La anul 1817, dl Racocea, c. c.

translator romnesc n Lemberg, publica prospectul

unei foi periodice ce era sa iasa pentru ntia?i data n limba romneasca. Planul
sau nu se putu aduce n mplinire. La anul 1822, dl Z. Carcalechi, n Buda, cerca
pentru a doua oara o asemene ntreprindere, dar ?i aceasta fu n zadar. n sfr?it,
la 1827, dl I. Eliad vru ?i ar fi putut, pe o scara mult mai mare, sa ispraveasca
aceea ce Racocea ?i Carcalechi nu putura face. Ocrmuirea de atunce a ?arii Romne?
ti nu-i dadu voia trebuincioasa. A?a, pu?inii barba?i care pe atunce binevoia a se
mai ndeletnici nca cu literatura na?ionala pierdura nadejdea de a vedea vreodata
gazete romne?ti. Numai doi oameni nu pierdura curajul, ci a?teptara toate de la
vreme ?i de la mprejurari. Ace?tii fura dl aga Asachi ?i dl I. Eliad; unul n
Moldavia, altul n Valahia pastrau n inima lor focul luminator al ?tiin?elor. A?
teptarea lor nu fu n?elata. mprejurari cunoscute de to?i le venira ntru ajutor.
A?a, la 1 iunie 1829 n Ia?i, ALBINA ROMNEASCA vazu lumina zilei pentru ntia?i
data. Pu?in dupa ea se arata ?i CURIERUL ROMNESC n Bucure?ti. De atunce,
unsprezece ani sunt aproape; ntre alte multe naintari ce s-au facut n ambele
principaturi, literatura n-a ramas n lenevire. Ajutata de stapnire, aparata ?i
mboga?ita de ni?te barba?i mari ?i patrio?i adevara?i, a carora nume vor fi
trainice ca veacurile, nlesnita prin miile de ?coli ce s-au facut n trgurile ?i
satele Moldo-valahiei, literatura noastra facu pasuri de uria? ?i astazi se numara
cu mndrie ntre literaturile Europei.

Dupa Albina ?i dupa Curier, multe alte gazete romne?ti s-au publicat n
deosebitele trei mari provincii ale vechii Dacii. A?a, n pu?ina vreme, am vazut n
Valahia: Muzeul na?ional, Gazeta teatrului, Curiozul, Romania, Pamnteanul,
Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de avis; n
Moldova: Alauta romneasca, Foaia sateasca, Oziris; n Ardeal: Foaia Duminicii,
Gazeta de Transilvania ?i Foaia inimii. Unele dintr-nsele, adica acele care au
avut un nceput mai statornic, traiesc ?i astazi; celelalte au pierit sau din
nepasarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astazi sunt: Curierul
romnesc, sub redac?ia dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Bari? ?i Albina
romneasca, care, n anul acesta mai ales, au dobndit mbunata?iri sim?itoare.
nsa, afara de politica, care le ia mai mult de jumatate din coloanele lor,
tustrele au mai mult sau mai pu?in o colora locala. Albina este prea moldoveneasca,
Curierul, cu dreptate poate, nu prea ne baga n seama, Foaia inimii, din pricina
unor greuta?i deosebite, nu este n putin?a de a avea mparta?ire de naintirile
intelectuale ce se fac n ambele principaturi. O foaie, dar, care, parasind
politica, s-ar ndeletnici numai cu literatura na?ionala, o foaie care, facnd
abnega?ie de loc, ar fi numai o foaie romneasca ?i prin urmare s-ar ndeletnici cu
produc?iile romne?ti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta
foaie, zic, ar mplini o mare lipsa n literatura noastra. O asemenea foaie ne vom
sili ca sa fie DACIA LITERARA; ne vom sili, pentru ca nu avem sumea?a preten?ie sa
facem mai bine dect predecesorii no?tri. nsa urmnd unui drum batut de dn?ii,
folosindu-ne de cercarile ?i de ispita lor, vom avea mai pu?ine greuta?i ?i mai
mari nlesniri n lucrarile noastre. Dacia, afara de compunerile originale a redac?
iei ?i a conlucratorilor sai, va primi n coloanele sale cele mai bune scrieri
originale ce va gasi n deosebitele jurnaluri romne?ti. A?adar, foaia noastra va
fi un repertoriu general al literaturii romne?ti, n care, ca ntr-o oglinda, se
vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bana?eni, bucovineni, fie?tecare
cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau. Urmnd unui asemene plan, Dacia nu poate
dect sa fie bine primita de publicul cititor. Ct pentru ceea ce se atinge de
datoriile redac?iei, noi ne vom sili ca moralul sa fie pururea pentru noi o tabla
de legi ?i scandalul o urciune izgonita. Critica noastra va fi nepartinitoare; vom
critica cartea, iar nu persoana. Vrajma?i ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari n
judeca?ile noastre literare. Iubitori ai pacii, nu vom primi nici n foaia noastra
discu?ii ce ar putea sa se schimbe n vrajbe. Literatura noastra are trebuin?a de
unire, iar nu de dezbinare; ct pentru noi, dar, vom cauta sa nu dam cea mai mica
pricina din care s-ar putea isca o urta ?i neplacuta neunire. n sfr?it, ?elul
nostru este realizarea dorin?ei ca romnii sa aiba o limba ?i o literatura comuna
pentru to?i.
Dorul imita?iei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara n noi
duhul na?ional. Aceasta manie este mai ales covr?itoare n literatura. Mai n
toate zilele ies de sub teasc car?i n limba romneasca. Dar ce folos! ca sunt
numai traduc?ii din alte limbi ?i nca ?i acele de-ar fi bune. Traduc?iile nsa nu
fac o literatura. Noi vom prigoni ct vom putea aceasta manie ucigatoare a gustului
original, nsu?irea cea mai pre?ioasa a unei literaturi. Istoria noastra are
destule fapte eroice, frumoasele noastre ?ari sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitore?ti ?i de poetice, pentru ca sa putem gasi ?i la noi
sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuin?a sa ne mprumutam de la
alte na?ii. Foaia noastra va primi ct se poate mai rar traduceri din alte limbi;
compuneri originale i vor umple mai toate coloanele.

Dacia, ce prin urmare va cuprinde toate ramurile literaturii noastre, va fi despar?

ita n patru par?i. n partea dinti vor fi compuneri originale a conlucratorilor
foaiei; partea a doua va avea articole originale din celelalte jurnaluri romne?ti.
Partea a treia se va ndeletnici cu critica car?ilor nou ie?ite n deosebitele
provincii ale vechii Dacii. Partea a patra, numita Telegraful Daciei, ne va da n?
tiin?ari de car?ile ce au sa iasa n pu?in, de cele ce au ie?it de sub tipar, rela?
ii de adunarile nva?a?ilor romni, ?tiri despre literatorii no?tri ?i, n sfr?it,
tot ce poate fi vrednic de nsemnat pentru publicul romn.

Ia?ii, 30 ghenarie 1840