Sunteți pe pagina 1din 7

1.

EXAMINAREA APARATULUI RESPIRATOR

In acest scop se vor urmari doua obiective:


- Examinarea functionala a aparatului respirator.
- Examinarea fizica a aparatului respirator.

1.1. EXAMINAREA FUNCTIONALA A APARATULUI RESPIRATOR


a. Semne generale (nespecifice”) cum ar fi: temperatura corporala sub
aspectul intensitatii (marimii), duratei, tipului curbei termice etc.; starea
generala prezentata a animalului (habitusului); productivitatea
animalului (forta de munca, capacitatea la efort, productia de lapte etc.).
b. Semne de organ (unele dintre ele specifice) cum ar fi: zgomotele de la
distanta (stranut, cornaj, tuse, voce, respiratii sforaitoare etc.); Dispneea,
jetajul (cand exista, sub aspectul cantitatii, caii de scurgere, durata si
continuitatea, calitatea, etc.); durerea respiratorie (locala sau
proiectata), calitatea aerului expirat etc.

1.2. EXAMINAREA FIZICA A APARATULUI RESPIRATOR


Examinarea fizica a aparatului respirator se realizeaza in doua etape si
anume: o examinare a cailor respiratorii pretoracale si o examinare toraco-
pleuro-pulmonara.

