I

"Poate ca romanul roman esc

nu a vrut sa fie
decat expresia
unei na[ii"

ce ~i-au mai luat la bani marun!i istoria - era

necesar sa se culpabilizeze l - ~i, destul de
timid, societatea americanoasa de consum
Tema "dictatoriala" a cazut in carca
sud-americanilor, traiti ~i dan~ii, de decenii,
pe la Paris, Madrid sau Londra,
Recent, in Franta - tara eminamente cul
turala cu care tot avem schizofrenia sa ne
comparam - au desantat ru~ii, Au in~facat
un "Goncourt" (Makine, printr-un roman
admirabil, dar cu teza), apar la toate editurile
(uitimul in top e un roman ce se cheama Le
Train zero, scris de un Ivan nascut in ora~ I
lui Kant, in 1962 1), au debarcat ~i au cumpara
metri de plaja prin sud, au burdu~it ban ile
Elvetiei (0 tara superba, care, se are &
devenit un fel de Chicago septic ~i
mu I
inzapezi!i') etc. Asta pentru moment. S lerf
siguri ca ei vor cuceri ~i Vestul, ciki Sl inaimc
vreme - in proza ~i in film - cel al i Ie Is
ie~ea critica sistemului, nu proslavirea I I
bleaga, a~a cum au facut si mai fac. i ca
americanii. $i chiar daca nu-I vor c en. il .' r
umaniza si-I vor face sa descopere ESI
unde pe timpuri se gasea un faa e a '=
poten!ial de solidaritate.

....

Scriitorii
~i-au vazut,

in general,

de operele

lor

ac~

'89

Imi place ca, atat cat este. es:~

0 z S
sarbatoare, apretat ~i sclipitor, Adica. sa e
explicam nu s-a aplecat sa vada umani a ea
tntr-o cazatura de la rigola societa!ii, intr
tarat. lIie Cutui, ce mai are buza de iepure. in
rest, ai rai sunt doar putin incruntati ~i parc2
mai frumo~i ~i mai zvel!i decat ai buni l Ceva.
ceva se simte, dar ceea ce au facut Pintilie si
Daneliuc e vax! Intr-o lume dezarticulata ar Ii
normal sa apara plase noi de comunicare.
Macar a cultura de consum sau de cartier I

11 Nu-mi place ca a ramas ca

-a

-~r

_re:;o

2 dl' r: ~- -- -.. -

_c,

= .::...

__

sociale a
repreze a e2 ""'::'0..'_
Q

:::.

_--

-:

30

31

superficiala privire asupra societatii romane$ti,

totul putand fi acum analizat in profunzime,
fara frica de a-ti vedea opera facuta praf de
cine $tie cine. Textualismul $i-a luat, si el,
ramas bun de la noi, marile prefaceri survenite
in viata noastra obligandu-i pe scriit0ri sa-$i
schimbe rapid modalitatile de expresie. Nu a
fost 0 transformare intru totul reu$ita Au ie$it
din ecuatie 0 serie de scriitori valorosi, au
aparut altii, au fost reevaluate cartile unei
jumatati de seco!. Noul roman propus dupa
'89 are acea forta de care aveam nevoie, acea
incizie intr -0 lume pe care trebuie s-o
cunoa$tem a$a cum este, nu cum ne-a placut
sa credem ca este. Aluviunile aduse de
romanul postdecembrist sunt inevitabile, dar,
intr-un timp pe care II doresc cat mai scurt, vor
disparea. Ele au scos la lumina tot ce era mai
urat in noi $i sper sa vad ca $i-au implinit
menirea. Aceea de a ne schimba mentali
tatea, de a ne scutura de mizeria unei vieti cu
orizont meschin, de existenta duplicitara.
Atunci cand noi yom fi curati, romanul nu va
mai avea nevoie sa recurga la textul gros, la
acea promiscuitate ce a fost lipita impropriu
ideii de revolta sociala, de rena$tere aroma
nului realist. Peste cativa ani, vor disparea din
viata literara 0 serie de prozatori postdecem
bri$ti, promotori ai acestui gen de roman.
Intr-un fel, ei au fost legatura intre proza lipsita
de forta a optzeci$tilor $i cere rea noului public
cititor, pentru ca mutatia produsa dupa '89 a
fost una In care a fost prins $i cititorul de
roman, nu numai scriitorul.
Exegeti ai romanului secolului xx pot
al unui autor sau al
unei $coli. Totalitatea opiniilor este pusa, $i
ea, sub semnul unei perceptii afective cu
sUbiectiva directionare spre un autor sau altul,
spre 0 scoala sau alta. Este greu de propus un
numar de numai cinci modele romanesti, atat
timp cat forma\ia analitica a profesioni$tilor,
dar si a pUblicului, este determinata de factori
extraliterari. Plecand de la Toistoi, Thomas
Mann, Proust, Faulkner, Marquez, Joyce,
Hemingway, pana la Kundera, Berdeaev sau
Liviu Rebreanu, reprezentanti de marca ai
unui val est-european, nimeni nu poate decide
numai cinci modele romanesti. Ar fi nedrept,

3 decreta un secol

31

exclusivist si oricand pus In discutie. Important

este ceea ce avem NOI de comunicat la
sfar$itul unui secol egal cu toata istoria
omenirii
Romanul romanesc nu a incercat sa-si

4 depaseasca menirea, poate nu a vrut sa

fie decat expresia unei natii. Poate fi con
damna!? Nu credo A dat exact masura recep
tivitatii unui deziderat national. Romancieri
remarcabili au acceptat con$tient doar rolul de
oglinda a unei realitati ce nu avea decat foarte
putine contacte cu exteriorul. Romancierii
romani, chiar daca $i-au dorit 0 recunoa$tere
In afara, nu au avut acea nebunie, dublata de
talent, de a preface datele plate ale unui mol
com balcanism In cuirasele unor romane de
recunoa$tere europeana. Prin opera, prin
mesajul transmis in timp sau prin forta evocarii
unui tipic pur romanesc, am avut In istoria
acestui secol parca mult prea tulbure
romancieri sortiti sa fie pomeniti $i de noi, $i
de generatiile viitoare. De la patriarhul roman
ului romanesc, Liviu Rebreanu, trecand prin
opera lui Camil Petrescu sau pomenind de
Bietul loanide al lui George Calinescu, prin
controversatul Eugen Barbu cu acea, zic eu,
capodopera - Groapa, ajungand, in zilele
noastre, la romancieri de alta factura, alt nivel,
precum Stefan Banulescu prin acel roman
Gartea Milionarului, Fanu$ Neagu cu genialul
fngerul a strigat $i, bien sQr, Nicolae Breban
prin scrierile care-I definesc drept 0 marcanta
prezenta in romanul romanesc gata sa intre in
mileniul 1/1 E mult, e putin? Nicolae Breban
s-a afirmat atat la Paris, cat $i la Bucure$ti, a
dat dovada unei literaturi egale cu cea promo
vata de 0 Europa In plina efervescenta.
Romancieri precum 1.0. Sirbu, Vona, Dumitru
Tepeneag au destul credit pentru a sfarama
preconceputa idee ca avem 0 literatura
minora. Trecand peste ree$alonarile postde
cembriste, yom gasi $i alte nume gata sa
sustina ideea unui roman romanesc puternic,
egal in virtute literara cu marile $coli europene
sau transatlantice.
Este, in fapt,

falsa problema.

5 , 6 1Experimentul In literatura, $i nu
numai, nu are cum sa inlocuiasca opera

"

Cand spun "opera" ma refer la c1asi , Ie.

tradi!ia unui mod de exprimare. Nu sun
lmpotriva unor forme noi din literatura. m crr
ochelari de cal, dar, cand aud de aventura =.
scriiturii, incep sa cred ca ori eu sunt In r
acuta criza de adaptare la nou, ori se at""
toba prea tare pentru 0 trupa care nu are ~
oferi publicului, In afara unor mici si delicioass
giumbu$lucuri. Romanul, prin esenta lui. pr'r
acea rigoare a constructiei $i, mai ales, prin
rolul asumat de factor determinant in ecua 13
literatura - receptor uman, nu poate accep a
intruziuni de ordin minor sau parazitarea prin
trecerea la postmodernism, post-postma
dernism l in poezie, unde curentele. i lu
en!ele binevenite sau catastrofal alipite genu
lui sunt la moda, acolo unde arta 3e
implete$te cu abera!iile lingvistice, doar acolo
se pot aplica tot felul de etichete. Poe!ii vor L
desigur, furio$i, dar romanul este $i trebuie sa
ramana piionul literaturii. Fara experimente.
Este 0 parere pur personala, pentru care
nu-mi prezint scuze.

=~ ::~':::

:::-_ .: - "'":-:::~~:

en. Vor mai

sincraziile
~ ::::=_.~ _ .-= .: . _ .: =. ... -:1
abordare
::=.::-.",:. ~ . - a- ';:2'= c..3~:ra fenomenu

"''::-'::.-

---=c.... .---"---"'-'-. . __ =_=

]1

..

an I rama
aloare,
_ ''::-~' -::' ::r:s:: I eEl a fast
rr:;,:~:i' ~=. ~ -. - ":. :::;'
".:ri rii romani
s -::_ :i:_'
_
:.; .[ae e lor, de
:::,::::c.. . -::: :=. ::: - _ ::=.'~ , :=:cahf, ata de
:>a scris lite
rc..:.~:-3 -E.'=, =. ==..-:? :.:.::: ::.:: ::3. re cei care
c..u ~'~=_'
a--::=.-= - -r.=. ~.::ra: ii. Numai
:.:= ;, :,::=.'= -~:..o. c I e spirit
c.-::,: .'='; ~-'=
_:'::'c: a cstului a
a-.:.
=- -: -::=- ---=,
acea forta
os :=.':; - _:=' --.; - -::::: '::!Tanul occi
e 3 spera
':;'a- rII niver
'='c r? je prestigiu,
nJ ::.,., ~ ':: :.=. =_-..:.:.:::-:-=. .~.
'omanul
'ra :;s::: ~-- -: =;
. . : ' ' ' : nju cturi
:::.

9..

.::;

r~

~ <: E;

r--.= .r== ::== :;:'::':.::

:_
uri :'==
='
::.
.= --,'

Literatura romana nu $i-a pierdut ade

7 .varatii cititori. in pofida tuturor impedl

mentelor de ordin financiar, conjunctural dn
spre politic, dispersati pe noi arii de receptare
a freamatului uman, in ciuda editorilor mar:
amatori de a face averi din subliteratura, cit i
torii fideli, recenza\i prin voca\ie ai literaturil
actuale, sunt prezen\i, i$i doresc din ce in ce
mai mult contactul cu poezia, proza, nuvela,
romanul in construc\ie tipic romaneasca. Oa,
avem 0 literatura care nU-$i poate permite
luxul pierderii cititorilor. Oaca se va lntampla
a$a ceva, numai noi, scriitorii, vom fi de vina.
S-a diminuat numarul cumparatorilor de carte,
nu cel al cititorilor. Un roman este citit in fa
milie, transmis prietenilor, vecinilor Sunt vre
muri nu foarte vesele, dar rela\ia autor-cititor
sper sa fi ramas aceea$i, pentru ca, altfel,
ne-am simti parasiti, abandonati si foarte tristi.
Este un punct sensibil pentru mine, ca
scriitor afirmat dupa '89. Au fost foarte
multe debuturi, confirmate sau infirmate.
Critica literara a facut foarte mult pentru unii,
foarte pu\in pentru al!ii. S-au pus piedici, s-a
recurs la practici de mult uitate $i, astfel, 0 ier
arhizare a revelatiilor postdecembriste nu mi

rorra

r_::,:.=.'",

=: ::'': pre er sa
propriile

::

32

33

"Muzica proustiana
se sustrage
portativului comun.

[K]@Dl]CFO
~CID~O

Numa
incumet
"""
sa
definesc
experienfa
Estului
In existenta romanului romanesc
decembrie 1989 nu s-a
produs 0 mutatie sau, altfel formulat raspun
sui, "moral a lui practica" a ramas aceeasi. Cel
mult s-a extins sfera intrebarilor interioare, in
mai mare masura confirma intrebarile exis
tentiale, insa fara suportul - absolut necesar
- al ideii corect abordate despre puterea
epicului absorbant.
Urmarea? In ultimii noua ani au aparut
romancieri de talent (Radu Aldulescu, Mircea
Cartarescu, Emil Mladin $.a.), dar universul
romanului ramane inca sub semnul notei
interbelice, un strat primar scos la suprafata
pentru desenul caracterologic, combinat cu
contestari din depozitul memoriei. Cu alte
cuvinte, ritmul de evolutie a genului stagneaza
ingrijorator. Deocamdata..

1 , 2 .. dupa

Nu a$ spune ca secolul

33

xx

este domi

3 nat exclusiv de subiectivitatea unitara,

agila, fosforescenta a lui Marcel Proust.

Muzica proustiana se sustrage portativului

comun, admit ca si astazi impresioneaza arta
de a fi, simultan, personaj al naratiunii $i ere
atorul ei de presiuni intelectuale, de modificari
suflete$ti.
fnsa nu avem cum trece cu vederea imensul
aport al altor catorva mari autori Thomas
Mann, Fr. Mauriac, Robert Musil, Julien
Green, William Faulkner, Ch.-F. Ramuz.
Romanul romanesc a adus, dupa 1920,
plus de maturitate in alegerea
tipologiilor, in asumarea dificultatilor com
pozitionale coroborate cu extrema expresivi
tate imp usa de relieful caracterelor. De la
aparitia lui lon, in octombrie 1920, mai fiecare
prozator important al momentului, dintre
maturi, precum Mihail Sadoveanu, Cezar
Petrescu, Camil Petrescu, F. Aderca, dintre
tineri, dupa 1930, Mircea Eliade, Mihail
Sebastian, Gib Mihaescu, Anton Holban $i, in
absolut, Hortensia Papadat-Bengescu, devin
reperele intru modernitatea ce activeaza
ale
impulsunle
constructiv-inovatoare
romanescului. Opere de larga respiratie vin
acum in lntampinarea publicului. Campanii de
presa recomanda romanul drept semnul unei
civilizatii mai avansate decat cea presupusa
de literatura moralizatoare ilustrata de
Agarbiceanu, Vlahuta, I.A. Basarabescu.
Repet - dupa 1920 -, dezlegarile estetice in
relatia cu realitatea capata 0 intelegere supe
rioara la nivelul creatorilor $i, nu mai putin, la
tntalnirea cu publicul.

4 un

Din pacate, literatura in ansamblu - a

7 noastra, cat $i cea de pe alte meleaguri

- are in prezent un numar de cititori mai mic

decat acum 15-20 de ani. De vina sunt, pro
babil, cativa factori. Ma rezum a spune ca
daca un autor de aici, din Romania, ne-ar fi
propus un autentic Bildungsroman, vibrand de
umanitate, lectura lui demonta retinerile,
inertiile tot mai raspandite. Nu doresc de - fel
sa iau in discutie impostunle, epicismul silnic
introdus pe piata de fabricantii mai recenti $i
atentatul lor la dimensiunea culturala a
romanescului bine sustinut. insa nu ascund
senzatia dezagreabila ca interesul este alterat
mai ales de faptul ca prin roman lipseste

In general, Marin Preda va confirma si cu

alte carti implicate Tn timpul istoric. Totu$i, nu
exceptiile domina tabloul. Tabloul e Tncarcat
de nefirescul iesirii din timp. S-ar cuveni sa
observ ca si Bujor Nedelcovici, interesat ,de
contemporaneitatea imediata, a trebuit sa T$i
vindece traumele parasind tara. Nu a putut "pe
teren" sa sfideze Raul, a fost silit sa 0 faca din
Franta, desigur dupa ce Zile de nisip a iscat
suspiciunile perechii dictatoriale.
A$adar, cum sa cobori Tn Purgatoriu daca ai
intentia sa ataci momentele cumplite ale dom
niei totalitarismului? Cum s-a $i vazut, pe oco
lite. Nici unul dintre ceasurile de cumpana
de-atunci, daramarea bisericilor si a satelor,
Tnfometarea oamenilor, prigonirea disidentilor,
cutremurul din 1977, cum si orele Tnsangerate
din decembrie 1989, de la Timisoara si

35

Bucuresti, nu are corespondentul indispen

sabil Tn proza noastra. Asa cum azi nu gasesc
ecou In pagini de roman mistificarea poli
ticianista, coruptia pe multiple planuri.
Romanul-instanta moral a la prezentul rama
nesc, iata 0 doleanta ce va sa mai astepte In
paguba framantarilor prin care trecem $i pe
care scriitorii nu vor sa Ie clarifice din unghi
estetic. Din comoditate sau poate si din
comoditate ..
Imi explic atari minusuri si prin lipsa viziunii
epopeice, dar si din cauza negativitatii vre
murilor, bantuite de birocralie, clientelism,
crima, complezente dubioase. Destule obsta
cole l Daca Ie vom depa$i, daca va fi atacat
hidosul din viata de fiece zi, asta 0 vom dato
ra numai epicului naprasnic, magistral calei
doscopic.

personajelor
burghezi $i mO$ieri
exploatatori); de cealalta parte, raii (de reg
ula, cei rama$i In afara "elitei" civice dupa
decembrie '89), activi$ti nomenclaturi$ti,
comuni$ti, securi$ti (fo$ti sau nu, conteaza
In ce tabara sunt acum l ) - inculti, primitivi,
odiosi etc. Fire$te, mutatia In aceste cazuri
se remarca si prin limbaj - ei, numai ei,
s-au debarasat de "Iimbajul de lemn" spre a
ne ferici cu un limbaj al deviantelor de tot
felul - sexuale, morale, religioase, psihi
atrice.
A$adar, putem vorbi de 0 muta\ie epica,
avand ca punct de plecare defularea nepu
tintei de a accede "in - raftul - Intai". Insa
putem vorbi, pe de alta parte, de contin
uarea $i dupa decembrie '89, a catorva linii
de rezisten\a: una pe care a$ numi-o
"sadoveniana" (Fanu$ Neagu, Tudor
Dumitru Savu); una rebreano-camilpetres
ciana (Nicolae Breban, Nicolae Iliescu sau
George CU$narencu); 0 alta impusa de
romanele lui D. R. Popescu, In speta F,
Vanatoarea rega/a, Paolo $i Francesca,
ilustrand-o In continuare acela$i magician al
disolu\iei personajelor In semnifica(ia eveni
mentelor la care participa... De unde mai
cred ca romanul romanesc autentic este $i
va ramane "casa poporului roman", compa
rabil cu cele mai consistente constructii
romane$ti din literatura lumii contemporane.
Poate ca nu doar al lui Proust, ci $i al

3 .Iui Joyce, Umberto Eco, Marquez $i

37

Inca atatia. Ba, venind din secolul trecut,

sa-I tuteleze literar $i pe acesta daca nu $i
pe urmatorul, un Dostoievski, un Toistoi ... in
privinta modele/or, a$ folosi mai degraba
sintagma romane de referin\a, Intrucat In
judecatile de valoare asupra unui scriitor
sau altul se fac apropieri de cutare opera
sau cutare autor, desl cel "judecat" ar putea
foarte bine sa nu-si fi conceput propriul
roman dupa modelul, ba chiar sa nu
cunoasca autorul sau romanul de care este
"apropiat". In acelasi timp, n-as putea spune
care sunt "primele clnci modele romane$ti"

dinacest secol, fara a-I nedrepta\i pe al

saselea sau pe al noualea; poate doar luan
du-Ie In ordine cronologica. Valoric Insa e
mai riscant. Dar nu po(i omite: Morometii lui
Marin Preda, Groapa de Eugen Barbu, F de
D. R. Popescu, Rascoa/a de Liviu Re
breanu, Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi de Camil Petrescu sau, de
ce nu?, Cadere /ibera de Grigore Zanc.
Asta, asa pentru ca Intre cele cinci ar fi tre
buit sa intre $i Concert de muzica de Bach
de Hortensia Papadat-Bengescu sau (ca 0
slabiciune personala), Adela de Ibraileanu,
iar mai Incoace $i Anima/e bolnave de
Nicolae Breban.
S-a adus In primul rand pe sine.
.Marile noastre construc(ii romane$ti
apartin acestui secol. Si sunt "construite" sa
dureze, pentru ca $i-au asumat problemati
ca grava a conditiei umane In diverseIe ei
ipostaze, $i pentru ca s-au nascut din etho
sui acestui popor, din durerile, bucuriile,
luptele, Infrangerile sau izbanzile reproiec
tate In speranta sau destinele personajelor
$i In semnifica(ia actelor lor, ca 0 revolta, ca
o provocare, ca 0 eliberare ... Totu$i, a
raspunde complet la Intrebarea asta
Inseamna sa-ti asumi riscul de a schi(a un
veac de ... creatie romaneasca. Pentru ca,
oricat ar fi de parcimonios, nu poti omite
dintr-o astlel de enumerare pe Mihail Sado
veanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat
Bengescu, Camil Petrescu, George Cali
nescu, Marin Preda, Eugen Barbu, D. R.
Popescu, Fanu$ Neagu, Stefan Banulescu,
Nicolae Breban $i Inca mul\i, chiar daca ne
oprim la cei deja "clasici".

Mai Intai, cele doua sintagme

,
nu se contrapun, ci se rasfrang
una Intr-alta. "Experimentele" care voiau
s-o rupa cu tradi(ia s-au folosit de ea ca
"material epic"
aventura scriiturii
devenind 0 metascriitura a aventurii. Apoi,
cred ca In literatura romana "separatia" de
planuri si miza pe aceasta formula nu au 0

5 6

relevan!a pregnanta, Incercarile raman and

periferice.

de$i a a ta in zeci sau sute de mii de

exe . la e), hiar 0 citea.

Mi-e teama ca romanul e principal I

perdant de cititori. Cauzele se ali
menteaza $i se amplifica reciproc: la
explozia de publicatii
Sl
mijloace
audio-vizuale cu miza acestora pe
senza!ional, barfe, scandal, sex, polilica
etc., acaparand $i distragand atentia din
spre lectura spre eveniment, se adauga
degradarea mizei romanului lnsusi - 0
mare parte din romanele aparute dupa
decembrie '89, fie ele $i "de raftul doi sau
trei", aduc In prim-plan 0 falsa problemati
zare a conditiei umane, culpabilizari SI dez
iceri de propriul trecut, false identitati ale
personajelor etc. provocand lehamite citi
torului aviza!. lar daca mai adaugam si
spectacolul denigrarilor oferit de unii scriitori
In viata publica, pe teme si din motive
politice mai ales, de unde $i cum sa afle citi
torul onest ca ici-colo apar $i romane de
autori care $i-au pastrat verticalitatea si
respectul pentru propria lor creatie?
In revers, cere rea de pe piata de carte
scade mereu, antrenand reduceri pana la
derizoriu ale tirajelor. Tirajele mici, la preturi
din ce In ce mai ridicate fac inaccesibila
cartea, inclusiv celor care Inca mai tanjesc
dupa lectura unui bun roman. Si cercul se
tot strange. Drept consolare te la$i cuprins
de lntelepciunea pre$edintelui Uniunii
Scriitorilor, domnul Lauren!iu Ulici, care,
tineti-va bine l, decreteaza de pe ecranul tv
ca prin asta lnregistram un mare progres l
Cica, zicea el, acum cMile sunt cumparate
numai de cei care Ie citesc, nu ca lnainte de
'89, cand, vezi Doarnne, oamenii cumparau
carlile a$a, numai sa Ie tina de decor In bib
lioteca l Mai, sa fiel Oare nici macar ca par
lamentar, domnia sa n-a catadicsit sa-si
intrebe vreun alegator: mai nene, ce carti ai
citit dumneata Inainte de... $i dupa? A$a, ca
sa afle ca pana $i un portar sau cate un sim
plu muncitor, cand $i-a permis luxul de-a
cum para 0 carte (uneori de sub tejghea,

Le-au luat locul lnvraJbirile politice

sa . i eel ai bun caz, 0 ignoranta
mo nl a. 9a a oricand sa se transforme In
c r II ,

:: and penoada proletcullista

rep!. i s-a platit un tribut
re '9 a
ria ul p s eHc - desigur, cel
.,de a i I
:0
- . ca sa mai repetam
a eaS:2 5; "'2_ 2.. a narcat ideologia ofi
ciala
-3 v:;:
;;:> ca
de ea; a produs
uta'i, 'e ::rs: I ~a care s-au resimtit cate
9 lis
p~ ~'. 0 imen ele din decem
b ie
Exe c:: ~ J~)3. I \ aca e. la lntrebari
an eri a;;. :::r :ar sa 'reaca proba non
mac Ie .. .: ... )2: :;:12. .Izata
;;}c.::;r sr:: e ol~a,impunan
. -' -:o~ rrO:t :3 51 In cluda cen
z ril.
r'r:,
S' JnI ideologice. Din
paca 3. c-~2.s:t -= c:s en'a se lasa "inva
data '8 _ '=~ar ;:~r-:J.:.rafie si futllitati",
is a d ~3 J-=. "'2, :;J~ ar spune Theodor
W,
Jr :o:a-:1B. 'n 'ata suprema!iei
'lIce si politice"
g~QCJ ~
:c: -'nu ului estetic
care
j phnt 23 5--3 2-~:' ,~- ,~~ pre~izat cu asta
si ce sa sa i :;;:.a~ '- 2'soeCilva Europei
Com nl e. =.... ~ :~ av-?clenle citate
du a Ado no 59 r-::,:='~ ~ 5: a'ia artei occi
dentale, c mlJ: rE. r~~ :!2 ::::LOria aderarii
Estului eur j:jao r 2. . ::S:. 0 sp n nu
lmpotri a a e a I :CJ V: ::. -I - regretul
ca nu se p e s j- s~rs r .'9rs in'luente
cores u za 2 r e

9 .careta, e8-1

10

11.

ez I 8.. c'aj 01

~dt '3p se deja.

38

39

Cei mai importanti romanclen romani ai

acestui secol ar fi: Rebreanu, Sadoveanu,
Cezar Petrescu, G. Calinescu, C. Stere,
Camil Petrescu, Eusebiu Camilar, Eugen
Barbu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Dumitru
Radu
Popescu,
Hortensia
Papadat
Bengescu, Ion Lancranjan, Titus Popovici.

ne-am Inselat In privinta aceasta. Am crezut

ca societatea romaneasca va merge lnainte,
dar Tn realitate Tn I imii zece ani merge
inapoi. Ei bine, mi se pare ca acum (omul se
cunoaste In lmprejurari 9 ele l ) se alege neghi
na de secara l .. Pro erbele nu pot fi contes
tate.

Eu cred ca literatura, romanul Tn cazul

Romanul ro
es
oostbelic este
de fata, trebuie sa fie 0 scriitura a aven
exceptional. d pa par9 ~a mea, pentru
turii, via(a fiind 0 lunga Impletire de peripe(ii. ca el consacra. as c
a
ai spus, real is
Din alte ra(iuni decat cele primare, unii scri mul critic, pe de
a e, a. e de alta, face
itori, printre care m-am numarat $i eu In posibila $i aparitla 21 c- c panmente.
tinere(e, $i-au pierdut vremea Incercand sa
Cat despre
r I: 'I. sa fim serio$i l
consacre experimentele unor minti Tnfierban Abia astazi se ... ~. s:
ai rusinoase
tate de pasiuni ideologice $i politice. Este 0 tradari $i deze a '..
mare gre$eala. In primul rand, ca $i aventura
scriiturii face vorbire despre experienta
Nici
sa _2 ~
'2 ,ul nu este
umana $i sociala a creatorului respetiv. In al
capa 1 _ - c. c.
._
doilea rand, lumea este simpla $i clara. Geniul
scriitorului consta Tn price perea sa de a dove
Ro an
:~2"'SS: bu
- $i el
di acest lucru. Daca literatii creatori nU-$i vor
exis'a - j- C 2::2 Pest I e tacere".
Tn(elege menirea, se vor cufunda Tn anonimat
unul dupa altul. De altfel, se $i vede cu ochiul
liber exista 0 mul(ime de vedete pe care Ie
eviden(iaza toata snobimea, dar pe care nu Ie
cite$te nimenea (vezi francezii cuprin$i Tn noul
roman etc.).

5.

9.

1O.

I
I

11 .

Postmodernismul

romanesc

exista.

6. Pana una alta, mie Tmi plac N. Iliescu $i

George CU$narencu. Ei sunt mai degraba
realist-critici.
Pai, cum sa nu dispara cititorii, daca Tn
ani de burghezo-mosierism am
devenit un popor de analfabe(i? 10-20%, spun
statisticile l ... in plus, cine sunt "formatorii" de
opinie? Mache $i Tache $i Corio Ian
Draganescu ... A$a se explica toate: n-ai pas
tor destoinic, se duce dracului turma l...

7 . zece

Intai, impostura. Astazi, lectorul roman

8. are de citit teoreticieni de televizor, care

n-au nimic cu vigoarea creatiei literare. profe
siunea noastra este murdarita $i descalificata
de in$i care n-au nimic de-a face cu domeniul
creatiei l ...
Eu lnsumi am gre$it si am 1mbrati$at 0
cauza stramba dupa zisa revolutie. Multi
40

". .. 0 adaptare ce a putut

duce fa opere acceptabife
;;;i chiar remarcabile"

Casar
Romanul romanesc postmodern exista

[ffi@[fOCID
@~ [f[~)(~CID

6. $i aduce to ate bunele si relele postmo

derniste inlauntrul acestui gen

Nu doar in Romania literaturii i-a scazut

.popularitatea. E un fenomen normal
pentru toate genurile.

Au fost innoiri importante, generate de

libertatii totale de expresie.
Romanul $i romancierii s-au eliberat de auto
cenzura impusa de cenzura de stat. Dar la
nivel teoretic si chiar valoric nu cred ca au fost
chiar "revela!ii". Nici romancieri noi uluitori
n-au aparut. Nici nu pot aparea peste noapte,
ba nici chiar intr-un singur deceniu,

8. recucerirea

Suntem
prea
aproape
de
fenomen
Situatia este buna. Apar $i se citesc
.destule romane. Unele sunt chiar bune,
mai bune decat cele aparute in ultimii zece ani
de dinainte de '89. Tirajele au mai scazut, dar
asta nu-i prea grav.

