferite de cele pe care le cunosc i le
pronun de obicei.
trebuie s inlocuim noiunea de baz de articulare prin aceea de deprindere de articulare:
Nu este vorba de o imposibilitate de a pronuna anumite sunete, ci numai de o anumit
inerie in adaptarea organelor de fonaie la sistemele fonologice care nu ne sint proprii.
i mai potrivit ar fi noiunea de contiin fonologic sau ciur" fonologic (Trubetzkoy):
= deprinderea mental prin care un individ care vorbete de obicei o limb caracterizat
printr-un anumit sistem fonologie nu sesizeaz in fiecare caz distinciile fonologice proprii
altor sisteme asimileaz anumite foneme strine celor care ii par mai asemntoare sau,
uneori, ii par chiar identice cu cele din sistemul propriu
Exemplu: fonemele franceze // i /e/, interpretate de ctre spanioli ca un fonem unic e

(2) Teza bilingvismului iniial

= invarea unei limbi diferite i abandonarea limbii proprii se intimpl numai dup un anumit
timp, pe parcursul cruia cele dou limbi se folosesc impreun
Teza (1) a bazei de articulare, n reformularea contiinei fonologice (dei aceasta se refer numai
la aspectul fonic al limbajului, poate fi integrat teoriei bilingvismului iniial);
- n mod similar unei contiine fonologice, putem admite o contiin sintactic i o contiin
semantic, prin care un individ, invind o limb diferit de a sa, i-ar aplica acesteia construcii

5
care lui ii sint familiare i, pe de alt parte, ar interpreta cel puin o parte din semnele noi pe care le
inva in relaie cu semnele cu care este obinuit;
- aici, bilingvism = indivizii care vorbesc efectiv dou limbi diferite, cel puin pe parcursul unui
anumit timp i, folosind una din ele, se las influenai de cealalt;
- din punct de vedere teoretic, se poate considera ca un caz limit de bilingvism chiar folosirea
ocazional a unui singur semn care aparine altui sistem lingvistic - in acest act lingvistic sau in
acte lingvistice succesive care l-ar avea pe acesta ca model, pot avea loc:
- fenomenul adaptrii fonologice
Exemplu: n spaniol, du pentru engl. duh, deoarece in spaniol fonemul b nu apare in
poziie final;
- fenomenul numit etimologie populara sau
- interpretarea semnului nou, necunoscut, in raport cu semne cunoscute, aparinind
limbii vorbitorului;
- interpretarea greit a semnificatului etimologic" pe care semnul respectiv il are
in limba de origine, prin relaiile sale semantice cu alte semne ale aceleiai limbi
Exemple:
- engl. coun-try-dance 'dans rustic, dans de la ar', a trecut in francez precum
contredance (de unde sp. contradanza); country a fost interpretat drept contre, prin
asimilare cu un model francez;
- cuvintul vechi francez cordouanier (de la Cordoue, Cordoba"), care la inceput insemna
meteugar care lucreaz piei de Cordoba", s-a transformat in franceza modern in
cordonnier i semnific in prezent cizmar", in general, deoarece a fost raportat la cuvintul
francez cordon;
- pipa lui Kummer: un alsacian numit Kummer fabricase o pip dintr-un material foarte
uor, acela care azi se numete spum de mare (i care nu are nimic de-a face cu marea);
ins expresia pipe de Kummer, intrucit acest nume este insolit in limba francez, a fost
interpretat ca pipe d'ecume de mer ["pip de spum de mare"; de aici numele ecume de
mer, care desemneaz in prezent acest material i care, din francez, a trecut i in spaniol
(espuma de mar), in italian {spuma di mare), in german (Meerschaum) etc.
- din punct de vedere teoretic, ceea ce se intimpl in trecerea de la o limb la alta nu se deosebete
de ceea ce se poate intimpl in cadrul aceleiai limbi, cind anumite cuvinte i expresii trec de la
limbajul unei comuniti la limbajul altei comuniti care e diferit din punct de vedere social,
cultural, ori dialectal:
- i in interiorul aceleiai limbi un semn necunoscut poate fi interpretat in mod greit:
- atit in ceea ce privete forma sa
Exemplu: renumeracin renumeraie pentru remuneracion remuneraie,
- cit i din punct de vedere semantic
Exemplu: schimbarea de semnificat pe care cuvintul spaniol emerito 1-a suferit in
vorbirea popular; in latin, emeritus il desemna pe soldatul care nu mai aparinea
armatei in serviciul activ, dar care ii meninea gradul i solda; cu alte cuvinte, era
un fel de pensionar; n spaniol cuvintul emerito se folosete in limbajul
academic pentru a desemna un profesor care nu mai ine cursuri, dar care continu
s aparin corpului didactic, in special universitar; n afara acestui limbaj special,
termenul a fost pus in relaie cu cuvintul merito, de aceea a ajuns s insemne
remarcabil, merituos";

