Sunteți pe pagina 1din 42

BAROCUL

RUSESC
BAROCUL RUSESC

- S-a manifestat în Imperiul Rus la sf. sec. XVII – sec. XVIII

- Putem deosebi:
- Barocul Moscovei sau Barocul moscovit – 1680-1700
- Barocul petrin (manifestat în Sankt Petersburg) –
1700-1720
- Barocul Elizabetian 1730-1760

Deasemenea putem întâlni manifestarea acestui stil


arhitectural şi în regiunile mai îndepărtate ale Imperiului, fenomen
numit Baroc Siberian.
BAROCUL MOSCOVEI

Etapele de dezvoltare

Principala perioadă de dezvoltare a arhitecturii "barocului Moscovit" se


regăseşte între anii 1680-1700. În celelalte regiuni ale Imperiului Rus, în
care s-a manifestat acest stil, diverse aspecte simplificate sunt preluate
până la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Epuizarea acestui stil în Rusia poate fi legată de transferul capitalei de


la Moscova la Sankt-Petersburg și de ajustarea arhitecților lui Petru I a
stilurilor ruse la gusturile occidentale.
BAROCUL NARÎŞKIN

Barocul Narîşkin – stil particular specific, de decoraţie


şi arhitectură barocă care a fost la modă în Moscova la
cotitura secolului 17 şi începutul secolului 18.

Barocul Narîşkin este în esenţă o fuziune a arhitecturii


ruseşti tradiţionale cu elemente baroce importate din
Europa Centrală.
PRINCIPALELE EDIFICII
Ale barocului Narîşkin
BISERICA ÎNVIEREA DOMNULUI DIN KADAŞI

Arh. Serghei Turcianinov, 1686


BISERICA LUI BURIS ŞI GLEB DIN SIUZIN
ЦЕРКОВЬ БОРИСА И ГЛЕБА В ЗЮЗИНЕ

Arhitectura

Biserica este construită pe un pod


înalt arcuit, dimensiunile altarului
și pridvorul fiind egale. În
decorarea templului nu există
platbande tradiționale pentru
barocul Moscovovit. Pentru a se
ridica în templul de vară de sus,
sunt construite scări elegante. În
1879 a fost adăugat o clopotniţă
la biserică, încoronată cu o turnă.
Însă ea nu s-a păstrat până în
prezent.
BISERICA ICOANEI MAICII DOMNULUI "ЗНАМЕНИЕ"
DIN CURTEA SHEREMETEV 1691
BISERICA DIN SOFRINO
1691
ХРАМ ПОКРОВА ПРЕСВЯТОЙ БОГОРОДИЦЫ В ФИЛЯХ
ХРАМ ТРОИЦЫ ЖИВОНАЧАЛЬНОЙ В ХОХЛАХ
СПАССКАЯ ЦЕРКОВЬ В СЕЛЕ УБОРЫ

ARHITECTI
Pietr Sheremetev,
Kuzma Bakrov şi
Yakov Bukhvostov
CATEDRALA ADORMIREA MAICII DOMNULUI A
KREMLINULUI DIN RYAZANI

ARHITECT
Yakov Bukhvostov
1693—1699
BISERICA SFINTEI TREIMI DIN
S. ТРОИЦЕ-ЛЫКОВО

ARHITECT
Yakov Bukhvostov
1698—1704
TURNUL LUI MENCHIKOV SAU
BISERICA ARHANGHELULUI GAVRIIL

Arhitect
Ivan Zarudny
1705-1707
BAROCUL PETRIN
Петровское барокко
BAROCUL PETRIN
ПЕТРОВСКОЕ БАРОККО

Barocul Petrin – stil de decoraţii şi arhitectură barocă agreat de Petru cel


Mare şi folosit pentru a proiecta clădiri în nou fondata capitală rusă, Sankt
Petersburg, în timpul conducerii acestui monarh şi a succesorilor săi imediaţi.

Spre deosebire de contemporanul baroc Narîşkin, practicat în Moscova,


barocul petrin a reprezentat o ruptură drastică de tradiţiile bizantine care au
dominat arhitectura rusă pentru aproape un mileniu. Principalii săi specialişti -
Domenico Trezzini, Andreas Schlüter şi Mihail Zemţov - s-au
inspirat din arhitecturile mai curând modeste, olandeză, daneză şi suedeză a
timpului.
DOMENICO TREZZINI

Domenico Trezzini a fost un arhitectul


baroc rus cui i-a fost încredinţat proiectul de
urbanism și de management al lucrărilor al Sankt-
Petersburgului.
De asemenea, el a construit câteva
clădiri importante al acestui oras oraș, cum ar fi
Cetatea Petru și Pavel, Catedrala Petru și Pavel și
Palatul de Vară.
Turnul Menchikov din Moscova a fost
construit în 1707 conform instrucțiunilor sale.
DOISPREZECE COLEGII
ЗДАНИЕ ДВЕНАДЦАТИ КОЛЛЕГИЙ

ARHICECT
Domenico Trezzini
1722—1742
MĂNĂSTIREA ALEXANDER NEVSKY
PODUL ANICIKOV

ARHICECT
Domenico Trezzini
1721
SCULPTURILE PODULUI ANICIKOV

ARHICECT
Domenico Trezzini
CATEDRALA SFINŢII PETRU ŞI PAVEL DIN
SANKT PETERSBURG
RECONSTRUCŢIA PALATULUI DE
IARNĂ LUI PTRU I
PALATUL MENŞIKOV
MIHAIL ZEMŢOV
CASCADA «ЗОЛОТАЯ ГОРА»
PETERGOF
BISERICA SIMION ŞI ANNA
СОБОР ПРЕОБРАЖЕНИЯ
ГОСПОДНЯ ВСЕЙ ГВАРДИИ

