Ambalarea Ciocolatei

REZUMATUL LUCRARII

Lucrarea isi propune sa prezinte importanta ambalarii si etichetarii alimentelor precum si

promovarea acestora prin intermediul lor. Ambalajul este destinat sa asigure protectia temporara
a produselor din toate punctele de vedere: fizic, chimic, biologic in scopul mentinerii calitatii
acestora. Importanta ambalajului este evidentiata de principalele functii pe care acesta trebuie sa
le indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor. In magazine,
produsele se vand majoritatea ambalate, astfel ca ambalajul are si un dublu rol de promotor al
vanzarii si de purtator al informatiei catre consumator. Etichetarea alimentelor este foarte
importanta, deoarece pe etichetele produselor alimentare, in afara cazului cand exista exceptii
expres mentionate, apar cele mai importante informatii
privind continutul de: aditivi, aromele, apa, taria alcolica, lista de ingrediente. Etichetarea
referitoare la continutul nutritiv este deosebit de importanta avand in vedere cresterea interesului
pentru legaturile dintre mentinerea unei sanatatii bune si o dieta sanatoasa ca si necesitatea ca
persoanele care trebuie sa respecte o anumita dieta sa poata alege tipurile de alimente potrivite
necesitatilor lor. Ciocolata se ambaleaza in hartie metalizata sau hartie imitatie pergament peste
care se aplica o banderola litografiata cu un design specific pentru a imbunatati pastrarea acesteia
si pentru a-i oferi un termen de valabilitate mai mare.. Cernelurile care se folosesc la marcare
trebuie să fie stabile, să nu se întindă, iar în cazul
ambalajelor individuale să nu pătrundă până la produs. Păstrarea ciocolatei se face în spaţii
amenjate, uscate, curate, dezinfectate, aerisite – la temperatura de maxim +18º C şi umiditatea
relativă a aerului de maxim 70 % .

I Introducere

Alimentele sunt ambalate deoarece creează o barieră igienică între produs şi mediul exterior,
reducând riscul de alterare şi prelungind durata de valabilitate a produsului; este necesară pentru
un transport sigur şi eficient şi pentru furnizarea de informaţii şi instrucţiuni prin etichetare.
Etichetarea are rolul de a oferi informatii despre produs. Etichetarea modernă a produselor
alimentare presupune existenţa unui mesaj ce contine informaţii utile atât pentru agenţii
economici cât şi pentru consumatori, un rol important avându-l informaţiile de ordin nutriţional.
În acest sens, etichetarea corectă şi cuprinzătoare a produselor alimentare reprezintă o bază utilă
de date pentru consumator, ajutându-l în alegerea corectă a unui produs în funcţie de necesităţile
sale, în educarea lui în calitate de cumpărător, respectiv în conştientizarea efectului pe care
alimentul îl are asupra sănătăţii organismului său. Dezvoltarea si diversificarea productiei si a
consumului de bunuri, promovarea formelor eficiente de comert au determinat evolutii
spectaculoase in domeniul ambalajelor.
Ambalajul insoteste produsul in fiecare etapa a circulatiei sale, de la producator la consumator,
avand un rol important in protejarea acestuia si promovarea vanzarilor. Ambalarea produselor
alimentare prezintă importanţă deosebită pentru toţi participanţii la circuitul tehnico-economic,
fapt demonstrat de frecvenţa de înnoire a ambalajului care a fost mai mare decât cea de înnoire
aprodus elor, în ultimii 20 de ani. Această tendinţă se explică prin impactul pe care îl are
ambalajul asupra consumatorului la luarea deciziei de achiziţionare a produsului.

