APARATE DE COMUTATIE SI DE PROTECŢIE

6.1. Aparataj de instalatii

Aparatajul de instalatii este un ansamblu de produse destinate sa asigure
cerintele impuse instalatiei electrice, sa protejeze instalatia si personalul de exploatare
contra efectelor curentului electric, în cazul defectelor accidentale, si sa garanteze
functionarea corecta a receptoarelor alimentate din retea.

Având în vedere ca terminologia în domeniul aparatajului nu este prezentata înca

pe plan international sub o forma unitara acceptabila, se poate consider 828t1923i a ca,
din punct de vedere al rolului fundamental, cel de comutatie în circuitele electrice, se
disting:

- aparate de comutatie de putere, destinate în special pentru conectarea si

deconectarea circuitelor de distributie si de alimentare a receptoarelor;

- aparate de automatizare, care opereaza în circuitele de putere mica, în care

circula semnalele de comanda.

Din punct de vedere al rolului specific în reteaua de energie, se deosebesc, pe de

o parte, aparate de distributie si, pe de alta parte, aparate de comanda si auxiliare.

Aparatele de distributie asigura: functionarea corecta a retelei, prin conectarea

sau deconectarea diverselor ramuri; protectia circuitelor, prin întrerupere automata în
caz de defect accidental; separarea electrica a circuitelor.

Aparatele de comanda au drept scop:

- asigurarea functionarii aparatelor de distributie conform scopului instalatiei,

permitând:

- un control al puterii transmise, inclusiv conectarea si deconectarea

sarcinii,
atât intentionat (manual sau automat), cât si în caz de avarie;

- o anumita succesiune a manevrelor din retea;

- realizarea unor functii de automatizare:

- achizitii de date (detectie) constând în culegerea de informatii, prin

intermediul unor captori, privind starea marimilor caracteristice de
proces,
în vederea transmiterii lor sistemului de prelucrare a informatiei;

- prelucrarea datelor, având ca rezultat:

 - emiterea de ordine spre aparatele de comutatie;

- informatii necesare operatorilor pentru monitorizare functionarii

(de
exemplu, semnalizari).

Prin comanda unui aparat se întelege ordinul transmis aparatului de a efectua o

anumita operatie (de exemplu, manevra de închidere sau de deschidere, reglajul).

Se disting diverse moduri de comanda asupra aparatelor de comutatie:

- manuala, realizata prin interventia umana;

- automata, realizata fara interventia umana, în conditii predeterminate;

- directa, dintr-un punct situat pe aparat sau în imediata vecinatate a acestuia;

- la distanta (telecomanda), dintr-un punct îndepartat fata de aparatul comandat.

Aparatele auxiliare sunt folosite în circuite speciale ca, de exemplu, circuitele de semnalizare.

6.2. Aparate de distributie

6.2.1. Tipuri de aparate
Aparatele de distributie pot fi clasificate în :

- aparate de comutatie mecanice, care realizeaza modificarea continuitatii circuitului (închidere-

deschidere respectiv stabilire-rupere) prin intermediul unor contacte separabile;

- aparate electronice;

- sigurante fuzibile care realizeaza numai întreruperea (ruperea) în conditii anormale (supracurenti).

6.2.2. Functiile aparatelor electrice în circuitele de putere

Un aparat poate îndeplini una sau mai multe din urmatoarele functii: comutatia
de putere, separarea, protectia electrica.

Notiunea de comutatie poate fi privita sub diferite aspecte, în functie de context:

- modificarea configuratiei circuitului;

- modificarea continuitatii circuitului:

- mecanic: închiderea-deschiderea

- electric: stabilirea-întreruperea (ruperea) curentului.

 Modificarea configuratiei sarcinii în circuitele de putere poate avea loc sub
actiunea unei comenzi manuale sau electrice. Se disting:

- comutatia functionala, în conditii normale, eventual într-o secventa

prestabilita: conectarea/deconectarea de la sursa de energie; modificarea
circuitului;

- deconectarea (oprirea) de urgenta (întreruperea alimentarii), în caz de pericol;

- deconectarea în vederea lucrarilor de întretinere curenta (mentenabilitate).

Asigurarea unei anumite secvente de functionare a instalatiei se realizeaza prin

comanda asupra aparatelor de comutatie din circuitele de putere (functia de auxiliar de
comanda);

Separarea consta în izolarea unui circuit/receptor fata de sursa de energie, astfel

încât sa fie posibila efectuarea în siguranta a unor interventii la partea separata.

Protectia electrica are în vedere evitarea si limitarea efectelor curentilor din

instalatie:

- protectia elementelor de circuit si/sau a receptoarelor în caz de:

- supracurenti (suprasarcini, scurtcircuite);

- supratensiuni;

- scadere sau lipsa de tensiune;

- protectia persoanelor împotriva electrocutarii în cazul atingerilor accidentale

(cauzate, în principal, de defecte de izolatie).

Protectia poate fi realizata direct de catre aparat (special conceput în acest scop)
sau la comanda altor aparate sau dispozitive de supraveghere încorporate sau asociate
aparatului.

6.2.3. Marimi caracteristice generale ale aparatelor de comutatie

Caracteristicile nominale standard sunt valorile caracteristice aproximative ale

marimilor, specifice ansamblului conditiilor de functionare, care servesc pentru
identificarea aparatului si pe care se bazeaza încercarile acestuia.

Valorile nominale (valorile de utilizare) sunt valorile marimilor caracteristice

stabilite, de regula de catre constructor, pentru un anumite conditii de functionare si care
figureaza în documentatia aferenta aparatului (de exemplu, în cataloagele de produse).
 Tensiunea nominala de utilizare (notatie internationala Ue, notatie uzuala Un) este
valoarea tensiunii care, alaturi de curentul nominal, determina domeniul de folosire a
aparatului si la care se raporteaza încercarile corespunzatoare si categoria de utilizare.

Curentul prezumat al unui circuit reprezinta intensitatea curentului care ar circula

în circuitul considerat în absenta aparatului înseriat în circuit (deci daca acesta ar
prezenta o impedanta nula); poate fi apreciat ca valoare efectiva sau ca valoare de vârf.

Curentul nominal standard al unui aparat este intensitatea curentului, aleasa

dintr-o serie normalizata de valori , de regula asa-numita serie R10 cu modulul
(de exemplu: .....6, 10, 16, 20,25, 32 ,.......100, 125, 160, ..400, ... A).

Curentul nominal permanent (neîntrerupt, notat international Iu si uzual In),

precizat de constructor, este valoarea curentului care poate fi suportat de aparat în
serviciu neîntrerupt.

Curentul termic conventional (curentul nominal termic, curentul permanent

maximal), în aer liber sau în carcasa, Ith este cea mai mare valoare a curentului de durata
(8 ore), la 40oC, pentru care temperatura bornelor aparatului nu depaseste 105oC (Dq=
65oC = 65 K).

Capacitatea de deconectare (capacitatea de rupere), notata Id, Ir sau Ic, este

curentul maxim (valoare eficace) pe care aparatul îl poate întrerupe, fara consecinte
nedorite (degajare de flacara, arc electric permanent, amorsare a arcului electric între
faze sau la masa, uzura exagerata a contactelor).

Integrala Joule este precizata prin integrala curentului pentru un interval de timp
dat:

si este exprimata în A2×s

Categoria de utilizare defineste aplicabilitatea aparatului, fiind caracterizata, de

exemplu, prin multiplii curentului sau tensiunii de serviciu, factor de putere, capacitate
de rupere, selectivitate etc.

6.3. Probleme de comutatie a circuitelor electrice în curent

alternativ
În functie de natura sarcinii circuitului, fenomenele de comutatie în circuite au o
evolutie diferita si, în consecinta, aparatele de comutatie cu acelasi curent termic vor
avea o comportare diferita si performante diferite. Alegerea aparatelor de comutatie
trebuie realizata deci în strânsa corelatie cu natura sarcinii comutate.
 6.3.1. Conectarea circuitelor în sarcina

Se vor reaminti particularitatile de conectare pentru câteva tipuri de sarcina

reprezentative, la aceeasi valoare efectiva I a curentului în serviciu permanent.

a. Curentul de conectare a receptoarelor rezistive normale, cu rezistenta R, a

caror temperatura de functionare nu depaseste câteva sute de K, poate fi considerat
practic egal cu curentul de functionare în serviciu de durata (treapta de curent):

(6.3.1)

b. Conectarea sarcinilor cu caracter preponderent inductiv (R + L), caracterizate

prin factorul de putere cosj, include un regim tranzitoriu, în care intensitatea curentului
este data de o relatie de forma mentionata anterior pentru regimul de scurtcircuit (§ 3.7):

(6.3.2)

unde este amplitudinea curentului în serviciu permanent, a = j - Y, Y -

unghiul de conectare (evaluat fata de trecerea prin zero a tensiunii), T = L/R - constanta
de timp electrica a circuitului.