Desigur, eliminarea cenzurii a schimbat

Nu se putea altlel.
Estetica romanului a fost total influentata de
cenzura intre '46 $i '89.

2 .complet paradigma.

Proust, Joyce, Hemingway, Marquez,

3 .L1osa.

Romanul a adus In literatura romana tot

.ceea ce putea aduce inca inainte de
1945. Cu toate aces tea, nu cred ca exista
romane rOmane$ti foarte mari in sensul unei
puternice originalitati.

Cred ca e momentul sintezei. Cred ca

5. romanul a inceput sa devina si chiar ar

45

trebui, foarte marcat, sa fie aventura descrierii

aventurii.

Da, chiar daca nu totdeauna explicit si

9. brutal, ideologia oficiala a marcat, influ

entat, modificat literatura noastra. Chiar si asa

au aparut destule exceptii chiar in randut
romanelor puternic influentate de aerul epocii,
Nu e vorba totdeauna de concesii constiente,
nici de represiune oficiala, A fost 0 adaptare
ce a putut duce la opere acceptabile si chiar
remarcabile $i in condi!iile epocii,
Datele istorice au fnfluentat totdeauna
Fiecare experien!a artistica a
avut limitari date de contextul istoric. Cred ca
suntem prea aproape de fenomen pentru a-i
defini specificitatea.

10. arta.

Ambele serii ar fi foarte lungi. Imi

.place mai mult romanul romanesc
decat imi plac romanele rOmane$ti. Imi place
literatura romana, dar mai putin imi plac apli
ca!iile ei individuale. La noi fenomenul de
ansamblu e mai interesant in chip cumulativ,
decat exemplarele care-I compun

11

!SCoperi ca
s la spirit,
loate trece,
lediile unei

s-a petre
Ite. docu
a dovedit
'nta cand
1/ nostru,
genuri/or
3 strate
larecare
sui este
'i '60 nu
rectie."
ici sau
Jmanul
-a, dar
anar..
~r sau
lpinat
mului
3asta

Jape
Inis

em

:ord

tot

ste

lsi

is

!/) ,

m
ra

a
'1

., Toate manifestari/e umane au

dreptu/ sa intre in tie!iune"

[Q)@)[JlJ C~
[JO@U@)o
~[JlJ@)lnJ

aul
real; m
In domeniul destul de "accidentat"

1- 11 . al romanului romanesc con tempo

ran, cu aproape fiecare noua aparitie editori

ala, 0 convingere devine tot mai puternica, se
Intare;;te si se transforma In adevar incon
testabil vremea parabolei a apus. 0 eventu
ala nostalgie ar fi de Inteles, Insa ea n-ar
putea schimba, fire;;te, aceasta situatie de
fapt, relnviind acele vremuri anterevolutionare
In care autorul Ii facea, complice, cu ochiul
cititorului, pe sub nasul vigilentei cenzorului.
Erau vremurile in care prozatorii curajo$i Inve
leau - vorba lui Ion D. STrbu - un cui
"demascator" Intr-un munte de vata fictionala,
specializandu-se In scriitura ob/iea, "pe
dedesubl", prinlre randuri. La presiunea sin
isla a ideologiei se riposta, asHel. cu
"otravurile" subversiunii, prin care texlul era,
de multe ori, Iransformat intr-un pretexI pentru
sublext. Se dezvoltase 0 incredibil de rafinata
stralegie de atac $i aparare, de fandare $i
repliere pe pozitii de regula, scriitor I isi
pregalea pentru fatidica intalnire cu cenzura 0
cantitate mult mai mare de ,,$oparle" si
"sageti'", pentru a putea apoi, la insistentele
organe/or, sa sacrifice 0 buna parte din ele
$i sa pastreze altele, poate pe cele mai impor
tante Nu-i vorba, ca si cenzorul era om i se
mai Intampla si lui, ca si batranului Homer. sa
"adoarma" din cand In cand, lasand sa
"treaca" pasaje cu fitilul aprins, ce explodau
tarziu - ;;i lardiv - In bratele "forurilor supe
rioare". Inlr-un cuvant, romancierul curajos

trebuia sa dispuna de multa vie/enie pentru a

nu-si trada menirea de inleleclual $i a-;;i pas
tra, "subl vremi", moralilalea E aici un mic
paradox in comunism, viclenfa se transfor
mase - din aceasla perspecliva - in virtute,
In insusire morala l
De la adevarurile infiltrate subtil, aproape
subliminal, in con;;tiinta citilorului inteligent,
facut parta$ C.mon semblable l mon frere l "),
s-a trecut brusc, In urma Revolutiei, la ade
varurile strigate, spuse in gura mare (;;i cu
fura plina). Eliberat dintr-o data de apasarea
ideologiei, arcul a ta;;nit In extrema cealalta
"transfigurarea artistica", lasand. rU$inata,
locul "oglindirii" integrale - ;;i necrutatoare.
Subtextul ;;i contextul, cu rafinamentul lor
bizantin, au ajuns ni;;le nobile inutilitati, reali
tatea invadand, efecliv, spatiul lexlului. Ce
verosimililale, ce selec!ie $i crea!ie arlistica?
Sa spui cal mai multe, sa nu-ti scape nimic!,
iala noua deviza a noului realism ("realism
poslsocialist"), penlru care tapte/e, in deplina
lor nuditate si concretete, nu mai au nevoie de
nici 0 aluzie, insinuare, alegorie pentru a fi
infatisate. Romanul-confesiune, romanul-do
cument (strigat mai ales de acei scriitori care
au traversat epoca ramasa in urma) e mai
m It document decat roman. Tocmai de
aceea, el n va avea 0 viata prea lunga.
Exista suficiente supape - de la jurnal $i
pana la domeniul publicistic - pentru ca ade
varurile fiecaruia sa fie facute pUblice inlr-un
fel sau altul, fara a "umple" spaliul romanesc
A$a Incal, ne pulem inlreba: daca parabola
nu mai e, daca document nu prea mai e,
atunci ce va fi?
Raspunsul II dau asa-numitii "nouazeci;;ti",
care propun n nou tip de roman $i un nou tip
de realism. Unul integral, ar cu miza artistica
(iar u documentara), ce imbrati$eaza viata
aulenlica. La Strada. si 0 descrie fara sa 0
judece. imic dogmatic. deci in acest realism
fara "mesa" si fara complicitati, suficient sie$i,
adica propnei substante de adevar. Un exce
lent roman semnat de Cornel George Popa mi
se pare definitoriu pentru aceasta noua for
mula de creatie, care are 0 singura conventie
lipsa luturor conventiilor. In Nesim(itu/, carle
cu un subiect provocator, aproape tabu
drama unui tanar care devine impotent,
fojgaie intreaga fauna a Bucure$tiului aurolaci

si c:.
spe a
di ~~
cel",
nicl
'In rs
fie -I
dlr

es:e
re2
re->~

e It:.

c
c i
s ,

46

/17

politica, de jurnalistica sau de alaceri; obiectul

carte costa mult, iar cititorul sarac asteapta sa
se mai devalorizeze leul ca sa-~i poata per
mite sa cumpere vreun volum dosit prin
spatele unui raft de librarie de cartier, facan
du-si fericit socoteala ca a economisit de-o
paine ~i de un kilogram de cartori. Ce legatura
au toate astea cu situatia romanului roma
nesc? Legatura este, din pacate, indecent de
stransa. Cu toate relele ce ne apasa, mai
exista "nebuni" care scriu roman. Unii chiar
bine de tot. De aceea, aratandu-mi-se semnul
cel bun, Imi Ingadui sa raman optimist.
Fara Indoiala ca s-a produs 0 mutatie !n
romaneasca de dupa '89 In
primul rand, autorii de mare prestigiu ce se
distinsesera In perioada comunista prin scrieri
In care, cu voie sau lara voie de la cenzura
strecurau aluzii neplacute stapanitorilor,
dezvaluiau sau sugerau anumite adevaruri,
~i-au vazut soclurile clatinandu-se. Cititorul
care gasea (chiar ~i acolo unde scriitorul nu-si
propusese) tot soiul de ,,~oparle" a fost Inlocuit
cu cel care vrea sa aiba In fata, gol-golut, tan
gibil, adevarul. Pe care, In cascade. i I-a ole
rit mass-media. in consecinta, autorii respec
tivi au domolit motoarele ~i s-au multumit sa-si
reediteze cartile ~i sa scrie. mai pe de-a drep
tul, despre perioada pe care tocmai 0 traver
sasera. Cei carora cenzura nu a avut de ce sa
Ie faca necazuri si-au continuat drumul Altii.
In special scriitorii generajiei '80, si-au dat
seama ca gloria de care se bucurasera In tris
tul deceniu trecut Incepea sa paleasca si au
purces a cauta fiecare pe cont propriu. Tinerii
nou-sosiji, botezaji Intr -0 vreme nouazecisti
s-au "Inlepat" u~or cu confralii mai varstnici cu
un deceniu. $i cred ca I-au descoperit (~i ell)
pe Caragiale-tatal.

2 .epica

Nu cred ca secolul xx este, In domeniul

numai secolul lui Marcel
Proust. Dupa cum nu cred nici In modele
romanesti, nici In numarul lor (cinci sau 0
suta). Sufar de Incapatanarea (prosteasca ~i
desarta) ca liecare este scriitor de capul lui.
Altfel nu e scriitor. Modele Ii cauta criticii.

3 . romanului,

Romanul romanesc In acest secol se

4.aduce, In primul rand, pe el Insusi.

Ocrotit si Indrumat de aripa Sburatorului lovi

nescian, putem spune ca spre fine Ie primei
jumatati a secolului romanul nostru ajunsese
In pas cu acela european. Chiar daca au
urmat niste ani negri pentru cultura noastra ($i
nu numai pentru cultural. cred ca romanul
interbelic a reusit, daca nu sa ne vindece,
macar sa mal atenueze din complexul de infe
rioritate de care parca suntem condamnali sa
suferim de-a pururea. $i aceasta atenuare s-a
vazut In proza "greilor" din anii '60 Incoace.
(Deschid aici 0 paranteza ~i spun ca, a$a cum
este el conceput, chestionarul de fala poate
constitui osatura unei lucrari ample despre
romanul romanesc. $i fiindca veni vorba: de
ce discutam numai despre roman $i nu despre
proza In general? in urma cu un an ~i ceva Imi
spunea un mare scriitor ca romanul s-a nas
cut povestitor, prozator. Ca, chiar daca I$i
nume~te opurile "romane", scriitorul roman tot
un povestitor, un simplu prozator este. "Eu
spunea domnia sa maestrul cu indreptatita
mandrie - eu sunt un ROMANCIERi" Deci,
ce ne lacem cu "simplii prozatori"?) Avand In
vedere cele spuse In prima parte a parantezei
de mai sus, nu voi purcede la justificarea
alegerii scriitorilor pe care Ii voi pomeni ~i care,
a ertizez. apar In lista ce va urma pe criterii
s riC personale si Imbibate de subiectivism ale
propuna orului. Mateiu Caragiale, Mihail
Sada lean
Liviu Rebreanu, Hortensia
Papada -Bengescu, Camil Petrescu, G
Calinesc , Pe r 0 mitriu, Zaharia Stancu,
ari P eda, E ge Barbu, $tefan Banulescu,
Dumi r Radu Popescu, Fanu$ Neagu,
icolae Breba In ceea ce prive~te roman
icerii eclaslclzati' din Itimele doua sau chiar
rei alu I ne 10m p onunta cu alt prilej.
As f e a sa spun ca aventura scriiturii
SC II
a a en Irii reprezinta doar un
joc de cu' Inte a nu este deloc a$a Dupa
ce atra ul A dre Glde a institujionalizat
punerea I abis ca tehnica de construire a
unui ro an, mite si marunte s-au petrecut In
proza Sa s u em i sa ca de cincizeci de ani
romanul a e eni! n mai aventura a scriiturii,
ar fi 0 exagerare A torii de stil "vechi", "cia
sic au dat opere mari in perioadele cele mai
lecunde ale curentelor Innoitoare. Ba, de
multe ori. operele ,.clasicilor" au ramas in raf
turile mai din fata ale bibliotecilor decat ale

5. Sl

48

"Nu-mi plac criticii

care nu citesc si nu iubesc
romanul romanesc"

[R1~~WCil101)

W@01)@l1O

Romanul

nu
con tituie
o excePlie
E0

i~trebare,

cum sa ZiC?

loarte gene

1 . roasa $1 presupune un raspuns care va

51

depasi, lara doar si poate, marginile unei inter

ventil la 0 ancheta literara Ma limitez, asadar,
la 0 schi!a de raspuns, cu conditia sa accep
tali 0 sacrificare a nuantelor, nedorita, imp usa
insa de caracterul cuprinzator, indraznesc sa
spun chiar fundamental al temei in discutie.
Personal, am suspectat intotdeauna intre
barite de genul "Avem roman?", "De ce nu
avem roman?", "De ce nu avem critica psi
hanalitica?" etc. de 0 anume o!iozitate Cand
nu sunt simple momeli publicistice, ele sunt lie
rezultatul unor complexe culturale, lie al unui
criticism impins dincolo de limitele accept
abile. Chiar la 1927, cand revista Viata literara
lanseaza ancheta De ce nu avem roman?, cu
faimoasele raspunsuri ale lui Mihai Ralea ori
Camil Petrescu, aveam roman. A, ca nu era
inca marele roman pe care-I a$teptau litera
torii momentului, asta e altceva. insa aparitia
lui Ion a insemnat nu numai actul de impunere
a romanului pe scena literara romaneasca,
dar $i 0 culme artistica de la inal!imea careia
puteai examina, cu 0 alta perspectiva, trecutul
speciei Pe scurt, Ion a repozitionat si celelalte
romane notabile de dinainte de 1920, lacand
sa ni se reveleze tradi.tia romanului romanesc,

fapt care se reflecta cat se poate de bine in

Istoria lui Calinescu.
Astfel, Istoria ieroglifica nu mai apare ca 0
simpla intamplare, un capriciu al geniului lui
Cantemir, ci ca 0 reu$ita premonitorie, un soi
de buzdugan care anunta sosirea zmeului (ca
sa preiau metafora critica a lui Eugen Simion)
Ciocoli vechi si noi. altfel iluminat de capo
dopera lui Rebreanu, devine un roman inte
meietor, anuntand prolificitatea socialului in
discursul romanesc romanesc Ciclul oma
ne$tilor, Dinu Millian. Mara, Dan $i alte roma
ne ale perioadei 1880-1918 sunt tot atatea
trepte catre consacrarea romanului.
Pe de alta parte, intre 1920-1927 aparusera
sau se pregateau sa apara majoritatea
romanelor mari ale prozei noastre interbelice.
Practic, singurul care nu s-a manifestat proza
stic in acest interval este Camil Petrescu in
rest, Rebreanu isi continua seria capodo
perelor (Padurea spanzuratilor si Ciuleandra) ,
Hortensia Papadat-Bengescu se indreapta, cu
Balaurul, catre directia sugerata de Lovinescu
dupa debut, Felix Aderca face in Omul
descompus 0 prima demonstratie despre
infinitele disponibilitati ale tehnicilor romanesti
moderne, se ivesc I. Peltz, Gib I. Mihaescu si
chiar foarte tanarul Eliade (cu un fragment din
Romanul adolescentului miop). De aceea,
consider intrebarea anchetei din Via,ta literara
ca fiind de 0 prudenta exagerata.
Asa ca, dupa parerea mea, trebuie sa cam
punem capat acestei obsesii a criticii noastre:
avem (sau nul roman? Numai cineva dornic
sa impinga paradoxul in zona absurdului ar
putea contesta existenta romanului romanesc.
Cu accent pe "roman" si nu pe "romanesc",
pentru ca, dintre toate speciile literare, roman
ul pare cel mai putin dependent de factorul
national, etnic, fiind mai putin determinat de
limba decal, sa zicem, poezia Nu fac
gre$eala de a minimaliza importanta limbii
prozatorului, a sintaxei si ritmului frazei sale;
pornesc insa de la premisa ca, in roman, mai
mult decat in celelalte specii, omul se
dezvaluie in ipostaza sa "sociala", mai bine zis
"socializata" Or. oamenii sfarsitului de secol $i
de mileniu seamana tot mai mult unii cu altii,
ora$ul devine 0 realitate civilizationala
transna!ionala Nationale raman doar miturile

ca
rit,
;e,
lei

it
d

"Sa avem rabdare. cititorul nostru

de poezie $i de roman se va intoarce"

~OJ]~ITlJ

~Dmru~@ITlJ

Aventura
scriiturii
s-a
incheiat.
Sau
aproape...
Intrebarea daca avem sau de ce nu
roman? revine, intr-adevar,
obsedant, ca sa nu zic aproape ritualic, In cri
tica din secolul nostru. Ea s-a pus chiar si
atunci cand romanu\ romanesc era in plina
expansiune (epoca interbelica) $i incerca sa
treaca de la modelele realismului din secolul
al XIX-lea la modelul Gide, Proust sau Joyce.
Faptul se explica prin constiinta fragilitatii
noastre in acest domeniu. Romanul a aparut
tarziu in literatura romana $i, dupa 1920 (cand
apare lon, constituit dupa modelul Zola), intra
intr-o faza febrila de sincronizare. In stilul nos
tru turbulent, rapid, cu sentimentul ca trebuie
sa refacem handicapul istoriei ... G. Ibraileanu
vorbeste deja la inceputul anilor '20 de
"scafandrismul lui Proust", iar pe la mijlo.cul
deceniului apar primele romane proustiene
(chiar daca nu integral proustiene) ale
Hortensiei Papadat-Bengescu. Tot atunci
tanarul Eliade incearca formula Gide (Tn doua
mici romane ramase in manuscris) $i tot el

1 ,avem

incepe sa scrie, in India, un roman joycesian,

aparut patru ani mai tarziu, Lumina ce se
stinge. Este, probabil, primul roman european
care incearca formula din Ulysse... Camil
Petrescu jura si el pe Proust $i regande$te
structura romanului in asa fel Incat romanul
devine un dosar de existenta. 0 ecuatie
romanesca In care intra $i un element de
metaroman, ceea ce a facut pe unii naratolo
gi mai noi sa vada in autorul Patului lui
Procust un precursor al noului roman. Sigur
este ca in anii '30 romanul romanesc i$i
schimba modelele, temele si, in parte, struc
tura interioara. Exista, Intre altele, experimen
tul Blecher $i exista "experimentialismul"
primului Eliade, cel dinaintea prozei fantastice
(Domnisoara Cristina), paralel cu romanul de
tip psihologic, romanul liric, romanul mitic
(Sadoveanu), in fine, romanul care pre
lungeste liniile realismului clasic (Rebreanu si,
in alt stil, trecand balzacianismul prin grila
modernita\ii - G. Calinescu)
Criticii si prozatorii au, cu toate aces tea ,
sentimentul ca romanul romanesc este in
criza, ca nu-i suficient de modern sau (vari
anta G. Calinescu) romancierul roman nu $tie
sa construiasca tipuri si nu are simtul monu
mentalului. Cum se prezinta lucrurile, azi,
dupa ce romanul romanesc a trecut prin expe
rien\a realismului socialist si, dupa 1960, a
Incercat din nou sa relaca handicapuri\e isto
riei $i sa reintre in miscarea de idei a timpu
lui? Raspunsul meu este ca avem roman si
ca, trecand prin ceea ce a trecut, romanul
romanesc s-a sincronizat destul de repede,
inlruntand dilicultati de mai multe leluri. Chiar
In timpul realismului socialist au aparut cateva
romane remarcabile (Morometii, Cronica de
familie. Bietulloanide, GroapaJ, mai tarziu s-a
impus 0 noua generatie de prozatori ($telan
Banulescu, Fanus Neagu, D.R. Popescu,
Nicolae Breban, Sorin Titel, G. Balaita) care
au schimbat punctele de reper (se mizeaza
acum pe Faulkner, realismul magic al
sud-americanilor, noul roman lrancez,
Thomas Mann. Musil) si au reformulat temele
romanului ... A aparut (Ia inceputul anilor '70)
romanul autoreferential ("targovistenii"), apoi
romanu[ postmodernist (M. Nedelciu, N.
lIiescu), precedati de experienta oniric-textu-

56

57

alista a lui D. Tepeneag, care a fast si este, In

continuare, si un bun teoretician al roma
nului ... Din proza lui Eliade $i Voiculescu s-a
desprins a linie fantastica In epica (Banulescu,
D.R. Popescu, Dumitru Tudor Savu), In timp
ce al\i prozatori au cultivat In anii '70 $i '80
romanul politic In combinatii, aliante $i cu
rezultate diferite. Preda da prin Gel mai iubit
dintre pamanteni (1980) a dimensiune majora
acestui tip de roman cu a estetica incerta,
asociindu-i reflectia morala si a filosofie de
existen\a. Nicolae Breban care, In genera\ia
lui, mizeaza totul pe roman, a introdus masiv
eseul romanesc In structurile romanului $i a
Innoit In buna parte tipologia $i conflictele
traditionale. D. Tepeneag a trecut In ultimii ani
la romanul realist (Hotel Europa) dupa ce a
experimentat, cum am precizat deja, parabola
ani rica si a amestecat In chip programatic
vocile, planurile $i ritmurile nara\iunii Intr-o
proza In care aventura scriiturii primeaza.
Tncotro merge romanul, acum, In pragul se
colulLi 21? Putem spune, mai exact, ce-a
parasit a parasit parabola, stilul ambiguita\ii,
temele romanului politic, "autoreferen\iali
tatea" s-a datat, postmodernismul a devenit
deja post-postmodernism etc. Oocumentul
primeaza In raport cu ficliunea, cel pu\in
deocamdata, ceea ce vrea sa spuna ca mai
mare succes au avut ($i au Inca) In ultimii
zece ani jurnalele inti me, memorille, autobi
ografiile dedit romanele propriu-zise. Ceea ce
nu Inseamna ca, maine sau poi maine,
fic\iunea romanesca n-o sa rev ina In forta.
Romanul - pretutindeni - nu numai la noi,
se cauta $i cauta altceva. Ce? Criticul nu este
profest $i, de cele mai multe ori, cand se
\ncumeta sa faca previziuni, se In$ala. Risc
totu$i sa spun ca, dupa ce a trecut prin aven
tura scriiturii $i experien\a postmodernismului
(care I-au lamurit, definitiv, ca romanul pre
supune $i a con$tiin\a a romanului, adica un
metaroman si a strategie interioara a lecturii I),
romanul se va interesa din nou de ce se
intampla cu marchiza care coboara la ora
cinci In oras. Cu precizarea ca marchiza $tie
sa lucreze pe Internet si are In pO$eta un celu
lar... Romanul romanesc va fi interesat inca a
vreme de moravurile lumii noastre de ieri $i de
azi $i, daca nu se va pierde In pitorescul

mahalalei noastre politice, va descoperi ca

marchiza bucure$teana are acces la spirit,
poate cunoa$te pasiuni sublime $i poate trece,
cu demnitate, prin comediile $i tragediile unei
existenle impure.
Dupa decembrie '89, muta\ia s-a petre
2.cut In sensul aratat mai Inainte: docu
mentul a venit la putere. Fiqiunea s-a dovedit
de multe ori neputincioasa, neelocventa cand
e vorba de cruzimile istoriei din secolul nostru.
Romanul a cedat locul, in acest caz, genurilor
biograficului. EI trebuie sa-si schimbe strate
gia si scenariul. Le-a schimbat Intr-o oarecare
masura sau, oricum, incearca. Procesul este
In curs. Nu cred ca prozatorii genera\iei '60 nu
mai au nimic de spus in aceasta direc\ie ...
Oricand poate aparea 0 surpriza de aici sau
din spatiul genera\iilor '80 $i '90 ... Romanul
este un "gen de batranete" intr-o cultura, dar
el poate fi bine ilustrat $i de un geniu tanar...
Sa a$teptam, a$adar. Deocamdata, tanar sau
batran, genul romanesc are de intampinat
concuren\a bestiala a telenovelei $i a filmului
de violen\a $i sex ... Cum va invinge el aceasta
neloiala concuren\a?
Adevarat, Proust a schimbat aproape
totul In roman, mai putin "balzacianis
mul" pe care I-a adaptat unei strategii a mem
oriei interioare (Ia acest punct sunt de acord
cu G. Calinescu, mai pu\in cu ideea ca tot
ceea ce este valabil in romanul proustian este
"balzacianismul" lui; nu, ceea ce este valabil si
marcheaza secolul nostru este "proustianis
mul" ca atare, cu tot ceea ce implica el).
Modelul Proust, deci. Apoi Gide (care nu-i un
mare romancier, dar a revolu\ionat structura
romanului), Joyce - bineln\eles - care,
vorba cuiva, a ravasit a biblioteca $i apoi a
reconstituit-o intr-o carte; Faulkner $i, in
genere, romanul creat de marea "genera\ie
pierduta"; romanul sud-american (de la real
istii-magici de felul lui Marquez pana la
Borges, postmodernull), mai Inaintea lor
Malraux si ambi\ia lui de a face din roman 0
epopee despre aventura care transforma
experienta intr-un fapt de con$tiinta. Cate
modele sunt pana acum? Am depasit, oricum,
cifra cinci. Ce facem'totu$i cu Thomas Mann

3.

Mircea laciu - 70

Sa suf/am
in cornul
abundentei
,
a 70 de ani Mircea Zaciu se afla, cred, In
ala soma(iei unui nou Inceput. Jurnalul
sau, fresca subiectiva a unui final istoric
de lume $i epoca ("Iabele poc", cum i s-a
spus, nu "Ia Belle epoque", In rasparul careia
se situa), a ajuns la sfar$it. Profesorul a pus
punct unei vechi colaborari cu Universitatea
din Cluj, denuntand astlel 0 Indelungata, salu
tara, complicitate Graba si decizia acestor
abordari soldata si cu aruncarea pruncilor din
copaie - ma refer la doctoranzii profesorului,
care, el. meritau consecventa tandretii
dascalului, indiferent de vremuri si carenta
institu(ionale - ma arunca In plina contrari
etate. Ce se pregate$te Mircea Zaciu sa faca?
incotro se precipita criticul, istoricul literar,
omul de scoala?
Nu-mi imaginez altceva d cat ca manevrele
aces ea pUblice, Intr-o perioada cand, in fine,
volumele Zaciu au aparut alert, readucand in
actualitate 0 voce transilvana de prima
marime, ei bine, mi$carile strategice iu(i de
aparenta retragere anunta... un atac prin sur
prindere. Fiindca, In ochii mei, amfitrionul gen
eros care se Inconjoara In casa lui - cucerita
prin redutabile peripetii juridice - de ineri cre
atori, de 0 atmosfera evocatoare $i proiectiva
nu poate Inchide portile dupa tine. Panteon
spiritual al "Vetrei" targumuresene, condu and
o colec(ie clujeana de restituiri unde critica
tanara se pronunta asupra unor autori clasici.
iar maestrii picturii noastre contemporane
asigura grafica de pe coperti, noul membru al
Academiei Romane are la indemana
mijloacele care sa-i puna In opera ideile pentru
timpul ce vine. Cum unii dintre apropia(ii sai au
si Inceput sa piece, pe umerii lui Mircea Zaciu

a$teapta sa se a$tearna $i praful ilustru al altor

batalii pe care aceia n-au apucat sa Ie duca.
A$a tin sa ii stau alaturi lui Mircea Zaciu, la
aniversare. Nu prin recapitulari, ci prin cor
diale somatii $i calde Indemnun; cu speran(a
ca vocatia nu asculta de varste $i bali, ci este
una din formele proteice ale Raiului. Un corn
al abunden\ei
Ovidiu PECICAN

mlslune

'"'"
du a
'"'"
pana
/a capat
~

ircea Zaciu este unul dintre criticii si

istoricii literari pe care mi-ar fi placut
sa-i am ca profesori. Soarta a vrut
Insa sa ma nasc in Valahia, sa urmez facul
tatea la Bucure$ti si sa rna consolez cu gan
dul ca, Intr-un anume sens, cMile lui Mircea
Zaciu il exprima la fel de bine ca si faimoase
Ie sale cursuri, despre care profesoara mea
de fr nceza din liceu Imi livra povestiri cu iz
anecd tl
E is a, aici. la Bucuresti, a prejudecata lite
rara foar e tralnica Ea spune ca (Lovinescu
dixit) ardelenii sunt spirite burgheze $i lipsite
de meta izica. moralisti pudibonzi, incapabili
de specUla\ie si insensibili la gratuitate. 0
prejudecata urata, nefondata ca toate
prejudecatile si, mai ales, sterila. Sterila, pen
tru ca $tlmuleaza incremenirea In proiect si In
zeflemea a moldo-valahilor, sterila pentru ca

62

62

63

ignora, de la inaltimea intelectuala (cu totul

neglijabila) a ironiei de cafenea una din
ramurile cele mai solide ale literaturii
nationale, cea ardeleana. lar aceasta se
intampla mai ales in critica literara, pentru ca
in literatura de fictiune scriitori ca Siavici,
Goga, Rebreanu, Blaga, D. R Popescu sau
Sorin titel s-au impus de mult dincolo de frun
tariile provinciei natale. Critica literara insa,
desi scoala clujeana este eminenta, a ezitat
sa valideze asa cum soar fi cuvenit unele per
sonalitati ca D. Popovici sau I. Breazu, a caror
statura ~i autoritate au crescut vai, dupa tre
cerea la cele ve~nice.
I-a revenit lui Mircea Zaciu misiunea si
onoarea de a continua demersurile de afir
mare nationala a scolii clujene, incepute de D.
Popovici si trebuie spus de la bun inceput ca
a reusit pe toata linia. Practic, toti criticii ~i
istoricii literari de azi din Transilvania, nume
de prestigiu ale literaturii romane (Ion Pop, Ion
Vartic, regretatul Marian Papahagi, Liviu
Petrescu, Petru Poanta s.a) au fost studentii
sai. Prin cartile sale, ca si ale discipolilor, cri
tic a si istoria literara transilvaneana a iesit de
sub zodia cUltural-sursologica, sub care
intrase In vremea lui G. Bogdan-Duica, atat
prin contactul cu marile modele ale criticii
estetice romanesti (G. Calinescu, in primul
rand), cat mai ales prin asimilarea noii critici
europene, proces in care Clujul probabil' ca
dejine suprematia. In sfarsit, prin activitatea
sa si a fo~tilor sai studenti, Mircea Zaciu a
reusit sa consacre pe plan national scriitori
ardeleni reprezentativi, ca Pavel Dan, Ion
Agarbiceanu, Octavian Goga, George
Cosbuc,
Mai pe scurt spus, Mircea Zaciu reprezinta
- si a reprezentat inca de la debutul editorial
cu monografia Ion Agarbiceanu (1955, ed.rev.
1964, 1972) - 0 valoare sigura, un nume de
referinta, ale carui opinii sunt mereu citablle ~i
aproape niciodata amendabile. Informatia
impresionanta, rationamentul precis si formu
larea pregnanta descriu un discurs critic in

egala masura fermecator ~i edificator, Talentul

portretistic va inclina In cele din urma balanta
In favoarea unei critici personalizate, in care
eleganta formularii nu exclude fermitatea ati
tudinii estetice fata de opere si scriitori.
Dar profesorul c1ujean nu este numai un
spirit academic, retras In turnul de filde~ al
bibliotecii. Incepand cu anii '70, el a devenit un
factor tot mai important al vietii literare
romane~ti, un stalp al Uniunii Scriitorilor, unul
dintre cei mai demni si mai inflexlbili aparatori
ai democratiei literare, ai libertatii de expri
mare ~i ai autonomiei esteticului, atitudine pas
trata cu consecventa si dupa '89. Desi statura
morala ~i profesionala ii dadeau dreptul,
Mircea Zaciu nu a devenit un procuror moral
al literelor romane. EI a preferat sa dea pub
licitatii jurnalul sau intim din ultimul deceniu
totalitar, expunandu-si traiectoria asa cum a
fost, cu punctele ei incadescente si cu cader
ile ei, cu victorii ~i infrangeri, cu speranta ~i
deznadeJdea care i-au insotit cariera in cel
mai intunecat deceniu al "epocii de aur". A
preferat sinceritatea, cu to ate riscurile ei (eu
insumi miam manifestat nemultumirea este
tica fata de anumite aspecte ale jurnalului), in
locul atat de profitabilei contrafaceri, ceea ce
arata 0 data in plus ca Mircea Zaciu nu
seaman a cu altii, cu atat de multi altii dintre li
teratorii rom ani de azi.
Probabil ca opera care ii va incununa cari
era este enormul travaliu de coordonare a
Oic,tionarului scriitorilor romani, instrument de
lucru indispensabil unei literaturi moderne, pe
deplin comparabil - in ciuda neajunsurilor
inerente - cu lexicoanele de prestigiu ale
Europei.
Nu-mi ramane, prin urmare, decat sa-i urez ca
bunul Dumnezeu sai dea sanatate si ani sufi
cienti spre a-si vedea opera incheiata. 0 me
rita atal domnia sa, cat si aceasta literatura a
noaslra, atat de saraca In institutii ca Mircea
Zaciu
La multi ani, Domnule Profesor l
Razvan VONCU

clujean (cu care nu Imparta$esc acelea$i

idei $i puncte de vedere), $i lista ar putea
continua, singurele care s-au facut a nu
baga de seama evenimentul - Univer
sitatea mea (fosta, e drept) $i Uniunea (cu
care m-am identificat atata vreme l ) - au
pastrat 0 ciudata tactica de ignorare. Nu
Timpul m-a provocat a$adar, precum vezi,
cat proprii mei fO$ti colegi $i amici l

E.S. Tocmai am terminat de scris despre

Jurnal, IV; Recitindu-I, am constatat ca jur
nalul tau devenise un roman (indirect) de
analiza. 0 autofic\iune despre singuratate
$i disperare. Gre$esc, cumva?