6
- fenomenele de acest tip sint mult mai numeroase cind se trece de la o limb la alta, trecere care
implic, drept consecin, o mare cantitate de schimbri fonetice i semantice; aceste schimbri au
loc:
- in relaiile dintre un substrat (limba originar) i o limb nou pe care o inva o
comunitate, prsind treptat limba anterioar;
- in urma contactelor dintre o limb anumit i un superstrat (limba care se suprapune
alteia, dar fr a ajunge s-o elimine) precum i dintre o limb i un adstrat (adic o limb
invecinat);
- schimbrile sint numeroase in special cind intre o limb i substratul, superstratul i adstratul ei
exist relaii de inrudire care favorizeaz bilingvismul: trec de la o limb la alta i se adapteaz,
mai ales, elemente de vocabular, dar i construcii sintactice, foneme i sunete, pin i elemente
morfologice:
- in cazul substratului: fenomene de conservare (sau elemente ale limbii anterioare care se
pstreaz in limba nou; cf. elementele celtice care s-au meninut in francez, in special in
mediul rustic, mai conservator);
- din punctul de vedere al limbii care se suprapune acestuia sint, desigur, inovaii;
- in cazul superstratului i al adstratului, este vorba de inovaii propriu-zise

Concluzie: teoria substratului rmine perfect valabil dac nu se inelege ca exclusiv i dac este
considerat in raport cu realitatea efectiv a limbajului i in afara oricrei abordri biologico-
rasiale

(3) teoria tendinelor limbilor (Antoine Meillet)

= in limbile apar-inind aceleiai familii se prezint adesea tendine identice, produse sau nu de un
substrat i care pot s duc la schimbri lingvistice identice sau asemntoare, chiar atunci cind
intre aceste limbi nu mai exist relaii directe sau contiguitate teritorial
Exemple:
- in latina vulgar exista deja tendina de a transforma in analitice formele sintetice ale latinei
clasice (de exemplu, cazurile gramaticale sau diateza pasiv la timpurile derivate din tema
prezentului); aceast tendin s-a manifestat in limbile romanice, continuindu-i efectele i dup
disoluia unitii preromanice. In felul acesta s-ar explica, printre alte fenomene, dispariia aproape
total a declinrii latine, dispariie survenit in limbile romanice in epoci diferite.
Critici:
- putem admite fr indoial c exist ceva adevrat in aceast teorie, ntruct s-a constatat c
fenomene identice pot s aib loc in epoci i locuri diferite, fr ca intre ele s fie vreo relaie
direct;
- totui, este mai curind discutabil c o intreag serie de fenomene identice s-ar putea produce, in
virtutea unei pretinse tendine, in diferite limbi i in mod independent in fiecare din ele;
- oportun s reamintim:
- teoria undelor (Wellentkeorie: Johannes Schmidt, 1872): inovaiile lingvistice (la origine
creaii individuale) se difuzeaz dintr-un punct al unui teritoriu, prin imitaie, adic prin
intermediul acceptrii lor de ctre un numr din ce in ce mai mare de vorbitori, pin se
acoper zone mai mult sau mai puin extinse, in funcie de rezistenele sau curentele
contrarii pe care le intilnesc;
- geografia lingvistica modern a confirmat cu toat evidena teoria undelor

