ucuretiul

de alii dati,
A.

o ImagiOI

V LE IU
lEA
INED
~

FA U I P

...,

~N

Cuprins

Engl.'ll

FRAGMENTE CRITICE
Sl \ill0 1\ - Stailin p.:ntrll l,ill:Jnll Ullic

CRONICI UTERARE
Ra7.\ all V()\CT - P~Lel~<II11:n\:lui ,uiuor
D'lIlld CRISTEi\-EI\!\CHE ,lin potJ 'pic hoici FUlOp;]

11

13

CONVORBIRI
Mlil,ti CIMPOI

[ugen SI'vIIO,' - ElI1incs'll: "ll1l'lifil"llc ~i S:ICliflc;]re

17

ROMANUL ROMANESC. POST SCRIPTUM

hll1a DRAGAI\ -I\UlXI'IJ 0 eriz;\ d rtlinanulill

!'<lul Drl(i~[i\i'<lj - Sil1l<1gllle relalive

24

27

COMENTARII
)Icfull '\lIg. DOI\,AS - [1\ lEMFfEREA POFMLlLUI. FIC:1l1la llIJ lillll>a.lclor
DIIIlIIIIII R'HJlI ['OPESCI' ,- Di,i/o
Mihal CIMPOI - Leoll DOl1i r IIll1hrl'ic RlIm'i ~i 'lit l'l t1rOIl1Jl1e,,;
Ov, S. Clohll1Jll1iccallll - K\;Hh Hl.'illll'll1 - B,t1<1dck lui IO'lI1iehlc OII~'llili
Llviu' ClOC.-\RLlF: - S""I1:lnl pOl'licc "Ie regr",illilii

C<lius Tr:li'lIl DRNiUi\l!J{, Dil1colo de i,lori~

Tudor CATIl\EAI\U
.'\1ClllL1lii ~i nil
Bog(1i1l1 Mlh:li D.<\SC -\U -1\011:1 gl'lleLI\ic
R0ll1111 MUI\'T .i\l\L! - 0 I'ia\a Ir:,ilJ, 0 vi:l!a I'i'dli, ,
:\icol:lc ILlESCII - SClullul e"ludlc
Emil 'viI J\ DI 1\ - PrC7.1I111!la de I1cvil1ov:i!ie
Razv'lIl VUI\CU - Po,ihilll:llc<I lTilicil litn:llc, 'Izi
D'lIlicl CRJSTEA EI I\CHE - Crili(i~i ginlctc

29

35

38

40

42

47

51

57

59

62

64

67

70

LECTURI
COI1,I:lIllil1 HARLAV - Liviu Pelrcscu: 110lC [JCI1IrU UI1 profil
Bogd<lll POPf-:, ell - Ull c<lrJ1<1val grole:-.:
Milcci CAl' -Illtr~ ;]1I01lilll<ll ~I idel1lilatc
lleall:! COM.A.l\ 'SCI - I111111lhl<J lui FJauhclt
Alul1i!:1 COFAl'< - b:!r1;'IKUI 1011l,i11C'C

Cri,til1,1 i'<EClILA - :il1gur"l;llc:I pQc11lului viu

73

75

79

82

85

88

91

94

fJ7

99

104

DOCUMENT

\I,tleriu CRISTEA -

Diqiolldr (il1cdil)

107

$TIINTA $IFILOSOFIE
AI. /:L:B -MulticulturalisllIul. pnwoc:llc a POSlIIlOtJClllil:i!11

I)dl1 BERII\DEI - C,lol cd i\'1;IJC

Ile<JI1,1 IOAi'<lD -lot le c' IICI\'1o,i11lil poatc fi <ldnJr;11
Dan BERI1\DEI - F;ll1ario!ii - pro ~i contra
P;1lI1 H. ST.-\HL - Cele ~,Irle Ilcpt,' :tle rudcnici (Ill. ,

Walier K()I\'IG - Johal1nc' HOl1lcrus - rrdccc[Jlor S<JXOIlUIIl

Cristoph KLEIl\ - Person:tiitatc,1 lui HOIl!cru,

113

119

125

131

137

140

147

CARTEA POUTlcA

Ik'IIl:1 10AI\ID -

0 ell'jli7:1~jc c<lre 'c ,uhl11ille:l7j pc ,il1c ' , , . , , ' , .

151

ARTA $1 SPECTACOLE

Dillu CJ:.RI\ J::SCl I - c:tliitolil prinlrc al11illllrt

Horia (;,\RBb\ - 0 p:il~ric [Je 11l:isura '
R'jdll B:\IE)11 - LCdl - file dill jJOI'C,lc
Hori<J (rARBEI\ - Le:tr eu ori,;c prq
DIIIU CERl\ESCLJ - Pcrio:lda rOll1al1J II

loan Mih:li COCHII\ESC\" - MlIlajlll11lil l liior pierulilc

D'lIld DllyL, - Zilclc filillului il<Jliall '
C:ilil1 C-\[YvlAr\ - Pan<Jil \'1 r,1Ii, scrijlontl \'i1~"hOI tJ

155

159

161

164
165

170

174

177

Fragmente critice
dar nu va pierdeti dreptul de a spune da
sau nu despre opera prietenilor i
du~manilor
vo~tri...
Cand prietenii
criticului se intampla sa fie mari scriitori,
relatia poate fi stimulatoare pentru criticul
literar, dar, atentiel, Ilbertatea lui
intelectuala este pusa mereu la
incercare. iI vor uri, mai Intai, du~manii
marelui scriitor (~i1 vor uri pan a la
sfar~jtul zilelor) ~i-I vor acuza, apoi, mai
toti ca a devenit "omul de easa al
scriitorului", "fanul" operei sale etc... Nu
trebuie sa va pierde\i cumpatul, prietenia
unui mare scriitor poate fi esentia1a
pentru noi, criticii literari, ne Innobileaza
spiritul ~i ne justifica, repet, acliunea
intelectuala. Nu trebuie, eu toate aeestea,
sa ne predam - necondiiionat - admiratiei
~i prieteniei noastre. Un critic care preia
automat idiosineraziile scriitorilor ~i
incepe sa Ie slujeasca este pierdut. Intra
Intro "ga$ca", serve$te un grup de
interese ~i libertatea lui de decizie este
serios primejduita. De aceea, relaiia
dintre critic ~i poet trebuie sa fie ceea ce
exista In sfera erotica "prietenia
Indragostita". 0 prietenie vigilenta, 0
admiraiie lucida, in fine, a amieiiie care
trebuie sa stimuleze spiritul, dar sa nu-i
ipoteeheze !ibertatea de a apreeia corect
opera $i comportamentul scriitorului mare
sau mic.
2) Feriii-va de cumetriile literare, nu va
arvuniii talentul, ocoliti pe impostori, pe
grafomani, pe autorii medioeri, ace$tia nu
va vor ierta niciodata libertalile voastre
intelectuale. Mai ales, libertatea de a Ie
judeca drept scrierile. Va poarta, oricum,
ranchiuna: daca nu scrieti despre ei e
rau, iar daca scrieti nu sunt niciodata
multumiii.
Ocoliii-i,
modestia
lor
(aparenta) va poate duce In eroare: nu
sunt oameni de caracter, iar daca, inilial,
au fast, ambiliile literare - autorlaeul,
vorba lui Heliade Radulescu - i-au
mistificat. N-am Intalnit Inca un scriitor
slab care sa-$i accepte destinul, sa nu fie
invidios pe cei care au succes ~i sa nu-i
urasca pe criticii care, dintr-un exagerat

spirit de omenie, evita sa spuna adevarul

despre scrierile lor. Nu exist'. un
asemenea autor Inielept eaci, dad\ ar
e'xista, el ~i-ar depa$i condiiia. Autorul
fara talent crede, totdeauna, ea altcineva
e de vina, nu lipsa lui de talent. Am facut
gre~eala, In tinereie - ~i chiar $i mai
tarziu, cand cunoa~team deja moravuri!e
vietii literare -, sa ma port prietenos cu
autori care, evident, ma tineau - cum se
zice - de yorba imi mancau timpul $i
rabdarea. Ce-mi ziceam?l: n-au prea
mult har, dar sunt oameni cumsecade.
Eroare l Nu sunt deloe cumsecade, nu
sunt mode$ti, mediocritatea lor este
feroce. Cand le-a venit bine, m-au tradat
~i m-au calomniat. Mila este un sentiment
eseniial, dar el nu poate fi un instrument
al criticii literare. Regretatul Valeriu
Cristea credea ca mila cre$tina trebuie sa
actioneze $i In sfera relatiilor literare. De
aceea evita sa scrie numai despre
vedetele literaturii contemporane, Ii citea
cu atentie $i pe umilitii ~i obiditii literaturii,
eu sentimentul ca ~i ace$tia fae parte din
peisaj. Judecata lui nu era gre~ita $i,
trebuie sa recunosc, m-a influeniat In
cateva randuri. Numai ca ace$ti umiliii ~i
obldlti ai literaturii romane contemporane
au trecut dupa decembrie 1989 la
represalii. Pe cine au contestat ei Inainte
de oricine? Pe criticul care Ie luase
apararea... Experienta mea este bogata
In acest domeniu. 0 trec la capitolul
fatalitatilor.
3) Nu va sfatuiesc totu$i sa traiti izolat
de generaiia voastra, va sugerez doar sa
nu transformati prietenia, cumsecadenia,
modestia, nici chiar admiratia morala in
criterii de va!oare. Daca, la Inceput, simiiii
nevoia sa sprijiniii oamenii din generaiia
voastra, s-o faceti. E normal, e bine. Sa
nu cadeti Insa In eroarea de a ramane
criticii unei singure generaiii, pentru ca va
pierdeii punctele de reper $i va Ingustaii
primejdios campul de observatie In
literatura. Un critic trebuie sa ajunga, mai
devreme sau mai tarziu, la valonle clasice
$i sa-$i spuna parerea despre marii

Fragmente critice
introduca haosul ~I sa cultive confuzia In
literatura. Cea mai buna atitudine, dupa
mine, fata de contemporani este cordiali
tatea vigilenta care permite respectul
fata de valoare ~i respectul fala de ade
var. Traiti, vorba lui Maiorescu, "in margi
nile adevarului", nu Incercati sa serviti
interese din afara literaturii, asemenea
combinatii sunt totdeauna nefaste ~i,
repet, va ipotecheaza talentul. Incercati
sa cunoa~teti ~i sa legati prietenie cu in
telectuali din alte domenii, exista oameni
interesanti, de pi Ida, In sfera ,,~tiintelor
tari", ace~tia sunt, deseori, buni cititori de
literatura ~i au respect pentru valorile
culturii. M-am Inieles totdeauna bine cu
matematicienii, am gasit printre ei cititori
patrunzatori ~i cu a mare fantezie inte
lectuala. Cand mai tarziu i-am descoperit
pe oamenii de ~tiinia din sfera biologiei
sau a tehnicii, mi-am dat seama ca ei pot
avea mari disponibilitati pentru literatura
~i nu se In~ala aproape deloc In ce pri
ve~te ierarhia valorilor artistice. Pe scurt:
evitati sa traiti Intr-un cerc Ingust literar
pentru ca riscaii sa va mistificaii gustul ~i
sa pierdeti instinctul de orientare. Nu va
lasati, apoi, terorizaii de ideile la moda ~i
nu va lasaii In~elaii de a~a-zi~ii "creatori
de opinie". Modele mar tinere In literatura
~i creatorii de opinie vor totdeauna
putere. Cand a capata, devin intoleranli,
se poarta ca ~efii de trib ~i duc razboaie
din care literatura iese totdeauna
Infranta. A~a ca, ateniie, nu va lasaii
pacaliti de retorica lor justitiara, daca a
cercetaii bine. observaii ca e goala pe
dinauntru.
6) Tema voastra esentiala trebuie sa
fie literatura romana. Cine va spune ca
scriind despre autorii rom ani de azi ~i de
ieri nu veii fi cunoscuii In Europa nu va
spune adevarul. 1 s-a repro~at ~i i se
repro~eaza Inca lui G. Calinescu ca a
preferat sa fie un geniu "local" ~i n-a
nazuit sa devina, cum merita sa fie, un
critic european. Ralionament fals, com
plex romanesc vechi. Un critic este,
Inainte de orice, legat de literatura sa ~i,

dadi I~i asuma responsabilitaiile ei,

trebuie s-o serveasca In toate circum
staniele. Recunoa~terea mondiala este a
problema secundara. El poate sa scrie In
cuno~tinia de cauza, cum a facut chiar
G. Calinescu, despre literatura spaniola
sau despre misionarii catolici In Tarile
Romane, dar proiectele sale critice ma
jore privesc literatura romana. A studiat-o
~i a scris despre ea racordand-o la
modelele literaturii universale In a~a chip
Incat scriitori marunt culturali ca Baronzi
sau Grandea sa intre Intr-un scenariu
european. Este un mod elocvent de a
evita localismul studiind fenomenele
locale ~i de a Infrange un complex
(complexul de inferioritate) care bantuie
sistematic imaginarul scriitorului roman.
A~adar: nu fiti nici locali~ti Ingamfati ~i
marginiii, nici europeni~ti obsedaii ca va
risipiti geniul, aici, la Gurile Dunarii.
Omorali In voi complexele de orice fel,
straduiii-va sa cunoa~teli cat mai multe
culturi pentru a judeca obiectiv propria
cultura, nu va pierdeii radacinile ~i sa nu
va ru~inaii de faptul ca scrieii Intr-o limba
cu circulaiie redusa. Limba romana a dat
cateva capodopere ~i, chiar daca ele nu
au circulaiie universala, nu disperali, ele
exista ~i pot fi Intr-o zi cunoscute ~i de
a1tii. Nu evitaii, In acela~i timp, sa
abordaii ~i teme de interes larg teoretic ~i
literar, Incercaii-va mereu spiritul critic
scriind despre marii scriitori, ie~iti In lume,
confruntaii-va cu a1iii, dar, va sfatuiesc,
nu va pierdeii timpul fugind de la un
congres international la altul. Este a
moda ~i a devenit, azi, a profesiune sa nu
ratezi nici un colocviu, sa fii prezent
oriunde ~i oricand ... Marii creatori evita,
de regula, asemenea reuniuni mondene.
Fiii totu~i pregatiti ca din cand In cand sa
va spuneii opiniile In confruntarile
internaiionale ~i, daca puteti, sa straluciti.
Venind
dintr-o
cultura
insuficient
cunoscuta, sunteii nevoiti sa ~tiii mai mult
decat a1iii Eliade marturise~te In Jurnal
ca a dat In studiile sale mai multe refe
rinte bibliografice decat trebuia pentru a

Fragmente critlce
infrange In el"u echismul" care bantuia In
cullura lomana, eu alte vorbe geniul
improviza\iei. Cili\i, a~aqar. temeinie ~i nu
ignorati ex erienta cultulilor rasaritene.
Este 0 prostie sa negi spiritualitatea
bizantina sau sa crezi ca Europa culturala
se termina, yorba unui soclolog american,
acolo unde se termina lumea cre~tina ~i
incepe ortodoxia ... Nu opune\i totu~i
ortodoxia altor forme de cre~tinism ~i nu
cultiva\i In voi spiritul izolarii ~i al singu
laritalii ... Arunea i-va, yorba lui Noica,
ancora spiritului in cer pentru a fi buni
europeni ~i pentru a avea acces la
universalitate. Pe scurt: nu-i credeli pe
autohtoni~tii fanatizati, nu-i urmati nici pe
occidentali~tii care cred ca pot deveni
geniali numai Intr-o limba straina numai
daca participa la bataliile postmodernis
mului ... Criticul autentic line un echilibru
in toate
evita, de regula, asemenea
false dileme care-i paralizeaza, In fapt,
spiritul critic ... Pe scurt, acordati-va privi
legiul de a respecta valorile indiferent de
unde yin ~i de a Ie judeca fara prejude
cati. Asumati-va, cum cere Sartre, sarcina
lumii, dar nu uitati niciodata ca individul
nu trebuie sacrificat din cauza umanitatii
7) Evitati sa deveniti dispeceri ai lite
raturii, agenti culturali, colportori de idei,
fili creatori, delimitati-va bine domeniul,
urmarili cu atentie tema voastra, avand
grija, cum cerea just G. Calinescu, sa nu
va lasali impotmoliti Intr-un singur
subiect Este dezolant, intr-adevar, spec
tacolul dat de "speciali~tii" care nu lasa pe
nimeni sa se apropie de "subiectul" lor, II
apara ca ~i cand ~i-ar apara proprietatea,
uitand ca 0 tema blocata in acest chip
este 0 tema ce moare. Literatura este un
spatiu deschis, opera traie~te estetic
(avea dreptate Ralea) in masura In care
intampina sensibilitatea generaliilor noi
de lectori ... Asta nu inseamna ca marii
scriitori trebuie supu~i, sistematic, contes
taliei publice, negati orbes;te, demitizali ...
Revizuirile in lant ~i la foc continuu risi
pesc inutil spiritul critic ~i obosesc opinia
publica ... Cazul Eminescu este elocvent

"i

"i

In consecinta., nu va lasall tarati in ase

menea confruntari primitive, nu Incercati
sa demitizati valorile pentru a nu da de
lucru generaiiilor de critici de dupa voL
"Adamismul" este 0 boala nalionala. Este
cazul s-o eradicam, cel putin in cultura.
8) Nu va sfatuiesc sa va amestecati in
politica; politica va impiedica, spune Paul
Valery, sa va ocupati de lucrurile esen
liale. Nu ca cer nici sa fiti apolitici pentru
ca, In fapt, nici nu yeti reu~i sa fiti. Politica
~i cultura nu se vor impaca decat la
sfar~itul istoriei. A~a ca trebuie sa alegeti.
Servind bine cultura, puteti servi cetatea.
Puteli face politica ("i este chiar necesar
s-o faceti sub aceasta forma) supunand-o
judecatii voastre sincere ~i, In genere,
exprimandu-va clar punctul vostru de
vedere asupra vietii sociale ~i politice.
Este ~i aceasta, repet, 0 posibilitate de a
face politica. Cei care va cer sa lasati
masa de scris ~i sa ie~iti zilnic in strada
va cer, in fapt, sa deveniti activi~ti politici.
Va da mana sa urmati aceste oracole?
9) S-a discutat mult in trecut daca un
critic literar poate fi sau nu profesor. $i,
daca accepta sa fie, nu devine automat
un spirit didactic, limitandu-~i astfelliberta
tea de mi~care, spontaneitatea ~i mistifi
candu-~i stilul? Eugen lonescu crea in Nu
un personaj memorabil: criticul Berembest,
simbol al spiritului pedagogic, tare de cap
~i autoritar. Pot sa va spun ca nu-i obi i
gatoriu sa se intample acest fap!. Sunt
atatea exemple de mari critici care au fost
~i mari profesori. Contactul cu ~coala si
le~te pe critic sa-~i puna ordine in idei ~i
sa-~i stapaneasca instinctele agresive In
literatura. Contactul cu tinerii impiedica
spiritul critic sa imbatraneasca. Fiti, dar,
profesori buni pentru a domoli impre
sionismul vostru originar ~i pentru a va
cultiva simtul istoric. Veti descoperi, In
acest caz, ca literatura nu se po ate preda,
de la catedra se poate comunica numai
ceea ce Barthes nume~te codurile cultu
rale ale literaturii.
10) Cum am spus ~i altadata critica
literara presupune un sacrificiu lung.
Acceptandu-I, trebuie sa va organizati

Fragmente critice
via a, sa sacrificali vacanlele, mondenita literara, pamfletarii de serviciu, Cu
tile, uneori chiar ~i prieteniile, Critica nu ace~tia n-o scoli niciodata la capat pentru
este un rasfal, este un efort continuu, ca ei nu cauta adevarul ~i nu accepta nici
aproape monstruos, dezumanizant. Lec "un argument intelectual Este inutil sa
tura voastra trebuie sa fie Inceata ~i, mai Incerci un dialog cu ei, Vor deturna, tot
ales, ganditoare, Nu citili numai carlile deauna, disculia spre altceva ~i, In loc
contemporanilor, citili para lei pe autorii sa-ti aduca dovezi, te vor insulta, vor
vechi. Ei va Impiedica sa vedeli In orice de~unla opiniile tale politice, daca Ie ai,
carte nou aparuta a capodopera ~i va si se vor lega de familia ta ~i Iii vor face
lese sa reduceli simlitor lista geniilor con mereu procese de intenlie Polemica, In
temporane. Ca sa nu mai spun ca frec acest caz, este a zadarnicie, Ce poli dis
ventarea sistematica a clasicilor ne sub cuta cu Gh. Grigurcu, AI. George, Marin
liaza spintul ~i ne relativizeaza opiniile. Mincu? Grice ai face ~i orice le-ai spune,
Barthes marturise~te ca Ti cite~te seara, cuno~ti dinainte raspunsul lor, A~a ca,
Tntins pe divan, pe clasici, iar dimineala tineri confrali, nu va irosili fortele, alegeli-va
pe moderni. Este un timp bun ~i un ritm adversari care, dupa a doua replica, sa
bun. Dar cand mai scrii despre ei? nu va Injure de mama ~i, fabula
Pastrand distanlele, eu scriu totdeauna cunoscuta, sa nu va denunle ca sunteli
dimineala pentru ca spiritul este - cum sa tuberculo~i.
spun mai bine? - mai curat, mai proaspat,
12) G, Calinescu scrie undeva ca
mai permisiv, iar dupa-amiezile Ie petree "cine ma iube~te se desparte de mine"
citind cand un autor vechi, cand romanul (citat din memorie). Nu va cer acest lucru,
care tocmai a aparut. Imbatranirea criti mi se pare absurd (de?i spiritual acest
cului Tncepe Tn clipa Tn care renunla la fenomen este inevitabll In timp), va
una dintre aceste categorii, .. Nu-i ignorali
sfatuiesc doar sa primili cu circumspeqie
pe filosofl ~i pe morali~ti, daca pot fi,
aceste sfaturi ~i, la urma urmei, sa Ie
cumva, despartili ... Ei ne ajuta sa avem a
refuzali daca nu Ie gasili acceptabile
buna pozilie fala de lucruri, $i sa punem
pentru spiritul vostru tanar ~i nerabdator.
ordine Tn camara spiritului nostru,
Dar numal dupa ce Ie-ali supus unei
11) Cand polemizali, alegeli-va bine
lecturi Incete ~i ganditoare,
adversarul, Evitali indivizii care traiesc
numai din polemica marunta, spiritele
20 iulie 1999
cartitoare, autorii bolnavi de galbinare

Expozitia Nation lEi

1gOG Bucuresti.
Arenale Romans

Cronici literare
operei propriile talcuri, In stilul sau parabolic
atat de captivant...
Penlru neamalorii de Shakespeare,
urmatoarele capilole sunl mai inleresanle.
Cel de-al doilea poarta un lillu de 0 lapidari
lale cronicareasca: Tfiierea nasurilor. Primul
lext, care furnizeaza lillul, dezvolla chiar
acesl episod pe care-I furnizeaza cronicile
laierea nasului ca pedeapsa In Evul Mediu
romanesc. Urmeaza lexle despre clasici (Ion
Barbu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu,
Grigore Vieru) ~i mai putin c1asici (Victor
Felea, Petre Stoica), articole redaclale uneori
In Imprejurari conventionale, alteori Impotriva
Imprejurarilor conventionale, lexte proaspe
te, ascutite, piezi~e, batoase ca ~i acest scri
ilor solid, masiv, caruia doar cunoscalorii i-au
putut ghici finetea ~i landretea. Penlru D.R.
notiunea de solidaritate a valorilor are un
sens ~i 0 consistenta care justifica oricand
textul omagial, Omagiullnsa nu echivaleaza
cu encomionul: D.R. Popescu ia Imprejurarile
ca prelext ~i proiecleaza asupra textelor con
fratilor luminile clare ale gandului sau ...
Articolele din capilolul Tfiierea nasului dove
desc, prin chiar exemplul personal al unui
mare scriitor, ca nu se poate face literatura
romana fara sa iube~ti literatura romana, fara
sa cuno~ti ~i sa-i Intelegi valorile, fara sa
proiectezi mereu asupra lor propriile intero
gatii,
AI treilea capilol este ~i el 0 expresie a
acestei iubiri de literatura romana tradusa
printr-o mai mare apropiere de viata literara ~i
de lileratura contemporanilor. Domina pre
ocuparea lui D.R. penlru promovarea uner
lineri prozatori, conlinuand demersurile
salutare dintre '75-'85 de la Tribuna, datorita
carora au debutat publicistic multi dintre pro
zatorii optzeci~li Prefe riniele lui Dumitru
Radu Popescu merg catre literatura lui Tudor
Dumitru Savu, Nicolae Iliescu ~i George
Cu~narencu. Nu ma pol abtine sa nu remarc
ca, alaturi de proza regretatului Mircea
Nedelciu, acestea sunt ~i optiunile meIe In
materie de proza optzecista. D. R. are ochi
buni ~i a ~tiut sa distinga, Inca de la primele
lexIe, pe adevaratii scriilori dintre multii velei
tari care parazitau (~i mai paraziteaza ~i azi)
programul optzecist.
Miturile nationale sunt abordate In ace
ea~i maniera parabolica, ec-stalica (spre a
folosi terminologia blagiana), In capitolul inti-

tulat A murit mitropolitul Satanasius l Dupa ce

scoate dintr-o dreapta uilare aceasta sinistra
figura a istoriei nationale, milropolitul
Atanasie (eel care, la 1699, pentru avantaje
peeuniare oferite lui ~i acolitilor, avea sa sem
neze ruperea unei parti din Milropolia
Ardealului ~i unirea eu Roma), D,R. Popescu
coboara ~i ella alte personaje ale mentalului
nostru colectiv: populara Miorita ~i mai putin
Indragita Saba Cloania. Unii cred ca seriitorul
se joaca sau ca demitizeaza aceste simboluri
In felul In care 0 face ~i dramaturgia sa. Dar
nul Pentru D.R., Iiteralura e un tot, e un spa
tiu continuu, In care nu exista aulori depa~iti
- ca ~i cum literatura ar fi 0 moda, iar scriitorul
un fel de Janine, mereu cu ochii la "ce se
poarta"! -, ci numai talent, valoare, creativi
tate. Inspiratia scriitorului se poate apleca
asupra oricarui subiect. Ceea ce conteaza
este raza de lumina ce se abate asupra lui.
De~i adaptata cerintelor genului publicistic,
scriitura lui D.R. Popescu din Complexul
Oteliei poarta toate Insemnele "marca D,R.".
Ultimul capitol are un caracter premonito
riu EI reune~te sub titlul Tara Jugovilor texte
scrise In ultimul deceniu, adunate In carte cu
doar caleva luni Inainte de barbara agresiune
NATO. Sunt texte despre Miodrag Bulatovic
~i Miodrag Pavlovic, despre prietenia ro
mano-sarba, tolul pus sub semnul Inteme
ietorului culturii sarbe moderne, Vuk
Karadzic. Citind aceste texte, mi-a revenit In
minte 0 imagine privila fugiliv la TV: primitivii
musulmani albanezi se cazneau sa dea jos
de pe soclu statuia scriitorului. Inca 0 data
mi-am dat seama, D. R. Popescu a intuit ~i a
pipait eu ochii min\ii esentialul ...
o carte bogata, 0 lectura pe care poti sa
o ~i recite~ti fara sa Ie pliclise~li, Un gand
proaspat umat Intr-o scriitura iscoditoare, un
scriitor care nu se sfie~te nici sa transforme
potecile abia schitate In drumuri largi, dar nici
sa calce cu pa~i apasati pe drumuri batato
rite, mereu In caularea Intelesului vietii ~i al
literaturii, Sens care nu este altul decat cel
din lipsa caruia se na~te complexul Ofeliei:
iubirea. Ma obi~nuiesc deci, zi de zi, sa
iubesc (cu iubire de critic l ) marea lileralura a
lui Dumitru Radu Popescu.
PS. Pacal ca 0 carte alat de frumoasa
are 0 Infaii~are atat de modesla, In plus, e
ciuruita de gre~eli de tipar, care fac 0 a doua
editie obligalorie ...

Cronici literare
graniie10r dintre realitate ~i ficiiune: 0
lume nebuna, neb una, nebuna este astfel
pusa In rama unei Pove~ti, care, la drept
vorbind, nu este nici ea prea IIIl0rmala". 0
poveste care, de altfel, se scrie "din mers"
~i in care personajele Ii dau, cu un aer
foarte firesc, sugestii celui ce le-a creat,
adica autorului: "Fuhrmann se trezi singur
cu vanatorul ~i mireasa care, brusc, rede
venira serio~i. Vanatorul fara pu~ca ii
facu cu ochiul. $i Fuhrmann II recunoscu.
Chiar se mira ca i-a trebuit atata limp sa-I
recunoasca. Cateodata, cititorii sunt mai
iuii decat personajele care populeaza lec
turile lor. Vreau sa spun ca Fuhrmann ca
cititor ar fi priceput imediat despre ce este
vorba. $i ~tii de ce? Pentru ca cititorul are
o viziune de ansamblu asupra intamplari
lor din carte, pe cand bietul personaj ...
Eu n-a~ mai adauga chestia asta, spune
Marianne sorbind din cea~ca de ceai.
Asta e parerea dumitale? Incerc sa fiu
ironic. De parca poii sa fi (sic l ) ironic cu
Xantipa l - Da, asta e parerea meat Daca
nU-ii convine, nu-mi mai citi. Lasa-ma sa
citesc lini~tita romanul celalalt, care
oricum e mai interesant". (pp. 173-174).
Autorul-narator-personaj, romancierul
din romanul scris de Dumitru Tepeneag
pune pe hartie tot ce vede in jur ~i tot ce i
se Intampla, creand astfel un reportaj sui
generis: "Aud u~a de la camera Mariannei
deschizandu-se, pa~ii ei apropiindu-se de
u~a mea, am timp sa bag 0 alta foaie de
hartie ~i sa scriu cele doua randuri de mai
sus, apoi sa adaug ca Marianne se
opre~te in faia u~ii care da In camera
mea, I~i iine suflarea, In mintea ei se
duce 0 lupta intre curiozitate ~i mandrie,
un conflict demn de un scriitor c1asic, de
un scriitor care cunoa~te psihologia fe
meilor, pe cand eu ... vai de capul meu. Mi
se pare ca aud unghiile Mariannei pe lem
nul batantei, racaie, zgreaptana, cioca
ne... " (pp. 105-106). Reporterul e, dupa
cum se vede, extrem de implicatln repor
tajul sau, mai bine zis, in realitatea des
crisa care-I coniine ~i, de multe ori, 1'1 chi
nuie. Uneori, aceasta realitate e atat de

complicata, de "incurcata", Incat cel care

a creat-o nu mai Inlelege nimic, nu mai
!]tie cum sa-i dea de capal: "Vasile iar I~i
lua capulin maini ~i-~i rezema coatele de
balustrada podului. Statu a~a mai multe
minute in ~ir cu fruntea spre insule, dar
fara sa Ie vada, se uita In jos, la apa, ~i
scuipa. Eu raman cam incurcat, nu ~tiu ce
sa fac, cum sa continuu ... Ma dor ochii.
Reduc luminozitatea ecranului" (p. 310).
Finalul e de-a dreptul electrizanl: toate se
leaga i totul se precipita, Lin miting al
japonezilor e In toi chiar pe Pont des Arts,
unui personaj i se face rau, alte personaJe
(trecute cu arme ~i bagaje din Hotel
Europa) incearca sa-I salveze, scriitorul
care descrie toate aceste lucruri apasa
concentrat tastele computerului, apropiin
du-se de sfar~it, dar tocmai acum
Marianne se treze~te sa-I intrerupa, pen
tru a-i comunica, ritos, ca a terminat de
citit 0 alta carte ... Goana textuala e lotu~i
foarte aproape de final; iar sfaritul roma
nului, nemaipomenit, rascumpara mult
din mediocritatea epica a unor pagini din
cuprinsul sau: "Las barbia in piept ~i nu
mai zic nimic. Nu mai am nici monoclu,
nici binoclu. In curand, voi redeveni un
om ca toti ceilalli, un muritor de rand. Nu
~tiu de ce ma grabesc etliar a~a?l. ..
Oricum, nu mai pot face mare lucru pen
tru bietul Fuhrmann. Salvarea gone~te
urland lugubru. Se indreapta spre Hotel
Dieu. lar ma:;;inile de polilie se napustesc,
pe partea cealalta, dinspre Academie. Pe
patul Salvarii, cu un tub In gura ~i 0 per
fuzie In brat, Fuhrmann, vegheat de Ana,
trage sa moara... " (p. 321).
Ducandu-ne, prin maniera ~i "recuzita",
I'nspre Hotel Europa (roman puternic, in
care epica nu era doar 0 carne de tun pen
tru batallile textuale), Pont des Arts, opera
pe care comparalia cu "predecesoarea" ei
o dezavantajeaza, are doar pe alocuri 0
valoare "noninstrumentala", 0 valoare
intrinseca; e, cum am mai spus, ca 0
addenda u~or superflua la 0 demonstralie
deja facuta - ~i finalul dovede~te ca ar fi
putut sa fie mult mai mult decat atal.

Convorbiri
din manuscrisele lui Eminescu sub G. C-linescu ~i citat Tn Tntrebarea
ochii vigilen!i ai lui Perpessicius ~i Tn dumitale. Mi- m zis: daca tot trebuie
vecinatatea unui alt domn Tn varsta, Cl.,J sa trec proba Eminescu, s-o trec
faia trasa, Tmbracat mereu cu acela~i acum; eliberat, ma pot ocupa de altce
costum uzat. Era
Murara~u, cunos va ... Azi Tmi dau seama ca eliberarea a
cut eminescolog Perpessicius trecea fost provizorie. In realitate, nu ne vin
atunci printr-o perioada nenorocita; fiul decam niciodata de Eminescu. Un
sau, Miticuia, nu altul dedit profesorul complex pe viaia, 0 tema etema pen
meu de italiana (D.O. Panaitescu) de t(U criticul roman. Plecam din ea, ca sa
care am amintit mai sus, fusese are avem unde reveni... Cu adevarat
stat pentru omisiune de denuni. lar eu, Eminescu este ,,0 proba de foe", cu
spirit justiiiar, acceptasem sa fiu mar meniiunea, repet, ca n-o epuizam
Din
fericire
pentru
torul apararii Tn procesul lui. De aici mi niciodata.
Eminescu, din fericire pentru critica.
se tragea totul ...
Am amintit de aceste Tntamplari Oricum, Tntalnirea cu un mare poet
pentru a Tnielege, die Mihai Cimpoi, este pentru un critic, la Tnceputul cari
circumstaniele Tn care m-am apropiat erei sale, 0 mare ~ansa: Ti dau un
de Eminescu. Un miracol ~i, Tn spatele model spiritual ~i moral. II Tnieleg pe
lui, 0 mica tragedie existeniiala. Mica, Constantin Noica de ce, prin anii '70,
dar lunga ~i, pentru mine, foarte atunci cand scria despre Eminescu ~i
dureroasa. Puteam claca. Dar sa tre voia sa-i xerocopieze manuscrisele
cem peste ea. Am parcurs toate cele pentru a Ie pune la Tndemana cititorilor
14.000 de pagini din caietele ramase nespeciali~ti, soma pe tinerii poeii
de la marele poet ~i am transcris romani sa se Tntoarca Tn biblioteci. N-a
aproximativ 800 (proza + diqionarul). reu~it, bineTnieles. Sau n-a reu~it
Am citit, Tn paralel, cam tot ce se decat sa irite pe toata lumea, poeii ~i
scrisese despre Eminescu ~i m-am critici. Leciia lui a cazut Tn gol. Imi
concentrat Tn cele din urma asupra amintesc ~i acum ce zarva a produs
prozei literare. I-am cautat, pe urmele printre tinerii poeii romani somaiia (ma
lui G. Calinescu ~i ale celorlal!i istorici rog, fndemnul lui Noica). Aveau senti
literari, sursele epice ~i filosofice. In mentul ca Noica Ti trimite Tn surghi
fine, din aceasta experienia m-am ales un l ...
cu cateva lucruri:
M.C.: In ciuda pionieratului ei her
a. 0 ediiie M. Eminescu: Proza lit meneutic, studiul monografic Proza lui
erara, Tn colaborare cu Flora $uteu.
Eminescu, elaborat dupa toate rigorile
b. 0 carte proprie: Proza lui "Iansoniene" ale genului, ramane 0
Eminescu} 1964, cartea mea de debut. carte de referinia Tn eminescologie
c. 0 idee asupra formarii intelec prin aducerea pe tapet a tuturor pro
tuale a lui Eminescu ~i 0 imagine blemelor eseniiale, temelor, miturilor ~i
despre atelierul sau de creaiie.
fantasmelor. Structuralizat, tipologic,
d. Hotararea de a reveni, Tntr-o zi, la tematist, comparatist (cu accente pe
Eminescu cu alta pregatire critica ~i geneza interioara), demersul dvs.
alta sensibilitate (0 sensibilitate critica exegetic ave a ~i un Tnvederat sens
sUbiiata de literatura contemporana).
revoluiionar. Oomnia voastra nu mai
e. M-am vindecat de "complexul analizeaza proza Tn vecinatatea
Eminescu" - complexul definit de poeziei eminesciene, ci ca pe 0 dimen

Convorbiri

siune esentiala a personalitatii sale,

ceea ce anticipeaza In fond demer
surile eminescologice <;Ie azi care con
sidera pe Eminescu Tn unitatea sa
organica, "holografica". In concluzle,
spuneati chiar decis ca: "Trecand
peste elementele perimate (inerente),
se poate, fara orgoliu, spune ca proza
eminesciana a ridicat epica romaneas
ca la 0 conditie de universalitate" (p.
301). Romantlca (~i dvs. ati urmarit-o
anume In contextul marilor viziuni
romantice, cu care este congenera),
proza eminesciana poate fi receptata
azi - prin grija realismului magic latino
american, cea existentiala-fantezista a
lui Borges sau cea intertextuala,
ludica, fragmentarista a postmodernis
mului. Adevarul absolut al existen ei,
existenta (relativista) a adevarului Intr-o
ecuatie intelectuala complexa exis
tenta - adevar (esen a) existenta, iata
ce pare nemaipomenit de actual (din
perspectiva tuturor existentialismelor,
precum ar zice Noica) Tn proza lui
Eminescu. Nu aduna oare Eminescu
(prin intermediul lui Dan-Dionis) pa
mantul Tntr-o margea, precum Borges
proiecteaza universul Tntr-o boaba
sclipitoare Aleph? Putem a~eza proza
eminesciana, fara a exagera, Tn
direetia moderna a ar1ei narative axate
pe hegemonia imaginarului ~i obsesia
cautarii identitatii (sesizabila la sud
americani ~i apone, sa zicem), pe
mi~carile frecvente retroactive, pros
pective ~i interactive (introspective) ale
eului narativ, ci multitudinea dimensiu
nilor temporale 9i punctelor de vedere,
pe un centru secret 9i pe fascina ia
simbolurilor, a tainei, pe Tntrepatrun
derea lumii realului 9i lumii cartii, fan
tezia culturologica, pe conceperea
omului "ca reminiscentele unui om ce
demult nu mai este" (Sarmanul
Oionis), ceea ce duce la cultivarea

visutui Tn vis borgesian, metempsi

hozei etc. Grila Borges mi se pare
favorabila prozei eminesciene, ca ~i
grila Eliade ... Cum vi se pare car1ea
Proza lui Eminescu ~i proza emines
ciana azi?
E.S.: Va fac 0 marturisire, domnule
Cimpoi: n-am mai citit de 35 de ani
studiul cu care am debutat (Proza lui
Eminescu, 1964). Nu I-am citit de frica.
Sa nu care cumva sa-mi fie rW;;ine de
tineretea ~i nesiguranla lui stilistica.
Eram la inceput, critica romaneasca se
lupta cu sociologismul vulgar ~i cu fan
ta8ma "nationalismului !;>i conserva
torismufui' lui Eminescu impusa, ofi
cializata de ideologii epocii. Grija
noastra, atunci, era de a salva pe
Eminescu, de a-I readuce Tn cultura.
De aceea, argumenta1ia noastra (a citi
tori lor tineri din anii '60) era excesiva ~i
prea demonstrativa (Tn sensul realis
mului, socialului, caracterului popular
etc). De aceea, subsolul studiului meu
este plin de citate pentru a dovedi ca
Eminescu nu-j pur idealist ~i ca
filosofia lui are tangente cu gandirea
umanista. Ceea ce este exact, dar,
repet, este ~i excesiv Tntr-o justificare
critica ... In 1963-1964 era prea de
vreme pentru a judeca din unghi strict
estetic proza lui Eminescu, un roman
tic cu lecturi epice bogate din sfera cul
turii germane, CU lecturi, de asemenea,
ample din filosofie. Azi a~ citi-o, proba
bil, din alt unghi ~i a~ analiza-o cu alte
mijloace. Ceea ce propui dumneata
(perspectlva Borges 9i, Tn genere, a li
teraturii parabolice moderne) este
interesant. 0 experienta ce trebuie fa
cuta. Deocamdata, proza lui Eminescu
intampina - ai observat !;>i dumneata,
nu ma Tndoiesc - 0 negatie radicala.
"llizibila", zic junii occidentalizali de la
Oilema. Criticul roman n-are stare. EI
trebuie sa se lupte mereu cu barbarii

Convorbiri
care navalesc Tn literatura. Callban
prime~te, azi, burse grase ~i lucreaza
pe Internet.
M.C.: E un lucru firesc sa ne referim
~i la poezia eminesciana, cu care
proza nu are relalii de aferenla (sau de
vecinatate, cum spuneali), ci de inter
ferenla ~i inferenla pe planul analizei).
Tn postfala la edilia Murara~u, reluata
In 1995, propuneli 0 relecturare a
metafizicii haosului ~i dlsperarii, a
blestemului divin, "mioritic" aruncat
fiinlei, 0 negalie care "are 0 mai mare
forla lirica. Totu~i, Eminescu fiind
foarte complex Tn mitopo(i)etica sa,
gasili "un mare numar de mituri ~i fan
tasme pana atunci necunoscute in lite
ratura romana, dintre care menlionali
opt: mitu! na~terii ~i mortii universu!ui,
mitu! istoriei, mitul dasalului (al
Tnlelepciunii, magului), mitul erotic,
mitul om"ric, mitul intoarcerii la ele
mente (al Archaes-ului, am zice noi),
mitu! creatorului, mitul poeziei (ca ars
poetica directa 9i ca majoritatea inte
rioara, oriica). Am putea adauga aici
daca sunteli de acord - ~i miturile
romane~ti (patru dupa parerea lui
Calinescu - mioritic, manolin, cel al
zburatorului ~i Dochiei) topite in sub
stanla lirismului sau ~i pe cel al lui
Hyperion ~i Narcis care fac figura
aparte i pe care se axeaza intreg
demersul sau mitopo(i)etic. Magistrala
este definirea lirismului eminescian ca
fiind un "Iirism existenlial" (definilie
foarte apropiata spiritului investigaliilor
noastre), la capatul caruia sta,
bineinleles, ada (In metru antic), de la
care - afirma Nichita Stanescu
Tncepe poiezia romana (metolinvistica)
moderna. V-a propune Tn acest (post)
modernismul de care se apropie nu
doar prin metafizica negaliei, ci i
aa cum spuneam - i prin predis
pozilia - printr-o anumita parte a

crealiei - spre ludic, spre "voluptosul

joc de icoane", prin spiritul fundamen
talist ~i intertextualist, prin Ilbertatea
imaginarului ~i desfa~urarea lui Tn flux
necontrolat, prin grotesc, elementele
parodice. Victor Ivanovici spunea, pe
buna dreptate, ca prezenla unui poet
de valoarea lui Eminescu In complexul
literaturii romane a fost sa paleasca
stralucirea avangardei. Cred ca Emi
nescu face sa paleasca ~i postmod
ernismul romanesc ...
E.S.: Adevarat, e nevoie de 0 relec
tura a lui Eminescu. a lectura libera,
ganditoare, Inceata ~i profunda.
Generalia lui G. Calinescu, Perpessi
cius ~i Vianu a impus un model (sau 0
idee Eminescu). Acest model a fost, In
parte, completat, schimbat. Ma gande
sc la studiile lui Edgar Papu, Mihai
Cimpoi, loana Em. Petrescu etc. Dum
neata ai vorbit despre aceste lucruri in
cartea Spre un nou Eminescu. Se pro
fileaza un Eminescu, cum ~i spui
undeva, poet al fiinlei. Procesul inter
pretarii trebuie continuat (In perspec
tiva comparatista, dar ;:;i structurala ~i
eXistenliala). Modelul calinescian este
inca dominant. Nu zic ca trebuie sa-I
aruncam, zic doar ca Eminescu tre
buie citit ~i altfel. Incercarile psi
hanalitice n-au fost, cred, totdeauna
convingatoare. Cel pUlin pana acum.
Se poate imagina 0 lectura tematista
(richardiana) ~i, Tn acest sens, am
facut un proiect In postfala citata de
dumneata. Gandul meu a fost urma
torul: care sunt miturile fundamentale
ale poeziei lui Eminescu? Care sunt
temele (In sens larg) care vin i revin
Tn poemele sale? ... $i, la 0 relectura
rapida, am descoperit opt. Opt punct
de tensiune sau puncte de forla intr-un
lirism care oscileaza Intre negalia
metafizica radicala a lumii (Ruga
ciunea unui dac) i somnia erotica (0

Convorbiri

forma de plenitudine ~i recuperare). nu identificam aici numai simptomul

Aveli dreptate, pot fi ~i alte mituri. "urinarii pe biserici" (Arghezi). E 0
Lirismul lui Eminescu este, ca sa zic Incercare de 0 noua sacrificare a lui
astfel, permisiv. EI rezista agresiunii Eminescu sub semnul antiromanismu
critice. Miturile romane~ti? Desigur. lui manifestat In forme directe In lara ~i
Dar nu sunt topite In lesatura textului ~i In diaspora romaneasca din lume.
nu intra, oare, In Mitul lui Narcis? Strategiile (ciki exista, fire~te, un sce
Dumneata ai dovedit deja ca exista ~i nariu) demolatoare, institulionalizate la
ca are funqii lirice multiple ... Am Fundalia Culturala Romana, urmaresc
intenlia de a reveni cu 0 analiza noua clar cateva obiective: respingerea
la miturile fundamentale. Un "carlig" de modernitalii esenliale a lui Erninescu ~i
care singur m-am prins. Faci ce faci ~i declararea lui ca poet depa~it, lipsit de
revii la el. Cum am scris ~i altadata: valoare; compromiterea modelului cul
Eminescu nu este un scriitor pe care II tural
(nalional) eminescian prin
studiezi ~i apoi treci la altul; nu-i un demonstrarea
"reaqionarismului"
subiect Incheiat, este 0 nelini~te per nalionalist al acestuia ~i accentuarea
petua. $i Inca ceva: nu te Intorci nicio necesitalii unei identitali culturale ab
data - daca e~ti un spirit CUriOS, recep stracte, "europene"; necunoa~terea
tiv, drept - cu mana goala.
vocaliei faustice, a personalitalii omu
M.e.: $i-acum sa discutam despre lui de ~tiinla Eminescu; acuza ad usa
ceea ce a~ numi caragializarea publicisticii pentru ca ar influenla
receptarii lui Eminescu prin recidivarea extremismele politice.
complexului Grama. Intr-adevar, cum
Intr-o carte nu demult aparuta la
spunea elln articolele publicistice: "Ca Targovi~te (Oubla sacrificare a lui
la noi la nimeni ...". Fire;;tilor relecturari Eminescu) , criticul Theodor Codreanu
critice Ie iau locul acliuni dinamitarde explica degringolada spirituala de con
de detractare de-a dreptul suburbane, testare a modelului cultural nalional
grosiere. Am cautat - cu Infrigurare! prin "devierea tragica a intelectualitalii
argumentele. Deci, ne-a lipsit ~i ne romane?ti, In ultimele decenii, sub
lipse~te spiritul critic (nu au avut - chiar impactul formidabil al presiunii ide
In ceea ce-I prive~te pe Eminescu ologiilor supranalionale pe care le-a
spirit critic Ibraileanu, Calinescu, inoculat, In doze mici, cu perse
Vianu, Lovinescu l ); ne cufundam In verenla, internalionalismul comunist.
idolatrizare ~i festivism (ce fel de fes Ce credeli despre aceasta degrin- ~
tivism este entuziasmul intelectual cu golada tragica?
care se apropie de Eminescu basa
E.S.: Aveli dreptate. l\I1odul In care
rabenii ~i nord-bucovinenii care nu au detractorii lui Eminescu I-au negat pe
avut pur ~i simplu acces la opera Eminescu In revista Oilema (revista
sa? ... ); ne Inarmam cu Eminescu In condusa de ministrul nostru de
extremismele noastre politice. Spu externe, Andrei Ple~u, patronata de un
neali, foarte bine, Intr-un interviu din membru al Academiei Romane, proza
"Curentul", ca toate acestea lin de 0 torul Augustin Buzura l ) este de-a drep
"patologie literara" (dupa formularea lui tul lamentabil. Am scris despre
Maiorescu), de fenomenul Raului sau aceasta ru~ine nalionala In Fragmente
anomiei romane~ti (anomie Insem critice 1/. Nu este vorba, lin sa repet,
nand nerespectul legilor, anarhie). Or, de 0 respingere a festivismului (care

Convorbiri
este, In tapt, respins de orice critic Ii
terar serios), nici de taptul ca gandirea
politica a lui Eminescu a fost utilizata
.;;i este utflizata de extremismele
politice (astfel de determinari, excese,
mistificari sunt regretabile ';;i intelectu
alul lucid nu Ie accepta); nu este
vorba, In Di/ema, nici de revizuirea
estetica a lui Eminescu, fenomen ce
poate fi tiresc Intr-o cultura; e vorba de
altceva: de 0 nega!ie tota/a a modelu
lui moral !?i intelectual Eminescu ~i de
batjocorirea mitului national Eminescu
pe motiv ca unii n exulta pan a la
saiietate. V-afj Tntreba: sa nu-l mai
iubim pe Dumnezeu pentru ca
inchizitia s-a servit de numele lui In
actiunea ei toriionara iar spiritele laice
II condamna? Ce neghiobie l Ce ~irete
nie de doi bani l Mircea Cartarescu a
vorbit, cu 0 arogania pe care n-o pot
accepta de la un intelectual au entic,
despre "Titi eel paros". Un june poli
lolog I-a declarat pe Eminescu "nul" ca
gan itor politic. Nu mai )ltiu cum II
cheama ce ~tiu este ca el a fost umit
zilele acestea consilier la Pre.;;edintia
Romaniei. 0 rasplata, nu-i a~a?, meri
tata. Rasplata jertfei patriotice. Altii
(redactori la Di/ema) I~i exercita
copios spiri ul lor zeflemitor pe seama
lui Eminescu. Poet? Ii apuca rasul.
Prozator? "Ilizibil" - vine raspunsul.
Scriitor nation I Eminescu? Dar era un
spirit conservator, nu merge In sensul
progresului l
cade numaidecat
sentinla...
Citin aceste necoapte articole, am
crezut la Incepu ca-i vorba de 0
negaiie tinereasca, recrudescenta ea
pojarul In culturile mici. Vazand Insa
inver;;unarea zeflemitorilor, Imi dau
seama ca este mai mult decat atat.