II. Ambalarea alimentelor

Ambalajul prezinta un sistem cu funcţii complexe, destinate să asigure protecţia temporară a
produselor din punct de vedere fizic, chimic, biologic în scopul menţinerii calităţii si integrităţii.

acestuia in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii – pană la consumator sau

pană la expirarea termenului de garanţie.
Exista mai multe criterii de clasificare a ambalajelor, din care retinem:
• După materialul constituent: ambalaje din hartie si carton; ambalaje din sticla; ambalaje din
metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri;
ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe, in componente ale produsului
(membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat).
• Dupa sistemul de confectionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile.
• Dupa tip: plicuri, pungi, sacose, cosuri, tavi, lazi, cutii, stelaje, alveole, flacoane, borcane,
butelii, bidoane, damigene, butoaie, canistre, tuburi.
• Dupa destinatie: ambalaje de transport; ambalaje de desfacere si prezentare.
• Dupa specificul produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare; ambalaje pentru
produse nealimentare; ambalaje pentru produse periculoase; ambalaje individuale; ambalaje
colective.
• Dupa gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide, ambalaje suple.
• Dupa durata de utilizare si tipul circulatiei: ambalaje recuperabile; (ambalaje reciclabile, si
ambalaje refolosibile); ambalaje nerecuperabile.

2.1 Importanta ambalajului

Importanta ambalajului este evidentiata de principalele functii pe care acesta trebuie sa le

indeplineasca pe parcursul circuitului strabatut de produs intre furnizor (producator) –
distribuitor – reteaua -comerciala en detail – consumatorul final.
Aceste functii sunt:
• conservarea si protectia proprietatilor produselor;
• facilitarea manipularii, depozitarii si transportului produselor;
• promovarea produselor si informarea consumatorului.
Conservarea si protectia proprietatilor produselor este considerata functia de baza a unui ambalaj
si se refera la mentinerea in parametrii initiali a produsului ambalat, care trebuie protejat de
influentele mediului exterior ambalajului. (Natura fizica – apa, praf, substante nedorite; Natura
biologica – insecte microorganisme )
2.2 Promovarea produselor si informarea consumatorului
Intrucat majoritatea produselor se vand ambalate este evident ca ambalajul are si un dublu rol
depromotor al vanzarii si de purtator al informatiei catre consumator. Amblajul reprezinta o
interfata cu care consumatorul vine in contact direct, de aceea ambalajul trebuie gandit pentru a
atrage cumparatoriisi pentru a declansa actul de cumparare. De altfel, ambalajul a fost denumit
si„vanzator mut" al produsului, pornind de la urmatoarele considerente:
• identifica si prezinta produsul si producatorul/distribuitorul;
• stimuleaza si atrage atentia cumparatorului;
• informeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului;
• comunica date legate de modul de utilizare al produsului si a naturii ambalajului etc.
Elementele care contribuie la realizarea functiei ambalajului de promovare a vanzarilor si
informare a consumatorului sunt modul de confectionare, sistemul de marcare si etichetare, dar
mai ales estetica ambalajului, adica aspectele referitoare la forma, culoarea si armonia cromatica,
grafica ambalajului. Aceste elemente trebuie sa sugereze destinatia produsului si sa scoata in
evidenta denumirea produsului, marca, recomandarile privind utilizarea, etc.

III. Etichetarea produselor alimentare

Pe etichetele produselor alimentare, in afara cazului cand exista exceptii expres mentionate,
trebuie sa apara urmatoarele informatii (cerinte obligatorii de etichetare): numele produsului;
numele ingredientelor si cantitatea anumitor ingredienti caracteristici sau categorii de
ingredienti;data durabilitatii minime sau data „a se folosi inainte de o anumita data care este
inscrisa pe ambalaj.Aceasta data poate sa difere de la produs la produs, astfel ca mezelurile au
ce-a mai mica
perioada de valabilitate, in timp de bauturile au o peroada mare de valabilitate pana chiar la 2
ani, cantitatea neta; conditiile de depozitare sau conditii de utilizare, daca este cazul; numele sau
numele comercial si adresa producatorului sau a celui care a ambalat produsul sau
comerciantului stabilit pe teritoriul Comunitatii; detalii referitoare la origine sau provenienta,
dupa cum este cazul; indicarea tariei pentru bauturile alcoolice, pentru bauturile la care
concentratia alcoolica este mai mare de 1,2 %in volum.
Numele produsului alimentar : o denumire care sa respecte reglementarile specifice alimentului
respectiv, cu respectarea urmatoarelor conditii:
• In lipsa reglementarilor specifice, denumirea sa fie cea obisnuita in Romania;
• In lipsa denumirii obisnuite, denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a
acestuia si daca este necesar, a utilizarii sale care sa fie suficient de clara pentru a permite
cumparatorului sa cunoasca natura produsului si sa-l deosebeasca de alte produse cu care poate fi
confundat;marca de fabrica,marca comerciala sau denumirile atractive nu pot inlocui denumirea
sub care este vandut alimentul;
• Utilizarea de termeni precum „mod" „tip" „gen" impreuna cu denumirea sub
care este vandut produsul este interzisa;
• Denumirea sub care este vandut alimentul trebuie sa includa sau sa fie insotita de informatii
privind starea fizica a acestuia sau tratamentele la care a fost supus, de exemplu: refrigerare,
congelare, afumare, concentrare, etc. ;
• Alimentele care au fost tratate cu radiatii ionizate trebuie sa poarte mentiunea „tratat prin
ionizare"sau „tratat cu radiatii ionizate"