BJendea

M.l. Ecoul de lectura al volumului IV din

Jurnal m-a surprins Intrucatva: eu nu
vedeam 0 diferenta (In orice caz nu una de
profunzime) Intre diversele "spa\ii" par
curse In rastimpul narat In jurnalul meu. $i
iata, mi se spune ca ultimul tom, care se
Incheie cu izbucnirea evenimentelor din
oecembrie '89, ar contine un timbru inedit:
Ii spui "autofictiune", "singuratate $i dispe
rare"; al\i comentatori s-au oprit la termeni
apropiali. Am trait cu to\ii Intr-un climat al
unei disperari progresive. Cred ca
ajunsesem la exasperare $i ca acest lucru
se poate vedea destul de limpede In
Insemnarlle mele. E 0 dovada In plus ca 0
lectura critica sagace scoate la iveala $i
ceea ce autorului Insu$i i-a putut scapa. I\i
mul\umesc l
E.S.
Cum
se
vede
romaneasca de la Bonn?

M.l. E

societatea

poveste Incalcita, caci depinde

cel pu\i n de doi factori: ci ne observa? Cat
poate observa (corect) din realitatea
romaneasca de acasa? Presa vine unde $i
unde, cand $i cand, nu toata lumea are
64

65

acces la canalul tv "Romania interna\ional",

iar televiziunile ($i presa) din Occident

ignora Romania, cu excep\ia catorva ele

mente (care tin mai degraba de "senza\io
nalul" mediatic): ani $i ani Romania reve
nea doar prin "copiii strazii"; cateodata, prin
catastrofe naturale; recent, prin noile "mi
neriade". Mult prea rar nimeresti 0 stire cul
turala (anul trecut, spre pilda, legata de
Targul de carte de la Leipzig) sau artistica.
Un roman, precum "Hotel Europa", al lui 0
Tepeneag, a reu$it performan\a de a fi
comentat In presa germana; la fel, romanul
lui AI. Vona, recent tradus si el; dar aseme
nea excep\ii sunt mult prea rare ca sa cre
dem ca suntem, aici, corect percepu\i.
"I

E.S. Dar viata literara?

M.l. Am si raspuns l Oar daca te gandesti

la "via\a literara" In sensu I mi$carii ei de

ansamblu, cu institutiile, directiile, revistele,
evenimentele ei - ea e cu totul absenta,
ignorata. Lucrul pare cu atat mai ciudat, cu
cat Germania are (pe langa "diaspora"
romaneasca, asemenea altor lari occiden
tale) 0 destul de puternica grupare de scri
itori germani originari din Romania (unii
excelen\i $i receptati aici ca atare, de-ar fi
sa-i amintesc doar pe Hertha Muller,
Werner S61lner, Franz Hodjak $.a.). Ei ar
putea, cred, face mai mult pentru 0
"ini\iere" macar a publicului german in viata
literara romaneasca (istorie, dimensiuni,
personalita\i, sincronlsm european etc.).
Nu uit exceptille, Intre care amintesc
bunele oficii ale ooamnei Eva Behring (cu
o sintetica Istorie a literaturii romane) sau
unele texte, comentarii, prefe\e, ale lui
Peter Motzan, Richard Wagner, W Totok
etc. E drept ca nici semnalele noastre (reci
proc) nu-s mai "generoase": s-a comentat
oare, s-a semnalat macar apari\ia mai
acum cativa ani a Istoriei.
ooamnei
Behring? De un ecou ceva mai prompt

s-a bucurat recenta antologie din poezie

viitoare sinteza Istorico-literara (oricine ar

romaneasca a lui Dieter Schlesak; sau

Incerca-o) va trebui sa tina seama de cel

prezentarea unui manunchi de scriitori

putin doua conditii sine qua non: judecata

nr.

unei personalilati/opere In context; suportul

12/1998. Dar e putin Incat, datoriile sunt

documentar al oricarei analize $i valorizari.

originari din

Romania, in

"Vatra"

Cred ea vremea "revizuirilor" publicistice,

reciproce

E.S. Ce sanse are azi literatura romana,

umorale sau "dupa ureche" a cam trecut

Esentialul nu e demolarea din temelii a

dupa ce a cazut cenzura ideoJogica a aparut

cenzura economica?

imaginii mO$tenite despre treeutele decenii

M.l. Literatura roman a a suportat "cen

daca vrei) portretului de adi'wcime al unei

literare, cat constructia (sau reconstitulrea,

zura economica" si In epoci considerate

epoci dramatice, nu 0 data disperate - dar

"stralucite": anii interbelici, spre pllda care

nieidecum pustie sau calpa In totalitatea ei.

n-au fost -

contrar unei iluzii-cli$eu 0

Arcadie estetico-economica l intre vicisitu

dinile de tot felul, creativitatea romaneasca

E.S. Ce-ti place $i ce nu-ti place in critica

literara actuala romaneasca?

$i-a gasit Insa supape, solutii de rezistenta

M.l. Imi place c{md descopar un nume

$i afirmare, Incat am convingerea ca ea va

nou, un critic tanar. dispus sa se Inhame la

intra In veacul XXI cu 0 zestre apreciabila

aeeasta ,Jegistratura" deloe u$oara, despre

de valori autentice, In pofida enormelor

care vorbea, la inceputurile lui, cu atata

poveri si piedici (nu Intotdeauna strict

respect $i gravitate Perpessicius. Din

financiare I).

pacate, constat putine prezente tinere gata

E.S. Ai urmarit, cum va, procesuJ "revlzuiri

lor" literare? Ce impresie ai despre procu
rorii nO$tri literari?

sa-$i asume un atare "sacrificiu". la.r dintre

criticii consacrati (chiar daca unii relativ
tineri) putini au mai ramas "pe baricade".
Cronica literara nu mai e omniprezenta;

M.l. Lucrurile se leagit 0 jumatate de

nici nu mai tine un cantar egal $i prestigios

veac de asupriri politice (chiar daca de

(cu rare exceptii); nici macar 0 evidenta a

semn contrar si chiar daca variabile ca

numeroaselor aparitii nu mai avem, Incat

intensitate $i presiune) a demonslral vitali

scapa atentiei cititorului (dar $i criticului) nu

ta ea scrisului romanesc

cred In

putine nume si titluri ce ar merita un

"procurori" cata vreme ei sunt uneori orbiti

comentariu avizat Intr-un cuvant, cred ca

de

am avea nevoie de 0 .,reforma" a criticii

"functia" justi(iara ce

singuri

si-o

atribuie; cred Intr-o "revizuire" calma,

(generale ori de 1 .tampinare), sau macar

detasata, libera de orice fel de palimi orl

de 0 dezbal re serioasa, responsablla, pe

partizanale, eapabila sa reconstruiasca 0

aceasta tema (deloc neglijabila pentru

imagine obiectiva si veridica a literaturii

viitorul scrisului rornanesc l )

noastre din a dou

XX

juma ate a secolului

Am mai spus-o: misiunea aceasta

revine celei mai tinere generatii critice,

libera de prejudeea(i, uneori, vindicte,

E.S. Spune-mi ceva despre prielenia Iite

rara. Ce sanse are sa supravietuiasca In so
cieratea de tranzilie?

rabufniri personale, rafuieli uneori (fie $i cu

M.l. Prieteniile literare sunt rarissime; sa

mortiil) , idei preconcepute etc. etc. 0

nu ne amagim l Daea ele sunt autentice.

66

cred ca au $ansa de a rezista $i In

trait nici Intr-o "sera" de creatie sau Tntr-o

"tranzitie", cum au rezistat (uneori chiar mai

"rezervatie" favorizanta; mai degraba Intr-o

bine) Tn vremi de opresiune $i

teroare l

Dar

"colonie penitenciara" -

dar multe valori

cate asemenea prietenii am putea invoca la

s-au creat, In pofida vremilor potrivnice, nu

o adid'i? Am citit recent corespondenta din

o data cu sacrificii, sub presiunea temerilor

tre Henri Miller $i L. Durrell, 0 relatie de pri

de tot soiul, dar $i cu bucuria (secreta) de a

etenie exclusiv literara, Tntinsa pe aproape

fi

cinci decenii. A$ dori sa citesc 0 asemenea

la$itatea $i altele $i altele ...

carte-document cu protagoni$ti romani.

Mi-e team a ca n-am s-o apuc. Partial, 0
In
Scrisori catre Bunul
Dumnezeu, epistoiarul extraordinarului I.D.

descopar

putut Infrange teroarea, frica, cenzura,

E.S. Omul european este

crea,tie a
umanismului european Ce $anse are In
secolul care ne a$teapta?
0

STrbu. Dar chiar Intr-o confrerie cum a fost

M.l. Revin la punctul 9 al dialogului nos

"Cercul literar" sibian gasim oare argumen

tru: cred ca tocmai "omul european" $i

tul paradigmei "prieteniei literare"? 0 masa

"umanismul" sau (creatie a spiritualitatii

rotunda, mai acum un an, la emisiunea tv a

iudeo-cre$tine) se

lui N. Manolescu, adunand pe cativa dintre

primejdie la trecerea spre noul seGal. Cine

afla Intr-o extrema

supravietuitorii "cercului", cat $i recenta

$i-a imaginat ca ideologiile criminale domi

carte a lui N. Balota furnizeaza argumente

nante In veacul nostru

$i pro, $i contra. Prietenia literara, cand nu

comunismul - au murit, $i ca putem jubila,

e dublata de una afectiv-omeneasca, e un

chiar daca pe ruinele lasate de ambele l

fenomen ce tine mai mult de "miracol", $i ca

s-a In$elat amar. Sindromul lumii actuale

acela, e discutabil $i se destrama la cea

(fie $i In Europa noastra) arata cat de greu

mai slaba atingere.

"mor" utopiile negative, crimele $i impul

E.S. Si, ca sa nu scap

idee la moda:
Europa de maine va fi 0 Europa a spiritului
sau ... ?
0

M.l. Europa de maine va fi una a con

flictelor, In care, vai, spiritul va suferi
divizari, persecutii, prigoane $i suprimari
sangeroase - sa nu ne facem nici

iluzie l

Semnele premonitorii se arata de pe acum

$i nu-s deloc de natura sa ne legene In
iluzia formulei lui Malraux sau In aceea a

nazismul $i

surile bestiale (rasism, xenofobie, intole

ranta religioasa $i toate celelalle discrimi
nari

socio-morale),

"imperiu sovietic",
democratiilor

nu

doar In

dar chiar In

occidentale I

Tot

fostul
inima
ce

se

perinda zilnic In fala ochilor nO$tri (tocili,

prea tociti l ) pe ecranele tv, In Irlanda de
Nord, tara Bascilor, Irak, Iran, Etiopia,
Serbia, Kosovo ... $i enumerarea poate con
tinua Inca! - e de natura sa distruga In noi

utopismului mostenit de la secolulluminilor l

speranta In "umanism" $i "spirit european".

Europa de maine va fi crancena.

Cu atat mai mult, cand aceasta "Europa"

ce-si spune "unita" procedeaza ea Insa$i

E.S. Mircea Zaciu, ai scris un car de carti.

Cum ti se pare literatura din ultimii 50 de
ani? A fost un de$ert, cum zic unii?

M.l. Am raspuns, cred, la punctele 5 $i 6.

66

67

N-am trait Intr-un desert, fire$te, cum n-am

prin discriminari, duble masuri, criterii labile

$i contradictorii. Multe din asemenea ine
galitatl (de tratament, evaluare, judecata
etc.)

se

Romaniei ..

rasfrang

dureros

$i

asupra

E.S. Cu ce ganduri parase$ti secolul 20

$i ce a$tepti de la secolul XXI?
M.l. Cu aceasta Ingrijorare conlinuta In

E.S. Daca ar ri... ai mai vrea

sa raci criti

ca literara? Ai reincepe?
M.l. Da,

a~ relncepe cu aceea~i bucurie,

Irazele de mai sus. 0 teribila spaima ca

cu acelasi elan cu care am tinut - ani buni

nimeni n-a Invalat din erorile trecutului

-, saptamanal sau lunar, cronicile ~i loile

(propriu ~i al Europei); ca suntem mai

toanele mele critice cristalizate mai apoi In

degraba dispu~i sa tremuram In lala

volume. Cred ca mi-am lacut datoria de

Apocalipsei, decat sa Incercam construclia

critic cu onestitate, Incat mi-ar Ii dor s-o

comuna a unui baraj Tmpotriva Raului, sal

relnnoiesc, daca n-ar fi barierele varstei ...

varea valorilor - cate au mai ramas - din

Bonn, lebruarie '99

zestrea Omului: credinta, fidelitate, toler

anta ~i buna Tnvoire ...

E.S. Ce carte n-ai scris-o inca ($I ai vrea

s-o seril, neaparat)?

M.l. Dorinta mea ar Ii sa ma pot retrage

undeva pentru un an, sa scriu 0 carte de
memorii visata de mUlt, cu titlul "Dixi et sal
vavi ... ". Mi-e teama ca nu mai apuc.

,
r'/

fi'I"'/
.,/

l'/

~'

.,....>i

\
1

~~;'~"':

68

Eliade
In vremea sa

.A

unoscutul bibliograf al lui Mircea

Eliade, cercetatorul Mirce~ Handoca, a
avut ferlclta Idee de a alcatui un dosar
Mircea Eliade, consacrat receptarii scriitorului
~i savantului, lncepand cu anul 1926, cand
este consemnata pentru prima data In presa
activitatea sa, ~i pan a In 1998. Acest prim
volum
cuprinde
perioada
1926-1938.
Cercetarea nu se dore~te 0 bibliografie critica
Eliade, rezumandu-se la inventarierea crono
logica a reactiilor din presa, cea romaneasca,
dar ~i cea straina.
Nu-mi dau seam a cat de cuprinzatoare este
aceasta selectie ~i nici lngrijitorul editiei nu
face precizari In acest sens. Dupa cum 0
arata titlurile ziarelor si revistelor ca si sem
naturile autorilor, lnclin sa cr~d c~, mai
degraba, dosarul se opre~te asupra presei
bucureSlene. Cum e greu de crezut ca In
presa din Ardeal sau din Moldova, de pi Ida, nu
au aparut consemnari ale activitatii lui Mircea
Eliade, trebuie sa acceptam ca nu avem de-a
face cu 0 cercetare exhaustiva, ei cu un studiu
de caz. Eliade a fost indiscutabil un caz In cul
tura romana: un debut precoce, stralucit, 0
vocatie enciclopedica manifestata de timpuriu,
atraclia pentru spatiul cultural allndiei, cu totul
neobi~nuita In cultura romana. A fost, de ase
meni, 0 personalitate catalitica, a carei efer
vescenta spirituala, asociata cu 0 gfmdire
prospectiva au obligat mediul cultural roma
nesc (celliterar, In primul rand) la redefiniri, la
introspectii ~i schimbari de directie. Sa nu
uitam nici angajarea lui politica,' 0 imensa
eroare, ale carei consecinte le-a suportat tot
restul vietii, ~i care, In epoca, a concentrat

68

69

Oosarele Eliade. vol. I. Ed. CurleaVeche,

Bucuresli, 1998.

radicalismu! unor luari de pozitie pro sau con

tra Eliade. In orice caz, angajarea sa politica
In extrema dreapta I-a transformat pe tanarul
Mircea Eliade lntr-un soi de Mesia cultural al
extremei drepte (modelul sau fiind asumat de
mulli, cel pU!in la modul declarativ) ~i, con
comitent, In calul de bataie al presei culturale
de stanga, lndeosebi pentru ca scriitorul 1mbi
na In chip inexplicabil extrema dreapta cu 0
vasta ~tiinta de carte, care voia sa faca
legionarismul sa treaca drept legitim, autentic.
Dosarul lngrijit de Mircea Handoca urmareste
pas cu pas constituirea a doua curente de idei
In pUblicistica epocii 1926-1938: cel sustinut
de generalia lui Mircea Eliade, ai c'arui
reprezentanti I-au investit cu titlul de sef de
$coala asumandu-i modelul, si cel al ~criito
rilor de extrema stanga, care 'biologic faceau
parte din aceea~i generalie, dar ale caror
convingeri ideologice Ii obligau la un refuz net
al modelului Eliade. Polarizarea opiniilor, vi
zibila In ciuda organizarii cronologice a
materialelor cuprinse In volum si a absentei
aproape totale a notelor ~i comentariilor (pri'n
cipala lacuna a ediliei), a contribuit In buna
masura la transformarea lui Mircea Eliade
lntr-un caz ~i a generaliei sale lntr-o problema
a culturii romane. Afirmarea unei problematici
a "tinerei generalii" In cultura romana nu ne
mai apare, ca urmare a documentelor de
presa reproduse de Mircea Handoca, exclusiv
ca 0 consecinla a campaniilor purtate de
colegii lui Mircea Eliade. Au existat reactii
favorablle acestor tineri dar si adversitaii
ceea ce arata ca problema era reala si
depasea cadrul obi~nuitului "conflict lntre g~
neratii". Eliade ~i colegii sai (Noica, Petru
Comarnescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian,
lonel Jianu, Eugen lonescu s.a.), repre
1 .

.1

,.

l.

:i

'

70

71

cultura noastra (India e doar unul dintre po

sibilele exemple), imbinarea eruditiei cu pre
ocuparile literare si gazetaresti au uimit Se
vede ca Eliade c1atina ni$te prejudecati, tulbura
rutina unei culturi autosuficiente, prin tenaci
tate, prin consecventa si prin perforrnanta.
Semnalul unei pozitii dure fata de Mircea
Eliade este dat in 1932, de AI. Sahia, intr-o
revista a carei notorietate a depa$it (prin
vechile manuale de literatura din vremea tota
litarismului) cu mult importanta ei culturala,
Bluze albastre Eliade scrisese in Cuvantul
despre aparitia revistei de orientare comu
nista, considerand-o anacronica. Sahia
protesteaza $i, la randul sau, incearca sa
respinga, cu argumente marxist populiste,
problematica tinerei generatii. EI se dovede$te
(si aceasta e una dintre putinele surprize pe
care ni Ie rezerva dosarul) un promotor al rea
lismului socialist, al unei literaturi a clasei
muncitoare [uptand pentru daramarea capita
lismului, directie in care va fi secondat de alti
scriitori de stanga M. R. Paraschivescu, Lotar
Radaceanu, Ilie Constantinovski. Articolele lor
arata, repet, surprinzator, ca interesele sovie
tice au fost destul de bine reprezentate in
Romania inainte de razboi, ca $i in Occident,
unde scriitori ca Henri Barbusse nu se sfiau
nici ei sa sustina politica PCU.S
Mircea Eliade nu are insa numai comenta
tori neutri si adversari politici care ii contesta
totul. Are de partea sa 0 intreaga generatie,
din care nu putine vor fi numele mari ale cul
turii romane $i europene: Constantin Noica,
Emil Cioran (cu spiendidul articol Omul tara
destin, poate cea mai buna analiza a spiritului
eliadesc), Petru Comarnescu, Arsavir $i Jeni
Acterian, Mircea Mateescu, AI Mironescu.
Solidaritatea acestor prieteni se dovedeste in
sustinerea publicistica a ideilor eliadesti, in
intampinarea si comentarea cartilor lui, dar
mai ales in momentul dificil in care ministrul
educatiei, "liberalul" C. Angelescu, decide
inlaturarea lui Mircea Eliade din postul de
asistent onorific allui Nae lonescu, ca urmare
a acuzatiei de pornografie in romanul
intoarcerea din rai. Artlcolul lui Erasm (Petru
Manoliu) ne dezvaluie ca eliminarea ai03( un
abuz. Ministerul Educatiei Nationale, instiga
torul scandalului (oare cine 0 Ii tras sforile?;
absenta notelor editorului nu ne lasa decat
$ansa supozitiilor), cere Consiliului Facultatii

de Litere si Filosofie sa-I "judece" pe Eliade. Sub

conducerea filosofului C Radulescu-Motru,
consiliul constata ca nu poate analiza activi
tatea extrauniversitara a unui asistent onoriflc
si, deci, nu se poate pronunta asupra literaturii
sale. Ba chiar precizeaza ca nu intelege sa
faca nici 0 ante-pronuntare in privinta carierei
universitare a lui Eliade. Clneva (dr C
Angelescu?) va rastalmaci grosolan comuni
catul oficial al Consiliului Facultatii de Litere $i
Filosofie si Eliade va fi eliminat Lumea inte
lectuala civilizata va reactiona unanim. din
Ardeal, Octav $ulutiu i$i manifesta indignarea,
Constantin Noica scrie un emotionant arti
col-confesiune: Randuri despre un pornograf.
Stanga insa se bucura (e probabil singura
care ca.$tiga in afacerea Eliade) M. R P $i
Zaharia Stancu scriu articole sordide, din care
transpare ideologia, orbirea politica $i, in cazul
lui Stancu, un u$or lichelism gazetaresc,
dublat de 0 vizibila invidie personala. Se pare
ca Stancu, in tinerete, a fost departe de
boieria pe care a aratat-o la senectute,.
Volumul se termina cu totul altfel decat
incepe. Dupa represiunea declansata impotri
va legionarilor de Carol al [I-lea, care spera sa
opreasca astfel dezvoltarea pernicioasa a
extremei drepte, Mircea Eliade va Ii arestat si
trimis in lagarul de la Miercurea Ciuc. Cu putin
timp inainte, oamenii regelui stimuleaza in
presa aparitia atacurilor la adresa inte[ectua
lilor care aderasera la miscarea legionara In
iulie apare in Viata romaneasca un articol dur
la adresa intregii generatii $i a liderului ei,
semnat de necunoscutul Ilie Constantinovski
(?) Este lnceputul unei perioade foarte grele
$i foarte confuze din viata lui Eliade, care va
lasa urme adanci asupra lui 0 perioada de
care nu se va desparti decat dupa ce va scrie
Noaptea de Sanziene.

Retinand, pe lang a oponentii ideologici ai lui

Eliade, pe langa adversitatile intamplatoare
(Nichifor Crainic) $i existenta unei receptari su
perioare, europene ($erban Cioculescu, Felix
Aderca, Octav Sulutiu) - in masura sa depu
na marturie despre consacrarea lui -, lnchei
aceasta cronica manifestandu-mi speranta ca
si volumele viitoare ale dosarului vor fi cel
putin la fel de interesante.
Razvan VONCU

numbra

UI

nanatos
loie$teanul Florin Sicoie, optzecist In
cuget si-n simtiri, nu se prea grabe$te sa
invadeze viata literara cu opurile sale.
Debutand destul de tarziu, In 1988 (cu romanul
/-Ierber~, a mai pUblicat In 1992 romanul-pam
flet Tratat asupra cozii $i, iata. de curand, volu
mul de proze Sambata engleza $i alte povestiri
Nicolae Breban (director din 1990 al revistei
Contemporanul unde 0 buna bucata de vreme
Florin Sicoie a fost redactor-sef) Ii creeaza 0
imagine de dublu sing uratic: prin existenta $i
prin stil. Marele romancier Ii reprqseaza
ploiesteanului (in riguroasa $i entuziasta prefa\a
a Tratat-ului) ca, in ciuda extrem de favora
bilelor ecouri din partea criticii, acesta a ramas
aproape un necunoscut, caci nu I-au indemnat
cugetul $i inima sa frecventeze cafenelele $i
grupurile literare unde, zice domnul Breban, "se
fac gloriile unui deceniu, poreclele $i geloziile in
cultura, legendele, mai ales legendele". lar
despre a doua singuratate a lui Florin Sicoie
citim " literatura sa este una a umilin\ei con
stiente pan a la satietate. pana la 0 anume van
itate a scriiturii, 0 eleganta ce nu se intalne$te in
nici 0 pagina a numerosilor si talentatilor sai
colegi de generatie". Daca adaugam opiniile
criticului Nicolae Manolescu. conform caruia
stilul lui Sicoie ar fi "precis, elegant (pe alocuri
prea elegant)", se impune sa admitem ca ele
gan\a este a trasatura fundamentala a scrisului
singuraticului prozator
Optsprezece dintre cele nouasprezece pove
stiri cuprinse in volumul Sambata engleza au
fost scrise intr-un interval de timp destul de larg
(1977-1989), ceea ce ne indica faptul ca, de$i a
debutat editorial cu un roman, proza scurta a
fast 0 preocupare constanta a autorului. 0
preocupare justificata si, indraznim a crede,
incununata de succes. Caci povestirile adunate
in micul volum au 0 remarcabila unitate stilistica
$i de con\inut $i dau masura unei viziuni aparte
asupra trecerii realului in literatura. Cand par

curgi pentru lntaia data aceste proze, incerci 0

senza\ie frustranta de gal. Nemultumirea este,
probabil, poten\ata $i de scriitura limpede, eco
nomicoasa, lara podoabe, lineara, uneori terna,
insa mereu (dupa cum am convenit mai sus)
eleganta. Dar naratiunile lui Florin Sicoie nU-$i
elibereaza energiile numai in timpul lecturii. Te
pomene$ti la 0 vreme dupa aceea bantuit de
unele nelini$ti, imagini $i stari pe care nu le-ai
incercat decat partial in contact direct cu textul.
La acest lapt contribuie si temele grave pe care
Ie abordeaza scriitorul. $i trei ar fi obsesiile sale
predilecte moartea, iubirea, alienarea, tratate
uneori separat, insa cel mai frecvent intr-o
impletire dureroasa
Moartea este omniprezenta: in prim-plan, in
fundal. In con$tiintele personajelor $i chiar in
cea a naratorului. Moartea devine ea insa$i un
personaj. Tanarul muribund din Oeasupra mortii
$i-o inchipuie ca pe 0 persoana fizica, reala, in
discursul sau ce-i pregate$te drumul in alta
lume "Am sa-mi uit Moartea. Ca si cum n-a$ fi
$tiut ca ea statea langa mine $i-mi zambea, fals
lncurajator .. " sau "Uneori iml apare in chipul
cel mai cunoscut, aproape banalizat de neinc
etata descriere a poetilor bolnavi de har, a pic
tori lor exalta\i pana la nebunie. Cu craniul cam
purtand pe frunte $i pe umerii accentuati ai
obrajilor resturile carnii uscate, pielii albe $i
mucede. Dezvelind, printr-un ranjet care-i pune
si mai mult in eviden\a curbura nasului sub\ire,
de fran\uzoaica frumoasa, stralucirea patinata,
neumbrita de buze, a dintilor". Rava$it de ulti
mele spasme pricinuite de boala sa fatala,
tanarul in agonie l$i vede moartea ca pe singu
ra amanta ce-i dore$te trupul sfar$it: "Numai
trupul meu poate ramane mai departe In preaj
ma Ei, in vreme ce lumea din jur se prabu$e$te,
caci ce lnseamna oare fiin\a mea de langa care
a fugit orice alta femeie decat faptura sclavului
slujindu-$i pan a la ultima suflare Regina? lata,
imi spun, exista totu$i cineva care-mi mai
dore$te inca trupul".
Batranetea $i singuratatea ei sunt $i ele studi
ate ca motive ale temei mortii. Batranii sunt con
damnati iremediabil la tristete, varsta Ie este 0
continua si injositoare povara. Batranii lui Florin
Sicoie se indreapta singuri catre slar$it, neaju
tora\i si tragici. cu vorbele rele si nedrepte ale
lumii in spinare. Batrana din Palavrageala lsi
lnchipuie ca poate tranti Mortii u$a In nas.
Moartea Ii apare in pielea unei pisici negre:
"Lini$tea a durat foarte putin, pentru ca ceea ce
a vazut din prima clipa a fost pisica: neagra,
grasa, superba, intinsa lenes pe un tabu ret".

