Linii şi cabluri electrice

1. Probleme generale

Liniile electrice subterane (LES) sunt folosite pentru transportul şi distribuţia

energiei electrice în oraşe, pe platforme industriale, în incintele întreprinderilor, în
centrale şi staţii electrice, în complexe agricole şi zootehnice, în apropierea
aeroporturilor, la traversări subacvatice (fluvii, canale, mări, etc.).
Faţă de liniile electrice aeriene (LEA), LES prezintă o serie de avantaje:

 siguranţă mărită în funcţionare;

 spaţiu redus ocupat;
 libertate în alegerea traseului liniei;
 utilizare universală: subteran, subacvatic, aerian, pe stâlpi sau alte construcţii;
 lipsa influenţei factorilor poluanţi şi a celor atmosferici;
 evitarea pericolului de atingere directă a părţilor sub tensiune;
 neafectarea din punct de vedere estetic a zonelor parcurse.

Au în schimb şi unele dezavantaje:

 costuri mai mari de exploatare şi întreţinere (intervenţii);

 depistarea şi repararea mai dificilă a defecţiunilor;
 necesitatea utilizării unui personal cu calificare superioară la o parte din lucrările
de montaj.

Se caută ca principalul dezavantaj, care este costul mai ridicat, să fie diminuat
prin dezvoltarea tehnicii de construcţie a cablurilor şi creşterea capacităţii de transport.
Totuşi, datorită costului mai ridicat de proiectare şi realizare al reţelelor de cabluri
electrice se impune restrângerea utilizării liniilor electrice subterane la situaţiile strict
necesare.
Pentru reţelele de distribuţie publică în localităţi soluţiile (aerian sau subteran) se
stabilesc în funcţie de modul de sistematizare a localităţii, densitatea de consum, soluţiile
adoptate pentru celelalte utilităţi, etc.
Reţelele de alimentare a consumatorilor industriali şi reţelele de distribuţie din
incinte industriale se realizează de regulă cu linii electrice aeriene. Se admite realizarea
acestor reţele cu linii electrice in cablu (LEC), cu justificarea tehnico-economică, în
următoarele cazuri:

 reţele care transportă puteri ce depăşesc capacitatea de transport a unei linii

aeriene sau a căror realizare conduce la creşterea suprafeţelor de teren necesare
obiectivului proiectat;
 reţele amplasate în zone aglomerate, în cazul traseului aerian ar împiedica
circulaţia, desfăşurarea normală a activităţilor sau ar prezenta pericol pentru
personae;
  reţele amplsate în zonele de influenţă ale unor instalaţii de transport (căi ferate
electrificate, aeroporturi) sau de telecomunicaţii (antenele staţiilor de radio - TV);
 reţele amplsate în zone cu pericol de explozie;
 reţele amplsate în zone cu atmosferă corozivă sau cu depuneri conductoare
periculoase pentru materialele folosite la liniile electrice aeriene;
 reţele electrice cu lungimea traseului mai mică de 50m ;
 reţele pentru alimentarea unor receptori ai instalaţiilor de stingere a incendiilor, în
cazurile prevăzute în normativele PSI în vigoare.

În cazurile de mai sus reţeaua de cabluri se realizează, de regulă, prin pozarea

cablurilor direct în pământ.
În funcţie de tensiunea la care funcţionează liniile electrice subterane (LES) se
impart în:

 linii electrice subterane de joasă tensiune, cu tensiunea de funcţionare până la

1kV ;
 linii electrice subterane de medie tensiune, cu tensiunea de funcţionare mai mare
de 1kV şi sub 110kV ;
 linii electrice subterane de înaltă tensiune, de la 110kV în sus.

Principalele elemente componente ale unei linii electrice subterane sunt cablurile
electrice, manşoanele de legătură şi de derivaţie şi cutiile terminale.