.
Lista de ingrediente :
Toate alimentele trebuie insotite de o lista in care sunt precizate ingredientele folosite, toate
acestea trebuind declarate in lista de ingrediente, in afara cazului cind exista exceptii exprese de
la aceasta cerint conform H.G. nr.685/2009 pentru modificarea şi completarea Hotărarii
Guvernului nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor. Lista trebuie sa inceapa cu termenul
„ingrediente" sau sa aiba un titlu
care sa includa acest cuvant. In general, ingredientele trebuie enumerate in ordine descrescatoare
a cantitatii utilizate pe parcursul prelucrarii alimentului; totusi, apa si substantele volative trebuie
enumerate in ordinea cantitatii din produsul finit.
Denumirile ingredientelor trebuie sa fie numele pe care acestea le-ar avea daca ar fi vandute ca
alimente si trebuie sa fie insotite de toate indicatiile referitoare la denumire, daca lipsa acestora
ar putea induce in eroare; denumirea utilizata in orice lista de ingrediente pentru orice produs
care a fost iradiat trebuie sa includa sau sa fie insotita de cuvantul „iradiat" sau expresia
„tratat cu radiatii ionizate".

3.1 Aditivii
Aproape fără excepţie, alimentele din comerţ conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea generică de
„E"- uri), a căror menire este, se spune, aceea de a conserva, de a da culoare, formă, de a
spuma, ingroşa şi mai ales de a da aromă in mod artificial, făcand astfel produsul atrăgător
pentru clienţi şi vandabil timp indelungat, uneori aproape nelimitat. Prof. dr. Gheorghe
Mencinicopschi, directorul Institutului de
Cercetări Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, consideră că
incidenţa alarmantă a unor forme de cancer este strans legată de avalanşa produselor alimentare
bogate in E-uri nocive, consumate frecvent de romani. De asemenea, E-urile periculoase sunt
„vinovate" de răspandirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor. In
cazul in care consumul de alimente cu E-uri este iresponsabil, problemele de sănătate pot fi
deosebit de grave, iar acest lucru nu este greu de realizat. Fiecare aliment din masa de zi cu zi
poate conţine Euri.Unele tipuri de paine aşa-zis integrală sint fabricate din făină innegrită cu E-
uri din familia caramelurilor. In cazul unor pastefăinoase, oul a fost inlocuit cu un
E – 102. Consumul prelungit de astfel de aditivi afectează ficatul, pancreasul şi stomacul, insă
potprovoca şi tumori tiroidiene. Daca nu exista o categorie adecvata de denumiri, trebuie utilizat
numele specific al aditivului. Ingredientele care
trebuie inscrise cu denumirea categoriei lor, urmata de numele specific sau de codul numeric E :
3.2 Aroma
Legislatia Europeana, prevede ca aromele trebuie enumerate utilizand termenul
„arome/aromele" sau o denumire sau o descriere specifica a acestora. Directiva 91/72/EEC
prevede ca termenul „aroma naturala" sau un termen similar poate fi folosit numai pentru a
descrie aromatizanti ale caror componente aromatizante contin
substante aromatice naturale sau preparate aromatice, asa cum sunt ele descrise de Directiva
88/388/EEC referitoare la aromatizanti – prevedere preluata si in legislatia romana. In plus,
sementioneaza ca in cazul in care denumirea aromei contine o referinta la natura vegetala sau
animala, ori la originea substantelor incorporate, termenul „natural" sau alta expresie cu
aceeasi semnificatie se utilizeaza numai pentru aroma la care componenta aromatizata a fost
izolata prin procedee fizice
corespunzatoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare
traditionala a alimentelor obtinute in totalitate sau aproape de totalitate din alimentul sau din
sursa aromatizata respectiva.