1.2.1. Examinarea cailor respiratorii pretoracale

1. Examinarea cailor nazale, a sinusurilor maxilare si frontale


a. Examinarea externa:
Inspectia se va face privind animalul din fata si din profil urmarind:
forma si dimensiunile capului, simetria capului si botului; simetria,
forma si mobilitatea narilor; in cazul prezentei jetajului se vor aprecia
calitatile fizice ale jetajului si anume culoarea, mirosul, compozitia
macroscopica, cantitatea, calea de evacuare (unilateral sau bilateral),
durata si momentul aparitiei jetajului, examinarea chimica si
microscopica pentru care jetajul se va recolta cu ajutorul unei
eprubete a carei margine se va folosi pentru raclarea usoara a
comisurii inferioare a narii: pentru clarificare, jetajul se va trata cu o
solutie slaba (1-2%) de acid acetic sau hidroxid de sodiu; zgomotele
de la distanta reprezentate de stranut, sforait, cornaj nazal, gemete,
tuse etc.
Palpatie. Examinatorul se va plasa pe latura stanga a animalului, in
dreptul speciei, privind cranial (se va proceda ca pentru abordare).
Lovind usor cu palma dreapta pe latura gatului, se abordeaza capul
animalului prinzandu-l de capastru 9la cabaline), de coarne (la
bovine), sau de zgarda (la caini). Animalele de talie foarte mica se vor
examina in bratele propietarilor. In continuare se va proceda la
examinarea aerului expirat pentru care examinatorul plaseaza fata
palmara sau dorsala a mainii stangi in dreptul narii stangi a
animalului, la circa 3-4 cm; astfel se va aprecia intensitatea (forta de
expulzare) coloanei aerului expirat si temperatura acesteia. Aplecand
fata la nivelul narilor animalului, examinatorul poate aprecia mirosul
aerului expirat, normal fad. Pentru a evita improscarea
examinatorului cu posibile excretii (secretii) este necesar ca mirosul
aerului expirat sa se determine indirect, deviind coloana lateral cu
palma, plasata oblic in fata narii animalului, cu deschiderea spre
inapoi.
In cazul in care mirosul are origine bucala, la deschiderea gurii
animalului, el se intensifica. In unele situatii care impun precizarea
caracterelor zgomotelor se foloseste ascultarea din apropiere, la
nivelul narilor sau cu stetoscopul pe fata dorsala a nasului.
Examinarea se executa identic pe ambele laturi ale nasului.
In continuare se va proceda la palparea monomanuala (cu fata
palmara si pulpa degetului aratator) a suprafetei botului, a narilor,
nara falsa, laturile nasului, regiunea infraorbitara si frontala. Palpatia
se executa simetric pe ambele laturi; se vor aprecia sensibilitatea,
temperatura si mobilitatea botului, rezistenta opusa la palpare de
apofizele nazale si de suprafata sinusurilor maxilare si frontale. Se
poate executa si o palpatie bimanuala, procedand similar ca si la
palpatia botului.
Percutia se aplica in mod curent pe suprafata dorsala si laterala a
nasului si pe suprafata sinusurilor maxilare si frontale. Metoda
folosita este precutia directa (cu degetul sau cu orice corp dur).
Pozitia examinatorului va fi identica cu cea folosita la palpatie.
Contentia va fi asigurata de catre un ajutor, pe partea opusa celei
examinate. Examinatorul va folosi mana de langa animal pentru a
acoperi ochiul de pe partea pe care se executa percutia. Percutia se
va face cu mana libera, perpendicular pe zonele de percutat. In mod
normal, pe aria de proiectie a cailor nazale si a sinusurilor se obtine
son clar timpanic si se percepe o consistenta dura (senzatia de
rezistenta osoasa);
Ascultatia se realizeaza cu ajutorul stetoscopului. Pozitia
examinatorului este identica cu cea folosita la palpatie si percutie.
Mana de langa animal face contentia (ca la palpatie), iar mana opusa
poarta palnia stetoscopului. Se va asculta aria de proiectie a cailor
nazale, pe care se va percepe in mod normal un zgomot sufiant (suflul
nazal);
Trepanatia sinusurilor (perforarea peretilor) se executa dupa
indicatiile chirurgicale.
Examinarea radiologica a nasului si a sinusurilor se realizeaza din
profil, cu raza centrala orientata perpendicular pe regiunea
infraorbitara sau din fata, raza centrala fiind inclinata cranial cu 15-
20°, sub linia care uneste unghiurile mediane ale ochilor.
Iluminarea sinusului maxilar (la cabaline). Animalul va fi bine
contentionat si se va proceda, eventual, la anestezia locala (a
mucoasei nazale). Iluminarea se realizeaza cu ajutorul unui endoscop,
care se va introduce pe nara corespunzatoare sinusului de examinat,
orientandu-l spre meatul inferior. In dreptil deschiderii sino-nazale
(care se va aprecia prin masurarea distantei de la nara la sinusul
maxilar, pe suprafata maxilara) se roteste endoscopul, astfel incat sa
ajunga cu sursa de lumina spre deschiderea sino-nazala. Dupa
aceasta, in sala de examinare se va face intuneric si se va aprinde
sursa luminoasa a endoscopului.Privind lateral peretele infraorbitar se
va percepe o pata luminoasa corespunzatoare ariei de proiectie a
cavitatii sinusale. In cazul obstruarii totale sau partiale a sinusului,
pata luminoasa va fi, total sau partial, redusa.
b. Examinarea interna a cailor nazale:
Inspectia se identifica cu examinarea mucoasei nazale (vezi
examinarea mucoaselor);
Palpatia se poate realiza la animalele de talie mare cu degetul
aratator de la mana de aceeasi parte cu cavitatea nazala examinata.
Pozitia examinatorului este identica cu cea folosita la palpatia
externa. Se va palpa rapid nara falsa (la cabaline), mucoasa nazala si
septul nazal, interesand sensibilitatea, integritatea, temperatura,
consistenta, umiditatea (apreciindu-se si calitatea secretiilor).
Endoscopia (rinoscopia) se executa dupa tehnica descrisa la examenul
faringelui.
Sondajul nazal executat dupa tehnica descrisa la sondajul nazo-
faringian permite apreciera, bilateral, a permeabilitatii conductelor
nazale.