2. Clasificarea cablurilor

Prin STAS 9436/1-73 cablurile şi conductele electrice se clasifică şi se

simbolizează astfel:

 cabluri de energie (C);

 conducte pentru instalaţii electrice fixe (F);
 cabluri şi conducte pentru instalaţii electrice mobile (M);
 cabluri de semnalizare (CS);
 cabluri de comandă şi control (CC);
 cabluri şi conducte de telecomunicaţii (T);
 cabluri pentru instalaţii electrice pe vehicule (V);
 cabluri navale (CN);
 cabluri şi conducte pentru exploatări miniere (CM).

În continuare cablurile de energie se clasifică după diferite criterii:

 După felul izolaţiei de bază, cablurile de energie se împart în următoarele grupe

mari:

 cabluri cu izolaţie de hârtie impregnată, în manta de plumb;

  cabluri cu izolaţie de PVC, în manta de plumb;
 cabluri cu izolaţie şi manta de PVC;
 cabluri cu izolaţie de polietilenă (PE) termoplastică şi manta de PVC;
 cabluri cu răcire artificială cu circulaţie de ulei sau apă;
 cabluri cu presiune interioară sau exterioară de gaz.

Primele tipuri de cabluri se utilizează pentru joasă şi medie tensiune, iar ultimile
două tipuri pentru tensiuni înalte sau foarte înalte.

 După numărul de conductoare, cablurile se clasifică în:

 cabluri monopolare, formate dintr-un singur conductor izolat şi învelişul

de protecţie exterior;
 cabluri multipolare, formate din mai multe conductoare (2, 3 sau 4 în
cazul cablurilor de energie), izolate distinct electric şi solidare mecanic şi
având un înveliş de protecţie exterior.

 Din punct de vedere al materialului conductoarelor cablurile se impart în:

 cabluri cu conductoare de cupru;

 cabluri cu conductoare din aluminiu.

 Conform prescripţiilor M. E. E. cablurile de energie se vor prevedea cu

conductoare din aluminiu, cu următoarele excepţii, când se admit cabluri cu
conductoare din cupru:

 la circuitele care alimentează receptoare de importanţă deosebită (de

exemplu: pompe de incendiu, etc.), atunci când secţiunea conductoarelor
de aluminiu ar rezulta mai mică de 10mm 2 ;
 la circuitele care alimentează receptoare în medii cu pericol de explozie;
 în încăperi sau spaţii cu mediu coroziv pentru aluminiu şi numai dacă
instalaţiile nu pot fi realizate în execuţie etanşă la agenţii corozivi
respectivi;
 la instalaţiile de pe utilaje mobile (macarale, poduri rulante, vibratoare,
etc.) şi la cele de pe utilaje sau construcţii supuse şocurilor sau vibraţiilor
permanente (laminoare, poduri, etc.), care se pot transmite cablurilor;
 în instalaţiile de protecţie prin legare la pământ sau la nul, în cazurile
menţionate în standardele în vigoare specifice acestor instalaţii.

 După comportarea la flacără şi foc, cablurile se clasifică în:

 cabluri fără întârziere la propagarea flăcării;

 cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, care prezintă propietatea că
încercate individual la acţiunea flăcării, aceasta se stinge singură după un timp
determinat şi la o lungime determinată de locul aplicării flăcării;
  cabluri cu întârziere mărită la propagarea flăcării, care prezintă propietatea că
încercate în grup, pe trasee verticale sau orizontale, la acţiunea flăcării,
aceasta se stinge singură după un timp determinat şi la o lungime determinată
de locul aplicării flăcării;
 cabluri rezistente la foc, care continuă să funcţioneze normal în timpul şi după
un foc prelungit, intensitatea focului fiind suficientă pentru a distruge
materialul organic al cablului în zona în care se aplică flacăra.

3. Simbolizarea

Simbolurile cablurilor trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

 litera sau grupa de litere, conform clasificării generale a cablurilor şi conductelor

(în cazul cablurilor de energie litera C);
 simbolurile învelişurilor care intră în construcţia cablului, pornind de la conductor
spre exterior.