72

Lecturi
batrani: Gura sa aiba trei lacate: in inima,
in gat $i a trela pe buze; cand iti va scapa
cuvantul din inirna, sa nu scape de
cealalta, ca daca ai scapat 0 data vorba din
gura n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu
ogarul, ba nici cu $oimul Trebuie sa
cumpenesti de-o suta de ori 0 scriere pana
h
o dai pUblicita(ii
Nu $tim daca Paul
Vinicius imparta$e$te aceasta parere ce
denota, In primul rand, servitute, Cert este
ca poetul ce descrie .,drumul pana la ospi
ciu $i relntoarcerea" par(iala transforma
deb utu I sau Intr-u n sp ectacol poetic.
Gestul face parte din strategia sa bine
cumpanita, desigur. Precurn "curnpenita
de-o suta de ori" i-a fost poezia pana sa fie
publicata Intre copertele unei carli Poezie
despre care 0 "eminenta cenusie"
func(ionara la CC al UTC, tovara$a Clatici:
afirma ca este "bolnava, iar autorul ar tre
bui internat de urgenta la Spitalul 9".
Poezie despre care Nicolae Manolescu
afirma ca este ..Ingrijita $i matura" (martie
1989) Mircea Martin, referindu-se la dis
cursu I poetului, scria: "Poemul se con
struieste cu decizie din elemente de 0
banalitate voit nepoetica mizand nu pe
suges ie, ci pe 0 transparen(a descriptiva.
Exactitatea notatiei, bine pusa in valoare
de 0 sintaxa ingenioasa, reuseste pana la
urrna sa provoace ( .. )" Lauren(iu Ulici nu
trecea eu vederea faptul ea Paul Vinieius
"eonstruie$te poeme ritualice, concentrate
ca 0 sentinta, tainuitoare ca un abur $i
grave ca un dangat de clopot" (noiembrie
1988) Alex $tefanescu, creionand "portre
tul personajului Vinicius" nota, Intre altele,
ca acesta, poetul adlca, "este mereu el
Insu$i Si nu Intr-un mod rigid, ci cu fer
mitatea elastica a unei lame de otel, cu 0
detasare - de om superior - fala de pro
priile sale trairi" (mai 1992). lar poetul $i
criticul Traian T. Cosovei scria: "Daca
incerci sa rupi un poem al lui Paul
Vinicius, vei vedea ca din el, dintre cuvinte,
curge sange. Adica viata", profe(ind In mar
ginea prezentului ca "acest poet" "singular
$i solitar" "va schimba nu numai ierarhia
unei generalii care marcheaza poezia
romana
contemporana"
"Povestea
spune." ca aceasta este istoria de dinain

Ospiciul

livresc

n pofida doctelor opinii conform carora

Paul Vinicius se afla In siajul viril al
poeticii virgllmazilesciene, autorul
reprezentativului volum Orumuf pana fa
ospiciu $i reintoarcerea pe }umatate (Ed
Crater, 1998), se desprinde simtitor de
umbra maestrului sau spiritual. Incurcat in
"itele existen(ei" de aspra magie a verbului,
amanandu-$i la nesfar$it debutul dintr-un
accident circumstantial, se pare, poetul
Paul Vinicius se lasa deliberat sedus de 0
logica paradoxala: de vreme ce fusese
"Impiedicat" sa debuteze In volum "Ia timp",
o data cu colegii sai "optzeci$ti", nu-i ra
manea atunci, la Inceputul celui de-al
optulea deceniu, decat sa-si transforme
"debutul amanat" intr-un caz", nedebutElnd
decat "larziu", abia acum, cand, iata, a
pa$it In cel de-al 46-lea cerc al existentei
Ce-a fost la miJloc, dincolo de "suparare",
interven(iile cenzurii, complacerea In
ipostaza unui poet (valoros, indiscutabil)
"lara nici un volum publica!"? Pentru ca, si
credem ca poetul ne va imparta$i macar
partial opinia, a existat $i-un parfum
cvasiexotic, atragator, al complacerii in
aventura unei Intarzieri a Jostirilor pUbli
ce", Dincolo de izul narcisiac conti nut irni
nent de autoadrniratie, aceasta venea,
straniu, $i dintr-un soi de responsabilitate
$i dintr-un orgoliu, perceput In loglstica
firescului scrip tic drept pretext de inca
tU$are $i de "confruntare" cu valorile
maJore, Imi vine In minte sintagma calines
ciana reiterata In Viata lui Mihai Eminescu:
"Povestea spune." Imi vine in minte ati
tudinea autorului Odei in metru antic,,_ fata
de pUblicitate, atitudine exprimata fa~a
echivocuri: "A ie$i In publicitate nu-i gluma,
Mai de multe on Imi pare rau c-am publicat
ceea ce-am pUblical. Este 0 zicala din
-

..

. Paul Vinicius. Orumul pana la ospiclU $i rein

loarcerea pe jumalate Ed. Crater. 1998.

74

'"

::J

""
a
~

:1,
~-

:J
e
s

o
~e

:a
e
a

-u
JS
~~e

si
"ie
"e
c.
el
er
0
"0

si

,ca

aul
ie,

r
. ar
la
1la
-ea

'Om

74

75

tea debutului editorial al poetului Paul

Vinicius.
Poezia e perceputa uneori ca un specta
col viu al decompozijiei savante, concen
trice, a contingentului, alteori - ca un
labirint scriptic Intemeiat pe obsesia "de a
uita" ceva anume, Incorporand acest "ceva"
Tn actul marturisirii, al descrierii, ce are
accente grave, ironice,sarcastice, regis
trele fiind abil schimbate In functie de ritmul
interior, semantic $i compozi(ional, alt extu
lui. Universul specific, expresionist prin
excelenta, imaginat de poet - "paznic al
unei Invataturi secrete" (ROdiger Safranski,
Schopenhauer $i anii salbatici ai filozofiei,
trad. Daniel Necsa, Ed. Humanitas, 1998)
- e, leibnizian vorbind, ,,0 lume posibila",
virilizata semantic, imagistic, pe masura ce
poetul lucreaza mai departe la constructia
ei, la desavar$irea ei. Oat fiind caracterul
labil, vag, al hotarelor ce despart fic(iunea
de realitate, fictiunea, dintr-un exces al
forjei, T$i augmenteaza hotarele, "cuprinde"
realitatea, 0 invadeaza, populand-o sufo
cant cu personaje uneori "reale", alteori
inventate. lar atunci cand fic(iunea e
nemultumita de ceea ce ii ofera contingen
tul, ea, ficjiunea ubicuizata, Ti "smulge"
acesteia Imateria" imperfecta, 0 "Tngur
giteaza" $i, re-creTnd-o, Ti "da drumul" In
lumea, retransformata, regenerata dupa
"alte tipare", "alte concepte". Astlel, Intre
realitate $i fic\iune se produce, din voinja
de constructor "nemultumit" a autorului, un
necontenit schimb de "substante", "materii"
de studiu, ce sunt ba vaduvite de con(inut,
ba "urnplute" cu alte poeme-basme post
moderne "despre cum ai ramas si cum te-ai
strecurat / Tn viata", des pre viata $i poezie,
despre viata si moarte, acestea constituind
temele fundamentale ale volumului, ce
poate fi, la rigoarea unui studiu, identificat
cu-n ospiciu livresc "Tn$urubat" In raza
abrupta a privirii luciferice a Poetului ce
perce pea lumea ca proiectie "a fantaziei
somnambulice" (G. Calinescu).
Imaginea paradigmatica a poetului ce
"sta absorbit, defunct Tn gandurile sale" $i
"zambea bland $i cu gandul pierdut",
adastand "sa cada In zambet budist $i-n
tacere" (G Calinescu) e revisata livresc de

autor, regandita pana cand fantoma exsan

gua, puternica, a creatorului cu "chip taiat
din marmora", "se face prezenta" Tn cre
pusculul etufant al postmodernismului, pre
cum $i In cea dintai teorema a uitarii: ,,( ... )
statea nemi$cat $i sumbru Tn pozijia de
umbra a Indoielii"; "statea de vreo zece ani
nemiscat rontaind tacut coaja amaruie a
lucrurilor a Tntamplarilor". Sub Ochiul uzur
pator, tutelar, al Poetului se deruleaza sce
narii poetice grave si picante, farse rocam
bole$ti, spectacole neverosimile, cu actiune
"Intortocheata", subiecte demne de a fi
re(inute de semnatarii romanelor polijiste,
turnuri evenimen(iale imprevizibile, titluri ce
constituie, ele Insele, ni$te minipoeme
(cuprinsul carjii se cite$te ca 0 "carte In
carte"); se deruleaza filmul poematic al unor
existenje ce penduleaza Tntre grotesc $i
sublim, Intre rezerva de a vorbi "Iumeasca"
si dorinta de a perpetua )ngereasca", Intre
absolutul neatins si cerul vesel, umil, recon
fortant, al cafenelei, Tntre "botu I descarnat
al mortii" si "cea(a dulce a trupului" unei
femei, Intre primavara ce "lsi Tntinde oasele
peste rauri" $i Inebunia de a Tmbatrani Tn
altcineva" cu "tampla prabu$ita Tn lumina".
Imaginile puternice, limpezi transcend acest
infern tragicomic, care, asemeni unui uria$
paianjen invizibil, Tsi Tntinde piasa devoran
ta pretutindeni.
Orumul pana la ospiciu. este, se pare,
un roman in versuri, poeticul $i epicul coex
istand fericit Tn viziunea poetului, "popu
lata" de personaje ce asigura textelor un
caracter evident de diversitate. Astlel,
fratele Sardele, "dublura" poetului, e 0 fire
Tsaritoare, prieten Tnnascut, dar, mai ales,
bun cre$tin" care face 0 pasiune pentru fata
unui anticar $i se scufunda In studiul
vechilor scripturi. Vermut $pri( e "un fel de
musulmano-natango-neamt" care face
excesiv caz "de soliditatea culturii $i men
talitatii prusace (al caror falnic reprezentant
se pretinde)" Benone - "prietenul de arme
si de aventuri ecvestre" are 0 iUbita,
Esmeralda. In afara de aceste personaje,
"pretins" reale, precum $i Tn afara de altele
domni$oara Otilia Popescu, bunicul,
bunicuja etc, apar $i altele, fantomatice
sau de sorginte livresca elefantul ce se

rnfati$eaza mai pitic "in praful arenei",

scufita rO$ie "printre legendare cheaguri de
sange", contabila lmai blonda decat regia
albastra a huilei", femeia "amintirilor cu
spuma ro$ie la gura", barbati "timizi $i cu
garoafa la butoniera". Bacovia ni se arata
Intr-un poem "privind cerul plumburiu ca un
Inecat", iar Eminescu - "in carul tras de
boi al lui Grigorescu". Fratele sardele 10
cUie$te laolalta cu aceste personaje, se
pare, Intr-o "inima prea stramta $i igra
sioasa" $i presupunand ca se deghizeaza,
ellnsu$i, In functie de umori $i capricii, ba
Intr-un personaj, ba In altul, e justificata,
atunci, supozitia ca "fratele" ramane, In
esentele-i inamovibile, "ilizibil" "precum 0
masca". Caci, In fine, In pofida alternarii
inspirate $i convingatoare a ma$tilor, In
pofida exhibitiilor seducatoare - fie aces
tea Invaluite In aburii de alcool, fie In man
tiile invizibile ale unor metafore ce au rezo
nanta batailor de clopot, fie de taria baude
lairiana a "surorii morfina", eroul liric cen
tral ("dublura") ramane a fi "total abstras $i
iremediabil alunecat In interiorul trairilor lui
fantasmagorice", scapandu-ne astfel ca

argintul printre degete, ca metafora

sapunului - joyceanului Leopold Bloom.
Apreciem cu "superlative" coperta volu
mului realizata de Tudor Jebeleanu $i
nu In ultimul rand - generozitatea direc
torului editurii: domnul Ion PapuG.
Aura CHRISTI

76

Lecturi

Fiin!ei abstracte, secatuite de puterea senti

mentelor de a comunica. Un frig istoric Impre
soara 0 istorie glaciala, pustie, In care
.
"Cantecele nasc In aer 1cadavre de ghea!a", $i
viitorul omului are toate semnele mortii. In
acest dezolant taram penitenciar, libertatea nu
poate fi decat un tipat semantic, final $i salva
tor: "Fara nici 0 adora!ie. 1 Fara rugaciuni. 1
Doar tipatul - cantecul 1 unei umanita!i 1 "in
sfar$it libera 1 - Intunecand stelele c1asice 1
Inlocuind cerull cu sentimentele clare 1 ale
omului liber". A doua seC\iune, "Jurnal cu
Anselmus", mult mai ampla, cuprinde texte
datate Intre 1995-1997, $i pare a fi un jurnal de
convalescen!a $i tamaduire homeopatica de
ra$ovean prin na$tere $i filosof prin obsesia timpului $i a unei suferinte a trupului
:
forma!ie, Stefan loanid (n. 1949) debuta greu Incercat: "Numai carne am fost 1 Numai
In 1976 cu volumul de versuri Cuvantul spirit. Metafizica 1 obscena a unui pustiu 1 pe
unic, urmat de Mersul pe ape (1980) $i AI care tu singur I-ai vrut". Exista 0 cheie de sol a
doilea vis din Padurea de Cedri (1986). Dupa deta$arii de lume, numai buna pentru arderea
12 ani, poetul da la iveala 0 carte elegant Indo alba, gradul zero al unei combustii In disperare
liata Inca din titlul Prolegomenele mor!ii. lirosofica. Notatia voit searbada, de
Fotograme In alb-negru ale unei dramatice proces-verbal, i$i gase$te temeiul final al
experien!e spirituale, poemele lui Stefan loanid metaforei revelatorii: "Ca in fiecare zi la ora
exceleaza, a$a cum scrie Dan Cristea, prin aceea 1 treptele spre gradina 1 se pierdeau In
"distinc!ia $i intelectualitatea frazarii, (...) com lacul de platina". Silogisme ale amaraciunii
plicitatea bine Intre!inuta cu lucrurile care ne Intre!inute parca de Demizeul funest fac din
scapa ori ne depa$esc la prima vedere, sen Stefan loanid un apostat al scrisului ermetizat
za!ia de electiune particulara (... )". Prima In carte, de vreme ce: "Paradigma Eterna a
sectiune, "Prolegomenele fricii" cuprinde tex1e Bibliotecii este Focul". Spiritului concentrat In
scrise in anii '80 $i care invedereaza rezistenta doze toxice, nefaste, superludice i se prefera
stoica $i profetica a poetului In $i fa!a de epifania vie!ii, emisarii universului animal,
cetatea totalitara, alias Historia magna. Ceea antagoric universului spiritual. Un veritabil
ce nu exclude polemica aluziva la un anume divan intre viata activa (fapta roditoare) $i
apollinism evazionist al barzilor ce se izolau in abstrac!iunile din "Scriptorium" se invedereaza
aura Frumuse!ii: ,,- Mul!i i-au spus Frumu In ,,22 mai 1996", "Despre subtilitate $i studiu",
se!e. 1 Dar Oroarea?1 Suferinta $i Frigul ?I "Peisaj cu perla" $ a. Spiritul faustic I$i
Unica ta via!a 1 data la porci". Prin cugetari $i calmeaza dezamagirea roadelor, de vreme ce
interoga!ii In vecinatatea silogismului liric se "orhideea palida $i veninoasa" se preface In
contureaza febril partida pe viata $i pe moarte cO$mar contagios $i solie a mortii. Setea de
Intre 0 istorie oarba $i conditia omului Infrico$at substan!a tare a vie!ii cu amprenta etica este
$i umilit, decazut in teratologie $i cO$mar: ,,$i chiar un credo poetic al autorului: "Nu am
stelele murdare. 1 Alta data naive. 1 Peste 0 In!eles niciodatal diferenta dintre EsteticaJ $i
viata incerta. 1 Peste 0 moarte sigura.l Morala". Substan!a tare, violenta a vie!ii a ge
Invoaca-Ie daca po!i 1 rece Filocalie a Fricii? 1 nerat plasma navigatorilor in filosofia elena:
Dar nu frica. Ci umilin!a. 1 Dar nu umilin!a. 1 Ci "Aici sangele salbaticiunilor? nu se usca nicio
a$tept. 1 Speranta. 1 0 omida de plumb In data 1 in zapada fosforica". Elaborata din
oglinda 1 umfla peisajul". Divortul Intre timp si enigme si perplexitatii mimate, dar $i din abun
suflet nu lasa loc decat unei plangeri lucide a dente perfuzii de limbaj concret, voluptuos $i
subversiv insinuat in corpusul enun\Ului medi
tativ,
poezia lui Stefan loanid are ca nucleu dur
Editura Cartea Romaneasca, 1998, 80 p.. redac
mitul
vanatorului vanat. AI spiritului vanat de
tor: Maria Ivanescu, coperta: Done Stan.
animal, de natura. Natura careia, in fine, tre

So/utia
,
vitals
supra
""
omeneasca

OJ

76

Lecturi

Celala/~

.intre
experienta
51
,

reprezentare

unoscut exeget al literaturii romane

vechi, profesorul Dan Horia Mazilu
I$i marturise$te, In "Introducerea"
celei mai recente cani a domniei sale,
inten\ia de a cocheta cu imagologia. Totu$i,
practica Indelungata a scrierii unor carti de
literatura romana veche deviaza inten\ia
autorului, care prefera sa restranga adesea
comentariul sociopslhologic In favoarea
textului vechi si a informatiilor isto
riografice Prin urmare, un .,fals tratat de
imagologie", In care reprezentarea
medievala a strainului se amesteca fatal
mente, In spatiul roman esc , cu imaginea
despre noi In$ine, Intr-un proces de definire
a identita(ii na(ionale si a alterita\ii prin con
tactul dintre conven\ii sociale, norme, con
duite religioase. N-ar fi probabil imposibil
de separat, dupa sugestia titlului, 0 imagine
a Celuilalt, daca operatia n-ar fi In cele din
urrna reductionista Contactul cu docu
mentele vechi II conduce pe autor la con
cluzia, convertita ulterior In premisa de lec
tura, ca 0 carte despre ceilal\i trebuie sa fie
$i 0 carte despre noi A$adar, noi despre
noi si ceilalti, Intr-o lucrare ce are ca
subiect "Intalnirea medievala dintre
popoare" (A. Armbruster), 0 carte plina de

78

Dan aria Mazilu Nol despre cellalti Fals Iralat

de imag%gle Polrrom. 1999

istorie, desi nu de istorie, In care selectia

textelor s-a realizat "prin uitare".
In cele cinci mari capitole ale cMii, pro
fesorul Mazilu trateaza problema Celuilalt
In contextul relatiilor politice $i culturale pe
care romanii Ie-au stabilit In secolele
XV-XVIII prin calatorii, vizite, relatii diplo
matice, studii In strainatate $i, mai ales,
prin razboaie, care au Inlesnit, dupa cum
remarca un cercetator, cunoasterea dintre
popoare
La originea oricaror contacte interetnice
se afla cunoa$terea "Iumilor In care traiesc
ceilalti", astfel ca un prim capitol este dedi
cat vechilor informa\ii cu caracter geograf
ic, ,,$tirilor despre lume" din hagiografii ori
cosmografii traduse, situate fntre "geo
grafie legendara" $i "stiinta". In timp ce
America e practic necunoscuta, Asia
reprezinta la vremea aceea cea mai impor
tanta parte a lumii, spa\iu al sacrului In care
este localizat raiul, zona Intinsa ce ada
posteste taramuri fabuloase, dar $i civi
liza\ii descrise cu minutie $i manie
$tiintifica. In veacul al XVII-lea, un Nicolae
Milescu este trimis de \arul Rusiei printre
chinezi $i se dovede$te suficient de lucid
pentru a discerne Intre adevarul, disimula
rea $i exagerarile unui "mental impene
trabil" cum e cel chinezesc. Un "laram al
miracolelor" este $i Rusia, unde mitropolitul
Dosoftei, aJuns la 0 pestera sfanta "bolnav
stricat", se va vindeca rapid prin atingerea
unor rei icve sacre.
Grila care cerne imaginea strainului este
menita, In Evul Mediu romanesc, sa "evi
dentieze" sau sa "ignore" alteritatea, din
interese de fiecare data practice. Ureche
este primul care Ii cerceteaza pe straini sis
tematic, pentru ca intuieste, dupa opinia
autorului, "primejdia ignorarii "Celuilalt".
De cele mai multe ori Insa, nu exista un
program strict de cercetare a strainilor, cel
mai adesea fiind vorba de observatii prile
JUite de contacte Intamplatoare, de inami
citii ori simpatii, de porunca unor stapani
dornici de certitudini politice, de amintirea
nostalgic a a unor ani de studii, de impresia
puternica a unor personalita\i exotice (si
vail - nereprezentative). Aflati Intr-o conti

nua peregrinare, Intr-un veac al pribegiilor

si al neodihnei, romanii consemneaza
cateodata din experientele lor, ca Ion
Neculce, de pi Ida, ale carui obse'rvatii
despre rU$i, dupa Infrangerea de I'a
Stanile$ti, fac parte dintr-o a$a-zisa
"declaratie de inocen)a" privitoare la politi
ca momentului, A$adar, nu un efort de
cunoa$tere In beneficiul posteritatii $i cu
atat mai putin 0 motivatie estetica,
Din corpusul de texte consultate, strainul
se distinge fie ca aderent la starea de civil
itate ("politi ia"), $i atu nci este respectat
pentru Intelepciunea $i $tiinta sa de carte,
ori pentru priceperea la treburi practice $i
pentru osteneala In afaceri; ori este un bar
bar crud $i imprevizibil, purtator de dezor
dine sociala, de haos, deci instrument
malefic al Satanei,
"Legea" este $i ea criteriu de judecata
morala. De 0 parte se situeaza ortodoxia,
dimensiunea cea mai importanta a con$ti
intei noastre identitare, pe de alta parte
sunt ereticii, renegatii, necredincio$ii: turci
tul lIia$ Voda, celindemnat de Satana sa-si
lase legea stramo$easca $i privit ca 0 mo~
struozitate naturala, evreul profanator, dar
pasibil de convertire, pedepsit In genere
pentru toate relele sociale, ca exponent al
poporului "deicid", cre$tinul catolic sau
reformat impotriva caruia Varlaam scrie un
polemic "Raspuns impotriva Catehismului
calvinesc", ca masura de protejare a
religiei autohtone.
Orice strain ajuns pe jiltul voievodal
devine In scurta vreme un agent diabolic,
risipitor de tara $i nerespectuos cu
credintele poporului (Despot, Gaspar Grati
ani), iar cel mai adesea clerul conspira
activ la Indepartarea lui, dintr-un impuls
patriotic necenzurat, de prezervare a fiintei
nationale. Aceasta se confunda In Evul
Mediu cu ritul ortodox, In afara caruia orice
abatere este amendata drastic, ceea ce
configureaza imaginea unui popor greu de
precizat In termeni de toleranta $i pa$nice
convietuiri cu strainii. Armenii sunt prigo
ni)i, turcii n-au dreptul de a-$i ridica
laca$uri de cult, evreii nu au nici un credit
in fat a legii, de$i rolullor ca agenti sociali a

fost extrem de important In edificarea

urbana a societatii romane$ti, casatoriile
cu strainii, suspectati de a fi numai dintre
aceia certati cu legea, sunt uneori
interzise, tiganii sunt vanduti ca robi. Raul
se incorporeaza, desigur, In straini, de$i
uneori ciocnirile dintre moldoveni si
munteni fac $i din romanul propriu-zis tot '0
imagine a alteritatii ("Mihai-voda [... j care a
supus domniia lui pa turci, pa moldoveni,
pa unguri, de-i avea ca pe ne$te magari pe
toti" - Cronica Balenilor). Nu-i mai pUlin
ad eva rat ca
partizanatul cronicilor
muntene$ti poate face din aceea$i per
soana fie un model voievodal demn de
toata consideratia, fie un uciga$ odios $i
"productiv", ca in cazul lui Nicolae
Mavrocordat.
De multe ori, caracterizanle etnice nu
depa$esc unele coordonate mult prea gen
erale: "Ieahul" e "simatU $i fara crieri", aro
gant $i "fnvatat de carte", nomazii sunt
cruzi, cazacul (adica ucraineanul) este un
profesionist al luptei, Inclinat spre jaf $i
prada, cu un "echilibru psihic precar", ca $i
Timu$ Hmelnitki, unul dintre conducatorii
cazaci, evreul e lacom de bani si tradator
grecul e lrufa$, descurcare\, poliiic $i foart~
detestat etc. Amestecat printre texte cu
modestia declarata a unui "cititor oblrgat,
prin forla imprejurarilor, sa fie atent si la
opiniile exegetilor", profesorul Mazilu ~ in
acela$i timp un organizator atent al acesto
ra, pe alocuri dirijand subtil, In umbra sen
surilor explicite ale operei, $i unele ipoteze
pe care nu Ie formuleaza deschis (de pi Ida,
comentariile despre unguri ale grecului
Stavrinos, pe care, vorba autorului, "de
"prejudecati nalionale (.) nu cred ca-I
putem Invinui"). Fara a epuiza subiectul,
lucrarea ofera un corpus de texte semni
ficative, uneori de un umor involuntar,
prezentate agreabil si fara manie pedanta,
cu reala erudi)ie a unui carturar exersat.
Simona DRAGAN

80

ea

DOUB

-Ie
e
ri
eul

rlsorl
de la AI. Piru

8$i

$i
, 0

sa
i,
pe

~.In

regatind un articol pentru

Dictionarul Criticilor Literari,
initiat de Facultatea de Filo
logie din Bucure$ti In anii 'SO (dic
tionar care n-a aparut niciodata din
motive pe care nu Ie cunosc!), m-am
adresat profesorului AI. Piru pentru
a-mi da dHeva date biografice. Mi-a
raspuns prin scrisoarea pe care 0
public In numarul de fat a al revistei
noastre. Cand i-a aparut Istoria Iite
raturii romane, am scris un articol
despre aceasta izbutita sinteza, fa
candu-i cateva observatii. Prompt,
AI. Piru mi-a trimis 0 alta scrisoare,
justificand punctul sau de vedere.
Public $i acest raspuns In Caiete
Critice. Doua documente importan
te, cred, pentru cunoa$terea biogra
fiei $i a gandirii critice a lui AI. Piru,
unul dintre cei mai importanti istorici
literari romani postbelici.

lor

'er

e
: $i

ae
nu
en

or,

. te

cu
rgat,
si la

e Tn
50

sen

eze
I

a,

E.S.

lui
..de
a-I
~ ul,
ni

2 noiembrie 1982
[ubite Oomllule Simjon.

ar,

, ta,

80

81

Oa/ele pe C:Jfe IlU Ie eeri ar (i cam ;JCeslea:

SUIlI nJscu/ III R.KJu (MJr,!!inenij au (mt illte
pa!i a,tJzi In perimelrul or;Jsului. pe lowl f(J\tei
melc case e ;Jcum a (anrid de moni!:/),
OJ/a Ila,~rerii: JJ augusr 1917 (inlr;i In zoe}ja
Leului)
Am (icur Liccul Prineipele Ferdjn<1Jld I (;1Z1
8;Jcol'j;J) din BacJu Inlre 1928-liJ.16 (opr clase.
,ec!ia reJI). B;Jca1aurea( tlin iunje 1<)36.