3.3 Ingredientele compuse

Denumirile constituentilor trebuie dat fie in locul, sau in completarea denumirii ingredientului
compus. Totusi,nu este necesara enumerarea constituentilor in cazul in care , vandut ca atare, nu
necesita o lista de ingrediente.In plus, constituentii nu trebuie enumerati daca ingredientul
compus este identificat in lista de ingrediente printr-o denumire generica sau daca ingredientul
nu depaseste 25% din produsul
finit, totuşi in acest ultim caz, este necesara enumerarea ingredientelor compuse care au efecte
tehnologice semnificative asupra produsului finit.

3.4 Apa

Trebuie menţionat daca apa adăugata depaseste 5% din produsul finit . Nu trebuie menţionata in
următoarele cazuri: este utilizata pe parcursul procesului de fabricaţie in exclusivitate pentru
reconstituirea unui ingredient utilizat sub forma concentrata sau deshidratata ; sau este utilizata
cat sau ca parte a unui mediu care in mod normal nu se consuma.

3.4.1. Cantitatea neta :

Produselor alimentare preambalate trebuie declarate in unitati de volum in cazul lichidelor si in
unitati de masa in cazul altor produse. Exista cerinţe specifice stabilite pentru marcarea cantităţii
pachetelor cu mai multe bucati preambalate, a produselor alimentare vandute la număr si a
greutăţii in forma uscata.

3.5 Taria alcoolica : - pentru băuturile cu un conţinut in alcool mai mare de 1,2% din volum
trebuie declarata taria alcoolica efectiva raportata la volum. Directiva Comisiei 87/250/EEC se
refera la indicarea tariei alcoolice in raport su volumul bauturilor alcoolice cu un continut mai
mare de 1,2% alcool raportat la volum.

3.6 Lotul :
- legislatia romana si Directiva 89/386/EEC cer indicarea lotului pe un aliment daca nu exista
exceptii.In unele cazuri data poate constitui si indicarea lotului.Sunt exceptate inghetata
portionata, unele produse agricole si produsele care nu sunt preambalate ; regulile UE cer
producatorilor sa-si asume intreaga responsabilitate pentru natura si plasarea produselor in
limitele cunostintelor stiintifice si tehnologice actuale.

IV Etichetarea referitoare la conţinutul de substanţe nutritive

Directiva 94/496/EEC ajuta consumatorul prin prezenta datelor nutritive cheie intr-un
formatstandardizat astfel incat alegerea sa fie făcuta in cunoştinţa de cauza iar produsele similare
sa poata fi
comparate cu uşurinţa .Etichetarea referitoare la conţinutul nutritiv este deosebit de importanta
avand in vedere creşterea interesului pentru legăturile dintre menţinerea unei sanatatii bune si o
dieta sanatoasa ca si necesitatea ca persoanele care trebuie sa respecte o anumita dieta sa poata
alege tipurile de
alimente potrivite necesitaţilor lor. Etichetarea referitoare la continutul de substante nutritive
trbuie sa cuprinda cantitatea de subsatanta nutritiva pentru care a fost făcuta declaraţia. Exista o
lista suplimentara opţionala de substanţe nutritive (amidon, grasimi monosaturate, polinesaturate,
colesterol, vitamine si minerale prezente in cantitati semnificative) care pot fi declarate. Se
considera vitamine si minerale in cantitati semnificative numai cele a caror cantitate reprezinta
minimum 15% din doza zilnica recomandata, furnizata de 100 g sau de 100 ml ori per pachet
daca pachetul contine numai o portie de produs.