Se observa ca la t = 0 rezulta curentul de conectare

(6.3.3)

iar dupa prima semiperioada se manifesta curentul de soc, a carui valoare se calculeaza
cu relatia similara expresiei 3.7.4:

(6.3.4)

c. Pentru sarcinile cu caracter capacitiv (C+R), în cazul cel mai defavorabil de

conectare, curentul va fi.

(6.3.5)

iar la t = 0 rezulta:
 (6.3.6)

care, în cazul când rezistenta circuitului este foarte mica, poate atinge valori de (3 ¼
10)I.

d. La conectarea lampilor cu incandescenta, filamentul aflat initial în stare rece,

ajunge în stare finala la temperaturi ce depasesc 2500 K. Deoarece rezistenta variaza
aproximativ cu puterea 1,2 a temperaturii absolute, valoarea initiala a acesteia este de
circa
13 ori mai mica decât valoarea în serviciu permanent. Rezulta, în general, un curent la
conectare de ordinul (12 ¼ 15)I.

Curentul de conectare intra, de regula, în categoria supracurentilor functionali.

Valorile curentului de conectare influenteaza încalzirea cailor de curent, inclusiv
comportarea contactelor aparatelor de comutatie, existând riscul de sudare a contactelor.
Aceleasi valori sunt resimtite de aparatele de protectie la supracurenti, care nu trebuie sa
le interpreteze drept valori de defect si, prin urmare, nu trebuie sa provoace
deconectarea sarcinii.

6.3.2. Deconectarea circuitelor

Întreruperea unui circuit este însotita de formarea unui arc electric între
contactele aparatului de comutatie. Arcul electric reprezinta, în general, un fenomen
nedorit, având un efect termic distrugator si prelungind timpul de întrerupere efectiva a
circuitului. De retinut ca arcul în curent alternativ se stinge în fiecare semiperioada în
momentul trecerii naturale a curentului prin zero si se poate reaprinde în semiperioada
urmatoare daca deionizarea nu este suficienta, respectiv daca rigiditatea dielectrica a
spatiului de descarcare este inferioara tensiunii aplicate.

Dupa trecerea prin zero a curentului

si stingerea arcului electric, tensiunea între contactele aparatului de comutatie devine
tensiunea retelei, în urma unui proces tranzitoriu sub forma unei oscilatii sinusoidale
 amortizate, cu o frecventa mult superioara frecventei retelei, ceea ce da nastere la o
supratensiune (tensiunea oscilanta de restabilire). În absenta amortizarii, valoarea de
vârf poate atinge sau chiar (cum este, de exemplu, cazul sarcinilor
capacitive).

Reamorsarea arcului electric este rezultatul unei adevarate competitii între

tensiunea oscilanta de restabilire (determinata de retea) si restabilirea rigiditatii
dielectrice a spatiului dintre contacte (determinata de constructia aparatului de
comutatie), competitie care se desfasoara diferit în diferite aparate si la diferite tipuri de
sarcini. Viteza de restabilire a tensiunii si amplitudinea acesteia depind, în principal, de
constantele circuitului întrerupt. Restabilirea rigiditatii dielectrice este determinata, în
primul rând, de actiunea dispozitivelor pentru stingerea arcului, de proprietatile
mediului care stinge arcul, etc. În figura 6.3.1 sunt reprezentate evolutiile în timp
pentru: tensiunea retelei (cu valoarea U0 în momentul trecerii prin zero a curentului,
curba 1), tensiunea oscilanta de restabilire (curba 2), tensiunea de arc Ua, restabilirea
rigiditatii dielectrice în spatiul de descarcare (curba A - caz în care are loc strapungerea
spatiului de descarcare si reamorsarea arcului electric, respectiv curba B - când arcul nu
se reaprinde).

În general, aparatele de comutatie mecanice sunt construite astfel încât, în mod

repetitiv si fara a suferi deteriorari sensibile, sa accelereze stingerea arcului electric, prin
deionizarea intensiva a spatiului de descarcare si prin realizarea unei anumite viteze de
separare a contactelor.

Trebuie subliniat si faptul ca, în anumite situatii, coloana de arc electric de

deconectare poate juca un rol pozitiv în limitarea valorii curentului întrerupt, prin
înserierea rezistentei sale în circuit (§ 6.3.3).

6.3.3. Limitarea curentului întrerupt

În timpul întreruperii, în functie de parametrii aparatului de comutatie si ai

retelei, curentul de defect din circuit atinge cel putin o data valoarea de vârf.

Efectele termice si electrodinamice ale curentilor de scurtcircuit, ale caror valori

depasesc de zeci de ori valorile curentului în serviciu normal si care pot necesita câteva
semiperioade pâna la întreruperea de catre aparatul de comutatie, impun ca, pe cât
posibil, sa se diminueze amplitudinea si durata curentilor respectivi.
 Limitarea curentului
întrerupt consta în abilitatea aparatului de a împiedica atingerea valorii de vârf a curentului de defect prezumat
din circuit, reducând valoarea curentului întrerupt si durata acestuia prin circuit (sub o semiperioada) si
diminuând astfel solicitarile termice si mecanice din elementele de retea parcurse de curent si perturbarile
electromagnetice rezultate. Limitarea curentului contribuie la exploatarea optima a circuitelor electrice, a
sistemelor de bare colectoare si a aparatelor de comutatie si contribuie la prelungirea semnificativa a duratei de
viata a acestora. În acelasi timp, devine posibila realizarea în mod economic a selectivitatii functionarii aparatelor
pe niveluri diferite ale retelei de distributie.

Procesele fizice care contribuie la limitarea curentului întrerupt sunt specifice fiecarui aparat de
comutatie.

Figura 6.3.2 exemplifica procesul de întrerupere în cazul întreruptoarelor si al

sigurantelor fuzibile. Curentul întrerupt este limitat la o valoare il < .

6.4. Aparate de comutatie mecanice

6.4.1. Aparate cu functii specifice

O mare parte din aparatele de comutatie sunt destinate sa realizeze sarcini

specifice în circuitele de distributie, fiecare aparat prezentând anumite particularitati de
functionare.

a. Separatorul se caracterizeaza prin:

- închidere si deschidere manuala, cu viteza dependenta de operator;

- doua pozitii de repaus (închis, deschis);

- în pozitia deschis, evidentiabila în mod clar (fie vizibil, fie prin dispozitive de
semnalizare), realizeaza o distanta de izolare corespunzatoare, care asigura protectia
personalului la interventia în instalatia din aval;

- nu poate fi manevrat în sarcina, ci numai în gol (stabilirea si întreruperea

curentului de sarcina se realizeaza de catre alte aparate din circuit);
 - realizeaza functia de separare;

- suporta timp nelimitat curentii normali si, pentru scurt timp (precizat), curenti
de suprasarcina si de scurtcircuit, pâna la eliminarea acestora de catre aparate
specializate din circuit.

b. Întreruptorul (separator de sarcina) este caracterizat prin:

- închidere si deschidere manuala, în general cu viteza independenta de operator;

- doua pozitii de repaus (închis, deschis);

- suporta si întrerupe curenti normali, inclusiv curenti de suprasarcina; poate fi

manevrat în sarcina;

- suporta, un timp specificat, curenti de scurtcircuit, pâna la eliminarea acestora

de catre alte aparate specializate înseriate în circuit;

- realizeaza functiile de comutatie functionala (într-un domeniu limitat de curenti)

si separare.

c. Întreruptorul de putere (disjunctor) are drept particularitati:

- închidere manuala sau prin acumulare de energie într-un resort, cu viteza

independenta de operator (de exemplu, cu ajutorul unui motor);