2. Examinare pungilor guturale la cabaline


a. Examinarea externa:
Inspectia. Din fata animalului se va urmari pozitia capului fata de linia
sagitala, iar dinpozitie laterala (profil) se va acorda atentie pozitiei
capului pe gat si miscarilor verticale alea capului. De asemenea, se va
observa atent regiunea dinapoia marginii recurbate a mandibului;
examneul se va face simetric. In cazul suspicionarii empiemului
(colectiei purulente) pungilor guturale, se va corela aparitia jetajului
cu miscarile de incapusonare sau de deglutiei.
Palpatia se executa bimanual si bilateral (la fel ca la palpatia
faringelui) cu pulpa degetelor. Se poate executa si o palpatie
monomanuala, din pozitia folosita pentru examinarea mucoasei
oculare. Mana examinatorului, corespunzatoare laturii animalului pe
care se face palparea, se sprijina pe fata dorsala a nasului animalului,
iar cea opusa executa apasari cu varful degetelor, perpendicular intre
marginea recurbata a mandibulei si aripa atlasului, alunecand in jos.
Examinarea se face simetric.
Percutia se executa, din pozitia folosita la palpatia monomanuala,
digito-digital la limita (superficial), pe aria de proiectie a pungilor
guturale.
b. Examinarea interna:
Endoscopia se executa dupa tehnica folosita la endoscopia
faringiana, insa in momentul in care endoscopul a ajuns cu polul sau
anterior in faringe se executa o rotatie laterala de 45° (privind
permanent prin ocular ) pana se observa deschiderea faringiena a
pungii guturale, incercandu-se angajarea endoscopului prin orificiu si
patrunderea sa in punga guturala;
Cateterismul (cu sonda tip Gunther) se executa identic cu
endoscopia. In prealabil, se masaora la exterior distanta dintre
unghiul extern al ochiului si nara de aceeasi parte. Aceasta distanta se
fixeaza printr-un cursor, constituind reperul distantei nara-
deschiderea faringiana a pungilor guturale.
3. Examinarea laringelui si traheei (examinarea tusei; examinarea
expectoratului)
a. Examinarea laringelui.
- Examinarea externa:
- Inspectia se face pe animalul lasat liber sau cel mult tinut de capastru
(lant, zgarda). Examinatorul se plaseaza lateral, in dreptul gatului
animalului privind perpendicular pe linia sagitala a acestuia, observand
pozitia capului si gatului precum si prezenta zgomotelor laringiene la
distanta, ca vocea si modificarile ei, zgomotele particulare (zgomotul de
cornaj), tusea;
Palpatia se executa de regula monomanual, din pozitia folosita la
palpatia monomanuala a pungilor guturale. Mana de langa animal se
sprijina pe marginea dorsala a gatului, iar mana de aceeasi parte cu
latura pe care se face examinarea prinde in palma marginea ventrala a
gatului, imediat sub mandibula. Cu degetul mare de o parte si cel
mijlociu de partea opusa apasa fetele laterale ale laringelui, cu
intensitate progresiva. Reperarea laringelui se face foarte usor, fie cranial
pe trahee, fie direct, aplicand mana care palpeaza in unchiul pe care
executa si o palpatie bimanuala, dupa tehnica descrisa la palpatia
faringelui.
Percutia se poate executa digito-digital, neavand insa o valoare
deosebita. In mod normal se ontine un son clar.
Ascultatia se executa indirect (cu stetoscopul) din pozitia folosita la palpatia
monomanuala. In conditii normale se percepe un zgomot suflant in ambii timpi
respiratori, asemanator aspirarii literei „h” sau „g” (suflul laringien).
- Examinarea interna:
Inspectia directa se poate realiza la caine si pasari, odata cu examinarea
faringelui, iar la suine in timpul executarii contentiei, cand animalul guita.
Laringoscopia se poate executa dupa tehnica descrisa la faringoscopie.
Mucoasa laringiana este insa o zona intens reflexogena care poate declansa
spasmul glotic. Prevenirea acestui accident se realizeaza prin tranchilizarea
animalului sau prin laringotomie.
Sondajul laringian se executa dupa tehnica folosita la faringoscopie si
laringoscopie.
Palpatia glotei se poate realiza, la bovine, concomitent cu palpitatia
interna a faringelui.
Examinarea radiologica se poate executa pe animalul situat in pozitie
latero-laterala cu capul intins pe gat.
Laringotomia se executa pe la nivelul ligamentului cricotraheal si
cricotiroidian.
b. Examinarea traheei
Inspectia externa se realizeaza privind perpendicular pe fiecare latura a
gatului, urmarind integritatea si forma marginii ventrale a gatului, precum si
caracteristicile tusei.
Palpatia se executa monomanual ( ca la laringe) prinzand si presand intre
degete inelele traheale, pe rand, dinspre laringe spre intrarea pieptului.
Percutia se realizeaza indirect, digito-digital, pe fata ventrala a trahei,
dupa ridicarea capului animalului.
Ascultatia. Se executa ascultatia indirecta cu stetoscopul, utilizand
aceeasi tehnica ca la ascultatia laringelui. Suflul traheal normal este mai slab ca
suflul laringian si cu o tonalitate mai putin aspra.
Iluminarea traheei se executa la pasari, dupa prealabila deplumare a
zonei de proiectie a traheei (laturile gatului si partea ventrala). Examinarea se
face pe intuneric. Iluminarea se face cu o sursa luminoasa pe partea opusa celei
examinate. Se realizeaza astfel o imagine transparenta, luminoasa, a traheei,
intrerupta sau deformata de zone intunecate in cazul prezentei unor corpi
straini (paraziti).
Examinarea radiologica se poate realiza din pozitia latero-laterala,
folosind contrastul natural al organului sau utilizand substantee de contrast
radioopace (traheoscopia si traheobronhoscopia).
Endoscopia traheala se realizeaza mai comod prin traheotomie
sublaringiena.
c. Examinarea tusei