• Alimentele noi si etichetarea referitoare la modificările genetice: In cazul comercializării si

utilizarii alimentelor noi sau a ingredientelor noi in interiorul Comunitarii Europene exista trei
reglementari care sunt in mod direct aplicabile si obligatorii in toate statele
membre.Reglementarea comunitara referitoare la alimentele noi Reglementarea (CE) nr. 258/97
care include produsele alimentare modificate genetic si ingredientele care intra sub incidenta sa.
Reglementarea (CE)
nr.113/98 se refera la etichetarea anumitor produse alimentare si a ingredientelor fabricate din
soia si porumb. Reglementarea referitoare la etichetarea alimentelor care contin aditivi si
aromatizanti care sunt, contin sau au fost produşi din organisme modificate genetic (GMO).
• Alimentele utilizate in anumite scopuri nutriţionale : alimentele care intra sub incidenta acestei
directive sunt acelea a căror compoziţie si pregătire sunt destinate in mod special indeplinirii
unor anumite necesitaţi nutriţionale ale persoanelor cărora le sunt destinate in principal. Aceste
alimente trebuie sa se deosebească in mod clar de alimentele destinate consumului normal, in
raport cu compozitia lor si cu procesul de fabricatie ca si cu modul de etichetare si
comercializare.Directiva cadru se refera la problemele generale in timp ce cerintele specifice
referitoare la compozitie si
etichetare pentru categoriile recunoscute de alimente su destinatie speciala intra sub incidenta
altor directive specializate .
• Formule pentru sugari si copii mici : are ca scop sa protejeze sanatatea sugarilor care utilizeaza
formule care satisfac in totalitate cerintele lor alimentare pe parcursul primelor catorva luni de
viata, prin indeplinirea conditiei ca numai produsele conforme sa fie comercializate sub
mentiunea ca sunt potrivite sugarilor.
• Alimente pe baza de cereale prelucrate si alimente pentru copii : - se refera la alimente pe baza
de cereale si alimente pentru copii utilizate ca parte a dietei diversificate si care nu constitue
singura sursa de hrana. Sunt stabilite cerinţe de etichetare, inclusiv virsta la care utilizarea unui
produs este adecvata, avand in vedere compoziţia, textura si alte proprietati legate de compozitie.
Informatiile
referitoare la conţinutul energetic si nutritiv, instructiunile pentru prepararea adecvata si de un
interes deosebit, informatii referitoare la prezenta sau absenta glutenului daca virsta indicata de
la care se poate utiliza produsul este sub 6 luni.
• Alimentele pentru reducerea greutatii in diete limitative de energie : - se refera la
alimentele special formulate care , atunci cand sunt utilizate de consumator , inlocuiesc complet
sau partial dieta zilnica.
• Alimentele utilizate in scopuri medicale speciale : - acopera alimentele preparate special sau a
caror formula este destinata controlului dietei pacientilor care le utilizeaza sub control
medical.Asemenea produse pot fi complete sau incomplete din punct de vedere nutritiv.Sunt
stabilite cerintele detaliate referitoare la compozitie si etichetare.

V. Ciocolata

Definiţia ciocolatei
Ciocolata este un produs alimentar obţinut prin prelucrarea boabelor de cacao cu zahar cristal,
lecitina, arome, cu sau fără unt de cacao si adaosuri in amestec omogen sau eterogen. Adaosurile
folosite sunt : lapte praf, cafea, cicoare, arahide, alune, stafide, expandate, fructe confiate etc.
Masa de ciocolata - este amestecul omogen de masa de cacao, unt de cacao si zahar pudra sau
farin, cu adaos de alte ingrediente, in funcţie de tipul de produs. Are următoarea compoziţie
chimică:
• zahar - 40 ... 60 %;
• grăsime - 22 ... 40 %.
La sorturile de masa de ciocolata dulce se adăuga suplimentar 10 % grăsime, la cuvertura 20 %
şi la ciocolată fondantă amară pană la 30 %. La conşare se inglobează cantităţi mici de lecitină
de 0,3 ... 0,5 %, pentru reducerea vascozităţii, mai ales la masa de ciocolată cu conţinut redus de
grăsime şi de etilvanilină
pentru aromatizare, din care se obţine ciocolata cu lapte;