- doua pozitii de repaus (închis, deschis); mentinerea în pozitia închis se

realizeaza printr-un mecanism cu zavor (clichet);

- deschidere voita (ca urmare a comenzii operatorului (manuala sau

electromagnetica, locala sau de la distanta) sau automata, în caz de supracurenti (la
comanda unor aparate de protectie - declansatoare - încorporate);

- prin echipare cu declansatoare, îndeplineste simultan functiile de comutatie de

putere si de protectie;

- poate fi conceput sa realizeze si functia de separare;

- stabileste si întrerupe curenti normali, inclusiv curenti de suprasarcina; întrerupe

curenti de scurtcircuit;

- suporta, un timp specificat, curenti de scurtcircuit, pâna la eliminarea acestora

de catre aparatul respectiv;

- numar posibil de manevre (în gol si în sarcina normala) relativ redus, datorita
constructiei mecanice.
 d. Contactorul (electromagnetic) se deosebeste prin:

- actionare exclusiv prin electromagnet (închidere-deschidere, la comanda);

- o singura pozitie de repaus (de regula, deschis), mentinerea în pozitia actionat

fiind asigurata de catre electromagnet;

- stabileste, suporta si întrerupe curenti normali si de suprasarcina;

- suporta, un timp specificat, curenti de scurtcircuit, pâna la eliminarea acestora

de catre alte aparate specializate înseriate în circuit;

- asociat cu relee adecvate, îndeplineste atât functia de comutatie functionala

(functia de baza), cât si functia de protectie la suprasarcina;

- poate fi folosit ca aparat auxiliar de comanda;

- frecventa de conectare foarte mare (în gol si în sarcina).

6.4.2. Asociatii de aparate

Pentru a face fata cerintelor de comutatie si de protectie în circuite, se asociaza

diverse aparate cu functii specifice, care se completeaza functional reciproc.

Ca exemple uzuale de combinatii, se pot mentiona:

- contactor + relee de protectie (care realizeaza comutatia functionala si protectia

la suprasarcina);

- contactor (singur sau asociat cu relee de protectie) + sigurante fuzibile (care

realizeaza comutatia functionala, protectia la scurtcircuit si, eventual, protectia la
suprasarcina);

- întreruptor + sigurante fuzibile (asigurând comutatia în sarcina normala si

protectia în caz de scurtcircuit);

- întreruptor de putere + sigurante fuzibile (atunci când curentul de defect

depaseste capacitatea de rupere a întreruptorului).

6.4.3. Aparate integrate, cu functii multiple

Solutiile practice sunt:

a. separator + sigurante încorporate (sigurante fuzibile pe fiecare pol);

b. întreruptor - separator;
 c. întreruptor + sigurante încorporate;

d. întreruptor de putere (disjunctor) - contactor;

e. întreruptor de putere (disjunctor) - contactor - separator;

f. demaror (starter) - ansamblu de aparate care asigura pornirea si oprirea unui

motor, precum si protectia acestuia în caz de suprasarcina.

6.4.4. Marimi caracteristice comune

Pe lânga marimile mentionate în § 6.2.3, sunt definite si alte marimi caracteristice ale aparatelor, dintre
care o parte vor fi mentionate în continuare.

Capacitatea de conectare (de închidere) Icon reprezinta curentul maxim (valoare

efectiva) pe care aparatul îl poate stabili, fara o uzura exagerata sau sudura contactelor.

Curentul admisibil de scurta durata, cu notatia Isd sau Icw, este curentul (valoare
efectiva) pe care aparatul îl poate suporta, în pozitia închis, într-un timp si în conditii
specificate.

Curentul nominal de utilizare (notatie internationala Ie), precizat de constructor,

tine seama de tensiunea si frecventa nominala, de serviciul atribuit, de categoria de
utilizare si, dpa caz, de tipul carcasei de protectie.

Serviciile în care contactele principale ale aparatului ramân închise, parcurse de

un curent constant, pot fi, de exemplu:

- serviciu de scurta durata (temporar), în cadrul caruia nu se atinge echilibrul

termic;

- serviciu continuu (8 ore);

- serviciu permanent (neîntrerupt) cu durata mai mare de 8 ore;

- serviciu intermitent periodic sau serviciu intermitent, definit prin: duratele cu si

fara sarcina, care nu permit atingerea echilibrului termic; factorul de încarcare (raportul
între durata de functionare în sarcina si durata totala a ciclului - cunoscut si sub
denumirile de durata relativa de conectare sau durata de actionare - si exprimat, de
regula, în procente : 15 - 25 - 40 - 60%); frecventa de conectare (numarul de manevre
pe ora).

Anduranta mecanica este caracterizata prin numarul de cicluri de manevra

(închidere-deschidere) în gol (fara sarcina electrica) pe care îl poate efectua un aparat
fara revizia sau înlocuirea pieselor mecanice, cu posibilitatea întretinerii normale
conform indicatiilor Anduranta electrica este caracterizata prin numarul de cicluri de
 manevra (închidere-deschidere) în sarcina pe care îl poate efectua un aparat fara
repararea sau înlocuirea pieselor mecanice.

6.4.5. Circuitele aparatelor de comutatie

Circuitele aparatelor electrice sunt:

- circuite principale (de putere, de curenti intensi), având functia de comutatie

(închidere-deschidere) în circuitul electric aferent;

- circuite de comanda, folosite pentru a comanda manevrele aparatului

(închidere, deschidere sau închidere-deschidere);

- circuite auxiliare, destinate a fi înserate în circuitele altor aparate, îndeplinind

functii de semnalizare, blocare etc.

În mod corespunzator, se deosebesc, pe de o parte, contacte principale si, pe de

alta parte, contacte de comanda si contacte auxiliare, manevrate mecanic de aparatul
respectiv.

6.4.6. Conditii generale pentru realizarea functiei de comutatie

Alegerea aparatelor se realizeaza pornind de la: curentul de calcul (de durata Ic si

de vârf Iv) din circuitul respectiv, curentul de scurtcircuit al retelei Isc (§ 4.5 ¼4.7) si de
la categoria de utilizare.

Se folosesc datele de catalog ale furnizorului de aparataj.

În principiu, aparatele trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

- în functionare de durata, sa suporte timp nelimitat curentul de calcul: Is ³ Ic, în

functie de specificul receptorului;

- sa prezinte stabilitate termica si dinamica în cazul unui scurtcircuit în aval de

punctul de montare a aparatului, pentru o durata precizata;

- sa asigure conectarea si deconectarea sarcinii fara consecinte daunatoare asupra

instalatiei (supratensiuni, uzura a aparatelor, reamorsarea arcului electric), tinând seama
de supracurentii functionali de scurta durata;

- sa poata întrerupe curentii de defect din instalatie, înainte ca acestia sa exercite

efecte daunatoare asupra instalatiei;

- sa ofere posibilitatea de racordare la borne a conductoarelor retelei (sectiuni

minime si maxime posibile).
 6.5. Protectia circuitelor electrice
6.5.1. Functiile protectiei

Protectia electrica a elementelor de circuit este asigurata prin doua functii:

- detectarea situatiei anormale din circuit, realizata de elemente specifice (cum

sunt releele sau declansatoarele) sau de catre sigurante fuzibile (care realizeaza si
deconectarea circuitului);

- întreruperea circuitului, efectuata ca urmare a unei detectii, fie prin aparatul

care realizeaza detectia (cazul sigurantelor fuzibile), fie prin aparate de comutatie
mecanica (contactoare, întreruptoare de putere) comandate de catre dispozitivul de
protectie.

6.5.2. Aparate de protectie la suprasarcina

Protectia la suprasarcina se realizeaza practic prin:

- relee sau declansatoare termice conventionale sau dispozitive electronice,

asociate cu sau încorporate în aparate de comutatie (§ 6.8);

- prin sigurante fuzibile alese în mod convenabil, în anumite circuite (§ 6.10.3).

6.5.3. Aparate de protectie împotriva scurtcircuitelor

Protectia împotriva scurtcircuitelor se obtine cu ajutorul sigurantelor fuzibile sau

al disjunctoarelor. În cazul disjunctoarelor, detectarea scurtcircuitului si comanda de
deschidere a aparatului sunt asigurate de catre declansatoarele electromagnetice
încorporate.

