Simbolismul

Apare în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacţie împotriva parnasianismului.

Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1886 scrie un manifest literar. Precursorul
simbolismului este considerat Charles Baudelaire prin volumul “Corespondenţe”.

Trăsături

 utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.

 cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi,
confuze,de melancolie, plictiseală.
 cultivarea elementului muzical,a sonorităţii verbale.
 existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii, auditive,vizuale
etc.).

George Bacovia, Plumb

Modernismul

Este o manifestare îndrăzneață a unor forme de expresie nou apărute în perioada interbelică.El
a fost impus în literatura română de criticul Eugen Lovinescu prin revista “Sburătorul”.

Trăsături

 intelectualizarea emoției
 tehnica poetică revolutionară
 cultivarea
 viziunea subiectivă asupra lumii
 versului liber
 ambiguitatea și expresivitatea sunt caracteristice limbajului poetic
 fantezia metaforică
 epitetul rar
 figură de stil : oximoronul
 asocieri semantice inedite
 metafore șocante

Tudor Arghezi,Testament

Lucian Blaga,Eu nu strivesc corlola de minuni a lumii

Ioan Barbu,Riga Crypto și lapona Enigel

Neomodernismul

Curent literar aparut în jurul anilor 1960-1970 al cărui reprezentant de seamă este Nichita
Stănescu.

Trăsături

 poezia sochează permanent asteptările cititorului

 este o poetică a existenței și a cunoașterii
 intelectualismul
 reinterpretarea miturilor
 abordarea modernă a marilor teme ale liricii
 iornia,spiritual ludic
 reprezentarea abstracțiilor în formă concretă
 ambiguitatea limbajului împinsă până la aparența de nonsens
 ermetismul expresiei
 imagini artistice rare

Nichita Stănescu,Leoaică tânără iubirea

Romantismul

Curentul literar este greu de definit el desemnând o realitate de o complexitate uriaşă în

continuă prefacere şi reaşezare în primul rând recalcitrantă la etichetări şi delimitări stricte
definitive. Curentul literar este o mişcare literară de o anumită amploare şi durată; convergentă
a unor principii generale de natură complexă (artistică, ideologică, filozofică) exprimate în
literatură, care se pot subsuma unor viziuni comune într-o anumită perioadă istorică şi
rezultanta generală a tendinţelor unei epoci.

Trăsături

 literatura romantică este produsul fanteziei și al sentimentului

 se remarcă aspirația spre originalitate și libertatea formei de exprimare
 se valorifică specificul național,folclorul și mitul
 antiteza este procedeul artistic fundamental
 limba literară se îmbogățește prin valorificarea tuturor registrelor(
popular,arhaic,limbajul oral)
 apar specii noi cum ar fi : meditația,elegia,poemul filozofic

Mihai Eminescu, Luceafărul

5) Tradiționalismul
Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima si care au la
baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie moderne, noi. Acest
curent literar promoveaza si apara traditia, vazuta ca o insumare a valorilor arhaice.

Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua curente fiind

reprezentative pentru perioada interbelica din literatura romaneasca. Punctul de pornire al
acestui curent literar este in anul 1840 in revista “Dacia Literara”, unde in articolul
“Introductie”, Mihail Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de
inspiratie al operelor literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.

Trăsături

 întoarcerea la originile literaturii

 ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
 problematica ţăranului
 accent pe etic, etnic, social
 universul patriarhal al satului
 proză realistă de reconstituire socială
 istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat

Vasile Voiculescu, În Gradina Ghetsemani