Unii s-au specializat In demistifiearea

totala a istoriei noastre, zicand ea tre
buie sa Incepem totul de la zero. Altii
tau la rand mani scriitori: Arghezi. G.
Calineseu, Preda. Nichita Staneseu.
Sorescu ... I-a venit rand lui Eminescu.
Fenomen care repeta fenomenul pro
letcultist. Este schimbata doar um
brela sub care se face aceasta revi
zuire a miturilor nationale. Regretabil,
domnule Cimpoi. Lamentabil! Nu ma
duce gandul acolo unde zice dl
Theodor Codreanu, gandul meu
ramane In plan strict literar: agre
siunea Dilemei (subveniionata. repet.
de 0 fundaiie care ar trebui sa propage
valorile
romane~ti!)
asupra
lui
Emines<?u este un act regretabil din
toate punctele de vedere. Sa nu va
mire faptul ca peste oarecare vreme
semnatarii ace [or ru~inoase articole
zeflemitoare vor fi numiti ambasadori.
Merita ~i ei 0 rasplata, ce naiba l ... Trist
este, la urma urmelor, ca asemenea
agresiuni nu trezesc din somnul ei
istoric dispersata, inerta eomunitate
intelectuala romaneasca. Partea cea
mai trista In aeeasta facere, domnule
Mihai Cimpoi, este nu faptul ca ni~te
tineri injuriaza pe Eminescu 9i-i neaga
bezmetic ~i primitiv opera (asemenea
insanitati se manifesta ciclic in cultura
romana), partea trista, zic, este ca nu
exista 0 opinie intelectuala care sa
respinga asemenea insanitaii morale
9i spirituale. Intelectualul roman, abia
sea pat de regimul totalitar, tremura
Inca de frica, abia deschide gura pe la
col!uri, protesteaza In particular, eu
ochii In patru, ca iepurele. Sa nu care
cumva sa auda cine nu trebuie, sa nu
se puna rau cu nu ~tiu cine ... Sa nu se
creada ca el este autohtonist ~i nu
suficient de occidentalist...

Romanul
romanesc
1a sfarsit
, de seeo1

J\

Reluam

Pcntru ei"i am amintit de rcmanul

cxistii un postmoder
acest secol: "A v m roman?" sau: "infotro niSl1J in epica romfineasdf? Puteri exem
se indreapta romanul romanesc!"... lntr pJifiea? C aduee nou (dad accepl<t,ti
bc1[ea pe care 0 pune redacria revistei ide a accstei expericnre) posenJod
noastre, in continuar a celei dinainte, est crnismul in romanu! rumanesc actual?
urmiitoarea: "Care ste situa,tia ronJ<lnului
romcine c, azi, in pragul secolului al
$tiri, probabil, cii JiterattIra romfjn:1
XXI-lea?"
actualif ,;ii-a picrdut 0 parte din Ire
cieitorii ei... Con ..tituie rumanul ()
Considera,ti eli S-(l produs 0 nwta,tic exceprie? Cum expJicari, ace. t procC,1,
2. in epka romcineasca dup/i dcccmbrie fngrijorJtur?
19891 $i, dad da, in ee scm?
Care au fost (daca au f()'it) rev
Se spune d seeolul XX este, fn ceea
ela{iile postrevoluriunare in mat ri
prive,~t romanul, seeolul lui de roman $i rullliJnci ri!
Proust. Care sun I dupa dumneavo[/slrii,
primele cinei modele mmanc,'li in sceolul
Cum v~ se pare rom~il1ulv rU1~a~es~e
care sc pregate,'ile sir se incheie?
9pmtb lie) Ce CUIlceSlI a facut! $1 cat
de (/ scalificnnte? 'nii publici5t1 spun ciT
Ce-a adus mmanul romanesc in ideojogin ofi 'ialcl a marcat (Iii a macula/)
4.acest secoJ:} Care sunl, dupa opinia iremcdiabij romanul din aceasta perioada.
dumneavoastra, romancierii romani cei A v ti aceei;/~i opinie? Puteti cita
mai importanri? }uslifica,ti alegerea excepriiI ?
dumnea voastra.
C:um ati put~a caracteriza "exp,e
S-a scris in repetate n'induri ca dupa
.nen to. EstuIUI" (european, blllell1
1945 romanul mudern $1 postmodcrn re/es) fn domeniul romanului in ultima
a devenit 0 aventurii a scriiturii, jumi:lcate de secol! Ce ~anse are ea in per
despar,tindu-se, astfel, de tradi(ia romanu spectiva Europei comunitare?
lui ca scri1tura a aventurii. Cum vi se pare
aceasta separare azi? Cit de reala a fOS1 ~i
Ce va place $i ce nu va place in
poate fi ea? $i cat de eficienta?
11 roman ul romanesc?
0

intrebare care revine,

1.ob.'iedant, in critica romclneclsca din

6 postmodern:

3.ce

8.

10

Postscriptum
dare voit naturalisUi, iar pe de alta parte
interferenla In romanul actual a unor genuri
non-fielionale, redeseop rite ~i ele, dupa
1990, a~a cum sunt literatura m morialis
tica,
jurnalul,
experientele
mistiee.
Romancierii ultimei generatii scriu Intr-o
maniera deeomplexata, tara a se mai sin
chisi de mo~tenirea trecutului. Refuzul
Incifrarilor. op\iunea pentru directelea
exprimarii, largirea campului tematic,
preferinta penlru oralitate, iata numai cate
va dintre trasaturile romanului actual.
3. Nu ;;tiu daca un model romanesc se
poate identifica Intotdeauna cu un nume de
scriitor. in ceea ce II prive;;te pe Marcel
Proust, care a facut ca la tnceputul seeolu
1. Nu ;;tiu Incotro se Indreapta romanul lui XX romanul sa fie cu totul altceva decat
rom{mesc, dar sunt convinsa ca avem un ceea ce fusese pana atunci, idenlificarea e
roman. De altfel, aceasta Intrebare simpla. Lucrurile se com plica daca
osedanta pentru literatura romana este Incepem numaratoarea. Ma gandesc ca
pusa cu obstinatie de predicatorii crizei, alaturi de Proust mai pot sta In aceasta
care de multe ori practica un discurs clasifieare James Joyce, Thomas Mann ;:;i
demoralizant, ce ignora realitatea literara. Robert Musil, de exemplu. Exista Insa, fara
Nu exista 0 criza a romanului, mai ales Indoiala, ;:;i un model romanesc sud-ameri
acum, dupa 1990, cand genul ;;i-a recucerit can, reprezentat prin crealiile unor L1osa,
fundamentala.
Diversitatea Marquez, Carpentier, Cortazar ;:;i a1lii, a;:;a
libertatea
abordarilor romane;;ti In acest ultim dece cum exista ;:;i un mare model rusesc, daca
niu, de la trilogia "Amphitrion" de Nicolae ne referim numai la Bulgakov, de exemplu.
Breban pana la cele mai recente romane
4. Romanul romanese ... Chiar daca nu
ale reprezentanlilor a;;a-zisei generalii '90, este cunoscut In lume, a;:;a cum ar merita,
sta marturie pentru vitalitatea romanului romanul romanesc ;:;i-a adus ;:;i el poate cea
romanesc.
mai importanta contribulie In cunoa;:;terea,
Ceea ce nu avem Inca, fara ca roman perceperea, de ce nu, chiar trairea unei
cierii sa aiba vreo vina, este un roman lumi romane;:;ti. De la laranii lui Liviu
romanesc cunoscut In afara granilelor larii, Rebreanu, cu nimic mai prejos decat cei
un roman romanesc bine tradus ;;i bine pro Incununati cu premiul Nobel ai lui Reymont,
movat In exterior. De aici provine In mare ori ai lui Marin Preda, pana la fascinanta
masura ;;i frustrarea criticilor romanului urbanitate pe care 0 ;:;tim din romanele lui
romanesc, precum ;:;i complexul, greu de Camil Petrescu, G. Calinescu, Hortensia
depa;;it, al unei literaturi care ar merita un Papadat-Bengescu ori Nicolae Breban, In
alt destin internalional.
romanul roman esc al acestui seeol gasim 0
2. Da. Scriilorii au abandonat In buna fresea a Romaniei ;:;i a umanitalii romane;:;ti.
parte slilul esopic, parabola, aluziile ;:;i, In Din acest punct de vedere, dupa mine, cei
general, Intre arsenalul de tehnici textua mai imporlanli romancieri romani sunt ;:;i cei
liste prin care au stralucit, Inainte de 1989, care ne-au surprins pe noi, romanii, cel mai
de exemplu, optzeci;:;tii. Romanul roma bine, cu traumele, obsesiile, complexele ;:;i
nesc ;:;i-a reca;:;tigat autonomia estetica, li naivitalile noastre istorice: Liviu Rebreanu,
bertatea alegerii temelor ;:;i a formelor. Petru Dumitriu, Marin Preda. Pe de alta
Acest lucru a produs mutatii semnificative parle, daca ne referim la lumea romanesca
la nivelul epicii. A;:;a cum au observat mai In sine, la frenezia ;:;i f0rta crealiei ;:;i a con
mulli critici literari, s-a constatat pe de-o struqiei, cei mai importanli romancieri
parte 0 Intoarcere la realism, uneori 0 abor- romani sunt, poate, Mihail Sadoveanu ;:;i

~ @tID [IT} tID

[Q) [f@~tID [IT}

Nu exista 0 criza

aromanului

postbehc". Corect ar fi sa spunem "concesi

ile din romanele lui Preda ori Eugen Barbu".
$i mai corect poate "concesiile din romanuI
X al lui Marin Preda ori Eugen Barbu". A~a,'
la modul general, se pot spune multe, in
numele culpei colective. Punctual, trebuie
recitite fiecare dintre romanele scriitorilor
romani postbelici ~i trebuie analizate con
cesiile sau actele de bravura. 0 intrebare ar
fi: cine sa fie noii cenzori detectori ai aces
tor criterii de judecare a ideologiei de atun
ci? Congenerii scriitorilor, parta~i ori simpli
contemporani cu ei ~i cu ideologia oficiala?
Tinerii care abia se formeaza astazi ~i care
nu cunosc deloc contextul istoric al roma
nului respectiv?
o alta intrebare, mull mai uti la, ar fi cea
legata de nocivitatea reala a ideologicului in
scrierile avute in vedere precum ~i de ulili
tatea unei asemenea intreprinderi critice.
Eu cred ca un roman ca "Cel mai iubit din
tre pamanteni" poate fi citit ~i azi, la fel ca ~i
atunei, cu singura diferenla ca astazi se ~tiu
mult mai multe despre Preda ~i rela\iile sale
cu puterea politica de atunci. In acela~i con
text, romanul "Bunavestire" de Nicolae
Breban ar trebui reconsiderat nu numai ca
o capodopera strict literara, ci ~i ca un act
de disidenta asumata la aceI moment de
scriitor.
10. S-a mai spus, de catre numero~i
scriitori, filozofi ~i con~tiinle luminate ale
acestei parti vitregite a lumii ca cei 50 de
ani de comunism pe care I-a cunoscut Estul
Europei au facut ca experienta dobandita
sa fie uneori fertil creatoare. Traumele, dar
~i compromisurile, izolarea ;;i confruntarile
cu politica oficiala, cu ideologicul in toate
formele sale au determinat ap ritia in tarile
Estului a unui lip de roman de atitudine axat
pe "contestarea' cel putin formala a soci
etalii comuniste.
Nu cred ca se poate cuprinde global
Estul acesta literar. Au existat In ciuda unor
asemanari evidente, foarte multe deosebiri
intre experientele larilor din aceasta parte a
tumii, care au marcat ~i evoluiia romanului.
In Polonia, Cehia ~i Ungaria, pe de-o parte,
~i, de exemplu, lugoslavia, pe de alia parte,

Postscriptum
lucrurile au stat altfel dedit in Uniunea
Sovietica iii chiar Romania, Linde raporturile
cu cenzura iii cu politica oficiala au deter
minat strucluri speciale ale romanului. Estul
Europei ramane ~i dupa schimbarile politice
de dupa 1989 foarte putin cunoscut de
Occident iii, din pacate, nici pe sine nu se
cunoa~te bine. Intr-un anumit fel, izolarea
este ~i mai mare acum cand nu mai
funqioneaza sistemul de traduceri din lite
raturile iarilor vecine. Este 0 izolare prin
ignorare, prin absen\a fondurilor necesare
circulaliei cartilor.
Sunt foarte sceptica In ceea ce prive~te
viitorul raporturilor cu Europa comunitara,
in condiliile saraciei ~i a unei noi claustrari
determinate de precaritatea mljloacelor de
impunere a valorilor noastre in afara
granitelor larii. Estul Europei ramane un
teren extrem de fertil, cu creatori foarte
intresanti, promotori ai unei lumi ~i uma
nitaii cu totul speciale, necunoscute
Vestului, dar pentru ca fenomenul acesta al
Estului sa poata fi imparta~it Europei comu
nitare este nevoie in primul rand de politici
cullurale de stat coerente care sa-~i pro
puna orgolioasa promovare ~i impunere a
valorilor proprii peste hotare, avand
coni'tiinl ca numai ele pot interesa in
momentul de lala.
11. Este 0 intrebare surprinzatoare, la
care voi raspunde foarte pe scurt.
Ce-mi place este faptul ca se afla acum
in fala unui nou inceput. Dupa atalia ani, in
care erau luati in calcul numero~i factori
exteriori actului scrierii, romanul din nou
"poate tot, cuprinde tot" Intr-o deplina liber
tate creatoare, fundamentala pentru expri
marea creativa.
Cred c
am mai spus ce ma
nernullume~te la romanul roman esc In
cadrul acestei anchete faptul ca nu se
poate impune. E 0 situalie paradoxa/a ~i
contrarianta. Tocmai in conditiile ideale ale
liberta!ii totale, romanul Inceteaza din
cauze externe sie~i sa mai fie un gen popular.
Sper ca viitorul, poate Inceputul de
secol XXI, sa aduca vremuri mai bune pen
tru romanul romanesc.

Postscriptum
Olimpieni). Nu e suficient? Atunci sa
spunem ~i altfel: inteligenta speculativ-teo
retica, simt acut al realului, spirit ironic ~i
parodic In exces, cultura nu In aceea~i
masura, dar bine asimilata, 0 poetica arti
culata ~i coerenta.
7. $tiu. Explicatiile sunt destul de com
plicate. Una dintre ele este sincronizarea
cu declinul culturii ~i literaturii occidentale;
din aceea~i categorie fac parte ~i invazia
subculturii americane - In sfa.r~it au venit
transatlanticii -, concuren\a televiziunii ~i a
mijloacelor video in general. Ca sa nu mai
vorbim de rezonunle pur interne; perfecta
dezorganizare a informarii ~i a difuzarii,
pre\uri prohibitive, dilemizarea sistematica
(a se citi denigrarea) a valorilor romane~ti
etc. Pe scurt, starea romanului se inscrie
"materialist-dialectic" In dezastrul global al
culturii ~i societatii romane~ti, a~a incat nu
vad vreun motiv In plus de ingrijorare. $i
totu\ii romanul roman esc actual dovede~te
o vitalitate nefireasca, era sa spun contra
naturii. Se tiparesc romane intr-o frenezie
vecina cu disperarea, de toate calibrele,
pe toate gusturile - vai de capul criticii, siri
aca -, apartinand ~i ~aizeci~tilor, ~i optze
ci\itilor, ~i nouazeci~tilor, ~i douamii~tilor
etc. $i ce daca nu prea sunt cititori?
Important e fenomenul In sine: autorii se
citesc intre ei. Tn acest sens, s-ar putea
vorbi cred de... contra naturii.
8. Nici una.
9. Romanul romanesc postbelic, cu
toata perioada sinistra a anilor cincizeci, a
avut ~i 0 dezvoltare proprie cu minusurile
~i plusurile sale. Nimeni nu are de gand sa
uite sau sa nege influenta opresiva, defor
manta, cu consecinte condamnabile In
destule cazuri In plan moral ~i estetic. Tn
acela~i
timp, autori remarcabili ai
generatiilor ~aizeci ~i optzeci au impus
direct sau Indirect primatul literarita\ii ~i
esteticului asupra ideologiei oficiale. Sunt
foarte curios unde se afla "macularea ire
mediabila" In romane ca Moromelii ~i
In trusul de Marin Preda, Principele ~i
Saptamana nebunilor de Eugen Barbu,
Vanatoarea regala a lui D.R. Popescu,

Don Juan ~i Bunavestire de Nicolae

Breban (oare chiar s-a uitat scandalul ~i
scandalizarea autorita\ilor comuniste,
provocate de-al doilea roman?), ingerul a
strigat de Fanu~ Neagu, Lumea in doua
zile de G. Balaita, Martorii de Mircea
Ciobanu, Femeie, iata fiul tau de Sarin
Titel, Tratament fabulatoriu de Mircea
Nedelciu, Sara de $tefan Agopian,
Tangoul memoriei de George Cu~;;narencu
etc., etc.
Daca In perioada proletcultista un
G. Calinescu prin Bietul loanide (1953)
sau Marin Preda cu Moromelii I (1955) au
fost Intr-adevar excep\ii, dupa 1964, spre
onoarea multor scriitori, primatul esteticu
lui, uneori cu compromisurile inevitabile, a
fost reinstaurat. De aceea incercarea de
culpabilizare ~i neantizare ~i apoi Ingro
pare a unei In regi literaturi, fie ~i numai
sub aspect moral, din ultimii cincizeci de
ani, mi se pare un proces ce tine mai
degraba de gustul tradi\ional al romanului
pentru parastase, decat de adevar. $i In
aceea~i buna tradi\ie, adica de la un
moment dat, amintita comemorare din
trista incepe sa devina vesela pe baza de
motive bahice $i parastasul nostru Iiterar a
luat un aspect urmuzant (de la Urmuz +
amuzant), cand in~i ca infatigabilul silfid
G. Grigurcu, autorul nemuritoarei ode intit
ulate Primele tancuri sovietice (1958) se
istituie In acuzator public al lui Tudor
Arghezi, G. Calinescu, Mihail Sadoveanu
~i Marin Preda.
10. Rornanul est-european este un
fenomen extrem de complex ~i interesant,
daca cineva (a se citi Vestul) va mai avea
rabdarea ~i onestitatea sa-I investigheze
atent din perspectiva unei Europe
Comunitare, pentru care cre\itinii sarbi
sunt 0 natie inferioara ce trebuie extermi
nata din Kosovo pentru a face loc blanzilor
fundamentali~ti islamici albanezi, ~i In spe
cial baby-sit-arilor din NATO, prevazu\i, pe
langa trabuce $; Lewinsky, cu tancuri,
rachete, avioane F1 $i 16, aducatoare de
pax eterna...
11. 0 luam de la Inceput?

intemeierea poemului

~U~tID~
~

~ruJ@ruJ@UD
[Q)@ 0[IT] tID@
~

situeaza de fapt deasupra celorlalte crea

turi; in faimoasa definitie pascaliana
Ireslie gandiloare - se poate citi de aseme
nea, fara indoiala, aceasta virtute speciala
a omului, de a fi 0 vieiuitoare care uti
lizeaza un limb j articulat, de a se prezen
ta ca 0 fiin/a c re vorbe$le.
Aceasta virtute a omului i;;i are originea
In Paradis; Geneza ne spune CEl eel dintai
om, Adam, a fost chemat de Dumnezeu ;;i
invitat sa dea nume tuturor lucrurilor cre
ate. Dar problematica reala a limbii Incepe
abia cu mitul Turnului Babel. Din acel
moment, diferitele grupuri umane care se
Infruntau au fost uluite, fiecare, de vorbirea
celorlalte; ele au depasit apoi - intr-un fel
sau altul - aceasta bariera lingvistica; ;;i
propria lor fascinaiie, provocata de
idiomuri atat de diferite, s-a concreti at in
inveniia de noi glosolalii sau In obsesia
utopica a unei limbi universale. Oamenii
care au pretins a fi descoperit limbi Inca
neauzite pe Pam ant )3i pe alte planete - de
la Cyrano de Bergerac )3i Emanuel
Swedenbc::g, In secolul XVII, pana la
Helene Smith, mediumul doctoruilli
Theodor Floumoy din Geneva, In secolul
nostru - merita sa fie considera\i ca nebuni
ai limbii mai mult decat, de exemplu, un
ganditor ca Leibniz care, visand 0 "carac
teristica universala", recomanda ca punct
de plecare pentru aceasta limba filosofica
chineza, din cauza caracterului ei figural,
care "vorbe)3te" ochillilli?
Dar sa nu ne amagim
adesea
freamatul limbajelor devine un fel de "can
tec al Sirenelor", care il atrage pe om,
daca nu manifesta prudenia lui Ulisse,
spre regiuni utopice, dincolo de ultima
frontiera a raiiunii. Spokilul doctorului

Freamatul

Iimbajelor

...~. enumarate, dar dificil perceptibile,

accesibile sau, dimpotriva, eso
terice, ascunse indaratul propriilor
lor semne vizibile, ireductibile unele la
altele, sonore sau numai vizuale, limbajele
sunt mereu prezente in jurul nostru: ele
murmura, ele freamata, ele )3u;;otesc, ele
gesticuleaza. Ar fi 0 exagerare sa spun ca
fiecare domeniu al existeniei posed un
limb j propriu? Este posibil sa acordam azi
cuvantului "Iimbaj" sensul restrans de ceea
ce apa'1ine exclusiv vorbirii? Nenumara
tele semne care mi~una nu constituie ele
totdeauna sisteme pe care putem - pe care
trebuie - sa Ie considera drept limbaje?
Numindu-Ie astfel, Ie aplicam 0 eticheta
apropiata sau abia Ie indicam printr-o
figura lingvistica?
Fara Tndoiala, limba - principalul mijloc
de co unicare interindividuala - merita, in
sensul propriu al acestui termen, numirea
de limbaj. De altfel, daca 0 problematica a
limbii a existat de secole intregi, ea a vizat
intotdeauna vorbirea, cuvintele, limba pro
priu-zisa: ea a fost 0 problematica a logo
sului. Limba a fost atat de mull pusa in val
oare, incat s-a trezit inaliata - alaturi de
gandire - la rang de atribut specific ;;i
exclusiv al spetei umane, la rang de
capacitate supericara a omului; ea II
Y

Comentarii
Nicolas, VolapDkul lui Schleyer, Spelinul parabil celui ce se lese incon!?tient in scri
lui Bauer ~i Afram, Limba albastra a lui iturile noastre? Dansul albinelor se
Boliak, Anglo-franca lui Hoinix, Esperanto prezinta, de asemen a, ca un cod subtil,
a lUi Zamenhof, Adjuvanto a lui Beaufront, . care seaman a uimitor cu Iimbajul ome
Mundolingue a lui Julius Lott, Lingua nesc. Caci albinele pot nu numai sa trans
komun a lui Kurschner, Reform neutral a mita mesaje, ci ~i sa simbolizeze totodata,
lui Wahl, etc ... constituie tulburatoare in ac st caz e vorba nu despre un Iimbaj,
marturii in sensul acesta.
ci despre un cod de semnale. Julia
Spunand ca Iimbajele murmura. Kristeva cuteaza ehiar sa formuleze un
freamata ~i ~u~otesc, indicam una (daca postulat fenomenologic: "Ordinea Iimbaju
nu prima) dintre caracteristicile lor. Mai lui une)lte. pe cel al vie!ii ~i al idealita!ii; ele
recent, aceasta trs.satura a fost valorizata mentul semnificatiei, subslanta expresiei
ca prioritara de un ganditor ca Heidegger: care ste vorbirea, reune:;;te intr-un para
Das Horen ist fUr des Reden konstitutiv, lelism sensul (transcendental) !?i viata".
$i, pe urma, sa reeunoatem ca gloso
scrie 81; ~i aceasta afirmatie ma incura
jeaza sa asociez Iimbajului tot ceea ce S8 lallile spirite, ca i ceremoniile religioase,
manifestS. ca murmur, freamat ~i ~u~otire. sunt, :;;i ele, limbaje particulare, practicate
Valery i~i sfar~e~te poemul "Pythia" prin in anumite oeazii de catre comunitati
omene:;;ti din ce In ce mai numero se.
aceste versuri:
Dacii am avea temeritatea (sau impru
denta) de a ne intreba despre ceea ce pro
Voici parler une Sagesse
Et sonner cette auguste Voix
duce acest freamat al limbajelor, am fi
Qui se connan quand elle sonne
obligati sa subscriem la ideea ea activi
N'etre plus la voix de personne
tatea lingvistica este 0 operatie destinata
Tant que des ondes et des bois'
in mod esential faptului de a f ce publice
anumite evenimente ale spirit lui, adica de
Toate aceste cuvinte circumscriu a vota in favoarea prioritalii "mentalului"
neTndoielnic logosul ~i melosul, adica asupra fizicului. C~ ci, mi se pare evident,
domeniile estetice ale Poeziei i MUlicii. nu exista freamat al unui limbaj decaf
Dar ce se petrece cu celelalte Arte? aeolo unde ideile lib re fO!1eaz pragul
Nimeni nu mai poate s ~ con teste azi ca expresiei. in sensu I acesta, limbajul poetic
Pictura, Cinematograful, Dansul )li sora sa lrebuie sa aiba un freamat mai puternic
mai mare, Pantomima, ar poseda ~i ele dedit, de exemptu, Iimbajul politic, cu
Iimbajele lor specifice, insuficient studiate toate ca acesta din urma este, fara
panS. aeum. Dar noi traim intr-o epoca in indoiala, rezultatul unor stimuli mai
care nu importa care disciplina a Spiritului aproape de activitatea g{mditoare a omu
lui, aceea care produce idei clare ~i dis
i~i revendlca folosirea unui limbaj propriu:
Ilmbaj al $tiintei, limbaj at Filosofiei ~i (de tincte, decal primul, al carui comportament
ce nu?, odata ce se vorbete atat de des verbal este datorat mai ales unor factori
acum de 0 )imba e lemn"l) limbaj al mentali mai vagi. Caci freamatul unui Iim
Politicii. $i am putea s~ continuam: baj nu este determinat de continutul (sens
oamenii de ~tiinta se straduiesc sa i semnificatie) care ii e propriu, ci de sem
descifreze in sfera - inca plina de mister In nele pe care Ie pune in aC1iune, adica de
multe pri inte - a Biologiei lucrarea invizjbila materia sa verbala. Sa dam un nume mai
a anumitor factori de natura chimica, bine apropiat acestui fenomen: este "creativi
pUiii in evidenr de catre speciali~ti, care tatea lingvistica", aceea care arata ca omul
"imita" comportamentul factorilor ce se este cu totul altceva decat un automat ~i
manifesta in domeniul psihismului uman. ca este radical diferit de cel mai complieat
Nu exista, oare, un text care se scrie in dintre toate automatele: animalul. Tot ce
permanenta in structu rile moleculare ale se poate spune despre acest subiect este
fiintei vii gratie unui proces intru totul com- tocmai ceea ce s-a spus: "De 0 parte, ea e
v

Comentarii
cu siguranta impropriu sa spunem ca 0
rna~ina folose~te un limbaj; de alta parte,
ca e important sa recunoa~tem ca perior
mantele ma~inii pot sa fie Intru totul
ana/oge Iimbajului In a~a masura, incat
totalitatea leoriei lingvistice poate sa Ii se
apliee". In ee ma prive~te, indraznesc sa
spun ca sunt in stare sa percep zgomotul,
uruitul unei ma~ini, dar nicidecum frea
matul Iimbajului ei.
Pentru a I ~ muri esenta acestui frag
ment, trebuie sa reluam distinclia heideg
geriana intre "a asculta Iimba" de 0 parte,
~i "a fi in ascultarea" celorla1ti, mai ales a
acelui "es" neutru, anonim, pe de alta
parte; aseultarea care se supune (Horen
auf) este tocmai ceea ce ne impiedica "sa
ne auzim pe noi in?ine". Freamatul Iimba
jului este exact contrariul "vacarmului"
palavragelii cotidiene ce sta "mereu la
panda noutalii care asalteaza Oaseinu/
privilegiat, adiea omul". Adevaratul nume
al acestui freamat este facerea, vocea au
tenlicitalii fiecarui om, care se pune ca
subiect al unui demers artistic, Acest
freamat - a repet - este singurul mod care
convine discursului autentic, "modul neli
ni?titor a1 tiiceril', in care arice palavre
de?arte amutesc in sfar~it; este "tacerea
eloeventa" in care rasuna spusa veritabila
a Iimbii, "ai carei purtatori de cuvant sunt

poetii ~i ganditorii".
Exista in oriee limbaj 0 virtute poetica:
aceasta se arata intotdeauna atunci cand
sistemul sau de semne este deturnat de la
scopul sau firesc: cand limba nu mai este
un mijloc de comunicare, cand liniile ~i
culorile nu mai sunt puse sa mimeze realul
cand sunetele se ordoneaza alltel decat in
natura, cand imaginile modifica cele trei
extaze ale timpului vielii, cand deplasarea
corpului nu mai serve~te la mers etc, in
toate aceste deturnari se manifesta un dar
paradoxal: aeela de a pune in valoare
raport 1 omuJui cu cosmosul tocmai prin
bruiajul acestui raport natural, printr-o
rasturnare gratie careia rezulta 0 confuzie
intre nume )Ii lucru. Funclia oricarei poezii
este aceea de a hrani spiritul "punandu-I in
contact cu cosmosul", Dezvaluind semnifi
catii1e necunoscute ale obiectelor, artistul
devine ,J paratorul lumii". EI permite lumii
sa "funclioneze", adica sa dezvolte in mod
liber ,.inlantuirea infinita a posibilitalilor sale
ascunse pana acum omului".
1, Limba, acest" istem de semne" care
In lumina ultimelor cercetari filosofice nu
mai apare ca un simplu instrument servind
comunicarea, sehimbul de informa ii, poate
fi privita - metaforic - Tn doua feluri. 0 data,
ca logos al lui Heraclit, care - identificat CLi
fOGu/, elementul constitutiv a tot ce exista -

Ministerul

LucrArilor
Publica '"""""""-"""'-.::......="-~_ _.r=.-~

=_~c..........='---""==-_ _---::_.........:..

Comentarii
baj pentru a c1arifica limbajul, a~a cum biju
tierii se servese de diamante pentru a taia
alte diamante. Limbajul nu mai este eon
siderat ca a cale spre demonstrarea
adevarului, ci ca 0 spirala sau 0 galerie de
oglinzi care aduc inteligenia in punctul ei
de pornire. Cu Spinoza, metafizica ~i-a
pierdut inocenia" (Cf. Langage et Silence,
Paris, Seuil, 1967, p. 37).

4. Un poet veritabil, dublat de un medic

cu 0 riguroasa formaiie ~tiiniifica, Lorand
Gaspar (Cf. Approche de la Parole, Paris,
Gallimard, 1978), ne atrage ateniia asupra
complexitaiii discursului modern, care nu
mai apartine exclusiv limbii vorbite. "Daca
ne sta in putinia sa vorbim - susiine el -,
daca discursul a putut sa renasca ~i sa se
arate eficace, util, operant este pentru ca
tot ce in lumea aceasta ajunge la 0 forma,
la 0 ordine sau Ie abandoneaza se face
conform unui limbaj. Orice structura organ
ica sau anorganica reprezinta un mesaj
emis, gratie unui joc de ordonante. 1. ../
Totalitatea lumii vii vorbe~te azi acela~i
Iimbajn. Orice organizare vie, bacterie,
protozoar sau om, este capabila sa
citeasca)) aproape fara greata textul))
genetic inscris 7ntr-un acid dezoxiribonu
cleic sau acid nucleic mesager. Se poate
refuza limbajului uman scopul de a sem
nifica (acceptand ca ultima semnificaiie
chiar acest refuz), dar e zadarnic sa vrei sa
rupi sintaxa)) proteinelor vietii". (Op. cit.
pp. 36-37).
5. Romanticii germani au acordat 0
atentie deosebita visului ~i limbajului oniric
ca eliberare din constrangerile unei vorbiri
conventionale, rigide, care nu poate sa
surprinda ~i sa exprime spontaneitatea
incon~tienta a psihismului Inainte de
jumatatea secolului trecut, Gotthill Heinrich
Schubert (1780-1860) scria in Die
Symbolik des Traumes: In vis, ~i deja in
ace a stare de delir care precede adesea
somnul, sufletul pare sa vorbeasca un cu
totul alt limbaj decat eel de obicei. Anumite
obiecte ale naturii, anumite proprietati ale
lucrurilor designeaza dintr-o data persoane
~i, invers, cutare calitate sau cutare
aciiulle ni se prezinta sub forma de per

soana. Atata timp cat sufletul vorbe~te

acest limbaj, ideile ale sunt supuse altor
legi de asociere decc'H celor obi~nuite ~i
este neindoielnic ca aceasta noua
asociere de idei se stabile~te Intr-un mod
mult mai rapid, mai misterios ~i mai lapidar
decat In starea de veghe 'in care noi vor
bim, recurgand mai mult la cuvinte. /../ Noi
invatam dintr-un vis al unui somn scurt mai
multe lucruri decat s-ar putea produce in
limbajul obi~nuit de-a lungul un or ore
Intregi, ~i aceasta tara vreo lacuna reala,
Intr-un context coerent in sine, care este In
mod evident cu totul aparte ~i insolit" (La
Symbolique du Reve, Paris, Albin Michael,
1982, p. 61).
6. Doua citate Imi vor permite sa sprijin
ideea - acceptata de mult - ca un proces
similar, de indepartare de limbajul verbal in
care ar putea fi traduse aceste doua arte,
s-a petrecut atat cu muzica, cat ~i cu pic
tura, amandoua ajungand la un limbaj pro
priu fiecareia, care nu mai permite "tradu
cerea" in sistemul c1asic al limbii vorbite.
Scriind despre muzica lui Xenakis,
Michel Serres noteaza: "Aceasta muzica
este, bineinie1es, universala; fiecare poate
s-o asculte, oricare ar fi limba sa, suferinia
~i condiiia sa, lumea ~i na~terea sa, pen
tru ca ea este condi\ionata, prealabila
oricarei emisiuni, oricarei receptari. Acest
universal este intersubiectiv; el este de
asemenea obiectiv pentru ca traduce zgo
motullumii inse~i, submurmurul obiectelor
(ca ~i cand acest murmur interobiectiv ar fi
prealabil ~i 0 condiiie a mesajelor inter
subiective), fondul universului, neagra sa
iradiere. Muzica moleculara ~i monadica,
muzica a caderii de boabe, muzica
neagra, efect de cadere de ape in jgheab
ul morilor, de mare efect al mijloacelor
noastre de ascultare, fizice ~i astrofizice,
ea regase~te dintr-o data, cu un timpan
superior, dimensiunea cosmica, de la
foarte mic la colosal, pe care a intuit-o
geniul grec Universala ~i necesara in
raportul ei formal, exacta ~i fidela consti
tuirii profunde a obiectului, fluctuanta 0
data cu schimbarile mondiale, condi
tionala ~i fara finalitate, murmur pe fondul
intregului univers, ea este pentru noi uni

Comentarii
versala" (Cf. Hermes II, L'lnlerierence,
Paris, Ed. de Minuil, 1972, p. 150).
La nlndul ei, Julia Kristeva face urma
toarele consideratii aSllpra picturii mod~
erne: "Rezllita ded ca tabloul nu mai este
un obiect: el se substituie reprezentarii
unui tablou, fiind procesul reproducerii lui.
A~adar, se poate opune tabloului - slruc
tura Tnchisa strabatuta de vorbire - pictura,
proces ce strabate obieclul produs. eu
Matisse, Pollock, Rathko, spre a nu cila
decal aceste nume, pictura ~i sculptura
moderna ilustreaza articulatia productiv
transformaloare a unei practici despre
istoria sa. Alltel spus, piclura a devenil un
proces de productie ce nu reprezinla nid
un semn sau nici un sens, ci posibililatea
ca, pornind de la un cod limilat (farme
putine, dHeva contraste de cular;, relatii1e
unei anumite forme cu a culoare) sa se
elaboreze un proces semnificant, care
analizeaza componentele a ceea ce ar
parea la origine temeiurile reprezentarii.
Astlel ca pictura (moderna) face sa taca
limbajul verbal, care de obice! se adauga
fabloului (c1asic) ce se vre reprezentare.
in fata unei picturi, fantasmele Tneeteaza,
cuvantul se opre!?te" (Le langage, cet
inconnu, Paris, Seuil, 1981, p. 25).
7. Pentru Heidegger, care - precum se
!?tie - este parintele unei noi conceptii
despre Iimbaj, tacerea reprezinta "voeea
autenticitalii". Elogiul lacerii, alaI de carac
teristic penlru acest gmdilor, devine mal
convingator daca-I proieclam pe un fond
de contrast: H.icerea e marca unui limbaj
alltentic, alunci cand vine Tn conflict eu
du~manu' sau de moarte "palavrageala"
(das Gerede), eea vorbarie care "nu
spune nimic", discurs destin at "publicitatii",
simplei informatii nesemnificative.
Vorbirea primordiala se intemeiaza pe
actul de a asculta ~i a Tntelege. Exista 0
prioritate ontologica a ascultarii, care e un
mod de a fi constitutiv pentru Dasein: el
marcheaza sitllatia special a a omului
aeeea de "a fi-Tmpreuna-eu-altul". Tikerea
este "desehiderea" eat'e permite aeeasta
relatie esenliala. Taeerea apare ca una din

virlutile de baza ale discursului ~i ca un

mod fundamental privilegiat al faptului de a
vorbi, penlru ca Tn ea se arliculeaza Tn
mod originar intelegerea. A tacea, in cursul
unui dialog, inseamna a da de Tnte1es mai
bine decat vorbi d, risipind cuvinte.
Tntrebarea pe care Tmi permit s-o pun
este urmatoarea: cand se pierde Iimbajul
nostru in tacere: cand nu mai are nimic de
spus?, cand Tncearca sa spuna mai mull
decat este Tn stare sa spuna?, sa fie
mutismul in sine suprema tentatie a acelui
zoon phonanta care este omul? Alilturarea
cuvintelor este Tn stare uneori sa produca
un fel de "armonici ale tacerii", atunei eand
sensurile - multiple !?i contradictorii - pe
care Ie degajeaza, de pilda, un vers Tncep
sa se Tntretaie intr un fel de rascruce a fos
forescent i semantice.
Dupa opinia mea, exprimata !?i
alUldata, inefabilul nu este zona de dinco
10 de cuvant, pe care limbajul Tncearca, dar
nu izbute!?te 5-0 cuprinda. Inefabilul este
cel putin Tn poezie, unde adesea se poate
sa se euibareasca - acea expresie indi
menticabila care, odata cristalizata in
expresia pe care i-a dat-o poetul, nu mai
poate fi "tradusa" cu alte cuvinte. Inefabilul
este interior, nu exterior poeziei. Cand
Emineseu scrie: Nu credeam sa-nvaJ a
muri vreodafa, acest verb - mai prozaic ca
toate, fiind compus in mod miraculos dinlr-un
verb la imperiectul indicativ, un prezent al
subjonctivului, un verb la infinitiv ~i un
adv rb de timp, a!?adar lipsit de cea mai
elementara intentie de a reprezenta ceva
dtt glas unui mic univers verb I, unui mic
bob de roua ce reflecta lumea intreaga, un
nucleu inanalizabil de sensuri extrem de
greu de inha at prin concepte, care tulbura
sensibilitatea noastra ~i solieita in aeela~i
limp inleleetul nostru, ea 0 mica minune a
geniului limbii, care e un fel de "adevar'
care nu apartine poetului, ei Tnse~i intetep
ciunii lumii.
Inefabilul esle un plagiat al limbajului
universului, pe care nllmai anumiti poe i, Tn
orele lor de maxima gratie, T~i permit sa-I
semneze eu numele lor.