Am ;In,oll,;t FilculliJlca de Utc're "j 11oLolic dill

lasi III Jl)4(r Lieell!ial III filolo.!!ic; model1lil ill .Ke
1;J,i illl. Elel JI $co/ji : Jrm,tlc Superinare
IJI(iill!:Jle clupJ moclel (rJllct:! de Petru Andrcl. Am
ah,o/l il III 1941,
EX;JnJI::1l de cap:Jeil;;te III IJ)\',It,lm;1111U1 liceal
(secundar) la Bucuresti In 1942. Reu,it primul pe
tari! ill cOllli,ie AI. Ro"elll .II 0, POPOI lei,
,'ecundar' /jmha (rallcez;l,
Am fo,,1 profl"or la Liceul ;\-alional din lasi un
<1il ( 1943-1 iJ44)

Profesor III conlilluare IJ Liceul de COllslructii

Cil'ile si cdililJre (ni G. Casbuc) din Bucuresli
(/944-1947).
Numit asislenl IJ caledra de IilerJturif romDIIJ
modemJ J lui G. CJlillescu de la Facullatea de
lilere dill Bucure.~li la I ialluarie 1946. In :JceJu.~i all
Roselli Imi puhlicJ la FUllda!ie ,,\Ii:Jta lui G. /.",
.. Opera lui G. Ibu!ileanu". Mentiunea ,.maglla cum
laude". 111 acela.~i all am fO.'illilularizal prill cOllcurs
pe P0'it.
Eliberal. adicJ elimillal fJrJ explica!il dilllnlJrJ
miilll, pe data de I oClombrie 1949. dupJ ce Jm
primil salariu un an, fJra sJ :Jm I'oie de a "elli la
facullale.
lnlruciit pe dala de I oct. 1956 am fosl reintegrat
III Inl'i1tJmDnl. [;llel'a IUlli Ca asislent. :Jpoi CJ lec
lor, Cll recunoa~tcrea I'eehimii de la data eliherJrii,
lIu-mi face plJcere sif I'orhesc de'ipre aceaslif etapJ
Iris I,! a I'ielii mele. COI/'iidefil cJ 17lI am exi,tat
atunei, dacJ wei.
Mi 'i-a reCUIlO'icut tit/ul de doclor (doclor docellt
In .~Iiill!e filologice) In 1963. SUllt profesor de IJ
l'ulsla de 49 de alii, dill 1966, (j:)fill COIICUIS la
Facullalea din Bucure.'ili .~i din Cr:JiOl'a) Am Ireeut
douJ concursuri.la dou,1 Ullil'ersiIJ!i.
Am scris .~i puhlical IIICJ din liceu. OehuIlll re:J1
III ,,JunJalullilerar" (1939).llIlr:J1 In ,.lsloria lilera
lunl wmille de la origilli p;'ilJJ III prezenl" (1941)
de G. CJlillescu si III ,.Isloria lileralUril romiille"
(J941) de C Dall Panlneseu si Mircea StrJmul.
fJrJ S,I fi al'ul I'olum.
111 crilicJ 17lI SUlll adeptul melOdelor, nll cred d
aceslea fac pe crillci, ci IIII'er.'i.
Nu practlc Isloria lilerarJ dedil Ca crilic.
Recullosc .~I slahilesc I'alori pe cafe Ie llnnJresc III
suecesillllea lor lIecauzalJ. Eu am lamat termenul
de ,.irollie cordia]J" III crilicJ.
[IIIDI am I'rul .'iJ scriu lIulJlai de.'ipre cOlllempo
ralli III cOlllinuwea Illi G. CJlillescu. :Jpoi, epoea
illterzicfilldu-mi, IJI-am rdugial In "eeilime. Pe
UlmJ am cOlllillual sif .'criu despre cOlllemporalli.
COlllpelldiul mell de iSlorie IiterarJ esle un jur
nal, relatiulle:1 wlei excursi}. E curios cif dupJ ce
all) pUlut s1-1 puhlic nu mal alll ullde 'iif scriu.
Nu disprelUie.'ic eruditia. III-am comp};kut cillar
III ea, III ideea cJ IIU e lll:Ji intere.'ii:ll sJ serii de'ipre
Oclal'iall Paler deciil despre MlfOIl Coscill. NU'i[1I11
COllI ill'i cJ {Oil Gheorghe e m:J1 rezi'itellC dectit {Oil

Budai Oele:1nu. Pucem pUlle pe Nichila SIJlle.'icu'ii

Marill Sore'i'cu IiingJ Ion Barbu >i Blaga?
Dar IIU I'reau sJ Ie illfluell!ez Sle dn'pt cif as fi
pU1U1 rellullra la ciitil'a aUlOri~i cJ a> fi putul adJll
ga aftli. Am I'rul Sil ,'ie spunif cJ la mille esle S:JU IIU
esCe CUlare, Illolil'iind implicit sau explicit. Cum IIU
suponi dumneala pe Grigureu (omis si de mine),
ap IIU-mi place mie Mircea lorgulescll, acest nou
Bawreu al crilicii romiille. Ca sa mJ opresc aici".
Am fO'i1 opric sJ public Illtre 1947-1955 - 8 alii.
Prlmul 1011l1ll III 1946, al do ilea In 1959 (dupJ 13
alii), desi au fosl scrl.'ie amiilldouJ ill 1945-1946.
Nu lill sJ se remarce asia.

Bucure$ti, 6 februarie 1983

luhiCe OOJJJlluie Simloll,
ArcIcolul dumiliJ!e despre mine lIecesicJ ullele
relU>5ri pe care Ie-am fiicue Cll moCll'Jrile urmJ
loare:
P. 2. .. hiografie crilid ill slil pozilil'isl cu Illcer
carea de a face portretul illleleclUal"."
Am eliminal ,.Ill slil pozilil'ist" deoarece IIU
explic omul prill deleoninifri eXlerioare, ci illcerc
UII portrel sainle-heu I'ian eXlra.\ In cea mai mare
parte din oped
P. 3. ...\u i 'i-ar pUlea reprosa decfit ll.~oara lell
dintJ de a minimafiza, prin compara!ie, pe adl'er
sarul bucure'ilean al lui G. IbrJileallu.
E LOlille'ieu."
Am cJiat. pelltru cJ III reafitate comparalia de
c:Jre \'orhe\li e incidelltalJ Sl {lIl1icl UII caz millima
Iizalo;m~ penlru LOIIllewu. Nu am comparal dedit
partial \i in trecere opere de IbrJileilllu .\1
Lorin ''cu. de iillfc/ diferile dill loale punctele de
I edere. chiJr 'if .Iuh raportul conlillulUlui.
P. -+-6. Palodizarea me:J din l'itoria file/ilturii e
pe penoJJe ,i epocl. perioilda reche, epOCeJ pre
modern]. perioada modemJ. epoca marilor c1asici,
smnil ,i Inccpul delecol (0 epod de Irallzi!ie) ,
periwdJ c(\J){cmporaIlJ, epoca actualJ. Perioada
elle un inlen:ll de limp caraclerizat prin IrJIJluri
propril in cunul cJru ia se desfJ.~oarJ anumile
fenomelle I:lU elcnimenle. epoca esle 0 diviziune a
unei perioadc' marcalii prilllr-un momenl impor
IJIlI. Ull PUIlCI de: oprire.
Epoca I i!:5U-] 819 e.lle ilumlllisliJ, ceea ce nu
ob'iC}\,! Cilille.lcu. Am c1a.lifical fileralura dill

82

Document
Cartea

Man uscrisele

lui Gheorghe
Tomozei

C sJ-i

Cronin,

o/ogu.
-riilori
J dalJ

pIC, al
para
/974)

11

beJla i'n

\':1d ee
IJ p.en
unde
_ ~lc'

eel

dOL/d,

-j

Poetul nu a fost Insa mai pu\in popular In 1996

decat In 1995 si cartea nu a aparut nici la
jubileul celor 60 de ani. $i nici mai tarziu, pen
tru ca, pe 31 martie 1997, Tomozei s-a stins.
Putin dupa aceasta, conducerea Cartii
Romane$ti s-a schimbat, iar situatia editurii a
obligat noua conducere sa caute modalita(i de
supravietuire. Cum un volum de publicistica
literara al unui mare poet nu reprezinta 0 sal
vare, cartea a fost din nou, din implacabile
argumente economice, amanata. Marturisesc
ca,
acum, nu mai stiu nimic despre soarta ei.
nt~-o cronica pUbl~cata In Literaiorul si relu
M-am
decis, prin urmare, sa dau publicita\ii
ata, anul acesta, In volumul Fragmente cri
aceste
texte,
atat pentru valoarea lor docu
tice, II (Funda(ia "Scrisul Romanesc",
mentara,
cat
$i
pentru frumuse(ea lor intrin
pp. 93-98), Eugen Simion scria ,,0 perfor
seca.
0
parte
din
ele sunt certamente inedite,
manta este $i caligrafia lui Gheorghe
Insa
nu
mai
am,
colectia
ziarului pentru a veri
Tomozei. Poemele sale (tot in numar de $ap
lica
titlurile.
Dar
sunt
sigur
ca loarte pU(ini din
tel par desenate de un copist care are 0 infini
tre
cititorii
acelui
mare
cotidian au avut
ta rabdare".
ragazul,
In
lunga
vara
fierbinte
a lui 1994
intamplarea face sa posed cateva manu
(C.M.
de
lotbal,
caldura,
vacanta),
sa
citeasca
scrise, daruite de Gheorghe Tomozei pe vre
lui
Tom.
Poate
ca,
starnind
curiozi
tabletele
mea cand redactam impreuna pagina cultur
tatea
cititorilor,
vom
determina
grabirea
unei
ala a defunctului cotidian Ora (iunie-august
decizii
In
legatura
cu
volumul.
in
arice
caz,
ne
1994). Poetul sus\inea atunci 0 rubrica de scri
vom
aduce
aminte
de
acest
mare
poet
si
pri
Itor, intitulata Oracol $i Imi lasa mie "corvoada"
de a face corectura dactllogramelor sale, ca $i eten, acum, cand se Implinesc doi ani de tre
libertatea de a decide, in func\ie de profilul cerea lui la cele ve$nice, cand tacerea a$ter
paginii, ordinea apari\iei articolelor, pe care Ie nuta peste numele sau a devenit insuportabil
aducea Intotdeauna cate doua-trei odata. de nedreapta.
Cand I-am Intrebat ce sa fac cu manuscrisele,
R.V.
ghicind dorinta (partial) camuflata In Intrebare,
Gheorghe Tomozei mi-a raspuns nichitian:
..Se daruiesc".
Pan a la dispari(ia sa, manuscrisele nu au
avut nici pentru fericitul lor posesor 0 alta va
loare decat cea sentimentala. 0 suita de ghini
oane a facut ca ele sa capete valoare docu
losand In continuare cateva idei despre
entara. Dupa dispari(ia ziarului Ora,
pamflet,
trebuie sa spun ca, departe de
Tomozei a procedat la 0 selec(ie din sutele de
a
vedea
In el un "motor" capabil sa
articole, eseuri, notatii, tablete care alcatuise
mi$te
"ma$ina
lumii"
literare, nu vad cum ar
ra rubrica Oracol, le-a adaugat alte texte si a
putea
Ii
scos
din
uz
asemeni
armelor de exter
alcatuit 0 carte, depusa In anul1995 la Editura
minare In masa e 0 fatalitate.
Cartea Romaneasca. Ministerul Culturii, geneAlaturandu-i nota veninoasa (Indeobste
os ca intotdeauna, a refuzat sUbven(ionarea
anonima)
pius alte tertipuri de gen (citarea
cartii, pe motivul (mi s-a spus atunci) ca
truncheata, transcrierea voit eronata a unor
Gheorghe Tomozei e un poet mult prea
nume, spre a starni ilaritatea etc.), pamfletul
c 'noscut $i nu are nevoie de subventie.
devine
obiect de savoare pentru un public
Cartea a fost amanata pentru 1996, anul In
(fatal neimplicat) si cand, inllamat de humor,
care poetul a Implinit 60 de ani, liind destinata,
evident, sa marcheze respectiva varsta. poate Ii "gustat" chiar de victima bascaliei.

c'pile

"ulli de
/I eOIl

_ r fJrd
dumi-

o fata/itate

[CJ

84

Document

pectacolul
monstrilor
,

ura.
ai loial
:ecat cu

~ spune
entru a-I
aterea
spre a-i
; t, spre

m prins la 0 ora imposibila, pe canalul

doi al televiziunii reprogramarea filmu
lui Opera.tiunea "Monstrul", regizat de
anole Marcus dupa un scenariu de Titus
.:lopovici.
i rolurile principale Toma Caragiu,
Octavian Cotescu ~i Marin Moraru, intra!i de
demult in galeria monstrilor sacri (teatru si
f I ), autori, aici, ai unei pelicule antologice.
Cel trei sunt inima unui mic grup de coman
do ce parase~te Bucure:;;tii spre a duce la
lmplinire opera!iunea numita codificat
onstrul" avand drept linta capturarea, in

Delta Dunarii a unui pe~te colosal. Nu prepa

rativele (cornice) ale expeditei ii confera filmu

I i nota de neverosimila virtuozitate, nu

marunta lui "epica" ci tribula!iile triou-ului

actoricesc, desfa~urate aproape intr-un spa!iu

teatral, fix. Soar zice ca, regizor ~i operator,

n-au avut de facut altceva decat sa-i lase pe
monstri sa se mi~te in cadru dupa plac, ros-Ii] azboiul uniunilor de crealie continua, nu
ndu-~i partiturile nelncarcate ostentativ cu chiar ca In Bosnia, e drept; institu!ii cu
..haz" ~i izbutind sa anime, fabulos, un scenanume lungi, greu de memorat, se ataca
riu ce s-a vrut doar pretextul magicei Intalniri. furibund, se contesta, incearca sa-si impuna
E un regal cinematografic.
prin forla (nu chiar ca la Mogadiscio), legitimiFilm produs nu atat pentru succesul imediat, tatea.
de casa, ci pentru cinemateci. Obiect de
Mereu alte felii se desprind din apetisantul
muzeu oferind viitorimii probe de arhaic "pepene" ce va fi fost Uniunea Scriitonlor, alte
humor, cascade de ras ~i suras descinzand gubernii i~i scutura jugul, proclamandu-~i
din lumea filmului mut, trase pe pelicula In plin independen!a, statutul, trezoreria (proprie, dar
regim dictatorial ~i ramase noua zestre spre a goala) ~i spectacolul se produce precipitat, ca
ne lumina cu ele singuratatea.
intr-un roman in fascicule.
S-a inceput prin reactivarea ideii de
Vazut aZi, filmul capata 0 dimensiune
mirabila: el este 0 antologie a cli~eelor "epocii Societate a scriitorilor (Uniune fiind socotit, in
de aur"; mi~carile lui Caragiu fiind ale "comu- ciuda dictionarului, un termen bolsevic, asia
nistului de omenie". Personagiile lsi vorbesc tiCI), cineva s-a propus si singur s-a ales
Intotdeauna ca In ~edinte, banalitatea frazelor presedinte, apoi, prelungind memoria
se Inso!e:;;te cu un Intreg ceremonial din care Cabinetelor 1 si 2 si-a urcat soata In staff
nu lipsesc accentele "tovara~esti", gestica (vicepresedinta) pentru ca, brusc (prin
omului etem precaut, persuasiv, dar lesne implozie), marunta erezie sa ia sfar~it. Allii au
scos din pepeni, nu lipsesc fumurile ierarhice. refacut entuziasmele reformatoare ~i avem
Dar adevaratul dictat e al artei, at marii arte. acum 0 So\ietate Inscrisa la tribunal, autoce

E
!

-ai nici
rlac),
ai bine
andut
a locuit
titulia
to ate
, stitie.
a nu-I
::1 con
morul

E un noroc pentru noi ca am putut conserva

evolu!lIle celor trecuti din viata, prematur
Intr-un halou tragic - a~a cum Ie sta bme
comedianlilor -, ~i peni\a Ii evoca smerit
Caragiu si Cotescu.
Unde sunt ei? Ne Incruci~am pa~ii cu ai lor
pana mai ieri. Oricum, numele Ii se vor scrie In
gigantice spectacole cosmice cu litere de foc.
Doar astfel vor putea "juca" sub bagheta
me~terului Federico Fellini.
Dar Moraru?
Aud ca s-a retras din tulburata lume a filmu
lui romanesc. Ca soar fi produs pe 0 scena
nemteasca. De ce nu?1
Moraru poate juca ~i Intr-un teatru aztec.
Mimica lui e, cople~itor, poliglota.
Romanii, care au gusturi extravagante, I-ar
putea chema sa joace in lara lui.

Charta
si
, cartile
,

ra.

:a j ale

: e. Nu
:mice?

86

_ f

Document
Vinul, alcoolu[? Desigur.
Dar nimeni nu vorbe~te despre solitudinile
impuse, despre frica, despre precaritatea
traiului diurn, despre puscariile. proprietate
personala.
Numai cu arti~tii pierduti Romania poate
"onora" satirica, abjecta cifra ce i s-a impus:
60.000!
V:~ ~ 4",.-..,

..

O'R>'\<:OL

nLt>.t6

"I\:t.:: "-.:.....). >::L< ...'" ~-1u3 pl'o6.

~ ~? ~

,,';f ;t......+ru1"

V4''t\.D

~~,.....,,<t~

t ~

)~ ~"" . 4<"",,~ tv~i... ~;""'E'..+.r..,. -:-x." '}., -I'~

-t. ~,<~ ..+;. .:4-1.,.,,;.., e.....:. '? -r... <-t .-t: J)I<~
V'
'
.
em Q ~~...? -t: ~~ILt.-r<4.>

.....t.,

t';t+u

... ~;; -

+.~4&J

..4-;........+ ~ ,a-l .........

~t...

w.~""'c,..""'wc..o ')<J

.~ ~ "\~)(..... l!Vfc..,;
,~,""cJ '~)~4t ~

r...

'Io"U.4)

,,~

0.4? J)~b~<.l 'M

~.)'Y4 'I:r\""t:~(60.QooJ..

rt.. . ;..

JtN).? ..., r~t: .~..

-I;...... .c.w '),'
'lv ~~StJ; .c~Lt" ~L1;(;, ~.....bl~
......:p.;;' .:"'" .... _'+' "'"'~ 1l~0+;r.... 4':~ .....;

"'t\-i\
<'

~~-+ "'-'"

Ck)~
~

",cot,'

It'

s.~;""

