Sunteți pe pagina 1din 65

BIOLOGIA SPECIILOR DE VANAT

CERBUL COMUN (2)

Prof. univ. dr. Elena Popescu-Micloșanu,


Biosecuritatea pe filiera cărnii de vânat, Note de curs
Cerbul comun
Animalele adulte roşietice sau
brun-cenuşiu, oglinda de
culoare deschisă, ruginie.
Coarnele masculilor adulţi
mari, cu numeroase ramuri.
Tineretul are pete albe (1).
Urmele tipar sunt ovale; de
obicei se imprimă numai două
degete (2). Urmele masculilor
mai largi (3), cele ale
picioarelor din stânga şi din
dreapta mai depărtate unele
de altele decât la femele (4).
Hrana - iarna consumă coajă
(5), lăstari şi muguri.
Coarnele
• Formaţii ale osului frontal, numai la mascul, caduce,
• purtate pe proeminenţe ale craniului - cilindri frontali.
• În mod normal cerbul are pentru fiecare corn (prăjină):
• o porţiune mai groasă, la bază - rozeta, pe cilindrul frontal.
• Ramurile (razele) coarnelor:
• o ramură (rază) a ochiului,
• una de gheţuri - apare la vârsta de 4 – 5 ani şi poate lipsi la unii cerbi şi
• una mijlocie, iar
• restul de ramuri aparţin coroanei.
• o prăjină are coroană dacă are cel puţin trei ramuri. Coroana - număr
de ramuri, forme şi denumiri diferite.
• Unii indivizi - ramura lupului, o ramură în plus, deasupra ramurii mijlocii,
fără să facă parte din coroană.
• Coarnele pot avea 20 de ramificaţii, o lungime de 1,3 m şi grosimea
unui braţ de om.
• Greutatea coarnelor, cu maxilarul superior întreg, la cerbii de 10 – 12
ani = 8 – 13 kg.
• Coarnele fără craniu, la cerbii ajunşi la completă dezvoltare = 4 – 5%
din greutatea corpului eviscerat.
• Coarnele tipice Carpați România 12-14 ramuri; 1% peste 18 ramuri.
Coarnele
•Nomenclatura

RAMURA
MIJLOCIE

RAMURA DE COROANA
GHEȚURI

RAMURA
OCHIULUI PRĂJINĂ
sau
PUMNAL

ROZETĂ

N.B.
Ramura de ghețuri și coroana pot lipsi.
Cea a ochiului și mediană sunt prezente
întotdeauna la coarnele normal dezvoltate.
Părţile componente ale coarnelor
Coarnele
Denumirea trofeului
Exemple

Dezvoltarea trofeului poate fi


descrisă prin numărul de ramuri
prezente pe prăjini.
10 ramuri
Regula generală: se dublează
numărul de ramuri ale tijei mai
ramificate.
Trofeelor de coarne cu un număr
diferit de ramuri pe cele două prăjini
li se spune impare. Trofeu impar
cu 14 ramuri
Coarnele

Dezvoltarea
N.B.

Dezvoltarea coarnelor depinde de


condiția fizică a individului
La coarnele
bine dezvoltate
masa este
distribuită
este influențată de:
uniform pe
întreaga
factorii genetici
lungime a tijei
factori de mediu

vârsta animalului La coarnele slab


dezvoltate masa
este concentrată
în partea bazală
Coarnele
Dezvoltarea coarnelor și factorii genetici

Patrimoniul genetic condiționează

dezvoltarea coarnelor și condiția fizică a individului

Indivizii care aparțin aceleiași În cadrul unei populații, indivizii al


populații au coarne cu caracteristici căror patrimoniu genetic asigură o
comune mai bună condiție fizică, în general,
au coarne mai dezvoltate
Exemplu

Cerbii din America de Nord


(Wapiti) sunt, în general, privați
de coroană
Coarnele
Dezvoltarea coarnelor și factorii de mediu ambiental

Situații ambientale Situații ambientale


nefavorabile
favorabile
(deficit de hrană, densitatea excesivă
(abundența de hrană, nu prea marea
a populației etc.).
densitate a populației etc.)

Condiție fizică precară


Condiție fizică bună

slabă dezvoltare a trofeului


trofeu bine dezvoltat

Exemplu

Cerbii mici prezintă trofee de


dimensiuni mici, de obicei, fără
ramura de ghețuri și coroană.
Coarnele (continuare)

• Încep să se formeze iarna, la 7 – 9 luni, fără rozete, neramificate (suliţe).