5.1 Clasificarea produselor din ciocolata

După forma si structura

Produsele de ciocolata pot fi impărţită in următoarele sortimente principale :
• ciocolata in batoane, tablete, monede, bomboane, sau sub forma de medalioane;
• ciocolata figurine;
• cuvertura de ciocolata.
Ciocolata in forma batoane este finisata sub forma de batoane plane, in greutate de la 4 la 100 g,
ambalate in diferite calităţi de hartie impermeabila la apa si grăsimi, in staniol şi eticheta cu o
prima foita invelitoare, sau fără ea.Ciocolata in tablete, sau sub forma de medalioane se
deosebeşte de ciocolata in batoane după formă,
dimensiuni şi greutate. Figurinele de ciocolată sunt executate sub diferite forme de: păsări,
animale, oua, banane, conuri de cedru etc. De cele mai multe ori figurinele se executa goale la
interior. Cuvertura de ciocolata,este ciocolata produse sub forma de blocuri in greutate
aproximativă de pana la 5 kg. Cuvertura de ciocolata este destinata acoperirii bomboanelor,
caramelelor, drajeurilor, etc. pentru finisarea prăjiturilor, torturilor biscuiţilor etc. In funcţie de
compoziţie si calitatea finisării produsele de ciocolata se impart in două grupe şi anume :
• ciocolata masiva, sau fără umplutura, prezentata sub forma de tablete, batoane, figuri,
caracterizate prin aceeaşi structură şi compoziţie in toată masa produsului;
• ciocolata cu umplutura, prezentata tot sub forma de tablete, batoane, figuri, dar caracterizate
prin diferenţa structurii si compoziţiei in masa produsului şi anume :
o la exteriorul tabletei, batonului, figurilor se afla un strat de ciocolata cu structura
uniformă; o in interiorul tablei, batonului sau figurilor se afla un strat de umplutura cu alta
structura si compoziţie decat cea ca stratului exterior de ciocolata.
În funcţie de modul de dispunere a umpluturii în masa de ciocolata, ciocolata cu umplutura poate
fi :
• ciocolata umpluta, cu umplutura distribuita in masa de ciocolata;
• ciocolata umplută, cu umplutura invelită şi protejată la exterior de un strat de
masă de ciocolata.
Ciocolata fără umplutură cuprinde următoarele sortimente :
• ciocolata fără adaosuri, in care sunt cuprinse :
o ciocolata desert;
o ciocolata obişnuita;
• ciocolata cu adaosuri, in care sunt cuprinse :
o ciocolata desert;
o ciocolata obişnuita.
Din grupa ciocolatei cu adaosuri se fabrica următoarele sortimente :
• ciocolata cu lapte, cu adaos de lapte sau de produse lactate;
• ciocolata cu nuci, cu adaos de miez de nuca sau arahide;
• ciocolata cu cafea, cu cafea naturala sau cu extract di cafea naturala;
• ciocolata cu vafele, cu adaos de vafele mărunţite;
• ciocolata cu fructe, cu fructe sub forma de coaja de portocale zaharisita, coaja
rasa de citrice, sau fructe uscate;
• ciocolata cu praline, cu adaos de miez de nuca prăjita cu zahar şi mărunţită.
Din grupa ciocolatei cu adaosuri speciale se prepară :
• ciocolata cu adaos de nuca cola;
• ciocolata cu preparate vitaminoase, din care se poate aminti ciocolata medicala, care este
iocolata la care se adăugă preparate medicinale. Clasificarea oficiala a ciocolatei produsa în
România în funcţie de compoziţie
a. Ciocolata simplă :
• ciocolată amăruie;
• ciocolată vanilie;
• ciocolată menaj;
• ciocolată cuvertura vanilie;
b. Ciocolată cu adaosuri în amestec omogen :
• ciocolată cu lapte;
• ciocolată cu cafea;
• ciocolată cu cicoare;
• ciocolată cuvertura lapte;
c. Ciocolata cu adaosuri în amestec eterogen (alune, arahide, stafide, expandate, fructe confiate
etc)