Comentarii
putea manca oarece... Mi-a spus unde.
"Mu1tumesc", i-am zis. "Mai ~tiu ceva, mi-a
spus, cand eram gata sa trec pragul spre.
strada A, ceva nu cine ~tie ce, ca nu e cu
Ojarko 0, nu, e ceva petrecut pe-aici, pe
malul Ounarii ... Invatatoare tanara, Intr-un
sat... da, da, 0 Invatatoare... cand a fost
Impu~cat de nemti un partizan venit din
Serbia, Impu~cat ~i lasat... mort... In
mijlocul satului, ca 0 momeala, ca 0
pedeapsa... nimeni sa nu se atinga de el,
nimeni sa nu-I Ingroape ... ei, atunci,
Invatatoarea, nepasandu-i de nemti, de
nimeni, I-a Ingropal... $i nu era neam cu el,
nu era nici roman de-al nostru, era un biet
om strain, om oral... Nici nume n-avea ..."
Atunci, pe loc, parca electrocutat, am
~tiut ca-I voi abandona pe Ojarko l ... Dar am
crezut ca maine-poi maine Ii va veni ~i lui
randul, ca maine-poimaine ma voi duce din
nou pe urmele lui ... Nu m-am mai dus.
larta-ma, Ojarko Oespotovici!
Am scris nuvela "Ouios Anastasia tre
cea" plecand de la acel caz real povestit de
o femeie simpla din Moldova-Noua... Nu i-am
"Iuat" atunci numele... In acea zona, dupa
ani de animozitati (va amintiti, doar, de
calaul Tito l ) nu prea se vorbea despre
sarbi, despre atatea l ... Ooamne, cum 0
cheama pe femeia care mi-a vorbit firesc,
maturand, despre 0 tragedie? ... Faptul ca
nu-i tremura glasul, ca nu era nimic melo
dramatic In vorbele ei m-a uluit l
Nu era 0 slabiciune, 0 Iipsa de sensibi
litate, era altceva: maturand, atenta sa nu
i scape nici un fir de praf pe podea, pardi
retraia povestea Invatatoarei - pe care In
intimitatea ei 0 admira ca pe 0 sora buna.
Stimata doamna femeie de serviciu din
Moldova-Noua, iertati-ma ca pana acum
nu va ~tiu numele ...
Mi-am amintit de toate acestea aseara,
In timp ce vedeam la televizor filmul "OuiOS
Anastasia
trecea",
capodopera
lui
Alexandru Tatos, cel ala.t de pe nedrept
plecat dintre noi. Mi-am mai adus aminte
cu mare bucurie de articolul dedicat
"Anastaslei", In "Luceafarul", de Vladimir
Streinu: ,,0 Antigona romaneasca". $i Geo

Bogza mi-a vorbit cu mare caldura despre

aceasta nuvela (Ii mai placea, In mod
deosebit, 0 povestire scrisa de mine: "BTlc
~i doctorul pleaca la vanatoare"), al carei
final atroce II socotea grozav... $i sa ma
mai laud cu Inca ceva: Ion Negoitescu a
scris ca "Ouios Anastasia trecea" este 0
capodopera a prozei noastre... lata un
fragment din articolul lui Ion Negoitescu
(publicat In 1969 ~i reluat In "Engrame"
1975): "Incontestabil, Ouios Anastasia
trecea e 0 capodopera a prozei epice
romane~ti. Tema clasicei ~i nobilei
Antigona (dupa cum a observat ~i Vladimir
Streinu) transpusa In mediul umil al unui
sat de la noi, pe vremea razboiului (sam
burele ideatic, In urmatorul dialog dintre
Costaiche ~i Anastasia: Dar nu uita,
domni~oara, c-avem acum ni~te legi foarte
drastice. - Sunt ~i alte legi, mai vechi ~i mai
drastice). Oricat de mareata ar fi Insa figu
ra eroinei, ascunzand In plamada sa
acela~i fanatism moral ca ~i modelul, uimi
toare mi se pare transpunerea psihologic
realista a lui Creon, In Costaiche. Un
Creon mai aproape, desigur, de cel al lui
Gide decat de cel al lui Sofocle. Ooar ca
Gide se pastreaza In sublim ~i chiar se
Intoarce la c1asicismul" secolului a[ XVIII-lea,
pe cand In naratiunea realista, concentrata
ca 0 tragedie antica a lui O.R. Popescu ne
aflam mai aproape de tendintele de
demistificare ale unui Sartre, ale unui
Brecht"...
"Ouios Anastasia trecea" a fost tradusa
In multe limbi straine. Pana ~i In India a
aparut Intr-un volum ... lar Adam Puslojic
mi-a spus ca tatal sau a murit In razboi
asemeni sarbului din nuvela meal
Niciodata n-am simtit fata de randurile
scrise de mine 0 asemenea emotie, care
I
sa ma sugrume ....
Oa, vedeam filmul ~i-mi aminteam ~i
cum Impreuna cu Tatos am schimbat
scena finala, In care murea Anastasia... In
locul mizeriei din privata In care era arun
cata In finalul nuvelei, In film Anastasia
moare Inecata Intr-o groapa cu var alb! lata
ca numita cenzura nu a fost de fapt 0 cen
~

Comentarii

ffi'll] 0GlJ @ 0
0[ffijJ [p)@ 0

Leon Doniei:
umbrele Rusiei
si sufletul
romanesc
,

un titlu lung, ne gElIldim, ca ~i dru

munle lui in cautarea identitatii
romanesti (pierdute temporar), ca
~i suferinta sa agravata ~i curmata de
tuberc Iloza galopanta la Paris, aeeasta
inima a lumii Tn care auzea distinct dias
tolele $i sistolele inimii arii sale. II duse
acolo, 'pe calle adevarulul simti clar de
IIllm sa. nelini~tea pentru destinele
Basarabiei natale.
Volumul Marele Archimedes, pregatit
cu dragoste ;>i probitate de Ana-Maria
Brezuleanu, ni-I readuce In actualitate.
Vagabond de cursa lunga, personaJ
bolnav, "posedat" dostoievskian. cu
con~tiinta lucida a Infrangerii pe scena
Istoriel, dar cautandu-s;i Infrigurat ;>ansa,
intelectual subtire, dezabuzat ~i cazut Tn
patima be\iei, barbar ~i bland totodata,
marcat de misticismul, maximalismul ;>
"narodnicismul" rus, Leon Donici
dezradacinatul - sim\ea cu 0 putere
ancestrala chemarea radacinllor.
Atunci c" nd pi aca la Paris, in august
1942, dupa ee fuge in 1919 de presiunile
bol;>eviee, desfa~urand 0 prodigioasa

I;

actlvitate la Chi~inau ;>i Bucure~ti ;>i pu

blicand Revolujia Rusa (1923), Nichifor
Crainic consemna nostalgic: "Noi I-am
pierdut; noi nu I-am putut cuceri, nici con
verti la roman ism" (Cuvantul din 16 dec.
1925).
Avand acum Tn fata toate faptele lui
culturale ~i politice de apostol ~i vizionar
revolutionar, nu putem Imparta~i opinlile
expuse In presa epocii, precum ca ,.sufle
lui lui era mai mult un suflet slav"
(Demostene Botez). ca "era gazetar rus,
era scriitor rus" (Cezar Petrescu), ca era
"pe jumatate roman" (Constantin Noica).
In Noul Seminar (fapt observat de
George Calinescu) evenimentele sunt
vazute din punctul de vedere al unui
suflet latin, acest lucru venind "din
launtrul moldovenesc al gandirii lui Leon
Dond'. $i Revolutia rusa esle vazuta
fenomenologic de aceea~i con~tlinla
latina. in Flaubert el vedea intruparea
geniului latin; Caragiale se impune, Tn vi
ziunea lui, prin ironie ollmpiana, Inlelepci
une, prln spinl plastic ~i concentrat de
esenla clasicisla. amintind de scrisoarea
lui Petronius caire Nerone din Quo vadis
(Traducand pe Caragiale).
Fiind In opera propriu-zisa un adept al
naturalismului u;;;or eenzurat de roman
tism ~i simbolism, Leon Donici pleda pen
tru coexistenta naturalismului ~i simbolis
mului In literatura ;>i teatru. a;;;a cum In
psihologie coexi la ~i se Impaca metoda
I i Wu dt ~i cea a lui Be gson. Imixtiunea
politicului e respinsa de autorul Noului
Seminar f?i al Revolu[iei Ruse, L onid
Donici ne cceptand colaborarea lui
Maxim Gorki eu regimul bol;>evic, care a
produs atatea crime contra omenirii, ~i
desconsiderarea de catre acesta a "artei
pentru arta". Duplicitalea gorkiana e
demascata cu vehementa "Om eu doua
fete. Om departe de sinceritate. Om eu
dorinta nernarginita de a juca un rol de
seama In Rusia ;;i In revolutie. Toate
mijloacele pentru dansul erau posibile f?i
banii <,n-aveau miros"" (Maxim Gorki,
Amintiri). Leon Doniei ne prezinta prin

Comentarii
astfel de momente traite la temperatura
adevarului faza incipienta a comunismului
rusesc.
Sub aspect artistic, primeIe semne ale
spectacolului monstruos al "teroarei ro~ii"
sunt surprinse in nuvela antologica
Marele Archimedes, dominaUi de 0
atmosfera co~maresca a unui Sankt
P tersburg imediat postrevolutionar,
populat de umbrele groazei, foamei, ne
bUnlei, degradarii fizice ~i morale, suspicl
unii generaIe. Stap{m pe aceasta atmos
fera, dominata de 0 inconsistenta gogo
liana, este Marele Archimedes, care prin
vointa sa autori tara Ii transforma pe
oameni in Numere ~i Masuri, in cifre sub
ordonate oranduielii geometrice a
Revolutiei. Toti trecatorii e pe cheiurile
Nevei se proiecteaza in faptul serii ca
ni~te umbre fantomatice: "Trecatorii, mai
ales acuma, Tn amurg, seamana a umbre.
Umbre, umbre, umbre, pretutindeni
umbre, un ora~ de umbre, care se mi~ca,
trec, dispar, apar din nou. Un ~ir de
umbre nesfar~it de lung", Umbrele osan
ditilor la moarte .. .".
Fenomenolog distins al momentelor,
"siluetelor" - oamenilor-umbre surprinse
ca intr-un Oanse macabre a lui Saint
Saens -. al priveli~tilor sociale ~i naturale
fixate in impresii vii ~I al amintirilor estom
pate, e manuitorul unei penite Tnmuiate
mereu In cenu~a realului neantizator de
sub care mai apare cate 0 f1acara Ina/ta,
Atitudinea lui, spune Ibralieanu, este "a
unei naturi estetice ~i a unui spirit abso
lut', Lipsa valorii literare e recompensata
prin anecdoticul incitant. Prin dispretul
"cercului stramt" se ridica la rangul celor
ale~i, al sfintilor: "Slab, sarac ~i dezbra
cat, Leon Donici era inve mantat totu~i Tn
armura stralucitoare a talentului ~i a
convingerilor sale \,i, cavaler al ideii, fara
frica ~i fara prihana, -a luptat descoperit
cu du~mania, cu ura bol~evica, cu uitarea
\'i cu mizeria" (Cincinat Pavelescu).
S-a izbavit prin actul arderii propriului
spirit. Odiseea vietii lui de scriitor ~i profet
mesianic se Incheie dramatic la Paris,

unde impreuna cu grupul lui Alexinski

organizeaza 0 campanie de sustinere a
Basarabiei romane~ti. Cu ajutorul lui
Octavian Goga, pe atunci ministru de
interne, al lui Nichifor Crainic ~i al gaze
tarului Eugen Titeanu, eorpul lui n insu
fletit este adus !?i Tnhumat, cu funeralii ofi
ciale, la Cimitirul Central din Chi~inau in
,ziua de 7 iulie 1926, Mormantul sau a
disparut.
Intampinat de cronicile ~i articolele
celor mai distinse personalitati ale vremii
(Ibraileanu, Lovinescu, lorga, Cioculescu,
Blaga, Perspesslcius, Calinescu, Gala
Galaction, Cezar Petrescu, Camil
Petrescu), Leonid Donici (Dobronravov),
"cel mai dezinteresat ~i eel mai entuziast
roman" Adrian Maniu) dupa intoarcerea
sa In Basarabia, ramane 0 figura de in
teleet al de prima marime,

Casa de Depuneri

Leon Donici, Marele At; himedes

(proza literara, publicistica. receptare
critical, editie Ingrijita de Ana-Maria
Brezuleanu, Editura Fundatiei
Culturale Romane, Bucure~ti, 1997.

Comentarii

@Wo ~o
[?@[[uQl])@~ITD @ul1QJJ
o

~O

~O lli]@ [}:{]@ [[ffi(ID[fD cru

Saladele

lui loanichie
Olteanu
1 treilea

baladist al Cercului Literar

din Sibiu este loanichie Olteanu
........ (n. 19231n comuna Vaideei, langa
Tg. Mure~, m. 1997, la Bucure~ti). In ne
crologul pe care i I-a consacrat, $tefan
Aug. Doina~ I~i amintea cum acesta de
venise, prin anii razboiului, unul dintre
membrii grupului lor. Fusese "descoperit"
de I. Negoiiescu, neobositul "manager"
artistic al "cerchi 9tilor". loanichie Olteanu
Ii se ata~ase apoi printr-o integrare fireas
ca In grup; colaborator la Revista Cercului
literar, a ramas legat de amicii sai pan a la
moarte. Totu9i, In pofida faptului ca a fost
un element constitutiv de seama al
gruparii sibiene, loanichie Olteanu - sub li
niaza Doina9 - a reprezentat din capul
locului 0 pre zenia singulara In mijlocul ei.
Se distingea Inainte de orice prin natura
foarte aparte a poeziilor sale. Scria ~i el
balade, dar In cu totul alta maniera decat
dansul sau Radu Stanca. "Nici 0 unda de
umor sau JOc verbal nu exista la noi, In
timp ce la el, de la tema pana la rezolva
rea ei, luciditatea ironic-amuzata a auto
rului se sim1ea imediat". Diferita ar fi fost
~i descendenia literara a acestui corb alb.
Pe cand produciille lui Radu Stanca ~i ale

sale - afirma Doina9 - "plateau un tribut

evident traditiei balade~ti germane",
loanichie Olteanu scria ni~te poezii care
apartineau ~i ele genului, dar "se impu
neau prin modernitatea lor". Ii confereau
apoi 0 pozitie diferita In randurile ,cer
chi~tilor" convingerile politice. Intre ei,
loanichie era unicul care, dupa 23 august
1944, s-a raliat fortelor de stanga. De
aceea, .amicii sai II poreclisera "comunis
tul" grupului. Cand membrii acestuia se
risipisera prin tara, ie9ind din viata lite
rara, el a ramas la Cluj ~i semna In pagi
nile presei locale, sustinatoare a noului
regim. Curand, a intrat In redactia sapta
manalului bucure~tean Contemporanu/9i
peste un timp a ajuns secretar al Uniunii
Scriitorilor.
In sfar~it, pe "taciturnul" ~i "modestul"
loanichie Olteanu, noteaza iara9i Doina~,
II deosebea de ceilalti membri ai Cercului
lite ra r, cam "galagio~i", firea )nchisa".
Era un om "ciudat" ~i persoana sa a pas
trat mereu 0 umbra de mister. Varul sau,
poetul Ion Horea, lansase In privinta
aceasta 0 vorba teribila, declarand:
"Cunosc mai bine biografia lui losif
Vissarionovici Stalin decat viata intima a
lui loanichie". E deajuns sa amintim ca,
de~i Balada so/ului i'n$elat ~i Pa/ania teo
logului cu arborele starnisera "senzatie"
In Cercul literar ~i autorul lor fusese pre
miat de Fundafiile Regale, acesta a
abandonat inexplicabil orice activitate
poetica originala, consacrandu-se exclu
siv traducerii versurilor straine. Nu 9i-a
strans produc1ia lirica In volum 9i Turnul,
culegerea care se bucurase de invidiata
distinqie. a ramas pana astazi nepubli
cata, chiar daca loanichie Olteanu a fost
o vreme directorul Editurii Eminescu.
Baladele straniului "cerchist", cate au
vazut lumina tiparului prin ziare 9i reviste,
sunt pU1ine la numar, dar poseda
intr-adevar 0 puternica originalitate.
Cand $1. Aug. Doina~ sublinia "moder
nitatea" lor, nu gre~ea. Adopta Insa 0 per
spectiva limitativa, lasand sa se In1eleaga
ca paraseau, prin factura lor noua, traditia

Comentarii
inabilei gelozii sau invatatur- utila ca
parinti' care-~i iubesc copiii sa nu-i
impinga la nici 0 casatorie silita, ci s~-i
lase In voia liberei lor decizii; Guprinse in
istoria Domnului Isaac Veltens, care ~i-a
luat viata cu propria-i mana, la 11 aprilie
1756, in Berlin, dupa ce ~i-a omora in
chip lamentabil sotia credincioasa,
Marianne, ~i pe al aceleia~i nevinovat
iubit".
Holz, Wedekind, Brecht ~i in genere
baladi$tii ermani moderni vor reface
legatura cu aceasta experienia poetica
anterioara, de imitare lucid ironica a
Moritat-ului. La ei insa, fondul lui cinic e
scos cu inteniii demitizante la iveala, de
daug nOiiunii de peisaj, careia

sub aerul copilaros, ne~tiutor care-I

l
Jean-Pi~rre R.ichard Ii da Intelesul

ascunde. Personajele, recrutate din droj

de conflguraile personala a uni

dia societatii, sunt opuse erollor legen

versului imaginar, notiunea de scenariu,
dari, cay lerilor $i scutierilor fideli, intr-un
cu intentia de a sugera ca in acest
s~irit de revan$a a sufletului uman abject,
ansamblu peisagistic interior se strabate
carula balada refuzase pana atunci sa-i
un parcurs al carui sens este punerea In
acorde ateniie. Sentimentele expuse se
relatie a tendinlelor sinelui adanc.
sltueaza ~i ele la antipodul simiamintelor
Peisajul lui Eminescu e introdus, auto
nobile, devotament,. curaj, abnegalie,
biografic, de evocarea monotoniei
generozltate, vitejie. In cea mai gustata
~colare din Scrisoarea II. In c1asa nu se
balada a sa, Wedekind pune pe Der
aude de at "Scarliirea de condeie", sunet
Tantenm6rder sa explice judecatorilor
adormitor. E 0 stare de ameleala, de con
cum. ~i de ce ~i-a omorat matu~a.
fuzie: "Ametiti de limbe moarte... /
Cuvantul acuzatului e 0 marturisire bru
Confundam pe bietul dascal...". In reveria
tala de egoism animalic.
pe care 0 induce aceasta stare se simte
In sfar;;it, modernii speculeaza efecte
o unduire, 0 leganare ca aceea a unor

estetice e colaj, incrustand imprumuturi

valuri de grau. Priveli;;tea pare sa duca

directe din Moritat-e, sentinte morale

totulin infinit, sa produca 0 expansiune, 0

naive, cli~ee stilistice gazetare;;ti, lozinci

dllatare. De aici se poate porni.

politice ;;i refrene ale ~Iagarelor la moda

Peisajul lui Eminescu este selenar:

in carnea poeziei. Totu!, cu 0 arta rafinata

"Luna varsa peste toate voluptuoasa ei

de reabilitare artistica a kitsch-ului ,

vapaie". Voluptatea conoteaza potrivire

nemaiurmarindu-se satisfacerea gus

intima cu. peisajul, dar introduce :;;i un

tUrilor unui public credul, necultivat, ci

fllon erotic. Efectul instapanirii lunii

cucerirea altuia, suprainstruit ~i excitabil

asupra universului interior este acela de

prin grosolanie, tocmai din cauza blazarii

a activa amintirea ~i a atenua drama

la finete.
tismul faptelor memorate: "Ea din

noaptea amintirii 0 vecie-ntreaga scoate /

De duren, pe care insa Ie simiim ca-n vis

pe toate". Ca in vis, pentru ca In vis

lumea e totodata actuala ;;i inofensiva,

prezentata ~i ireala. Deci visul, sub luna,

armonizeazii opu;;i: "Peste-a nopiii feerie

fLd WDlliJ

o@rr~o@

Scenarii
poetice
ale regresiunii

Comentarii

/ Se ridica mandra luna, /Totu-i vis ~i

armonie..."
De fapt, primul element al peisajului i
locul de pornire a scenariului nu este
luna. E intunericul. Locul celest allunii nu
esle originar. A proiectal-o acolo
noaptea, adaneul Innegurat: "Ea, copila
cea de aur, visul negurii eteme".
(lmi vine In minte un all scriitor care se
afla adancit In Intunerie - "... autour de
moi une obscurite, douce et reposante" -,
vegheat ~i acesta de luna In unele nopti:
"... ou Ie clair de lune, appuye aux volets
enlr'ouverts jette jusqu'au pied du lit son
echelle enchantee". $i In visul lui inter
vine 0 unda de voluptate - "... une femme
naissait pendant mon sommeil d'une
fausse position de ma cui sse" -, ;;i pe el
amintirea II scoate din noapte: "... Ie ou
venir (...) venait a moi comme un secours
d'en haut pour me tirer du nean ").
A~adar, sfioasa luna I~i varsa vapaia
peste toate, Invaluie peisajul In raze:
"Sfiicioasa ~i smerita ~i-au varsat raze Ie
sale". Numeroase, razele parca se
refleeta unele Intr-altele ("Ca pe-o
repede-Inmiire de mici unde 0 a9terne"),
ceea ee face ea imaginea Intregului sa
creasea: ,,$i eu cal lumina-i dulce tol mai
mult se lamure;;te, / Cu-atal valurile apei,
cu-atat tarmul parca cre!?te, / Codrul pare
tot mal mare... "
Mare ~i codru sunt puse alaturi. Din
punct de vedere simbolie, sunt sinonime.
Pe amandoua Ie slapane~te luna ("Luna,
tu, stapan-a marii" ~i "Luna tremura pe
codri"). Padurea lini~tita sub luna e sino
nima cu marea calma. De-a lungul razelor
patrunse In padure Incepe regresiunea
spre Intunericul originar. Urmatorul ele
ment e castelul cuprins de padure: "Sta
castelul singuratie... / Se ,nalla dinlre
rari;;tea de brazi". Spatiul se Inchide pro
gresiv: luna e Invaluita de noapte,
padurea de razele lunii, castelul de codru.
Inauntrul castelului, Inca un spaliu prote
jat, al Ineaperii unde doarme fata.
"Iar de sus pana-n podele un painjan
prins de vraja

A tesut subtire panza stravezie ca 0

mreaja;

( ... )

Dupa panza de painjan doarme fata

de-mparat..."

E un spatiu protejat, dar ~i expus. Te

satura conoteaza sexual;tate ~i, Intr-ade
var, urmeaza ca acolo sa se petreaca un
act erotic. Scenariul poate cuprinde
relalia dintre un barbat violent ~i 0 fata
fara aparare. Totu~i, cum am spus Intr-un
articol anterior, chiar daca are loc un viol,
relalia se armonizeaza pentru ca fata,
dormind, atrage In vis violen a exercitata
asupra ei ~i astfel, simbolie vorbind, 0
potole~te.

Relalia se poate armoniza ~i atunci

cand In loeul iubitului viril, originar din
haos, avem de-a face cu unul venit de
sus, din transcendent. $i atunci e nevoie
de 0 mediere. 0 va asigura Catalin, per
sonaj incert. $i acesta, ca ~i Ci:i1in, a por
nit la vanatoare, dar el procede za prin
seductie: "Cum vanatoru-ntinde-n crang /
La pasarele latul. .. ". $trengarul, "viclean
eopil de casa", ins nelnsemnat, "guraliv ~i
de nimic", care uzeaza de mijloace
hotesti ("Se furi~eaza panditor... ") ca sa-~i
incerce norocul, a duce pe fata "Intr-un
ungher" ~i Incepe prin a se targui: "... sa
m; dai/O gura, numai una". Ellncearca s
o atraga pe Catalina Intr-un soi de
promiscuitate, dar nu-~i atinge scopul
decat suferind 0 depersonalizare In urma
careia Imprumuta vorba altuia, mult supe
rior lui. Cand legatura se Infiripa, cuvin
tele lui Catalln nu mai sunt ace lea ale
~mecherului de pana atunci:
"Cu f rmecul luminii reci

Gandirile strabate-mi,

Revar a lini~te de veci

Pe noaptea mea de patemi.

$i de asupra mea ramai

Durerea mea de-o curma,

Caci e~ti iubirea mea dintaiu

$i visul meu din urma."

Catalin vorbe~te acum limba "celei

lalte" Cataline, a celei Inamorate de

Comentarii
Hyperion.

Astfel, prin Catalin, se

Tn sfar~it, mediata, legatura cu
luceafaru!' Pentru ca relaiia cu diferenla,
cu acel Altul care este Hyperion, sa 5e
stablleasca, a fost nevoie de trecerea
prin asemanare - asemanarea dintre
Catalin ~i Catalina: ..... doi copii / Cu plete
lungi, balaie".
Scenariul regresiunii continua prin
proieqia castelului In lac.' "Sta castelul
singuratic, oglindindu-se Tn lacuri, / lar In
fundul apei clare doarme umbra lui de
veacuri". Umbra - ea Insa~i element al
peisajului - doarme pentru ca totul se
petrece Tn regimul somnului. Pe lac, fata
somnolenta I~i Tntalne~te iubitul ce-i
seamana, ~i anume Tn luntre, alta veriga
necesara a acestei Tnlantuiri. Simbolic,
luntrea este un leagan, acesta conotand
mi~carea adormitoare, dar ~i infan
tilizarea celor doi Tndragostiti, al caror
imbold erotic este foarte estompat:
impline~te

"Iar Tn umbra de pe maluri se desface

acum la larg
Luntrea cu-ale ei vintrele spanzurate
de catarg
$i Tncet Tnainteaza Tn lovire de lopeti,
Leganand atata farmec ~i atatea fru
museti."
Tn curand, lopatatul va Tnceta, iar
carma va fi lasata Tn voia apei lini$tite.
Panzele, spanzurate de catarg $i nu
fntinse, nu Incearca sa prinda vant. La
Rimbaud, abandonarea corabiei Tn voia
valurilor semnifica aventura, strabaterea
virila, vijelioasa, cu toate simturile treze, a
haosului marin, dar acolo totul se petrece
pe marea dezlantuita. Aici, pe lacul abia
Tncretit, parasirea lopetilor $i a carmei
Tnseamna lipsa de initiativa, de individu
alitate, comportament pasiv, vegheat de
feminina luna:
"Sa sarim Tn luntrea mica,
Tnganati de glas de ape,
$i sa scap din mana carma)
$i lopelile sa-mi scape,
Sa plutim cuprin~i de farmec
Sub lumina blandei lune .. ."
Mult mai mult seamana aceasta abia

perceptibila navigaiie cu aceea din Les

reveries du promeneur solitaire, supli
mentulla Confessions allui Rousseau. $i
acolo navigatia se petrece pe lac (" ... un
bateau que je conduisais au milieu du
lac"), ~i acolo "navigatorul", Tntins pe fun
dul luntrei (" ... m'etendant tout de mon
long dans Ie bateau"), parase~te carma ~i
se lasa In grija apei (" ... je me laissais
aller et deriver lentement au gre de
I'eau"). Luntrea e ~i acolo leagan (" ... I'u
niformite du mouvement continu qui me
berr;ait', sub!. mea, L.C.), iar starea e
placut somnolenta ("... une reverie deli
cieuse") , stare de pasivitate a sufletului
("". sans aucun concours actif de mon
ama"), de aiipire a pasiunilor: "II faut que
Ie coeur soit en paix, et qu'aucune pas
sion n'en vienne troubler Ie calme".
Ultima trasatura pare sa nu se potri
veasca. Rousseau e un solitar, care
alunga de la sine orice sentiment, pe
cand Tn luntrea lui Eminescu se afla doi
indragostiti. A~a e, numai ca ~i ace~tia,
lasand sa atipeasca dorinta, se ret rag Tn
somn:
"Vom visa un vis ferice,
Ingana-ne-vor c-un cant
Singuratice izvoare,
Blanda batere de vant...".

Voluptatea blanda a somnului Tmpre

una conduce, dincolo de vis, spre
moarte. Abia Tn moarte contopirea aceas
ta transsexuala va fi deplina, reintegrarea
In natura - totala:
"Iar daca Tmpreuna va fi ca sa murim
Sa nu ne duca-n triste zidiri de iintirim
Mormantul sa ni-I sape la margine de
rau,
Ne puna-n incaperea aceluia~i sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul
meu ...
Mereu va plange apa, noi vom dormi
mereu."
Asimilarea mortii cu somnul este de
substania la Eminescu, nu numai de
expresie. 0 regasim In Mai am un singur
dor, Tmpreuna cu unele dintre elementele

Comentarij
- luna, apa Iini~tita, codru, amintire - tre
cute In revista mai sus. Ele confirma 0
regresiune care, prin mijlocirea somnului,
se transforma In armonie - aici Intre cele
doua mari principii ale existentei, care
sunt viata ~i moartea. Are loc, In tonalitate
minora, comuniunea ce fusese celebrata
de poetul Mianjei, In nunta, la modul
major.
Dar poate ca ultimul termen al regre
siunii eminesciene este de gasit In 0,
mama. Ce s-ar parea ca se reintegreaza
acolo, prin moarte, In negura - a~a cum ~i
luna s-a nascut din Intuneric - este mater
nitatea, adica principiul creator:
,,0, mama, dulce mama, din negura de
vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma
chemi."
Interpretarea ar fi Insa fortata.
Regresiunea de tip romantic se Incheie In
Mai am un singur dor, acolo unde nega
tivitatea mortii e pozitivata, prin mijlocirea
somnului, Intr-o stare finala de armonie a
Intregului. 0, mama prefigureaza mai
curand oboseala definitiva pe care 0 vom
regasi la Blaga. $i acesta se retrage spre
origini ("In somn sangele meu ca un val /
se trage din mine / Inapoi In parinti"), dar
este 0 regresiune care repara 0 grava
inadvertenta care-I obligase pe cel ce ~i-a
pierdut energia vietii sa vina pe pamant:
"De ce m-ai trim is In lumina, Mama, / de
ce m-ai trim is?"
Pentru Blaga, dificultatea este aceea
de a trai In lumina, In saare (" ... am prea
mult soare-n mine"), caci soarele este un
uciga~ al Intunericului protector: "Soarele
In rasarit de sange-~i spala-n mare lancile
/ cu care a ucis In goana noaptea ... "
Impotriva a~teptarilor, originea luminii
celeste este infernala: "De unde-~i are
raiul / lumina? - $tiu: II lumineaza iadul/
cu flacarile lui". In aceste conditii, armo
nizarea mortii cu viata, a Intunericului cu
lumina, nu se mai poate savar~i. Blaga nu
mai e, ca Eminescu, exponentul unei
gandiri colective, fie ea romantica (adanc
romantica; romantismul de suprafata se

opre~te la antiteza, nu ajunge la armonia

contrariilor) ori traditionala, "mioritica".
Poet modern, Blaga este un individ singur
~i dizgratiat. Cu Bacovia, lucrurile stau la
fel.
Punctul de pornire al lui Bacovia este
un vis "de-albastru ~i de-azur", adica de
transcendenta. EI se gase~te In haosul
vietii, unde se sufera sub aciiunea timpu
lui: "Corpul ce Intreg ma daare, / Sub al
vremurilar joe". Lumina pare sa i se ofere
primavaratica - "E clar ~i numai soare" -,
dar nu e primavara a~teptata ,,0, cand va
fi un cantec de alte primaveri?" N-a dat ~i
el, ca Blaga, peste 0 lumina urcata din
iad? Cu 0 patetica Inver~unare Impotriva
lui Insu~i, Ii cere soarelui violenta: "Oh,
puncteaza cu-al tau foc, / Soare, soare ...
/ Corpul ce Intreg ma doare ... " EI ramane
sub imperiul timpului, iar modul sau de
creatie nu se potrive~te cu acest regim:
$i gandul s-afunda, pierdut vasla~,
Pe-al vremurilar mers
$i jalea de-a nu mai putea face un
vers...
Captat de haos ("Un haas vrea sa ma
duca"), e prins In barbarie, jale, rascoala
~i zgomot:
"Barbar, canta femeia-aceea,
Tarziu, In cafeneaua goala,
Barbar canta, dar plin de jale,
$i-n jur era a~a rascoala ...
$i-un zgomot monstru de timbale "
E In infern, de aceea se aud "satanice
ecouri". Are reactia "romaneasca" tipica,
se retrage In indiferenta:

"Mai bine singuratic ~i uitat,

Pierdut sa te retragi nepasator
In tara asta plina de humor... "
Se retrage Intr-un spatiu al intimitatii,
al lui acela~i, tutelat de luna: "Luna pare,
In oftat, / Un continent cunascuf'. E
spatiul eminescian - "Clar de luna par
fumat" -, unde, tot ca la Eminescu, sub
raze Ie lunii universul pare In expansiune
,,0 gradina cu orizantul j'ndepartat..." E un
loc natural, 0 gradina, iar ora~ul a ramas
depar1e: "Un ora~. pe vale, - Suvenir.
Firesc, retragerea se adance~le In somn,

Comentarii

@O(ill@
u[fCID CIDmJ
0

L -_ _

[Q)[}tID~@@D
~

nil

Dincolo
de istorie
n element definitoriu al unui gen
sau altul de umanitate este ati
tudinea In fala istoriei; In ere rea
de sine a omului - )ii, astfel, a umanitatii
intervine nu doar insertia In timp, ci ~i per
spectiva asupra respectivei insertii,
con9tiinla participarii, a nonparticiparii, a
modului producerii acestora In actul
insertiei. Problema centr la a raportul~1
om-istorie vizeaza libertatea umana:
comportamentul omului este aservit, liber
sau posibil de eliberat? Acolo unde apare
determinarea, implicit sunt introduse In
ecualiile procesului variabila timp; la
scara existentei globale a omului aceasta
Inseamna istorie. fn eventualitatea ac
ceptarii variantei aservite a modelului
uman, istoricismul abordarii antropolo
gice, politice sau filosofice se ive)ite ca
obligatorie - ramane doar sa se determine
care aspecte ale existeniei joaca rolul SIS
temului de cauze 9i In ce spatiu al fiin\arii
se exprima efectele. Ideea de libertate
contrazice principiul istoric; a fi Iiber nu
Inseamna altceva decat a fi apt sa te rupi
de istorie, sa te detagezi din aceasta, sa i
te suprapui. Desigur, libertatea posturii
interioare, a gestului pUblic sau a actului
istoric poate fi partiallmplinita pe masura

III

ce determinarile I~i alterneaza perioadele

de cre~tere )ii descre)itere a constrange~
ilor. Libertatea, eventual, poate fl cult!
vata.
De partea ideii totalei determinari se
afl8. Martin Luther (In chip direct, declara
tiv iii dogmatic - a se vedea ..Arbilrul
aservit") !Ri,

lntr-o Inaniera irn

II.

tf,/.J.

KArl

Marx, Sigmund Freud, Friedrich Nietzsche.

Perfecta libertate este

ustinuta de

Erasmus, de Henri Bergson 9i - In chipul

cel mai decis )ii total - de Jean Paul
Sartre. Conceptii1e intermediare abunda
In Intreaga istorie a gandirii omene)iti,
modelul recent de tratare dualista a li
berta\ii 9i determinarii, elaborata, pro
funda )ii nuan ata, apartinand lui Karl
Popper. De)ii problema Iiberului arbitru
amprenteaza Intreaga filosofie, cal ~i pe
fiecare dintre filosofii importanti sau
macar semnificativi, trebuie observat ca
domeniul respectiv este unul dintre cele
mai pUiin avansate )ii mai pUiin fertile din
intregul camp al preocuparilor umane
fundamentale; poate singuru! teritoriu la
fel de putin ferici tratat, In decursul tim
pului, ramane cel al naturii raului. Ambele
probleme nu sunt nicaieri investigate de
teoreticieni cu rezultate care sa depa
seasca remarcabil concluziile imediate
~Ie bunului-sim\, aplecat asupra expe
rientei comune. A exam ina Insa relatia
filosofie-istorie poate conduce la clarificari
largi, de natura ontologica i morala,
privind omul )ii dimensiunea Ilbera (even
tuala) a exi tentei sale. Istoria nu poate fi
Insa nici perceputa, nici Inteleasa In toat
au enticitatea semnifica\iilor sale fara a
sesiza sensu I revoluiiei.
Daca libertatea Inseamna desprin
derea de istorie, revoluiia nu este altceva
dedit Intreruperea fluxului istoriei - a)ia
cum este acesta trait 9i experimentat de
oamenii concreti. Situarea dincolo de
istorie, ca 9i Inlreruperea determinarilor ei
presupune un principiu In baza caruia
eliberarea de timp sa se poata realiza. In
cazul validilaiii ideii liberta\ii tolale, istoria
ar fi pur 9i simplu desfiintata. ca serie

Comentarii
structurata de evenimente ~i fenomene
socio-politice, economice :;;i culturale, dar
Intr-o asemenea posibilitate nu crede
absolut nimeni. Chiar pentru Jean Paul'
Sartre libertatea este totala ca posibili
tate, ea Implinindu-se prin gestul
con~tient, responsabil, voluntar ~i, pana
la urma, eroic al persoanei care aspira la
transeenderea simp lei posibilitati Inspre
real ~i actual. Fiinta umana, oricat de
libera, plute~te totu~i Intr-un ocean de
determinari. Actul de eliberare trebuie sa
utilizeze un instrument ~i sa vizeze un
scop - eventual integralitatea ontologiea a
propriei persoane sau mai mult decat
atat. Am putea admite - cel putin pentru 0
c1ipa - nietzschean - ca supunerea In fata
seriei determinarilor sau eliberarea sunt
aete de adaptare, alese In funqie de
amenintarile lumii la adresa suportului
fizic al existentei persoanelor individuale
sau a societatilor.ln acest caz, eliberarea
ar deveni pura iluzie, un act asemenea
oricarui altulln care Insa factorul inductor
este unul nou, cel putin In raport cu expe
rienta incercata recent. Oricum, libertatea
nu poate fi separata de efort, de
Indreptatire ~i de speranta. In revolutie,
un alt principiu este suprapus principiului
istoriei - acest nou principiu furnizeaza
aUlt sensul, cat ~i tehnica mi~carii.
Revolutiile sfar~itului secolului al
XVIII-lea ~i ale secolului al XIX-lea
Incearca sa anuleze istoria substituind
principiului acesteia principiul ratiunii.
Revolutiile secolului XX Inlocuiesc prin
cipiul istoriei cu principiul social - cel din
urma purtand 0 marca istoriea, dar fiind
abstras din istorie prin alte conexiuni la
care participa, cum ar fi cele imediat eco
nomice sau de dreptate. Principiul social,
In Intregul secol XX, funqioneaza ca unul
egalitar, nivelator. In ambele situatii, eli
berarea de istorie nu conduce decat la un
nou tip de aservire. In cazul revolutiilor
ratiunii, aservirea se face In fata radical
ismului ratiunii; In cazul revolutiilor socio
egalitare (se inelud aici cu necesitate ~i
instaurarile regimurilor de tip fascist)

,aservirea se produce In fala necesitatilor

de organizare rigida a state lor bazate pe
desfiiniarea individualitatii ~i deci pe
absenta initiativei care, In general, con
duce la succes natiunile.
Ne aflam, Tn prezent, In plina epoca de
aspiraiie la 0 eliberare totala a omului, In
plina perioada de revolutie - de vazut In
perspectiva carui prineipiu - ~i In timpul
manifestarii unei relatii tensionate a omu
lui, natiunilor ~i statelor cu istoria. Ceea
ce ne intereseaza, In fond, este prezentul
~i viitorul. Sa luam, Tnca 0 data, In con
sideratie problema istoriea. Sunt doua
aspecte ale acestei probleme relevante
pentru conditia omului actual ~i pentru
sperantele pe care marile grupuri umane
Ie pot nutri: atitudinea generala - filosof
ica - In fata istoriei ~i realitatea imediata a
determinarilor istorice directe.
Modul In care este conceputa relatia
umanitate-timp - In calitate de mi~care
istorica sau de fiintare anistorica - r~i
pune amprenta asupra fenomenelor
umane, In general, cat ~i asupra modului
In care este scrisa istoria, asupra teoriei
istorice ~i istoriografice. Incorporarea
unui element masiv, constand dintr-o
conceptie asupra specificului timpului
social, existential, cultural, politic ~i, pana
la urma, metafizic este un fapt care, fie In
chip evident, fie In chip subtextual se pro
duce In orice cultura ~i - In cadrul fiecarei
culturi - In toate domeniile majore ale
acesteia. In perioade diferite, natura ele
mentului respectiv difera.
Gandirea greaca debuteaza ca 0
privire deschisa ~i pura asupra succesiu
nii fenomenelor In timp. Homer, In "lIiada"
~i "Odiseea", Hesiod In "Teogonia"
dovedesc faptul de a poseda 0 viziune
progresiva asupra timpului. Literatura
sau spiritul descriptiv ~i narativ literar
implica tocmai 0 asemenea perspectiva.
Funetia majora a literaturii este aceea de
a insera omullntr-o temporalitate auten
tica, adica mobila, Intr-un timp care,
men~inand echilibrul fizic Intre pierdere ~i
adaugare, reprezinta un ca~tig continuu
,;

Comentarii
al memoriei ~i - asHel - al spiritului.
Tragedia Tnseamna oprire a timpului - sta
bilire a momentului de .semnificatia, din
colo de care nimic nu mai conteaza.
Filosofia, la origini, plaseaza omul Tn
afara de timp ~i - astfel - dincolo de deter
minari ~i deci de istorie. Filosofia conduce
fiinta umana catre libertate l?i pe aceasta
cale catre revolutie. In timp ce literatura
pastreaza fiinta la nivelul imanentei,
filosofia 0 lasa sa se manifeste In ima
nent, relevand Insa, aici, determinari
exclusiv transcendente. Poezia Incearca
sa cupleze imanenta ~i transcendenta.
Filosofia nu este un domeniu spiritual In
care variabila timp sa aiba vreo impor
tanta reala; literatura este sensibilitate
proiectata pe timp.
Gandirea iudaica - deschisa de re
velatie sau dezvoltata In virtutea
potentialului intelectual al unui popor;
problema revelatiei nu va fi discutata aici;
- are, de asemenea, sub raportul consid
erat,
doua
dimensiuni
perfect
asemanatoare celor constatate In cultura
elena: pe de 0 parte, este manifest spirit
ul istoric, a~a cum se releva el In
"Judecatori", "Regi" ~i "Cronici", iar pe de
alta parte, cariile legii transcend istoria ~i
plaseaza fiinta umana Intr-un absolut al
obligatiei - con~tiinia este nascuta de lege
~i trebuia sa se supuna legii. Dincolo de
aceste forme de a exista - imanen\a
istorica umana ~i transcendenta esentei
umane -, mai apare Inca un element: cel
al transcendentei istorice, al istoriei sacre
- Dumnezeu creeaza omul, II alunga pen
tru pacatul sau din Paradis, Ii promite
venirea lui Mesia, face un prim pas Inspre
mantuirea omului Incheind legamantul cu
Abraham, printr-un al doilea gest pe calea
salvarii Il?i scoate poporul din Egipt l?i 'II
aduce pe taramul fagaduintei, trimite In
lume pe Mesia ca pacatele oamenilor sa
poata fi iertate, II chemaa apoi In Cer,
pentru ca, apoi, peste vreme, sa revina
pentru judecata 9i pentru instaurarea
lerusalimului ceresco Pentru doua mii de
ani, istoria transcendenta este istoria

..