Simbolurile pot cuprinde şi alte litere referitoare la domeniile de utilizare a

cablului (se pun la începutul simbolului), precum şi la caracteristici speciale ale unor
învelişuri (la sfârşitul simbolului).
Conform STAS 9436/2-80 semnificaţia literelor care intră în simbolizarea
cablurilor de energie este următoarea:

 C - cablu de energie;
 A - conductor de aluminiu (se pune la începutul simbolului);
 OA - conductor de nul din oţel-aluminiu şi conductor de fază din aluminiu (se
pune la începutul simbolului);
 Y - izolaţie, manta sau înveliş exterior de PVC (amestec pe bază de policlorură
de vinil plastifiată sau copolimeri pe bază de policrorură de vinil plastifiată);
 2Y - izolaţie, manta sau înveliş exterior din PE (polietilenă termoplastică);
 H - izolaţie din hârtie impregnată (când este aşezat imediat după litera C din
simbol);
 C - conductor concentric de nul (a doua literă C din cuprinsul simbolului);
 CO - conductor concentric de nul aplicat ondulat;
 HS - strat semiconductor şi ecran metalic comun, peste conductoarele isolate
înfuniate;
 SE - la cabluri cu mai multe conductoare, strat semiconductor peste fiecare
conductor şi peste izolaţia fiecărui conductor şi ecran metalic peste fiecare
conductor;
 P - manta de plumb;
 Ab - armătură din bandă de oţel;
 Abz - armătură din bandă de oţel zincată;
 Al - armătură din sârmă lată de oţel;
  Alz - armătură din sârmă lată de oţel zincată;
 Arz - armătură din sârmă rotundă de oţel zincată;
 I - înveliş exterior de protecţie din material fibros impregnate;
 F - cabluri cu întârziere mărită la propagarea flăcării (la sfârşitul simbolului,
despărţit prin linioară).

Clasificarea şi simbolizarea dată de STAS nu este limitativă.

Exemple de notare:

 ACHPI - cablu cu conductoare de aluminiu, cu izolaţie de hârtie impregnată, în

manta de plumb, cu înveliş exterior de protecţie;
 CYPY - cablu cu conductoare de cupru, cu izolaţie de PVC , în manta de plumb,
cu înveliş exterior de PVC ;
 CYAlzY - cablu cu conductoare de cupru, cu izolaţie de PVC , cu armătură din
sârmă lată de oţel zincată şi manta de PVC ;
 CYY - F - cablu cu conductoare de cupru, cu izolaţie de PVC , cu întârziere
mărită la propagarea flăcării;
 AC 2YSEY - cablu cu conductoare de aluminiu, cu izolaţie de PE termoplastică,
strat semiconductor peste fiecare conductor şi peste izolaţia fiecărui conductor,
ecran metalic peste fiecare conductor în parte şi manta de PVC .

4. Elementele componente ale cablurilor

Principalele elemente constructive ale cablurilor sunt: conductoarele, izolaţia,

ecranul şi învelişul cablului (sau mantaua de protecţie).

4.1. Conductoarele

Conductoarele cablurilor, din cupru sau din aluminiu, pot fi formate din unul
(conductoare unfilare) sau mai multe fire (conductoare multifilare).

Tabel. Construcţia conductoarelor pentru cablurile de energie conform STAS 1724-80