7
Teoria generaiilor (A. Meillet)
= schimbarea lingvistic se datoreaz tocmai diferenierii lingvistice care se stabilete intre
generaii, faptului c niciodat copiii nu reproduc cu exactitate limba prinilor
Critici:
- aceast teorie este perfect acceptabil dac prin ea inelegem numai c fiul nu reproduce exact
limba printelui, ceea ce, in esen, inseamn c nimeni nu reproduce in mod identic in actele sale
lingvistice modelele dup care ii creeaz expresia.
- este ins o abstractizare violent i inutil aceea de a introduce noiunea de generaie", deoarece
generaia este ceva pur convenional i nu are nici o existen concret (vrstele persoanelor dintr-o
comunitate reprezint un continuum")
- Meillet se spijin pe o premis care nu poate fi admis: din motive necunoscute, poate
fiziologice, anumite fenomene ar avea loc simultan in vorbirea unei intregi generaii
Exemplu:
- din motive nedeterminate, toi copiii din Paris ar fi inceput la un moment dat s-1
pronune pe / mouillee ca pe un y, in timp ce prinii lor continuau s pronune V (adic la
fel ca // din spaniola exemplar din Castilia);
- formulat in acest mod, teoria nu poate fi acceptat, deoarece, in fond, se reduce la acelai
fiziologism i biologism;
- inovaiile nu au loc i nu pot avea loc simultan intr-o intreag generaie:
- remarcm existena unei inovaii doar atunci cind ea a atins o anumit rspindire;
- inovaiile sint acceptate mai ales de tineri i de copii, datorit tendinelor inovatoare ale
tineretului i pentru c deprinderile lingvistice la copii nu sint consolidate;
- studiile empirice (Danemarca) au demonstrat c, din acest punct de vedere, copiii, ca vorbitori,
nu sint diferii de aduli:
Intre copii se stabilesc, chiar i n jocuri, ierarhii analoge cu cele care se stabilesc intre
aduli; anumii copii, datorit unor caliti individuale sau din motive sociale, ajung la un
prestigiu mai mare, iar ceilali copii ii imit i din punct de vedere lingvistic, acceptind
modul lor de a vorbi.

Alte explicaii ale cauzelor schimbrii lingvistice: minimul efort, analogia, economia de
expresie
-privesc inainte de toate aspectul fonic al limbajului

Teoria minimului efort:

= anumite sunete sau anumite grupuri fonice de pronunie dificil", in special grupurile
consonantice, s-ar transforma i s-ar simplifica, reducindu-se la grupuri de pronunie mai facil"
sau la sunete unice
Exemple: lat. pi > sp. t (ca in septem > siete): evident, un grup consonantic ca pt poate fi
considerat de pronunie dificil" sau cel puin mai dificil decit cea a consoanei simple t
Critici:
- este dificil a stabili care sunete sau care grupuri fonice sint efectiv dificil de pronunat;
- conceptul de pronunie dificil" se prezint ca relativ dac se iau in considerare mai
multe limbi:
un fonem ca g (g din it. gemma) este dificil pentru spanioli, in timp ce pentru
italieni nu; i viceversa, sunetul %(sp. /) li se pare foarte dificil italienilor, care nu il
au in sistemul lor fonologie;

8
 - s-a observat c, in general, consoanele surde intervocalice tind" s se transforme in
sonore i apoi in fricative, deoarece sonorele sint de pronunie mai facil" decit surdele
(reclam mai puin efort muscular):
- n cuvintul indoeuropean care in latin este mater, t s-a schimbat in d in multe
limbi, acest d transformindu-se apoi intr-o fricativ, care uneori a ajuns s dispar
complet (it. madre, sp.madre, engl. mother, arm. mayr, suedez mor, fr. mere);
vs.
- in multe limbi (slav, lituanian, albanez) aceast schimbare nu s-a produs i
consoana surd s-a meninut pin astzi (cf. rus. mat', sirbo-cr. mai, lit. moe, alb.
motre);
- surdele intervocalice latine au devenit sonore in spaniol

vs.
-aceast schimbare nu a avut loc decit parial in toscan (cf. it. lago, ago, ca in sp.
lago, aguja; dar it. fuoco, giuoco fa de sp. fuego, juego);
- n s-a petrecut deloc in roman, care continu s menin surdele originare (lac,
ac, foc, joc)
- nici mcar in ceea ce privete una i aceeai limb nu se poate susine c evoluia"
normal ar merge cu necesitate de la dificil la mai facil:
-franceza, cu ale sale aisprezece vocale, are fr indoial o pronunie mai dificil
decit latina popular din sec. al III-lea d.C, care avea numai apte; i un cuvint ca fr.
chemise este mai dificil" de pronunat decit lat. camisia;
- poloneza actual prezint un sistem fonologie mult mai complex decit cel al slavei
comune