sacra - lucrurile se schimba 0 data cu

opera lui Friedrich Hegel. Fllosoful ger
man plaseaza modelul uman In transcen
denta, a~a cum procedeaza orice mare
filosof, dar II plaseaza Intr-o transcen
denta istorica ~i totu~i profana. Indiferent
de credinta religioasa - autentica sau
oportunista - a lui Hegel, el este creatorul
primei doctrine filosofice incompatibile cu
religia, pentru ca substituie istoriei sacre
o istorie profana inventata de el, euristic
In maniera In care procedasera candva
gnosticii. In paralel, Hegel a mai alcatuit 0
istorie imanenta, Intruchiparea pe pamant
a modelului absolut. Nevoia de plasare
Intr-o istorie sacra, devenita plasarea Intr-o
istorie transcendenta substitutiva, este
atat de mare Incat timp de doua secole
omul nu face decat sa I~i caute locullntr-o
asHel de istorie - prin Marx ~i Lenin, prin
Hitler ~i prin Mao sau, Intr-un cu totul alt
registru, prin Henri Bergson sau Lucian
Blaga. Inca 0 varianta a istoriei determi
nata nu de succesiunea evenimentelor, ci
de ni~te reguli exterioare ~i absolute, este
cea darwinista. Pierre Teilhard de
Chardin Incearca sa Impace istoria bi
blica ~i istoria de tip hegelian. Meritul con
ceptului sacru, originar, privind transcen
derea concretului este Ins a enorm: omul
poate fi perfect liber ~i deci extras cauza
litatii banale, conform careia se succed,
rigid ~i nesemnificativ, cauze ~i efecte.
Domnul ne-a creat, Domnul ne va judeca
Intr-o buna zi. Intre timp, omul se poate
afirma pe sine dincolo de timp - ~i se
poate deta~a, generos, de sine. In istoriile
transcendente, In care Insa nu exista nici
o persoana - Dumnezeu - plasata dincolo
de orizontul imanentei, omul se constata
pe sine aservit unui alt lant al determi
narilor. Spre deosebire de ceea ce se
Intampla cu trairea desfa~urata In
ambianta fireasca ~i familiara - pana la un
punct - a istoriei concrete, care nu
creeaza constrangeri exagerate, pentru
ca determinarile imediate nu se impun cu
un exces de foria, omul integrat unei
istoricitati absolute (hegeliene) este cu

Comentarii
mult mai apasat, p ntru ca totul este ideilor sau al comportamentelor $i practi
supus (In aparenta) unei presiuni venind cilor nu este altceva decat anularea Iib
dinspre
ineluctabil.
Ratiunii
c re ertatii. In termeni politici, aceasta conditie
elibereaza, care suprima aberatia Iimitarij poarta numele de conservatorism.
spiritului prin conjuncturi ii revine sa lase
Perioada actuala este totu~i una de
locul unei ratiuni care nu are deschisa intensa vocatie a eliberarii - ea poate fi
alta cale decEit aceea a participarii socotita eu adevarat 0 epoca de
scrupuloase ~i necreative la 0 crea\ie
revolulie. Care es e natura revoluiiei
globala, care In eea mai mare masura nu
aeestui prag Intre milenii? R voluiia In
este altceva decat imaginatia unor
care suntem cu toiii antrenaii este facut
oameni ce au de oferit prea pu\in even i
mentului uman viu, trairii reale a vietii In numele principiului juridic, al principiu
dreptului.
Singurele
perioade
Impreuna cu semenii. Astfel, viziune cul lui
ale
vieiii
umanitaiii
sunt
asemanatoare
turalista asupra istoriei a lui Arnold
Toynbee va na~te peste decenii concep acelea ale primirii Tablelor Legii ~i insti
tul extrem de pesimist - ~i fals - al ~ocului tuirii legilor principale ale Republicii
civilizatiilor,
semnat
de
Samuel Romane. Dreptul - adus la nivelul actului
Huntington. Se poate conchide ca singu juridic - este cel care tinde sa organizeze
ra forma de transcendenta istorica. real transistoric eXistenta omului In aceasta
mente compatibila cu existenta imanenta vreme. Ce ~anse exista acum entru a
a societa ilor ~i indivizilor este cea a merita sa speram ca omul va deveni mai
Divinita\ii. Ca ie~ire din istorie, ca rev liber, ca va ajunge sa se itueze eu
olutie, forme diverse ale eliberarii omului adevarat dincolo de primejdiile istoriei?
au fost sau sunt incercate. Oricum, in
Probabil una singura: sa a$eze aceasta
lumea actuala, principiul istoric avansat
noua ie!;)ire din timp, aceasta salvare din
de Hegel reprezinta sursa unei puternice
presiuni asupra modului In care omul I~i istorie nu eu totul dlneolo de istorie, ci din
colo de timpul care este organizat uman,
stabile$te loculln lume.
Acest principiu istoric, redus la dimen In istoria sacra ~i transcendenta a
siunea sa imanenta, are totu$i consecinte credintei. Abuzurile revolutiei juridice nu
deloc lipsite de duritate. Extrem de rar vor Intarzia sa apara, daca emanciparea
politica se deta$eaza cu adevarat de isto de istorie, determinari $i timp pe care 0
rie. Conflictele etnice, religioase sau teri ofera a~ezarea existentei umane pe
toriale nu sunt decat ciocniri generate de suportul dreptului nu este umanizata de 0
o istorie indelebila. Exemplele sunt atat forma oareeare a acceptarii modestiei
de evidente Incat nu merita sa mai fie i evi abBe - a secularitatii, or, aceasta nu
reanalizate. Este totu$i clar ca relaiia poate fi decat a$teptarea sub scutul marii
Rusia-Occident sau China-Occident, istorii a celor doua legaminte divine.
instabilitatea Balcanilor, ineficienia eco
Fraza care spune ca "secolul douazeci ~i
nomica a Estului european, toate nu sunt
unu va fi religios sau nu va fi deloc" poate
decat criza istorica, 0 forma sau alta de
fi
privita prin perspectiva faptului, incon
constrangere a trecutului, a timpului, care
nu a putut fi evitata. In ultima instania, 0 testabil, ca daca eliberarea actuala, ori
cultura nu poate deranja 0 al a cultura enta a In forma revolutiei juridice, nu va fi
decat printr-o interpretare diferita a trecu echilibrata de credinla, erorile $i
tului $i prin incompatibile proieetari ale suferinie1e pe care Ie va trai omul viitoru
viitorului. Presiunea istoricista, doetrinara lui nu vor fi mai mici decat cele care au
sau concret aplicata exercitata In spatiul urmat revoluiiilor ultimelor doua secole.

poate simboliza ~i un alt ideal planetar,

dar el indica ~i acea combustie care arde
orice cadru, oricare limita, Tnc~l.t perfect8:
orientare Tn lume este echivalenta cu
dezorientarea totala. Focul lui Heraclit,
care aduce la echivalenta "drumul in sus"
~i "drumul in jos" T~i gase~te Tn aven
turierul "metafizic" 0 Tntruchipare ~i 0 ade
verire antropologica.
Aventurierul poate fi Tnscris Tn familia
spirituala a "Insetatilor de absolut" 1m pre
una cu Faust ~i Don Juan (Basil
Munteanu, "PermanenJe franceze').
Numai sub acest semn major metafiz
ic poate fi Inscris Panait Istrati Tn contex
tul cultural european In care a trait.
Pentru aceasta Tnscriere ~i participare
tacita sunt suficienti aici doar trei indici
semnificativi:
Mai Tntai, viziunea lui Nietzsche
privind criza sau "rasturnarea valorilor"
echivaleaza cu contestarea tuturor
cadrelor ~i limitelor axiologice date, ca
forme cristalizate ~i exterioare. Astfel,
titlul unei scrisori care Tnsote~te
"Spovedanie pentru invin:;1' este revela
tor: "Omul care nu adera la nimic' (p.
142); ceea ce vrea sa spuna ca el nu mai
adera la ceva.
Apoi, elogiul constant, programatic
aproape, adus de catre Panait Istrati sin
ceritaJii care nu este departe de "auten
ticitatea" promovata de Camus !?i de "sin
ceritatea" pentru care Mersault T~i risca
viata. In expresia lui Panalt Istrati din
aceea~i scrisoare Tnsotitoare: "Pentru
omul sincer viata nu-i decat 0 escrocherie
mar~ava"
(p.
143). Dar aceasta
"mar~avie a vieW', evocand "Iumea
neplivita" a lui Hamlet, este perceputa
moral ~i angajeaza ca reactie alternanta
Intre revoltJ. !?i resemnare. Tema
"revoltei" Ie este comuna, aproape
'fraterna, lui Istrati ~i Camus.
In sfar~it, tema sartreana a "e~ecului"
~i, mai ales, a "e~ecului final" ("FiinJa :;i
Neant') tine ~i ea de registrul general al
"crizei valorilor" !?i de aventurierul
metafizic. Prins Intre angajarea total a ~i

Comentarii

totala dezangajare, aventurierul metafizic

poate fi crucificat In cele din urma Intre
revolta ~i resemnare.
Opera lui Panait Istrati ne da toate ele
mentele pentru cel putin doua tipuri de
analiza tehnica: una apartinand registru
lui semantic al termenilor-cheie ~j alta
apartinand statutului ontologic al person
ajelor.
In primul rand, daca luam tema dru
mului ca plan de referinta ~i daca luam
termenul de "aventura" (aventurier) ca
termen central, In jurullui se constituie un
nucleu semantic alcatuit din termeni con
son anti ("vagabond" sau "pribeag", cum II
nume!?te Sadoveanu), iar In Jurul acestui
nucleu tare sau specific se dezvolta un
camp care, spre circumferinta lui, este tot
mai putin specific. Tot mai putin specific,
Tntrucallermenii periferici ca~tiga Tn moti
vaJie sau determinare ~i pierd Tn gratui
"cer~etor... ").
tate
("excursionist",
Inventarul acestor termeni poate fi supus
chiar ~i unei analize statistice.
In al doilea rand, cum au sugerat deja
o parte din exegeti, personajele (ca ~i
situatiile corelative In care ele se afla) pot
fi analizate Tn limbajul dual realitate
ipostaza. Acceptand premisa ca toate
personajele sunt "reale" ca personaje
romane~ti, se poate analiza care dintre
personaje pleaca de la persoane reale ~i
care dintre ele sunt ipostaze ale meta
morfozei unui personaj. Toata analiza
poate fi coordonata de Tntrebarea-tema:
Tn ce relatie stau toate personajele cu
persoana lui Panait Istrati, ca persoana
reala ~i ca autor. Ca exemplu - invocat Tn
cateva exegeze - "haiducii" nu sunt pe
acest plan decat ipostaze ale aven
turierului. Sau Mihai, care este pe rand:
un aventurier real, un personaj aventurier
~i un alter ego allui Panait Istrati. Acasta
analiza, solidara cu prima, ia ca plan tot
tema aventurierului, dar ia ca ax central
relatia real-imaginar.
Aceste posibile "Corespondente" tin
de contextul generic al cuplului opera
viaJa, ele putand fi acoperite biografic, nu

Comentarii
neaparat bibliografic.
2. EXILUL
La capatul aventurii sau in proxlml
tatea ei este exilul. Dar ~i 'exiluli~i are cer
curile ~i modurile lui. Tn sens riguros,
exilul este legat de doua entitafi $i de
doua acte, complementare fiecare.
Exilatul este condamnat la strainatate ~i i
se interzice prezenta in patrie. In acest
sens, Soc rate a fost liber sa aleaga intre
exil ~i moarte, el preferand moartea. In
acela~i sens au fost exilati Ovidiu sau
Dante sau multi altii. Exilul este exil numai
daca apare ca alternativa a inchisorii sau
a mortii in patrie. Altfel este altceva ~i
poate fi orice: de la excursie la emigratie
sau migratie. $i diaspora este 0 forma de
exil (autoexil), intrucat este marcata de
complementaritatea patrie-strainatate ~i
de
mecanismul
de
condamnare
(damnare) - interdictie. Intra oare Panait
Istrati sub incidenta acestui cod? In
aparenta da ~i nu, dar in esenta nu ~i da.
Undeva el marturise~te despre sine ca
s-a nascut "cosmopofit". Or, un cos
mopolit nu poate fi exilat, patria (patrille)
lui fiind oriunde: pat ria este acolo unde
exist, bine sau rau. Capacitatea de
recunoa~tere fraterna a "strainului" este
indicele timpuriu al acestei deschideri, al
acestei universalitati virtuale ("Mihait').
Din toate explorarile geografice ~. aven
turile lumii exterioare, Panait istrati (ca ~i
Adrian, de altfel) se intoarce acasa.
Plecarile se petrec pe 0 arie tot mai larga,
iar revenirile sunt tot mai rare. Pe acest
parcurs, locul "casei" II ia "patria". Limita
acestui excurs este: sa ajungi la capatul
lumii (al Existentei) ~i sa n-ai timp (sau
cum) sa te mai intorci acasa. Aceasta
limita nu poate fi atinsa ~i nu se atinge:
lumea nu are un capat real, ci numai unul
"potential", ar zice Aristotel, iar daca ~i
cand Adrian (Panait Istrati) nu se intoarce
acasa in chip real, el se intoarce in ima
ginar, prin evocare.
Pe scurt, in strainatate Panait Istrati i~i
duce patria cu sine, convertind-o in evo
care (opera), iar cu opera apartine celei

de-a doua patrii. EI este omul celor doua

patrii: patria instrainata ~i strainatatea
repatriata (prin revenirile biografice ~i re
traducerea operei). In acest sens, el este
~i nu este, in plan fenomenologie, un exi
lat.
Pe al doilea plan, eel esential, se
sehiteaza alte doua orizonturi, eehiva
lente eu doua patrii ierarhizate ontologie:
patria fizica $i patria metafizica, eea eu
contur (sau eontururi) ~i eea fara de eon
tur.
Cifrul distinctiei il da Mihail, de~i exista
~i alte prefigurari. Personajul real Mihail
este "recunoscut" de catre Adrian,
autorul-personaj, dar ceilalti ("mahalaua")
nu sunt "reeunoscuti", de~i sunt "autoh
toni", "ba~tina~i". Altfel spus, "aproapele"
este ehiar "departele" ~i prieten chiar
strain ul. Apoi multi dintre straini sunt
drepti, ehiar mai drepfi decat cei apropiati.
La limita, chiar "iubirea" mamei Joita este
perceputa ca 0 "sufocare", ca 0 periclitare
a libertatii, aceasta fiind a alta tema
sartreana.
Cu cele doua entitati morale ~i eoordo
nate valorice - prietenia ~i dreptatea,
prima interindividuala, a doua soeiala - se
instituie dineolo de patria geografiea (~i
istoriea), pe care am numit-o deja fiziea, 0
a doua patrie, spirituala ~i supraistorica,
pe care am numit-o deja metafiziea.
Aeeasta patrie va fi tot timpul eautata,
adesea intrevazuta - utopia comunismului
-, niciodata gasita. E~ecul credintei in :;;i al
eautarii aeestei patrii secunde TI da
"Spovedanie pentru invin$!'. Din perspec
tiva aeestei patrii spirituale ~i suprais
toriee, viata In patria - fie ea unica, dubla
sau multipla - geografiea ~i isiorica se
prezinta ea viata In exil. Altfel spus, el se
identifiea fara rest cu patria metafizica, in
eare se simte "Ia el acasa", deci ne-exilat.
Dar se simte exilat in patria reala, fie ea
uniea, dubla sau multipla; in oricare patrie
reala sau fizica. Instrainarea ~i fata de
patria metafizica se va petreee ~i ea ceva
mai tarziu,
Deci, In patria fiziea (patriile fiziee), ea ~i

Comentarii
cosmopolil, el nu se simte exilat: dar din
punctul de vedere al patriei metafizice el
esle exilat in oricare patrie flzlca. La urma
urmei, patria metafizica Ii va fi, de aseme
nea, refuzata In masura In care el 0
viseaza, dar nu 0 poate regasi in plan real.
Cu aceasta mi~care Interioara. ampla,
Panait Istrati se lnscrie In tradilia unei
teme clasice de excePlie. Daca punctul el
originar este "izgonirea din rai" - omul
fiind damnat ;;i exilat pe pamant - un alt
mare moment de relief al temei este
intruchipat de Pascal. Pentru Pascal,
intreaga Existenta este 0 "cu~ca" (deci
Tnchisoare) din care nu se poate evada
decat prin moarte. Solulia pascaliana a
acestui "scandal" esle cunoscuta:
Dumnezeul viu. Dar Panait Istrati a fost
ateu. De aceea palria spirituala secunda
cu cele doua coordonate valorice - priete
nia ;;i dreptatea este un echivalent sau
substitut al lui Dumnezeu. in aceea~i
epoca, Albert Camus I~i concepea
"Strainul". Ni se pare evident ca Mersault
:;;i Adrian Zografi sunt ,,frati de cruce", cru
cificati pe absenta ultimului sens al
Ex/stentei.
3. CASA $1 DRUMUL
Casa ;;i drumul sunt teme, resp ctiv
melafore epistemice !;)i ontologice cu ca
racter neutru, In masura In care se poale
vorbi de un "ethos" al neutralitatit, aventu
ra ~i exilul sunt decfinatii ("devieri" axio
logice) care au loc Tn interiorul acestor
teme. Evident, atat aventura, cat !;)i exilul
I!;)i au "ethosul" lor specific.
Casa este un sistem de proteclie
Tmpotriva entropiei naturii, configurata Tn
interiorul naturij ;;i din elementele ei.
Drumul face legatura dintre 0 casa (CA)
~i 0 alta casa, fie ea reala (CB) sau numai
posibila (CX). Drumul presupune ple
carea din A (de acasa) ~i revenirea la A
(acasa). Fara revenire la ea, casa devine
pe rand: parasita, uitata ~i, la limita,
ruinata. Dar fara casa, respectiv case Ie
A-B, nici drumul nu mai este drum. EI
poate fi, pe rand, explorare a contextului
entropic In cautarea altei case sau

ratacire, cand prima casa este parasita ~i

a doua nu este gasita (sau regasitfi).
Chiar sub raport strict biografic. Panait
Istrati parcurge succesiv ~i progresiv
aceste moduri ale drumutui: explorare,
relntoarcere ;;i ratacire.
Dar casa ~i drumul nu au doar 0 semni
ficatie concreta sau fizica, ei ~i una spiritu
ala sau metafizica, a doua plecand din pri
ma ~i fiind bazata, pana la un punct, pe ea.
Tentativa de sinucidere a lui Panait
Istratl marcheaza ~i adevere~te ruptura
celor doua planuri. Avand ea punct de
plecare casa originara - asociata eu
imaginea mamei Joila-, a doua casa, cea
metafizica. s-a cristalizat de-a lungul
Intregii biografii ca un ideal d umanitate,
bazat, cum am notat deja, pe dreptate !;)i
prietenie. Dar acest ideal este dezminlit ~i
lent, ~i violent - oricum fara rest - de viata
reala. Singura allernativa "Iogica" - ter
menul Ii apartine lui Istrati - este drumul
In cimitir care este .,casa" mortii. In cazul
lUi Panait Istratl, line clliar de "Iogica haz
ardului" (Jaques Monad) faptul ca a
supravie\uit tentalivei aeestei Iimile. Din
acest moment - din acest punct de cruce
~i rascruce - Tncepe opera. Fara opera
fiinla ~i biografia lui Panait Istrati nu ar fi
fost nimic; eu opera sunt Totul. In cazul
lullnsa, mi~earea - Ii putem spune ~i dru
mul - operel este cu totul interesanta..
Opera se constituie treptat din refa
cerea evocativa a drumurilor reaIe ~j la
urma urmei a casei originare, care este ~i
Inceputulfnceputului: punct de plecare a
vagabondului ~i de lntoarcere (eehiva
lenta cu 0 re-plecare) a autorului. EI chiar
Incearca sa reconstituie sistematic prin
opera 0 aventura care, ca aven ur- reala
a vielii, este, prin defini\ie, nesistematica
(impreviziblla).
Dar concomitent cu elaborarea operei,
explorarea 9i aventura reala continua,
odata Cll re-construclia, prin coreclii rela
tiv bine definite, a "casei metafizice", aso
ciata cu reallzarea In Rusia a "idealului
comunist".
Un camp posibil de exegeza - a treia

Comentarii
tema stllistica, dupa cele ale campului
semantic, respectiv a conditiei ontologice
a personajelor - II c01lstituie forma de
organizare a ope rei romaneti. Intentia
adanca :;;i constanta a romancierului era
elaborarea unei singure opere, gen
..roman fluviu" sau "evocare fluviu", daca
ne gandim la Marcel Proust. In aceasta
opera-proiect, personajul central, Andrei
Zografi, era :;;i personajul i vocea nara
tiva (unic el, unica ea) In jurul caruia s-ar
fi constituit ~i derulat Intreg universul na
rativ. Deci, 0 opera c1asica de tip balza
ciano supravegheata de un unic "punct de
vedere" (McLuhan). Un astfel de tip de
opera sta sub semnul unui model cultural
numit model piramidal. Dar acest model a
fost ratat. opera lui Panait Istrati alcatuin
u-se din structuri a/eatorii, asociate sau
aglutinate. ~i se Inscrie ca opera reala - ~i
nu virtuala - sub semnul celuilalt model
cultural complementar, mode lui mozaicat.
Acesta ete bazat pe coordonarea micro
configuratiilor narative, alveolare ~i impre
vizibile, Privindu-~i opera retrospectiv,
autorul este con~tient de acest fapt:
"Totul este foarte incomplet i In nici un
caz dupa un biet plan pe care II trasasem"
("Cum am devenit scriitor", vol. I, p. 366)

elaborarea ei evocativa mergea concomi

tent cu desfa~urarea aventurii reale,
Intrudit aventura reala se continua, opera
se putea opri In oncare moment al ei'
corespondenta cu Romanian Roland
este, In acest sens, absolut concludenta.
Un punct de liman este atins odata cu
consacrarea ("Chira Chiralina"). Ar fi Insa
o naivitate sa credem ca un "vagabond"
autentic ~i-ar putea gasi un ultim liman,
chiar de genul c lui al lui Poe: "scump
Iiman de calda ~i n mangaiata odihna",
Dublul paradox al operei lui Panait Istrati
cons a In faptul ca ea se constituie - ca
.,drum" - din evocarea casei originare con
comitent cu re-cautarea casei metafizice.
Numai ca ce a fost nu mai este In chip
real, iar ce va fi Inca nu este In chip real.
Numai opera ca opera este, dar ~i ea este
pe drum. Chiar ~i cu aceasta conditie
(opera
deschisa
este
0
opera
neispravita , doar a tine echilibrul fiintei
autorului ~i al micarilor lui In lume. In
Intregul ei. aceasta micare este con
comitent regresiva (spre casa originara)
:;;i progresiva (spre casa metafizica).
Biografia fara opera este 0 risipa - daca
nu 0 forma inutila a neantului concretizat
., eu opera biografica devine destin.

Motiv Ie ac stei declinatij (sau ratari)

sUn! mai multe. Unuf dintre e/e este ace

E!jlecul ..omu/ui fnvrns" . echlva/ent cu

.. omucider .. - consacra destinul i opera

ta: opera liniara trebuie sa reconstituie 0

aventura (imposibiJitate de principiu). iar

lui Panait Istrati sub ultimul

cuprinzator semn: labirintul.

Expozitia Nati nalii 1906

8 cureS!L
Hanul Munlenesc

-------

~i

eel m i

Comentarii
4. LABIRINTUL
metafora matriceala a labirintului. Cat
Drumul ~i casa sunt eele doua axe, In prive~te instrumentul, In sfera biografiei a
prineipiu n utrale, In care se In crie des facut de toate ~i pe toate le-a abandonat:
tinullui Panait Istrati.
.
nici 0 activitate lucrativa nu I-a retinut mai
Casa ~i drumu/ sunt, mai inta.i, doua mult de trei luni, ne asigura el. In sfera
entitati ale vietii rea/e. Prin extensie secunda ~i superioara, asociata "lite rei",
semantica, ele sunt doua metafore epis scrisului ~i "scriiturii", cum ar zice R.
temice, care sustin cultura ~i filosofia cul Barthes, instrumentul este "pana", legata
turii. Jean Hypolite, traducator ~i interpret intim de numele sau propriu, chiar daca
al lui Hegel, observa undeva ca la baza legatura nu are suport etimologic.
constructiei abstracte a acestuia stau
Pe ultimul plan - cel mai adanc ~i cel
latent trei metafore corelative: casa, mai Inalt, deci metafizic - "casa" este 0
carola ~i p/ugu/. Traducerea este clara: Intruchipare a Fiinlei, iar "drumul" este 0
"caruta" Inseamna "drum", iar "plugul" configurare a Oevenirii. In labirint, odata
este instrumentu/ pe care omul II inter cu casa ~i drumul, cele doua categorii
pune Intre el ~i fortele naturii (ale exis traditionale intra In criza.
tentei, In genere). Caruta ~i plugul sunt
Putem, In final, sa formalizam ecuatia
asociate evident cu economia agrara,
labirintului distingand Intre termenii lui ~i
tradi1ionala.
relalia acestora. Termenii sunt variabile
Intr-o etapa ulterioara (modema pan a
care pot fi Inlocuite: In lac de dubletul casa
la a fi contemporana) prin Heidegger casa
- drum se pot pune dubletele de genul:
se retrage In cuvinte care sunt "Iaca~ul
"sens" - "nonsens", "rational" - "irational",
fiintei", iar drumul capata un Inte1es meta
"sub lim" - "ridicol", chiar "patria fizica" - "pa
fizic funebru ~i tragic: "omul este fiin1a pen
tria metafizica" etc. Relatia termenilor este
tru moarte" (Sein zum Tode). Pe aceea~i
Insa 0 constanta ~i este mai precis 0 meta
matrice, cu un registru mai restrans,
relatie, adica 0 rela1ie Intre doua relatii.
Gabriel Marcel vorbe~te "hommo viator".
La Heidegger, al treilea element Expresia ei lingvistica este continuta deja
(instrumentul) devine "ciocanul", cu care In defintJia labirintului ~i ea se prezinta ca 0
el I~i argumenteaza teoria "manuabilita\ii" implicalie biunivoca a doua implicalii tot
~i a Instrainarii "fiintei" In lume, In penuria biunivoce. Expresia ei simbolica se
ei. Exista deci diverse moduri de configu Tnfati~eaza astfel: ((~i(-,~i)(-)(nici(
rare - istorice ~i stilistice In sens larg cul )nici)). Cum am argumentat Intr-un alt con
tural - a casei ~i a drumului, respectiv a text eu referinta la D.O. Ro~ca, autor al
instrumentului. Exista, apoi, mai multe "Existenlei tragice" (1933), subtextul afec
tipuri de relatii Intre casa ~i drum. Relatia tiv-moral sau atitudinal (Weltanschauung) al
lor absolut paradoxala 0 da labirintul. acestei formule simbolice este disperarea,
Definl In limbajul celor doua metafore categorie dominanta a sensibilitatii mod
epistemice, labirintul este perfecta identi erne, pusa In joc de filosofia existentialista,
tate dintre casa ~i drum, In care nici casa dar iradiind ~i din alte puncte individuale ~i
nu este casa, nici drumul nu este drum. In contexte culturale (Tudor Catineanu,
labirint, aventura ~i exilul sunt ?i ele pe de uStructura unei sinteze filosofice'~ vol. II,
o parte absolut distincte, pe de alta parte 1999, pp. 275-283). Cred ca aceasta - dis
absolut coincidente; e~ti Instrainat ori perarea legata intim de tema labirintului
unde ai ajunge ~i ai fi ~i niciodata nu poti este cifrul secret i adanc al biografiei ~i
~ti, de fapt, unde te gase~ti, oricat ~i ori operei lui Panait Istrati, prin care el nu s-a
unde ai merge. Prin sensibilitate ~i Invechit, odata cu multi dintre marii lui con
intuitie, Panait Istrati face experienta temporani, ci este Inca un contemporan al
moderna a absurdului, prin aceasta nostru.

Comentarii

l'

~@cQ]@[A)

Ei

a
I.

ffi!JOo[ffi@o [Q)@~~QJ]

Noua generatie

aptul ca In zilele noastre s-a starn it 0

dlscutle, mar mult sau mal putin plina
de verva, purtata dupa puterile
fiecaruia, despre 0 noua generatie ar trebui
sa ne puna pe ganduri, caci, precum s-a
adeverit, din nefericire, de prea mulle ori,
niciodata nu iese fum daca nu cumva prin
preajma se afla 9i un foc. ~i In cazul de fata
focul este mai mare decat fumul: nu numai
ca 0 noua generalie Incepe sa se arate la
orizontul (de altlel, cat se poate de sumbru)
al literaturii romane, dar ea a 9i reu9it,
macar partial, sa se impuna.
Pentru oricine care cite9te, cat de cat,
cronici literare sau care duce 0 viata literara
acliva, nu mai esle 0 noulale faptul ca
anumiti intelecluali ie9ili de ceva vreme din
anonimat au catadicsit sa calalogheze
fara a avea cel mai mic drept In aceasta
privinta - pe cei caliva debulanti de prin '90
Incoace drept membri marcanti ai acestei
noi generatii, lipsindu-Ie Insa laudabila
initialiva de a 9i elicheta aceasla generalie
noua care, am impresia, linde s- primeasca
In randurile ei loate apari\iile editoriale,
unele mai reu9ile, allele chiar bune, cam
pana prin anul 2025, care, probabil 101
nouazeci$ti se VOl' chema. ~i cum nimeni nu
are nici cea mai mica inlen\ie de a descur
ca - daca nu pe loate, am renuntat de mull
sa cred Inlr-o astfer de utopie - macar i\ele
Tn urcale de propria-i persoana, ma vad
nevoit s- 0 fac eu. Cu atal mai mull cu -t
esle evident mai on st ca Insu~i un mem
bru al acestei gen r Iii sa adLIc"" pI' cizarile
de rigoare 9i nu orice neav nit caruia i se
pare ca-i Inlelege mecanismul. Pentru ca
de aceast- dala, nu mai esle nimic de

II

In\eles, ci doar de sim\it. Numai eineva din

ceasla generatie Ii cunoaste mentalilal a
numai el ii poate recun~a;>te Inainta~ii:
numai el 19i poate xpune, eu 0 totala. dez,
inhibare, gandirea. 0 genera ie nu este un
obiect de studiu, cu atat mai pUlin cu cOl
poate fi Incadrata In anumite limite. Fiecare
noua generatie are daloria morala de a-~i
preclza slatutul de una singura, de a se
delimila In mod categoric de cele care au
precedat-o.
Nu 9tiu daca intelectualii deja cunoscuti
au avut vreodala ocazia - sau 9i-au rapit
~impul ca s-o faca - de a sta de vorba, pe
Indelete, cu un tanar proaspat publica!. Or,
chiar daca a facul-o, pesemne ca nu au fost
Indejuns de atenti; In caz contrar, ar fi putut
eonslala urmatoarele: ca s-a cam sfar9it cu
"prospetimea" nouazecifltilor, ca, adica, au
Irecul, la fel ca ~i mai marii lor frati, da, de
optzeciflti e vorba, In catastifele istoriei liler
are, eeea ce nu ar trebui sa (Ii) surprinda
mai deloc. A~a se face ca asistam - cu
suflelul la gura - la 0 prefacere, asemeni
celor din biologie, deci una perfect normala,
ba ~hiar imperios ceruta de regulile nalurii.
Insa Noua genera/ie, caci aceasta 9i nu
alta este "eticheta" generatiei In cauza, are
In cale-; caleva obslacole. E drepl ca mici,
dar ele exisla a9a cum nici 0 alta genera\ie
nu le-a avut, In afara, poale, a acelei tinere
genera/Ii ee a luat na9tere dupa 1927, anul
In care au Incepul diseut;ile asupra exis
lenlei ei. Cand spun obstacole, ma refer In
primul rand la faptul ca noi nu am avul
norocul nouazecifltilor de a da peste un
decembrie '89 ~i de a ne delimita astlel cu
atata u9urinta de predecesori. Pe de alIa
parle, la noi In lara se resimte 0 101 mai
mare nevoie, careia nu am reu~il, cu loale
eforlurile depuse, sa Ii dau de capal, de a
catalog a orice, astlel Incal, dupa 0 scurta
p rioada de gandire, nimeni nu a mai 9tiut
ee sa faca eu noi, unde sa ne Incadreze
caci cele mai elemenlare reguli ale estelici;
dovedesc ca nu putem vorbi despre 0 gene
ralie a zerozeroi?tilor. ~i aiei cele mai bune
intenlii ale tuturora au Ineetat.
Curios pentru unii, perfect de Inteles
penlru altii e faplul ca aceasla noua gene
ra/ie Incepe sa se formeze acum, la 10 ani
de la acel decernbrie '89, aeum cand cei a

Comentarii
caror con~tiinta - caci, de aceast- data
putem vorbi despre a;;a ceva - se mode
leaz8 la inceputul anilor '90 - ;;i nu cum s-a
Tnt mplat in cazul nouazeci$tilor, In plin'
deceniu nr. 8, i tocmai de aceea ea, noua
genera/ie, nu i~i mai cauta (~i nici macar
lntamplator nu il gase;;te) punctu! de
pornire printre rElndurile - caci despre idei,
din pacate, nici nu se poate aminti - gene
ra\iilor anterioare, ci, facand un salt istoric
chiar :;;i la figurat, daca vre\i -, Ie cauta ~i
chiar I~ gase~te In genera\ia interbelica. Cu
alte cuvinte, cei patruzeci ~i cinci de ani de
comunism sunt dati cu desavar~ire la 0
p rte, ultima genera\ie care a creat - ;;i a
impus valori - cu adevarat liber este tanara
genera/ie de atunci. La fel ca ~i noua gene
raJie de acum, ea a avut posibilitatea sa 0
ia de la capat, tocmai datorita celui de-al
doilea razboi mondial. "Daca orice intelec
tual ~i-ar da seama ce reprezinta elln soci
etatea romaneasca ;;i mai ales pe cine
reprezinta el, pu\in i-ar pasa atunci de orice
revolu ie, de orice razboi. de orice criza
politica. Mare sau mica, biruita sau victo
rioasa, 0 na\iune nu Infrunta eternitatea nici
prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici
prin \aranii sau proletarii ei, ci numai prin ce
se gande;;te, se descopera ;;i se creeaza
intre hotarele ei. Ceasul de azi sau de
maine poate fi stapanit de oricine; poate fi
stapanit chiar de du;;mani; fara ca 0 na\iune
sa piara. Fortele care mu~ a din eternitate,
for\ele care sus\in istoria unei \ari ;;i-i ali
menteaz~ misiunea ei n-au nimic in comun
cu politicul, nici cu economicul, ici cu
socialul. EI sunt purtate ~i exaltate numai
d catre "intel ctualii" unei \ari, de avangar
da care singura, pe frontierele timpului,
lupt- contra neantului". I
G nera\iile ce ne despart, e drept, au
avut, neindoielnic, ~i ele un cuvant e spus
In cultura romana. Poate ca au fost gene
ra\ii de sacrificiu. Nimeni nu vrea sa Ie con
teste aceste drepturi sau, altfel spus,
merite. lar cauza pentru care aceasta dis
tan\are de ele trebuie sa se faca cat mai
limpede ;;i in termenii cei mai duri este de
cautat tocmai in realitatea de astazi. Noi nu
mai suntem acei intelectuali care s-au for
mat la umbra teiului (a se citi: doctrinei)
batran, noi nu trebuie sa ne mai supunem

nici unei cenzuri, noi nu trebuie sa ne mai

luptiim cu regimul - asta in cazul ca al(ii au
facut-o lll - ;;i, in plus, am ave a acces la
informa\ie, de care dispunem dupa bunul
nostru plac. Insa atuul nostru principal ;;i,
po te, totodata, ceea ce ne leaga cel mai
mult de tanara generalie este faptul ca
putem face din cultura un scop in sine.
Caci cesta ~i nu Itul a fost ghinionul 9
neratiilor anterioare: au folosit cultura ca
pe 0 arma Impotriva dictaturii. Perfect
moral. Dar, ne intrebam, au mai avut ei
imp, In acest caz, sa se ia in serios ca int
electuali, sa creeze ceea ce au crezut de
cuviin\a sau nu au fost, vreme indelungata,
decat ni;;te adorabile figuri quihote~ti.
Cultura ~i politica sunt doua lucruri cu mult
prea distincte, orice intelectual 0 ;;tie foarte
de bine, de aceea trebuie optat, 0 data
pentru totdeauna ori intelectual ori soldat l
Cale de mijloc nu exista. lar daca cineva ar
incerca sa obiecteze ca 0 sumedenie de
intelectuali romani au fost ;;i politicieni, II
voi ruga sa se gandeasca prin ce au ramas
ei in istorie. Cine i~i mai aduce aminte, de
pilda, de primul ministru lorga. Cu tolii insa
de istoricul lorga. Istoria nu iarta. Cultura
insa da l
Faptul ca 0 noua generaJie s-a afirmat
nu spune - inca - mare lucru. Cu atat mai
pu\in rarele - deocamdata - succese ale
unora dintre membrii ei. Abia In zece-cin
cisprezece ani va fi de discutat daca a
reu~it sa se impuna totalmente ca genera ie
sau daca nu vem de-a face decat cu spo
radic refulari ale unor tineri intempestivi ce
vor sa vada ~i cealalta fa a culturii noas
tre. C rt este ca aceasta este prima gen
er tie care are intr-adevar posibilitatea de a
schimba radical destinul unei culturi. $i nu
e vorba de ori;;ice cultura.

1 Mircea Eliade, De ce sunt intelectualii

la$i?, in "Criterion", an I, nr. 2, 1 noiembrie
1934, p. 2.

Comentarii

[ffi@mm
,

Am inceput cu aceasta evocare.

fiindca ma simt dator In fata posteritatii
daca cineva a citi peste timp aceste
Insemnari.
Se cuvine sa marturisesc ca au trecut
mai bine de zece ani de cand ezit mereu
sa Tncep acest Capitol de memorii
Jurnal.
Tin acest caiet cu cope i de bronz
aproape de 20 de ani. Mi-aduc aminte ca
mi I-a daruit 0 tanara doamna de la
Timi oara, careia Ii marturisisem intentia
mea. Mi-am Tnceput ceva mai devreme
Memoriile (12 octombrie 1993), dar ma
tem ca In ritmul Tn care Ie redactez nu
mai este sigur ca ajung pana la vre
murile de azi. De aceea am optat pentru
aceasta solutie dubla. Daca 0 persoana
straina va citi aceste pagini, ar putea sa
se Tntrebe cui vor folosi ele mai tarziu
dupa moartea mea? Nu la a~a acev~
m-am gandit eu Tn mod deosebit. Tot
ceea ce scriu pe acest plan nu este
numai un act de confesiune ~i Intelegere
a v emurilor, ci mai ales un fel de raport
in fala existentei, despre ce am facut,
cum am gfmdit. lar acum Tn aceste pa
glnl scnse la batranele Imi transcriu im
presiile ~i sentimentele fala de tot ce mi
se Tntampla in mod esential.
Oricum, sunt din ce In ce mai singur,
mal Izolat (voluntar) de oameni. Nu mai
am prieteni. Tn cadrul familiei Tmi este
greu sa ma confesez, fara sa devin
facrimos sau sa spun lucruri neconforta
bile.
Constat ca In comunicarea averbala
am pierdut mult din spontaneitate, iar In
memoriile mereu amanate am pierdut
prospetimea faptului trait.
_ Aici, la Draghici, ma simt bine pentru
ca atmosfera rustica, gradina, macaitul
rate lor, cantecul cocoilor, pana ~i latra
tul cainelui Imi aduc aminte de anii
copilariei.
In singuratatea aceasta a pajitilor
verzi ;;i a micilor zgomote de munca ca ~i
a vorbirii oamenilor cu animalele Imi
refac putina energie ce mi-a mai ramas.

ffi1J ill] OlJU@@OlJill]

oviafa traita,

o viata
, visata

(Memorii - Jurnal, partea a II-a, 1999)

Draghici, 17 august

u, trecut cinci .zile (12 aug.) de

cand am revenlt, dupa 0 absenta
de vreo ~ase ani, Tn acest sat ~i Tn
aceasta casa care a fost pentru mine 0
bineeuvantare. Este casa poetei din
Pite~ti Otilia Nicolescu, mo~ enita de la
parintii ei, ~i a doctorului Titi Nicolescu.
Multe seri am petreeut Tn aeeasta casa
lini~tita din Draghiei, unde am scris ani
de-a randul cateva din carlile mele f n
damentale ca Metamorfozele criticii
europene moderne ~i mari fragmen e din
cele trei volume despre Clasicism ?i
baroe.
Atunei, Otilia Nicolescu traia ~i parca
o vad ~i acum coborand pe scari ~i apoi
eitindu-mi la masa la care stau acum
versuri scrise In timpul noptii. Era 0
visatoare incorigibila ~i 0 generoasa.
Acum este moarta de un an, rapusa
de un cancer cum pi it, care a chinuit-o
aproape patru ani.
Am stat aici cu copiii doctorului, Intai
liceenI, . apoi studenti. Sambetele ~i
dumtnlclle petrecute Impreuna, cand
venea ~i sotia mea Lucia, organizam
mici festinuri de cultura, bautura, visand
Tn tata unui mare foc de lemne, aprins de
noi Tn curte pana noaptea tarziu.

Comentarii

3
i

"

sotia se Intoarce din nou In Capitala. Va

mai veni la sfar~it de saptamana, dupa
care pleaca la matw?a ei din Bruxelles
pentru 0 luna. In acest tirnp raman abso
lut singur. Trebuie sa-mi fac mancarea,
sa fiu atent la toate.
Nu pot spune ca soiia mea nu ma
ajuta sau ca nu ar avea intentii bune fata
de mine, Raceala ei totala ca ~i 0 anu
mita vehementa verbala neplacut.a apar
mai ales atunci cand beau.
Nu pot nega faptul ca aproape 15 ani
am baut prea mull. Trecusem de 50 de
ani cand am Inceput sa beau frecvent ~i
Tn grup. Daca dupa 50 de ani eram Tnca
modest, band 100 de grame de whiskey
sau doua pahare de yin pentru a putea
scrie pana noaptea, spre a-mi Tnvinge
astfel oboseala, mai tarziu am marit
Incetul cu Incetul doza, fara sa-mi dau
seama ca voi deveni dependent de
alcool. Cand eram mai tanar suportam
u~or bautura, dar dupa 60 de ani
urmarile erau tot mai neplacute, poate ~i
din cauza diabetului.
Adevarul este ea eel mai mare adver
sar din viata mea au fost bauturile alcoo
lice, scornitoare de iluzii.
22 august
Paranteza aceasta este cam mare,
dar ma simteam obligat s-o fac. A 9a a
Inceput sa se deterioreze 9i imaginea
mea In societate, Nu cred ca beam mai
mult decat aliii, dar metabolizarea foarte
proasta facea ca mereu eu sa fiu primul
care se Imbata. N-am fast niciodata un
om brutal la bautura sau grosolan. Firea
mea blanda ~i sentimentala a ramas
dominanta
Tn
cele
mai
dificile
Imprejurari. Multi se Intrebau poate,
cum am putut scrie atat de muit ~i cum
mi-am Indeplinit obligai1ile de profesor ~i
director de editura. Au existat Insa Tn
firea mea Intotdeauna 0 anumita rigoare
~i dorinia de ordine, Beam cu precadere
in vacanie, la sfar~it de saptamana, iar
daca nu ma simieam capabil sa fac un
curs, preferam sa-I aman sau sa nu-I iin.

Cand scriam, beam putin, doar pentru

stimularea sistemului nervos ~i biciuirea
fanteziei.
Trebuie sa marturisesc, oricat ar
parea unora de ciudat, ca mie nu-mi
place nici 0 bautura. Am baut putin ca
stimulent ~i mult pentru ie~irea din rol,
pentru intrarea Intr-un soi de "tune!,
timp de 2 zile, uneori chiar trei, pentru a
ie~i din depresiune, din durerea de-a nu
putea fi a9a cum a~ fi doril.
Faptul ca beam repede, mai repede
ca oricine din jurul meu rezulta din
dorinia de-a ma izola de ceilalti. Cred ca
alcoolurile au fost pentru mine ca un
drag. bautura creand un ... ('II) nevrotic.
Soar putea spune ca viciul bauturii sa fi
fost ereditar, bunicul meu (tata nul ca ~i
alte rude din familia Muntenllor au fost
belivi. $i eu iau In considerare aceasta
premisa, dar sunt Inclinat sa ered ca,
daca nu ar fi aparut In viata mea un acci
dent personal, nu a~ fi alunecat pe
aceasta panta.
Aeum, cand m-am despariit de acest
mod de viala, cand beau extrem de rar ~i
pUiin, In unele momente de tensiune sau
traumatisme personale, raman la
convingerea, ca indiferent de motive,
consumul excesiv de alcool a fast lucrul
eel mai rau din viata mea.
Traumatizata ~i ea din aceste motive,
soiia mea exagera uneori, ca sa ma
sperie (ceea ce a$ fi zis sau facut); a9a
cum teatraliza la modul tragic aceste
stari, Imi creeaza un puternic complex
de culpabilitate. Prelungita, aceasta
stare de vinova!ie mi-a marit nevroza ?i
a accen uat tendinta de alienare,
resim ita de mine la modul tragic.
Oar acum este prea tarziu. Despartit
de viciu nu mai pot fi totu~i, nici bun sol,
nici bun tata. Singuratatea mea a
devenit scuzabila, acum traiesc cu
convingerea ca nu mai pot beneficia de
tandreie, dar nici eu nu mai pot oferi mai
nimic. Ma simt aproape ca un cavou,
traiesc numai prin vis ('II).