~c..l 'HJ

~~~........

"'<U<J ~~"j..ct..>, ~" ~

tn."Ti ~r.( ~ w...i. ~')~

e.w.~

...

~; +.rl",:, .J.~.:>4'; ')0, ;l!06N .;1 ~u. Iv

f..,e-..-...!.~ t; S"""4'} 10-1 ~: ~.+:'; "'-'<....
~'-' ... -ti- ..... 't~K-j"'-+ """-;t.;t.J v~ ~ oj..... ~-Ic.
".lu vc.~
~YI\J ~;"",,;,u.. .u ~,~,,-~ ~:
"".b~ ~:N.'t' ....... ......?+..; v;~i~ 'd<-<-."+ A4AJ

.0

'<> ...., "'"' j,>.,-,,"l,.J,.,

,.,l.-.
ti-+;u o>~-+..,
")C.,,.Jic.J ~ ~v ",-bA...C.u..') ~ b1~""M.lu-t"" ....::>
~~.v~v.

~;~i"" .lM~VU:1J~ OJ , , : ) , ,...:-1' ....., ~-+.uS

"-" ...... (1-4 11" ~.9~) ........ +... :e,.. ... :->~~"'t
V"''''''~

........., ...' " ,o~;7n ~,,~o~.

Menuhin
ne iubeste!
,
e Incantare l Mult hulita te[eviziune de
stat a realizat un uluitor film-document
consacrat memoriei lui George Enescu,
avand de pe acum lustru muzeal.
Nu e singurul, In ultimii ani. Dupa interviul
parizian [uat lui Mircea Eliade (Paul
Barbaneagra), dupa cele cu lonesco ~i Cioran
(Gabriel Liiceanu), iata-I pe acesta (al Floricai
Gherghinescu) In care regizoarea ~i-a asigurat
colaborarea celui mai mare muzician al lumii:
lehudi Menuhin l

Intr-un decor ca din "Forsyte Saga", lordul

Menuhin I-a evocat pe cel ce-i fusese profe
sor, relnviind amintiri cu 0 uluitoare
prospetime ~i izbutind miraculos sa Inchege
nu doar "portretul" unui geniu, ci $i, abia
Intrezarit, portretul unei tari: Romania.
Menuhin I-a ales pe Enescu din toti mari
muzicieni cu care ar fi putut sa studieze.
Copil, I-a vazut si auzit la San Francisco ~i a
revenit obsedat de personalitatea romanului.
L-a vizitat [a 0 ora imposibila In chiar ziua In
care maestrul urma sa paraseasca ora~ul ~i a
staruit sa fie acceptat (i se parea de
nelnchipuit sa fie altfel) $i visul i s-a Implinit
curand .
La Enescu, I~i aminte~te Menuhin, totul
purta pecetea neostentativa a genialitalii. Ca
profesor era evident a[tfel (parea sa nu aiba
metoda, nu izbutea sa fie didactic), ca om era
de 0 cuceritoare blandete ~i simplitate.
Ce iubea Enescu?
Menuhin crede ca In primul rand muzica,
apoi muzica sa si in al treilea rand vioara
'
$i lsi iubea nezgomotos lara.
Enescu si-a adus Inva!acelul la Sinaia, In
vila ,1uminis" de [a Cumpatul (modesta fata de
cele din jur) $i lehudi n-a uitat zecile de ore de
studiu In doi, vizita pe care le-a facut-o mag
nifica regina Maria (fiindca Menuhin-tatal nu
si-a lasat fiu[ sa se produca la castelul totu$i
regal). drumurile In piete (I), de unde fasci
atia junelui pentru culorile fructelor $i
legumelor, dar si pentru tesaturi[e 1arane~ti.
Lordull$i aminte~te $i de 0 invitatie la 0 terasa
cu bere, unde Enescu i I-a prezentat pe un vir
tuoz lautar lansat dezinvolt Intr-un program de
cantece romane~ti (une[e refacand triluri de
pasari) ~i dupa zeci de decenii pare sa trai
asca mirabila clipa, e cuprins de vraja de atun
ci, si vag lacrimand, se ilumineaza de un,
vechi si el, dor
Pret de un ceas, cel mai "scump" muzician
din lume a stat intr-un fotoliu, asediat de
aparatura romaneasca de fi[mare, Intr-un
ospat memorialistic ce ne-a umplut inimile de
o magica vibrare.
Ne-a facut mai frumo~i
Menuhin Ii iube~te pe romani si crede In
Romania.
Oare noi n-am putea face la fel?

90

cel care In plina restaura\ie religioasa si

monarhica abandoneaza religia. $i adopta 0
concep\ie materialista. Fara sa adopte ,,0
credin\a noua" - cum spune Joel Gayraud
, cea a progresului uman, a Luminilor...
Dimpotriva, Leopardi "se angajeaza Intr-un
pesimism fara Intoarcere" (23).
Totu~i, acest Leopardi, mai mult lucid, In
ochii caruia Incremene~te istoria, pentru ca el
zlinic coboara In infern, este totusi Tnsetat de
lumina, de bucurie. De calm, de tandre\e. in
ultima analiza, de placerea de a trai.
In poemul sau Tn proza, Elogiul pasarilor, nu
Tntamplator spune: "Eu a~ vrea, la un moment
dat, sa ma transform in pasare pentru a
cunoa~te mul\umirea ~i bucuria de a trai pe
care ele Ie incearca" (18).
Un Leopardi grav (In carte i se spune
Amelius), cople~it de ganduri, "deodata atins
de cantecul pasarilor", brusc abandoneaza
lectura. Cuprins de cu totul alte stari, scrie un
incantator poem despre micile fiinte canta
toare care 11 inconjoara. De ce tocmai
pasarile? Pentru ca pentru Leopardi pasarile
"prin natura lor sunt creaturile cele mai fericite
din lume" (7). Ele se bucura mereu. Oricum,
mai mult decat celelalte animale .. Leopardi Ie
urmare~te mi~carile, Ie asculta cantul, admira
,,1nclinatia lor pentru placere si bucurie" (8)
Treptat, confundandu-se cu ele. Cu bucuria
lor, care pare mereu amplificata. $i chiar fara
sfarsit. Desigur, in perioada de dragoste, "ele
vor canta mai cu ardoare, mai des si mai
indelung, dar nu trebuie crezut ca ele nu
cunosc ~i alte motive fericite ~i agreabile pen
tru a canta" (8) Leopardi ne spune ~i de unde
vin bucuria, echilibrul pasarilor: din alianta lor
cu lumina, cu transparen\a, cu timpul calm.
Ele In timp de furtuna se feresc, chiar se
ascund. Dar, de fiecare data, ele revin cu
aceea~i prospe\ime jucau~a. Canta la asfin\it,
in zori, pe campii, peste ape translucide, in
inaltul cerului..
Leopardi precizeaza insa ca este vorba de
pasari Tn libertate ...

97

Aceasta aplecare a lui Leopardi asupra

naturii, asupra celor mai gratioase, mai fericite
dintre fiintele naturale - in ciuda exagerarilor
sale antropomorfizante -, nu este un simplu
accident.
Ci 0 metoda. Rezultatul unei nevoi subiec
tive generice de a se privi ~i de a se

recunoa$te Tntr-o lume fericita. Plina de

prospetime. Elan, entuziasm ~i claritate Tn
acela~i timp ...
Aceasta nevoie organica 0 inalta Leopardi la
nivelul unui elogiu filosofic al bucuriei, al tan
dretei, al vie\ii Insa~i ... A capacitatii de a 0 lua
mereu de la capat. Intr-o noua desavar~ire.
Interesant ca In acest poem melancolicul, pes
imistul Leopardi, meditand Tn ultima analiza
asupra sensului existen\ei umane, face eiogiul
spontaneitatii, al activita.fii neobosite din care
se na~te frumosul, Tncantatorul; face elogiul
perfectabilitatii prin activitatea bine realizata.
Care poate Tnalta geniul uman la starea de
multumire, de bucurie. Ca replica la umani
tatea prost facuta In devenirea ei. Care prin
caznele istoriei si eforturile zilnice uita sa se
bucure.. Sau Tnva\a greu lectia Tncantarii.
Pentru ca mereu se prabu~este. Sau este
zdrobit cumva.. Leopardi aducandu-si astfel
un oarecare corectiv pesimismului sau.
$i iara~i ne Intrebam, de ce tocmai
pasarile? Leopardi considera ca pasarile
impart cu oamenii cel mai mult capacitatea de
a rade (11) Nu are importanta acum cata
dreptate strict ~tiin\ifica are Leopardi Ci faptul
ca aici este vorba de un privilegiu istoric al
omului. Privilegiu despre care, de altlel,
Leopardi promite ca va scrie odata un trata!
(Subiect care Ii va reveni mai tarziu lui
Bergson). intr-adevar, pe langa gandire si lim
baj, rasul, in sensul major al cuvantului,
reprezinta 0 minune. Oricat de mari ar fi incer
carile, pierderile de bunuri, de fiinte dragi, "nu
suntem mai pU\in capabili de ras" (11). Mai
mUlt, cu cat omul este in stare sa ignore vani
tatea lucrurilor, mizeria vie\ii "cu atat mai mult
este apt sa spere si sa se bucure, cu atat mai
mult fiin\a sa singulara este gata sa rada" (11
s.m.). Chiar daca Leopardi nU-~i schimba sis
temul sau de valori, introducerea sperantei si
a bucuriei in sistemul nevoilor sale TI reechili
breaza. Oricate secrete ar Invalui ~i astazi
inca devenirea omului, pentru Leopardi, a
tunci, era lim pede ca omul este In centrullumii
vii. EI nu neg a nici ratiunea ca atribut esen\ial
al omului. Dar Leopardi, dupa Vico, nu vede
numai avantajele antropocentrismului. $i mai
ales al ratiunii pure. Ca ra\iune absolutizata,
care inevitabil duce la uscaciunea sufletului,
goliciunea rela\iilor umane si a mentalitatilor,
stagnarea valorilor. Putini au fost atunci, in
perioada exaltarii ra\iunii - desi momentul

avand 0 deosebita importan!a In istoria mod

erna a culturii -, care au Intrevazut si au
exprimat pericolele exagerarii Care se varsa
usor, prin suprasolicitare $i saturatie bine
exploatate - a$a cum au observat In secolul
nostru reprezentanlii $colii de la Frankfurt -,
in irationalism. $i In escorta de efecte istorice
mijlocite, care au si facut ravagii ..
Daca In timpul lui Leopardi ideea pe cat de
democratica pe atat de ne$tiinlifica a lui
Rousseau, si anume ca oamenii se nasc egali,
a facut de acum epoca, el, Leopardi, enunla
ideea ca oamenii nu se nasc... fericiti.
Zambetul vine mai tarziu Se Invala dupa zam
betul mamei. Rasul se Invata $i se dezvata.
Omul primitiv a invalat greu sa rada. Sigur ca
rasul se poate provoca si artificial. Selia este,
de fapt, 0 forma artificial provocata a veseliei.
Istoric, rasul, zambetul vin mai tarziu. Dupa
lacrimi - cum spune Leopardi NU-i de mirare,
constata el, "ca omul este considerat cel mai
nefericit dintre animale" (12). Selia fiind ,,0
forma de alienare nedureroasa a spiritului,
uitare de sine, cu alte cuvinte, 0 suspendare a
vielii" (12). Care "anuleaza sau estompeaza
pentru un timp sentimentul si con$tiinla raului,
ceea ce, pentru ei, nicidecum nu este 0 bine
facere" (13). Gravitatea si tristetea alternate de
zambet, de ras, de voio$ie, Intr-un cuvant de
bucurie (aceea de a fi, de a trail, este masura
gradului de umanizare a indivizilor, a civilizatiei
In care traiesc.
Daca pasarile dau cel mai perfect spectacol
al bucuriei, dincolo de care pulseaza trairea
autentica $i neobosita, "ca marturisire perma
nenta", ca miscare continua care iIi da impre
sia u$urintei opulente, toate acestea, dupa
Leopardi, sunt efectul "imaginaliei bogate,
variate ... u$oare $i copilaresti al unei gandiri
amabile, jucause de tandre iluzii, de incitare si
plenitudine (16). Desigur, nici astazi nu ne
spune psihologia animala daca pasarile gan
desc, si cam cum, daca intr-adevar au imagi
nalie sau se mi$ca intr-un registru dat de
natura lor $i atat Oricum, Leopardi opune
aceasta Imaglna!le libera, zburdalnlca - In
mod metaforic -, aceleia profunde, febrile,
furtunoase. In continua bulversare "care a fost
cea a lui Dante $i Tasso". Imagina,tia tragica,
plina de angoasa - care de fapt se potriveste
cu pesimismul leopardian -, este aproape
respinsa aici de autor. Pesimismul sau Incal

cat In acest poem aspira la lumina, la aer u$or

de respirat, la dulceala amabilitatii autentice,
Incantata $i Incantatoare, la convivialitate.
. Este nevoia poetului de a pastra ceva din
copilarie. Din fericirea de care copiii sunt In
stare. Aceea pana la uitare de sine. Pana la
epuizare. Fara de care, se pare, ca viata nu
este de suportat (16)
Citind acest poem azi, resimti deosebita val
oare pentru noi, a importanlei emoliilor afec
tuoase care se degaja din pAsARILE lui
Leopardi. Este vorba despre acele emolii po
zitive, puternice care - spre deosebire de
emoliile primare, pur viscerale care ne fragili
zeaza, ne fac sa nu mai suportam vicisitu
dinile vietii - ne stimuleaza raliunea, imagi
natia, creativitatea. $i mai presus de toate,
relatiile cu semenii nO$tri. Fiind terenul
inalienabil al celor mai exceptionale valori
umane, ca prietenia, ca si cele mai variate
forme ale iubirii ...
Dincolo de valoarea poetica a pAsARILOR,
Leopardi pune 0 mare problema filosofica,
una care Inca atunci batea la por(ile $tiinlei.
Cea a unita,tii dintre societate, om si natura
Mai mult decat atat, el intuie$te ceea ce peste
doua secole va fi 0 aproape compacta $i trista
realitate a civilizaliei noastre: ruptura dintre
afectivitate $i raliune. Care, nu In ultimul rand,
printre altele, este cauzalcondilie a unor grave
dezastre istorice proprii acestui secol. .. in ulti
ma analiza, aparilia omului-robot care poate
ucide In masa. Ca $i cum ar recurge la un
gest banal, cotidian.
Leopardi ne Indeamna sa Inva\am de la
natura. Depa$ind aroganta umana. Cea a
"stiutorului", a "cunoscatorului". Altfel, ne
paste handicapul afectiv. Care la prima
vedere nu se observa, chiar pare 0 stare "efi
cienta", comoda, practica. Din pacate, soci
etatea, inclusiv sistemul de inva\amant, va
produce in mod programat oameni incapabili
de orice raport afectuos de tandrele. In
schimb, acest tip uman poate produce cele
mai nea$teptat-negative gesluri, reaclii, fapte.
Individuale Sl soclale. De la indlferenla pana
la... crime Individuale $i colective. Traind mai
departe lini$tit. Fara remu$cari. Macar. Este
vorba de contemporanii nostri, In care soc ie
tatile (In special cele autoritare, sub aspect
politic, dar si financiar), au operat asemenea
diformitati ca handicap social si individual.

98

99

Cine ar putea crede ca aceasta ruptura este

una dintre sursele monstruosului in omul
acestui secol?l Suntem contaminati
Chiar daca monstruozitatea moderna ~i
de ce sa nu ne jucam cu lipsa oricarei definitii
- "post-moderna" nu sta numai in psihologie
sociala ~i individuala, deconstructia ra!iunii in
mici fragmente izolate, lipsite de coeren!a uni
ficatoare, anihilarea afectivita!ii, a sensibilita!ii
umane, ca liant social, suprasolicitarea
reac!iilor primare prin autoritarismul politic ~i
ideologic, prin educa!ie sumara sau calculat
fragmentara, drumul barbariei contemporane
a fost facilitat, chiar promovat. Tocmai aceste
stari socia Ie ~i culturale sunt interiorizate de
individ. Alat cultura, cat :;;i educatia sunt de
mull "vi novate" in acest sens. Separarea
stiintelor naturale de cele umane, cum consta
ta celebrul si tot atat de uitatul epistemolog ~i
pedagog elvetian, Jean Piaget, este catas
trofica. Aceasta discontinuitate este astazi
calea rupturii programate nu numai dinauntrul
culturii. Dar :;;i din fiintele umane, ca lipsa a
principiului calitatii din invatamantul de toate
gradele. Calitate care printre altele inseamna
stimularea inteligentei, a imaginatiei, a creati
viti'!,ti/. Intr-un cuvant, renun!are la dresaj. Cum
spune Piaget, reorganizarea invatamantului
nu este chestiunede metoda, ci de cu
noa:;;tere, de epistemologie. Interdisciplina
rita tea nu este un slogan modern, ci calea
refacerii unit/Wi cunoasterii ~i pe cale peda
gogica. Ca expresie a unitatii calitatilor uma
ne. In acest sens, problema :;;anselor egale
este 0 chestiune sociala. De umanizare, de
formare, de dezvollare intelectuala ~i afectiva
consecventa a membrilor societatii. Proces
unitar, in afara caruia formarea mentala ~i
morala a persoanei este de neconceput.
Responsabilitatea in acest sens, fiind, inainte
de toate, sociala. Ceea ce nu eludeaza, ci
implica valoarea individuala a fiecarui elev,
persoana umana.
In au VA L'EDUCATION? Piaget sintetiza
unitatea visata de Leopardi in ideea ca "a
in\elege inseamna a inventa". Ceea ce pre
supune personalitate nedisociata de sine.
Unitatea fiin!ei umane
Unidirectionalitatea culturii, a educatiei,
suprematia ~tiin!elor (mai ales a celor tehnice)
ca arogan,ta culturala, pusa la cale in dauna
gandirii sociale, istorice :;;i morale, pragma
tismul ca scop In sine, toate demoleaza sen

sui autentic al existen!ei umane. Care nicio

data nu este dat. Se construie~te actlv,
inteligent, sensibil. Mai greu decat trilul
pasarilor...
Astazi, Elogiul pasarilor, aceasta parabola
filosofica a lui Leopardi foarte in spiritul vremii
noastre, scrisa cu respiratia profunda,
proaspata, vizeaza nu numai recucerirea
omului natural. Ea ne avertizeaza, acum
aproape doua sute de ani, de pericolele care
pasc omul social. In masura in care se rupe
de sine... A construi ma~ini programate de noi
insine si a ne intrece cu ele sunt performante
uluitoare. Dar omul trebuie sa semene, inainte
de toate, cu ... elinsu~i Ca totalitatea unor ca
lit~!i ,genetice ~i sociale, mereu in devenire.
PASARILE nu sunt numai un indemn "Ia via!a
fericita", cu atat mai putin paradisiaca Ci , ~i in
primul rand, un semnal de alarma In legatura
cu rupturile care se opereaza In fiinta umana
Azi, in directia transformarii sale intr-un robot.
Foarte limitat inteligent. $i iresponsabil.
Cand Ingmar Bergman, in anii ~aptezeci.
intr-un interviu in Le Monde, spune ca el nu a
vrut nimic altceva cu filmele sale decat sa
scrie cateva litere la alfabetul atrofiat al afec
tivita!ii umane din acest secol, ered ca,
vrand-nevrand, ~tiind-ne~tiind, I-a confirmat.
pe masura amandurora, pe Leopardi

2. Montesquieu: Eiogiul sinceritatii, vir

tute saraca in imperiur moralitatii
Montesquieu din capul locului se arunca In
miezul unei dispute, putem spune multimi
lenare. Introvertirelextravertire, concepte
pereche, mereu puse in pozi!ii de adversitate
Pozitii care au capatat noi ~i noi valen!e, in
special in secolul nostru. In special prin
apari!ia psihanalizei, care inseamna una din
filoanele care au revolutionat cullura timpurilor
noastre. De fapt, aceste concepte fiind com
plementare in privin\a rolului lor epistemologic.
Montesquieu insa, refuzand avatarurile
subiectivismului, rupe brutal cu stoicii, cu
adagiul IIcunoa~te-te pe tine insuti", ca un pre
cept chiar inutil "Ei cautau continuu autoex
aminarea ca si cum s-ar putea cunoaste cine
va examinandu-se pe sine" (7). Pe langa sub
tila ironie, autorul i~i exprima nemijlocit totala
neincredere in subiectivismul autoanalizei.

Sugerand ca ei, oamenii, au multe altele de

facut decat sa-si piarda vremea astfe!.
"Oamenii se privesc prea de aproape pentru a
se vedea a$a cum sunt" (7). Pentru a percepe
viciile $i virtu\ile proprii, "ei sunt continuu pro
priii lor martori infideli $i judecatori corup\i" (7).
Deci, cunoa$terea, inclusiv cunoa$terea de
sine, Montesquieu 0 a$aza In relatia omului cu
lumea, cu semenii sai, alegand astfel calea
regala a cunoasterii. lar exercitiul sinceritath
aZi, am spune al transparentei, ca forma
esentiala, calea cea mai scurta a cunoa$terii
interumane, a Intelepciunii ca moralitate, el 0
considera centrala Nu ca pretentioasa
cunoa$tere speculativa. Ci ca virtute practica
$i practicata. Atat in viata privata, cat $i In viata
"eroilor care fac comer( cu mai-marii zilei".
Deci sinceritatea ca drum catre celalal1. Prin
care te construiesti si pe tine insuti Dar $i ca
o componenta a vietii publice. Inclusiv politice.
Oare exista 0 tema mai actuala? Cand
moda mastilor a devenit cotidiana. Cand sin
ceritatea din virtute, chiar si rara, a devenit un
semn de prostie. Virtute a carei valoare este
negata cu cinism universal. In numele "real is
mului". Atat In viata privata, cat $i, mai ales, In
cea politica, in via\a publica. Azi, refuzul aces
tei virtuti fiind trecut sub tacere, daca nu teo
retiza1. in numele "realismului" politic.

SINCERITATE iN VIATA PRIVATA. In con

ceptia ganditorului modern care a fost
Montesquieu, sinceritatea nu este 0 simpla
cerinta morala, ci 0 esentiala componenta a
educatiei. Educatie, despre care nici 0
secunda nu lsi Inchipuie ca ea se termina cu
studiile. Deci, nici dupa ce ai ie$it din mana
maestrilor tai, "sau perfect, sau incorigibli" (9).
$tiindu-se de cand lumea ca nu poti fi nici per
fect, nici absolut incorigibil! Tocmai de aceea,
Montesquieu considera educatia 0 parte a
vietii De la na$tere pana la moarte. Cum am
spune astazi, el fiind unul dintre promotorii
educatiei permanente Montesquieu nu
asteapta de la natura mai mult decat aceasta
ne poate darui. Nu crede, cum va face
Rousseau pu\in mai tarziu, ca oamenii se nasc
buni. Din fericire sau nenorocire, "oamenii nu
sunt nici buni, nici rai" (10) - spune
Montesquieu, in sensu I ca drumurile sunt
deschise ... Putem deveni.. Calitatile pot
aparea/ disparea, viciile se pot conglomera.
Nici portretul acestor concepte morale perechi

(bun-rau) nu este privit static $i in sine. Ele

sunt de 0 mare mobilitate. $i mai ales trebuie
rap'ortate la timpul istoric. A fi burvrau nu este
o stare de suspend are angelica sau diabolica.
Dar oricum, trebuie sa te bati pentru reducerea
viciilor. $i sa ai forta $i curajul "sa fii rau atun
ci cand trebuie, Intr-un secor corup, tocmai
pentru a fi un om de bine" (10). Deci, cu aju
torul simtului relativitatii, al dialecticii
psiho-sociale, binele si raul se aplica, dar nu
prin amalgamare, ci ca reaclie la relele, in
primul rand, sociale. Inclusiv ca forme de
autoaparare Impotriva coruperii fiin\ei umane
mereu la panda. Ca forma de aparare a
moralei private. Pentru a ne distinge. Vom
vedea ca intre morala pUblica $i morala privata
la Montesquieu este un continuu du-te-vino
caruia individul nu i se poate sustrage.

Cu cat viciile cresc, cu atat mai mare este,

considera Montesquieu, rolul sinceritatil. Pe
care nu 0 prezinta nicidecum 0 simpla virtute
privata. Sinceritatea 0 pune In legatura con
trapunctica cu una dintre cele mai mari rele
morale, orgoliul. De$i Montesquieu considera
aceasta boala ca incurabila, 0 adevarata ne
bunie a omenirii $i a membrilor ei, totu$i, el nu
dezarmeaza (11)
Atacand imposibilul
(0 utopie morala?) prin forte morale. Ca
ve$nica, neintrerupta impotrivire. Ca 0 rara
modalitate de raportare mereu la celalal1.
Mereu, despartindu-ne de noi in$ine, ca
oameni cu ma$ti. De expresiile noastre
cameleonice. Care, mai ales in perioade de
criza, de rupturi socia Ie, de absolutism $i
autoritarism politic, de la monarhie la orice
forma a totalitarismului, devin 0 uniforma
morala obligatorie. $i Montesquieu se intrea
ba "Oare vom trai mereu in sclavajul acesta
de a ne deghiza sentimentele noastre? Va tre
bui sa lingusim mereu, va trebui sa aprobam
(dand din cap) fara sfarsit? Tirania va ajunge
pana la miezul gandirii noastre, pana la
infinit? Cine este indreptatit sa ne ceara acest
fel de idolatrie?" (11). Deci autorul Scrisorilor
persane a Spiritului legilor, cel care
prega este de fapt spiritul revolutiei franceze,
considera idolatria morala de orice fel, in
primul rand. pe taramul politic, un mit ca toate
miturile. Caruia ii contrapune 0 valoare ele
me tara si exemplara, sinceritatea. Chipul tau
de di auntru trebuie sa ajunga, lntr-un tel, pe
chipul tau. pe fata ta, In expresiile tale

100

10

diverse. 0 traducere, 0 forma de fidelitate fata

de tine lnsuti. $i astfel, 0 forma de consid
era tie a celuila/t Acest antidot trebuie sa-I
secrete organismul moral al fiecarei fiinte.
Dar se poate? in secolul al XVII-lea, secol
pe care el 11 considera de joasa cO[Tlplezenta,
domina sufletul de curtezan, care lnsa, Tn mod
paradoxal, dupa Montesquieu, nu vrea sa
treaca drept un om oarecare, identificat cu
ceilalti oameni". Acest comportament atat de
desconsiderat de Montesquieu este Inzor
zonat de semnele unei "politeti false". Care
"nu face deosebire lntre a cunoaste lumea si
a 0 pacali; iar ceremonia care este in
intregime exterioara patrunde moravurile" (11
s.m.). Este limpede ca Tntr-o asemenea men
talitate nu Tncape sinceritate. Mai mult, ea lasa
"sinceritatea, ingenuitatea pe seama spiritelor
mici, ca 0 marca a imbecilita(ii" (12). De fapt,
nu conteaza cum esti. Este suficient sa tii ca
ceilalr; (din clasa cameleonilor). Este ca Tn
portrete, "unde nu se cere altceva decat sa
semene" (12). Uniformizarea morala Tn rau
este confortabila. Ea este lucrarea miturilor ca
viciu. "Un om simplu, care nu are decat sa
spuna adevarul, este privit ca un perturbator al
placerilor pub lice". (12) EI va fi dislocat, alun
gat, pentru ca nu place adevarul, acesta fiind
de obicei prea amar. Sinceritatea este asoci
ata cu fiinte salbatice. Care revolta orgoliul,
pentru ca adevarul pe care poate sal com
porte este "cea mai pretioasa dintre pasiuni,
pentru ca acesta este pictor fidel care ne face
sa ne vedem tot atat de deformati pe cat sun
tem" (12). Sinceritatea este tot atat de
izbitoare pe cat este de rara. Tocmai din
aceasta cauza "ea este vanata, peste tot pro
scrisa". "Ea nu gaseste azil decat In prietenie.
Dar cine ne poate fi prieten? Cei care folosesc
metode joase de a ne seduce?I" - se Tntre
aba Montesquieu. Solitudinea sinceritatii, ca
forma a Iibertatii (13) individuale, Tsi gaseste
adapost doar acolo unde sala$luie$te 0 anu
mita probitate, nici pe de parte lipsita de
afectiune. $i Montesquieu ne da si masura
valorii prieteniei. "Daca noi am cunoa$te bine
pre,tul unui veritabil prieten, ne-am petrece
viata cautandu-I" (14). Este, de fapt, cel mai
mare bine pe care-I putem cere vietii. De$i "cei
mai multi oameni sunt sedu$i de aparente
pacalitoare de 0 joasa $i servila complezenta".
Si iau toate acestea ca semn al adevaratei pri
etenii, confundand - cum spune Pithagora

"Cantecul Sirenelor cu cel al Muselor" (14).

Da, sinceritatea i se pare lui Montesquieu "fru
moasa origine", virtutea din care se nasc to ate
cele Tntr-o prietenie. "Cand un om are forta sa
fie sincer, 0 sa vedeti un anumit curaj difuzat
Tn Tntregul sau caracter, 0 independen\a gene
rala" (15) Este vorba de 0 atmosfera, 0 lume
egala cu sine. Influenta pe care 0 exercita
asupra celorlalti este cea a unui suflet eliberat
de teama, de teroare. lar iubirea intrinseca
pentru virtuti, respingerea practica a viciilor $i
a celor care Ii se abandoneaza vin din firescul
unui caracter. 0 existenta filtrata prin prezenta
unei autentice prietenii Inlesne$te relatiile cu
noi Insine, dar, In acelasi timp, cu lumea
Intreaga. Dandu-ne siguranta pe care nu
avem cum sa 0 dobandim altfel. Oricum, un
reper esential Tn scurta noastra viata.

SINCERITATEA
iN
RAPORT
CU
MAI-MARII ZILEI. Dintr-o data, Montesquieu
ne arunca Tn inima vietii publice lar In miezul
acesteia ... sinceritatea. Punand acum sute de
ani, cum ar spune azi cei mai multi, problema
moralizarii vietii pUblice. in primul rand, a celei
politice. Aceasta, de cele mai multe ori, fiind
aproape In lntregime corupta. lar In acest
domeniu, si mai mult, cine are inima corupta
"dispretuieste
oamenii
sinceri"
(16)
Montesquieu se lntreaba din ce motive.
Raspunsul este stupefiant de simplu si de
cand e lumea invariabil, spune el "Pentru ca
ace$tia nu parvin la onoruri $i demnita.ti"
(16 s.m.). Cineva va spune, mult mai tarziu, ca
cei care vor sa acceada neaparat la tunctii
politice - cu foarte mici exceptii - tocmai din
aceasta cauza nu corespund, iar cei care Ie
refuza, nu simt chemare pentru ele, tocmai ei
sunt cei lnzestrati din punct de vedere moral
pentru asemenea functii.
Deci Montesquieu, completandu-i realismul
lui Machiavelli, 11 contrazice. Dupa el, $i In
viata pUblica, cea mai trumoasa meserie este
aceea de a spune adevarul. Ca buna folosire
a demnitatii pUblice este chiar deasupra dem
nitatii Tnsa$i Chiar daca sinceritatea In viata
publica este mai greu de exersat decat In
viata privata. "Omul sincer la curtea unui print
este om liber printre sclavi" (17). De aillel,
aceasta este garantul actiunilor Prin\ului fata
de popor. Montesquieu punand astfel, de fapt.
problema relatiei dintre dimensiunea politica a
vietii sociale $i adevar Care nu este decat

haosului -, pe seama lipsei de caracter. Cine

a vazut In ace$ti imediat zece ani, la noi, vreo
critica a conservatorismului istoric? A pietei
libere, reg lata numai de vestita "mana
nevazuta? Cine a vazut 0 analiza serioasa,
inteligenta, a tendintei, de artfel inevitabile,
care este mondializarea? Oar care se poate
face dupa multiple criterii Cine a auzit voci
ale istoricilor care sa ne atraga atentia ca 0
istorie traita de milioane de oameni, generatii
si genera(ii, mai mult de jumatate de secol, nu
poate fi extirpata, doar studiata serios, pas cu
pas, cu competenta? Ca metoda calificarilor
sumare, si de multe ori subumane, sa fie
respinsa ca 0 cale de neumblat? Excep,liile,
foarte rare, nu fac nici aici decat sa confirme
regula. Existenta unor "grupuri de prestigiu"
este fireasca. Nu este firesc monoplul si mai
ales transformarea lor in grupuri de presiune
intelectuala. Chiar daca lucreaza cu metode
"albe". Un asemenea spatiu intelectual - mai
ales cand se monopolizeaza $i mijloacele
materiale $i morale - nu poate fi benefic pen
tru diversitate. Cu atat mai putin pentru mora
lizarea spa(iului cultural $i politic.
Cei mai afectafi sunt linerii. A caror voce
critica nu se aude. Sau doar ca prin vis ..
Cand varsta lor este varsta criticii, a afirmarii
in diversitate, a imaginatiei chiar nelimitate ...
Unde sunt tinerii nostri care Indraznesc sa se
Intrebe cu voce tare? $i nu sa se alinieze? Sa
Intrebe cu 0 sinceritate debordanta? Nu-i sufi
cient sa discute in particular, chiar in secret,
idei, stari, timpi, solutii. Cand vocea tineretului

domeniul politicului este, de asemenea,

aproape inexistent. Cat am evoluat sub acest
aspect de la Montesquieu Incoace? lar In
ceea ce ne priveste, putem sa ne Intrebam
cat am involuat in acest secol sub acest
aspect? Oricum, problema nu poate fi jude
cata In afara evolu(iei institutiilor politice, a
parghiilor de control intrinseci. $i mai ales in
afara educatiei comunitatilor umane ... In afara
justi,tiei sociale. lntrebarea este oricum, cu
atat mai spinoasa cu cat discrepanta Intre
moralitatea noastra, scaparea de sub control
a moralitatii politice in sUbstanta ei profunda,
pe de 0 parte, $i galopanta dezvoltare infor
matica, tehnica a societatilor, ridica noi $i noi
probleme. Ne pune In fata unei noi istorii ...
Deci, In plina "epidemie a moralismului" ca
forma de deghizare a problemelor reale,
imoralismul politicii In acest secor Inseamna
genocid, moarte de foame la nivelul unor
popoare, razboaie mondiale si multe, multe
locale, inseamna milioane $i milioane de copii
care, daca nu mor de inani(ie, sunt exploatati,
Inseamna comertul cu arme $i cu droguri, cu
prostitutia copiilor, a femeilor ca noi forme ale
industriei, comertul cu organe umane etc,
drept cele mai cautate surse de venituri.
Inclusiv statele democratice i$i trag veniturile
$i forfa din asemenea surse. Secolul al
XVIII-lea nu ne-a trecut. Intram In al XXI-lea..
Montesquieu e mort.
Ileana IOANID

devine uniforma trebuie sa ne intrebam cat

este de bolnav spatiul nostru public din punct
de vedere moral? Ce se va intampla cu harta

diversita(ii noastre politice, culturale $i

morale? Ne bantuie 0 "epidemie a moralismu
lui" - care arata doar superficial spre trecut
- lasand in urma aplecarea serioasa, cu
noasterea, confruntarea calma si decenta cu
propria noastra identitate. Trecuta $i prezenta.
Democratia ca institu(ie politica exista. Dar
logica puterii, a institutiilor sale, greu
parase$te terenul tradi(ional $i greu sau deloc