Analiza comparativa a celor doua aparate scoate în evidenta ca fiecare prezinta

atât avantaje, cât si dezavantaje, pe baza carora se pot stabili situatiile în care folosirea
lor se recomanda cu precadere.

Sigurantele fuzibile (§ 6.10) prezinta urmatoarele avantaje:

- au o constructie simpla si un cost scazut;

- au efect limitator, întrerupând curentul de scurtcircuit înainte ca acesta sa atinga

valoarea maxima (curentul prezumat ip) în prima semiperioada (fig. 6.3.2); din acest
motiv, instalatiile protejate cu sigurante fuzibile nu se verifica la stabilitatea termica, iar
verificarea la stabilitatea dinamica se face la cea mai mare valoare instantanee a
curentului care parcurge siguranta - curentul limitat taiat ilt (curent de trecere);

- îndeplinesc si un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil fiind amovibil.

 Ca dezavantaje ale sigurantelor fuzibile se mentioneaza:

- necesitatea înlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect, ceea ce, pe

de o parte, diminueaza avantajul costului scazut si, pe de alta parte, conduce la timpi
mari de repunere în functiune a instalatiei dupa eliminarea defectului;

- "îmbatrânirea" termica a elementului fuzibil, ca urmare a suprasarcinilor din

retea sau a unor scurtcircuite care au fost eliminate prin topirea altor sigurante
consecutive de curenti nominali mai mici;

- posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând functionarea motoarelor

în doua faze si, deci, suprasarcini ale acestora;

- imposibilitatea unui reglaj al curentului de actionare, realizându-se o protectie

"bruta";

- curenti nominali limitati în mod frecvent la 630 A.

Avându-se în vedere avantajele prezentate, precum si faptul ca o protectie "bruta"

este suficienta în retele, sigurantele sunt folosite în majoritatea instaltiilor existente, în
portiunile de retea cu curenti de sarcina pâna la 630 A, în special daca curentii de
scurtcircuit sunt mari, iar suprasarcinile sunt rare.

Întreruptoarele (automate) de putere (§ 6.9) au o serie de avantaje:

- echipate cu declansatoare de supracurent, îndeplinesc simultan functia de aparat

de protectie (atât la suprasarcina cât si la scurtcircuit) si functia de aparat de comutatie;

- permit repunerea rapida în functiune a instalatiilor dupa defect;

- exista posibilitatea reglarii curentului de actionare (la unele întreruptoare),

rezultând o protectie mai exacta, mai adaptata împotriva suprasarcinilor si
scurtcircuitelor;

- asigura întreruperea simultana a celor trei faze;

- permit comenzi spre si de la alte aparate (inclusiv interblocaje, comanda de la

distanta).

Ca dezavantaje, se remarca:

- constructia complicata si mai scumpa;

- lipsa efectului de limitare a curentului de scurtcircuit de catre întreruptoarele

"clasice", cu întreruperea curentului la trecerea naturala prin zero, spre sfârsitul celei de
a doua semiperioade, cu toate consecintele care decurg din aceasta (solicitari termice si
 electrodinamice importante în elementele retelei). Acest dezavantaj este eliminat la
întreruptoarele limitatoare, cu o constructie mai complicata, la care are loc limitarea
curentului chiar în prima semiperioada , similar sigurantelor fuzibile (fig.6.3.2).

Întreruptoarele automate se recomanda în urmatoarele situatii:

- pentru curenti de sarcina peste 630 A;

- când este necesar ca instalatia sa fie repusa rapid în functiune dupa defect, sa se
execute comenzi da la distanta sau sa se prevada comenzi de la alte aparate sau
interblocaje;

- când instalatiile functioneaza frecvent în regim de suprasarcina;

- când se impune deconectarea pe toate fazele;

- în circuitele motoarelor de putere mare.

Data fiind perfectionarea constructiva a întreruptoarelor si dezvoltarea

întreruptoarelor limitatoare, o distributie fara sigurante fuzibile în joasa tensiune,
avantajoasa din multe puncte de vedere, devine o solutie cu o utilizare din ce în ce mai
larga.

6.5.4. Protectia la scaderea tensiunii de alimentare

Deconectarea echipamentelor alimentate, în cazul disparitiei sau scaderii sub o

anumita limita a tensiunii de alimentare, se realizeaza prin:

- sensibilitatea contactoarelor electromagnetice la valoarea tensiunii de

alimentare a bobinei;

- relee sau declansatoare specializate.

6.6. Contactoare
Contactorul este un aparat cu o singura pozitie de repaus, actionat altfel decât
manual, care poate sa închida, sa suporte si sa întrerupa curenti în conditiile normale ale
circuitului (inclusiv cele de suprasarcina).

6.6.1. Contactorul electromagnetic

Contactorul electromagnetic este constituit dintr-un electromagnet de actionare si un ansamblu de
contacte principale si contacte auxiliare (fig. 6.6.1).

6.6.2. Marimi caracteristice specifice

 Marimile definite în § 6.2.3 si 6.4.4 sunt aplicabile, în general, si contactoarelor,
adaugându-li-se o serie de particularitati.

Curentul nominal de
utilizare Ie tine seama si de curentul nominal al releului de suprasarcina. În cazul
utilizarii pentru comanda unui singur motor sau a unui receptor capacitiv, poate fi
înlocuit prin indicarea puterii maxime care poate fi comandata.

Curentul temporar admisibil este definit pentru durate de: 1 s, 5 s, 10 s, 30 s, 1

min,
3 min sau 10 min, pornind din stare rece (curent nul timp de cel putin 15 min), la o
temperatura a mediului ambiant de cel mult 40oC. Este inferior capacitatii de conectare.
Prezinta interes, de exemplu, în cazul motoarelor cu demaraj lung, datorat inertiei
mecanismului antrenat.

Categoria de utilizare în curent alternativ (AC) si în curent continuu (DC)

defineste conditiile de stabilire si rupere a curentului în raport cu curentul de utilizare Ie
(Is).

Pentru contactoare, categoria de utilizare depinde de:

- natura receptorului comandat (rezistor, motor etc.)

- conditiile în care se efectueaza închiderea si deschiderea circuitului

receptorului.
 Câteva
exemple sunt ilustrate în figura 6.6.2:

AC-1 - toate receptoarele alimentate în curent alternativ, având cosj ³ 0,95

(sarcini rezistive);

AC-3 - pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit, deconectare în

sarcina;

AC-4 - pornire, frânare contracurent si functionare în impulsuri pentru motoare

asincrone cu rotorul în colivie.

6.6.3. Alegerea contactoarelor

Principalele marimi caracteristice sunt precizate în datele de catalog ale

furnizorului de aparataj (de exemplu, tab. 6.6.1, pentru contactoare Télémécanique).

Tabelul 6.6.1. Caracteristici ale unor contactoare (Télémécanique).

LC1
Tip de contactor
D09 D12 D18 D25 D32 D40 D50 D65 D80 D95
Curent termic Ith, A 25 25 32 40 50 60 80 80 125 125
Curent de serviciu (utilizare) Is, A (qa = 40°C)
AC-1 25 25 32 40 50 60 80 80 125 125
AC-3 9 12 18 25 32 40 50 65 80 95
Putere activa
nominala de utilizare
(puterea normalizata 4 5,5 7,5 11 15 18,5 22 30 37 45
a motorului, trifazat
400 V, AC-3), kW
Putere reactiva
(capacitiva) de
11 11 15 20 25 30 40 40 60 60
utilizare (trifazat,
400 V), kvar
 Puterea maxima a
transformatorului
JT/JT comandat 7 7 8 12,5 15 24 27 31 34 34
(trifazat, 400 V),
kVA
Capacitate de
închidere/rupere, 250 250 300 450 550 800 900 1000 1100 1100
Icon/Ir A
Curent admisibil de scurta durata , Isd A
Pentru 1s 210 210 240 380 430 720 810 900 990 990

Pentru 5 s 130 130 185 290 340 420 520 660 800 800

Pentru 10 s 105 105 145 240 260 320 400 520 640 640
Sectiune conductor
4 4 6 6 10 16 25 25 50 50
de racord, mm2

a. Pentru un circuit de iluminat cu lampi cu incandescenta:

Curentul la conectare, filamentul lampilor fiind, initial, în stare rece este:

(6.6.1)

Conditiile de alegere sunt:

(6.6.2)

b. Pentru lampile cu descarcare electrica (AC-1, 40 oC):

- lampi fluorescente tubulare (6.6.3)

- lampi cu mercur sau sodiu la înalta presiune (6.6.4)

(este necesar sa se verifice si conectarea sarcinii capacitive reprezentate de

condensatorul de compensare montat în paralel cu fiecare lampa).

c. În cazul unui circuit de încalzire rezistiv (AC-1, cosj » 1, I = const)

(6.6.5)

d. Pentru circuitul de alimentare a unui transformator JT/JT (AC-1)

 (6.6.6)

e. Circuitul capacitiv (AC-1) solicita, de regula:

(6.6.7)

Puterea reactiva maxima comandabila este indicata în catalogul constructorului

(de exemplu, tab. 6.6.1).

f. Circuitul unui motor asincron în colivie (AC-3) - necesita un contactor specific

puterii motorului comandat, conform tabelului cu caracteristici ale contactoarelor
furnizate de constructor (de exemplu, tab. 6.6.1).