Comentarii

n
a
(;

sa r p tam eeea ee spuneau inainta"ii inca

de acum mai mull de 0 jumatale de veae.
Chiar ~i laeunl violenle se eer a Ii bine
scrise, foiletonistic daca vreli. Ele nu pot
aduce 7nsa nici 0 atingere slaluii. bineinleles:
iar daca ii duc, insearnna ca e nu avea ee
caul pe acel soclu, ca toala crilica ~i isloria
lilerara romaneasca sunl eg Ie eu zero! Ceea
ee sle imposibil!
Evenimentul ineeputului de vara aslro
nomiea ar fi deeernarea unor premii ale unor
asoeialii de realizalari Iv. Fiind 0 tara unde
premiile nu au absolut niei un fel d
ins mnalal ,sigur ea;;i cestea vor fi uilate
inca de a doua zi. Surprinde IOlu~i laeut
absenla tolala din palmares a "produc iunilor"
ProTv. C nalul eu pricina nu eSle nimic allce
va decat varianta locala CNN-ului. Tot ce a
ee se pr zinta acolo este copiat (Ministerul
comediei se numea 0 emisiune a lui Thierry
Le Luron, aeum vreo douajde ani!), nu exista
nici un realizalor, prezenlaloarele sunt de 0
lopeala de nedeseris (vezi Esea in primul
ra d!), filmele vechi "i proa t . A proposito,
un film dat sambi3.ta pe TVR, ..Fii eu ochii pe
ferieire", ar fi Irebuil poate sa se numeasca
"Fii cu ochii p Sarbu". atal de Iransparenta
era trimit rea, aparea ;;i moderalorul-feti;;

Pilulice (interprelat de eabotinul de lure;;.

care nu s-a fost sfilt sa umfle Iladala;;i banii
de la ,.ProTv"!) etc. Filmul era alat de prost,
i cat i-a fa ut un real serviciu lui Sarbu al
nosl'.
Ce nu inleleg eu este um de se lasa
manevra\i oamenii care au eeva in cap "i
ceva de spus. Despre marii scriitori romani nu
pol spune nimic, deoareee cu excePlia lui
Ca alin nu-i invita nim ni, iar D.R. Popescu
~i-a propu
sa nu apara langa oricine.
(Mi-amintese ca nu am vrul sa-i dau numarul
de teleton
vzeaci:ii ;;i ma felicit. Emisia f ei
asleia es e de-a dreptul inutila.) A;; ~i tre
buie l Dar ,.politieii", cali sunt;;i i, trei, patru,
cinci, nu te seobori, dom'le, sa stai langa ariee
gorobete. Nu va suparali, cat nu dau eu mulle
parale p nea Caisa, dar In calita ea pe care
o are doar doua interviuri pe an tr buie sa
dea ~i doar ;;efului televlziunii sau al unei tele
viziuni, daca, bineinteles, ;;i ala e eineva l
lata, am mai spus-o, singurul jurnalist
aparut dupa '90 este amicul C.T. Popescu, ea
toiletonisl, nu ca ziarist de invesligalle, nu
comenlator, nu analist. EI e bun penlru 0
foaie ;;i un stert, tab/eta serijelit~ acid, nu Iii
Arghezi. ci slil N.D. Cocea mai degraba.

Calea Rahovei Biserica Domnila Bdla~a

Comentarii

~ITlfUO~
ffibU ~ @@ 0[fi)

Prezumtia
,
de nevinovatie

,
rebuie sa fie un lucru extrem de
trist, 0 asumare dureroasa, luarea
unei pozilii cat de cat verticale
Intr-o lume care se scufunda pe zi ce
trece. Sub ochii nO)itri. Trist trebuie sa fie
acela care Inca mai crede In valori morale,
dureros este pentru aceia dintre noi care
nu am facut, la timp, front comun In fala
imposturii, a caricaturii ce Ineaca viala
literara din Romania. Citim, oripilali, In
fiecare zi, prin ziare )ii reviste, despre
vanzari )ii cumparari oneroase, despre
holia la cel mai Inalt nivel, ne obosim ochii
In fala televizoarelor ce nu mai pregeta cu
aducerea In prim-plan a borfa)iilor - califi
cali sau nu -, lacrimam sau nu de mila altor
semeni de-ai nO)itri lovili de soarta, nu ne
putem vaita ca nu avem de unde alege
subiecte pentru carlile noastre. Ca un scri
itor apare doar cateva minute sau
secunde )ii ca un ligan care )ii-a taiat tot
neamul are spaliu de zece ori mai mare
Intr-o emisiune de televiziune chiar nu mai
conteaza. Ce face scriitorul acasa e trea
ba lui. Cin pe cine taie sau bate e treaba
Intregii naliuni.
Decernarea
premiilor
Academiei
Romane a fost obturata, la un post de tele
viziune, de un individ care-)ii face a casa
praf sau de cateva interviuri despre
cre$terea puilor de strut In Dobrogea!
Chestie de uptica.
j
de cultura.
Televiziunile cu ale lor, scriitorii cu scrisul.
EI, scriitorul, omul traitor in cetate, vocea
care ar trebui sa trezeasca la realitate

con$tiinle, daruitul dintre pamanteni. el,

unicul, este sau ar trebui sa fie cel care sa
nu ravn asca la ce nu-i al lui. Cand intri in
lurnea Iiterara nu Iti fa i planul de acasa,
precum un premiat silitor, sa taci slalom
printre colegi. printre cititori, nu te g{mde~ti
sa pacale\'ti revistele literare numai din
ambitia nevolnica de a te vedea pe creas
ta valului. Poate nici modestia exagerata
nu este folositoare cuiva, dar. de la orgoliul
scriitorurui care-i c1ade)ite OPERA i are
tot dreptul de a fi recunoscut drept VAL
OARE. pan a la meschina ambilie a ve
leitarului plat i total neinteresant este 0
cale mult prea lunga. Mistificarea ce se
produce in literatura romana contempo
rana nu are nimic comun cu actul critic,
men it sa ierarhizeze operele i autorii.
Da, lucrezi Intr-un laborator de chimie
)ii gaseti 0 formula novatoare sau 11i
reu~ete 0 experienla deosebita, e)itj pus
In mod automat undeva sus, 11i este re
cunoscuta valoarea )itiinlifica. i acolo e\'ti
premiat, individat, dar ti se recunoa)ite va
loarea. Munca ta in laborator l)ii prime)ite
rasp lata cuvenita. Medic, fizician, arhitect?
La tel. Valoarea nu poate ti contestata nici
de catre cei mai aprigi dU)imani pe care Ii
ai. Dintotdeauna, numarul dU)imanilor, al
invidio)iilor a crescut direct proportional cu
realizarea un or lucruri deosebite. Daca ma
gandesc bine, pana )ii un trizer bun este
invididat, tortecat de catre ceilalti din
breasla
pentru
simplul
motiv
ca
barbiere)ite mai repede, tara @eturi. ca
pune, poate de la el, 0 lotiune demna de
un obraz subtire, in locul spirtului ameste
cat cu apa. EI e mai bun. Exemplele ar
putea continua cu mecanicii auto care Iti
repara ma~ina in loc sa li-o strice de tot, cu
blajinii croitori care chiar vor sa te vada
Imbracat precum un print sau cu bucatarii
care chiar pun )ii carne In chiftele, dar nu
mi se pare de bun-simt sa cobor textul arti
colului pana la nivelul unei tigai pline cu
chiftele, Acest articol are ambitia de a
judeca tapte ee nu au nimic in comun eu 0
biata bucatarie, cu toate ca. pana la urma,
tot despre 0 bucatarie va fi vorba.
yn tapt, prin ce ne deosebim noi, scri
itorii, de ceilalti, unde se atla treapta pe

.'

Comentarii
Partea jenanta este ca exisHi premian\i
ai Uniunii Scriitorilor de care nu a auzit
nimeni, In afara celor care trudesc In ale
scrisului. Sa fii de doua ori laureat i:i1
Uniunii Scriitorilor ~i sa nu :;;tie nimeni
nimic despre tine este chiar bizar. Cui mea,
raspunsul cu prieina ml-a fost dat, In doua
cazuri, de catre oameni cu adevarat impli
cati In actul artistic din Romania. Nu sunt
strugurii prea acri, dar, anul acesta, cred
ca s-a depa~it orice limita a bunului-siml.
Pentru toata lumea literara - minus premi
antii respectivi :;;i 0 parte a juriului - totul a
aparut ca 0 mascarada, menita sa com
promita atat juriul, cat ~i premiul literar, ca
institutie. De membrii Uniunii Scriitorilor
niei nu mai vorbesc. Au mai fost tarati In
aces joc ~i cei cativa I ureati cu adevarat
merituo~i.

<;:mi pare sincer rau ca a trebuit sa scriu

aceste rfmduri. Se va supara cineva pe
ceea ce am scris despre premiile din acest
an? Se poate, dar lucrurile au depa:;;it
rabdarea multora dintre noi. Fara sa dau
nume, pot spune ca trei dintre membrii
juriului au recunoscut ca totul a fost 0
rU:;;ine. <;:n mod ciudat, pre~edintele Uniunii
Scriitorllor a incercat sa ne amageasca
(ameteasca), invocand drept suport al
erorii de jurizare comparalia cu erorile
Academiei Regale din Stockholm. Com
paralia nu a facut altceva decat sa spore
asca neincrederea In premiile Uniunii
Scriitorilor, chiar daca. pentru credibilitatea
acestei afaceri in familie, au fast acordate
premii unor i1u~tri oameni, care au slujit
literele romane~ti cu credinla ~i uria~
talent.
Cu aceste premii, s-a Incercat acope
rirea unor matrapazlacuri, s-a Incercat con
ferirea unei maretii - candva adevarate
unei manifestari marunte ce aducea a
nunta cu dar. Nimeni nu mai crede in acest
premiu dupa aceasta mascarada. <;:n primul
rand, scriilorii. Nu au fost nominalizati pen
tru premii scriitori de prim rang, precum
Nicolae Breban, Mihai Zamfir, Radu
Cosa~u, Gabriela Melinescu dintre proza
tori, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Traian
T. Co~ovei, Nora luga, dintre poeti, :;;i lista
ar putea continua, atat pentru prozatori,

cat ~i pentru poeti sau dramaturgi. De ce

ei. cand premiul pentru proza trebuia acor
dat unui scriitor care :;;i-a publica lucrarea
pe banii Uniunii Scriitorilor :;;i n-a reu~it s-o
yanda nicaieri? A citit macar un membru al
juriului trilogia premiata? ~n mod sigur, niei
unul.
La poezie ar fi fast mult de lucru pentru
a-I departaja pe adevara\ii poeti, dar s-a
apelat la telecomanda care a impus un
autor mult prea apropiat de cativa membri
ai juriului. Niciodata nu s-au legat prietenii
literare trainice Tntre cei urcati pe podium ~i
cei rama~i tara coronitele respective. ~ntot
deauna au ramas insa carlile. Timpul este
arbitrul care ii desemneaza pe adevaratii
ca:;;tigatori. Cititorii au ~i ei un simi
deosebit in a ocoli aratarile de mucava pe
care ca\iva membri ai unor jurii aranjate tot
incearca sa Ie impuna opiniei generale
drept valori. Sunl tot acei cativa care se
incapa\aneaZa sa fie an de an numiti in
juriul Uniunii Scriitorilor. Se fac presiuni
mari acolo, la van. Daca se Int mpla totU:;;i
sa nu prinda juriul in vreun an, atunci fac
tot posibilul pentru a transmite omagiile
personale ~i, binelnteles, Iistele cu premi
anlii. Nu sunt ei. au oameni de nadejde In
loc. Din cand in cand, cate unul dintre cei
sus-pu~i mai refuza prezenla In juriul
Uniunii Scriitorilor, doar a~a, de ochii lurnii.
Noi, scriitorii, nu mai credem in astfel de
stra ageme, publicul cititor numai la asta
nu are timp sa se gandeasca, a~a ca trea
ba merg pentru ei ca pe roate.
A~ putea fi intrebat pentru cin am scris
acest articol, de ce ma bat cu morile de
vant, riscand sa nu mai viid vreodata un
premiu al Uniunii Scriitorilor. Sa sper oare
ca se or schimba mentalitatea :;;i instru
mentele cu care vor lucra membrii
viitoarelor jurii ale Uniunii Scriitorilor?
Siabe ~anse!
Am scris acest articol doar u gandul la
cei cali va scriilori care :;;i-au merital premi
ile ~i sunt respectali de toata. lumea, dar ~i
la cei Impin~i de la spate pe podium fara a
avea vreun merit. Lor Ie acord prezumlia
de nevinovalie. Poate niei nu au aflat ca
Inca nu ~i-au scris cartile care sa merite
premiul Uniunii Scriitorilor.
A

..

Comentarii

.e
a
al
[;1

rrucID~WCIDmJ

'W@mJ@M

Posibilitatea
criticii literare, azi
n urma cu ni~te ani, pe cand eram
student al Facultatii de Litere din Uni
versitatea Bucure;;ti, am sustinut un
examen de teoria literaturii cu profesorul
Mircea Martin. Dupa ce am raspuns la
biletul de subiecte de seminar, am trecut
la cele de curs ~i, spre surprinderea mea,
mi-a picat unul pe care scria ..Posibilitatea
criticii literare". Departe de a ma simti
parasit de norocul meu proverbial,
gaseam ciudat doar faptul de a fi nevoit
sa vorbesc eu (care nutream Inca de pe
atunci gandul de a deveni candva critic
literar) In fala unui important critic literar,
despre... posibilitatea disciplinei pe care 0
profe a el Insu~i. Nu-ml mai amintesc
exact ce am raspuns, cert este ca dupa
ce am abordat chestiunea din punct de
vedere teoretic am facut 0 incursiune
practica In campul criticii romane~ti.
Criticului Mircea Martin nu i-a displacut
entuziasmul cu care pledam In favoarea
"orizontului nelimltat" al criticii In Romania
postrevolut1onara. Profesorullnsa nu ~i-a
putut reprima un zambet sceptic, pe care
atunci I-am pus pe seama varstei, lar
acum Inclin sa-l atribui experientei.
Pentru ca aZI, inainte de a vorbi de
posibilitatea criticii, trebuie sa lncercam
sa vorbim mai intai despre posibilitiitile ei
In literatura rom ana. Posibilltati care sunt
dramatic, neverosimil de reduse. Aproape
ca nu mai are sens s ~ ne lamentam pe
seama dificultatilor tranzitiei, deoarece

Puncte de vedere

tranzitia poate 9ubrezi unele institutii (ca

Uniunea Scriitorilor, de pilda), poate
aduce in pragul falimentului unele publi
catii sau edituri, dar nu poate distruge
toate institut1ile (alaturi de Uniunea
Scriitorilor, consemnam restrangerea
pana la 0 functie strict comerciala sau
decorativa a librariei ~i bibliotecii), nu
poate falimenta aproape toate revistele
de cultura ~i nici nu poate Impinge situatia
cariii pana spre dezastru. De asemenea,
pe un alt plan, tranzitie Inseamna fatal
mente 0 perioada de oarecare confuzie a
valorilor, insa actualul haos aXiologic total
- ce a dus la 0 absoluta criza de autoritate
a criticii - nu are nimic comun cu acea "tul
burare a apelor" din care iese 0 ordine
superioara (dupa teoria lui Prygogine), ci
dimpotriva: experimentam, vorba lui
Calinescu, ..neantul pur' .
Personal, sunt de felul meu un incu
rabil optimist. Nu-mi plac, in aceasta
ordine de idei, "crizi 9tii", practicantii cinici
9i lucrativi ai sinistrozei nationale. Totu~i
ma simt obligat, in numele varstei meIe ~i
mai ales al generatiilor care vin, sa trag
un semnal de alarma. Critica fiterara,
desigur, nu va disparea. Dar daca Ii vor fi
amputate pas cu pas posibilitiitile, ea se
va estompa pana la rolul decorativ-publi
citar pe care i-I preconizeaza aceasta
falsa societate de consum, care nu are
nevoie de spirit critic.
Pragmatismul ne obliga sa ne
adaptam obiectivele la posibihtati. Cum e
posibila, deci, critica literara intr-un mediu
care nu pare a avea nevoie de spirit critic
;;i, In consecinta, Ii diminueaza disciplinel
mijloacele necesare?
9n primul rand, ma simt obligat sa fac 0
profesiune de credinta lovinesciana.
Marele nostru inainta~ ~i, totodata, fonda
torul criticii romane modeme ~i-a inceput
activitatea tot intr-o perioada tulbure, in
care marile valori disparusera, iar cele noi
deabia se pregateau sa apara. E
adevarat ca perioada dintre 1900-1918
era dominata de un profund energetism
national, care astazi Iipse~te, insa cine

..
eite~te

textele lovinesciene de dinainte de

1918 constata ea respectivul energetism.
cu urmari benefice in atitudinea fata de
literatura nationala. contribuia :;;i ella per
pe uarea confuziel aXiologice prln
negarea autonomiei esteticului.
Gu toate acestea, E. Lovinescu nu a
ales confortul unei cariere univer'sitare
specializate in studii clasiee, ci a devenit
Tn ace~ti 15 ani de confuzie, Tntre etic,
etnic ~i estetic (1904-1918), criticul de
autoritate care va orienta decisiv literatu
ra romana spre modernitate. Mie imi
place extrem de mult acest Lovinescu,
tanaru/ Lovinescu, pentru rabdarea, per
severen a ~i Tncapatanarea cu care ~i-a
profesat convingerile, imun la orice injul'ie
(~i au fast destule), a$teptand calm ca
timpul sa ii dea dreptate. Gel putin una
din Tnsu~irile de atunci. tenacitatea, va
marca ~i activitatea sa de dupa 1918,
seninatatea aproape in umana cu care,
timp de douazeci ~i trei de ani, a avut, in
fiecare dupa-amiaza, u~a deschisa pen
tru orice potential scriitor...
A~adar,
prima calitate de care
depinde posibilltatea criticii ar fi Tn
capatanarea de a face critica literara,
intr-o epoca foarte putin comoda. Noua
literatura romana (se Tntelege, sper, ca
nu iau Tn calcul valorile consacrate. ci
media) nu depa e~te, de acord, un
anume nivel al mediocritatii atmosfera
literara e viciata de tot felul de noxe grig
urce; dificultatile materiale ale literatorlllui
concret nu sunt nici ele de neglijat.
Trebuie s"' a~teptam totu$i sa. comentam
fara osteneala fenomenul literar contem
poran. sa ne continuam menirea. De pro
bitat a i profesionalismul nostru depinde
Tn buna masllra crearea unui teren pro
pice pentru valorile literare care vin.
Incapatanarea de care vorbesc e una
benigna, decurgand din dragostea de lit
eratura, Tn general, ~i de literatura
romana, Tn pa ticular. $tiu ca spun a
mare banalitate, dar nu se poate face cri
tic a literara fara sa iube?ti literatura
romana, fara sa-ti placa fenomenul litera

Comentarii

turii care se face, al valorii proaspete

inca fierbinti.
Din iubirea lueida fata de literatura
romana decurge cea de-a doua conditie
pentru ca un critic literar sa reu~easca
astazi. Este vorba de excluderea princi
piului urii din demersul critic. Nu se poate
raspunde la rinocerizarea con~tiintelor
literare, la pu!verizar a pe criterii politice,
de grup ~i de interese pecuniare a vie Ii
literare dec 't printr-o deplina deta~are de
politica, de coterii lit rare ~i de mafii
(mafia premiilor Uniunii Seriitorilor, de
pilda sau mafia editoriala). Nu pledez aici
pentru 0 stare de beatitudine perpetua,
pentru extazul evasimistic in fala oridhui
text, bun sau I'au. Dadi Perpessicius nu
trece astazi drept un mare critic, e pentru
ca nu a ~tiu sa manuiasca al doilea capat
al "Ianeii lui Ahile", eel care vatama,
Luciditatea trebuie sa guverneze actul
critic. Pe de alta parte, nu putem incre
meni Tntr-un proiect al contestatiei gene
rale, cum se intampla de zece ani
incoace. Gel ce scrie aceste randuri nu
este deloc un idol tru, insa aceasta atitu
dine. ehipurile de fronda, prin care sunt
demo late sistematic reperele, aproape de
bun-simi, ~ spune, ale eulturii romane,
propunandu-se Tnlocuirea lor cu valori de
raftul doi sau trei. e 0 atitudine puerila,
tipica varstei dintre 14 ~i 18 ani. Am tre
cut ~i eu prin ea, deci ~tiu ce spun. Nu zic
ca nu e neeesara ~i a asemenea abar
dare. Cand ea se generalizeaza Tnsa.
cand e profesata de oameni trecuti de
foarte mult timp de varsta adolescentei
(unii eu p ~ rul alb, ca acest critic pretios
care este Virgil Nemaianu), contestatia
sfar~e~te prin a deveni non-sens. Pentru
ca duce la a idolatrie Tn sens invers, a
idolatrie fara idali, a Tnchinare la dema
larea in sine.
Renuntarea la ura decurge. cum
spuneam. din iubirea de literatura
romana. Ea aduce un plus de onestitate.
de buna-credinta Tn via a literara. E a
condit1e necesara, dar nu ~i suficienta.
Griticul literar ar trebui, poate, sa dea

Comentarii

:e

's
r
"j

.,

dovada de mai multa Intelepciune I

capacitate de adaptare la mediu. Cum
dispariiia revistelar literare este, se pare,
un fenomen inexorabil, el ar trebui sa se
Indrepte mai decis spre alte forme de
manlfestare. Spatiu1 universltar e 0
solulie ;;i, din acest punet de vedele.
luerurile stau, de multi ani, destul de bine.
Mull mai putln bine slau lucrurile In
ceea ee prive~te relatia criticului cu
ma -media. Critica literara In ziar, "in
cotidianul de mare tiraj era ceva normal
Intre cele doua razboaie mondiale. Tot
a;;a este acum In Occident, deci nu vad
nici un motiv pentru ca sa abandonam
aeeasta pista. Sigur, deocamdata, dlrec
torii de ziare sunt relativ opaci la cUltl ra !?i
Insa i audienta 9i autorilatea mass-media
romane~ i sunt un subiect de discutie.
Ramane InsB. constatarea unei reticen\e
a criticului literar roman la mutarea
spatiului de desfa;;urare a actului critic din
revista literara (muribunda) in ziar.
Televiziunea, de asemenea, re
pr zinta, 0 solutie sau, macar, un suc
c daneu. $i aici a;; avea un punct de
edere divergent fata de opinia curenta,
foarte grabit- In a acuza conducerile
diferitelor televiziuni de obtuzitate 9i refuz
al culturii. E adevarat ca, la fel ca ;;i In
cazul ziarelor, televiziunile nu se Inghe
suie sa promoveze cullura. Totu;;i, de
bine de rau, unele 0 fac. I'nsa poate cu
exceptia lui CaUllin 1,rlea, nu a aparut
nici un profesionisl al emisiunii Ii erare
TVI lar Calalin 1111ea, helas, nu e critic
literar... De aici lipsa de audlent.a. a aces
tor emisiuni ~i eonvingerea falsa a unora
(teleasti sau public) ea litera ura nu
merge 18 TV,

Eu cred c~ merge ~i ca televiziunea,

ca S;i mijloacele cabl te ;;i virtu Ie
(CD-ROM. Internet), nu trebuie neglijate
ehiar d ca s v pierde ceva din inefabilul
literaturii d'aulrefois... Ele transmit, de
regula, doar informatie. nu ;;i valoare,
deseori au un impact deformant asupra
obiectelar care intra In eircuitul lor, Insa
absenp criticii literare va duce la margi

..

n lizarea ei !?i, Intr-un final, la disparitie.

Fara sa fiu un fan al "culturii eablate" (ba
dimpo rival, ea reprezinta 0 alternativa,
fie !?i partiala, la extinclie.
Aceea~i Tntele ciune a adaptarii ar tre
bui sa-I ghideze pe criticulliterar roman Tn
operatiunea de salvare a ceea ce Inca
mai rezista din vechiul edificiu cultural:
cateva reviste literare i cartea de critica
literara, u e obligatoriu ca schema ocd
dentala - Tn care, repet, revista aproape a
disparut - sa fie aplicabila integral !?i ime
diat la nol. E posibil ca unel reviste sa
supravieluiasea. a solut1e ar fi spe
ciafizarea revistei. a publicatie special i
zata, de tiraj mai mie, re 0 justificare lTlai
solid- dedit una generala, cu acela~i tiraj
confidential.. Specializarea poate aduce
~i un spar de autoritate, ca ;;i 0 mai mare
atractivitate pentru finantatori, care pre
fera deseori sa subventioneze proiecte cu
piata restransa, dar sigura. 'In detrimentul
eelor cu 0 piala mai larga, insa sigur
potentia/a.
Alta eale de salvare a publicatiilor ar fi
sindicalizarea lor, ceea ce ar permite 0
mai buna coordonal'e a efortului, or ani
zarea de manifestari gen "Targul revis
telor de cultura" sau implicarea In
proiect de tip multimedia, al earor plus
de audienla soar rasfrange benefic
asupl'a fiecarei reviste in parte, ca !?i a
id ii de presa literara. Criticul de azi a
trebui sa se inspire din Lovinescu, care
nu s-a mullumit sa lina 0 croniea.
sa tamanala Intr-o revista, ci i-a cr at
instrumentele de care avea nevoie
(revi5ta, cenaelul) Tn demersul Sall, ..
Sunt, oare. prea optimist? Sunt prea
TncreziHor in puterea olTlului de a-~i rea/i
za proiectele? Poate. Insa refuz sa capi
tulez. Refuz sa cred ea (dupa cum
poves ea Eugen Simion) ,,5-a terminat
critica literara" Inainte ca ell sa intru In
profesie. Adversarij criticii ar trebui sa ~tie
ea trebuinta spiritului critic (deci a criticii
literare) cre~te pe masura ce eriticului Ii
sunt retezate posibilitatile de manifestare.
Balonul se aM In terenul no trll ...

Comentarii

[Q)@ITl)D@~
[Jo@~@@o
~ITl)@UD@

Critici
~i giruete
riticulliterar n-a~e a~1 0 via.a pre~
u~oara' nenumaratl facton parca
sau "vorbit" Tntre ei pentru a-i
zadarnici efortunle ~i a-i tempera entuzi
asmul. Explozla productiei edltoriale ~i
implozia interesului pe care pUblicul larg
T! a ea fnainte de Revolutie pentru
fenomenul literar, "Implementarea" eco
nomiei de piata exact in domeniul care,
prin fnsa!?i natura lUi, se cuvlne sa i se
sustraga (ce are a face marea cultura cu
rentabilltatea?) saracia lucie In care au
ajuns sa traiasca maJoritatea scriitorilor
care inca se incapataneaza sa ramana
"doar" scriitori (vorba lui E. Lovinescu:
"Nici mai mult, dar nici mai putin dedit
atat''). modul on haotic, ori pur ~i simplu
!?mecheresc in care ni 9te subventii
amarate dintr-un buget pncajit ajung sa
acopere, cat de cat, editarea unor cartl
sau a unor publicatil - toate acestea nu
au cum sa-i ofere critlcului literar un
background pe care talentul, eruditia ~i
onestitatea lui sa infloreasca. Dimpo
triva un asemenea climatTl impinge, lite
ralmente, spre invarteala 9i "inginerii"
financiare, spre slalom ~i, uneori, dera
paje morale de neiertat. Aproape ca nu
mai exista feed-back sau imputinat pana

[f]

la disparitie "raspunsurile" cu sens invers

care sa recompenseze, mtr-un tel sau
altul, truda criticului literar. Cand acesta
'este de buna-credinta ~i nu ezita sa
spuna adevarul despre 0 opera Iiterara
(chiar ~i atunci cand adevarul doare),
mai are de infruntat ~i ripostele pe teren
literar ale celor pe care a crezut de cuvi
inta sa-i "amendeze" lar acestor "ava
taruri" economico-literare Ii se adauga,
ca pentru a descuraja ~i mai mult exer
citiu critic, distorsionarile tragicomice ale
politicului. Am asistat. in ultimii ani, la
atatea lovituri sub centura gandite de
nl~te mlnti infierbantate (sau fals-Infier
bantate) politic, la atatea puneri la colt
ale unor intelectuall de marca pentru
simplul motiv ca gandeau altfel, incat ma
intreb, cu tristete, daca nu cumva
infestarea IIterarului de catre ideologic
reprezinta, azi, regula - ramanandu-Ie
rarelor cazuri In care nu se Tntampla a~a
ceva sa ilustreze exceplia.
i am mal asistat la un fenomen, tot
tragicomic ~i el: al atribuirii ;;i retragerii
valorii In functie de interesele de
moment. Un caz mi se pare cu adevarat
simptomatic - ;;i Tn posibilitatea I,derularii"
lui vad un grav simptom al unal grave
maladii: cazul Pruteanu. De la ridicarea
In slavi, fara nici 0 nuanta, fara nici 0
umbra de Tndoiala. tara 0 minima pru
denta de reflect1e ~i vocabular, a acestei
mediocritati lustruite - In prezentarea lui
Gabriel Liiceanu: "Un arheu al spiritu
alitat" romane~ti" -, de la gonffarea lui
pana la stadiul in care, prin comparatie,
toti ceilalti paream nl~te pigmei, s-a
ajuns, astazl, in extrema cealalta: adica
la dezumllarea ~uieratoare a "arheului"
cu care fo~tii amici politici se poarta In
prezent urmand parca un vechi ~i
sanatos principiu educativ: "Eu te-am
facut, eu te omori" i culmea e ca trata
mentul e posibil: numai ceva facut, con
struit poate Ii desfacut, daramat. Numai
cand valoarea este atribuita, iar nu intrin
seca, ea poate fi ~i retrasa. i totu~i care

Comentarii

a
a.
3

e adevaratul G, Pruteanu? Arheul care

umplea, zilnic, ecranul televizorulul ;>i,
saptamanal, paginile rev,istelor culturale,
spiritul ales care ne Invata, cu schimono
selile aferente, cum sa iI citim pe
G. Calinescu sau, dimpotriva, insul sublt
lipsit de ori~ice merit, caruia i se retrag ,
una dupa alta, toate "demnitatile" ~i
"calitatile '? Ce sa mai Inteleaga un om
cu mintea intreaga dintr-o asemenea sa
rabanda naucitoare? Pe ce sa se spri
jine?
Cred ca singurul element de stabili
tate este valoarea autentica, necircum
stantiala, dovedita, probata In timp.
Singurul
fel
In
care
sarmanul
G. Pruteanu soar fi putut apara de "ne
dreptatile" ce is-au facut era sa-;>i puna
pe masa cartile scrise, tomurile critice,
opera la care, nu-i a;>a? varsta i-ar fi dat
tot dreptul. Dar, vail, cu ce sa se apere
fostul arheu? De unde ;>i pana unde
opera lui Pruteanu? N-a avut-o, n-o are
~i, pariez, n-o va scrie nici de acum
Incolo...
Marturisesc ca grandoarea ~i deca
denta unui Pruteanu Imi sun In sine
destul de indiferente. fnsa ceea ce se
ascunde In spatele lor ;>i ceea ce se
dezvaluie In succesiunea lor penibila nu
rna poate lasa indiferent. Mai e posibil,
azi, un adevarat canon literar, mai putem
spera la 0 ierarhie valorica autentica,
nevici ta, nefalsificata de olitic? Mai
exista spirit critic, mai au pret luciditatea
;>i responsabilitatea? Chiar Intarind 0
regula ce pare a se fi "instalat" deja,
exceptiile sunt Imbucuratoare ~i "ener
gizante". Mai exista critici literari care ;>tiu
cine a fost G. Calinescu ;>i cine este Alex.
tetanescu, mai gasim modele pe care
noi, criticii tineri, sa Ie putem urma. Sunt
tot mai rari, Intr-adevar, cei care nu vor
sa "dezerteze" dintr-o meserie atat de
paguboasa In plan material; cumpatarea
;>i bunul gust, talentul ;>i gasirea nuantei
necesare, eruditia ;>i intuitia valorilor,
obiectivitatea ;>i supunerea In tata evi

dentei - toate aceste calitati pe care

nimeni !iiI nimic nu i Ie poate atnbui cnti
cului, daca el nu Ie are ;>i nu ~i Ie "Ingri
je;>te" In permanenta, sunt tot mai greu
de gasit, dar sunt.
Mult mai u~or descoperim fnsa
incorectitudinea, superficialitatea, la
cunele de informatie, maniheismul, tonul
bombastic, judecata estetica politizata
aberant, spiritul de coterie ;>i atatea alte
ealitati ale unor critici-giruete, care se
Invart dupa cum bate vantul, tara sa aiba
minima decenta de a mai ameli ~i ei din
cand In cando Nici nu ~tii ce sa mai ziel,
ce atitudine sa mai adopti, cand vezi cu
cat elan ;>1 cu cata prospetime neaga azi
ce au sustinut ieri, apara ce au demolat,
se jura, retracteaza, revizuiesc, lin
gu~e c, se gudura pe langa cei tari,
fnjura cu ura pe cine "trebuie", punand In
mi~care un carusel al intereselor ~i al
ambitiilor oarbe ce nu se mai poate opri,
mergand parca de la sine, bezmetic, In
virtutea iner1iei .. cu 0 treime din energia
aceasta de a parveni cu orice chip i prin
orice mijloace, cu un procent relativ
scazut din ambitia lor de a mima eritica
Iiterara, ar putea chiar sa scrie 0 opera
semniticativa. Dar, la ce bun? De ce sa-ti
pierzi timpul, In loc sa-I tolosetl la maxi
mum? De ce sa te zbati inutil, cand vezi
ca merge ~i a~a?
Am ajuns, treptat, la 0 concluzie
devenita convingere. Cea mai mare
napasta abatuta, astazi, asupra critic
ului literar e de cautat nu In "mediul
exterior", In climatul, de altfel, aproape
ire pirabil al anarhiei ~i confuziei de
alori, al economiei de taraba ;>i al
politicalelor bizantine. Ea se afla In
interiorul "breslei" ~j e de gasit In
scrisul giruetelor literare, care ne
degradeaza nobila profesie prac
ticand-o, care ne umilesc nu prin
caliti'itile ;>i prin nivelul lor, ci, dim
potriva, prin defectele i viciile pe care
Ie etaleaza.

\~

~ .11-'

'

~.
4

......

.1
4

....

I . -I I I

I'

'

' . ,' .... ",.

-'._'
~

@mJ@uCIDmJuDmJ
~ctl[J~@lW

Note pentru
un profi/:
Liviu Petrescu

Tntr-o seciiune speciala din volumul de

eseuri Seriitori roman; $i strain; (1973), ci
~i Tn sintezele care-I individuallzeaza pe
dl Petrescu Tn peisajul critic romanesc
Romanul eondiliei umane (1979) ~i
Varstele romanului (1992. studiul critic
devenit, Tn "versiunea noua - substaniial
refikuta ~i amplu actualizata. mai cu
seama sub raportul informaiiei", Poetiea
postmodernismulw).
Continuitatea
tematica
~I
de
ituata, Tn cronologia apariiiei edi
concePiie
este
de
ordinul
evideniei.
iar
toriale, Tntre cele doua ediiii ale
[;]
funqionala,
de
impresia
de
coeziune
eminentei sinteze Poetiea post
modernismului (1996 ~i 1998), Studii unitate sistematica. deosebit de puter
transilvane. Coduri etiee $i estetiee la nica. Restransa ca dimensiuni, opera
seriitorii transilvaneni* este, dupa critica a dlui profesor Liviu Petrescu
Realitate $i romanesc (1969), a doua impune. Tn primul rand, prin concePiia ~i
culegere de comentarii critice pe care construqia ferm articulate, prin condiiie
profesorul clujean Liviu Petrescu le-a ~i claritate conceptuala, prin capacitatea
consacrat exclusiv prozel literare de sinteza ~I acuitatea analitica.
Indiferent de amploarea temelor, cartile
romane~ti. De altfel, identificarea ~i cir
sale
au, Tn ordinea lor 18ciil t rica, rigoarea,
cumscrierea trasaturilor definitorii ale
prozei epice autohtone, indeosebi ale coerenia logica ~i echilibrul unui tratat
una
din savant impecabil sau ale unui curs uniromanului,
reprezinta
preocuparile statornice ale savantului
universitar. lar noua sa carte aminte~te
imediat, Tn chipul cel mai firesc, nu doar
pe latura aceasta a spaiiului de ap1icatie
a investigaiiei critice, atat de aceea a
debutului editorial. cat ~i de volumele
ulterioare ei. Pagini de subtila inter
pretare a operei celor mai importanti
prozatori romani sunt cuprinse nu numai

Liviu Petrescu, Studii transilvane,

Editura Viitorul Romanesc, 1997.

Acest articol a fast predat redacliei

Tnainte de dureroasa disparitie a lui
Liviu Petrescu. eminent critic ~i istoric
Iiterar, profesor universitar, colaborator
al revistei "Caiete critice" pentru 0 lunga
perioada de timp.
Tntrucat dorim sa ni-I amintim pe
Liviu Petrescll a~a cum era elTnainte ca
suferinta sa-J treaca In lumea dreptilor,
gazduim articolul de faia, urmand sa
consacram personalitatii celui disparut
un grupaj omagiallntr-un numar viitor.

Lecturi
versitar de mare eficacitate pedagogica,
instruclionala. Fie In studii partiale sau
"diagrame exploratorii", ca Rea/itate $i.
romanesc, Dostoievski (1971) ~i Studii
transi/vane, fie In sinteze de mare anver
gura ideatica, precum Romanul condifiei
umane ~i Poetica postmodernismului,
este activa ~i efectiva organizarea logica
a ideilor In demonstralii care, ar spune
Gaston Bachelard, "sunt progrese, iar
progresul 0 demonstratie". Comple
tandu-se reciproc, lucrarile criticului I~i
Imprumuta, totodata, cuceririle ~i per
spectivele la niveluri diferite ale reflectiei
teoretice. yntre ele exista 0 circulatie de
concepte operatorii, de ipoteze, analize
~i exemple, care se plaseaza In noi
organizari, In noi contexte valorice.
Dinamica lor launtrica este catre inte
grarea Tn constructii superioare, care
beneficiaza de c1arificarile conceptuale
~i valorizarile obtinute In investigatiile
"partiale", uneori preliminare, alteori
complementare celor dintai. Relatia Intre
Rea/date $i romanesc, Dostoievski, pe
deoparte, ~i Romanul condiJiei umane,
pe de alta, ilustreaza astfel de situatii.
Reorganizate, redistribuite ~i nuantate,
reflectiile despre Dostoievski revin In
pozitie centrala In Romanu/ condiJiei
umane, romanul dostoievskian fiind ter
menul de referinta principal In studiul
privind Iiteratura care releva "conflictul
dintre setea de absolut a fiintei umane"
~i "existenta anumitor principii limitative",
de ordin metafizic, ontologic ~i social.
Criticul constata ~i evalueaza prezenta
temei In Iiteratura romana, prin com
paratie mai saraca, dar, observa dansul,
cu ,,0 anumita predilectie pe care 0 arata
romanul romanesc al conditiei umane
pentru solutii mai echilibrate".
Aceasta valorizare tipologica, In con
text comparatist, a romanului romanesc
integreaza ~i observatiile rezultate din
analiza opere lor unor scriitori de care s-a
ocupat In Realitate $i romanesc (Duiliu
Zamfirescu, Hortensia Papadat-Bengescu,

Mateiu Caragiale, Liviu Rebreanu, Camil

Petrescu, Anton Holban ~i Gib. I.
Mihaescu). c;;n suita respectiva de eseuri,
dedicata unor romane ale "lumii
launtrice", examenul critic ducea la 0
concluzie convergenta ca semnificatie
generala ("Iiteratura romana trece In
general drept 0 Iiteratura cu puternice
inclinatii spre observatia sociala ~i spre
crearea de tipuri. Noi am surprins tocmai
o tendinta opusa ... Este 0 tendinta prin
care realitatea exterioara este pusa la
Indoiala; scriitorii romani se Intreaba cu
toata seriozitatea daca descrierea lumii
din afara noastra prezinta valoarea pre
supusa sau nu. Nu este 0 simpla pro
blema de estetica aceasta, ci 0 proble
ma cu implicatii filosofice. Nu se merge
niciodata pana la a se nega socialul ~i
naturalul, dar se apreciaza ca factorul
launtric detine 0 importanta. mult mai
mare, ca aici trebuie ca.utat esentialul
etn chip firesc pentru stilul de lucru al
criticului, 0 "diagrama exploratorie cum
este Studii transilvane va recupera In
ordinea ei interioara perspectivele Inte
meiate Tn lucrarile de sinteza. Modelul
triadic al codurllor romane~ti cores
punzatoare celor trei varste ale moder
nitatii (modernism timpuriu, modernism
tarziu, postmodernism) supravegheaza
de la altitudine cele trei secvente ale
lucrarii In care autorul Poeticii postmo
dernismului examineaza "coduri etice ~i
estetice la scriitorli transilvaneni". Nu
ignoram ca. mare parte dintre aceste
"studii" sunt anterioare elaborarii
Varste/or romanu/ui (Poetica postmoder
nismu/UJ) ;;i nici ca nucleele esentiale ale
altora fac parte din lucrarea nationala.
Consemnand faptul ca atare nu facem
decat sa constatam Inca 0 data. orizontul
principal In care se Inscriu lecturlle critic
ului. "Diagrama a evolutiei prozei epice
ardelene~ti", Studii transi/vane surprinde
trei directii dominante: "un puternic filon
al realismului traditional" (loan Siavici,
Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Titus
lO

).

lO

Lecturi
-il

I.

e
;c

.
j

..

-j

8
'j
'-

@@o@CIDITlJ

Popovici, Alexandru Ivasiuc, Nicolae

Breban, Augustin Buzura), ,,0 directie a
realismului mitic" (Liyiu Rebreanu,
Lucian Blaga, D.R. Popescu, Sorin Titel,
Tudor Dumitru Savu, Horia Badescu,
Eugen Uricaru) ~i ,,0 mi!?care de data
ceva mai recenta :;;i prin care Iiteratura
transilvaneana 19i afirma voca ia sa antic
provinciala: discursul epic textualist"
(Cuvant inainte).
Deliberat limitata la un obiectiv strict
precizat, cercetarea prozei transil
vanene de la I. Siavici 9i Liviu Rebreanu
9i Horia Badescu, Tudor Dumitru Savu ___ greu sa-I credem pe Titus Popovici
atunci cand afirma: "Viata mea a
9i Alexandru Vlad, se vade9te Innoi
....-..l.
cam fost un e ec..." i apreciem la
toare pana la a fi polemica prin per
justa lui v loare acel "cam" scurt, aparent
cepiia problemelor, rigoarea 9i sagaci
inofensiv, dar Tnzestrat cu magica 9i
tatea analizelor, prin originalitatea inter
ascunsa putere de a Tntoarce 9i a rasuci,
pretarilor. yn analizele 9i evaluarile pro
cand Tn picioare, cand in cap ori Tntr-o
puse de exeget nu sunt evitate, ci dim
ambigua orizontalitate, orice spunere.
potriva integrate opinii critice anterioare Scriitorul a cazut 9i el Tn capcana
renegarii oportuniste a trecutului. Ca ~i
consacrate, care devin puncte de ple
care, prilej al unor disocleri de mare cum viata sa de dinainte de '89 nu ar fi
fost a lui. Cu bunele 9i relele ei. Daea la
claritate, posibilitate de aprofundare a
~aizeci de ani prinzi sa spui (sau, mai
unor valori ce se prezinta asUel a In grav, sa ~i gande~ti) cele citate mai sus,
lumina unor proaspete descoperiri. ri~ti sa nu fii crezut. Caci bunul-sim1
Instrumentarul critic e al comparatistului comun face pe oricine sa se Tntrebe: oare
9i poeticianului. Seria sa de analize ce i-o fi lipsit lui Titus Popovici Tn perioa
pa runzatoare, minutioase 9i pertinente. da pe care eu mare grabire se apuca s-o
renege? A fost mereu prin cercurile Inalte
remarcabile prin acuratetea 9i intensi
ale politicii de partid ~i de stat, a benefici
tatea ideatiei, prin numeroasele inter
at de privilegii de care muritorii de rand
pretari noi, edifica 0 demonstratie per
nici macar nu 9ti u ca exista 9i-a strunit
fect articulata. Criticul practica un de unul singur 9i nesilit de nimen" cariera
rationalism hermeneutic, nutrit de surse artis ica. Sa ne intelegem: autorul ran
filosofice, suplu. perfect adecvat la tex
durilor de fata nu are nici cea mai
tele literare !?i se bazeaza pe "acurate" marunta. intentie de a condamna trecutul
(sa-i folosim cuvantul) contextualizari acestui talentat scriitor roman. Caci nu
spirituale. Desfa:;;urata sub semnul pentru a ne erija In judecatori morali
dublu al integrarii Intr-un camp de idei
specific 9i al adecvarii permanente la
realitatea operei, interpretarile sale se
disting prin precizia 9i finetea disocie
* Titus Popovici, Cartierul Primaverii.

rilor, prin claritatea nuantata a asocieri

Cap sau pajura, Ed. Ma9ina de scris,

1998

lor, prin coerenta generala.