nu face loc logicii sinceritatii si a adevarului.
Isteria politica s-a substituit moralei politice.
Din teritoriul moralei facand un cuib de cuci.
Daca progresul moral este eel mai anevoios
In istoria omenirii - aproape ca trebuie sa
dam dreptate acelora care il contesta -, SI .

104

dintre cultura moderna $i cea postmoderna $i, data cu introducerea noilor tehnologii. La ran

In continuare, natura Insa$i a esteticii.

dul lor, structurile sociale traditionale (cum ar

Crowther adera la parerea celor care con

fi identitatea de clasa) $i gruparile politice au

sidera ca primele semne ale modernismului . Tnregistrat 9iverse fragmentari $i reevaluari

pot fi identificate Tn noile sisteme de produc\ie complexe. In spatiul culturii, categoriile sta
inaugurate de revolu\ia industriala; In centrul bilite rigid de modernism au fost puse sub
acestora, considera el, se afla un fenomen semnul Tntrebarii de diversele curente ale
unic: diviziunea muncii. In cursul procesului poststructuralismului. Postulatul fundamental
productiv, care materializeaza aceasta rela\ie, al poststructurali$tilor a fost ca frontierele din
obiectele nu sunt realizate de un singur pro
tre unele teritorii, cum ar fi cele ale cunoa$terii
ducator. Procesul e compartimentat rigid In filosofice,' literare sau istorice, se modifica
etape $i In obligatii repartizate fiecarui individ necontenit $i, ca urmare, nu pot fi definite pre
implicat (p. 12). Aceasta diviziune a condus la cis. Grice tentativa de a fixa asemenea fron
un salt In privinta eficien,tei. Acela$i lucru s-a tiere este privita ca un exemplu de "Tnchidere"
petrecut pe teritoriul cunoa$terii $i al culturii: ("pentru a folosi un termen al jargonului con
de la sfar$itul secolului al XVIII-lea (In mod tempo ran", p. 85). Astfel de "Inchideri",
stralucit, In opera lui Kant) s-a Incercat sepa
conchideau poststructurali$tii, au putut fi
rarea radical a a diferitelor forme ale cunoa$
trasate de unele grupuri de putere In dorin\a
terii $i ale experien\ei, de pi Ida a gandirii de consolidare a propriilor interese $i
preferinte.
metafizice de metoda $tiintifica sau a expe
rien\ei estetice de judecata etica (p. 56-71).
Scepticismul privitor la rigiditatea categori

Prin izolarea $i definirea a ceea ce e unic $i ilor s-a extins la practica artistica.

distinctivTn fiecare mod al cunoa$terii $i expe

Abstractiunile scolii "Neo-Geo" din New York

rientei, acestea pot fi intelese $i urmate cu mai pot fi identificate In viziuni $i modalita\i con

multaeficien\a (p. 78). .

.. _ _
_.
ceptualiste, neo-clasiciste $i ale unui

"neo-expresionism" care combina tendin\ele

Un Impuls similar se Identlflca In arta sfarsl

tului de secor al XIX-lea $i Tn cea din secolul figurative $i abstractioniste cu masive Impru

nostru; el ia aspectul unei tendin\e de a da 0 muturi din imagistica proprie culturii populare

mai mare importanta valorilor formale In $i din cea a artei trecutului. "Stilul" epocii

dauna con\inutului narativ. Evolutie care prezente e, prin firea lucrurilor, eclectic; el

atinge punctul culminant, desigur, 0 data cu admite chiar' si combinatii mai distonante

afirmarea deplina a artei non-obiective (p. 56). (p. 98). Acest' eclectism, .suntem ispititi sa

Aici - afirma partizanii ei - arta dobande$te observam, a declansat Indelungi discutii privi

un statut de "autonomie": creatia ei (Crowther toare la "sfar$itul artei", In sensul ca au fost

folose$te constant cuvantul productie) e moti

epuizate resursele ei de inova\ie reala $; de

vata $i justificata In termeni pur artistici. Ea nu creativitate. Diviziunile sistematice din epoca

mai e dependenta de factori exteriori, aflati Tn modernismului, soar putea adauga, au lasat

relatie cu utilitatea sociala. Se poate deduce, locul unor modalita\i fragmentare $i pragmatic

inconsecvente cu sine de a ordona $i a expri

prin urmare, ca impuisul fundamental al mo

dernismului e optimist (p. 64). Prin diviziunea ma lumea. Sperantele de odinioara intr-un

muncii $i a modalita\ilor de cunoa$tere si "progres nelimitat" $i Intr-o emancipare

experienta In segmente distincte, controlul $i sociala suprema au fost Inlocuite de nesigu

in\elegerea lumii de catre specia umana au ranta $i scepticism. Intram, astfel, intr-o era

inregistrat un progres semnificativ (p. 82). postmoderna

Fara Tndoiala, posibilitatea unui progres neli

Se ridica acum Intrebarea fireasca referi
mitat $i (In timp) a emanciparii totale de igno
toare la semnificatia $i valoarea reala a unor
ran\a ramane deschisa.
asemenea schimbari. Unii teoreticieni
(Crowther se refera Tndeosebi la Lyotard,
Impuisul modernist pare totu$i sa-si fi pier
dut energia $i, implicit, autoritatea. Crowther p 152 -161, 162 -176) Ie-au comentat ca pe
detecteaza cateva simptome. In sfera eco
u fe omen binevenit, argumentand ca sta
nomicului $i socialului, de exemplu, modelele bilirea de catre modernism a unor categorii
productiei industriale s-au modificat radical 0 rigide $i eforturile lui de a obtine "eficienta $i

106

control" asupra lor conduc, In cele din urma,

la un efect autoritar. De pilda, la "excesele lui
Hitler $i Stalin" (p. VIII); in contrast cu aces
tea, complexitatea $i pluralismul culturii
postmoderne sunt rezultatul unui "impuls
anti-autoritarist" (p. 100). Ele ne cer "sa
respectam diferen!a, diversitatea $i tranzi
toriul".
AlP comentatori, se cuvine totU$i sa
observam, au fost mult mai pu\in convin$i de
consecin!ele pozitive ale postmodernismului.
Neo-conservatori de felul lui Peter Fuller,
Roger Scruton sau Daniel Bell, de exemplu,
privesc cultura contemporana ca pe 0 reali
tate afectata de 0 pierdere grava a sensului $i
a orientarii care nu poate fi rezolvata dedit
printr-o Intoarcere la traditie $i la valorile spiri
tuale. Paul Crowther observa ca neo-marxi$tii
(din randul carora el insista asupra lui Jurgen
Habermas, mentionandu-I In treacat $i pe
Frederic Jameson) Imparta$esc asemenea
nelini$ti $i Incearca sa schiteze solutii mai
complexe. Acestea ar consta in continuarea
"impulsului modernist spre instruire 1 si eman
cipare" $i implicarea unor "strategii adecvate";
ce inseamna Insa adecvare, In cazulin spe!a
e, evident, mai greu de precizat
Nu putem decat sa fim de acord cu autorul
cartii care conchide ca "nici una din. aceste
evaluari ale postmodernismului nu e intru
totul exacta" (p. 104). Intr-adevar, la 0 dis
tanta de cateva decenii, putem avea impresia
ca Lyotard $i poststructurali$tii au supraevalu
at fluiditatea modalitalilor de cunoa$tere $i de
experien!a $i statutul lor de "constructii"
sociale.
atare viziune implica subiectul
uman ca si cum constiin!a sa ar reprezenta
doar ceva mai mult decat suma influentelor
variabile ale societa!ii asupra ei. Astfel InCat,
considera Crowther, ei e$ueaza In incercarea
de a interpreta exact posibilitatea existen!ei
unor constante flexibile in sfera cunoa$terii $1
a experientei (p. 95).
Viziunea neo-conservatoare conduce la 0
extrema opusa: ea presupune ca ar fi posibila
ignorarea schimbarilor radicale din societatea
contemporana si intoarcerea la un sens mai
omogen $i "spiritual" al comunitatii $i al valo

106

107

1 Crowther foloseste termenul enlightenment cu 0

conota!ie voit ambigua (p. 80).

rilor ei (p. 110). intr-o asemenea perspectiva,

cultura poate fi conservata in afara fragmen
tarii produse in existen!a contemporana. ,,0
societate nU-$i poate uita totu$i istoria
oricat de tragica ar fi aceasta istorie" (p. IX).
in abordarea neo-marxista se recunoa$te un
atare postulat; unde e$ueaza ea insa e In
incercarea de a formula, In replica, strategiile
adecvate. Ceea ce reflecta "problemele fun
damentale care au derutat Intotdeauna mar
xismul", $i anume "continuul e$ec In incer
carea de a articula 0 teorie pozitiva Intre
agentul individual $i for!ele socio-istorice" (p.
73) si de a clarifica "sensul rela!iei dintre
suprastructura culturala $i infrastructura
socio-economica a societatii" (p. 81).
Un atare rezumat al polemicii moder
nism/postmodernism poate sa para, fara
indoiala, vag; mai ales ca, in prefa!a, re
zervele formulate de Crowther sunt, a$a cum
declara ellnsu$i (p. X), "afirmate, mai curand,
decat argumentate". Declara!ie contrazisa In
textul cartii, unde pozi!iile diver$ilor teoreti
cieni sunt analizate In detaliu, Intotdeauna
dintr-o clara perspectiva estetica. Aici e nece
sara 0 precizare: termenul estetica a fost
folosit, in mod tradi!ional, In acceptia lui
"esentialista". Ceea ce atribuie esteticii dato
ria de a cauta, deopotriva, 0 definitie ultima a
artei $i a experien!ei estetice, precum $1 for
mularea unor criterii precise ale valorii esteti
ceo
asemenea viziune "esentialista" este
legata, se stie, de Kant si de evolu!ia moder
nismului; In ultimele decenii insa, ea a fost
energic pusa sub semnul Intrebarii atat de
poststructuralism, cat $i de teoriile feministe.
Chiar daca, nu 0 data, aceste re!ineri au luat
mai ales forma polemicii, lasand demonstratia
pe un plan secund, ele nu pot fi cu totul neso
cotite, in masura In care reprezinta un reflex
al tendin!elor mai profunde manifestate In
evolutia lumii contemporane $i, mai cu sea
ma, a atitudinilor intelectuale generate de ea.
E simptomatica, de pi Ida, indoiala formu
lata, aproape Intotdeauna, de acesle mi$cari
fata de orice efort de a da 0 defini!ie artei $i
esteticii (acuzatia de closure - ,,1nchidere"
aici a fost rostita cu precadere). De exemplu,
tendinta dominanta in estetica "esentialista" e
aceea de formalism. Intr-o atare perspectiva,
faclorul definitoriu al arlei e Inlruparea
calitatilor formale ale echilibrului si armoniei;

110

111

de alta parte, intre evenimentele propriu-zise

ale trecutului $i actul istoricului de a Ie trans
forma in fapte. Teoria $i practica postmoderna
aduc in centrul atentiei 'notarea autocon$tien
ta a altui tip de discurs in discursut istoric $i
anume acela In care se sugereaza atitudinea
istoricului - narator fata de obiectul (materi
alul) naratiunii sale. Provizoratul $i indecizia,
partizanatul $i chiar politica deschisa - toate
acestea Intocuiesc pretentia de obiectivitate si
dezinteres care neaga natura interpretativa $i,
implicit, subiectiva a reprezentarii istorice.
Astlel, toate "evenimentele" trecute sunt
"tapte" potential istorice, dar cele care devin
propriu-zis fapte sunt acelea alese spre a fi
narate. Aceasta distinctie Intre evenimentul
brut si faptul caruia i s-a conferit semnificatie
constituie una dintre preocuparile recurente
ale fictiunii postmoderne (Hutcheon, 1989).
Din moment ce fictiunea postmoderna aduce
In prim-plan procesul prin care evenimentul
este transform at In fapt, ea atrage implicit
atentia asupra caracterului dubios al opozitiei
binare real-fictiv. $i face acest lucru su
gerand ca non-fictionalul este 0 constructie la
fel de artificial a ca $i fictionalul. Istoria, ca si
fic(iunea de altfel, isi construieste propriul
obiect, transform and evenimentele numite In
fapte prin intermediul limbajului. Acesta este
paradoxul postmodernismului. Trecutul a exis
tat cu adevarat, dar astazi el nu poate fi cunos
cut decat prin urmele sale textuale, prin
reprezentarile sale, de multe ori complexe si
indirecte: documente, arhive, fotografii, picturi,
arhitectura, filme $i literatura. Hutcheon (1989)
semnaleaza faptul ca textele postmoderne
folosesc $i abuzeaza in mod curent de docu
mente istorice, accentuand atat natura discur
siva a reprezentarilor trecutului, cat $i forma
narativizata In care Ie citim. Inser(iile paratex
tuale postmoderne - taieturi din ziare, docu
mente sau ilustratii fotografice - de-natural
izeaza arhiva, aducand In prim-plan textuali
tatea reprezentarilor. Aceste texte docu
mentare apar In note de subsol, prefete $i epi
loguri; uneori ele sunt "para$utate" direct in
discursul fictiv. Scopullor este acela de a pune
din nou cea mai importanta intrebare post
moderna: cum ajunge individul contemporan
sa cunoasca trecutul? Fictiunea postmoderna
pune literalmente in evidenta urmele paratex

tuale ale istoriei, discursurile sau textele trecu

tului, documentele si reprezentarile sale nara
tivizate, Insa rezultatul final nu este acela de a
oferi un raspuns la Intrebarea dinainte, ci doar
de a sugera intrebari Inca si mai dificile.
Pentru a descrie amestecul de fapt $i fan
tezie ce domina scrierile postmoderne, Barth
(1984) folose$te un alt termen decat Linda
Hutcheon, eel de ,)storie fictiva". Atat com en
tator, cat $i creator de istorie fictiva, Barth
porne$te de la trei reguli principale: fictiunea
despre istorie nu devine aproape niciodata
parte a istoriei fic(iunii; literatura care con
teaza pana la urma In orice cultura nu se
refera aproape niciodata In principal la acea
cultura; indiferent la ce se refera, marea litera
tura se refera aproape intotdeauna la ea
Insa$i. Astfel, in scrierile sale, Barth juxtapune
faptul istoric cu fantezia, lipsa de siguran(a cu
istoria; romanele abunda In documente false,
scrisori contrafacute $i falsificate, scrisori
ratacite $i adresate gre$it etc. Pe scurt, un
artificiu al istoriei sau, altfel spus, 0 fiction a
lizare a ei. Romancierii postmoderni folosesc
de cele mai multe ori genuri mixte, forme
teatrale, liste lungi, includ materiale din surse
diverse - scrisori, reviste, ziare, poeme, can
tece, discursuri, transcrieri etc. Un Turn Babel
dupa prabusire.
Se poate trage, de aici, 0 concluzie: istoria
nu mai reprezinta un "bun comun", ea este
proprietatea privata a celor care 0 inter
preteaza. Pentru a crea ordine $i coerenta,
istoricii trec cu vederea faptul ca documentele
false, intrigile $i datele eronate constituie doc
umente scrise. Scriitorii postmoderni resping
existenta unei teorii cauza-efect care poate
explica fenomenele istorice $i biologice.
Indivizi ca loana d'Arc, Napoleon, Bismark...
sunt neimportanti, teoria "marilor oameni" fiind
discreditata; postmodernii introduc In fic(iune
numele unor personalitati istorice reale, pe
care Ie pun In situatii compromitatoare, facan
du-Ie sa spuna $i sa faca lucruri ridicole,
neconfirmate de documentele istorice.
Aceasta este 0 modalitate nu doar de a
desacraliza marile figuri ale istoriei, ci si de a
pune sub semnul Intrebarii posibilitatea ca un
individ sa fie cu adevarat re-creat.
McHale (1987) atrage $i el atentia asupra
faptului ca postmodernii fic(ionalizeaza istoria,

ceea ce implica faptul ca istoria poate deveni

o forma de fic!iune. Fic!iunea, chiar cea fan
tastica, apocrifa sau anacronica, concureaza
cu documentul oficial ca vehicul al adevarului
istoric. in fictiunea istorica postmoderna isto
ria si fictiunea schimba locul, istoria devenind
fictional~ iar fictiunea devenind istorie "ade
va~ata", i~r lumea "reala" pare sa se piarda in
acest amestec. Dar, spune McHale, aceasta
este exact intrebarea fundamentala pe care
$i-o pune fictiunea postmoderna real compa
rativ cu ce? Prin amestecul modurilor realist $i
fantastic, fic!iunile istorice postmoderne con
trazic faptul istoric familiar. De allfel, prezen!a
personajelor istorice din lumea reala intr-un
text fictional a fost numita de Eco )dentitate
trans-/~me". Identitatea trans-Iume constituie
intotdeauna un semn al penetrarii unei lumi
de catre alIa un semn al violarii, inlr-un
anume sens, ~ grani!ei ontologice. In afara de
Incorporarea personajelor istorice, sunt posi
bile si alte tipuri de identitate trans-Iume, ca
de exemplu imprumutul unor personaje din
alte lumi fictionale, lucru care se intampla de
altfel In mai toate romanele postmoderne
Kearney (1988) caracteriza poslmodernis
mul tocmai prin aceasta suspiciune fata de
cronologia istorica. Tendin!a de a Imparti islo
ria in perioade sllccesive este deseori criti
cata de comentatorii postmoderni ca fiind 0
obsesie moderna. Respingand astfel de mod
ele bazate pe mitul progresului, postmod
ernismul a evidentiat - inca de la aparitia sa
in arhitectura, teorie literara $i filosofie

tendinta de a construi istoria ca pe 0 antologie

de stiluri si traditii diferite. Istoria ca 0 continu
itate este inloc~ita de istoria ca un colaj. Nu
ilitamplator, Linda Hutcheon (1989) insista
asupra interesului crescut pe care istoria I-a
aratat In ultima vreme fa!a de naratiune
respectiv fa!a de formele, functiile, puterile $i
limitele sale. Fic!iunea postmoderna tem
atizeaza deseori acest proces de transfor
mare a evenimentelor in fapte prin filtrarea $i
interpretarea documentelor de arhiva. In
metafic!iunea istoriografica insu$i procesul
lransformarii evenimentelor in fapte, prin
interpretarea probelor de arhiva, esle aralal
ca fiind un proces al transformarii urmelor tre
cutului in reprezentare istorica. Facand acest
lucru, fic!iunea postmoderna subliniaza ideea
ca trecutul nu este 0 entitate ce poate fi
reprezentata in chip neutru, in $i pentru ea
Insa$i sau reprocesala proiectiv in termenii
inlereselor acluale.
Tranzi!ia de la un taram la altul nu este nicio
data Iina in opera postmoderna; asa cum
observa si McHale (1987), romancierii post
moderni iac acest lucru prin diverse strategii
destabilizatoare ca, de exemplu, prin violarea
constrangerilor impuse fiC\iunii istorice "cla
sice" prin contrazicerea documentului istoriei
"oficiale"; prin folosirea excesiva a anacro
nismelor; prin integrarea isloriei si fantasticu
lui. Romanul isloric postmodernist este, dupa
parerea lui McHale, revizionist In doua sen
suri: in primul rand, el revizuieste con!inutul
documentului
istoric,
reinterpretandu-I,
demistificandu-I sau demascand versiunea
ortodoxa a lrecutului; in al doilea rand, el
revizuieste, chiar transforma, conventiile $i
normele' fictiunii istorice Acesle doua in
!elesuri ale revizionismului converg In special
in strategia postmodernista a istoriei apocrife
sau alternative istoria apocrifa contrazice ver
siunea oficiala In diverse moduri: fie supli
menteaza documentul istoric, fie deplaseaza
istoria oficiala cu tolul; in ambele cazuri, efec
tul esle acela de a juxtapune versiunea accep
tata oficial a ceea ce s-a Intamplat $i a felului
in care au stat lucrurile cu alta versiune a lumii,
deseori diferita in mod radical.
Mihaela CONSTANTINESCU
112

Literatura striinA

Varstele

eroului
liric
L

a 24 decembrie 1998, se aduna 200 de

ani de la na$terea celui care a ctitorit jn
timp, prin aparitia primului sau volum de
Poezii jn 1822, temeinica piatra de hotar
romantismului polonez, Adam Mickiewicz.
Sarbatorit cu fast $i dragoste pioasa de toata
lumea pe parcursul jntregului an care-i poarta
numele, evenimentul prilejuieste numeroase
manifestari dedicate marelui poet, jn semn de
omagiu suprem, jndreptalind titlul prestigios
de conducator spiritual al Poloniei jmobite, cu
care a fost jnvestit de compatriotii recunosca
tori $i, jn acelasi timp, locul de onoare pe
care-I ocupa jn memoria afectiva si jn patri
moniul clasic al umanitalii Fiindca viata aces
tui adevarat "pelerin allibertalii", petrecuta mai
mult jn exil, se confunda cu suferin(ele $i sper
an(ele popoarelor jmpilate, cu jncercarile
armate de eliberare nalionala $i perseculiile
care Ie-au urmat de fiecare data, vitregiile isto
riei punandu-$i jn chip hotarator amprenta dis
tinctiva asupra geniului poetic Varstele
eroului liric: solitarul wertherian, romanticul
activ, penduland jntre Faust $i Prometeu, $i
patriotul lucid, se identifica astfel cu biografia
plasmuitorului sau din care jsi trage sevele
conceptuale. $i unul, $i celalalt, creator si per
sonaj, jnscriindu-se fara siluiri jn tipologia
romantica.
Prima ipostaza lirica din MO$ii, IV si 1(1823),
coincide cu anii de formatie, cand preceptele
mistic-naturiste adancesc prapastia dintre
realitatea falsificata $i propriile jnchipuiri:

112

113

"Dar de-o sa-ncep, batrane, sa te acuz pe tine

$i $tiinla sa li-o blestem, cand te vad sa scra$nesc;

Tu m-ai ucis pe mine l m-ai zorit sa citesc!

In carti $i frumusetea naturii deslu$esc l

Pamantul rai $i iad facut-ai pentru mine,

Dar nu-i decat pamant".

La acestea se adauga lecturile romantice

care-I statornicesc jn zone ezoterice si deza
magirile iubirii, transformandu-I jntr-o victim a
cu similitudini jn Manfred al lui Byron si
jndeosebi In Werther allui Goethe:
"iti plac carlile mirene? ..

Astea-s carti jn$elatoare l

Tortura, cerul tinere\ii mele l

Mi-au sucit baza aripei spre soare

$i-n sus m-au tras, ha.l l spre stele,

De-n stare n-am mai fost sa-mi cobor zborul".

Noptatecul Gustaw reprezinta fibra roman

ticului pur. Claustrat jn perimetrele red use ale
propriului eu, obsedat de convulsiile durerii
care se transfera jntregului spatiu exterior,
eroul liric respinge orice compromis prin
apropierea de realitate, refuzandu-$i. exclu
sivist angajarea jn vreo direc(ie utila. Intrucat
nu mai poate receptiona apelurile colectivitatii
solidare, nu mai interpreteaza ca 0 datorie
nobila renuntarile jn folosul ei, lasandu-se jn
seam a staril~r halucinatorii. indemnurile preo
tului de a se dedica sacerdo(iului rasuna jn
desertul indiferen(ei Dogmelor scrise ale bis
ericii, ca $i adevarurilor $tiintifice, Ie prefera
puterea datinilor $i a vechilor eresuri, acest
adevarat schelet sus(inator al spiritualitiitii
populare, care jngaduie descoperirea sufletu
lui naturii; zona interzisa accesibilitatii preotilor
$i savantilor. Zadarnice vor fi si sfaturile
Marylei de a lupta pentru glorie, patrie sau pri
eteni, fiindca vibratiile altruiste ale tinere(ii au
palit 0 data cu trecerea ani lor:
"Falnice vorbe-s duse de a ei suflare l

N-a mai ramas nimica, un palid eres,

Marunte firicele, cioate;

Fluturi u$ori pot sa Ie zboare,

Jar ea Ie poate-nghite dintr-o rasuflare,

Dar ea vrea sa cladeasca pe pulberi palate l

Facandu-ma lanlar, ma schimba-n Atlas care

Reazima tot cerul cu umaru-i tare.

E-n darn. Doar 0 scanteie omulin el cuprinde,

Ce-ntinereasca varsta 0 data se aprinde.

Suflarea Minervei o-a(ala, uneori,

$i-atunci din toata semin(ia

Apare-un jn(elept si a lui Platon stea,

Ce lumineaza-n veac de veacuri.

Daca scanteia-n torta mandria 0 anima,

Atunci apar eroii, spre purpura se-ndes

Tristan Tzara
s'entend
deja...
OUt poete sorti de I'anonymat possede
deux visages, Ie sien propre, celui que
la nature lui a donne, et celui que la
legende a fa90nne au cours des annees, par
courant Ie temps tout en prenant du volume, a
la maniere d'une boule de neige, que ce soit
par transmission orale ou par transmission
ecrite.
En ce qUi concerne Tristan TZARA dont
no us celebrons Ie centenaire de sa nais
sance, les deux visages m'apparaissent d'une
fa90n bien distincte. Le visage de la legende,
curieusement, est celui de sa jeunesse, celui
donc que je n'ai pas connu sinon par des pho
tographies qui constituent les elements du
mythe. II s'agit du portrait d'un jeune homme,
plutot petit de taille, meche en bataille et mon
ocle visse a l'oeil, en maniere de derision.
C'est ce visage la qui a traverse Ie temps,
jeune et trublion a jamais.
Je suppose que c'est ce visage-Ia et cette
legende que I'on enseigne aux Iyceens d'au
jourd'hui, du moins je Ie suppose, car, de mon
temps - il faut dire que Tzara etait ne la
meme an nee que mon pere et qu'il est mort a
I'age que j'ai actuellement - donc, de mon
temps, si LAMARTINE etait enseigne et
revere, Gerard de NERVAL, en revanche etait
considere comme un moderne avant-gardiste.
l\i1ais avec I'acceleration de I'histoire, Tristan
TZARA doit etre enseigne par nos contempo
rains d'une maniere aussi confite en classi
cisme que pouvait I'etre alors, Ie romantique
LAMARTI NE. Les Iyceens de la Liberation
preferaient de loin, Ie fruit defendu que consti
tuait I'exemple dadalste et surrealiste.
C'est un fait evident que les scandales et
les pitreries (comme I'annonce de la presence
en chair et en os de Charlie CHAPLIN a une

116

117

manifestation du groupe et qui se revela, bien

entendu sans Ie moindre fondement) de Tzara
et de ses amis, scandales que I'on se racon
tait a la veillee bien avant I'intrusion de la
television qui nivela tout, dans une province
eloignee et a une epoque ou les livres a I'ex
ception des best-sellers, etaient quasiment
introuvables et ou I'on se "refilait" les adress
es d'amis de retour de la capitale susceptible
d'avoir dans sa bibliotheque I'un de ces pre
cieux livres qui nous faisaient tant rever, c'e
tait un fait evident que ces evenements qui
remontaient deja a un quart de siecle, nous
ravissaient et nous excitaient bien plus que
"La Tristesse d'Olympio" ou "Les Nuits" de
MUSSET.
La poesie dite de Resistance etait venu
entre temps se greffer sur cet arbre dada et
surreel, mettant sur la meme longueur d'on
des nos goOts esthetiques et notre parti pris
patriotique. On ne s'etonnera donc pas que
son bac en poche, Ie jeune poete debutant, ou
plutot balbutiant, que j'etais alors, des son
arrivee a Paris vienne rejoindre ses idoles,
ARAGON, ELUARD et TZARA. L'amitie spon
tanee de ces trois idoles (j'emploie ce mot sci
emment bien qu'anachronique, et ceux de
generation intermediaire comme GUILLEVIC,
Claude ROY, Claude SERr\.IET, autre poete
fraternel d'origine roumaine, et Jean
MARCENAC dont je me souviens qU'il etait
com me I'ombre de TZARA. L'amiM donc de
ces poetes et leurs conseils, et surtout Ie fait
d'etre traite par eux sur un pied d'egalite con
stituait pour un poete novice Ie meilleur des
viatiques.
Ce fut ainsi dans les salons du C.N.E. au 2
rue de l'Elysee que je fus admis a penetrer et

son r61e exact dans I'ecriture de cette poesie

de combat. II devenait alors tres loquace a
propos de son poeme "UNE ROUTE SEUL
SOLEIL", poeme au sUjet duquel je m'interro
geai sur ses vertus resistantes, mais me ras
surait-il, tout est dans Ie titre, car si I'on veut
bien lire la lettre initiale de chacun des mots
contenus dans Ie titre, I'on arrive au resultat
suivant: UNE ROUTE SEUL SOLEIL egal:
U.R.S.S.
Le voici ce poeme qui n'a pas pris une ride,
car il peut etre lu comme a son epoque, en
tant que poeme de circonstance, mais aussi
comme un poeme premonitoire, car il est
aussi un poeme de toutes les circonstances,
autant dire qU'il est desormais un poeme clas
sique.
Les couteaux sont debout
Ie souffle nous manque
les corbeaux repartis
les departs annules
I'annee de la pierre s'est abattue sur nous
que de fumee j'ai vue defiler
de printemps interrompus
la chaine des brOmes
brisee sur la hutte
et de liberte perdue
je marche sur la mousse
la sourde oreille
une nuit m'est venue
ronde comme une chataiggne
par dela les silences
elle parlait d'un homme
elle mimait un songe
jetait du soleil
aux pauvres que nous sommes
plus riches que des montagnes
et j'ai suivi I'etoile
j'ai devine la joie
paroles au coeur de menthe
quel estcetespace
qUi rayonne en moi.

18

,.A la poesie de circonstance, rappel Ie

TZARA, dans un entretien radiophonique
avec Georges RIBEMONT-DESSAIGNES, Ie
25 fevrier 1950. je prefere la poesie de la cir
constance. Je eux dire par la que. du parti

culier, iI s'agit de passer I'universe!. "Pour

TZARA, ecrit Henri BEHAR, I'editeur de ses
oeuvres completes chez Flammarion, I'image
poetique etant produit de la connaissance et
connaissance elle-meme, elle est indissocia
ble du vecu. TZARA s'assigne la tache d'ob
jectiver la poesie latente et refute la notion
sartrienne de "poesie engagee" au profit
d'une identification totale du poete avec la
vie."
La lecture polyvalente du poeme "UNE
ROUTE SEUL SOLEIL", la lumiere de cette
refutation de la lilterature "engagee"
debouche donc sur un grand nombre de sig
nifications au de "clefs" posterieures et
exterieure a la circonstance de I'ecriture.
Bien sOr, a I'epoque, j'ignorais tout cela et je
ne voyais dans ce poeme qu'un tour de
passe-passe destine a se jouer de la censure,
tour de passe-passe bien digne du genial
mystificateur qu'etait TZARA et du specialiste
des acrostiches et autres anagrammes chers
a VILLON et RABELAIS.
Nous savions TZARA amateur d'art et
meme specialiste mondialement connu des
arts africains bien qu'il n'ait connu Ie continent
africain qu 'en 1962 un an avant sa mort.
J'ai garde un excellent souvenir d'une
soiree passee en compagnie de Tristan
TZARA, Claude ROY et Fernand LEGER, ala
suite d'un vernissage d'une exposition de ce
dernier dans une galerie du Ville arrondisse
ment. Jeune journaliste a "PARIS-MATCH"
qui etait alors un magazine de haute tenue,
j'etais venu couvrir Ie reportage de cet evene
ment accompagne de man photog raphe Tony
SAULNIER qui devait mourir tragiquement
dans un accident d'avion a la Guadeloupe.
Tout a la joie d'avoir retrouve mes amis, je
posai pour une photographie entoure du
grand Fernand et du petit Tristan. Je n'ai pas
retrouve cette photo au je suis si bien
entoure. Elle me manque.
TZARA s'interessait aussi au cinema, j'eus
egalement I'occasion de Ie rencontrer et de
beneficier de ses conseils alors que je travail
lais avec Marcel HANOUN a la realisation
d'un film sur Gerard de NERVAL intitule
"GERARD DE LA NUIT".
A la suite des evenements de Hongrie de
1956, je m'eloignai discretement de I'en

.
tourage d'ARAGON, de me me que TZARA
prenait lui-aussi quelque distance, nous ne
nous sommes rencontres depuis que dans de
grandes occasions comme celie du 1e juin'
1958. Ce dimanche-Ia., avait lieu a. la Chambre
I'investiture du General de Gaulle comme
President du Conseil impose par les evene
ments survenus a Alger. Un groupe de mani
festants de gauche defila rue de Rennes en
direction de I'ancienne gare Montaparnasse
en chantan!: "La Republique nous appelle ..."
Je me retrouvai la en compagnie du peintre
ancien deporte Boris TAZLITSKI, de Claude
ROY et de Tristan TZARA. Tout alia bien
jusqu'a la place du 18 jUin 1940. Soudain les
forces de I'ordre chargerent brandissant, pour
la premiere fois ces longs gourdins appeles
"bidules" dont certains d'entre no us
s'aperyurent a leurs depens qu'ils faisaient
tres mal. C'est alors que TZARA m'attrappa
par la main et me propulsa en direction d'un
impassible et flegmatique personnage qui,
avec ses cheveux blonds, avait toutes les
apparences d'un sUjet de Sa Majeste
Britannique, d'autant plus que, face a la
charge violente des C.R.S. et de leurs bidules,