Asociat cu un releu de protectie (de exemplu, un releu termic), contactorul asigura comutatia si protectia
la suprasarcina în circuitul unui motor. Un exemplu de schema este dat în Anexa 2.

6.7. Relee si declansatoare

6.7.1. Principiul de functionare

Releele si declansatoarele pot fi încadrate în categoria aparatelor de comanda,

care, controlând o anumita marime din circuitele electrice în care sunt inserate, pot
îndeplini atât functii de protectie cât si functii de automatizare.

Un releu/declansator consta în principiu din doua componente. Organul de

detectie este sensibilizat de marimea electrica din circuitul supravegheat si, în conditii
prestabilite pentru marimea urmarita, face sa intre în actiune organul de executie.

Asemenea aparate pot fi concepute ca dispozitive de masura, care functioneaza

atunci când marimea controlata iese din anumite limite prestabilite, sau ca dispozitive
"tot sau nimic", actionate de o marime care fie se mentine în limite admisibile, fie ca are
valoarea zero.

Releul electric este un aparat destinat sa produca modificari predeterminate în

unul sau mai multe circuite "de iesire", ca urmare a realizarii anumitor conditii în
circuitul "de intrare" caruia îi este afectat. Releul realizeaza închiderea sau deschiderea
anumitor circuite prin intermediul contactelor lui, care sunt înseriate în aceste circuite
(de exemplu, circuitul de comanda al unui aparat de comutatie). Asemenea dispozitive
sunt realizate ca aparate independente. Releele de protectie pot fi asociate cu aparate de
comutatie mecanica în circuitele de putere (uzual, cu contactoare). În schemele de
comanda, releele realizeaza comutatia "tot sau nimic" în circuitele altor aparate.
 Declansatorul, asociat totdeauna cu un aparat mecanic de comutatie, este un
dispozitiv legat mecanic cu aparatul respectiv, realizând eliberarea organelor mecanice
de retinere (zavorâre) si permitând efectuarea manevrei de închidere. Uzual,
declansatoarele sunt încorporate în întreruptoarele de putere (disjunctoare).

Releele/declansatoarele se pot grupa în :

- relee/declansatoare de protectie, marimea supravegheata putând fi curentul sau

tensiunea din circuite ;

- relee de automatizare.

Marea majoritate a releelor/declansatoarelor sunt aparate de amplitudine, care

actioneaza la atingerea unui anumit prag fie prin valori crescatoare (aparate de
maximum), fie prin valori descrescatoare (aparate de minimum).

Conform aprincipiului de functionare, releele si declansatoarele pot fi construite

ca aparate termice, electromagnetice sau electronice

6.7.2. Marimi caracteristice pentru releele si declansatoarele de

curent

Releele/declansatoarele de curent, care supravegheaza intensitatea curentului

dintr-un anumit circuit, au ca elemente caracteristice curentul nominal, curentul de
reglaj si caracteristica timp-curent.

Curentul nominal (sau curentul de serviciu) In corespunde intensitatii maxime a

curentului de referinta din circuit.

Curentul de reglaj Ir este valoarea intensitatii curentului din circuitul în care

releul/declansatorul este înserat, la care se raporteaza caracteristicile de functionare ale
aparatului si pentru care aparatul respectiv este reglat.

Caracteristica timp-curent a unui releu/declansator indica durata de actionare

(timpul de declansare propriu sau al aparatului asociat) în functie de curentul prezumat
din circuit, exprimata uzual în multipli ai curentului de reglaj.

În raport cu timpul de functionare (intervalul de timp între detectie si executie),

releele/declansatoarele de protectie pot fi:

- cu timp de actionare normal, denumite si instantanee (fara întârziere

intentionata a functionarii);

- cu timp de actionare precizat, eventual reglabil, denumite si temporizate a caror

actiune este întârziata intentionat, prin folosirea unor organe de temporizare.
 Releele/declansatoarele pot avea o caracteristica independenta sau dependenta de
valoarea marimii supravegheate (de intrare).

6.8. Relee si declansatoare termice

6.8.1. Constructie si caracteristici

Releele si declansatoarele termice sunt construite pe baza unor lamele bimetalice

(doua lamele metalice, cu coeficienti de dilatare termica diferiti, laminate împreuna)
încalzite de curentul din circuitul protejat:

- fie direct, prin înserierea în circuit,

- fie indirect, printr-o înfasurare de încalzire dispusa în jurul lamelei,

- fie mixt (direct si indirect).

În cazul curentilor mari, se foloseste un transformator de curent.

Releele termice de protectie care functioneaza în curent alternativ sunt în general

tripolare; trei lamele bimetalice sunt continute într-o carcasa comuna. Releele sunt de
regula compensate (fiind insensibile la variatia temperaturii ambiante) si prevazute cu
un dispozitiv sensibil la întreruperea unei faze (functionarea în monofazat). Revenirea în
starea initiala dupa functionare (rearmarea) se poate face manual sau automat.

Releele termice sunt asociate cu contactoare, având un contact de deschidere

(normal închis) înseriat în circuitul bobinei de actionare a contactorului.

Declansatoarele termice sunt în executie unipolara, fiind înglobate în

întreruptoare, putând provoca deschidere aparatului prin dezavorârea mecanismului de
mentinere în pozitia închis.

Curentul nominal (de serviciu) In este curentul nominal al lamelei bimetalice.

Gama de curenti nominali cuprinde un numar de valori discrete (tab. 6.8.1).

Curentul nominal al unui bloc de relee termice (realizat ca element independent)

se constituie într-o scara de valori discrete, cu mai putine trepte decât In, într-un bloc
putând fi montate lamele având curenti de serviciu într-o anumita gama (de exemplu,
tab. 6.8.1).

Tabelul 6.8.1 Trepte de curent pentru relee termice (exemple)

Lamela 0,4 0,55 0,75 1,0 1,3 1,8 3,3 4,5 6 8 11 16 20 25 32 40 63

10 --
In, A
Bloc 32 --
-- 63
 Pentru a putea acoperi toate valorile curentului din circuitul supravegheat,
releul/declansatorul poate fi reglat, într-o plaja stabilita, modificând, cu ajutorul unui
surub, cursa unghiulara pe care trebuie s-o efectueze extremitatea lamelei pentru a
elibera dispozitivul care mentine releul/declansatorul armat.

Plajele de reglaj corespunzatoare diverselor valori ale curentului de serviciu sunt

alese astfel încât sa se suprapuna partial, dând posibilitatea alegerii unui dispozitiv de
protectie pentru orice valoare a curentului din circuitul protejat.

Curentul de reglaj Ir poate fi situat în una din plajele (indicate de catre

constructor):

(6.8.1)

Caracteristica (de declansare) timp-curent este o caracteristica descendenta,

invers dependenta de curent (fig. 6.8.1, 6.8.2), indicata frecvent pentru functionarea
pornind din stare rece (fara trecerea prealabila a unui curent); declansarea se produce
dupa un timp cu atât mai scurt cu cât suprasarcina este mai mare. În cazul când
suprasarcina intervine dupa o încalzire prealabila la curentul nominal, constructorul
trebuie sa furnizeze o curba corespunzatoare sau sa precizeze precentul de reducere a
timpiilor de declansare
(25 ¼ 50%).Declansarea are loc dupa depasirea unui prag cuprins între 105 si 120% din
valoarea curentului de reglaj.