~@[p)~(lJ]

Un carnaval
grotesc

Lecturi
ul

ca
~a

'e
j

E?

i
IU
:J

Dej, Patra~canu, cuplul Ceau~escu,

Maurer, Ana Pauker ~.a.), deform ate cari
catural, devin, paradox?l, mai umane.
Chiar ~i nenorocirile istoriei capata un aer
mai familiar. La fel de adevarat este Tnsa
ca scriitorul sare de multe ori peste cal.
lar ambiguitatea amestecului realitate-fic
iiune nu face dedit sa potenieze ne
dumerirea cititorului care (uneori pe buna
dreptate) simte imboldul de a-I acuza pe
autor ca-i lipse~te fiorul tragic. Totu~i,
romanul, a~a cum este el alcatuit, a
aparut Tn spaiiul nostru literar Tntr-un con
text favorabil: noul realism propus de
prozatorii generaiiei '90. Titus Popovici
$i-a (post)modernizat scrierea, autorul
"sare" frecvent din textul propriu-zis $i-$i
interpeleaza cu non$alania cititorul, de
cele mai multe ori autopersiflandu-se, iar
la sfar$itul fiecarui capitol gasim un dialog
Intre Autor $i un Critic (imaginar, desigur),
dialog centrat pe portiunea de text ce toc
mai a luat sfar$it. Astfel, Tndraznim a
crede ca un tanar prozator de talia unui
(sa zicem) Cornel George Popa (auto
proclamat cel mai mare scriitor roman) nu
ar avea de ce sa se rU$ineze de 0 scriere
precum Cartierul Primaverii. Dimpotriva.
Firul narativ (extrem de subtire) al
romanului nu este decat un pretext din
care se desprind, puternice, personajele
i Tntamplarile ce vor alcatui tabloul
grotesc al unei epoci. 9ntalnim aici 0
Intreaga umanitate (de la figura lui Stalin
pana la cea a unui parlit de sergent de
Miliiie sau a unui simplu trecator).
Pretextul despre care tocmai am pomenit
este destinul personajului Costache
Balanuta, un avocat pus pe facut cariera,
un fripturist cu Tncapatanare ~i psihologie
de Dinu Paturica, un om care nu se da In
Iaturi de la nimic pentru a ajunge unde
dore$te. Astfel, el se Tnsoara cu fiica unui
bancher; Tnsa aleasa "era de 0 uratenie
atat de totala, Incat cel mai avid vanator
de zestre se simiea dezarmat tocmai In
elanurile necesare, cel pUiin In noaptea
nuniii, pentru a dovedi loanei-Marilena ca
n-a fost luata pentru avere, ci pentru

Tntregul armonios alcatuit de sufletul i

trupul ei". Colac peste pupaza, copila lor,
loana Costa, va deveni chiar mai urata
decat mama sa. Costache trece prin
diferite partide politice $i guverne, face
chiar, sub Antonescu, pUiina pU$carie
(unde II Tntalne$te pe comunistui Vasile
Vasiliu RO$ioriidavede
Gheorghe
Gheorghiu Dej, cum ar veni), ocupa un
post Insemnat i', guvernul Groza, face ani
buni de pU$carie comunista, dupa care
este reactivat de RO$ioriidavede Tn vede
rea utopicei idei de a forma In Romania
de atunci un partid de opoziiie: Partidul
Conservator Liberal $i Cre$tin Agnostic.
Costache Balanuia Tncrope$te, In cele din
urma, acest partid, dar atat de adanc au
intrat In el spaimele comunismului, Incat
I$i Tnchipuie ca tovara$ul RO$ioriidavede
a vrut numai sa-i Tncerce credinia punan
du-I sa Infiinieze 0 asemenea aberatie.
Acesta ar fi, Tn mare, firul narativ.
Caricaturile care TI Tnconjoara ca un roi de
albine, nemailasandu-I sa se vada, sunt
Tnsa mai interesante decat el. Chipurile,
destinele, care apar $i dispar dupa
micarile haotice ale unui mecanism con
struit de un inginer nebun, constituie
materia ad eva rata a romanului. Autorul
ne face sa urmarim $i desfa$urarea cator
va destine (ale unor Costache Balanuia,
loana-Costa, fiica lui, Ninel Goldman ori
RO$ioriidavede) ce ar pulea reprezenta
naraiiuni de sine statatoare. Limbajul total
neacademic contribuie $i ella atmosfera
generala de carnaval grotesc. 9nsu$i per
sonajul Autor se exprima In cuvinte vul
gare, lata-I dandu-$i cu parerea despre
Boileau: "Mi se rupe de acest AA Jdanov
al clasicismului franiuzesc". lar acest
exemplu este unul dintre cele mai de
cente,
i fiindca tot veni vorba, trebuie sa
remarcam ca sexul, Tn varianta lui animal
ica, revine obsedant In roman. Aproape
nimic suav ori Tnaliator; totul e violent $i
provoaca repulsia: In Inchisoare, Dej I$i
dezmiarda simiurile cu fragedul utecist
Ceau$escu; Elena se prostitueaza Intr-o
gara $i, mai tarziu, devenind savanta,

Lecturi

zapezile de alta data) perfectul simplu - nu.

Rezultatul acestei localizari mUltiple este
evident un dlscurs fragmentar in care realul
se tomizeaza. Dar asupra acestui aspect
vom mai reveni.
Dupa ceea ce am putea numi 0 pagina
A
de punere in garda urmeaza, un scurt inter
ludiu In care personajul narator se afla fala
In lala cu un vecin, iar intre ei - 0 sticla de
tarie. Scena ar putea fi 0 emblema a Tntreg
ului roman. Ea se desfa~oara in bucatarie,
un spaliu cu 0 alta destina\ie sau oricum
impropriu pentru a primi musafiri, printre oji
de cartofi ~i resturi de morcovi, In prezenla
ai In gluma, mai Tn serios, la ter unei male slabanoage (care va evada in
minarea lecturii am incercat sa-mi final), pe fondul muzical al Marinei Florea,
povestesc romanul underground care se aude la radio. Nu tr buie uitate
Insula de vara.... , publicat anul acesta de cizmele de guma cu marginite intoarse cu
timi~oreanul Daniel Vighi: n-am reu~il. Am
partea alb-murdara in afara, care zac unde
conchis (mai in gluma, mai in serios) ca a va langa u~a. Daniel Vighi creeazi3 la moduJ
avut asupra mea mai mult un efect de text memorabil 0 atmosfera de intimitate
dedit unul de sens. Ceea ce, pana ta urma, soioasa, accentuata cu tu~ negru ~i gros de
ar putea Ii demonstrat: in masura in care se familiaritatea vecinului care In suficienta sa
organizeaza dupa 0 logocronie ~i nu dupa 0 de sine monologheaza eu martor. "Vorbim
cronologie - avem 0 povestire de nepo fara substantive, de fapt el mai mult, eu
vestit, povestire al carei sens nu-~i di truge Incerc sa In\eleg ~i In tot cazul Ii ,dau drep
textul, ci tinde spre problematica.
tate, el Ii zice Tnainte ~i eu Ii dau dreptate".
o prima problema este chiar aceea a c;n discursul intern, personajul narator vede
naratorului ~i a naraliunii. Naratorul pro lnsa in interlocutorul sau un bau ro$U ~i
priu-zis ne avertizeaza ca ceea ce urmeaza gras, scund ~i fndesat, Tncornorat de nevas
a fi scris este redactat sau doar mormi3it in ta (ca poate prinde cu ele radio Madrid!).
barba de unul dintre prot goni~ti. Acesta ar c;ntalnirea lor, dincolo de elementele ei de
putea fi un june cam grasalan de la sfar~itul suprafala sau poate tocmai prin ele, este
domniei lui Gheorghiu-Dej. Convenlia pe una Tntamplatoare, accidentala, adanc ne
care a impune line de 0 sfera a posibilului, motivata. Cand am spus mai devreme ca
a virtualului, ~i nu de una a certitudinii, a~a scena aceasla ar putea fi 0 emblema a
cum ar Ii cerut-o un all indiciu, eel legat de cariii, am privit-o ca pe 0 alegorie, ca semn
revenirea protagonistului in locurile nata Ie pentru 0 falsa intimitate ~i 0 falsa comuni
dupa ani de absenJa (douazeci ~i ceva, vom eare/comuniune care curg Insa subteran,
afla mai tarziu), timp suficient pentru ca clandestin, tainic, vorba lui Kundera, In alta
viala sa Ii devenit destin.
parte. Falsul acesta devine tragic atunci
Problema va ramane deschisa pana la cand c lalall e~ti tu insuli. Penlru ca exisla
sfar~it: se va scrie la toate persoanele,
~i 0 asHel de sugestie. Mai Intai dintr-o
inclusiv la persoana a doua - cea a adresarii interven ie a naratorului propriu-zis, care-~i
directe, la toate timpurile - prezent, viitor declina prea mucalit omniscienta - nu ~tie
(trecutul ca prezent ~i prezentul ca deja tre cine este betivul gras ~i chel, interlocutorul
cut, trecutul ca viitor) numai la (unde sunt din interludiu, ~i apoi din insistenta cu care
apare adjectivulln forme care evita semnifi
calia neutra (vom Intatni In text "grasalan",
"grasoaca" - derivati marcati ~i stilistic).
* Daniel Vighi, Insula de vara,
Semnificanta are In acest fragment ~i una
Ed. Polirom, 1999.
din replicile interlocutorului: "Vecine, e~ti

Intre anonimat
si
, identitate
~

Lecturi
0

el

,$
UI

fi
~};

::a

a
a

a
I
i

prins In acea Iupta cu limpul care, aseme

nea apei, nu suporta nici 0 Impotrivire:
dizolva, macina atunci cand nu ia brutal
totul cu sine, Nu exista' trecut, toate se
petrec Inlr-un prezent conlinuu ~i nici aces
ta nu exist- penlru ca In momentul In care
vrei sa pipai c1ipa aceasta deja a disparut.
Fragmentarismul de care scriam la Inceput
este In directa legatura cu aceasta modali
tale de percepere a timpului, Nu salvezi
dedit crampeie, farame disparate dintr-o
existenla, Dislocate, acestea nu mai pol da
idee despre Intreg, despre coerenla lui,
Alalurarea lor pare ~i chiar este arbitrara,
Cel care ambilioneaza sa scrie un letapise!
al landului ~i care $tie toate acestea nu
poate decal sa se dislanleze ironic de Intre
i 0 va face, schimband per
prinderea sa.
spectiva, Va privi landul prin lupa iubirii, 0
iubire vazuta programatic drept melodrama,
degradata con~tient prin emfaza ~i divertis

ment. Marele gagicar Turi va deveni Marele

Castrat, I~i va pierde potenla zapacit de
vorb - ria McnieL de cuvintele ei mari ~i
romantice. Tristelea, melancolia, fara-rcstul
lumii, recitate de ea, prind radacini In inima
lui ~i nu-I mai lasa sa traiasca, Dar nici con
sumata, In cazul Tanarului-cu-stofa-de
poet, iubirea nu poate aduce decat tot
tristele (acesta I~i simte iubita ca pe ceva
cu totul strain i Indepartat). Sorli de
izbanda pare a avea un viol In grup ratat,
sfar~it In chicote de ras, Dar protagoni)'tii
sunt Inca nite copii - traiesc In anonimat.
Identitatea apare la final ca abstinenla,
constrangere, privare de libertate, linand
mai mult de moarte decat de viala. <;:n aces
oani
te condilii, insula de vara a lui
dintr-un loc real, dificil de atins, dar, totui,
accesibil temerarilor, devine tot mai mult un
vis de evaziune. Unde nu mai ajung decat
timpul )'i apa"

.
e

, i

_.~

Birjari (1928)

Lecturi

~ ~CIDlruCID
@ITffiJci1lru@lliJ

J\

In umbra

lui Flaubert

de orice inten ie sau con~tiinta, ceea ce

pare sa se transfere subtextual de la
FI ubert Tn acest roman, ca Tntr-un poem
dual ce nu inceteaza sa se autoproduca,
este ce Tnsu~i Flaubert Tntelegea, "Iiterar
vorbind", prin "deux bons-hommes dis
tincts: un qui est epris de guelades, de
Iyrisme, de grands vols d'aigle, de toutes
les sonorites de la phrase et des sommets
de I'idee; un autre qui fouille Ie vrai tant
qu'il peut (...) qui voudrait vous faire sentir
presque materiellement les choses qu'il
reproduit... "
. Aceasta fenomenologie bipolara a
Impresiei estetice, formal ~i semantic, Tn
corelatie cu percepiia realului prin mecan
isme stilistice de 0 finete pedanta, se unifi
ca Tn EducaJie tarzie printr-o mi~care de
sinteza Tndelung elaborata. Romanul
traie~te sub senzatia vaporoasa a nelini~tii
afectlve combinate cu efectul de consis
i totu~i,
tenta .al ob~ervaiiei penetrante.
dat fllnd ca aceasta emotivitate devine
metaforic exprimabila ~i In masura Tn care
observaiia examineaza ~i produce in ter
menii discursului motive ale realului, aces
te elemente transfera vocatia subiectiva In
fluxul narativ fixat In dimensiuni obiective.
Romanul chiar debuteaza sub semnul
dubitativ al deplasarii din oniric in real ca
demarca ie Tntre durata subiectiva exacer
bata ~i ambianta certitudinilor exterioare:
"E adevarat sau e vis? E primavara sau
d~ar un vis cu primavara, cu ceata albas
tra _plutlnd peste pomii abia Inverziti, cu
strazl bucure~tene marginite de case
vechi, boiere~ti, u~or darapanate ~i at3t de
frumoase cum nu pot fi decat in amintire?
Probabil ca e totu~i adevarat... "
Un prim pasaj liric In care e posibila
locahzarea acJiunii, daca 0 vom putea
numl astlel, a viitorului roman ce se va
recomanda lectorului, de fapt, printr-un

mbrei auguste a lui Flaubert",

aceasta EducaJie tarzie* inde

sa-i deslu~easca imaginea

re1inand Tntr-o forma epurata fragmente

din conceptul, metoda ~i posibilita1ile mo

delului literar Tn raport cu care se propune,

decantandu-i acestuia Tntr-o conven1ie

noua polimorfismul imanent. Recla

mandu-~i eXisten1a, in inten1ie ca ~i Tn con

~tiinia, de la sursa livresca evocata in titlu

ca ~i Tn coniinut, noul roman experimen~
teaza prin mutaiia spaiio-temporala sub
determinarea careia a aparut 0 realitate
diferita nu atat in valorile eterne prezente
Tn subtext, cat sub aspectul atmosferei
metaforizante generate de 0 "substanta
psihica noua", spre a 0 parafraza pe
Nathalie Sarraute tot a propos de Flaubert.
Mihai Zamfir, printr-un gest demn de
romantismul autohton, dar cu veleitaiile
unui spirit universalist, este vizitat de fan
tomatica apari1ie a "precursorului", mai
mult, dominat de vecinatatea lui oculta' el
ii inspira aceasta "EducaJie sentimentala
de cenu~a" pe care autorul i-a dedicat-o
parca ~i cu smerenia insului care a ars, s
a consumat la umbra solemna, Tn ascen
denia predecesorului obnubilant. EducaJie
tarzie, reminiscenta daca nu rezultatul
acestei pasiuni, se vrea un act de crea1ie,
mai curand extinderea in literatura ca
reflex al unui comportament cultural, ca
devotiune fata de spectrul magistral al lui
Mihai Zamfir, Educa/ie tarzie,
Flaubert. Dincolo de orice gest deliberat, Ed. Carte a Romaneasca, 1998.
K

Lecturi
Calea Victoriei
Hotel Luvru

(... ) Ar fi fost pesemne mai bine Sa fi stat

Tntr-un singur loc !?i sa a~tepti ( ) cu pu in
noroc, ar fi trecut prin fata ta ( ) Cand ai
vazut-o, de fapt, prima oara? Acurn 0
saptamana. A venit aici Tn fiecare zi, afara
de vineri, cand a trebuit sa-~i duca
baie elul cine ~tie unde ... "
A devenit clar sa Sandi a~te pta 0
femeiE'. Din acest moment se anunta intri
ga amoroasa care va evolua progresiv,
luand proportii tran~ante Tn finalul celui
dintai volum. Dezvoltarea aceasta Tnain
teaza Tn concordanta cu precipitarea
evenirnentelor sociale. intre cele doua
parand sa se stabileasca 0 reflectare sub
tila, greu de disociat, a:;;a incat, refe
rindu-se la subiectul romanului, se poate
decela un paralelism simbolic intre apro
fundarea tulburarilor afective ~i dezastrul
cutrernurului social. Mineriada de nimicire
a Pietei coincide, va fi chiar prilejul in care
se produce unirea devastatoare a celor doi
aman i platonici. Pe de 0 parte, starea
barbatului devine incontrolabila. Pe de alta
parte, persista egalitatea de sine, apa
renta profunzimii sentimentelor fata de
consoarta. c;n aceste conditii, finalul nu
este previzibil Tnainte de produce rea sa,
cand Sandi 0 parase!?te pe Silvia spre a se
indrepta spre "Cartierul DepEirtat" Tn care
vietuie~te Cora. Niciunde pan a aici nu se

problematizeaza 0 oPtiune definitiva,

duplicitatea pare rezolvata de la sine prin
preeminenta ata~amentului, a devotamen
tului marital Tn raport cu erotica exploziva a
adulterului. Pe parcursul lecturii este difi
cila anticiparea deznodamantului avand Tn
vedere conformatia morala a personajului.
Comportamentul sau, Tnsa~i autoanaliza,
nu indica tensiune ~i conflicte interioare, ci
mai curand 0 conciliere ambigua a bar
bat-ului partajat intre sotie ~i iubita. Prima,
un automatism aproape sacru in desfa
~urarea repetabila
unui timp imbatranlt,
un simptom al uzurii; ceal Ita, izbucnirea
unui vis de tinerete, aspiratia con inua la
un chip al primei iubiri, conservare aces
tei imagini, in fond tot 0 stagnare !?i ea.
Mesajul ultim, exprimat la un moment dat
cat se poate de explicit In textul romanului,
face ~i mai limpede intimitatea dintre
Alexandru
erban $i Frederic Moreau, el
Tnsu~i Tn recul perpetuu dHre 0 pasiune
primordiala: "II frequenta Ie monde, et il eut
dautres amours encore, Mais Ie souvenir
continuel du premier les lui rendait insipi
des; et puis la vehemence du desir, la fleur
meme de la sensation etait perdue. Ses
ambitions d'esprit avaient egalement
diminue. Des annees passerent, et il sup
portait Ie desoeuvrement de son intelli
gence et I'inertie de son coeur... "
:'

Lecturi
il

a
I

ea

s-

Ii

.ri

a
:3

,I

numele sotiei. Izolal de lume, in cel mai

propriu sens al cuvantului, Ion D. STrbu
T~i revarsa naduful imp,Olriva locului-Tn
chisoare printr-o paleta de caracterizari
extrem de violente ("azil de tacere
fatal a"; "acest colt de lume curva"; "celu
la singurata!ii"; "capitala seismica a fricii
~i neoturciei"; "ora~ anticultural, medio
cru mafiot, ~ovin general ~i multilateral
dezvoltat") ~i nu-i iarta nici pe confratii
de breasla, nici pe cei. ce se Tm
bolnavisera de oportunism ~i lichelism
cultural, pe care-i gratuleaza cu ace
lea~i "dulci" epitete (..eunuci, la~i, fa
narioti"). Nu poate suferi impostura, la
~itatea, tradarea (prietenilor) ~i came
leonismul cultural, pe care Ie sanctio
neaza ori de cate ori are prilejul prin
calambururi com ice ~i u~or ambigue:
"Nu toti Valentinii sunt silve?tri, nu tot ce
e laudat are ~i valoare"; "teatrul nostru
(... ) este cuble~it de iacobani, valentinat
de silve~tri ~i elvinat de beligani
baragani ... "; "Micile ei suferinte (ale Etei
Boeriu, prietena de suflet ~i de pre
ocupari literare, la a carei moarte asista
cu durere - A.C.), de tipul Balaci sau
Blandiana, erau simple eczeme de
intoxicatie scurta". I-a dispretuit, pe
buna dreptate, pe cei care, de frica,
n-au ~tiut sa evite compromisurile, sa
traiasca ~i sa scrie moral. EI a luptat
pana la capat cu "Ingerul sau negru", a
lupta iacobina "cu un secor ~i un lac
geografic Tn care m-am nascut gre~it,
piezi~, aiurea ~i inutil" ~i ~i-a subordonat
viata Inaltului For al Limbii Romane,
care i-a confirm at convingerea intima ca
limba "are un instinct al ei de conservare
a Fiintei" ~i ca "nu suporta escrocii, cu
timpul Ii atrage Tn cursa, Ti da Tn stamba,
facandu-i de ras".
Adancit Tn lecturi (~i relecturi)
filosofice ~i literare, clasice ~i contempo
rane, retras Tn spatiul edenic al bib
liotecii, a Tncercat sa scape de ecuatia
"viata e funqie de frig, foame, frica" ~i a
considerat ca face parte dintre acei
oameni plini de eroism care "I~i apara

Fiinla, nu viata; T~i sacrifica la nevoie

viata ca sa-i salveze f1acara, prietenii,
esenta". Mai presus de toate, s-a Iratat
povestind Tmpotriva scarbei de a trai i a
fricii de a muri ne-povestit.
i totu~i,
lIarici" de biblioteca fiind, na uitat ca un
prozator serios are nevoie ~i de trairea
vietii. De aceea a deteslat romanele tex
tualisle (in mare voga la noi ~i In
Occident prin anii '80), fara idei, eroi,
actiune ~i personaje, pline de acrobatii
lingvislice, de cuvinte ~i fraze lipsite de
acoperire referentiala, goale ~i teribil de
manieriste, Tnlrucat Ie lipsea "materia
prima a literaturii bune": suferinta. Nici
scriitorii ermetici nu-i erau pe plac,
fiindca stilul lor, sofisticat ~i Tntesat de
virtuozitali tehniciste, Tncearca sa
ascunda a lipsa de substan\a, un gal de
coniinut al celui care nu a trait ~i nu a
suferit. A iubit Tntotdeauna claritatea
spiritului latin. Pe tlnerii critici care
hermeneutizeaza de dimineata pana
seara pe texte absolut ilizibile Ti iro
nizeaza caustic: "tinerii critici dimineala
Tnvata azbuchiile forma-conti nut, la
amiaza sunt deja eXistentiali~ti ~i seara
fac hermeneutica pura". Nu apreciaza
decat literatura a carei coaja de nuca 0
sparge singur ca sa-i culeag- miezul.
Formele literare pe care le-a cullivat el
Tnsui, Teatrul ~i Proza, le-a socotit ca
genuri apropiate sufletului ~i spiritului
sau de filosof, tendintei ~i tentatiei sale
de a filosofa despre existen a ~j univers,
Tn general.
i-a Invins frica de moarte (supra
tema care dam in -, ca un cantec de
lebada, aceste scrisori) ~i, mai ales, ~j-a
biruit frica de-a-i fi frica sa scrie ~i sa
gandeasca Tn mod liber, neconstrans de
i-a pastrat cu arice pret li
Tmprejur- rio
bertatea creatoare, caci a avut credinta
ca "murim a~a cum am trait, avem fie
care moartea pe care 0 meritam".
A~adar, trecatorule, nu-i a~a ca Ion
D. Sirbu nu a murit inca i ca revan~a
sa postuma a ~i Tnceput?

Lecturi

[JQ@~D ITD(ID

~lill~(ID

Singuratatea

poemu!ui-viu

oeta Rodica Draghincescu impu

ne, in contextul literaturii contem
porane, "presiunea ficiiunii profi
toare" (Bordelul cuvintelor) oferind citito
rilor "textul nocturno-dioptric" in care
"nimic nu va fi intamplare / haii~ biogra
fizat" (Bordelul cuvintelor).
$i daca "imaginaiia ~i-a luat numele de
la lumina, cum spune Aristotel, atunci,
conceput ca mimesis ~i katharsis, imagi
narul din volumul AHf* propune un sens
al poemului plasat in lumina: "Pur ~i sim
plu / poemul-iinta luminoasa a des
cantecului" (Geometrie oratorica). Lu
mina favorizata de transparenia realului:
"realitatea brusa e 0 pictograma" (Pa
siuni de provincie), lumineaza preajma
intunecata a imaginarului trans-semni
ficativ aruncand 0 lumina asupra propriei
neputinie de a ie~i din stramta sa
condiiie ~i a-~i asuma riscul de a infrun
ta necunoscutul, de a se jertfi pe sine
propunandu-se spre imaginare.
Imaginarul structurat prin scrisul
invers, impus de dicteu, e te invaluit de
real. Realul este invaluit de un nimb de
imaginarul ,.amendat" de memorie: "intra

Rodica DI'aghincescu - Ahf,

Editura Vinea, Bucure~ti, 1998.

memoria pe u~a din dos / cam slaba,

de~alata ell capul bortos: / Dicteul / va fi
amendat pentru / neplata impozitelor
senzoriale" (Pasiuni de provincie).
"Geometria oratorica" i~i asuma prin
cipiile unei "ars poetica": "cultiv extazul /
buna-cuviinia ilustrata / sistemul nostal
giei abstractizat" (Les anges des crises
Iyriques) i~i asuma "primejdia exacta" a
scrierii mistice a unei religii a perspec
tivei la nivelul careia "plansul" devine
principiul structurant al poemelor: "Pri
mejdia exacta, ordinele interioare / for
ieaza departarea / sau macar ceea ce
~tie ea acum. / A~a se explica faptul ca
oriunde / $i oricand voi fi scris / religia
perspectivei nu-i simpla trezire / Intr-Altul /
In plansul cu care m-am deprins / cand ni
se spune: Suna dimineaial,," (Primejdia
exacta).
"Lucruri ultime / mistice lamuriri"
(Primejdia exacta) se reveleaza intr-o
scriitura care demitizeaza parca realul ~i
poezla, care pare a substitui sublimul cu
tragicul prin geometria oratorica ce incif
reaza sensul poemului configurat prin
proiec ia "pictogramei realului" in moarte.
Poemul-"floare"
devine
poem
al
extinciiei: "Ceva ce nu se mai petrece /
poemul e 0 floare inlaturat- / de lucrul
crescut in moarte: / cu cte in regula /
~tampilate / ~i in felul acesta / disponibil
pentru a fi folosit catre sine" (Manifest).
Moartea poemului este generata de
sinuciderea devenita metafora revelato
rie a ivirii poetei in lume: "Eu m-am sinu
cis inainte de a rna na~te / fiecare parte
componenta a trupului meu / avea 0
manivela cu fluturi / pe care daca 0
invarteam / schimbam culorile sangelui"

I f . . :' f

~.

. .~

I.

;.

[]W1]~[W[fD

~~@~lliJ

Jurnal

in public

e ~tia de ceva timp: PUF mergeau

rau. C(nchiderea magazinului lor de
desfacere din Bulevardul Saint
MicheL Editurile Inse;;i cauta fie suslinerea
statulul (care subventioneaza deja destule
reviste ;;i publicatii ale PUF), fie capitaluri
(Gailimard ar fi interesat).
Situatia celui mai mare editor francez
de eseuri speciallzate In toate domeniile
de teze universitare, de lucrari de eruditie:
de penodlce ;;1 coleqii care se centreaza
pe starea cuno;;tintelor ;;i Ie fac sa pro
greseze, aceasta situa ie este emblema
tica, Daca PUF sunt In dificultate nu este
fara Indoiala, pentru ca lucrarile pe care I~
publica ar avea din ce In ce mai pUlini edi
ton, CI deoarece au din ce In ce mai pUlini
cumparatori, Nimic nu 0 poate Impiedica:
nici legea Lang asupra "prelului unic",
nici faptul ca lucrarile, care formeaza
painea cea de toate zilele a universitatii si
colegiilor, poarta ;;tampila care inter~ice
"copierea",
Totu~i, se pUblica din ce In ce mai
multe carli, Ce fel de carli? Cu ce editori?
Cu asta ajungem la adevarata Intrebare,
Editarea fara editorori, Este titlul pe
care-I Imprumuta de la Jerome Lindon
pentru confesiunea sa satirica 1, Andr~
Schifrrin In vederea unei aceleia~i con

statari: producerea de dirti, astazi, se

poa~e ~ispensa de acest personaj care,
len Inca, se numea editor,
Fara a merge pan a la epoca unui
Michel Levy sau Gustave Charpentier ori,
de asemenea, a unor marginali Indrazneti
precum Poulet-Malassis sau Leon
Genonceaux, ar trebui sa amintim ca
doar cu cincizeci de ani In urma u~
Robert Calmann, un Henri Flamma'rion
un Gaston Gallimard erau "patronii" "ca~
selor" lor, Ei alegeau autorii pe care Ii pu
blicau ;;i care, deseori, deveneau autorii
"lor", i~i face au 0 datorie din a descoperi,
pn~ coleclii diverse, feluritele campuri ale
scnsulul, pe scurt, ei se credeau insar
cinati cu 0 misiune,
Puteti sa-mi spuneti daca exista astazi
un domn Fayard, un domn Plan, un damn
Grasse!? Cu atat mai bine daca editurile
nu ajung la mana unor mo~tenitori mai
mult ~sau mai putin competenli, dar nu
eXlsta oare un anume inconvenient In a fi
inter;;anjabile PDG lui Calmann. Fayard
sau Stock sub pretextul ca aceste edituri
aparlin toate trei, alaturi de vreo alte
cincisprezece, grupului Lagardere? Nu
este ~iudat ca Vivendi, fost general al Ape
lor, sa controleze financiar aproape doua
zeci de edi ori despre care ar fi aventuros
sa spui eEl sunt cu adevarat proprietari?
Cu cate pUlin din toate acestea ne
intreline Andre Schiffrin, legat de aven
tur~le_sale americane, Ele ne privesc deja,
lata, II1cepem a 0 vedea ~i, judecand dupa

1, Andre Schiffrin, L'edition sans

editeurs, La Fabrique ed. 96 p, 59 F,

Literatura straina
lejeritatea cu care adoptam anumite
lucruri, putem spune ca va fi In curand ~i
mai rau.
Andre Schiffrin este fiul lui Jacques,
emigrant rus din anii '20 la Paris.
Jacques Schiffrin Incepe prin a traduce
pe cativa dintre marii sai compatrioti,
apoi se lanseaza ca editor. EI inventeaza
La Pleiade, coleqie de buzunar a clasi
cilor universali pe hartie Biblie \>i cu
coperti din piele, deci In acela\>i timp
obiecte de biblioteca. Sunt mandru ca am
achizitionat, pe vremea cand eram stu
dent, unul dintre prime Ie titluri: La Rouge
et Ie Noir (la 45 de franci din epoca,
avand coperti1e din piele fina).
Jacques Schiffrin face cuno~tinta cu
Andre Gide ~i este adus de acesta la
Gallimard. Gaston, care are mijloacele
bane~ti necesare, ia pe socoteala sa La
Pleiade ~i 0 face profitabila.
yn 1939 Jacques Schiffrin este mobi
lizat In armata franceza. La 20 august
1940 prime\>te de la Gaston ,,0 scrisoare
de un rand", care-i aducea la cuno\>tinta
ca "nu mai facea parte din personal".
"De\>i acest episod s-a desfa\>urat sub
constrangerea ocupantului", scrie fiul, "se
Intelege ca familia Gallimard a preferat
sa-I uite". Jacques Schiffrin, Intr-adevar,
este rus \>i are vina suplimentara de a fi
evreu. Trece "in zona libera". Reu~e~te,
dupa luni de demersuri ~i datorita lui
Varian Fry, sa paraseasca Marsilia pe un
vapor cu exilati germanl (Gide I-a ajutat
sa nu fie campat la Milles).
Exilatii fugiti din Germania lui Hitler
sunt deja instalatl la New York, In particu
lar editorul lui Kakfa, Kurt Wolff, care
fondeaza In 1942 Pantheon Books.
Publica aici, In engleza ~i germana, autorii
mari din tara sa sau pe cei de origine aus
triaca precum Hermann Broch. Dupa ce a
publicat singur francezi interzi~i In Franta
ca Vercors \>i Kessel, Jacques Schiffrin
intra In editura lui Kurt Wolff ~i conduce 0
coleqie de autori francezi. Gide, evident.
Dar, de asemenea, S trainul lui Camus,
putin dupa publicarea lui In Franta

Daca ne gandim ca Pantheon Books

I~i permite sa publice un
tefan George In
editie bilingva, a carui aUdienta este fatal
restransa, Intelegem ca el nu poate
supravietui fara ni~te mecena americani.
Succesul e uneori mai nefast decat mece
natul, deoarece tocmai publicarea
Ooctorului Jivago (un milion de exemplare
In editie obi\>nuita ~i cinci milioane In editie
de buzunar) II face pe Kurt Wolff victima
aqionarilor sai, care gasesc profitabil sa
\>i vanda altora partile lor. Trei edituri se
asociaza, care, de fapt depind de cea mai
importanta, Random House. Se trece de
la artizanat la afaceri serioase, la
adevarata gestionare comerciala, la
Inceputul concentrarilor.
Jacques Schiffrin moare In 1950. Fiul
sau nu are decat putin peste 20 de ani. Se
simte atras de editare. y\>i face ucenicia "Ia
edituri de larga difuzare", dintre care una
care a preluat mo\>tenirea americana a lui
Penguin: "Carti bune pentru cat mai multi".
Se publica aici de toate, dar de asemenea
scriitori veritabili, ca Faulkner, Intregul
Faulkner, aproape necunoscut In tara sa.
Se crede Intr-o "etica a editarii".
" i chiar daca se Intrezarea un super
best seller, scrie Andre Schiffrin, exista 0
limita a demagogiei care Impiedica publi
carea de pornografie sau de carti
degradante pentru spiritul uman, ca ace
lea care astazi inunda piata" (Andre
Schiffrin vorbe~te despre americani,
binelnteles). La stanga, asociatii de
editare sau edituri independente sunt
atente la calitatea alegerilor pe care Ie fac.
Ele alimenteaza dezbaterile de idei, de
politica generala ~I sunt luate In serios de
speciali\>ti. Astazi nu se mai intampla la
fel. Pentru acela~i gen de lucrari - "tiraje
minuscule ~i preturi prohibitive" Ceea ce
cunoa~te la noi In premiera PUF. Sa tre
cem. Andre Schiffrin a fost angajat la edi
tura pe care a cunoscut-o tatal sau, chiar
daca Pantheon Books a trecut In alte
maini. Datorita unei echipe de oameni
tineri ca ~i el, entuzia~ti ca ~i el, ~i carora
Ii se lasa - pentru a vedea - deplina liber
tate, Pantheon Books i~i mentine pres

Literatura straina

s
in
I

e
i.
'9
:?a

e
'e

tigiul. yn ceea ca ma prive~te, cu Pantheon

Books tratez pentru ditiva dintre autorii pe
care Ii public la Julliard ~i Denoel ~i
Impartim, de exemplu, "datorita lui C.G,
Bjurstrom, publicarea lui Stig Dagerman.
Natural, aceasta nu putea dura. Lui
Schiffrin i se fixeaza praguri de rentabili
tate, tot mai ridicate, de la un an la altul
(10, 12, 15%), ~i nu autorii de pe batranul
continent, cei pe care Ii prefera \'i Ii face
cunoscuti americanilor, sunt cei care i Ie
asigura. Pentru financiarii de editie care
iau succesiv comenzile trebuie, mereu
mai multe carti (nu are importanta ce fel de
carti), mereu mai multe beneficii. yn cele
din urma, Pantheon Books, deja absorbita
de Random House, dispare In buzunarele
largi ale celui ce se cheama acolo un
tycoon (un miliardar care poseda In plus
un lant de magazine), ~i "editorul" e
Inlocuit cu fermitate de bancher. "Vitale
trecea In revista cartile pe care urma sa Ie
publicam, lista de care eu eram deosebit
de mandru (... ) Am remarcat ca ochii sai
se plimbau mai Intai pe partea dreapta a
foii cu coloanele de cifre ~i abia apoi
priveau titlurile cartilor. Era ca ~i cum am fi
condus 0 fabrica de Incaltaminte ~i am fi
fabricat In mod sistematic Incaltaminte
prea mica pentru majoritatea c1ientilor.
Care era interesul de a publica ni\'te carti
cu un tiraj atat de mic? Nu ne ru\,inase
ram ... etc.
i In pus: "De ce sa publicam
atatea carti de stanga?" Etc.

Cumpararea Pantheonului decatre

Newhouse nu a trecut neobservata. Cand
autorii se emotioneaza ~i Incep sa protes
teze prin pagini Intregi de semnaturi In
ziare specializate, asta Inseamna chiar un
mic scandal. Pentru un timp.
"Cartile care tratau problemele soci
etatii, textele de Inalta tin uta intelectuala
disparura In primul rand. yn toamna lui
1998, cartea-fanion publicata sub marca
Pantheonului a fost 0 lucrare despre
fotografii ale papu~ilor Barbie."
yn StateIe Unite, Andre Schiffrin a fon
dat 0 noua editura pe masura celei pe care
a facut-o dintotdeauna ~i independenta, se
Intelege de la sine: The New Press, "fara
scop lucrativ", a anuntat el. Editura este In
al ~aptelea an al sau.
Gratie unei Intalniri la Paris, I-am Intre
bat daca spera sa dureze. "Ca ~i dum
neavoastra", mi-a raspuns el.
Ceea ce nu m-a lini~tit.
L-am rugat sa remarce faptul ca
lucrarea sa este publicata de un mic editor
care tocmai s-a nascut, "Fabrica".
". Ei, Intr-adevar, mi-au cerut-o.
- Cine In mod deosebiP
- Eric Hazan.
- Cel a carui prestigioasa editura a
tatalui, Editura de arta Hazan, tocmai a
fost cumparata de Hachette?
- yntocmai".

Traducere de Mircea Cau

r-----------------------.------,

lacul Ci~migiu
Insula Monte-Carlo

literatura straina

rQ)mJ

@ rro~@[J@lliJ

Recitindu-J pe
Roland Barthes *
u cunosc prima editie, cea din
1968 a cartii lui Gardair, a~a
Incat nu-mi pot da seama ce
anume Inseamna lIre izuirea ei".
despre care vorbe9te Introducerea la
aceasta a doua editie, publicata dupa
30 de ani. Ar fi concludent sa observam
In ce masura s-a schimbat perspectiva
critica a autorului la aproape doua
decenii de la moartea tragica a lui
Barthes ~i la capatul unei perioade agi
tate care Inseamna ~i amurgul struc
turalismului ~i apogeul, diversificarea.
apoi oboseala unui postmodernism ce
s-a sprijinit cu ata! siguran\a de opera
lui Barthes. Pentru ca ulterioare lui
1968 sunt multe scrie i reprezentative,
in numarul carora ne amintim, de
pilda, de Le Oegre z'ro de I'ecriture
sau L'Empire des signes, Analyse
structurale et exegese biblique sau
Roland Barthes par Roland Barthes,
S/Z sau Chambre cfaire, publicata In
anul mortii lui Barthes.
o asemenea comparalie ar fi repre
zental un test asupra a ceea ce istoria
mentalitalilor nume~te un plutitor, adica
o opera care concentreaza sem

IJ]

* Jean-Michel Gardier, Roland Barthes,

Toulouse, Editions Belfagor,
1998 (seconde edition)

nificatiile unei intregi epoci de cultura ~i

care face posibila explicar a mi~carij
,de idei, altminteri foarte greu obser
vabila, la fel cum mi~carea 9i dire ia
unui curent In mijlocul curgerii unui flu
viu nu pot fj observate decat daca
observatorul arunca In apa 0 bucata de
lemn sau de pluta 9i Ii urmare9te plu
tirea pe suprafata apei.
Caracteristica pentru aceasta a
doua editie mi s-a parut a fi inter
pretarea viziunii filosofice ~i critice a lui
Barthes Intr-o perspectiva ce-i atesta,
dupa atata timp, actualitatea. Se cu
vine, de pilda, sa ne amintim Impreuna
cu Gard ir ca, Inca de la Inceputul
anilor '50 "noul roman" francez
per
petuat ideea ca scriitorul nu are un
control activ asupra propriei scriituri.
Ceva mai tarziu, prin 1966, Serge
Doubrovsky nota implicatiile "noului
roman", observa ca autorul moare "din
momentul In care propria creatie se
Inchide In sine ~i II farise~te: apariiia
carlii Inseamna disparitia autorului"t.
Barthes comenta concluziile lui
Doubrovsky, observa prezenla scri
itorului In istoria Iiterara, "in pofida eului
con tient a\ scriiturii"2. Textul ioaca un
rol-cheie In structuralismul literar de tip
barth ian preocupat In primul rand de
ceea ce Barthes numea "homo signifi
cans" sau de "umanitatea care creeaza
sensuri"3.
Concentrandu-se
asupra
lui
creeaza, Barthes Ii prive~te din diverse
unghiuri, pe masura ce viziunea lui
evolueaza sub Inraurirea, pe rand, a
fenomenologiei, a marxismului, a semi
ologiei, a textualismului de la Tel Quel.
Din perspectiva acestor relaiii ideatice,
Barthes a conturat sensul scriiturii ca
pe acela al unei Infruntari cu puterea
limbajului, In efortul de a crea sens.
Prin Insa~i natura lui, limbaju! are
potrivit premisei lui Barthes - 0 anume
densitate care "aclioneaza ca 0 provo

..