Teoria analogiei
= explic schimbrile lingvistice printr-o tendin spre regularitate" care se observ in toate
limbile, adic prin tendina de a asimila formele aberante ("neregulate") la forme regulate", la
modele mai comune
Exemple:
sp. (indicativ, perfectul simplu, pers. I sg.): ande, in loc de anduve, conform modelului
habl, cort etc;
sp. (indicativ, prezent, pers. I sg.): cabo in loc de quepo;
sp. (subjunctiv, prezent, pers. I+III sg.): haiga in loc de haya, dup modelul traiga, caiga,
oiga
- din punctul de vedere al actului lingvistic, individul greete in selectarea modelului su,
producind o form nou conform unui model care nu este cel general folosit in comunitatea sa
lingvistic i lsindu-se influenat de forme gramaticale mai comune sau de forme care aparin
aceleiai categorii sau constituie pereche cu cea a actului su lingvistic, ca sinonime, antonime etc.
Exemple:
- lat. crassus > grassus, dup modelul lui grossus: cf. sp. graso, grueso, fr. gras, gros, it.
grasso, grosso;
- lat. gravis > grevis, adaptat la modelul contrariului su, levis;
- sp.: superlativul buenisimo, nuevisimo, in loc de bonisimo, novisimo, dupa bueno, nuevo
(gradul pozitiv);

9
 - sp. (Rio de la Plata): estea conform modelului lui sea (subj. prezent, pers. I+III sg., ptr.
estar, respectiv ser)
- analogia este un fenomen general in limbi i explic, in multe cazuri, mecanismul schimbrii
lingvistice; dar nu este o lege necesar a expresiei: schimbarea analogic nu trebuie s aib loc, ci
poate avea loc (sau nu); vorbitorul este stpinul i creatorul expresiei sale, iar lingvitii nu pot s
prevad aceast schimbare, ci doar s o inregistreze cind ea s-a produs
Exemple:
- dac unii spun cabo din caber, nu rezult c cineva ar urma s spun sabo, din saber;
- tendina spre regularizarea gramatical nu este absolut; exist multe exemple ale fenomenului
contrar:
Exemple:
-lat. audire era un verb regulat, dar nu este regulat in spaniola actual (oir provine din
audire, ins prezint in flexiunea sa forme neregulate" ca oigo i oiga);
-o limb cum e poloneza a complicat notabil flexiunea nominal a slavei comune, in loc s
o simplifice
Cu alte cuvinte, in limbi exist o tendin" general regularizatoare, dar se manifest i tendina"
contrar (sau tendina" de a constitui noi regulariti, pariale): in istorie asistm la o continu
facere, desfacere i refacere a sistemelor.

Teoria economiei expresiei (O. Jespersen)

= in limbi se observ in general tendina de a exprima numai ceea ce este necesar, ceea ce este
indispensabil pentru inter-comprehensiune;
Exemple:
- dac intr-o expresie exist deja un semn de plural, acesta poate fi considerat suficient, iar
alte semne eventuale ale aceleiai funcii se suprim ca non-necesare:
- in francez, pluralul la substantive nu mai apare (maison i maisons se pronun in
acelai fel), dat fiind c se exprim in form suficient, de exemplu prin articol (la
maison, Ies maisons);
- o parte dintr-un semn substituie intregul semn deoarece semnificatul reiese cu perfect
claritate (graie situaiei sau in virtutea unei convenii tacite, in comunitatea in care se
produce):
- in argoul studenesc, prof, dir, in loc de profesor, director;
Exemple de natur mai general:
- printr-un fel de degradare treptat a silabelor atone, dintr-un cuvint se conserv numai
partea accentuat, intrucit este suficient pentru a numi conceptul corespunztor:
- latin manduco, ficatum, credere vs. francez mange, foie, croire;
- gotic habaidedum vs. englez had, cu aceeai funcie;
Critici:.
Aceast teorie poate fi admis numai pentru uniti fonice sau semantice separate i nu in interiorul
intregului sistem. Dac examinm sistemele in ansamblul lor, trebuie s admitem c, frecvent, ceea
ce se simplific pe de o parte, se complic pe de alta; se reduc sau se elimin anumite morfeme,
dar, in acelai timp, se creeaz in mod necesar altele.
Exemple:
Francez:
- s-au simplificat desinenele latine ale verbului: la prez. ind. (conj. I), exist forme identice
din punct de vedere fonic la pers. I, II, III i VI: pense, penses, pense i pensent;

