Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amidonul
Amidonul
(C6H10O5)
Aspecte Generale
Amidonul este o poliglucida de origine vegetala
, cu rol , in cadrul plantei ,de substanta
energetica de rezerva pe termen lung.
Amidonul nu este un compus unitar ci consta
din doua polizaharide diferite
: amiloza si amilopectina.
Desi au aceasi formula , aspectul amidonului
este deosebit de al celulozei . In loc de fibre ,
amidonul se prezinta sub forma de granule , a
caror forma si marime , caracteristica pentru
fiecare specie vegetala (grau, porumb, orez,
cartofi, etc.) permite o usoara identificare la
microscop.
Amidonul este componenta de baza a multor produse alimentare importante : painea,
faina, cartofii, porumbul.Se foloseste in industrie la producerea glucozei, alcoolului etilic,
cleiurilor, acetonei, glicerinei, acizilor lactici, citrici, etc. Amidonul intra si in componenta
mediului nutritiv la producerea antibioticelor si vitaminelor.
Starea Naturala
Amidonul se gaseste in tesutul alimentelor de origine vegetala, indeosebi in boabele
cerealelor, legume uscate, in tuberculi (cartofi). Amidonul este o substanta grauntos-
fainoasa ce se formeaza in partile verzi ale plantelor, ca rezultat al procesului de
fotosinteza.Amidonul din celulele vegetale se gaseste sub forma de granule,diferite ca
forma si marime,in functie de natura plantei.
Proprietati Fizico-Chimice
Amidonul se prezinta sub forma de pulbere fina , alba. Este insolubil in apa rece, iar in
apa fierbinte formeaza un gel a carui consistena si aspect variaza in functie de specia
amidonului.Pe aceasta proprietate se bazeaza prepararea sosurilor.
Amidonul este higroscopic (absoarbe umiditatea din mediul ambiant) si de aceea se tine
cont ca alimentele bogate in amidon sa fie pastrate corespunzator.
Amidonul este substana de rezerv caracteristic regnului vegetal. Dup locul de depozitare
poate fi un amidon autohton sau de asimilalie, format n cloroplastele celulare i un amidon de
migraie (de rezerv) depozitat n alte organe (rizomi, bulbi, semine, tubere etc). Amidonul
autohton n timpul nopii este hidrolizat n glucoza i transportat n organele mai sus artate unde
se resintetizeaz (la nivelul amiloplastelor).
Forma amidonului este specific, recunoscndu-se uor planta productoare. Se ntlnesc forme
rotunde, ovale, lenticulare, poliedrice etc. Dimensiunile granulelor de amidon variaz de la 2 la
peste 274 microni.
Din punct de vedere chimic, amidonul este un glucozan cu formula (G6H10O5)n alctuit din
amiloz i amilopectin n proporie de 1/3. Amiloza se coloreaz cu soluia Liigol n albastru
intens, pe cnd amilopectin n al-bastru-violet. Componenii acetia se pot separa prin
electrodializ, absorbie etc. Amiloza este solubil n apa fierbinte dnd soluii coloidale ;
amilopectin In prezena apei formeaz o coc.
Amidonul se hidrolizeaz sub aciunea acizilor la cald sau a amilazei rezultnd maltoz, iar
aceasta n continuare sub aciunea maltazei trece n dou molecule de' glucoza.
Ga structur, amidonul este un sferocristal alctuit din cristale fine acicu-lare, birefringente,
dispuse radiar.
Coninutul n amidon (la toate plantele fotosintetizante) este variabil. Cel mai mult se afl n
- orez (70 80%), apoi n
- gru (6367%),
- porumb (60-66%),
- fasole (42-43%)
- cartof (13-25%).
Amidonul are o deosebit de mare importan practic deoarece el reprezint alimentul de baz i
sursa energetic principal a plantelor i animalelor. Are mare valoare economic pentru
industria hrtiei, textil, a alcoolului etc. In industria farmaceutic este folosit ca excipient pentru
prepararea comprimatelor i drajeurilor. Se mai utilizeaz n dermatologiei n cosmetic.
De cele mai multe ori, produsele naturale s-au dovedit mult mai eficiente decat cele disponibile
pe piata, in ceea ce priveste curatenia. Un astfel de produs este amidonul: acesta este la
indemana oricui, nu este deloc costisitor si are mai multe intrebuintari in gospodarie. Iti
prezentam 7 metode de a folosi amidonul.
Amidonul poate inlocui cu succes otetul, atunci cand vine vorba de intretinerea covoarelor. Pentru
a le oferi acestora un miros placut si fresh, presara pe covoare niste amidon si lasa-l sa actioneze
timp de o jumatate de ora, dupa care aspira-l.
3. Curatare pereti
Atunci cand vine vorba de pete, amidonul este cel mai indicat. Daca este aplicat direct pe pata, la
scurt timp dupa nasterea sa, acesta absoarbe surplusul de grasime, fara a o imprastia. Daca ai
patat peretii cu grasime, nu te ingrijora. Poti scapa de urme, daca le freci cu putin amidon, cu
ajutorul unei carpe.
4. Indepartare igrasieIntrebuintare amidon
Igrasia reprezinta o alta problema cu care foarte multe persoane se confrunta. Pentru a scapa de
ea, realizeaza un amestec din 30 g de amidon, 15 g de sare, o lingura de sapun alb, ras si suc de
lamaie. Pasta obtinuta se aplica pe locul afectat, care, in prealabil, a fost umezit.
5. Apret
Daca iti place sa apretezi rufele, amesteca doua cani de apa si o lingura de amidon, pana ce
acesta din urma se dizolva. Solutia se aplica cu ajutorul unui recipient, cu pulverizator.
6. Curatare ferestre
In cazul ferestrelor, realizeaza o solutie de curatare, amestecand jumatate de cana de amoniac,
jumatate de cana de otet, doua linguri de amidon si trei litri de apa calduta. Solutia aceasta aplic-
o pe geamuri cu un pulverizator.
Tacamurile si articolele din argint isi recapata luciul daca le cureti cu o pasta formata din amidon
si apa, dupa care lustruieste-le cu o carpa umeda.
Amidonul se gaseste, sub forma de granule (graunciori) de diferite forme si marimi (9 ' 200 microni),
in frunze si fructe. Foarte bogat in amidon este miezul castanelor comestibile. Amidonul este format
din amilopectina (un amestec de substante pectice, acizi grasi, acid saliciliQ, celuloza s.a.) si amiloza
(o polihexoza). Amiloza este componentul solubil al granulei de amidon; se coloreaza cu iodul in
albastru-inchis; este un polizaharid liniar, format din 200 ' 300 molecule de glucoza.
Amidonul se sintetizeaza in cloroplastele frunzelor, de unde este descompus prin hidroliza., atat ziua.
cat si noaptea si transportat in ta, spre locurile de utilizare sau de depozitare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Starch