'-

Literatura straina
care asupr scriitorului"4. Densitatea
Iimbajului e 0 provocare aruncala in
ventivitatii scriitorului. De aici, urmeaza
ca scriitorul e pus fn tata ambivalen1ei
inerente In scriitura: ..falsitatea" sau
"conlrafacerea" inven1iei, coincomitenta
cu translatia fertila a mesajelor.
In 1966, volumul CritIque et verite al
lui Barthes propunea 0 ,~tiinta a Iitera
turii", destinata sa identifice problemele
"erearii sensu lui". a asemenea ~tiin[a
urma sa tie modelata dupa coneluziile
unor lingvi~ti: 5aussure, akobson,
Greimas,
Benveniste,
Chomsky,
Hjemslev.
Potri it propunerii
lui
Barthes, ,,~tiinla literaturii" trebuia sa
analizeze obiectiv procesul prin care un
scriitor ajunge sa fie pus In relatie eu un
moment istorie, "specificul obligatiilor
scriitorului" ~i ce anume "poate sa faea
un seriitor pentru a-~i asigura un loc In
soeietate". Astfel inciH propunerea unei
,,~tiinte a literaturir" se refera, Tn primul
rand, la ambivalenta observata de
Barthes - identificarea scriitorului ca
"homo signifieans" ~i a tuturor "creato
rilar de sens" In limba(
5e ~tie ca unii eritici ai lui Barthes
de pild,3., Robert Weimann - Ii repro~au
ca era "prea exuberant" cand stabilea
"earacterul obiectiv" In dauna subiectiv
itatii poetice 6 Critiea anulata, de fapt,
de argumentele lui Barthes privind stilul
individual a[ scriiturii, dezvoltate In Le
Oegre zero de I'ecriture (1969) ~i con
solidate In explorarile privind subiectivi
tatea din Le Plaisir du texte (1973),
Roland Banhes par Roland Banhes
(1975) sau din Fragments d'un discours
amoureux (1977), Poate ca Jonathan
Culler avea totu~i dreptate sa tem
pereze Intrucatva entuziasmul pentru 0
,,\>tiinla a literaturii" care ar cuprinde
deopotriva subiectivitatea ~i analiza
metodo[ogica de vreme ce "nici 0 ~tiinia
nu poate epuiza modalitaiile geniului
creator" 7 In realitate Insa, campul de

observatie allui Barthes era cu mult mai

larg, scopul sau era acela de a stabill 0
taxonomie a sensului
lingvistic, Tn functie de componentele
lui "sensibilitatea individuala, momen
ue
tul ~i cultura .
In 1967, la un seminar care s-a des
fa~urat la Universitatea Johns Hopkins,
Barthes 9i-a numit ,,~tiinla Iiteraturii"
semiocritica. pentru ca era preocupat
de ,interactiunea dintre un scriitor 9i un
semn lingvistic (semio)"9. Era convins
de existenla "unei unitati Tn campul sim
bolic uman (homologie)"'o, pe care reve
leaza 0 asemenea tiin[a. Dupa pare
rea lui Barthes, Istoriei literare tradi
tionale i-a lipsit capacitatea de a reeu
noa~te sublectul In campul simbolic al
limbajului'l. In Sur Racine (1963), una
dintre scrierile care i-au asigurat ne
contestata autoritate, Barthes prezenta
un rezumat al peripeiiilor autorului,
provocate de istoria literara: "lata un
exemplu de istorie literara (oricare
dintre ele - nu stabilim un palmares, ci
reflectam asupra unui statut); e istorie
numai eu numele: In fond, e 0 serie de
monografii, fiecare captand cate un
autor 9i studlindu-I apoi, Tn mod indivi
dual. Istoria Inseamna aici 0 succesiu
ne de persoane izolate; cu alte cuvinte,
nu e islorie, e 0 cronica. Fara Indoiala,
efortul generalizarii exista (din ce In ce
mai evident), In scopul izolarii genurflor
~i ~colilor, dar el se limiteaza la litera
tura. E ca 9i cum ti-ai duce degetele la
borul palariei, salutand transeendenta
istorica atunei cand treci pe langa ea. E
un hors d'oeuvre, adaugat felului princi
pal de la masa: autoruI 12 ,"
In Le Oegre zero ... , Barthes se refe
rea la anul 1850 ca la data care despar
te textele moderne de cele clasice: auto
rii acelor texte s-au schimbat si ei.
Inainte de 1850, scriitorii se considerau
(~i erau priviii ~i de allii) ca "martori ai
adevarului universal" sau "mesageri ai

Literatura straina
unui cuvant mimetic". Oupa Revolutia deplin actualitatea acum, la distanta de
de la 1848 ~i urcarea pe tron a lui o generalie. E limpede ca, vorbind
Napoleon al III-lea, scriitorii au devenit .despre scriitorii care "taie lungile valuri"
"con~tiinlele nefericite" ale momentului ca sa-~i pastreze raporturile cu epoca
lor istoric, ~i ale rolurilor pe care Ie-au ~i, deopotriva, cu cititorii din viitor,
jucat Inainte ei Tn~i~i. Nu mai erau Barthes vorbe~te, de fapt, despre sine
"instrumente mimetice", ci "voci ale unor Tnsu~i. E concluzia analizei lui Gardair:
"Ucis Tn al 26-lea an al erei barthiene, el
alternative politice ale identitalii fran
ceze" ~i, potrivit lui Barthes, "parte a I~i prelunge~te propria viala prin scrieri
Ie pe care scriitorii ~i cititorii de azi Ie
unei viziuni moderne a limbajului".
Textele moderne sunt cele care pot simt ca pe marturii ale unei sensibilitali
sa fie re-scrise (scriptibles), In loc sa fie contemporane".
"consumate de cititori". De aceea, un
asemenea scriitor trebuie sa scrie texte
capabile sa fie re-organizate de allii In
unitali ale sensului. Scriitorul e, asHel,
obligat sa pastreze 0 relalie speciala cu
momentul istoric. Scriitorului a carui
opera poate fi explicata de 0 istorie lite
rara care leaga viala ~i opera de soci
etatea Tn care trait elli ia locul scriitorul
"modern" care, dupa Barthes, I~i asuma
,,0 relalie paradigmatica" cu societatea
din momentul scrisului. Aceasta "reve
latie paradigmatica" Ii permite cititorului
sa stablieasca relalii Tntre scriitura, pe
de 0 parte, ~i momentul istoric ~i cultur
1. Serge Doubrovsky, Les Chemins
al pe de alta. Paradigma implica 0 plu
actuels de la critique, Paris, Pion, 1967,
ralitate de momente istorice ~i culturale, p. 145.
de vreme ce Barthes admite ca "aceste 2. Vezi Gardair, opc. cit., p. 17.
cuvant, literatura, contine multe istorii 3. Vezi idem, p. 42.
4. Cf. idem, p. 39.
care, pentru mine, Inseamna 0 succe
5. Vezi idem, p. 60.
siune de lungi valuri istorice,,13.
Prin urmare, un scriitor trebuie sa-~i 6. Robert Weimann, Structure and
taie drum peste "Iungile valuri istorice, Society, in Literary Society (1976);citat
pentru a putea crea forme "capabile de In Gardair, op. cit., p. 75.
7. Vezi Jonathan Culler, Structuralist
coeziune" structurala, rezistente de-a
Poetics (1975).
lungul mai multor generatii de cititori.
8. Vezi Gardair, op. cit, p. 89.
Scriitorul e, astfel, ameninlat de propria
9. Idem, p. 92.
lui generatie "de a fi citit cu prea multa
10. Isiv.
u~urinla, consumat ~i uitat". Scriitorul
11. Vezi idem. p. 101.
sensibil trebuie deci sa creeze texte 12. Roland Barthes, Histoire ou litera
care sa sfideze analiza simplista.
ture? In Sur Racine, Paris, Le Seuil,
Acesta e, de fapt, principalul merit al 1963, p. 14, cf. Gardier, op. cit., p. 106.
cartii lui Gardair: revenind, dupa 30 de 13. Roland Barthes, "Reflexions sur un
ani, la scrierile lui Barthes, ea constata manuele", In L'enseignement de la
ca teoreticianul francez I~i pastreaza pe litterature, cf. Gardair, op. cit, p. 111 .

..

Eclipsa din vecinatate sau de aici

[jj] 0~ DlliJ [f~@

WM~CllicQ]DmJ@WD

Poetul ca
"Vocea poporului"
(Ljubomir Simovic)
arele
poet,
academician
Ljubomir Simovic s-a nascut In
1925 la Uzice (Serbia). Opera
lui conline poezie, drama, eseistica,
critica literara ~i traduceri. Primele ver
suri le-a publicat In 1952 sub titlul
"Dimineala" (Jutro). Prima carte - "Ele
giile slave" ("Slovenske elegije") - 1958.
Apoi: (din poezie): "Cimitirele vesele"
("Veseli grobovi"), 1961, "Ultimul
pamant" ("Poslednja zemlja"), 1964,
"Tnaintea celor trei coco~i" ("Uoci trecih
petlova"), 1972; "Sambata" ("Subota"),
1976; "Vedere catre doua ape" (Vidik
na dve vode"), 1980; "Poeme alese"
(Izabrane pesme"), 1980; "Rasari
tencele" ("Istocnice"), 1983; "Ora~ul de
sus" ("Gornji grad"), 1990; "Fierarie din
Cakovina" ("Kovacnica na Cakovini"),
1990 etc.
Dramele lui Simovic ("Hasanaginila",
"Miracol In $argan", "Teatrul de cala
torie $epalovic"... ) au fost jucate, In
peste 50 de scene, In larile fostei lugo
slavii, ca ~i In Polonia, Cehia, Franla...
Ca eseist ("Dublu fund") ~i critic
literar a publicat numeroase studii
despre poeli sarbi (din trecut sau con
temporani).

Il

A tradus poezii din limbile: rusa,

engleza, germana, polona, italiana,
franceza, ceha, slovaca ~i mace
doneana.
Opera lui este citita In limbile ger
mana, maghiara, franceza, rusa, en
gleza, macedoneana, slovaca, polona,
ceha, italiana, turca, slovena ~i romana
(numai ni~te poezii).
$i daca Dumnezeu a murit, noi, es
ticii, balcanicii, europenii avem Incre
dere In poezie. $i In Dumnezeu, bine
Inleles! (Uneori vine ~i EI ~i arunca 0
privire asupra popoarelor noastre).
Totu~i, lasali sau parasili de Dum
nezeul Nostru, cu Increderea nelntre
rupta In poezie (navala turceasca ~i asi
atica, comunismul dezvoltat ~i modest,
invazia anglosaxona etc., blocada,
tranzilia ... ) -, traim cu sufletul nostru
erotizat (a se citi: terorizat l ), cu spiritul
nostru cre~tin atacat (cruciada nu s-a
terminat l ), cu geografia croita ~i istoria
Iipita, parasita ~i brutala (... ) cu cazuri ~i
necazuri (mai multi). $i totu9i, la
sfar~itul mileniului al doilea, cand, evi-

Ljubomir Simovic

Literatura straina
dent, nu e u~or sa fii om (daca e9ti
sarb l ), dar nici poet (anarhia textuala,
atomizarea poeziei, poeiii nu sunt con
ducatorii lumii, ci conducatorii nimicului,
cititorii sunt lene~i sau absenli, criticii cu
dioptria nepotrivita... , firu/ dumnezeiesc
artistic aproape rupt. .. ) existau poeli
care au putere sa departeze ce diletan
tismul politicienilor de grafomania cotid
iana, de stereotipie ~i neglijenla stilis
tica (... ), de "iresponsabilitatea cre
atoare a acestei Europe secunde Tn
care traim. Cu Incredere In misiunea
poetului, daca nu In funcliile scrisului
artistic!
Ljubomir Simovic e un poet din
Balcani, din familia poelilor, nu a~a
numeroasa, care asculta, asculta ~i
aude spiritul timpului, care In limbaj
nuanlat, dezvoltat, viu, marcheaza
acest tragic sfar~it al mileniului,
respecta din Inauntru f?i natural
"vocea poporului". Etnicul ~i eticul
sunt la el legate de mitic. Nici per
spectiva ritualica nu lipse~te. Cand e
vorba de etica poetului Simovic, e
vorba de un tip de atitudine umana in
fala vielii sau morlii, dar departe de
natura folclorica - cu multe solicitari
tip ice pentru un poe modern (duhul
subversiunii, ideologizare inversa,
confruntari dure ~i umoristice ~i
absurde cu istoria ... ).
Diferite zone ale operei lui comu
nica, desigur, intre ele, substanlia! ~i
chiar stilistic. Opera dramatica a lui
Simovic este dintre cele mai impor
tante in istoria genului la noi in ultimele
decenii. Un dramatism deosebit
afecteaza ~i poezia. Prin tipul de sensi
bilitate, prin modul in care percepe
lumea ~i realitatea (zilnica sau
istorica), in sfar~it, prin afinitatea viziu
nii lui poetice de ordin mitic
(deschidere spre mitologia din diferite

arii culturale ~i istorice 9i recurgerea la

mit ca mijloc de expresie merg spre
crearea de mituri noi sau spre demito
logizarea (confruntare cu absurditatea
istoriei 9i
ideologiei).
Concretul
realita1ii, inso!it de abstractul starii
poetice, produce gasirea unei voci
foarte recunoscute 9i personale Tn con
textul poeziei sarbe contemporane. $i
surasul - nu numai ironia sprijinita cu
depatetizare In spatele frontului spre a
face loc unei materii disciplinate nara
tiv, semnificativ prin tensiunea drama
tica. Fiorul liric, daca exista, este
conlinut In aceasta, ceea ce presupune
o adancire a perspectivei ironice pana
la nivelul sensului poetic.
Con~tiinla
despre
importanla
tradiliei nationale 9i culturale, despre
co marurile istoriei ~i realitalii brutale In
care traim provoaca 0 viziune apocalip
tica, unde ironia, grotescul, sarcasmul
sunt mijloace privilegiate ~i preferate
autoruiui.
In general, In poezia sarba populara
~i artistica locul central e ocupat de
mitul Kosovo sau mitul opliunii koso
viene. Mitul kosovian ca "miezul
esenlial al tradiliilor istorice sarbe" (R.
Samardzic) $i 31 epicu/ui popular apare
des ~i in poezia secolului XIX ~i XX;
este locul natal al limbii celui mai mare
poet al nostru (Njegos), "f0rta vie a
tradiliei kosoviene", care era "tangibila
i reala ca painea 9i apa" (Ivo Andric)
pentru ca: "Kosovo nu ~i-a pierdut con
tinuitatea, nici nu a disparut, nici n-o va
face vreodata cat timp existam noi".
(Isidora Sekulic) ...
Ljubomir Simovic este Tn acest
moment cel mai mare poet sarb con
temporan Tn viala, care line steagul
"opliunii kosoviene" sus, cel mai sus, Tn
sensul Tn care propune ~i ?n??????
Herder - poetul ca "vocea poporulujl"

::

,I

Literatura straina
restrans, un mai amplu colocviu pe prob
leme teoretice, inaugurat mai Inainte, cu
privire la posibilitatile literaturii realiste de
a m8; exprima In toata complexitatea ei 0
lume alterata de avansul tutelar pe
direqiile predominant tehnice, Con
ceptele, principii Ie ;>i ierarhiile creatiei de
tradliie, bruscate de noua civilizatie tehno
cratica, reclamau modificari cores
punzatoare in ideatia filosofica ;>i meto
dologia artizanala pentru a raspunde exi
gentelor tot rnai sofisticate ale momentului
contemporan, Evident, Innoitorii cu orice
pret, terori;>ti ;>i intoleranti, constatand
declinul real al speciei care Inregistrase
de-a lungul ani lor succese rasunatoare, ii
prevesteau acum sfar;>itul, Inchiderea
oricarui drum care sa-i prelungeasca exis
tenta, Ei au Intampinat Insa impotrivirea
traditionali;>tilor, care, la randul lor, au
ripostat cu argumente peremptorii,
sustinand ca este vorba doar de 0 criza
de cre;>tere ;>i adaptare a romanului In
noile imprejurari conjuncturale, specia
manifestand capacita i proteice de-a
dreptu,1 surprinzatoare; a;>adar, nici vorba
de dispari ia ei,
Aceasta indelungata disputa nu numai
teoretica, practic Inca nelncheiata, par
curgand sui;>uri ;>i cobora;>uri nu 0 data
imprevizibile, s-a soldat nu rareori cu vic
toria celor din urma, care au fost nevoiti
totU;>i sa accepte imperfectiunile de con
ceptie ;>i metoda, aetionand In consecinta
pentru eliminarea lor, Preopinentii au
capatat astfel satisfaetie ;>i ei prin
schimbarile survenite In timp In beneficiul
literaturii. lntr-adevar, romanul nu numai
ca n-a pierit, ci din contra, s-a mulat pe
noile cerinle, proliferand In forme dinlre
cele mai diversificate fluxul memoriei
nelntrerupte in statu nascendi, notatia
convergenta, a privirii, creationist-parabo
lica, totala, deschisa asupra propriei ela
borari, auctoriala, postmodernista etc,
Toate cu surse ideatice In renuntarea la
vechile canoane dogmatic-restrictive:
obiectivitatea imaginii rasfrante In arta,
omniscienla discretionara a subiectului
creator In corespondenta dintre realitatea

Mysliwski

in cautarea

identitatii

,
nfluentate precumpanitor de schim
barile derutante operate In ierarhia
valorilor traditionale de avansul civi
lizatiei, controversele privind destinul ro
manului In noul context existential au Inre
gistrat 0 evolutie de durata cu decantari
precipitate, urmate de momente de acal
mie;>i consolidare a lnnoirilor formale ~i de
substanta, Rastimp In care s-a produs,
conceptual ;>i metodologlc, adecvarea
corespunzatoare a speciei pentru a putea
exprima procesele labirintice ale lumii con
temporane ;>i angoasele lnstr~inarii indi
vidului de propria identitate, Intr-adevar,
cu mai multe decenii In urma, mai exact In
prima jumatate a secolului In Occident ;>i
Inca de la lnceputul celei de-a doua In
statele totalitare din estul Europei, se dis
cuta cu aprindere despre a;>a-zisa dis
paritie a uneia dintre cele mai prestante
specii ale prozei - naratiunea de larga
cuprindere, Argumentele protagoni;>tilor
catastrofi;>ti se situ au cu predileetie, con
ceptual ;>i artizanal, In zona invariantilor
tradilionali ai romanului realist, statorniciti
Inca din a doua parte a secolului al XIX-lea
pe preceptele esteticii lui Aristotel, In reali
tate, speciali;>tii In domeniile disciplinelor
umaniste continuau, Intr-un perimetru mai

.1
.i

Literatura straina.
maticii satului ~i, nu In ultimul rand, talen
tul literar au Imbogatit literatura polona cu
o promisiune care avea sa-~i certifice in
curand valoarea de exceptie. Naratiunile
de mai mare intindere, precum Livada
goala (Nagi sad, 1967), Palatul (Palae,
1970) )ji Indeosebi Piatra peste piatra
(Kamien' na kamieniu, 1984) ori piesele
HOful (Zlodziej, 1973), Chelarul (Klueznik,
1978) )ji Copaeul (Orzewo) sustin cu pri
sosinta afirmatia.
Problematica abordata In scrierile
amintite, cu abateri minore In spatiul dra
matic, a indreptatit ani la rand etichetarea
autorului drept un "fiu al pamantului", un
Reymont contemporan. Eticheta exclu
sivista )ji limitativa, devenita nelnca
patoare dupa aparitia ultimului roman
Orizont. In demersul explorator al propriei
identitati, legatura cu matricea satului con
tinua, evident, )ji aici, dar este expusa
mijlocit In retrospectiva naratiei prin
insertiile biografice ale membrilor familiei.
In consecinta, viata la tara staruie Intr-un
registru subiacent, dar nu prea departat de
firul expunerii, avand un rol de doua ori
complementar. Pe de 0 parte, acela de a
explica prin indicarea radacinilor existen
tiale mentalitati )ji atitudini anacronice In
alte spatii tipologice, precum intoleranta
moralitatii )ji rezerva ironic-dispretuitoare
ori respingerea vehementa fata de tot ce
provine din cultura )ji viata ora)jului, lar pe
de alta, rotunjirea tabloului de ansamblu in
schimbare continua sub pintenul istoriei.
Contrar prozelor Livada goala, Palatul sau
Piatra peste piatra, unde astfel de pro
bleme )ji altele Inrudite l)ji impuneau ne
stingherite preponderenta In structurile
narative. De asta data, personajele princi
pale traiesc la periferia unei mari aglome
rari citadine )ji, partial, in urbea propriu
zisa, depa)jind deci consistent universul
taranesc. Hranita In permanenta din doua
direqii - exodul concomitent dinspre satul
autarhic )ji ora)jul distrus de urgiile frontu
lui, populatia suburbiei afi)jeaza la vedere
o tipologie mozaicata prin excelenta, un
conglomerat uman care l)ji adapteaza din
mers normele morale de convietuire

dinamicii evenimentiale. Caci, cu oricate

victime, viata merge navalnic Inainte, fie )ji
in Imprejurari greu de imaginat, pe care
prozatorulle prezinta magistral, Totul pare
un furnicar In care, de)ji fiecare i)ji vede de
treburile lui, egoismul )ji patimile marunte
haladuind pretutindeni in voie, la nevoie
oamenii dau dovada de sacrificii impresio
nante, reabilitand reconfortant echilibrul
normelor de conduita, indepartate cu bru
talitate de dificultatile nu 0 data insur
montabile. Titlul cartii, Orizont, pare sa
sugereze )ji intentia premeditata de glo
balizare pe orizontala, de Intregire a ima
ginii sociale propuse, scrutate dintr-un
punct central - naratorul. Se Incheaga ast
fel, intr-un timp sensibil largit - inainte, In
vremea )ji dupa al doilea razboi mondial
un fel de saga specifica a unei familii
restranse la trei personaje de prim-plan:
tatal, fiul )ji mama; intre ele, pater ramillas
deta)jandu-se vizlbll ca atare, Corelarlle lor
cu lumea din jur contribuie la edificarea
ambientului care tinde parca sa exprime
prin reliefurile-i mirifice 0 adevarata mono
grafie a societatii polone in rastimpul
pomenit, Tn scurt, tragedia Poloniei pustiite
de razboi. Monografie cu valori voit rela
tive, care-~i pastreaza ne)jtirbita valabili
tate a doar in sfera literara )ji numai In
cazul autorului, Dovezi convingatoare In
acest sens ofera constructia )ji caracterele
ei specifice, care Tnvedereaza simllitudini
u)jor detectabile cu romanele anterioare,
demonstrand continuarea )jl perfec
tionarea unor op\iuni de me)jte)jug )ji con
ceptie la care aderase mai demult.
Ca )ji In Livada goala sau Piatra peste
piatra, capodopera Orizont este scrisa
precumpanitor in poetica fluxului neintre
rupt al memoriel, alte modalitati de
expunere fiind folosite rareori )ji pe
suprafete red use, Procedeul era menit )ji
de militantii noii critici sa se apropie cat
mai mult de locul )ji momentul In care se
na)jte inspiratia, trecand din subcon)jtient
Tn con)jtiinta, evitand astfel orice influenta
ulterioara, deformanta, subiectiva sau
empirica. Formula ca atare l)ji va prelungi,
fire)jte, amprentele intrinseci pe to ate

Literatura straina
palierele formalizarii, afirmand, totodata,
pe dH cu putinia mai pregnant, datele
specifice talentului creator In actul artistic,
cu alte cuvinte, relativitatea discursului. in
masura In care autorii au vadit
cumpanirea cuvenita In selectia materiei,
pastrarea proportiei functionale a ele
mentelor alcatuiesc $i turnarea lor in tipa
rele invananiilor modificati corespunzator,
ferindu-se adica de ex gerari intr-o parte
sau alta, rezultatele au fast pe drept
cuvant revelatoare. Nu alttel stau lucrllrile
Tn volumul lui Mys'liwski care a fost Tncli
nat spre posibilitatile acestei metodologii
datorita propriei fizionomii ~i sllcceselor
repurtate anterior.
Drept care, naratillnea care se Infiripa
pe Tndelete Tn tehnica lui io narrante prin
notarea scrupuJoasa a tuturor ideilor ce-i
vin Tn minte creatorului Tn timpul scrierii,
oricat de diferite $i Indepartate ar fi fata de
sforul spunerii, va avea 0 desfa~urare
aproape programat poticnita ~i contra
punctica, discontinua ~i mereu disponibila
Tn masura In care scriitorul cedeaza
cerintelor intempestive ~i capncioase ale
materiei epice. Pericolul lunecarii Tn baral
$i laturalnic, in stufozitati fastidioase
pande~te intr-adevar la tot pasul ~i doar
intuitia talentului ajula la men\inerea
echilibrului armonios intre componenlele
dezlantuite, ocolind eu succes caderea Tn
derizoriul ~i artificiul arabescurilor digre
sive ale naratiei. Dar cum orice prescriptii
nu reprezinta decat trepte, e adevarat
benefice, catre 0 idealitate practic de
neatins, nici macar criteriile intuitive, oricat
de prompte ~i corijate ulterior Tn procesele
de elaborare ra ionala, nu pot stapani ~i
ordona perfect tumullul ideilor eliberate de
imaginaiia Tnvalvorata. Ca urmare ime
diala, varietatea ~i volumul informatiilor
tind sa sparga Tncontinuu logica expunerii
cauza-efect, aceea care mimeaza reali
tatea obiectiva, perforandu-i cursivitatea ~i
plasand-o Tn alara inteligibilitatii Tn sfera
haosului pur. Neutralizarea atator piste
false se savar~e~te prin revenirile la fel de
necenzurale asupra Increngaturilor epice
din perspective mereu schimbate ~i

imbogatite cu fatete noi. in asemenea

situatii, spaiiul ~i timpul sunt de un real
~jutor, cele doua categorii fiind folosile
contradictoriu fie pentru perforarea ~i
subtierea consumarii lineare a episoade
lor, fie, dimpotriva, pentru refacerea ~i
ordonarea lor, de fiecare data suportand
cosmetizarea adecvata scopului urmarit.
Pe de alta parte, de regula, relalarea
are lac l?i Tn Orizont la persoana Tntai, a
doua ~i a treia, slujind ~i acum ca traves
tiuri complementare ale celei preferate.
Acumuland mai multe atributii In func ie de
necesilatile povestirii: naralor, personaj
direct implicat In acliune s u martor ocular
~i, mijlocit sau nu, autor, fiul, Piotr,
Insaileaza. trecandu-Ie prin filtrul propriei
sensibilitati devenirea tuluror perso
najelor, surse convergente ale identitatii
proprii, intr-un monolog care intrune~te
calitatile ce decurg din particularita.ti1e
naratiunii - beneficiind de disconlinuitate ~i
disponibililate nelimitate, segm ntele sub
Iiniate cu diferite prilejuri relacand
biografia fiecaruia; completa a celor princi
pale ~i partiala a celorlalle. $i 0 data eu
ea, istoria ~i intruziunile ei imprevizibile ~i
brutale Tn viata cotidiana a oamenilor.
Tolul asamblat Tntr-o constructie cu dese
halte meditative, nu lipsita totu~i de 0
coerenta care-i face posibila receptarea
de catre cititor fara dificultati majore.
Plasand povestitorul In miezul Tntam
plarilor descrise, expunerea spore~te
impresia de autenticitate, Tncrederea ~i
participarea emotionala a lectorului. Fiul,
narator, erou principal ~i aulor, In masura
In care orice creator Investe~te 0 parte din
sine Tn fiecare dintre personajele
plamadite, Piotr constituie, subliniem, un
factor mediatizant, sen sibil ~i activ, care-~i
imprima Tn relatare propriile trasaturi dis
tinctive, subiectivizand "obiectivitatea"
unei realitati valabile Tn Tntregime doar Tn
registrele fictiunii, ale literaritatii Recon
stituirea lumii romanului, urmand curgerea
sincopata a memoriei, ca ~i Tn Piatra peste
piatra sau Livada goala, cu frecvenle
Tntreruperi ~i bifurcari ale naratiei numai
aparent dezordonate, Tn fapt stapanite cu

;;

Literatura straina
rigoare, pentru a nu dezlana materia in
stufozitiiti inutile care
ingreuieze
receptia ;;i folosirea timpului ;;i a spatiului
in functie de exigente1e totdeauna defor
mante ale discursului, contribuie sub
stantialia relativizarea universului ontolog
ie remontat prin mijlocirea unei disponi
bilitati ce guverneaza toate palierele pro
cesului creator, Fiindca lumea recreata de
monologul naratorului antrenat in con
sumarea faptelor sau cu ajutorul amintirilor
despre parinti nu este decat una dintre mai
multele imagini posibile ale realitatii de
facto, e drept, cu valoarEl de unicat prin
autonomia estetica, 0 imagine relativa,
nealterata pagubitor de pretentiile obiec
tivizante ale atot;;tiintei romancierului
traditional, Altfel spus, 0 istorie conceputa
de autor pentru a afla identitatea propriului
eu. Scriu pentru ca nu ;;tiu cine sunt
marturisea scriitorul intr-un interviu,
Apeland, a;;adar, la insu;;irile prozei
moderne, pe care Ie interfereaza nesiluit
cu unele obi;;nuinte apartinand poeticilor
mai vechi, modificate in consecinta pentru
a nu imprima un caracter hibrid relatarii,
Mys'liwski concepe 0 opera monumen

sa

tala, ca ;;i Piatra peste piatra, care con

solideaza increderea in capacitate a de
revigorare a romanului in raport de impre
jurarile de viata. Structura polifonica a
naraiiei, dominata indubitabil de fluxul
amintiritor ;;i al inspiratiei, in acela$i timp,
comentariul Incarcat de 0 reflexivitate cu
valente filosofice de adancime ;;i subiectiv
itatea relativizanta a primei persoane ilus
treaza adiacent dispon ibilitatile proteice
ale speciei, A;;a cum contururile vaste i
policromia lumii cuprinse In obiectiv,
dramatismul $i densitatea episodicii, diver
sitatea )ii profunzimea psihologica, f0ria
de vizualizare rar intalnita a tipologiei ori
acurateiea stilului presarat cu atraetioase
sonoritati poetice constituie pledoarii
convingatoare in favoarea naratiunii mo
derne. lata motive indestulatoare, s-ar mai
putea adauga )ii altele, care fixeaza locul
autorului printre cei mai mari innoitori ai
speciei nu numai in literatura polona de
azi. Traducerea capodoperei Orizont in
limba romana ar fi, de aceea, un act de
cultura mai mult decat merltoriu, implinind
)ii benefice rosturi stimulative in perime
trele creatiei literare.

----------_._---_.. _ - - -

Expozi\ia Na1ionala 1906.

8ucure~ti.

Pavilionul Regal

Literatura straina

[KJu[Q)[flio .
~umJu
~ Q1J [IlJ ~

u@u [IlJ

Min oritatea
germana
in perioada
interbelica
v

Johann 86hm: Die Deutschen in

Rumanien und das Dritte Reich 1933
1940 (Germanii din Romania ~i al Treilea
Reich 1933-1940). Peter Lang. Euro
panischer Verlag der Wissenschaften,
Frankfurt am Main 1999

Originar din Romania, Johann

Bbhm este unul dintre cei mai avizali
cunoscatori ai istoriei comunitaiii ger
mane din Romania din perioada in
terbelica. Bbhm T~i desfa~oara 0
bogata activitate pUblicistica, ocupan
du-se cu precadere de problemele
social-politice din sud-estul Europei,
scoate revista "Halbjahresschrift fUr
Sudosteuropaische Geschichte, Lite
ratur und Politik", raspunzand pentru
sectorul ei de istorie, a editat Jurnalul
(1933-1949) episcopului evanghelic
din Bra;;ov Viktor Glondys (1997),
care constituie un document inedit
pentru situaiia generala din Romania
a acelor ani.

Volumul de fala e al treilea studiu

Tntins at lui Bbhm consacrat minoritatii
germane, dupa ce a publicat Tn 1985
"das Nationalsozialistische Deutschland
und die Deutsche Volksgruppe in
Rumanien
1936-1944" (Germania
nazista ;;i grupul etnic german din
Romania 1936-1944) ;;i Tn 1985 "die
Deutschen in Rumanien und die
Weimarer Republik 1913-1933" (ger
manii din Romania ;;i Republica de la
Weimar 1913-1933).
In PrefaJa, autorul trece Tn revista
lucrarile ;;tiinlifice consacrate situaliei
minoritalii germane Tn perioada dintre
cele doua razboaie mondiale, con
statand ca pentru aceasta perioada
exista puline studii care contribuie la
elucidarea situaliei etniei germane, iar
unele din ele se caracterizeaza printr-o
optica unilaterala, ba chiar ten
denlioasa, uneori. Introducand Tn sfera
cercetarii nu numai pe germanii din
Transilvania ;;i Banat, ci ;;i pe cei din
Bucovina ;;i Dobrogea, printr-o schiia a
istoriei acestora, Bbhm releva anumite
aspecte ignorate care justifica intenlia
sa de a lam uri probleme de prim ordin
ale minoritalii germane din Romania pe
baza unor documente aproape necer
cetate privind situalia generala a
Europei dupa primul razboi mondial,
precum ;;i relalia minoritalii germane cu
statui roman ;;i cu Germania.
In primul capitol este descrisa relaiia
Tntre Evangelische Landeskirche A.B.
(Biserica evanghelica germana) ;;i
mi;;carea nazista, precum ~i controver
sele interne ale gruparilor politice din
etnia germana Tntre 1933 ;;i 1935.
Biserica evanghelica germana a jucat
un rol decisiv Tn pastrarea identitaiii
etnice ;;i culturale a minoritalii germane.
Continuand tradiiia democratica, veche
de cateva secole, instituita de Reforma
realizata Tn Transilvania de Johannes
Honterus, episcopul Bisericii evangheI '

Literatura straina
lice Glondys a incercat din rasputeri sa
impiedice
patrunderea
ideologiei
rasiste In organizaliile biserice~ti.
Fritz Fabritius, un nazist moderat, a
Tnfiinlat Tn 1932 NSDR (National
sozialistiche Selbsthilfegruppe der
Deutschen in Rumanien - Grupul Nalio
nal Socialist de ajutor reciproc al
germanilor din Romania), care un an
mai tarziu T~i schimba numele Tn NEDR
(Nationalsozialistche
Erneuerungs
bewegung der Deutschen in Rumanien
- Mi~carea de reTnnoire nalional socia
lista a germanilor din Romania).
Printr-un compromis cu fortele conser
vatoare, Fabritius devine Tn 1935 liderul
noii organizalii politice VDR (Verband
der Deutschen in Rumanien - Uniu
nea Germanilor din Romania), care
pUlin mai tarziu se va chema
"Volksgemeinschaft der Deutschen in
Rumanien" (Comunitatea germanilor
din Romania). Drept urmare, autono
mia organizaliilor germane democrate
este treptat Tnli'Hurata ~i influenla
mi~dlrii naziste devine din ce Tn ce mai
puternica.
Capitolul al doilea este consacrat
luptelor politice intre fortele democra
tice ~i cele naziste, precum ~i relaliei
acestora cu statui roman ~i cu al Treilea
Reich. Gruparile naziste Tnfiinleaza Tn
1935 sub conducerea lui Alfred Bonfert
~i
Waldemar Gust partidul DVR
(Deutsche Volkspartei in Rumanien
Partidul Popular German din Romania),
opus deopotriva atat lui Fabritius, dH ~i
lui Glondys.
Bbhm analizeaza concludent con
fruntarile ideologice ~i politice intre VDR
~i DVR, care au dus mai intai, Tn 1939,
la destituirea din funetie a con
ducatorilor radicali nazi~ti din DVR prin
VOMI Berlin (Volksdeutsche Mittelstelle

- Oficiul pentru etnicii germani din

strainatate), dar apoi ~i a lui Fabritius,
urmat pentru scurt timp de catre
Wolfram Bruckner ~i Tnlocuit, la randul
sau, Tn 1940, de Andreas Schmidt.
Acest rrazist fanatic a realizat 0 uni
formizare fara precedent a comunitalii
germane, prin eliminarea totala a
poziliilor individuale, Iiberalismului ~i
toleranlei religioase. Episcopul Glondys
a fost destituit ~i el din funclie, fiind
Tnlocuit cu Wilhelm Staedel, care a con
tribuit la raspandirea ideologiei naziste
Tn biserica evanghelica.
Ultimul capitol analizeaza relalia
Intre Mi~carea nazista de reinnoire ~i
Biserica evanghelica germana din
Transilvania, respectiv Biserica ger
mana catolica din Banat, Tncheindu-se
cu un examen al sistemului ~colar din
sanul minoritatii germane in acea
vreme. Autorul relateaza situalia pre
cara a bisericilor, care dupa 1940 au
intrat ~i ele sub raza de influenla a
mi~carii naziste, ceea ce a avut con
secinle fatale ~i pentru Tnvalamantul din
~colile germane. In 1941, instituliile de
invatamant au fost subordonate
DVR-ului, iar biserica a fost supusa ~i
ea conducerii acestuia. Astfel a luat
sfar~it un capitol de rezistenla drama
tica Tmpotriva Ideologiei naziste.
Cartea furnizeaza, in partea finala,
numeroase documente interesante
care sprijina Tn mod convingator afir
maliile autorului privind luptele intestine
politice din sanul minoritalii germane
din perioada interbelica. Lucrarea lui
Johann Bbhm reprezinta nu numai 0
contribulie decisiva pentru istoria
minoritalii germane pe cale de disparilie
din Romania, ci ~i un supliment necesar
la cunoa~terea istoriei Romaniei Tn
acea perioada.

Inedit

W~~[f~ruJ
[fD~u~

Dictionar
*
,
o~

Nichifor - "Mo~ Nichifor Co ca

riul". Interpretarea corecta a per
sonajului sufera astazi din pricina
faptului ca porecla ce ii este agatata in
ultimele randuri ale povestirii reprezinta un
cuvant mult mai tare decat am ajuns noi a
crede, receptandu-I aproximativ ~i intr-un
sens atenuat, ca desemnand 0 vina
benigna, aproape amuzanta. Conform
DEX, 1966, co/car inseamna insa arla
tan, punga, provenind ca ~i cotcarie, de
la co/ca (a juca cuiva 0 co/ca = a in~ela pe
cineva), din sarbo-croatul kocka "zar" (zar
masluit, desigur). Nu e deloc inofensiv,
prin urmare, epitetul ce pecetluie~te faima
(nu tocmai buna) lui mo~ Nichifor1Intr-ade
var, Tn miezul povestirii lui Mo Nichifor
Co/cariul, una dintre cele mai valoroase
scrieri ale lui Creanga, dar a carei pretuire
s-a transformat cu timpul intr-un cli~eu al
pretentiei de subtirime intelectuala, mare
amatoare de echivocuri, se alia un ~antaj
Tn toata regula, pregatit ~i condus cu
maiestrie de personajul titular. Care
actioneaza in doua planuri, urmarind
deopotriva sa-~i induio~eze ~i sa-~i
infrico~eze victima. Pe de 0 parte, ca sa
arate ca e, cum s-ar zice astazi, nefericit in
casnicie ~i deci total disponibil, mo~
Nichifor (insurat de 24 de ani, deci - tinand

Fragmente din Dicjionarul perso

najelor lui Creanga, in curs de aparitie la
Editura Fundatiei Culturale Romane
*

seama de varsta la care se casatoreau

tinerii pe vremuri, vremuri anterioare cu
cateva generatii epocii lui Creanga
neputand avea in prezentul actiunii mai
mult de 45 de ani, nicidecum "mo~", ci
barbat in plina putere) i~i vorbe~te de rau
"babatia", "beteaga", ,,0 sterpatura" care
"n-a fost harnica sa-mi faca nici unul (nici
un baiat, n.n, V. Cr)" - "nu i-ar muri multi
Tnainte sa-i moara l " (Ii ureaza el). Alaturi
de "mucegaiul de baba", Nichifor "se
facuse bucluca~, har1agos ~i de tot hap
san, cand sta cate doua-trei zile pe langa
casa, incat babu~ca lui era bucuroasa
uneori ~i razbucuroasa in sulletul ei sa-I
vada cum I-a vede urnit de-acasa. Nichifor
e departe de a fi un sot exemplar l Ingra
titudinea conjugala a eroului, ponegrin
du-~i in a~a hal sotia, e josnica ~i cruda.
Pe de alta parte, harabagiul 0 sperie pe
Tndelete pe Malca, pe care 0 transporta la
Piatra, Tntr-o caruta "programata" sa se
strice (~i vehiculul e co/car, "prefacan
du-se" ca-i sar rotilel), cu evocari sinistre
~i pericole imaginare: fantomele atator
"Iifte spurcate" ce s-au prapadit de-a lun
gul vremii in satul Grumaze~ti, talharii ~i
lupii din padurea Grumaze~ti, balaurul din
dealul Balaurului (cruzimea glumetului e
simbolizata in text de frecventa invocare a
lupului). Cand i se pare ca a Tnfrico~at-o
cum trebuie, eroul face pasul decisiv
prefacandu-se ca vrea sa 0 lase singura,
in plina noapte, in padure (s-ar repezi
pana acasa, ca sa-~i aduca "un capat ~i
securea", sa poata drege caruta, ~i la ziua
ar fi inapoi). $i decat sa ramana singura ...
Unicul mijloc de a-I retine pe "mo~" langa
ea era tocmai cel pe care I-a ~i folosit. Ca

Document
"raul" acesta se dovede)ite pentru ea, 0
tanara "voinica", placut, e alta poveste. In
text nu exista nici 0 indicatie In sensyl ca
Malca n-ar fi fost 0 femeie cinstita. Cu alte
prilejuri, lucrurile se petreceau mult mai
simplu. Dintre numeroasele aventuri
extraconjugale ale harabagiului (care prin
definitie are "a face tot cu marfa vie"), nu
intamplator el 0 va tine minte )ii se va
lauda tocmai cu aceea cu Malca, nece
sitand un intreg scenariu )ii probe de acto
rie. MO$ Nichifor Colcariuf sau mO)i
Nichifor )iantajistul ...
De obicei, atentia cititorilor acestei
povestiri se indreapta, cu nedisimulata
bucurie, asupra sumedeniei de pasaje de
un echivoc, am spune, lim pede ca lumina
zilei, de tipul: ,,- D-ta, mO)i Nichifor, e)iti om
purtat, )itii mai bine decat mine, dar tot te
rog sa mai cu bagare de seama, ca sa
nu-mi pravali nora l - Daca doar nu-s
harabagiu de ieri de-alaltaieri, jupane
$trull Am mai umblat eu cu cucoane, cu
maice boieroaice )ii cu alte fete cinstite )ii,
slava Domnului l nu s-au plans de mine.,,"
Lasata in voia ei, placerea licentiosului
risca insa sa ne faca a trece prea u)ior
peste "masul in padure" propriu-zis,
episod de 0 mare frumusete peisagistica
)ii de 0 fina psihologie a seductiei. Cand
"masulln padure" devine (dupa ce caruta,
dreasa de mantuiala, se strica pentru a
treia oara) inevitabil, harabagiul se
grabe)ite s-o lini)iteasca pe Malca: " - Da
nu-i nimica, giupane)iica, sa n-ai nici 0
grija, ca )itiu 0 poiana in padure, chiar aici
pe-aproape; sa tragem acolo, )ii suntem
ca $i in casa fa noi (s.n. V Cr.). Locul e
ferit )ii iepele au ce pa)ite. D-ta te-i culca In
caruta )ii eu te-oiu strajui toata
noaptea (... ) - Apoi dar, fa cum )itii, mO)i
Nichifor, numai sa fie bine. - Las',
giupane)iica, nu-ti face voie rea, ca are sa
fie cat se poate de bine (unul din acele
pasaje mai sus amintite ce intra parca sin
gure in ochiul atentiei brusc marite a citi
torului). $-odata mO)i Nichifor apuca
iepele de darlog, carne)ite caruta )ii-o
tara)ite cum po ate pana in poiana.