Protectia la suprasarcina în
circuitele motoarelor trebuie realizata tinând seama si de particularitatile pornirii.
Supracurentul de pornire nu trebuie interpretat drept curent de defect. De asemenea,
aparatele de protectie trebuie nu trebuie sa actioneze pe durata pornirii în diferite
conditii (de exemplu, pornire în gol, porniri în sarcina la antrenarea unor masini cu
inertie mare). Pentru a putea fi adaptate le caracteristicile motoarelor, au fost stabilite
clase de declansare (fig. 6.8.1, tab. 6.8.2).
 Protectia termica de clasa 10 (fig. 6.8.2) convine majoritatii situatiilor practice
(timp de pornire sub 10 s).

Tabelul 6.8.2. Clase de declansare

Timp de declansare, pornind din stare rece (fara sarcina initiala)

Clasa
1,05×Ir 1,2×Ir 1,5×Ir 7,2×Ir

10A < 2 min 2 ¼ 10 s

10 , 4 min 4 ¼ 10 s
>2h <2h
20 < 8 min 2 ¼ 20 s

30 < 12 min 2 ¼ 30 s

Curentul de autoprotectie este

valoarea curentului (circa 10×Is) care provoaca declansarea aparatului comandat de
releu/declansator înainte ca lamela bimetalica sa depaseasca temperatura limita la care
se mentin caracteristicile de material.
 6.8.2. Alegerea
releelor/declansatoarelor termice

a. Alegerea curentului nominal al lamelei (curentul de serviciu) se face în functie

de curentul maxim admisibil al receptorului si conductorului circuitului.

Pentru motoare, se alege acea valoare a curentului de serviciu în a carui plaja de

reglaj se situeaza (recomandabil, cât mai aproape de limita superioara) curentul nominal
al motorului:

(6.8.2)

b. Alegerea curentului nominal al blocului de relee termice se face conform

tabelului de corespondenta între curentii nominali ai lamelei si blocului (de exemplu,
tab. 7.8.1).

6.9. Întreruptoare de putere (disjunctoare)

 Întreruptorul de putere (disjunctorul) este capabil sa închida (stabileasca), sa
suporte si sa întrerupa curenti în conditiile normale ale circuitului precum si sa suporte
un timp determinat si sa întrerupa curenti de suprasarcina si de scurtcircuit.

6.9.1. Constructie si functionare

Prin încorporarea sau asocierea de elemente specializate, întreruptoarele de

putere sunt aparate capabile sa satisfaca simultan aproape toate functiile cerute de o
instalatie electrica (comutatie, separare, protectie) precum si alte functii (semnalizare,
masurare, comanda la distanta).

Desi, în principiu, se pot

realiza si ca întreruptoare simple (neautomate), având numai functiile de comutatie si,
eventual, de separare, întreruptoarele de putere sunt, de regula, echipate cu diverse
declansatoare care permit declansarea automata în caz de defect în circuit (suprasarcina,
scurtcircuit, lipsa de tensiune sau tensiune minima) sau comanda deconectarii de la
distanta, asa cum rezulta din figura 6.9.1.

În constructia "clasica", declansatoarele de curent sunt elemente unipolare:

- declansatoare termice de suprasarcina ;

- declansatoare electromagnetice (de curent maxim) pentru protectia la

scurtcircuit.

În constructiile moderne se folosesc declansatoare electronice.

6.9.2. Marimi caracteristice specifice

Marimilor precizate în § 6.3.3 li se adauga o serie de marimi specifice.

 Categoriile de utilizare ale întreruptoarelor sunt :

- A - întreruptoare fara o întârziere deliberata de declansare la scurtcircuit;

- B - întreruptoare prevazute cu mijloace de temporizare a declansarii în caz de scurtcircuit.

Curentul nominal (de serviciu, de utilizare) In este curentul de serviciu

neîntrerupt Iu si are aceeasi valoare cu curentul termic conventional Ith.

Capacitatea de închidere pe scurtcircuit Icm se exprima prin valoarea de vârf a

curentului de scurtcircuit prezumat, în , pe care întreruptorul îl poate conecta.

În cazul ruperii în scurtcircuit, se definesc:

- Capacitatea de rupere limita la scurtcircuit (Idu sau Icu) - cea mai mare valoare a
curentului întrerupt, în cadrul încercarii la scurtcircuit;

- Capacitatea de rupere de serviciu la scurtcircuit (Ids sau Ics) - corespunde

curentului de defect maxim întrerupt, fara ca aparatul sa fie afectat semnificativ;
valoarea lui este definita ca un procent din Icu (25, 50, 75 sau 100%).

Capacitatile de rupere se exprima în kA (valoare efectiva).

Curentul de scurta durata admisibil Icw este valoarea eficace a curentului de scurtcircuit prezumat,
suportabila un timp specificat (de preferinta
0,05 - 0,1 - 0,25 - 0,5 - 1 s). Valorile minime sunt max[12In , 5 kA] pentru In £ 2500 A si
30 kA pentru In ³ 2500 A. Se defineste pentru întreruptoare din categoria B.

Caracteristica de limitare a curentului de scurtcircuit, specifica întreruptoarelor limitatoare, arata

dependenta valorii de vârf a curentului limitat în raport cu valoarea efectiva a curentului de defect prezumat (fig.
6.9.2).

În principiu, caracteristica timp-curent a unui întreruptor care asigura functiile de

protectie la supracurenti este formata din caracteristicile timp-curent ale
declansatoarelor termic si electromagnetic. Caracteristica declansatorului termic,
destinat protectiei în caz de suprasarcina, este o caracteristica dependenta de curent (§
 6.8), iar caracteristicadeclansatorului electromagnetic, destinat protectiei în caz de
scurtcircuit, este o caracteristica practic independenta de curent (fig. 6.9.3).

Curentii de reglaj sunt Ir (Irt, In) pentru declansatorul termic respectiv Im pentru
declansatorul electromagnetic.

Declansatorul termic este, în esenta, clasic, corespunzând acelorasi cerinte

mentionate în § 6.8.

Declansatorul electromagnetic este conceput astfel încât sa satisfaca cerintele

impuse de sarcina circuitului. În acest sens, standardele stabilesc curbe specifice care
difera prin valoarea curentului de reglaj (Im)în raport cu valoarea de reglaj a
declansatorului termic (In), conform tabelului 6.9.1. În figurile 6.9.4, 6.9.5, 6.9.6 sunt
prezentate grafic curbele caracteristice, cu precizarea limitelor de declansare termica (1 -
la rece) si
electromagnetica (2) pentru întreruptoare din categoria A (netemporizate).
 Tabelul 6.9.1. Curbe de declansare

Curba Im/In Figura Aplicatii

B 3,2¼4,8 fix
C 7¼10 fix
D 10¼14 fix
MA 12 fix
K 10¼14 fix
Z 2,4¼3,6
U 5,5¼8,8
L 2,6¼3,85
6.9.3. Alegerea întreruptoarelor
Protectia generatoarelor, a personalului si a
6.9.4
lungimilor mari de cablu (în sistemele TN si TT)
Protectia cablurilor care alimenteaza receptoare
6.9.4
clasice
Protectia cablurilor de alimentare a receptoarelor cu
6.9.4
curenti de vârf
6.9.5 Protectia demaroarelor pentru motoare
Protectia cablurilor de alimentare a receptoarelor cu
6.9.5
curenti de vârf
6.9.5 Protectia circuitelor electronice
Protectia circuitelor de distributie terminale în
6.9.6
sectoarele tertiare, agricole sau industriale
Protectia circuitelor si a personalului în circuitele
6.9.6 terminale, pentru lungimi ale cablurilor mai mari
decât în cazul curbei U (sistem TNS)

Pe lânga cerintele mentionate anterior pentru functia de comutatie si pentru

protectia la suprasarcina, este necesar, în principiu, ca declansatoarele de curent maxim
sa asigure protectia conductorului retelei la scurtcircuit si sa nu reactioneze la
supracurentii functionali (de vârf) din circuit (daca acestia exista).

a. Protectia conductorului este realizata atunci când caracteristica de declansare a întreruptorului se

situeaza sub caracteristica I2t a conductorului (integrala Joule a întreruptorului trebuie sa fie inferioara integralei
Joule a conductorului) pentru toate valorile curentului de defect pâna la capacitatea de rupere Ids a aparatului (fig.
6.9.7).
 În practica se foloseste frecvent pentru întreruptoarele normale relatia:

(6.9.1)

fiind intensitatea curentului

maxim admisibil, în conditii de exploatare, functie de sectiunea conductorului (cap. 5);

b. Nefunctionarea la curentii de vârf are loc daca declansatorul electromagnetic

este reglat astfel încât:

(6.9.2)

Pentru situatiile concrete, este necesar sa se aiba în vedere caracteristicile de

declansare specifice.