(cupru) şi STAS 8235-80 (aluminiu).
Conductoare de cupru Conductoare de aluminiu
Secţiunea
nominală a Numărul minim de fire Rezistenţa electrică Numărul minim de fire Rezistenţa electrică
conductorului1 maximă la +20oC [ maximă la +20oC [
[ mm 2 ] W / km ] W / km ]
Conductoare Conductoare Cabluri Cabluri cu Conductoare Conductoare Cabluri Cabluri cu
rotunde sector cu un mai multe rotunde sector cu un mai multe
conductor conductoare conductor conductoare
1,5 1 - 11,9 12,1 - - - -
2,5 1 - 7,14 7,28 - - - -
4 1 - 4,47 4,56 1 - 7,39 7,54
6 1 - 2,97 3,03 1 - 4,91 5,01
10 1 - 1,77 1,81 1 - 2,94 3,00
16 1 1 1,13 1,14 1 - 1,85 1,91
25 72 6 0,712 0,727 72 - 1,18 1,20
2
35 7 6 0,514 0,524 7 - 0,851 0,868
50 19 6 0,379 0,387 19 62 0,628 0,641
70 19 15 0,262 0,268 19 152 0,435 0,443
2
95 19 15 0,189 0,193 19 15 0,313 0,320
120* 37 15 0,150 0,153 37 152 0,248 0,253
150* 37 15 0,122 0,124 37 152 0,202 0,206
* 2
185 37 30 0,0972 0,0991 37 30 0,161 0,164
240 61 30 0,0740 0,0754 61 30 0,122 0,125
300 61 30 0,0590 0,0610 61 30 0,0976 0,100
400 61 53 0,0461 0,0470 61 53 0,0763 0,0778
1
Secţiunea nominală la conductoarele rotunde sau secţiunea transversală echivalentă la
conductoarele sector.
2
Se admit şi conductoare unifilare; peste 95 mm 2 numai cu acordul beneficiarului.
*
Se vor utiliza numai cabluri cu conductoare de aluminiu cu secţiunile notate cu asterisc.

Formele cele mai obişnuite ale conductoarelor sunt: rotundă şi sector.

Conductoarele de cupru se realizează şi au caracteristicile conform STAS 1724-
80, iar cele de aluminiu conform STAS 8235-80.
Secţiunile nominale ale conductoarelor, numărul de fire şi rezistenţa electrică
maximă admisă la temperatura de +20oC sunt date în tabelul de mai sus.

4.2. Izolaţia

Izolaţia conductoarelor este compusă dintr-unul sau mai multe straturi de material
izolant cu care sunt învelite conductoarele şi constituie elemental cel mai important de
care depinde fiabilitatea cablurilor.
Materialele obişnuite de izolaţie sunt:

 hârtia electroizolantă STAS 5649-69, impregnată cu o masă de impregnare care

poate fi migratoare sau nemigratoare;
 policlorură de vinil ( PVC );
  polietilenă ( PE );
 polietilenă reticulară ( PER );
 cauciucul;
 uleiul;
 gazele izolante.

Alegerea tipului de izolaţie depinde de o serie întreagă de factori: tensiunea de

serviciu, performanţele dielectrice ale cablului, regimul termic, comportarea la foc şi
flacără, fiabilitatea, traseul liniei subterane, tehnologia de montaj, costul investiţiei.
Cu totul informativ, notăm din punct de vedere al tensiunii de serviciu:

 izolaţia din PVC pentru cabluri cu tensiunea de 1 �10kV ;

 izolaţia din polietilenă pentru cabluri cu tensiunea până la 110kV şi chiar mai
mare;
 izolaţia din cauciuc 1 �6kV ;
 izolaţia din hârtie impregnată cu răcire naturală pentru cabluri 1 �20kV şi cu
răcire forţată (ulei, gaze) şi la tensiuni mai înalte.

Alegerea tipului de izolaţie pentru cabluri cu tensiuni peste 110kV , ca şi în cazuri

speciale (solicitări mecanice, denivelări mari, pericol de incendiu, etc.), trebuie să facă
obiectul unei analize speciale.

4.3. Ecranul

Ecranul este învelişul din hârtie metalizată sau din bandă metalică aplicat peste un
conductor izolat sau peste un ansamblu de conductoare izolate, care la cablurile de
energie are scopul:

 creării unei suprafeţe echipotenţiale în jurul izolaţiei şi dirijării în acest fel a

câmpului electric;
 reducerii efectelor inductoare ale câmpurilor electrostatice externe şi interne;
 asigurării unei căi de trecere a curenţilor capacitive sau a curenţilor de defect la
scurtcircuite homopolare;
 asigurării unei oarecare protecţii persoanelor şi materialelor în cazul perforării
cablurilor prin corpuri conductoare exterioare.