Ii dressait comme un bouclier deploye un
numero du "NEWS CHRONICLE" derriere
lequel TZARA et moi nous nous refugiames
aussitot, montrant soudain un gout immodere
pour ces nouvelles venues d'Angletterre qui
ne manquerent pas d'imposer aux matraque
urs patentes, Ie respect dO ala neutralite, par
Ie flegme de notre hate, Claude ROY
Ce geste graternel de TZARA fut Ie dernier
souvenir que j'ai garde de lui. Mais un jour, de
Noel, de passage a Zurich, je ne manquai pas
d'evoquer son souvenir dans un poeme:
"Le froid giclait dans les rues medievales
Et les neons de decembre
A I'ombre des cathedrales noires
Le vent ridait la surface d'acier
D'un immobile lac vetu d'oiseaux grises...
La, j'ai fait Ie mouvement DADA
Disait mon ami TZARA.
Andre MATHIEU

..

Brancusi

et Tzara

mlsau pas

es intellectuels roumains ont souvent

un temperament querelleur, certes
mais, tout de meme, on ne peut pas
mettre sur ce compte-Ia la naissance a Tirgu
Jiu d'un magazine de grand format (50 x 35)
intitule Brancusi et destine a la defense de
I'oeuvre du grand sculpteur. Tirgu Jiu est la
ville natale de Constantin Brancusi ou il a
installe en 1937 -1938 un complexe sculptur
al monumental qUi constitue son chef d'oeu
vre. Dispose selon un axe a travers la ville,
I'ensemble comprend a un bout de la ville la
Co/anne sans fin et, a I'autre, dans Ie jardin
pUblic, une grande arche de pierre dite /a
Porte du Basier, un double alignement de
sieges en pierre et, pour finir pres de la riviere
Jiu, la Table du Silence, grande dalle circu
laire entouree de douze sieges en forme de
sablier.
Deja sous Ie regime de Ceausescu les
autorites locales avaient tente d'abattre la
Colonne sans fin pour en recuperer Ie bronze.
Trop bien construite, la colonne avait resiste:
ensuite on s'etait aperyu qu'elle etait en fonte.
Devant I'admiration mondiale, la ville a fini par
accepter I'oeuvre et, bon an mal an, elle a
survecu jusqu'ici de puis son inauguration a la
fin d'octobre 1938. Or Tirgu Jiu serait une ville
industrielle sans caractere si elle n'avait I'oeu
vre marveilleuse de Brancusi. Si son nom est
parfois connu a travers Ie monde, ce n'est
jamais que grace a Brancusi. Or on a I'im
pression que, loin d'en etre fiere, la ville en est
embarrassee. Depuis un petit nombre d'an
nees. on fait etait d'inquietants projets qui
tendraient, parait-il, a reamenager I'ensemble
sculp ural comme Brancusi I'aurait souhaite
lui-meme. Ainsi donc Brancusi aurait installe,

120

un bien maigre progres sur les consecrations

politiques obligatoires du regime passe.
Cela demande-t-il plus d'explications? Alor's
qU'il semble logique qU'une ceremonie
religieuse puisse etre celebree pour un
homme militant en faveur d'une religion don
nee, comme Paul Claudel, par exemple, il est
intolerable qU'on veuille associer a quelque
religion une personnalite et une oeuvre
comme celles de Tzara qUi a ete sans
ambigulte de ce point de vue. Et precisons,
par parenthese, que si Tzara a ete commu
niste, c'est au seul titre de citoyens et que,
contrairement a Eluard ou Aragon, il a tou
jours refuse d'engager sa poesie dans
quelque realisme socialiste que ce soit. Pour
no us aUjourd'hui, Tristan Tzara est avant tout
un poete, un tres grand poete Pour etre pius

..-

precis, si je puis evoquer mon cas personnel,

je dirai que j'ai assiste I'an passe a la bene
diction du buste de Lucian Blaga dans sa ville
natale, parce que cela me semblait possible,
compte tenu de I'oeuvre de Blaga; mais etre
present a la benediction d'une oeuvre monu
mentale portant Ie nom de Tzara m'aurait
paru cautionner une tres vilaine recuperation.
Le fait qU'in extremis on ait remis a plus tard
cette ihauguration ne change rien
notre
objection.
Si les vivants se laissent mettre au pas,
c'est leur affaire, mais ils ne devraient pas
tolerer qu'on mette les morts a un pas qUi n'e
tait pas Ie leur.

Serge FAUCHEREAU

--.;

,~ "-..

.f, '.

'

,,>i \

122

..

domaine ou il a choisi de donner libre cours a

sa revolte d'adolescent. II se rapproche tout
d'abord de Valery, dans lequel il voit un sub
stitut de Rimbaud - Valery n'ecrivait plus de
poesie depuis 15 ans. Mais il en est vite de9u,
et la rupture entre les deux est consommee,
quand Valery se remet a ecrire de la poesie.
Tout en correspond ant avec Valery, Breton
cherche a entrer en contact avec Apollinaire,
autre non-conformiste, susceptible de lui
servir comme modele. En plus, Apollinaire
uand ils se rencontrent pour la pre
representait pour les jeunes poetes de
miere lois a Paris, en janvier. 1920,
I'epoque une figure historique, en vertu de sa

Tzara et Breton avalent deja une participation au cubisme et au futurisme, et en

experience litleraire, acquise dans des condi
tant qU'inventeur de I'orphisme.
tions differentes, et qui allait fortement influ
A la meme epoque, Breton place beaucoup
encer la nature de leur collaboration.
d'espoir dans Ie dandy anarchiste Jacques
Apres ses debuts roumains - places sous Vache, qui I'impressionne par son mepris
Ie signe du symbolisme - Tzara participe, a affiche de la litlerature et des arts; c'est
Zurich, aux activites du Cabaret Voltaire
peut-etre Ie seul amour de Breton qUi ne soit
Dans une ambiance cosmopolite et joyeuse
pas deyu - car Vache meurt jeune, proba
ment destructrice, Ie groupe de Zurich mele blement a la suite d'une overdose d'opium, en
allegrement les tendances qu'on pourrait 1918 - la meme an nee qU'Apollinaire Entre
qualifier de "revolutionnaires" a I'epoque
temps, Breton avait connu Soupault et Aragon
cubisme, futurisme, dada. En 1916, Tzara et avait decouvert la poesie de Lautreamont.
publie La premiere aventure celeste de M, An
Les trois collaborent a la revue de Reverdy,
tipyrine, et commence sa serie de Manifestes, chez qui ils se rendent souvent. En 1919,
illustres par des spectacles-provocations. Breton, qui a 23 ans, cherche toujours Ie con
C'est a cette epoque qu'il affirme I'importance tact avec des hommes de valeur, qui sortent
de la spontaneite, qui annonce I'ecriture de I'ordinaire. II leur ecrit et essaie de les ren
automatique. Dans Ie Manifeste DADA 1918, contrer. Mais 1918 a ete une annee difficile
Tzara laisse s'exprimer sa volonte du neant; a pour lui Apollinaire et Vache sont morts; et
travers des interjections nihilistes, il affirme Valery ecrit a nouveau. Le groupe forme
ecrire pour demonter de I'interieur I'ecriture autour de Breton pUblie I'annee suivante une
artistique. Le but avoue du dadalsme est la revue "moderne" - L1TTERATURE, qui bene
destruction; ses oeuvres sont des parodies de ficie des contributions de Gide, Valery,
la creation artistique.
Paulhan; la presence de Breton et d'Aragon
Le ton et les idees exposes dans ces mani
est encore discrete.
festates impressionnent beaucoup, a Paris,
C'est a ce moment que Breton lit Ie
un groupe de jeunes poetes, parmi lesquels Manifeste 1918 de Tzara, paru dans DADA III.
Andre Breton. Breton avait publie des poemes Certes, il avait deja vu des numeros de la
fortement influences par Mallarme et Valery revue DADA que Tzara envoyait de Zurich en
- ses "phares" de I'epoque - et collaborait France, chez Apollinaire, en 1917, mais c'est
aux revues "modernistes". SIC (publiee a par
Ie Manifeste qUi declenche Ie coup de foudre.
tir de 1916 par Pierre Albert-Birot), et La verve destructrice, impregnee pourtanl
Nord-Sud, la revue de Reverdy (a partir de d'un vrai Iyrisme, et la sincerite de la revolte
1918). Les deux revues avaient une orienta
du texte dadalste ne pouvait ne pas eblouir Ie
tion cubiste et futuriste. Des Ie debut, Breton jeune poete franyais, qui cherchait a se delivr
se cherche des peres spirituels, dans Ie er de I'influence valerienne dans sa propre

Tzara-Breton,
histoire
d'une rupture
[t]

122

123

124

Breton va cinq fois a la gare de Lyon, artendre

Tzara qui n'arrive que Ie 17.
Attendu comme un Messie a Paris, Tzara
qui s'installe chez Picabia - der;:oit ses admi
rateurs qui s'y precipitent pour Ie voir. Breton,
Eluard, Aragon et Soupault decouvrent un
petit homme brun, une meche noire tombant
sur les yeux, Ie visage pale, legerement voOte,
myope, parlant un mauvais franr;:ais avec un
affreux accent roumain. Ce qui pius est, il
pronon9ait Ie mot DADA d'une etrange far;:on,
en deux syllabes. Les poetes franr;:ais sont
consternes: Ie personnage qu'ils ont devant
eux ne laisse rien appara1tre de la grandeur
morale qu'il representait pour eux. lVIais ils
savant qU'ils ont besoin de lui, afin de se
lancer dans une nouvelle aventure. Car, en
effet, LtTTERATURE s'enlisait et les redac
teurs voulaient organiser des manifestations
publiques; Tzara - avec son experience zuri
choise, du Cabaret Voltaire - etait Ie con
seiller Ie plus avise. II etait familier de la tech
nique de la scene, et savait prevoir les reac
tions du public. Le premier vendredi de L1T
TERATURE (qui sera aussi Ie dernier) est
deja dadalste, Ie 23 janvier. L'union du groupe
dadalste est consacree par Ie spectacle du
Palais des Fetes.
A partir de ce moment, les dada'lstes se lan
cent dans les activites qui leur sont propres.
Manifestations qui sont autant de provoca
tions, orchestrees avec rigueur et soin du
detail choquant par Tzara - qUi vivait, selon
des temoignages, dans une sorte de per
petuelle exaltation. Les membres du groupe
etaient obliges de proposer de nouvelles

Picabia ou meme Cocteau - tant la confusion

"moderniste" est grande. II faut dire que DADA
etait a la mode, grace au scandale permanent
que constituaient ses manifestations, et au tal
ent de "publicitaire" de Tzara, passe maitre es
relations pUbliques La rivalite qui se faisait
jour entre Tzara et Breton - I'un cherchant la
provocation permanente, I'autre voulant autre
chose - encore indefini - etait pourtant
encourage de I'exterieur. Dans la NRF, Gide
s'applique par exemple a faire la distinction
entre les bans et les mauvais dada'lstes Les
premiers sont les bons Franr;:ais, heritiers
legitimes de la culture franr;:aise, recuperable
pour la vraie litterature. Les autres ce sont les
etrangers, les mediocres qui n'apprecient pas
la culture franr;:aise, et parmie eux I'inventeur
de Dada, "On me dit que c'est un tout jeune
homme" - ecrit Gide, "On me Ie peint char
mant (Marinetti de meme etait irresistible). On
me dit qu'il est etranger. Je m'en persuade
aisement. Juif - j'allais Ie dire. On me dit qU'il
ne signe pas de son vrai nom; et volontiers, je
croirai que Dada n'est de meme qU'un pseu
donyme". C'etait aussi I'avis de Riviere, Ie
directeur du journal, qui fait la distinction entre
Ie groupe UTTERATURE et Ie groupe
Tzara-Picabia; selon lui, seulement les
poetes franyais - Breton et Aragon - peu
vent pretendre a etre presents dans les pages
de la NRF,
Dans Ie meme numero (1 er avril '20),
Breton fait la presentation de Dada. Tout en
parlant en vrai dadalste, il en profite pour
lancer quelques idees auxquelles Ii va revenir
dans la periode surrealiste de son activite

idees pour les spectacles qU'aftectionnait

et cite meme Ie terme Surrealisme en pari ant

Tzara, ce qui avait engendre une certaine las

situde a I'interieur du mouvement - selon un
temoignage tardif de Breton. En tout cas,
apres quelques mois d'activite dadalste, des
Issensions apparaissent motivees par des
disputes d'idees sans doute, mais aussi a la
U1te du combat larve pour Ie leadership du
IOU ement. Combat qui n'est pas forcement
. 'sible de I'exterieur du groupe d'autant plus
e les journaux de I'epoque, qui parlent
aa coup des frasques dadalstes, semblent
: slderer que Ie chef du mouvement est

d'Apollinaire.
La tension entre les deux tendances aurait
pu mener a la desintegration du groupe en
1920, mais la polemique - ouverte ou
cachee - cesse avec I'arrivee des vacances
d'ete. Les dadalstes s'ennuient, par manque
de manifestations, et ne pensent qu'a la ren
tree. lis se retrouvent avec un plaisir non-dis
simule a Paris, en octombre, prets pour de
nouvelles aventures. Les positions de Tzara
et de Breton se rapprochent, et L1TTERA
TURE fait une concession symbolique au

L'histoire de sa rupture avec Breton est

aussi I'histoire de la transformation du
dada'isme en' surrealisme, au la continuite
certaine exclut toute idee de rupture, Pour G,
Ribemont-Dessaignes, par exemple, Breton
ne fait que resusciter la forme dad a'I'ste , sans
Dada, Picabia, ancetre du mouvement,
affirme que Ie surrealisme de Breton et de
Soupault n'est qu'une pauvre imitation de
Dada,
Ouant a la rupture, elle fait presque partie
du quotidien du mouvement surrealiste, et
prend d'habitude la forme de I'excommunica
tion, Tous les grands surrealistes ont rompu
- au mains une fois - avec Breton, souvent
victimes de ses caprices tyranniques. Mais la
rupture Breton-Tzara semble etre d'une autre
nature. Au depart, Tzara n'est pas pour
Breton un simple camarade de combat, mais
un maitre, un modele, une reference, Ie pere
spirituel qu'il ne cesse de chercher, depuis
son adolescence - et contre lequel il ne

tarde pas a se revolter. Breton en est

peut-etre conscient, quand il ecrit, dans Ie
deuxieme manifeste, qU')1 faut se mefier du
culte des hommes, si grands soient-ils". II
admet
pourtant
une
exception
LautreamorLt. Dans cette perspective, Ie nom
de Tzara s'inscrit dans une longue liste de
maltres - adoptes et adores par Breton, pour
mieux se revolter contre eux par la suite, Liste
prestigieuse, au figurent - parmi de diverses
des auteurs comme
personnalites
Baudelaire, Rimbaud, Apollinaire, Reverdy et
Tzara.
Vincentiu ILUTIU

130

3i

Un
dynamiteur
exemplaire

,::;

e Ie dis tout net pour qU'il n'y ait pas de

confusion Tristan Tzara n'est pas mon
poete de chevet. C'est un poete dont
I'importance historique est indeniable, mais
I'histoire n'a rien a voir avec I'absolu du
poeme. Trouvera-t-on excess if ce recours a
I'absolu? Je dirai que Ie poeme n'a d'absolu
que la nostalgie de I'homme qui Ie porte et
que I'homme, lui, qU'ille veuille ou non, qu'on
Ie veuille ou non, est pris assez terriblement
au piege de cette nostalgie, piege dont
lui-meme et son poeme ne se delivrent qu'au
prix de bien de reductions, d'attenuations, de
concesions, en un mot de brisures et de con
sentements qui sont deux noms pour I'imper
fection advenue. Reste que si I'ambition ini
tiale, au sein meme de la vulnerabilite identi
fiee, eprouvee, reconnue, est de parvenir a
faire briller une tres haute etoile dans la nuee
galactique de la langue, oui, si telle est ini
tialement I'ambition, il ne semble pas que
celle-ci ait ete aile du jeune ecrivain a mono
cle du cabaret Voltaire de Zurich. Nous
sommes, on Ie sait, en 1916. La guerre bat
joyeusement son plein dans toute Europe
environnante joyeusement, sinis trement.
Zurich est une ville qu'on peut facilement
imaginer, malgre son lac, comme une ville
plus sinistre que joyeuse. Ouand on a vingt
ans et qU'on n'a rien a perdre, puisque tout
semble perdu d'avance, il n'y a qu'une chose
imperative a faire, et faire dans I'urgence
c'est de detruire tout ce qUi etait reste debout
et, a partir de cette ruine fumante, de recon
struire tout. Jusqu'ici nous sommes dans la
logique pure c'est cet entablement logique
irrecusable qui va constituer la force de Dada.
L'aboutissement de toute logique poussee a

130

131

I'extreme et Ie non-sens, ce que nous avons

appris depuis appeler I'absurde. L'exercice
de I'absurde au quotidien peut aboutir soit a
I'incommunicabilite, soit aux apparences de la
folie, soit a une forme d'engagement mys
tique, ces trois issues, qui n'en sont pas moins
des apories, mettant en cause la possibilite
meme de tout echange et casant avec Ie lan
gage. Dada est un cheval sauvage s'elan9ant
fougueusement dans Ie champ illimite de
l'ln-Signifiant, ou du Non-Signifiant, au sens
philosophique que revet pour nous Ie
Signifiant, lequel nous rapatrie. Par haine de
toutes ces patries qui s'entredevorent au nom
de grossiers nationalismes, de "patrouillo
tismes" comme disait deja. Rimbaud, aussi
ridicules que hideux, ces jeunes gens de rives
de la Limmat, venus de partout en Europe,
vont desirer de toute leur jeune force
s'ex-patrier, se mettre hors patrie, et nous
entrainer avec eux dans leur perilleux sillage
Refusant les frontieres, recussant la langue et
les langages, desaxant toute operation
logique au nom d'une logique superieure a
cette logique vulgaire des interets qui fait si
bestiaux les peuples et leurs cultures, pissant
precisement face a. ces cultures ehontees
com me Rimbaud, encore lui, Ie fait "vers les
cieux bruns avec I'assentiment des grands
heliotropes, soulignant dans chaque sens sa
part encore plus vaste et plus tenebreuse de
non-sens", et, puisque batalile II y a, faisant de
dada Ie bien-nomme un cheval de bataille
contre toutes les idees apprises et contre
toutes les morales toutes faites - ethiques
fussent-elles ou politiques - toutes faites,
c'est-a.-dire necessairement contrefaits.
N'ayant confiance - une confiance toute
gene reuse enfin et toute na'ive - que dans la
liberte de I'image, liberte fourmillante, liberte
formidable, les voici, tous ces jeunes gens,
tous ces jeunes tigres doux, obsedes, me
semble-t-il, de sauver de I'homme Ie
sauvable ce qUi, de I'homme, meriterait, con
tre I'homme, d'etre sauve. Ce ne sont pas
n'importe qui, ces jeunes gens: plus tard,
beaucoup d'entre eux, avec ou sans etoile,
inscriront leur nom au ciel des accomplisse
ments decisifs. II y a la, fragile toile d'araignee

europeenne vibrant au-dessus des incendies

allumes sauvagement partout en Europe, et
reliant tous ces impeccables desesperes, les
Allemands Richard Huelsenbeck et Hugo
Ball, les Roumains Marcel Janco et Tristan
Tzara, il y a Hans Arp l'Alsacien et sa com
pagne Sophie Taueber, il yale photographe
Christian Schad, bientot s'adjoindront a eux
Richter, Baumann, Duchamp, Eggeling,
Giacometti, Helbig, Picabia. lis sont, grace a
Tzara, infatigable com mis-voyageur mental et
poetique, en contact avec tous les revolution
naires en poesie la ou ils se trouvent installes,
menant des combats paralleles Marinetti et
ses am is futuristes, qui bientot malheureuse
ment accepteront de s'integrer a la guerre,
Paul Guillaume, Jean Cocteau, Pierre
Reverdy, Arthur Cravan, Albert-Biro!, Philippe
Soupault et, bien sOr, Andre Breton Mais
Dada va etendre encore plus loin son empire
en traversant, avec Picab.ia et Duchamp,
l'Atlantique, pour exploser a New York; il y
aurait des dizaines de noms a citer, de Man
Ray a Arthur Dove et de Joseph Stella a
Walter Pache. L'Allemagne aussi, plus grave
ment touchee par I'aile de I'ange noir de
l'Absurde, va s'eprouver de plus en plus con
cernee par la montee de Dada qU'il vous suf
fise de rappeler Ie noms de Raoul Hausmann
et de George Grosz, de I'illumine Johannes
Baader ou du peintre et caricaturiste Otto Dix.
En somme, ainsi que I'ecrit Ie critique anglais
John Richardson Anon, impressionne par la
propagation du mouvement et par I'extention
aussi rapide qU'incontrolee de I'esprit
dadalste: "Comment peut-on esperer definir,
et a fortiori circonscrire, un mouvement qui ne
peut se reduire ni a un personnage determine,
ni a un lieu, ni a une doctrine, ni a un theme
particulier; qui touche a tous les arts; dont Ie
centre d'interet se deplace sans cesse; et qUi,
de surcrolt, se proclame negateur, ephemere,
illogique et sans objeP"
A propos de Dada, Anon parle d'arts au
pluriel et moi-meme, a plusieurs reprises, j'ai
spontanement annexe Ie dadalsme a I'activite
poetique. Reste, je I'ai dit, I'ambition au depart
est tout autre. C'est peut-etre, avant Ie
Manifeste Dada de 1918, dO a Tristan Tzara

et qui va veritablement lancer Ie mouvement

tel que nous Ie comprenons aUjourd'hui, c'est,
dis-je, a Hugo Ball, qui fut Ie premier et Ie plus
proche compagnon du poete roumain, que
nous devons exprimes avec force quelques
eclaircissements preliminaires: "Le lang age,
organe social, ecrit Ball dans son journal en
date du 16 aoOt 1916, peut etre detruit sans
que Ie processus creatif ait a en souffrir. II
semble meme qU'd n'ait qU'a y gagner". Et
d'ajouter
,,1 - Le langage n'est pas Ie seul moyen
d'expression. II ne peut communiquer les
experiences les plus profondes [.. ]
2 - La destruction de I'organe de la parole
peut devenir un moyen de discipline person
nelle. Quand les contacts sont rompus, quand
cesse la communication, alors se developpe
la plongee en soi-meme, Ie detachement, la
solitude.
3 - Cracher des mots Ie langage vide,
bancal, ennuyeux de la societe. Simuler la
morne modestie ou la folie. Rester tendu
au-dedans Atteindre une sphere incom
prehensible, inaccessible".
C'est la, bien evidemment, langage de mys
tique et qUi montre que Ie dadaisme n'est pas
seulement cette entreprise orageuse et
hasardeuse que beaucoup ont denoncee. Et
qui fait que beaucoup d'historiens de la lit
terature et notamment de la poesie, apres un
coup de chapeau rapide et ironique aux fon
dateurs de Dada, vont se jeter Ie plus rap ide
ment possible dans les bras de Breton et du
Surrealisme Breton et ses amis, grace au ter
ritoire arrache par Tzara et les siens et par la
vertu du pas gagne, vont recouperer toute la
mise, revolution et sens de la revolution com
pris, liberte. magnifique liberte, plus tard
chantee bellement par Eluard, Iiberte con
quise, contre toutes les oppressions
socio-culturelles que I'on sait, a quoi viendra
s'ajouter, dans Ie cas du Surrealisme, la li
berte esthetlque. Tzara lui est au depart un
revolutionnaire pur et dur, bien plus intran
sigeant que ses successeurs surrealistes,
bien piUS decide, cet esthete a monocle, heri
tier en partie du post-symbolisme, que ses
compagnons immediats, dont Ball lui-meme

132

132

133

de qui il se separera. Ce n'est pas I'art qui I'in

teresse, c'est "I'anti-art", ce n'est pas "I 'art
poetique" qUi Ie requie~t, c'est I'"anti-art poe
tique", les deux formulations etant de sa
plume. Nul plus que lui n'aura pousse si loin la
volonte de rupture que, peut-etre et seule
ment, Ie Hanovrien Kurt Schwitters. Certains
de ceux qui s'inspirent de Dada peu ou prou
ou qui voisinent avec lui - Arp, Ernst, Chirico,
Kandisky, Klee, Otto Freunlich, Anton
Raderscheidt, Wilhelm Fick, Frank W. Seiwert
- vont de plus en plus, par des chemins
divers, parfois opposes, se rapprocher des
domaines plus traditionnels de I'expression
esthetique. Ainsi fera egalement aux
Pays-Bas Ie fondateur du dadaisme neer
landais, I. K. Bonset, plus connu sous son
autre nom de Theo Van Doesburg, createur
du Stij/. Ainsi feront des peintres et des
ecrivains connus d'Europe Centrale ou de
Yougoslavie. En Roumanie meme, ou I'intro
ducteur de Dada est Janco, I'un des premiers
piliers du mouvement, c'est un dadalsme
assagi qUi va naitre avec les revues 7SHP.
d'ilarie Voronca et Punct, cree par Voronca,
Victor Brauner et Scarlat Calimachi C'est
aussi un dadalsme mesure qui, en 1922,
groupera autour du periodique lance par
Janco a Bucarest les poetes et les peintres
Ion Vinea et Jacques Costin ainsi que Milita
Patrasco, B. Fundoianu, F. Corsa et S Eliad.
Tzara n'ira pas en Roumanie il sera appele,
souhaite, desire a Paris par Breton, Picabia,
Jacques Vache, Aragon, Soupault et tant
d'autres. II y viendra donc en trlomphateur,
sera adule, mettra sur pied avec les Dadalstes
franyais un certain nombre de manifestations
plus ou moins patronnees par la revue et Ie
groupe UTTtRA TURE orees I'un et I'autre a
I'initiative d'Andre Breton en 1920, ce sont les
demonstrations tapageuses et spectaculaires
du Grand Palais, du Club du Faubourg et de
la Maison de I'oeuvres sous les huees du pub
lic parisien dechaine; en 1921, c'est la visite a
Saint-Julien Ie Pauvre et c'est Ie "Proces
Barres"; en 1922, c'est Ie "Congres de Paris"
qui, apres avoir ete une immense promesse
de mise en commun de toutes les puissances
actives de I'avant-garde, va echouer assez

piteusement. Des lors, malgre quelques sur

sauts ephemeres, ecrit Michel Sanouillet dans
son ouvrage capital sur Dada a Paris (editions
Jean-Jacques Prevert), Dada - selon Tzara
- dut ceder Ie pas a ce Dada - selon Breton
- qui allait quelques mois plus tard, dans des
circonstances confues [... J prendre Ie nom
nouveau de Surrealisme.
Si Ie Dada'lsme a ete une grande idee, c'est
sans doute parce que I'homme en qUi cette
idee s'est incarnee etait un grand caractere et
I'une de ces tetes rebelles que I'Histoire est
obligee de traverser, sans reussir ales con
tourner, prenant d'eux au passage et se modi
fiant si peu que ce soit - et parfois de
maniere sensible - a leur contact. Dans Ie
cas d'espece, c'est un peu I'histoire des idees
qui est en cause, celie de la sensibilite, celie
des formes et des images, en somme de tous
ces elements dont la reunion dans une sub
jectivite donnee constitue la creation poetique.
Etonnant Tristan Tzara l Voulant echapper au
monstre de la guerre fomente et ali mente par
I'inconscient collectif des peuples europeens,
il se trouvera face a face, dans son desespolr
imprecateur, avec Ie monstre de I'inconscient
individuel dont iI exploitera naiement.
quelques annees avant les surrealistes de
tous poi Is, la profusion facile et, parce que ce
poete-Ia, si ferme et si decide par ailleurs est
au fond un grand innocent, profusion assez
peu inquietante. C'est un fait qui merite d'etre
signale les dadalstes corn me apres eux les
surrealistes auront eu avec I'inconscient, qu'il
tOt personnel ou collectif, des relations
etrangement courtoises et bien moins angois
santes au demeurant que celles entretenues
avec les leurs par un Nerval, un Baudelaire,
un Rimbaud ou un Lautreamont. Peut-etre,
me dis-je, peut-etre que I'inconscient, pour
parvenir a se formuler reellement avec toute
sa profondeur deconcertante et sa terrible
richesse autophage et mythique, peut-etre ne
doit-il etre aborde que de biais et par surprise,
sinon Ie voila comme desamorce. Or que
faire, quand on est ecrivain et poete, d'un
inconscient desamorce dont on aura perdu Ie
mode instinctif d'emploi? La poesie de Tzara

cune des feuilles de nos cahiers d'ecolier. II est

donc I'origine de I'explosion de tous nos lan
gages, de toules nos .Iangues, de tous nos
imaginaires. De cela, des avant Ie Surrealisme,
nous lui sommes a jamais redevables. Le
Surrealisme ne fera que theoriser, Ie plus sou
vent sans les vertus indispensables de I'hu
mour, I'illusion libertaire et Iyrique. Dada, plus
radical, est plus durement ab-surde et plus
devastateur que sa progeniture.
"Tzara, dynamiteur exemplaire. Mais, dyna
mite mise part. nous sommes quelques-uns
a penser avec force que la poesie nous doit
plus que la devastation et que les deserts de
I'humour - qU'elies nous doit humblement,
avec la logique de I'eau, I'herbe du sens".
Aujourd'hui cependant que Ie temps a
passe et que les circonstances en partie acci
dentelles qui ont vu Ie surgissement de Dada
se sont estompees dans la penombre de
I'Histoire, Tristan Tzara peut aspirer aoccuper
sa place, la place qui lui revient de droit, dans

1-:
:..

.-

lo.&
-~

:;
::3
0;

ra
~.

>'
-;:,

>'

'"

r
2

e
:5

134

..:.

I'evolution de la poesie - cetle place de

poete qu'il revendiquera un jour comme
sienne. II Ie fait quelque temps avant sa mort,
avec modestie et, on peut Ie dire, une pre
science extraordinaire. II ecrit "e'est vrai que
Baudelaire, Lautreamont, Rimbaud et combi
en d'autres poetes, ont dO payer de leur mort
Ie droit de survivre dans la conscience des
hommes.
Faut-i1 croire que, par les temps qui courent,
une double mort est necessaire, celie du
poete et celie de son epoque, pour que cetle
conscience se manifeste sous la forme d'une
tardive rehabilitation?"
Salah STETIE

ducea automat cate 0 bucata de proza sau

cate un ciclu de poeme. Unele propuneri sunt
hilare (Pavese In loc de Faulkner, D,H.
Lawrence contra lui Thomas Mann, Stevens
contra lui Hesse, Montherlant contra lui T.S.
Eliot, Thornthon Wilder contra lui Camus etc.).
De tot hazul sunt insa propunerile dlui Ulici de
dupa 1988 (data apari\iei antologiei, in doua
volume,
scoase
la Editura "Cartea
Romaneasca", lector G. Adame$teanu). Nici
una din ele nu s-a adeverit, ca $i In cazul
poetilor de la "prima verba" (vreo cateva sute),
din care nu a rasarit nici unul l
Pentru anul 2000, Ulici II "vede" pe regreta
tul mare poet roman Marin Sorescu. Acum, la
reeditarea acestui joc, autorele II Inlocuie$te
cu Nicolae Breban. Chiar daca Premiul
"Nobel" nu se acorda post-mortem, un ele
mentar bun-simI I-ar fi obligat sa pastreze
edi\ia asa cum a fost ea.
o intrebare: $i la aceasta a doua edi\ie
Maxim Gorki Illnlocuieste pe Bergson? Nu de
alta, dar acum L. Ulici nu mai este secretarul
de
baza
"Contempora
organizatiei
nul"-"Romania Iiterara"1
ult iscusitul laureat al Premiului
"Herder", dl M Mincu, ne-a obi$nuit de
multa vreme cu grija suspecta pe care
o poarta altora. intr-o proaspata tableta publi
cata de un cotidian central de mare audien\a,
dansul deplange soarta amara ce I-a cuprins
a$a, deodata, pe numitul G. Grigurcu, Pana
aici, nimic deosebit, omul putandu-se Induio$a
de destinul oricarei categorii de vie\uitoare,
cat de necajita ar fi aceasta.
Bomba cea mare, acum apare: dl G,G. este
comparat, nici mai mUlt, nici mai pu\in, direct
cu Eminescu lll Lucru mare'
Deh, sa ne deslu$im oleaca. Intai de toate,
dl Grigurcu este un literator extrem de modest
$i un comentator literar submediocru. Mai
mUlt, dupa anul de cumpana 1989 $i-a Intors
scurteica $i, dintr-un mic $i insignifiant bol$e
vic de provincie, a devenit un minuscul $i peni
bil terorist cultural.
In al doilea rand, dl G.G. poseda vreo trei,
patru sinecuri, ce pica de pe la diverse reviste
literare, din Bucure$ti $i din tara. In al treilea
si, in sfar$it, ultimul rand, nu prea $tim de

unde sa-I luam pe acest domn M. Mincu $i

cine-i sau cine se crede dumnealui de poate
Ii pi pe fruntea bondoaca a vreunui lautar insu
ficient dezvoltat ditamai eticheta "Eminescu",
de parca ar fi 0 hartie de 0 suta de mii de lei?1
Mare pacat de astfel de rataciri la un ade
varat specialist in codurile lecturii!
N. I.

\"

208