Alegerea întreruptoarelor limitatoare urmeaza aceleasi principii aplicate însa particularitatilor

constructive si functionale corespunzatoare.

6.10. Sigurante fuzibile

Siguranta este un aparat destinat ca, prin topirea unuia sau mai multor elemente
dimensionate în acest scop, sa deschida circuitul in care este intercalata, întrerupând
curentul atunci când acesta depaseste o anumita valoare într-un timp suficient.

6.10.1. Constructie si functionare

O siguranta fuzibila are, în general, doua componente de baza :

- elementul înlocuibil (de înlocuire) - partea mobila care contine elementul fuzibil ce urmeaza a se topi în
caz de defect si care va fi înlocuita dupa functionare - prevazut cu contacte în vederea montarii în soclu ;
 - soclul - partea fixa, în care se monteaza elementul de înlocuire, prevazut cu contacte fixe racordate
direct la circuitul protejat.

În functie de realizarea constructiva, privind asamblarea elementului de înlocuire

cu soclul, se deosebesc :

- sigurante cu filet ;

- sigurante tubulare ;

- sigurante cu "cutite".

Sigurantele functioneaza (prin topirea elementului fuzibil) în principal ca aparate

de protectie în caz de scurtcircuit. În anumite circuite, sigurantele pot fi folosite si ca
aparate de protectie la suprasarcina.

6.10.2. Caracteristici principale

Curentul nominal al elementului de înlocuire In este curentul la care elementul de

înlocuire (fuzibil) rezista timp nelimitat.

Valorile curentilor nominali sunt (conform CEI): 2, 4, 6, 8, 10, 12, 16, 20, 25, 32,
40, 50, 63, 80, 100, 125, 160, 200, 250, 315, 400, 500, 630, 800, 1000, 1250 A.

Curentul nominal al soclului Isoclu caracterizeaza functionarea normala a soclului

în care se monteaza elementele de înlocuire.

Valorile celor doi curenti variaza în trepte corelate, conform tabelului 6.10.1 si se
indica în scheme sub forma unei fractii Isoclu/In.

Tabelul 6.10.1. Trepte de curent pentru sigurante fuzibile

Fuzibil 6 10 16 20 25 32 50 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500

630
Soclu Sigurante 25 63 100 -
cu filet
In, A 160 -
Sigurante
tip "cutit" - 250 -
sau - 400 -
tubulare
- 630

Identificarea sigurantelor fuzibile se face printr-un grup de doua litere:

- prima litera indica domeniul curentilor de rupere (de catre elementul de

înlocuire):

- g - toti curentii;
 - a - numai o parte din curenti;

- a doua litera precizeaza categoria de utilizare, definind caracteristica timp-

curent, timpii si curentii conventionali:

- gG - sigurante de uz general, care pot rupe orice curent;

- aM - sigurante pentru protectia circuitelor motoarelor, care pot rupe

numai o parte din curenti.

În practica de proiectare se mai întâlneste notatia gL - sigurante pentru protectia

liniilor (conductoare si cabluri).

În mod frecvent, sigurantele gG sunt folosite si pentru protectia circuitelor

motoarelor, în masura în care caracteristicile lor tin seama de curentul de pornire al
motorului. Este evident ca, la acelasi curent de calcul al circuitului, sigurantele din
circuitul unui motor vor avea curenti nominali mai mari decât în cazul unui receptor fara
curent de vârf.

Curentul (conventional) de nefuziune Inf este valoarea curentului pe care

elementul de înlocuire îl poate suporta un timp precizat (1, 2, 3, 4 ore, în functie de
curentul nominal) fara a se topi. Pentru fuzibilele cu In > 25 A, Inf = (1,3 ¼1,2)×In.
Curentul (conventional) de fuziune If este valoarea curentului care provoaca functionarea
elementului de înlocuire înainte de expirarea timpului specificat. Pentru fuzibilele cu In
> 25 A, If = 1,6×In.
 Corespunzator principiului de functionare a sigurantelor caracteristica timp -
curent (caracteristica de protectie) este o curba care indica, în functie de curentul
prezumat întrerupt, fie durata de prearc, numita si durata de topire, (timpul scurs între
aparitia curentului de defect si momentul formarii arcului electric), fie durata de
functionare (suma duratelor de prearc si de arc). Caracteristicile de protectie se
reprezinta în coordonate dublu logaritmice. Caracteristica de topire(curba a, fig. 6.10.1)
are drept asimptote dreapta curentului de topire If si dreapta (c) corespunzatoare
integralei Joule de topire (curba b reprezentând caracteristica de functionare). Practic,
curbele de prearc si de functionare sunt identice pâna la valori ale curentului în jur de 20
In. De retinut ca, în cataloagele producatorilor de sigurante, sunt indicate, de regula,
caracteristicile de prearc corespunzatoare fuzibilelor în stare rece; pentru sigurantele
preîncalzite, prin trecerea curentului de serviciu, duratele se reduc proportional cu
sarcina preliminara, ajungând la circa 65% dupa functionarea la curentul nominal.

Având în vedere dispersia timpilor de topire si de functionare, la aceeasi valoare a

curentului, fiecarei sigurante îi corespund, în general, doua curbe delimitând o zona de
protectie în care poate avea loc întreruperea. Dispersia caracteristicilor de protectie se ia
în considerare în proiectarea retelelor pentru receptoare foarte importante; în rest se
recurge la caracteristica de protectie sub forma unei singure curbe reprezentând, de
regula, durata de prearc în functie de intensitatea curentului.

Diferenta între caracteristicile celor doua clase de sigurante gG si aM este

evidentiata în figura 6.10.2. În timp ce sigurantele de uz general întrerup curentii cu
valori cuprinse între curentul conventional de fuziune (circa 1,6In) si capacitatea lor de
rupere Ir, sigurantele de însotire functioneaza ca protectie începând cu valori de circa
4In.
 Caracteristicile sigurantelor gG cu diferiti curenti nominali In alcatuiesc o familie
de caracteristici (fig. 6.10.3) din care se observa ca, la aceeasi valoare a curentului de
scurtcircuit care parcurge succesiv mai multe sigurante, functioneaza mai întâi, de
regula, fuzibilul cu curentul nominal cel mai mic. Asa cum s-a mentionat, timpii de
functionare indicati în caracteristici pentru starea rece a sigurantelor se reduc cu circa
35% în cazul unei sarcini preliminare egale cu curentul nominal.

Integrala Joule de functionare are valorile maxime prezentate selectiv in tabelul

6.10.3.

Tabelul 6.10.2

10 25 50 80 100 160 250 315 400

In , A

I2t, A2×s 640 4000 13700 21200 36000 104000 302000 557000 900000

Caracteristica de limitare (fig. 6.10.4) indica, la o anumita valoare a curentului

nominal In, valoarea curentului limitat taiat (numit si curent de trecere) iD (valoarea
instantanee maxima a curentului limitat il) functie de valoarea efectiva a curentului de
scurtcircuit prezumat Ip (în exemplul din figura, la un scurtcircuit simetric cu Ip = 10 kA,
curentul din circuit este limitat, în cursul întreruperii la 7 kA pentru o siguranta cu In =
100 A, în timp ce o siguranta cu In = 10 A limiteaza valoarea curentului la 1,4 kA).
Fenomenul de limitare a curentului este ilustrat în figura (6.3.2).