După modul de dispunere a ecranelor şi repartizării câmpului electric în regim

trifazat, cablurile pot fi cu câmp radial (ecran peste fiecare conductor izolat) sau cu câmp
neradial (ecran peste ansamblul izolaţiei conductoarelor).

4.4. Învelişul cablului

 Învelişul are rolul de a realiza o formă determinată a cablului (de obicei
cilindrică) şi de a asigura protecţia contra degradărilor exterioare.
Se compune din:

 materialul de umplutură;
 mantaua de etanşare, care asigură protecţia izolaţiei împotriva umidităţii sau
agenţilor corozivi; se realizează din plumb, aluminiu, sau materiale sintetice;
 armătura, care este constituită din benzi metalice, sârmă înfăşurată sau împletitură
de sârmă şi are rolul de a asigura o protecţie mecanică suplimentară;
 mantaua exterioară, din iută impregnată sau materiale sintetice asigură protecţia
chimică şi mecanică a cablului.

Câteva exemple de cabluri cu diferite forme constructive sunt prezentate mai jos:

Fig. Cablu electric monofazat cu presiune de ulei pentru înaltă tensiune:

1 – canal pentru circulaţie de ulei; 2 – conductor inelar din cupru;
3 – ecran din hârtie metalizată sau hârtie carbon; 4 – izolaţie din hârtie
impregnată cu ulei; 5 – ecran din hârtie impregnată cu ulei;
6 – manta metalică de plumb sau aluminiu; 7 – strat izolator;
8 – bandaj din fibră textilă cu inserţie din sârmă de cupru;
9 – manta exterioară din PVC.
 Fig. Construcţia tipică unui cablu de medie tensiune cu izolaţie XLPE.

Fig. Exemplu de construcţie a unui miez de cablu de medie tensiune cu izolaţie din hârtie
impregnată cu ulei.

Fig. Exemplu de construcţie a unui miez de cablu de medie tensiune cu izolaţie exterioară
din hârtie impregnată cu ulei.

5. Modelarea liniilor şi cablurilor electrice

Ecuaţia analitică exactă de linii şi cabluri electrice

 Liniile electrice şi cablurile sunt sisteme cu constante distribuite, şi anume faptul
că cantităţile fizice (rezistoare, inductoare, condensatoare) sunt răspândite pe toată
lungimea liniei şi, prin urmare nu sunt localizate.

Ecuaţiile cu derivate parţiale a liniei cu constante distribuite sunt:

 v i
-
 x  ri + l
t
 (1)
- i  gv + c v
 x t
unde:

 r - rezistenţa longitudinală pe unitatea de lungime;

 l - inductanţa longitudinală pe unitatea de lungime;
 c - capacitatea transversală pe unitatea de lungime;
 g - conductanţa transversală pe unitatea de lungime.

În cazul în care tensiunea şi curentul sunt ecuaţii sinusoidale, ecuaţiile (1) devin:

 dV ( x)
- dx  (r + jl ) I ( x)
 (2)
- dI ( x)  ( g + jc )V ( x)
 dx
Dacă se notează impedanţa longitudinală Z l pe unitatea de lungime, şi
admitanţa transversală Yt pe unitatea de lungime, ecuaţiile (2) devin:
 dV ( x)
- dx  Zl  I ( x)
 (3)
- dI ( x)  Y  V ( x)
 dx t

Prin separarea de variabile, se obţin două ecuaţii diferenţiale independente de

ordinul al doilea:

 d 2V ( x)
 dx 2  Z l  Yt  V ( x)
 2 (4)
 d I ( x)  Z  Y  I ( x)
 dx 2 l t

Se notează cu Z w impedanţa caracteristică şi cu  constanta de propagare

definite de următoarele expresii:

 r + jl Zl
Z
 w   [ W]
 g + jc  Yt (5)
 -1
   ( r + jl  )  ( g + jc  )  Z l  Yt [ m ]

