PROIECT DE LECŢIE

Şcoala: Grupul Şcolar Silvic

Timişoara
Data:
Clasa: a XI-a
Disciplina: Religie
Tema: Respectul creştinului faţă de lumea creată. Ecologie creştină
Tipul lecţiei: Mixtă
Profesor: Cristian Alexa

Obiectiv cadru: Formarea virtuţilor creştine şi consolidarea deprinderilor de comportament religios-moral

Obiective de referinţă: - Raportarea corectă la lumea creată

- Cunoaşterea relaţiei om-natură în drumul spre desăvârşire

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili să:

O 1 – indice rolul omului în legătură cu lumea nevăzută şi cea văzută
O 2 – precizeze că respectarea naturii este condiţionată de raportarea corectă la ea
O 3 – să facă diferenţa între relaţia om-natură înainte de căderea în păcat şi după
O 4 – să explice cum sfinţeşte omul natura

Metode: Conversaţia, expunerea, explicaţia

Mijloace: Tabla, creta, Sfânta Scriptură

Bibliografie: Sfânta Scriptură, Doru Costache, Omul şi lumea în viziunea Părinţilor răsăriteni, Glasul Bisericii, nr. 6-12, 1995,
Jean Kovalevschi, Taina originilor, Bucureşti, 1996, Marian Niţă, Ecologia vazută prin ochii credinţei în Dumnezeu, Craiova, 2005.

1
 Nr. Momentul Timp Ob. Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode şi Evaluare
crt. lecţiei op. mijloace
- Salutul Răspunsul la salut Conversaţia
1. Moment 2 min - Rostirea rugăciunii Rostirea rugăciunii
organizatoric - Notarea absenţelor Elevul de serviciu indică
absenţii
- Ce temă am abordat săptămâna trecută? - Iubirea de Dumnezeu şi de semeni Conversaţia Verificare
2. Verificarea 8 min - Care este cea mai mare poruncă a creştinilor? - Iubirea (Matei 22, 37) orală
cunoştinţelor - Am analizat ora trecută capitolul 13 din Epistola - Dragostea
I către Corinteni. Care este tema acestui capitol?
- Care este ideea centrală a acestui capitol? - Fară dragoste nu suntem nimic
- Cum Îl defineşte Sf. Apostol Ioan pe Dumnezeu? - “Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4,8)
- Cum ne aratăm, concret, iubirea faţă de - Prin fapte, prin respectarea
Dumnezeu? poruncilor Sale
- Cine este aproapele nostru? - Orice om
- De ce trebuie să-l iubim pe aproapele nostru? - Pentru că poartă în sine “chipul lui
Dumnezeu”
- Care este măsura iubirii aproapelui nostru? - Ca pe noi înşine
3. Pregătirea 1 min Am descoperit că omul are datoria de a-L iubi pe Expunerea
aperceptivă Dumnezeu, pe aproapele şi pe sine însuşi.
Sfântul Isaac Sirul întrebat fiind ce este o inimă
milostivă, o inimă iubitoare a răspuns: “este
aprinderea inimii pentru întreaga creaţie.”
4. Anunţarea 1 min În cele ce urmează vom dezbate o temă de mare Elevii notează titlul Expunerea
temei actualitate, un subiect delicat al zilelor noastre din
ce în ce mai discutat şi mediatizat. Vom vorbi
astăzi despre Ecologie, dar vom aborda această
temă din perspectiva credinţei creştine.
Profesorul scrie titlul pe tablă: Ecologie creştină

Nr. Momentul Timp Ob. Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode şi Evaluare
Crt. Lecţiei Op. mijloace