6.10.3. Alegerea sigurantelor fuzibile

Alegerea sigurantelor consta în stabilirea curentului nominal al elementului de

înlocuire In, urmata de alegerea soclului corespunzator (de exemplu, conform
tab.6.10.1). În acest scop, în practica se folosesc relatii simple între curentul nominal al
sigurantei si parametrii circuitului în care sunt înserate (curentul de calcul Ic, curentul de
vârf Iv, curentul maxim admisibil al conductorului sau cablului ), specifice
conditiilor de exploatare.

I. Sigurantele de uz general folosite în circuitele de putere trebuie sa satisfaca

simultan doua sau trei conditii în absenta respectiv în prezenta curentului de vârf în
circuitul respectiv.

1. Siguranta trebuie sa suporte timp nelimitat curentul de calcul al circuitului,

ceea ce se realizeaza atunci când curentul nominal al sigurantei este superior curentului
de calcul:

(6.10.1)
 (din acest punct de vedere, siguranta ar trebui sa fie de un curent cât mai
mare).

2. Trebuie sa se asigure protectia conductorului retelei la supracurenti anormali,

deconectând circuitul înainte ca temperatura acestuia sa depaseasca limitele admise, în
corelatie cu valoarea curentului maxim admisibil corespunzator materialului si sectiunii
conductorului metalic, executia circuitului (conductor, cablu, bare) si conditiilor de
montaj si exploatare:

a. protectia numai la scurtcircuit (daca este cazul, în circuit trebuie sa existe un

dispozitiv special de protectie la suprasarcina):

(6.10.2)

b. protectia la suprasarcina si scurtcircuit (daca în circuit nu sunt prevazute aparate specifice de

protectie la suprasarcina):

(6.10.3)

Din acest punct de vedere, siguranta ar trebui sa aiba curent nominal cît mai mic.

Mai precis, protectia conductorului

rezulta din corelarea integralei Joule a acestuia cu integrala Joule de functionare a
sigurantei (fig. 6.10.5).

3. Siguranta nu trebuie sa functioneze la curentii de vârf (supracurenti

functionali, care nu trebuie interpretati drept curenti de defect). Curentul nominal al
sigurantei trebuie corelat cu intensitatea curentului de vârf Iv si cu durata acestuia tv.

În cazul cel mai des întâlnit al motoarelor electrice, intervin curentul de pornire
Ip:
 (cf. §. 4.6) (6.10.4)

si durata pornirii

(6.10.5)

care depinde de dificultatea pornirii, în functie de sarcina în momentul pornirii. Se pot considera aproximativ
valorile din tabelul 6.10.3:

Tabelul 6.10.3

Felul pornirii Timp de pornire tp, s

usoara 2¼5

normala 5 ¼ 8 (10)

grea > 8 (10)

Exista mai multe modalitati de aplicare a acestei conditii.

a. folosirea caracteristicilor individuale timp-curent t = f(In) ale sigurantelor

(fig. 6.10.6); se poate alege orice siguranta a carei caracteristica se gaseste deasupra punctului critic, de
coordonate (tp, Ip);

b. folosirea unei caracteristici comune pentru o familie de sigurante t = f(I/In), care, de regula este
reprezentata printr-o zona în planul caracteristicilor (fig. 6.10.7); conditia de alegere este

(6.10.6)

în care Cp depinde atât de felul motorului si schema de pornire (Kp), cât si de dificultatea pornirii (tp). În practica
 de proiectare actuala, se considera valorile din tabelul 6.10.4 (care conduc, se pare, la o supradimensionare
acceptabila).

Tabelul 6.10.4

Felul motorului Felul pornirii Cp

directa, usoara 2,5

directa, grea 2
asincron, cu rotorul în scurtcircuit
(în colivie) stea-triunghi 2

cu frecventa mare, la intervale

1,6 ¼ 2
mici

asincron, cu rotorul bobinat (cu

2
inele)

de curent continuu 1,7

c. utilizarea indicatiilor din cataloagele de produs, specifice tipului de siguranta, care se pot prezenta
sub cel putin doua forme:

· tabele indicând direct curentul nominal al sigurantei în functie de puterea motorului;

· relatia între curentul nominal al sigurantei si curentul nominal al motorului

(6.10.7)

De exemplu, pentru unele sigurante produse de AEG se indica pentru factorul C valorile 1,2 ¼ 1,5
pentru pornire normala si peste 1,5 pentru pornire grea.

Pentru a permite conectarea receptoarelor cu sarcini de vârf, sigurantele din circuitele respective (cu
curentul nominal superior valorii Iv/Cv) ar trebui sa fie de gabarit cât mai mare. Limita superioara este determinata
de asigurarea protectiei conductorului retelei.

II. Sigurantele de uz general folosite în circuitele de lumina si prize (care asigura si protectia la
suprasarcina rezultata prin supraîncarcare) trebuie sa satisfaca relatia:

a. daca posibilitatea de aparitie a suprasarcinilor este minima (de exemplu, în cazul lampilor
fluorescente tubulare)

(6.10.8)

b. în restul cazurilor:

(6.10.9)
 III. Sigurantele de însotire se aleg conform indicatiilor din cataloagele referitoare la receptorul
alimentat.

6. Aparate de comutatie si de protectie

6.1. Aparataj de instalatii................................................................................................................................................ 6.1

6.2. Aparate de distributie.............................................................................................................................................. 6.1

6.2.1. Tipuri de aparate.................................................................................................................................................. 6.1

6.2.2. Functiile aparatelor electrice în circuitele de putere............................................................................................. 6.2

6.2.3. Marimi caracteristice generale ale aparatelor de comutatie................................................................................. 6.2

6.3. Probleme de comutatie a circuitelor electrice în curent alternativ........................................................................... 6.3

6.3.1. Conectarea circuitelor în sarcina......................................................................................................................... 6.3

6.3.2. Deconectarea circuitelor...................................................................................................................................... 6.4

6.3.3. Limitarea curentului întrerupt............................................................................................................................... 6.5

6.4. Aparate de comutatie mecanice.............................................................................................................................. 6.6

6.4.1. Aparate cu functii specifice.................................................................................................................................. 6.6

6.4.2. Asociatii de aparate............................................................................................................................................. 6.7

6.4.3. Aparate integrate, cu functii multiple.................................................................................................................... 6.7

6.4.4. Marimi caracteristice comune.............................................................................................................................. 6.7

6.4.5. Circuitele aparatelor de comutatie....................................................................................................................... 6.8

6.4.6. Conditii generale pentru realizarea functiei de comutatie..................................................................................... 6.8

6.5. Protectia circuitelor electrice................................................................................................................................... 6.9

6.5.1. Functiile protectiei................................................................................................................................................ 6.9

6.5.2. Aparate de protectie la suprasarcina.................................................................................................................... 6.9

6.5.3. Aparate de protectie împotriva scurtcircuitelor..................................................................................................... 6.9

6.5.4. Protectia la scaderea tensiunii de alimentare..................................................................................................... 6.10

6.6. Contactoare.......................................................................................................................................................... 6.10

6.6.1. Contactorul electromagnetic.............................................................................................................................. 6.10

6.6.2. Marimi caracteristice specifice........................................................................................................................... 6.10

6.6.3. Alegerea contactoarelor..................................................................................................................................... 6.11

6.7. Relee si declansatoare............................................................................................................................................ 13

6.7.1. Principiul de functionare..................................................................................................................................... 6.13

6.7.2. Marimi caracteristice pentru releele si declansatoarele de curent...................................................................... 6.13

6.8. Relee si declansatoare termice............................................................................................................................. 6.14

6.8.1. Constructie si caracteristici................................................................................................................................ 6.14

6.8.2. Alegerea releelor/declansatoarelor termice............................................................................................... 6.16

6.9. Întreruptoare de putere (disjunctoare)................................................................................................................... 6.16

6.9.1. Constructie si functionare.................................................................................................................................. 6.17

6.9.2. Marimi caracteristice specifice........................................................................................................................... 6.17

6.9.3. Alegerea întreruptoarelor................................................................................................................................... 6.20

6.10. Sigurante fuzibile................................................................................................................................................ 6.21

6.10.1. Constructie si functionare................................................................................................................................ 6.21

6.10.2. Caracteristici principale.................................................................................................................................... 6.22

6.10.3. Alegerea sigurantelor fuzibile........................................................................................................................... 6.24

Document Info