Cele două ecuaţii diferenţiale independente (2) devin:

 d 2V ( x) 2
 dx 2    V ( x)
 2 (6)
 d I ( x )   2  I ( x)
 dx 2
Aceste ecuaţii diferenţiale sunt integrate prin furnizarea unui sistem de ecuaţii
cuplate:
 � cosh( x) - Z 0 sinh( x) �
V ( x) � �
� V (0) �
��
� � 1 � (7)
I ( x) � �
� - sinh( x) cosh( x) �� I (0) �
�
� Z
� 0 �
�

Prin inversarea aceastei ultime ecuaţie, vom obţine o matrice în cazul în care toţi
termenii sunt pozitivi, de asemenea, numită şi matricea de transfer a cuadrupolului.

�cosh( x) Z 0 sinh( x) �
V (0) � �
� V ( x) � �
�� A B ��
V ( x) �
� � 1 � �� �� (8)
I (0) � � sinh( x) cosh( x) ��
� I ( x) � �
C D ��I ( x) �
�
�
�Z0 �
�

Ia în considerare modelul de P în figura de mai jos.

Ecuaţiile care corespund la acest aranjament sunt:

�V ( x)  V (0) - Z s ( I (0) - Y1 �
V (0))
� (9)
�I ( x)  I (0) - Y1 �V (0) - Y2 � V (0)

Fie:

� V ( x)  V (0) �(1- Z s �Y1 ) - Z s �

I (0)
� (10)
�I ( x)  I (0) � Y2 ) - (Y1 + Y2 + Z s �
(1- Z s � Y1 �Y2 ) �
V (0)

Prin identificarea termenilor la soluţia analitică a ecuaţiei:

� cosh( x) - Z 0 sinh( x) �
V ( x) � �
� V (0) �
��
� � 1 � (11)
I ( x) � �
� - sinh( x) cosh( x) �� I (0) �
�
� Z0
� �
�

se obţine:

�Z  Z � sinh( x )
�
� 1 x (12)
�Y1  Y2  tanh( )
� Z 2

Care corespunde schemei P în figura de mai jos. Dar valorile complexe a acestor
elemente variază în funcţie de frecvenţă.
Cu:
�Z ( )  Z � sinh( x)
�
� 1 x (13)
�Y1 ( )  Y2 ( )  tanh( )
� Z 2

Dacă nu se ia în considerare propagarea (linii scurte şi cu decalaje mici de fază),

putem simplifica formulele hiperbolice şi se face următoarele aproximări:

Cu R , L , C şi G , caracteristicile fizice ale liniilor şi cabluri electrice de înaltă tensiune.

Se începe din nou din diagrama simplificată a unei linii electrice de înaltă
tensiune după cum se arată mai jos:

De joasă tensiune, nu este necesar în modele de cabluri să se ia în considerare capacitatea

lineică şi pierderile dielectrice (de joasă tensiune, câmpul electric este redus şi stresul
dielectric redus), putem simplifica schema precedentă şi care să conducă la modelul
clasic al cablurilor electrice de joasă tensiune.

Cu R , L , caracteristicile fizice ale cablurilor electrice de joasă tensiune.

6. Rezistenţa liniilor şi cablurilor electrice

r� l
R (14)
S

 R - rezistenţa electrică în W ;
 r - rezistivitatea electrică în W �
mm 2 / km ;
 l - lungimea cablului în km ;
 S - secţiunea cablului în mm 2 .

Cupru:

 Densitate - r  8,8kg / dm3 ;

 Rezistivitatea electrică - rCu  21,983W � mm 2 / km la 90oC ;
 Conductivitatea termică - l  384W / ( m � K) ;
 Capacitate calorică - Cth  0,394kJ / (kg � K) ;
 Coeficientul de dilatare - a  16,5 � 10-6 l / K ;
 Temperatura de topire - Tt  1083 C .
o