2
 O 1 Ştim ca Dumnezeu a creat mai întâi cerul şi apoi Expunerea,
5. Tratarea 25 pământul (Facere 1,1). Descrierea,
min Ce lume înţelegem prin cuvântul „cer”? Dar prin Prin „cer” înţelegem lumea Explicaţia,
cuvântul „pământ”? nevãzutã, iar prin „pãmânt” Conversaţia
Omul a fost creat ultimul ca o sinteză şi în acelaşi lumea vãzutã. euristică
timp verigă (inel) a creaţiei văzute şi nevăzute.
Prin trupul său omul aparţine lumii văzute, iar prin
suflet celei nevăzute.
Sfinţii Părinţi spun că omul este „coroana” sau
„încununarea întregii creaţii” şi că lumea văzută a
fost creată pentru el.
O 2 Dacă lumea nevăzută are un scop-chemare, dacă
omul are şi el o chemare, şi lumea văzută (cosmosul)
are chemarea sa şi anume de a ajunge la comuniunea
cu Dumnezeu, la spiritualizare, la acel „cer nou şi
pământ nou” despre care Sf. Ap. Ioan vorbeşte în
Apocalipsă (21,1). Dar la această comuniune lumea
văzută nu poate ajunge decât prin om.
O 3 După creaţie omul a fost pus de Dumnezeu stăpân
peste lumea văzută (Facere 1, 28). Omul este cel care
dă nume tuturor vieţuitoarelor şi lui i se supuneau
toate. Această stăpânire dată de Dumnezeu omului
trebuie să o înţelegem ca pe una spirituală în care
omul conducea natura spre comuniunea cu El.
Omul, ca sinteză, încununare şi stăpân al creaţiei,
condiţiona de la început însăşi înaintarea acesteia
spre comuniunea cu Dumnezeu.
Între primii oameni şi natură exista armonie pentru că
ei urmau drumul firesc spre asemănarea cu
Dumnezeu.
Căderea în păcat a avut urmări nu doar asupra
omului, ci şi asupra naturii văzute. Odată cu căderea
omului care trebuia să ridice întreaga lume văzută la
comuniunea cu Dumnezeu, întreaga făptură a căzut.
Căderea omului a provocat dereglarea întregului
cosmos. Omul devine din sfinţitor, tiran al naturii.
Nr. Momentul Timp Ob. Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode şi Evaluare
Crt. Lecţiei Op. mijloace
3
 Natura se revoltă împotriva lui. Expunerea,
Tratarea Sfântul Apostol Pavel ne descrie acest fapt în Descrierea,
(continuare) Epistola către Romani (8, 19-22). Explicaţia
Profesorul citeşte textul din Sfânta Scriptură. Conversaţia
Raportând în acest fel omul la cosmos, mântuirea euristică
adusă de Hristos capătă o dimensiune cosmică.
Hristos îi redă omului posibilitatea de a se sfinţi, de a
intra în comuniune cu Dumnezeu şi prin aceasta
posibilitatea de a face părtaşă şi natura la această
sfinţire-apropiere de El.
Lumea creată tinde spre purificare, spre transfigurare,
spre dragoste şi „suspină” după comuniunea cu
Dumnezeu. Acestea sunt durerile ei, dar şi
responsabilităţile noastre pentru că numai prin noi,
prin sfinţirea noastră participă şi natura la sfinţenie.
O 4 Noi, românii, avem un proverb care sintetizează cele
spuse anterior: „Omul sfinţeşte locul!”
Dar care om? Omul sfânt. Preoţii Bisericii.
Omul poate distruge natura, dar o poate şi
înfrumuseţa. Depinde de spiritul care-l animă. În
jurul sfinţilor lumea se schimbă. Sfântul trăieşte în
armonie cu lumea văzută. Animalele sălbatice vin
lângă sfinţi, se îmblânzesc şi revin la starea de
dinainte de cădere: pustnicii din Tebaida vieţuiau
laolaltă cu leii, la Sf. Serafim de Sarov venea un urs,
Sfăntului Ilie îi aducea hrană un corb, iar Sf. Ioan
Iacob avea o prietenie delicată cu păsările cerului.
O Dacă s-ar raporta la Dumnezeu ignorând creaţia,
aceasta nu ar mai avea nici un rost. Însă creaţia are
rolul de a ni-L descoperi pe El. De aceea sfinţii se
retrag în în mijlocul naturii, tocmai pentru a fi mai
aproape de Dumnezeu.

Nr. Momentul Timp Ob. Activitatea profesorului Activitatea elevilor Metode şi Evaluare
Crt. Lecţiei Op. mijloace

4
6. Recapitularea 8 min Ca să respectăm cu adevărat lumea văzută ce trebuie Trebuie sã ne raportãm corect la ea Conversaţia Verificare
să facem? Oralã
Care este rolul omului ca fiinţă creată după lumea Omul are rolul de inel de legãturã
spirituală şi materială? între acestea
Are lumea creată un scop? Comuniunea cu Dumnezeu
Cum poate să atingă acest scop? Prin om, prin sfinţirea acestuia
Care era relaţia dintre om şi natură înainte de Era o relaţie de armonie
cădere?
Căderea în păcat a omului a avut urmări doar asupra Odatã cu omul a cãzut întreaga
sa? naturã
Cum comentaţi zicala „Omul sfinţeşte locul”? Omul, printr-o viaţã curatã, de
sfinţenie, poate înfrumuseţa şi
spiritualiza natura
Cum se schimbă natura în jurul sfinţilor? Animalele sãlbatice vin lângã ei.
7. Aplicarea 5 min Noi, creştinii, trebuie să înţelegem că nu suntem Expunerea
stăpâni ai creaţiei doar în sensul de exploatatori ai
ei, căci atunci tiranizăm creaţia.
Trebuie să veghem la păstrarea şi protejarea lumii
văzute şi prin sfinţirea noastră să sfinţim şi natura
din jurul nostru.
Degeaba dăm legi pentru protejarea naturii, dacă nu
ne aplecăm asupra ei cu dragoste. Natura întreagă
suspină după această grijă-dragoste a noastră,
căcinumai aşa ea se poate apropia de Creatorul ei.
„Omul – spune părintele Staniloae – trebuie să
aleagă între Adam şi Hristos”. Adam sau Hristos?
Omul înlocuitor al lui Dumnezeu şi tiran al creaţiei,
sau omul urcând cu întreaga creaţie spre
Dumnezeu? În răspunsul pe care îl vom da fiecare
întrezărim şansa zilei de mâine!

Temã: Elaboraţi un eseu (maxim 2 pagini) pornind de Elevii noteazã tema

la cuvintele “Omul sfinţeşte locul”

Rostirea rugãciunii. Rostesc rugãciunea