10
 dar
- este necesar s indicm persoana prin intermediul pronumelui (je pense, tu penses, il
pense), ceea ce nu se intimpl in latin, unde erau suficiente pentru aceasta desinenele
personale (clamo, clamas, clamat, clamant)
ceea ce s-a simplificat in privina desinenelor, pe de o parte, s-a complicat in privina
pronumelor
Spaniol:
- nu mai posed desinenele declinrii latine;
dar
- are prepoziii care exercit o funcie analog (patris, patri - sp. delpadre, alpadre)
Limbi cu morfeme funcionale (instrumente) care nu sint evidente in mod imediat,
precum ordinea cuvintelor
Exemplu:
- propoziia francez Pierre voit Paul, in locul creia nu s-ar putea spune Paul voit Pierre,
pentru c in acest caz subiectul i obiectul nu ar mai fi aceleai
dar
- in latin, in schimb, dispunerea cuvintelor era indiferent (adic nu constituia un
morfem"), deoarece funcia sintactic se exprima prin intermediul desinenelor:
Petrus videt Paulum = Paulum videt Petrus = Paulum Petrus videt = Petrus Paulum videt
= videt Petrus Paulum = videt Paulum Petrus (Petrus = subiect i Paulum = compl. direct,
datorit desinenelor -us i um)
economia de expresie, chiar dac este admis, trebuie neleas ca o economie aparent

Concluzie
- diferitele teorii, mai degrab decit s identifice motivaiile schimbrii lingvistice, pun in eviden
mecanismul" i condiiile acestei schimbri; prin urmare semnaleaz cum i cind se produce sau
poate s se produc ea;
- dar motivul intim al schimbrii, al inovaiei in limb, este neconcordana dintre actul lingvistic i
modelul su; adic inovaia, schimbarea" in momentul su iniial i originar, este intotdeauna un
act de creaie individual
- aceast creaie se poate datora unor:
-deprinderi articulatorii;
-erori" in selectarea modelului;
-motive stilistice (exigenele unei mai mari expresiviti);
-motive culturale (de exemplu, obiecte sau concepte noi pentru care este necesar s se
creeze nume noi);
-unor cauze pur i simplu fizice (ca defecte de pronunie) etc.
- Creaia lingvistic se poate manifesta:
- in planul material al limbajului (schimbare fonic);
- in planul coninutului semnificativ (schimbare semantic);
- in ambele planuri concomitent
- Creaia lingvistic poate fi:
- creaie in sensul strict al termenului, adic invenie a unui nou semn;
- un act de alegere a modelului, ca in cazurile in care, vorbind in interiorul unei anumite
comuniti i in cadrul unei convenii lingvistice determinate, individul vorbitor, datorit
oricruia dintre motivele menionate mai sus, folosete ca model pentru un semn actual"

11
 un semn anterior care aparine altei convenii sau altei comuniti culturale, sociale,
regionale, sau chiar altei comuniti lingvistice in sens larg, adic unei limbi strine
Exist, prin urmare:
-in cadrul aceluiai sistem lingvistic, o continu trecere de semne de la o comunitate la alta,
de la un strat social la altul, de la o regiune la alta i de la o convenie la alta (sau de la
limba comun la dialecte i viceversa, de la un dialect la altul, de la limbaje speciale sau
tehnice la limba comun i viceversa, de la limbajul familiar la limba literar i viceversa,
de la limbajul emotiv sau afectiv la limbajul enuniativ i viceversa etc);
- un interschimb intre sisteme lingvistice autonome, adic intre limbi diferite
In fiecare caz, in comunitatea in care incepe s se intrebuineze i se difuzeaz, semnul se
prezint ca inovaie" i schimbare".
-In consecin, schimbrile lingvistice nu sint niciodat generale i simultane, ci provin
intotdeauna de la un act individual, de la o inovaie care se difuzeaz prin imitaie. Schimbarea se
produce, la origine, intr-un act lingvistic, intr-un cuvint, i se difuzeaz mai departe in alte acte
lingvistice i se aplic, de asemenea, altor cuvinte.
Sub acest aspect, schimbarea fonic (sau fonetic") nu se deosebete absolut deloc de
schimbarea semantic:
- ambele tipuri se produc la inceput intr-un singur cuvint;
- dup acest punct iniial, cele dou tipuri de schimbri se difuzeaz in acelai mod, adic
prin imitaie: schimbarea semantic, prin intermediul acceptrii noului semnificat de ctre
ali indivizi; iar schimbarea fonetic, prin acceptarea noului sunet in acelai cuvint i a
extinderii sale asupra altor cuvinte in care acelai fonem se prezint in acelai context
fonic, reproducindu-se de obicei in toate cazurile analoge, sau in marea majoritate a
acestora, ceea ce justific principiul metodologic al corespondenei regulate intre dou faze
succesive ale aceluiai sistem sau ceea ce se numete lege fonetic.

12