Ambalarea, marcarea si pastrarea ciocolatei

Pentru prezentare şi desfacere ciocolata se ambalează in hartiemetalizată sau hartie imitaţie
pergament, peste care se aplică o banderolă litografiată, cu un design
specific.
Pentru manipulare, transport şi păstrare ambalajele de desfacere se introduc in cutii de carton.
Banderola litografică trebuie să aibă inscripţionat:
• denumirea ciocolatei, tipul şi sortimentul;
• marca şi denumirea producătorului (localitatea);
• ingrediente, in care trebuie să se specifice proporţia de substanţă uscată de cacao, minim 30%;
• valoarea energetică;
• masa netă;
• termenul de valabilitate (ziua, luna, anul in care expiră);
• condiţii de păstrare (la loc uscat şi răcoros);
12
• standardul (SR 6862:1995);
Producătorii care au sistemul de management al calităţii certificat conform ISO EN 9001:2000
de către n organism de cerificare european sau internaţional vor menţiona pe etichetă organismul
de certificare.
Cernelurile care se folosesc la marcare trebuie să fie stabile, să nu se intindă, iar in cazul
ambalajelor individuale să nu pătrundă pană la produs.
Păstrarea ciocolatei se face in spaţii amenajate, uscate, curate, dezinfectate, aerisite – la
temperatura de maxim +18o C şi umiditatea relativă a aerului de maxim 70 %.
Depozitarea ambalajelor cu ciocolată se face pe rafturi sau pe grătare, in aşa fel incat ambalajele
să nu se deformeze. In timpul depozitării şi manipulării, ciocolata trebuie ferită de umezeală şi de
schimburi bruşte de temperatură. Ciocolata nu se depozitează impreună cu produse toxice sau cu
produse cu miros pătrunzător.
Termenul de valabilitate este in funcţie de reţetă (adaosuri) fiind cuprins intre 6-18 luni, in
funcţie de sortiment.

STUDIU DE CAZ - Ciocolata MILKA

Pentru realizarea acestui studiu de caz, am comparat 2 tipuri de ciocolată: ciocolata cu lapte şi
ciocolata umpluta.