Se va aprecia dupa urmatoarele criterii:


- Modalitatea de aparitie: spontana sau provocata;
- Frecventa- unica sau repetata;
- Ritm- simpla sau chintoasa;
- Intensitate- sonora sau afoona;
- Durata- lunga sau scurta;
- Tonalitate- inalta sau grava;
- Timbru- umeda sau grasa ori uscata sau seaca;
- Semne suplimentare:- durere:durereroasa sau nedureroasa
-consecinte: emetizanta, sufocanta etc.
Cand tusea appare spontan, se vor stabili conditiile care o provoaca.
-Provocarea tusei:
La cabaline se poate face chiar la animalul sanatos, prin comprimarea
monomanuala a laringelui si a traheei.
La rumegatoare, practic, tusea nu poate fi provocata la animalele
sanatoase. Eventual, provocarea tusei la bovine se poate realiza prin:
procedeul folosit la cabaline, scuturarea energica a salbei (traheei),
astuparea narilor animalului cu un prosop timp de 20-30 secunde,
scoaterea animalului de la cald intr-o atmosfera mai rece, simpla
plimbare a animalului, plierea pielii din regiunea grebanului, tractiuni ale
limbii in directie craniala.
La carnasiere provocarea tusei se realizeaza prin metoda utilizata la
cabaline.
Atentie: in principiu, daca tusea nu apare spontan, este recomandabil ca
provocarea ei sa se faca dupa ascultatia toracelui sau ascultatia toracelui
se va amana cu 30-60 minute dupa provocarea tusei pentru a permite
refacerea eventualelor exsudate expectorate prin tuse.
d. Examinarea expectoratului
Se realizeaza in tuberculoza la bovine, folosind pentru recoltarea
expectoratului doua tipuri de metode:
-Metode nesangeroase:
-se tine in fata animalului o coala de hartie curata si se provoaca tusea;
-se poate recolta din faringe, in cursul palpitatiei interne a faringelui sau
in timpul sondajului;
-se utilizeaza sonde speciale (Grall- Tallgreen) cu cupe, care se introduc
pana la originea esofagului, dupa care, la extragere, cupele se umplu cu
expectorat;
-se poate improviza un aparat de colectat din sonda buco-esofagiana,
legand la capatul anterior al mandrenului sondei un pamatuf care se trage in
interiorul sondei. Cand sonda a ajuns in faringe se impinge pamatuful afara, se
roteste in faringe si se trage la loc. Se extrage apoi sonda.
-Metoda sangeroasa consta in punctionarea traheei cu un trocar, pe laturile
acesteia ( sub laringe). Prin trocar se introduce o tija metalica prevazuta cu
tampoane sugatoare (burete, vata, tifon). Rotind usor tija in lumenul traheal,
tampoanele sugatoare vor aspira expectoratul, dupa care se storc in vase
curate, sterilizate.
Examinarea expectoratului se face macroscopic, apreciind culoarea,
densitatea, aspectul si microscopic, pentru determinarea prezentei bacilului
Koch.