- laca, giupane)ilca, ce raiu a lui

Dumnezeu aici; sa tot traie)iti, sa nu mai
mori l Numai d-voastra nu sunteti deprin)ii
cu ce-i frumos pe lume. la mai da-te
oleaca pe jos, pana se mai vede, ca sa
strangem ni)ite tar)iuri )ii sa facem toata
noaptea foc, sa fuga tintarii )ii toate
ganganiile pe lume l
Biata Malca vede )ii ea ca tot de una ii
e acum. Se da jos )ii incepe a strange la
tar)iuri ...
Sensibilia frumusetile naturii "ca un
poet" ($erban Cioculescu, Varietati critice,
p. 199), mO)i Nichifor "tutuianul", "traitor in
mahalaua Tutuienii din Targul Neamtului,
dinspre satul Vanatorii Neamtului, ii ofera
tinerei femei acea minunata poiana-casa,
un loc "ferit" ca un iatac, un feeric spatiu
inch is ocrotitor )ii odihnitor ca verdele
ajunului de Rusalii. Aprinderea focului in
doi: "Malca a)iaza gatejele, mO)i Nichifor
scapara )ii indata amundoi atita focul",
este, daca facem efortul sa ne imaginam,
o scena cvasi-erotica prin pozitia perso
najelor unul fata de altul (ele stau aproape
gura In gura) )ii prin simbolistica vizual
sonora a focului incipient. Culcat "Intr-o
rala jos, langa foc" (in timp ce Malca se
suise in caruta), mO)i Nichifor, tot pufaind
din lulea era pe punctul sa adoarma "cand
numai iaca c-ai sari 0 scanteie pe nasi
- Ptiu, drace l Asta trebuie sa fie scanteie
din gatejele culese de Malca, ca tare m-a
fript" .". 0 scanteie produsa de electrici
tatea dorintei excerbate de delirul erotic al
privighetorilor, un bobarnac tras "mo)iului"
atipit de libidoul lui neadormit. Pe nici unul
din ei nu-I prinde sau nu-I tine strans som
nul: "". Dormi, giupane)iica Malca?
- Parca era sa ma prinda somnul olea
ca, mO)i Nichifor, dar mi-au venit 0 mul
time de naluciri prin cap, )ii m-am trezit.
- $i eu mai tot a)ia am patit: mi-a sarit 0
scanteie pe nas )ii mi s-a spariet somnul,
de parca am dormit 0 noapte intreaga.
Las', ca poate sa mai doarma cineva de
raul nebunelor istor de privighetori?
Parca-)ii fac de cap, nu altaceva l Da'
acum li-e )ii lor vremea sa se
dragosteasca... Dormi, giupane)iica?
I :

Document
- Parea iar era sa ma prinda somnul,
mo;; Niehifor.
- $tii una, giupane;;iea? Mie-mi vine sa
sting foeul, ea toemai aeum; in duratul ista,
mi-am adus aminte ea dihania de lup adul
meea ;;i vine dupa fum.
- Stinge-I mo;; Niehifor, daea-i a;;a.
Atunei mo;; Niehifor odata Tneepe a
turna la tarna peste foe ;;i-inadu;;a.
- De-aeum giupane;;iea, dormi fara
grija ea aeu;; se face ziua. Na, e-am stins
foeul ;;i am uitat sa-mi aprind luleaua. Dar
las l ea am seaparator. Bata-va pustia sa
va bata, privighetori, ea ;;tiu ea va
dragostiti bine l"
Invoeand din nou lupul ;;i, sub pretextul
primejdiei, Inabu;;ind foeul, mo;; Niehifor
stinge lampa casei lor din padure, poiana
bine ferita, ocrotitoare. Sunt toate
conditiile acum ca dragostea sa coboare
din vazduh pe pamant.
Harabagiu ;;i geamba;;, "om vrednic",
"stradalnic ;;i iute la trebile lui", "glumet",
,,;;agalnic", chiar daca nu "de-a pururea
vesel", cum pretinde autorul: daca "nu ;;tiai
sa potrive;;ti din gat pe mo;; Nichifor (care
nu dispretuia paharul; la un pahar de yin
de altfel lIs-au rasuflat" el "catre un prieten
al sau, despre intamplarea din codrul
Grumaze;;tilor;;i frica ce a tras giupaneasa
Malca", urmarea indiscretiei fiind poreela
ce-I va face nemuritor), nu-I prea vedeai in
chef bun", iar daca statea eate "doua-trei
zile pe langa casa" se facea "bucluca;;,
hariagos ;;i de tot hapsan", "incat biata
babu;;ea lui era bucuroasa uneori ;;i razbu
curoasa In sufletul ei sa-I vada cum I-a
vede urnit de-acasa". Se vede lueru ca ;;i
mo;; Nichifor era facut pe drumuri, caci
cum ie;;ea afara la drum parca era altul; nu
mai sta din pocnit eu biciul, de ;;uguit eu
toti drumetii pe cati Ii intalnea ;;i de
povestit despre toate locurile Insemnate
pe unde trecea". Splendida metamorfoza,
cea mai luminoasa ipostaza a personaju
lui, ne indeamna sa vedem in el pe unul
din cei mai mari exponenti ai spatiului
deschis din opera lui Creanga.
Mo;; Nichifor harabagiul nu poate fi
depa;;it de c1ientela lui, de acea "maria
I

vie" de care Insu;;i vorbe;;te: "Harabagia,

zicea el, e mai buna (decat carau;;ia, de
care mo;; Nichifor fugea "de-;;i scotea
ochii": "el se ferea de ridicaturi, pentru ca
se temea de surpatura" (hernie) ca ai a
face tot cu maria vie, care la deal se da pe
jos, la vale, pe jos, iar la popas, in caruta",
glume;;te erou!. Dar nu pentru motivele
invocate este in primul rand "ma; buna"
"marfa vie", ci pentru ca de obicei aceasta
e de sex feminin. Intr-o prima perioada,
clientela tutuianului era preponderent
manastlreasca: "Am mai umblat eu cu
cucoane, cu maice boieroaice ;;i cu alte
fete cinstite ;;i, slava Domnului l , nu s-au
plans de mine ... ", se lauda harabagiul In
discutia cu jupan $trul dinaintea plecarii la
Piatra. "Spunea tata - pretinde povestitorul
ca i-au spus ;;i lui batranii, care auzisera
din gura lui mo;; Nichifor - ca pe vremea
aceea era bine sa fii harabagiu in Targul
Neamtu1ui, ca te-apucau pe-a-manele
("treceai dintr-o mana (de client) in alta")
(Iorgu lordan, II p.221). Cum ie;;eai din
Varatic, intrai in Agapia, ;;i cum ie;;eai din
Agapia, intrai in Varatic, apoi In Razboieni,
apoi pe la mitoace ;;i aveai mu;;terei, de nu
erai bucuros; ba sa-i duci la Peatra, ba la
Folticeni, ba pe la iarmaroace, ba la
Manastirea Neamtului, ba la Secu, ba la
Ra;;ca, ba In toate paqile, pe la hramuri.
Tot tata mai spunea ca ar fi auzit de la
bunicul bunicului meu ca protopopul de la
Neamt, de pe vremea aceea, ar fi zis unor
calugarite, care pribegeau In saptamana
mare prin targ:
- Maicelor l
- Blagoslove;;te, cinstite parinte l
- De ce nu va astamparati la manastire
;;i sa va cautati de suflet, macar In
saptamana patimilor?
- Apoi da, cinstite parinte, cica ar fi
raspuns ele cu smerenie, lana asta ne
mananca, pacatele noastre. Dar n-am mai
veni noi caci, cum ;;tii sfintia ta, mai mult
cu ;;eiacul ne hranim ;;i apoi, de nu curge,
macar pica, ;;i cine mi;;ca tot pi;;ca.
Protopopul atunci, sarmanul, cic-ar fi
oftat din greu, inghitind noduri ... ;;i ar fi dat
vina tot pe mo;; Nichifor, zicand:

Document
- De-ar crapa odata sa crape (precum
balaurul din dealul Balaurului evocat de
erou, el insu)ii un balaur al sexului tare) )ii
harabagiul care v-au adus l C-atunci )itiu
ca n-ar avea cine sa va mai carabaneasca
a)ia de des pe la Uirg.
$i cica auzind mO)i Nichifor de aceas
ta, tare s-ar fi mahnit in sufletul sau ~i
s-ar fi jurat cu Juramant ca sa nu mai aiba
a face cu parte duhovniceasca cat a trai
el; caei, din pacate, era )ii evlavios mO)i
Nichifor )ii tare se mai temea sa nu cada
sub blastamul preotescl De-aceea, cu
fuga au alergat la schitul Vovidenia, la
pustnicul Chiriac din
fanta Agura,
care-)ii canea parul )ii barba cu eire)ie
negre )ii in Vinerea Seaea, prea cuviosul
cocea oulla lumanare, ca sa mai u)iureze
din eele pacate. $i apoi s-a hotarat el ea
de-acum inainte sa aiba a face mai mult
cu parte negustoreasca" (precum nora
jupanului $trul).
E de discutat (dar n-o s-o facem; a
facut-o in locul nostru Vasile Lovinescu)
daca mo Nichifor )itie sau nu
"solomonii"; sau daca. nu cumva e un
"Mitoman (.,.) de mare clasa" ($erban
Cioculescu, Varietaii.. p. 200) Sigur e
ca "ev/avios" nu este ori este pe atata pe
cat de pustnic este "pustnicul Chiriac din
sfanta Agura, care-)ii canea parul )ii
barba cu cire~e negre )ii in Vinerea
Seaca (. .. ) cocea oul la lumanare, ca sa
mai u)iureze din cele pacate". Povestirea
ce contine violente "rabufniri de critica
antimonahala", "cele mai necrutatoare
din toata opera satirica a lui Creanga"
(Zoe Dumitrescu-Bu)iulenga, p. 159) nu
putea avea - i nu are - un protagonist
cucernic. Harabagiul nostru intampina
Rusaliile (intervalul prezentului actiunii
cuprinde trei zile: miercurea, joia )ii
vinerea de dinainte de Duminica Mare)
trecandu-)ii pe raboj inca a cucerire, 0
victorie sentimentala. De zile mari, Am
inceput articolul de fata precizand
semantica porec/ei lui mO)i Nichifor. II
vom incheia reamintind ca nume/e per
sonajului, Nichifor, de origine greceasca,
include cuvantul victorie.

Malea - "Moi' Nichifor Colcariut'. Cea

mai de pre! cucerire a biruitorului de inimi
Nichifor, favorita haremului de amintiri
eretice ale harabagiului transportand
numai "marfa vie", cat se poate de vie i
de incitanta: "Dupa un an, sau dupa mai
mul\i (in raport cu prezentul aC\iunii), mo
Nichifor s-au rasuflat, la un pa.:,ar cu vin,
catra un prieten al sau, despre intam
plarea din codrul Grumaze)itilor i frica ce
a tras giupaneasa Malca ... Prietenul lui
mo Nichifor s-a rasuflat )ii el catra alii pri
eteni ai sai i de-atunci oamenii, cum sunt
oamenii, ca sa-i puie sange rau la inima ...
au inceput a porecli pe mo Nichifor i a-i
zice: "Nichifor Co\cariul, Nichifor Cotca
riul". $i poate acum a fi oale i ulcioare i
tot Nichifor Co\cariul i-a ramas bietului om
numele i pana in ziulica de astazi.
"Evocarea aventurii cu Malca, 0 aventura
aparte, nu de rutina - povestea povetilor
i Cantarea Cantarilor din repertoriul
eroului -, mult prea placuta pentru a nu
face (pana la urma i a data in viata) din
altfel foarte discretul mo Nichifor un
laudaros, i-a adus acestuia porecla de
venica pomenlre, Malca nate legenda
seducatorului ei.
Evreica crescuta la tara, caci tatal ei "a
tinut mult timp ratoul (han la drumul
mare) de la Bodeti" (stabilindu-se ulteri
or la Piatra), Malca e voinica i .,imboJo
rata", vorbete perfect moldovenete,
aduce la mers cu "de-ale noastre" i tie,
la nevoie, a face treaba ca 0 taranca
(aduna
uscaturi,
aprinde
focul):
,,- Doamne l bine-ti mai ede, giupaneica;
parca eti una de-a noastre l ", exclama
admirativ mo Nichifor privind-o cum
"incepe a strange la taruri" (vreascuri,
crengi uscate). Pare intr-atat de autoh
tonizata, Incat atunci cand se sperie, mai
exact cand e dinadins speriata de mo
Nichifor, acesta s-o poata ironiza astfel:
"Da' ce Doamne iarta-ma, parca eti din
neamul lui Itic". E, fire)ite, din neamul la
care se refera harabagiul i cunoate
(cateva ceva despre) car\ile sfinte, invo
cate ca sa-I consoleze pe mo Nichifor,
care se plange ca nu are copii: ,,- Nu te

Document
supara, mo~ Nichifor, zice Malca, ca
poate a~a a fost sa fie de la Dumnezeu;
pentru ca a~a scrie ~i. la noi Tn carti
despre unii, ca tocmai la batranete au
facut copii l Evreica moldoveanca sau
moldoveanca evreica, Malca e ~i mai
atragatoare prin jocul dualitatii ei, de
pamanteanca exotica.
Cu numai doua saptamani In urma
fata de prezentul actiunii s-a maritat cu
Itic, fiul lui Jupan $trul din Targul
Neamtului, Dupa casatorie insa, nu ea a
venit sa focuiasca la sot. ci sotul la ea, la
familia ei din Piatra. In Targul Neamtului
venise "de cale primara" la socri, "cum se
zice la noi", explica povestitorilor (iar
lorgu lordan II, p. 222: "Cale primara se
nume~te intaia vizita pe care 0 fac tinerii
casatoriti la parintii barbatului sau ai
nevestei"). Dupa ce "a Incredintat-o In
mana parintilor lui", Itic "s-a intors rapede
la Piatra, sa se gandeasca pe negus to
rie". Malca ramane singura la socri (prima
~i cea mai importanta zi a actiunii), I~i
strange lucrurile ~i se pregate~te sa se
Tntoarca fa Piatra, de doua ori acasa, la ai
sai ~i la sot. Cand mo~ Nichifor, tocmit de
dimineata de jupanul $"lrul, trage caruta
"dinaintea u~ii", Malca "a ie~it afara sa-~j
vada harabagiul". $i vazandu-I, I-a placut.
Din prima clipa; de la prima vedere
"N-apucase jupanul $trul a ajunge bine
acasa, ~i mo~ Nichifor ~i trasese caruta
dinaintea u~ii.
Malca - a~a era numele nurorei lui
jupan $trul - a ie~it afara sa-~i vada
harabagiul. $-apoi, povestea cantecului:
las' ca era de la Piatra de locul ei, dar era
~i Imbojorata Malca ... din pricina plansu
lui, ca se desparte~te de socri, pentru ca
intaia~i data venise ea la Neamt, de cale
primara la socri, cum se zice la noi",
Cele trei puncte ghidu~e puse de
autor vor cu siguranta sa sugereze ca
Malca era "Imbojorata" nu din cauza plan
sului de despartire (de socri), ci a emoliei
provocate de "mo~" (v. In acest sens ~i la
C. Regman, p. 56-57). Atractia resimtita
de tanara sotie, ce I~i dore~te sa aiba
(multi) "baieF', fata de barbatul Inca in

putere care e harabagiul ar fi ramas fara

consecinte daca harabagiul n-ar fi fost
insu~i mo~ Nichifor Cotcariul. Urmeaza
arhicunoscuta calatorie de la Targu
Neamtului la Piatra, cu caruta "aranjata"
sa se strice ~i cu noaptea petrecuta in
padurea Grumaze~tilor. A doua zi, joi, "pe
la pranzul cel mare" (10-10112 dimineata,
dupa lorgu Jordan), calatorii ajung la
Piatra cu 0 intarziere de 16-18 ore: ,,- laca
te-ai vazut ~-acasa, giupane~ical - Siava
lui Dumnezeu, mo~ Nichifor, ca :;i-n
padure nu mi-a fast rau.,,". "Dupa ace as
ta, tot la doua-trei saptamani, giu
pane~ica Malca venea In Neamt la socri
?i se Intorcea acasa numai cu mo~
Nichifor, fara sa se mai teama de lup ... "
Naveta Piatra Neamt n-a impiedicat-o,
desigur, pe Malca, dimpotriva l sa aiba ~i
baie!ii pe care ~i-i dorea.
Chiar de la prima ei replica, spusa sim
plu, moldovene~te, cu un soi de supunere
cuviincioasa ~i cu un fel de voio~ie
relinuta, complice la graba de a pleca a
harabagiului, Malca se rotunje~te ca unul
dintre cele mai reu~ite personaje feminine
din opera lui Creanga: "Da' ia sa nu ne tre
cem vremea cu vorbele, Hai sus,
giupane~ica Malca, sa te duc la barbalel
acasa; ~tiu eu cum Ii treaba nevestelor
celor tinere, cand nu-s barbalii cu dansele
fac zambre ~i trag acasa, cum trage calul
la traista cu orz.
- laca, ma suiu, m09 Nichifor l
$i odata incep cu tolii a carabani la
saltele cu puf, perini moi, 0 legatura cu
mancare ~i alte marunlu~uri. Apoi Malca
i~i ia ziua buna de la socri ~i se suie dea
supra saltelelor, in fundul carulei, lara mo~
Nichifor se azvarle pe capra, da biciu
iepelor ~i lasa pe giupanul $trul ~i cu ai sai
cu lacrimlle pe obraz.
Prin targ, a~a mana de tare mo~
Nichifor, de ti se parea ca zboara iepele,
nu altceva".
Impreuna cu ele, Malca zboara spre des
tinul ei, de femeie maritata cu ibovnic, ac
ceptand fara zbateri dramatice, in chip fi
resc, ba chiar cu 0 anum ita seninatate, ceea
ce in nici un caz nu cautase cu orice pret.

$tiinta ~i filosofie
Se poate Intelege a~adar interesul
un substitut ideologic, precum ,.Iiberalis
mul" descris de Fukuyama ca ideologie postmodernllor pentru 0 astfel de critica
dominanta a noului ev 5 , In timp ce a1tii a culturii, interes manifestat cu mai putin
nutreau iluzia ca "postmodernismul" S;i In eonduita multiculturalista 1a.
le-ar putea oferi solutia a~teptata6.
Negatia progresului n-a dus Insa la
Lumea se rea~eza, grabita, febrila, depa~irea lui. In plina postmodernitate,
dupa e~ecul evident al unui sistem tota traim Inca pe seama filozofiei luminilor,
litar ~i decantarea pregnanta a din care se nutresc tendintele descrise
carentelor celuilalt, Intemeiat pe de de Harvey C. Mansfield prin politizare,
mocratie. "Razboiul rece" produsese agresivitate, sensibilizare feminista, mul
eroziuni de tot felul In ambele tabere, ticulturalism, corectitudine politica (.. poli
ceea ce avea sa Intarzie considerabil tical correctness") 11, pentru a nu mai
procesul de restructurare. Taberele s-au aminti Inca 0 data postmodernismul ca
contaminat mutual, complicitati multiple expresie a tranzitiei spre 0 formula Inca
s-au creat peste tot, marcand inevitabil neconturata destul ca sa primeasca un
etapa
rea~ezarilor
postcomuniste. alt nume.
Compromisa la Intalnirea cu realitatea,
o anumita obstinatie ("tiranie blanda",
doctrina marxista supravietula In unele ar fi spus Tocqueville) se observa In
medii academice din Apus, unde
conduitele de tip multiculturalist, ca ~i in
"bazele" ei sunt Inca aparate cu aplomb
cele care Ie-au premers ori Ie acompani
~i nu fara 0 anume legatura cu multicul
aza. Caci este vorba despre grupuri
turalismul 7 privit ca ideologie ~i nu ca
interesate de un statut identitar ~i,
deschidere multiculturala B
de obtinerea unei recu
o mica paranteza se vade~te aici uti deopotriva,
noa~teri din partea societatii. Ele nu se
la. In numele civilizaJiei, secolul XVIII de
multumesc a fi tolerate, ci tind la un pres
osebise Intre popoare avansate ~i po
tigiu social, la valorizarea lor optima 12.
poare Inapoiate, salbatice, incapabile de
progreso Secolul XIX a pus accent pe Chestiunea identitatii Ie preocupa
cultura, stimuland particularismele, obsesiv, fie ca este vorba despre
specificul national, nu 0 data In dezacord trasaturi specifice sau despre ierarhia
cu ideea modern a de progreso Regasim sociala, ceea ce inseamna a dobandi
aceasta atitudine azi, In plin postmo stima alteritatii, dar ~i stima de sine, 0
dernism, sub diverse forme, care privl1e tinta Inca mai anevoioasa 13.
Unii comentatori leaga aceasta pro
giaza particularismul,
secventialul,
pensiune de gandirea hegeliana, fie ~i
mi~carea centrifuga, punand sub semnul
Intrebarii chiar ideea de progres, de care stilizata de un Alexandre Kojeve sau
s-a abuzat adesea Intre timp. Caci pro pusa la lucru In sens post modernist de
gresul e numai un punet de vedere, 0 un Fukuyama. Dupa opinia celui din
perspectiva, cea a ratiunii. Alte perspec urma, viitoare competitii ~i conflicte se
tive ar fi tot a~a de legitime. "Punctul de vor produce indeosebi pentru stima,
vedere modern, s-a spus, e un punct de prestigiu (thimos) , Incat istoria (sau daca
vedere al punctelor de vedere", un vreti postistoria) ar fi sa c';fete In viitor 0
eumul de viziuni, atitudini, modalitati, In dimensiune thimotica 1 . "Imensele
sensu! remarcat ~i de Nietzsche cand I~i razboaie ale spiritului" se anuntau la ori
definea contemporanii ea "enciclopedii zontul noii utopii, atunci cand lumea era
ambulante", muzee fastidioase In care Inca dispusa la conflicte oarecum tri
Ineap de toate, fara ordine ~i fara bale 15. Izbanda liberalismului, procla
mata solemn de analist, se mai lasa
masura 9 .

$tiinta ~i filosofie
a~teptata, ca ~i preeminenia ideaJurilor
Inalte In raportunle dintre oameni.
In fond, nota cea mai frapanta a seco
lului XX ramane tocmaf criza gandirii
liberale, pe seama careia s-au produs
marile dictaturi de stanga sau de dreap
ta 16 Noile "filozofii" nu puteau face
abstraciie de acest lucru. Viaia, liber
tatea, cautarea fericirii pareau prea
abstracte ~i prea dependente de ~ansa.
Cum sa contezi pe un dar natural sau pe
o reu~ita individuala? Raspunsul dat de
multiculturalism echivaleaza cu un fel de
asigurare sociala contra nscului de e~ec.
EI nu mai pretinde efort de "Tmplinire uni
versala" (ca la Hegel), socotind ca orice
comunitate are 0 asemenea vocaile.
Istona, ca discurs, I~i da osteneala
sa-i scoata la lumina resursele. Ea Insa~i
se arata postmoderna atunci cand privi
legiaza fragmentarismul, imaginile ~i cul
tiva pitorescul marl lor "spectacole".
Parada din 14 iulie 1989, la bicentenarul
Revolutiei franceze, a adus pe sub Arcul
de triumf echipe folclorice din toata
lumea, alaturi de sportivi, cosmonauii,
arti~ti de bulevard etc., iar patru ani mai
tarziu, inaugurandu-~i primul mandat
prezidential, William Clinton a convocat
la Washington "bucatariile lumii". In
forme ~i cu nuanie diferite, acela~i mesaj
e deductibil din ambele episoade: festi
valul multicultural ramane chintesenta
unei lumi interesate de spectacol, de
imagini In cavalcada, mistuindu-se una
pe alta. Un razbol al imaginilor Insote~te
acum arice conflict de anvergura, dupa
cum s-a putut vedea In criza Golfului, In
evenimentele din spatiul ex-iugoslav etc.
Am trait noi In~ine, alaturi de altii din
toata lumea, momentul destramaril
regimului comunist, transmis In direct pe
micile ecrane, ceea ce I-a facut pe
istoricul Charles King sa vorbeasca apoi
de 0 "revolutie postmoderna"17
Sper sa nu fortez prea mult analogia
daca alatur consensual momentul ime
diat postbelic din America lui MacArthur,

constransa la defensiva anticomunista,

~i momentul actual, cand ne vine, din
acela~i spaiiu, insistent, Indemnul la 0
"political correctness", adica la atitudini
care sa favorizeze grupurile oprimate
sau vulnerabile 18. Ideologia multicultu
ralismului Ii vine In sprijin, ~i ea, cu
nuanie ce descriu un spectru destul de
larg: conservatoare, liberala, critica
etc 19. S-a ajuns de aceea la un plural In
descrierea fenomenului, daca definitia
Insa~i se deroba, sustragandu-se unui
consens cat de cat acceptabil. Vorbim
azi de multiculturalisme ~i pentru a sub
linia oarecum opozitia la acel monocul
turalism de sursa europeana, resimtit
deja ca 0 piedica de mondiali~ti.
Dupa ce a intervenit decisiv In
razboaiele mondiale, aruncandu-~i sabia
In cumpana, America Impline~te parca
profetia lui Tocqueville de acum un secol
~i jumatate. Mai mult Inca, prin "razboiul
rece", ea ~i-a eliminat oarecum princi
palul adversar ~i se devoteaza unui
proiect mondial de putere Ideologia mul
ticulturalismului, In forma ei liberala, 0
ajuta sa demoleze structurile opresive ~i
sa puna In valoare marile resurse ale
grupurilor marginalizate 20
Desigur, forma cea mai interesanta ~i
mai productiva pare a fi In momentul de
fata multiculturalismul critic, profesat de
Peter McLaren, care propune sa se
negocieze spatiile socioculturale, sa se
regandeasca relatiile cu puterea, astfel
ca minoritarii, exclu~ii, marginalii sa
poata fi integrati In chip egalitarist 21 .
Accentul se pune, In acest spirit, pe
respectul alteritatii, pe analogia stimula
tiva, pe un pluralism al valorllor.
Deosebirea nu mai genereaza excluderi,
CI 0
complementaritate benefica In
ansamblul culturii 22 . "A trai cu diferenta"
(Klaus Roth) a ajuns 0 norma indispen
sabila de conduita, fiindca dlferente
(sociale, etnoculturale, religioase etc.)
exista In arice domeniu, oricand ~i ori

~tiinla

$i filosofie

unde, ceea ce obliga la toleranta. dialog, sesizabile ori ascunse. Obsesia iden
negociere.
titatii poate genera ~i efecte negative, ca
Cu un sfert de secol in urma, un con . ~i
privilegierea
necondiiionata
a
cept relativ nou se impunea, sub grupurilor minoritare de orice fel. Riscul
impactul antropologiei, Tn analiza de a nedreptaii ~i victimiza pe majoritari
relatiilor dintre culturi, mentalitaii, nu e mic, nici lipsit de efecte la longue,
9rupu ri etnosociale: acultura jia. T er iar inlocuirea paradigmei verticale (infe
menul fusese utilizat inca din secolul rior/superior) cu una orizontala, care sa
XIX (W. I. McGree), iar in perioada inter permita egalizarea ~anselor, ramane
belica a ajuns la 0 anume raspandire inca un pios deziderat 2B
Perspectiva istorica asupra fenome
(R. Linton, M. Herkovits etc.), poate ca
nului
multiculturalist ar putea servi la 0
replica la ~coala difuzionista, dar ~i
fiindca propunea 0 viziune mai dinamica mai judicioasa direqionare a lui. Nu
(M. Hunter, A. Richards, L. Mair ~.a.) traim intr-un "timp fara masura, un timp
asupra culturii 23
pur" (Octavio Paz), rupii cu totul de
S-au preferat apoi alte accente, puse modernitate, bloca~ in prezent, fara
pe conexiuni ~i interferente, pe sensu I ruine ~i fara utopii 9, ci poate Tntr-o
finalmente complementar ~i convergent "modernitate tarzie,,30, care ar trebui sa
al creaiiei Tn cultura. Multiculturali~tii de ne indemne a face din multiculturalism
aZi, cei de nuania critica mai ales, merg nu doar 0 forma de toleranta, ci totodata
inca mai departe, reconsiderand un mijloc de comprehensiune mutu
31
opozitia antitetica dintre universal ~i par ala . Accentul s-ar deplasa atunci spre
ticular, general ~i specific, superior ~i dialog ~i relatii interculturale, cum suge
inferior, centru ~i periferic, Tntr-un sens reaza deja unii speciali~ti In domeniu.
Notiunea de interculturalitate convine
pozitiv, capabil sa integreze diferenta,
insolitul, asimetria, marginalitatea. In de aceea unei analize mai atente ~i mai
plus, ei refuza "cdnonul vestic" de eval profunde a "fiintei noastre culturale",
uare, intrucat e ofensator prin lipsa cum s-a spus deja In multe randuri,
pornindu-se de la nevoia unei deschideri
recunoa~terii ~i propun 0 scala dina
mica, mobila, incitativa 24
cat mai ample spre alte sfere de cul
Nici opozitia stanga/dreapta nu mai e tura 32 . 0 educatie interculturala bine
azi atat de relevanta, dupa ce s-a putut articulata ar Tnlesni, Tn acest spirit,
constata pana la ce punct extremele se depa~irea conflictelor interetnice, moti
ating. Examinand "trecutul unei iluzii", al vate de regula ~i cultural 33 . De la logica
iluziei comuniste in secolul XX, Franyois lui mono s-ar ajunge astfel la logica lui
Furet a pus-o de altfel convingator Tn inter, ca premisa a unui alt tip de solida
lumina 25 , alaturi de alti anali~ti interesati ritate umana 34
indeosebi de 0
epistemologie a
Se admite azi, oriunde, ca "toate cul
2
stangii 6. AdePiii progresismului (Inca turile sunt hibnde; nici una nu-i pura, nici
un ism la indemana) T~i acuza adversarii una nu este identica cu un popor "pur,,;
de toate relele, Tn numele unei "political nici una nu se compune dintr-un iesut
correctness" pe care speciali~tii Tn omogen. Dincolo de asta, ne previne un
geopolitica, feminism, ecologie etc. 0 analist, toate culturile cuprind, conform
cu natura lor, 0 mare cantitate de inventie
aduc mereu Tn discutie27.
Evident, multiculturalismul e un feno ~i fantezie - de mituri, daca preferam -,
men prea complex pentru a putea fi de care se integreaza de la sine Tn crearea
scris in putine cuvinte. Comentatorii sai ~i recrearea. diverselor imagini ale unei
prefera sa-i evoce fie meritele, fie viciile culturi. Datorita stradaniilor unor istorici

$tiinta ~i filosofie
ca Hobsbawm, Ranger ~i Martin Bernal informaiiilor ~i a transportului transforma
(In Atena neagraj, ~tim azi ca tradiiiile pot lumea Intr-un sat global, dimensiunea
fi inventate (In fapt, chiar a~a se ~i Intam multiculturala se va impune progresiv In
pia adeseori) ~i ca Intr-o serie de imagini marile decizii, angajand schimbari dintre
perene apartinand trecutului cultural (pre cele mai profunde Tn "noua ordine" (New
cum cele ale Greciei clasice) se afla World Order) ~i In mentalitatea oame
Tncorporata 0 mare cantitate de manipu nilor. Reu~ita ei reclama Insa un spirit
lare, de fabricaiie pura ~i de deliberata umanist, asupra caruia s-a ~i atras
curaiire ~i falsificare retrospectiva,,35.
ateniia (Steve Olu Michael)42. De la
E un proces dinamic ~i de 0 inepuiza asimilaiionism, negare ~i ignorania s-ar
bila diversitate, In care ,,orice cultura ajunge, combatand orice ism ~i stimu
ascunde In sine un poteniial nesfar~it de land aciiuni pozitive, la 0 diversitate de
combativitate ~i agresiune", Indreptat de valori ~i de soluiii manageriale, pentru a
regula contra "demonilor" straini, pe culmina Intr-un multiculturalism de
seam a carora se pun, la nevoie, nereu nuania umanista 43. 0 asemenea direc
~itele dinauntru. Demonizarea celuilalt,
tiva nu poate reu~i decat Insoiita de
ajunsa la forme paroxistice in secolul interculturalitate ~i dublata de transcul
XX, nu eo inveniie a timpurilor moderne. turalitate, In sensu I preconizat de
"Orice document al civilizaiiei, nota J. Piaget pentru discursul transdisciplinar
Walter Benjamin, e totodata ~i un docu despre om 44 . S-ar cuveni poate sa
ment al barbariei"36.
imaginam ~i 0 metaculturalitate, ca
Lasand la 0 parte speculaiiile intere soluiie de sinteza a problemelor puse, In
sate, de tip politicianist, sa notam faptul lumea postmoderna, de relailile atat de
ca In ultimii ani au aparut ~i In Romania complexe Intre culturi, naiiuni, grupuri
studii mai temeinice cu privire la proble minoritare etc.
mele multiculturalismului. Autorii lor pun
Criza statului-naiiune, a libertaiii ~i a
la contribuiie argumente de ordin psi muncii, aceasta tripla criza cu care se
hopedagogic, sociologic, istoric, iar Tn confrunta contemporaneitatea 45 , obliga
vremea din urma temeiuri de antropolo la prudenia In abordarea multiculturalis
gie culturala 37 , ca In Caietele tranzijiei mului, dar ~i la curajul intelectual ~i politic
editate la Cluj de Enikb Magyari-Vincze de a-i rezolva problemele.
~i Ovidiu Pecican 38 . Homo europaeus e
Multiculturalismul poate deveni un
urmarit ~i In spatiul danubio-carpatin mijloc de armonizare a lumii, In condiiii
(Victor Neumann)3'9, iar pentru studiul de extrema complexitate, Insa ~i 0 noua
Transilvaniei se preconizeaza insistent utopie, capabila sa exacerbeze tensiu
,,0 istorie pluriculturala,,40
nile dintre majoritari ~i grupurile
De altfel, Caietele tranzijiei includ In minoritare de orice fel. E 0 chestiune de
chiar primul tom un grupaj de analize ~i masura, de nuania, asupra careia am
reaciii la tema multiculturalismului, pusa Incercat numai sa atrag luarea-aminte.
sub semnul "provocarii" ~i al refleciiei
metodice 41 . Am putea reiine aici, doar
spre a da contur temei In cauza, preocu 1 Cf. AI. Zub, La sfar$it de ciclu. oespre
parea de a conceptualiza tema Tn spaiiul impactul Revolujiei franceze, la~i, 1994.
romanesc, de a legitima noile experienie 2 Jacques Lesourne, Bernard Lecomte,
Tn domeniu.
De IAtlantique a l'Oural,
Multiculturalismul se anunia In arice I'apres-communisme, Paris, 1990
caz ca 0 provocare majora pentru se 3 Guy Hermet, Istoria najiunilor $i a
colul XXI. In condiiiile cand tehnologia najionalismului in Europa, la~i, 1997.

$tiinta ~i filosofie
29 Nathan Gardels (ed.), Schimbarea
4 Linda Hutcheon, Politica
ordinii globale, Bucure;;ti, Antet, 1998, p.
postmodernismului, Bucure;;ti, 1997
179-180.
5 Francis Fukuyama, Sfar$itul istoriei,
'30 Claude Karnoouh, Adio Oiferentei.
Bucure;;ti, 1994.
Eseu asupra modernitaJii tarzii, Cluj,
6 Gianni Vattirno, Sfar~itul modernita Ii.
Dacia.
1994.
Nihilism $i hermeneutica in cultura post
31.
Mihai
Korka, Pentru un di log inter
moderna, Const nla, Pontica, 1993.
cultural,
In
Academica, VIII, 11 IX 1998,
7 Ovidiu Hurduzeu, Noua identitate a
p.
4;
Victor
Neumann, Invatamantul multi
omului occidental, In Romania literara,
$i
intercultural,
In Curentul, 15-16 VIII
XXXI, 37 (16-22 sept. 1998), p. 12-13.
1998,
p.
18.
8 A. R. Miculturalismul, In Timpul, IX, 38
32 Constan in CUCO$, Interculturalitate $i
(29 IX-5 X 1998), p. 13.
9 Cf. Harvey C. Mansfield, Politiquement edu atie, In Forum, XL, 469-471, 1998,
p.105-115.
correct, in Commentaire, 83, 1998, p.
33 Ibidem.
625-626.
34 Micheline Rey, O'une logique mono it
10 Ibidem, p. 626
une logique de I'inter. Pistes pour une
11 Ibidem
education interculturelle et so lida ire ,
12 Ibidem, p. 625
Strasbourg, 1996.
13. Ibidem.
35 Edward W. Said, Cultura ?i identitate,
14. Francis FUkuyama, Sfar$itul istoriei
In Lettre internationale, ed. rom., vara
iii ultimul om, Bucure~ti, Paideia, 1994,
1997, p. 84.
p. 129-246.
36 Ibidem.
15. Ibidem, p. 283.
37 Constantin Cuco9, Interculturalism in
16. Cf. Fran<;ois Furet, Trecutul unei
Romania the metamorphosis of a post
iluzii, Eseu despre ideea comunista in
totalitarian society, In European journal
secolul XX, Bucure;;ti, 1996, p. 13-40.
of intercultural studies, 8, 1997, 3, p.
17. Cf. AI. Zub, Chemarea istoriei, lai,

257-266.
1997, p. 10.

38 Caietele tranzitiei, Cluj, 1, 1997.

18 Harvey C. Mansfield, op. cit. p. 617-627.
39 Victor Neumann, The Temptation of
19 Pia Branzeu, Multiculturalismul con

Homo Europeaus, New York, 1993.

temporan, In Romania literara, XXXI, 41

40 Sorin Mitu, Pompiliu Teodor, Catre 0

(14-20 X 1998), p. 26-27.

istorie pluriculturala a Transilvaniei, In

20 Ovidiu Hurduzeu, op. cit.

Caietele tranziJiei, Cluj, 1, 1997, p. 26-28.

21 Ct. Pia Branzeu, op. cit.

41 Nandor I. Magyari, Istvan Horvath,

22 Klaus Roth (Hg), Mit der Oifferenz
Ovidiu Pecican, Edit Szegedi, Provo
leben, Waxmann, Munster, 1996.

carea multiculturalismului, In Caietele

23 Cf. AI. Zub, Oiscurs istoric iii tranziJie.
tranzitiei, 1,1997, p. 29-37.
in cautarea unei paradigme, la9i, 1998, p.
42 Steve Olu Michael, Models of
176-178.

multiculturalism.' implications for the

24 Pia Branzeu, op. cit,

twenty-first century leaders, In European

25 F. Furet, Trecutul unei iluzii. Eseu

journal of intercultural studies, 8, 1997,

despre ideea comunista in secolul XX,

3, p. 231-245.

Bucure9ti, 1996.

43 Ibidem, p, 235.

26 Fabrice Bouthillon, Apres I'episte

44 J. Piaget, Intelepciunea iii iluziile

mologie de gauche, In Commentaire, 83,

filozofiei, Bucure~ti, 1970.

1998, p. 641-652; Gaston Fessard,

45 Yves Charles Zarka,

Communisme et national-socialisme, ibi

L 'ultra-moderntte en politique. Sur la

triple crise de l'Etat-nation, de la liberte
dem, p 653-666.

individuelle et du travail, In
27 Harvey C. Mansfield, op. cit.

Commentaire, 83, 1998, p. 633-640.

28 Pia Branzeu, op. cit.

Un eseu imposibil

~~~mJ~

~@~mJD(QJ

ocivilizatie
, care

se ubmineazB

pe sIne
(Albert Speer - 0 analiza de caz
psiho-socio-istorica)

18

a
i

n
re

in

...... and ma Tntreb care este drumul

civllizatiei, Tmi este foarte greu
. .';:'Q sa-mi raspund. Pentru ca azi orice
contra
raspuns
starne\,te
atatea
argumente \'i insuficiente, ca trebuie sa
renunti. Sau sa adaug la argumentele de
ordin material \'i tehnic altele, de ordin
cultural \'i politic. La cele de ordin civic
altele, care vizeaza intim, cotidian, viata,
sufletul fiecarui individ. Pana ce
argumentele se Tmputineaza ...
Trebuie sa-mi dau seama ca este
vorba de acele transferuri din diferitele
resorturi ale vietii sociale - de la u\,urarea
existentei materiale pana la ... integrarea
psihica ca proces de "socializare", ca
individualizare
pe drumul carora
insuficientele, devierile, rupturile ostile
sunt atat de mari Tncat calea civilizarii
noastre, la fiecare pas, se transforma Tn
calea regala a inadvertentelor. Pana la
adevaratele monstruozitati.

II

Deci nu este vorba de simple zigzaguri

sau mi\,carea Tn spirala a devenirii
noastre \'i nici doar de brutale dari Tnapoi.
Insa\,i inima ei este pulsata de limitele
noastre biologice. $i mai ales de proasta
noastra acomodare la propriile noastre
Tnaintari sociale. $i ele extrem de inegale .
$i u\,or de Tntors Impotriva noastra, a
vietii.
Desigur, nu-i putin ca oamenii sa aiba
ce manca. Sa locuiasca. Sa se Tmbrace.
Sa \'tie sa voteze. Si mai ales sa aleaga ...
Intre rau... $i ce~a mai putin rau. Sa
spuna "buna ziua". $i mai ales sa tina
seama de suferintele celorlalti. Retinand
din marile probleme \'i teme ale istoriei
propozitii simple care sa-i ajute sa
pa\,easca printre cei vii \'i cei morti. In
timp ce istoria trece prin ei,
Dar trebuie sa observam ca mica
noastra civilizatie de azi este data peste
cap foarte u\,or \'i catastrofic. Ca viata
noastra sa se transforme In adevarate
lanturi de orori. Nu ca istoria nu ar fi fost
brazdata de ele \'i pana acum. Dar
civilizatia acum se transforma Tn
contrariul sau. Pentru ca nu-i vorba de
simpla "relntoarcere" la barbarie. Ci
instalarea acesteia Tn miezul civilizatiei.
Transformand
mijloacele
acesteia
(~tiinta, tehnica, In general inteligenta
umana materializata) Tn instrumente de
"reglementare" barbara a relatiilor
umane. Este vorba de 0 noua calitate. De
globalizarea moderna a unei barbarii
originale. Proprie acestui secol. Barbarie
careia Ii sunt supuse cultura, institutille
\'tiintifice \,i, Inainte de toate, cele politice.

Cartea politica
Ca acestea. ulterior, sa devina mijloacele
care 0 reproduc sistematic ~i cu 0
"fireasca" indiferenta.
Este vorba de instalarea - deschisa
sau mascata - a climatului de intoleranta
$i a\>a, de la intoleranta pa\>im spre
cruzime ca stare fireasca, inevitabila. De
la cruzime - la crime. De la crime la
sadism - ca solutie sociala. De cele mai
multe ori prea bine organizate. De la
crime sadice trecerea nu-i prea grea pana
la exterminarea In masa. Fara sa ne dam
seama ca masacrandu-ne am pomit pe
calea autodistrugerii genului uman.
Nu ma gandesc numai la milioanele de
vieti salbatic torturate In lagare. La
milioanele, la zecile de milioane de morti
In cele doua razboaie mondiale. La
milioanele de oameni care au murit In
acest secol In razboaiele "mici", zonale.
Civile. $i mai ales lagare de exterminare.
Nu ma gandesc acum "numai" la evrel,
tigani, slavi, detinuti politici atat de savant
\>i bine organizat exterminati In lagarele
naziste. Ca 0 culme a genocidului. Ci fa
arice genacid.
Dar acum ma obsedeaza un aspect
aproape frivol al efectelor acestui seGal.
Oricum, ceva ce poate parea secundar.
Chiar
nesemnificativ.
$i
anume
SENSfBfLlTATEA acestui veac. Mai
corect, cum ne-a desensibilizat acest
secol. "Obi\>nuindu-ne" cu crima. Dand
frau liber pana la catastrofe mondiale
unor porniri istoric, cel putin partial,
reprimate, Sau a\>a ne-a placut sa
credem.
Acum ma obsedeaza fNOfFERENTA
pe care a dezvoltat-o acest secol In noi,
$i rolul, forta fMfTAJlEf In rau, Cum
violenta devine painea noastra de toate
zilele. Climatul de fond. In care ne
na\>tem. Aerul pe care-I respiram.
Ma gandesc la cei vii. In numele
morlilor. Ma gandesc la omul, individul
care se na~te cu anumite capacitali.
Lasate In paragina. Ca sa devina un robot
al carierei sale. AI succesului sau. AI
nevoilor sale. In rest, daca nu zelos al

raului, eventual al crimei, devine un

simplu orb. Un handicapat. Care nu aude.
Nu vede. Nu simte nimic. $i paradoxa I se
simte bine In pielea lui. Poate Imbaiat In
fiecare zi. Poate Imbracat In costume
bine taiate. Poate nativ chiar neagresiv.
Un om "cumsecade".
Ma obsedeaza aceste monumente
contemporane, banale, ale imoralitatii.
Ale lipsei de responsabilitate umana. Nu
atat ca exemplare individuale. Ci ca
Intamplari prin care se cristalizeaza un tip
uman. Ca prototip monstruos al acestui
secol. Care, In forme mai mult sau mai
putin pure, s-a produs \>i s-a reprodus In
acest secol In proportii de masa.
Ceea ce ma obsedeaza nu este numai
ca "s-a Tntamplat" ceea ce s-a Tntamplat
pana acum. $i Hiroshima \>i Nagasaki ne
arata pana unde se poate merge. Inainte
\>i dupa Gulag. Ci ca rolurile sunt
inter:;anjabife. Victimele de ieri azi pot
deveni calai. Nu avem nevoie decat de
conditii
adecvate.
Favorabile
"dezbracarii" noastre de costumele oferite
de civilizatie. Fara sa ni se Intample ceva
spectacular. Apasam pe un buton.
Distrugem popoare. Ora\>e. Tari. $i
mainile par sa ramana curate ... Suntem
atacati. Contraatacam. Cu cele mai
sofisticate arme. Totul e logic. Chiar
necesar. Suntem urati, detestati. Uram,
detestam. Tot ce-i logic pare \>i rational.
Chiar daca este 0 logica criminala. Cine
are mijloace sofisticate \>i forta I\>i impune
logica. Cine nu Ie are recurge la metode
mai artizanale. La terorism, Love\>te In
punctul slab. Unde doare mai tare ~i
nimeni nu se a~teapla. In indivizi
nevinovali. In numele aceleia\>i logici,
Terorismul statal, antidemocratic, este
concurat "echilibrat" de unul antistatal.
Cel mai grav este cand copiii sunt
prin~i - din plictiseala, suferinla \>i imitatie
In logica violentei. Cand copiii
violenteaza \>i ucid ... copii. Atunci cand
copiii pot deveni calaii copiilor, nu este
atacat numai prezentul nostru. Ci insu\>i
viitorul. Cursul, balanta civilizatiei. lar

Gartea politica
crimele savar~ite de copii trebuie puse tot
pe socoteala adulti1or. A societatii. Este a
chestiune de climat...
Aceste stari de lucruri presupun studii
inedite de istorie contemporana. De
economie ~i sociologie. De psihologie
sociala. De moravuri ~i morala a secolului
nostru.
***
Uneori insa destinul unui singur om
poate fi relevant pentru fizionomia unui
intreg secol. Poate ilumina - macar pentru
o secunda - secrete ale genului uman.
Care par imposibil de surprins. Cele ale
unor vremuri. Un asemenea destin a fost
cel al lui Albert Speer. Arhitectul lui Hitler
~i ministrul armamentului in guvernul
nazist (dupa moartea generalului Todt).
Condamnat la 20 de ani inchisoare la
procesul de la Nurnberg. Cel care a scris
rasunatoarea carte de memorii in inima
Celui de al Treilea Reich*.
Cartea nu este scrisa despre
violentele
secolului.
Ea
este
autobiografia, viala autorului, care
traie~te - mai exact a~a i se pare lui
departe de violente. De atrocitati. La care

Tnsa a contribuit. Chiar din inima Celui de

al Treilea Reich.
***
Cartea a fost dezbatuta. Din momentul
aparitiei. Memoriile lui Speer au provocat
in acela~i timp entuziasm ~i dezgust.
Oricum, aprige critici. Pe care pe vremea
aceea (cartea a aparut in anul 1969) nu
Ie-am urmarit. Ea a fost tradusa foarte
repede in toate limbile de circulatie ale
lumii. In Franta, Tn editura Fayard, a
aparut in 1971. In colectia "Marile studii
contemporane".

Intalnire cu Speer - la "Gibert-Fils"

Peste cativa ani, cotrobaind printre
cartile vechi de pe standurile de la
"Gibert-Fils", Tn inima Parisului, mi-a
atras atentia 0 carte voluminoasa cu
coperta foarte galbena ~i cu litere negre.
Cu un pret care pana 9i mie mi s-a parut
exagerat de mic... Am rasfoit-o cum
rasfoie~ti 0 carte cu care de-abia faci
cuno~tinla.
Plina de curiozitate ~I
a9teptari. Simtind ca de aceasta carte ma
vor lega multe. Ca nu este 0 carte
oarecare.

Calea Victoriei
cu Hotel Continental