Ciocolata cu lapte MILKA

Ingrediente: zahăr, unt de cacao, lapte praf degresat, masă de cacao, zer praf, grăsime din lapte,
pastă de alune, emulgator( lecitina din soia) , aromă . Ciocolata cu lapte conţine substanta uscata
de cacao 0% minimum. Poate conţine urme de migdale, fistic sau grau. Informaţii
nutriţionale/100g - Valoare energetică 2165kJ/520kcal; proteine 3,6g, glucide din care zaharuri
65,5g/59.5g, lipide din care saturate 28g/16g; fibre <0,1g; sodium 0,16g.
Cantitatea netă a ciocolatei analizată are 100g , echivalentul a 4 porţii.
Ciocolata a fost distribuită de „AVA 13&quot; SLTD, Bulgaria, Sofia , str. Karnegi
Ambalajul ciocolatei MILKA cu lapte , este mov şi lucios, iar numele firmei este scris cu litere
mici albe, de mană. Pe spatele ambalajului este prezentat modul cum se desface ciocolata ,
ingredientele din care este facută, lot, informaţii nutriţionale , precum şi data de expirare. Chiar
dacă perioada de valabilitate este bună , pentru a consuma ciocolata, cand o desfacem aceasta
trebuie sa aibă anumite caracteristici:
• masa de ciocolata trebuie sa fie uniformă, mată in ruptură, cu structură uniformă, fără bule de
aer
• culoarea trebuie sa fie maro pe toată suprafaţa. Nu trebuie să conţina alte culori ( alb ) –
deoarece prin aceasta se explica faptul că nu a fost pastrată la o temperatură adecvată, indicata de
producatori. Ciocolata trebuie sa fie tare şi casantă la rupere.
Mirosul şi gustul placut cu aroma caracteristică
Ciocolata albă cu lapte umplută cu cremă de iaurt degresat cu aromă de fructe de padure şi cremă
de fructe de pădure MILKA
Ingrediente: zahăr, cremă de fructe de pădure ( sirop de glucoza), zahăr, agent de umezire,
(glicerina), suc concentrat de coacaze(1.7%), suc concentrat de aronia, acidifiand (acid citric),
gelifiant, suc concentrat de afine(0.4%), aromă, agent de ingroşare, unt de cacao, grăsime
vegeala, zer praf, lapte praf degresat, grasime din lapte , iaurt praf degresat(1,7%) ,emulsificator
(lecitina din soia), arome, pudră de
fructe de padure (0,12%) – zmeură, capşune , afine, mure.
Informaţii nutriţionale/100 g : valoare energetică 2345 kj/560 kcal, proteine 5,2 g, glucide/din
care zaharuri 55 g/53 g, Lipide/din care saturate 35,5 g/ 19,5 g, Fibre 0,9 g, Sodiu 0,19 g
Ciocolata analizată mai sus are 100 g . Trebuie pastrată la loc uscat si răcoros. A se feri de
contactul direct cu razele solare
Această ciocolată este produsă in Elvetia şi a fost distribuită de Kraft Foods Romania S.A., Str.
De
Mijloc, nr 37 A 5000063 Braşov, Romania.
Valorificarea calităţii ciocolatei umplute necesită examinarea unor caracteristici suplimentare
faţă de cele prezentate anterior şi anume: proporţia invelişului şi a umpluturii, Conţinutul de apă
şi grăsime al umpluturii, gramajului sau numărului de bucaţi la 1 kg.

Concluziile Studiului de caz

Din analiza efectuată mai sus , se poate observa că ciocolata MILKA cu fructe de pădure are o
valoare energetică mai mare decat ciocolata MILKA simpla, cu lapte. De asemenea, numărul
proteinelor din ciocolata albă umpluta este mai mare decat in ciocolata cu lapte, la fel ca şi
numărul lipidelor, şi al fibrelor pe care acestea le conţin in cantitatea de ciocolată analizată. Insă,
numărul de glucide din iocolata albă este mai mare decat numărul glucidelor din ciocolata
MILKA cu lapte.
Din tabelul de mai sus, rezultă că ciocolatele MILKA umpluta, dar si cea cu lapte conţin 6 % din
Cantitatea Zilnică de Estimata (CZE) şi nutrienţi pentru un adult.
.
Concluziile proiectului
In concluzie, un ambalaj ideal trebuie sa protejeze bine produsul, sa fie usor si ieftin, iar
caracteristicile sale tehnice trebuie sa faciliteze operatiile de manipulare, transport si stocare si
totodata sa reprezinte, prin modul in care este conceput, un instrument eficient de marketing.
Conservarea si protectia proprietatilor produselor este considerata functia de baza a unui ambalaj
si se refera la mentinerea in
parametrii initiali a produsului ambalat, care trebuie protejat de influentele mediului exterior
mbalajului. Din punctul de vedere al etichetelor, acestea pot fi o simpla bucata de hartie atasata
produsului sau un desen complex care este parte integranta a ambalajului. Chiar daca se prefera
etichetele mai simple, legea obliga ca acestea sa contina anumite informatii importante pentru a
asigura sanatatea omului.
Propuneri (Plan de măsuri pentru aplicarea rezultatelor obţinute)Dulciurile sunt bune, atat sub
aspectul senzorial, cat şi sub cel caloric, insă nutriţioniştii recomandă
consumul de produse zaharoase intr-o cantitate ce să nu depăşeşte echivalentul a trei-patru
pătrăţele