Catedrala a fost
construită între 1743 și
1754. Mikhail Zemtsov
nu a trăit destul pentru a
vedea sfârșitul
construcției, după
moartea sa, lucrarea a fost
condusă de arhitectul
Pietro Antonio Trezzini,
care a schimbat proiectul
într-o oarecare măsură.
Templul nu s-a păstrat - a
fost reconstruit complet
după incendiul din 1825
de către arhitectul V.P.
Stasov.
DETALII DE DECOR
PALATUL KADRIORG
(ЕКАТЕРИНЕНТАЛЬ)
ARH. NICOLA MICHETTI

arh. Nicola Michetti


CASACADA DIN PETERGOF

arh. Nicola Michetti


KUNSTKAMERA

Arh.
Gheorg Mattarnovi,
Nikolai Gherbel,
Mikhail Zemtsov,
Savva Chevakinsky,
Robert Marfeld
BAROCUL ELIZABETIAN
Елизаветинское барокко
BAROCUL ELIZABETIAN

Baroc Elisavetian (stil Rococ monumental) – termen


pentru arhitectura rusă barocă din timpul Elisabetei I
(1741-1761). Cel mai mare reprezentant al acestei direcții
a fost F. B. Rastrelli, datorită acestui fapt acest stil a
primi şi numele de Baroc Restrilean (Растреллиевское
барокко). Spre deosebire de barocul petrin care îl
precede, barocul elisabetan a cunosc și a apreciat şi
barocul Moscovit, păstrând elementele esenţiale a
templelor tradiţionale ruse. Astfel, barocul elisavetian a
devenit o sinteză a celor 2 stiluri anterioare.
PALATUL DE IARNĂ DIN SANKT PETERSBURG
ARHITECTURA
PALATULUI DE IARNA

Palatul de Iarnă (în rusă: мний ц) din Sankt Petersburg,


a fost reşedinţa oficială a monarhilor ruşi în perioada 1732-
1917.

Situat între Cheiul Palatului şi Piaţa Palatului, aproape de locul


primului palat de iarnă al lui Petru cel Mare a fost construit şi
modificat aproape continuu între sfârşitul anilor 1730 şi 1837.

Palatul a fost construit la o scară monumentală care era destinată


să evidenţieze puterea Rusiei Imperiale.
Clădirea a fost concepută mai degrabă ca un palat orăşenesc decât
ca un palat privat într-un parc.
Tema arhitecturală este păstrată în interiorul palatului. Primul etaj,
fiind piano nobile, se distinge prin ferestre mai înalte decât cele de
la etajele inferioare şi superioare. Fiecare fereastră este separată de
cea vecină printr-un pilastru. Monotonia repetitivă a timp creşteri
este întreruptă doar de către plasate simetric usor proeminente
golfuri, multe cu propriile lor mici portice. Această temă a fost
păstrată cu prilejul tuturor modificărilor şi reconstrucţiilor
ulterioare ale palatului. Singurele modificări externe au avut în
vedere culoarea clădirii: palatul a fost pictat în diferite nuanţe în
diferite momente din istoria sa.
VEDERE DE SUS A PALATULUI
VEDERI DIN INTERIOR

Rotunda Sala Nicolae – principala sală de primire a palatului


ХРАМ СВЯЩЕННОМУЧЕНИКА КЛИМЕНТА,
ПАПЫ РИМСКОГО

ARH. Pietro Antonio Trezzini


POARTA ROŞIE
DIN MOSKOVA

Arh. D. V. Uhtomsky
CATEDRALA SMOLNÎI

Catedrala Smolnîi face parte


din ansamblul arhitectural al
mănăstirii Smolnîi, care este
situat pe malul stâng al râului
Neva, la Sankt-Petersburg.

Arhitectură
Planul mănăstirii este în formă de cruce greacă, cu catedrala în
centru şi patru biserici mici în cele patru colţuri. Ea include, de asemenea, elemente
arhitecturale precum lucarne, un fronton sculptat, ziduri văruite în culoarea albastru
deschis şi cupola gri. Această catedrală cu 5 cupole este realizată într-un mod
neobişnuit.
Faţada inferioară a catedralei seamănă mai mult cu cea a unui palat
decât cu cea a unui biserici. Primul etaj, cu cele 5 părţi componente ale sale care se
înalţă către cer este mai uşor. Soluţia arhitecturală a lui Rastrelli creează iluzia unor
dimensiuni neobişnuite. Pe măsură ce ne apropiem, dimensiunea catedralei pare să
scadă, fără a-şi pierde caracterul său majestuos.
Fără a fi întotdeauna obiectul admiraţiei necondiţionate a iubitorilor
stilului baroc, arhitecţii profesionişti aduc un omagiu faţă de creaţia lui B. F.
Rastrelli, perfecţiunea proporţiilor şi eleganţa decoraţiunilor. Potrivit legendei,
arhitectul Giacomo Quarenghi, reprezentant al unor tendinţe diferite în arhitectură,
în ciuda caracterului său puţin conciliant şi a faptului că el era în mod deschis ostil
concepţiilor arhitectonice ale lui Rastrelli, a exclamat în faţa intrării principale a
catedralei Smolnîi, întorcându-se către ea şi scoţându-şi pălăria: „Ecco una chiesa!”
(„Iată o biserică!”).