Aluminiu:
  Densitate - r  2, 6kg / dm3 ;
 Rezistivitatea electrică - rCu  36, 232W �mm 2 / km la 90oC ;
 Conductivitatea termică - l  204W / ( m � K) ;
 Capacitate calorică - Cth  0,879kJ / (kg � K) ;
 Coeficientul de dilatare - a  23,8 � -6
10 l / K ;
 Temperatura de topire - Tt  658 C .
o

7. Inductanţa liniilor şi cablurilor electrice

Calculul inducţiei câmpului magnetic Teorema lui Ampère: �Hdl  �i (15)

X
Câmpul de inducţie în interiorul conductorului: B  m0 H  m0 I (16)
2p r 2
I
Câmpul de inducţie în afara conductorului: B  m0 H  m0 (17)
2p X

d
m0 I d
Fluxul magnetic între două conductoare: F  � x
B ( x)� ln( ) (18)
r
2p r
1 m I2 d m
Energiile electromagnetice: W  I F ; W1ext  0 ln( ) ; W1int  0 I 2
�� (19)
2 4p r 16p
m � 2
I 1 d 1
Energia electromagnetică totală: Wtotal  0 ( + ln( ))  LI 2 (20)
2p 4 r 2
m 1 d
Inductanţa totală a circuitului: Ltotal  0 ( + ln( )) ;
p 4 r
m0 1 1 1 1 1
Ltotal  [( + ln( )) + ( + ln( )) - 2 ln( )] (21)
2p 4 r 4 r d
m0 1 1 m0 1
L1  L2  ( + ln( )) ; M 12  - (2 ln( )) (22)
2p 4 r 2p d
 Studii de caz:

Legătură monofazată Legătură trifazată în triunghi Legătură trifazată în linie

dm
Ex.: L  [0, 05 + ln( )][ m H / m] .
r

Secţiunea[ mm 2 Cabluri unipolare Cabluri bipolare Cabluri tripolare

] R la 80oC [ X [W � km] R la 80oC [ X [W � km] R la 80oC [ X [W � km]
W� km ] W� km ] W� km ]
1 22,1 0,176 22,5 0,125 22,5 0,125
1,5 14,8 0,168 15,1 0,118 15,1 0,118
2,5 8,91 0,155 9,08 0,109 9,08 0,109
4 5,57 0,143 5,68 0,101 5,68 0,101
6 3,71 0,135 3,78 0,0955 3,78 0,0955
10 2,24 0,119 2,27 0,0861 2,27 0,0861
16 1,41 0,112 1,43 0,0817 1,43 0,0817
25 0,889 0,106 0,907 0,0813 0,907 0,0813
35 0,641 0,101 0,654 0,0783 0,654 0,0783
50 0,473 0,101 0,483 0,0779 0,483 0,0779
70 0,328 0,0965 0,334 0,0751 0,334 0,0751
95 0,236 0,0975 0,241 0,0762 0,241 0,0762
120 0,188 0,0939 0,191 0,0740 0,191 0,0740
150 0,153 0,0928 0,157 0,0745 0,157 0,0745
185 0,123 0,0908 0,125 0,0742 0,125 0,0742
240 0,0943 0,0902 0,0966 0,0752 0,0966 0,0752
300 0,0761 0,0895 0,0780 0,0750 0,0780 0,0750

8. Capacitatea liniilor şi cablurilor electrice

Linie monofazată Linie trifazată

 pe 0 2pe 0
C C
d d
ln( ) ln( )
r r

Cablu monopolar Cablu tripolar cu câmp radial

e 0e r
C En[ m F / km]
D
18 �
ln( )
d

Cablu cu două conductoare Cablu cu trei conductoare

 e 0e r e 0e r
C En[ m F / km] C En[ m F / km]
2a ( R 2 - a 2 ) 3a ( R 2 - a 2 )3
2
36 ln( � 2 ) 9 ln( 2 � 6 )
r ( R + a2 ) r (R + a6 )

9. Rezistenţa de izolaţie a liniilor şi cablurilor electrice

Rezistenţa de izolaţie a cablurilor

Standardul NF C 15-100 admite pentru rezistenţa de izolaţie a mai mare de 0,5 MΩ.