• Al doilea rând de coarne = 3-4, chiar mai multe ramificaţii (5-6).
• Masculii în anul al doilea - tot suliţe (suliţari), cei cu doar două ramuri
(furcari) - consideraţi slabi, fără perspective mari.
• Cerbul leapădă coarnele în fiecare an în februarie-aprilie;
• osul cilindrilor frontali descoperit, apoi pielea îi acoperă, derma
generează o primordie moale şi vascularizată, care creşte şi formează
coarnele, se transformă în os tare.
• Durata creşterii coarnelor scurtă: 4 – 4,5 luni (până în iulie).
• În timpul creşterii coarnele acoperite de piele vascularizată, cu perişori
fini = „moţ” sau ”catifea” (coarne „în moţ”), după care pielea se usucă şi
cade în fâşii.
• Taurul freacă coarnele de vegetaţie pentru a îndepărta mai repede
pielea uscată.
Dezvoltarea coarnelor
Dezvoltarea coarnelor cu vârsta
Dezvoltarea generală a trofeului este, de obicei, legată de vârstă

Numărul de ramuri al coarnei nu este legat de vârstă

Primele coarne Trofeul ajunge la forma și lungimea definitivă la cerbul adult


În continuare
sunt (cu unele (aproximativ 6 ani), după care poate avea o creștere a masei
survine
excepții) în formă și a numărului de vârfuri al coroanei. Trofeul atinge
regresia
de sulițe dezvoltarea maximă la 10-12 ani

1-ul trofeu Al 2-lea Al 3-lea Al 4-lea Al 5-lea Al 6-lea trofeu Al 15-lea


trofeu trofeu trofeu trofeu și următoarele trofeu și
următoarele

Exemplu de dezvoltare a coarnelor în cursul vieții cerbului


Ciclul coarnelor
Dezvoltarea primelor coarne

Vârsta 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Luna I F M A M In Il A S O N D I F M A M In

Apariția Curățarea Căderea Creșterea


Creșterea sulițelor Sulițe curățate
cilindrilor sulițelor sulițelor celui de-al 2-
frontali lea trofeu

N.B.
În timpul recensământului de primăvară (martie)
• Indivizii cu sulițe în catifea au circa 1 an
• Indivizii cu sulițe curățate au circa 2 ani
Ciclul coarnelor
Începând cu al 2-lea trofeu

Curățarea
(lulie-august)

Coarne în Coarne
catifea curățate

Căderea
(februarie-aprilie)

Timpii de curățare și cădere


Indivizii în vârstă își curăță și pierd coarnele înaintea celor tineri
Dentiţia cerbului
- formată din 32-34 de dinţi după formula:

• I 0/3 C (1)/1 PM 3/3 M 3/3 = 34 (32)

• Incisivii lipsesc de pe maxilarul superior, fiind înlocuiţi cu o bordură


elastică (gingiile îngroşate). Cerbul taie în parte cu incisivii de pe
maxilarul inferior şi striveşte restul de bordură. Această caracteristică
se observă pe lujerii rupţi, mai ales iarna.
• Caninul de pe maxilarul superior lipseşte la femelă, care are 32 dinţi.
La mascul este rudimentar şi considerat trofeu. Caninul de pe
maxilarul inferior are formă de incisiv şi este lipit de ei.
• Premolarii cu incisivii = dentiţia de lapte.
• Se ajunge la dentiţia permanentă completă la 2,5 ani (30 luni).

Longevitatea - până la 18 - 20 de ani la ambele sexe, în medie 10-15


ani în funcţie de intensitatea prădării.
Dentiția maxilarului inferior
Dentiția și cojirea arborilor
Aprecierea vârstei
Aprecierea vârstei cerbului viu
Necesară pentru a cunoaşte ponderea claselor de vârstă, importantă în
gospodărirea efectivelor.
Criterii:
• după urmă,
• după aspectul corpului şi comportamentul animalelor vii:
- cerbii subadulți - corpul zvelt, ţin capul sus, gâtul aproape vertical,
subţire, acoperit cu păr puţin, nu prea lung, îndrăzneţi, nu prea prudenţi.
Boncănesc des, îndelungat;
- cerbii de 6-14 ani - corpul masiv, ţin capul ceva mai jos, gâtul mai
apropiat de orizontală, gros, acoperit cu păr mai mult şi mai lung. Prudenţi,
destul de atenţi , mişcările domoale, boncănesc scurt şi rar.
Clase de vârstă

Masculi Femele
Vițel Vițea
Clasa 0 Clasa 0
(născut în anul curent) (născută în anul curent)
Tineret Tineret
Clasa 1 Clasa 1
(născut în anul precedent) (născut în anul precedent)
Subadulți Adulte
Clasa 2 Clasa 2
(2 - 5 ani) (de 2 ani și peste)
Adulți
Clasa 3
(6 - 10 ani)
Bătrâni
Clasa 4
(11 ani și peste)
Vițeii

Clasa 0
Viței
(născuți în cursul anului)
• Blană cu pete până la vârsta de 3
luni (august)
• Sexul nu se distinge la distanță
• Își urmează mama

N.B.
Toate cervidele au pete la naștere
Pentru a deosebi vițeii de cerb de cei de
lopătar și căprior, se ține seama mai ales
de dimensiuni și de oglinda anală.

N.B.

În perioada recensămintelor de
primăvară
clasa 0 nu este prezentă, deoarece
fătările au loc în mai-iunie
Masculii
Clasa 1
Sulițari
(născuți în anul precedent)
• Format corporal subțire și zvelt
• Trofeu în suliță
N.B.

Uneori se poate întâmpla ca:


• Primul trofeu să se prezintă ramificat
sau
• Trofeele succesive primului (ex. al doilea
sau un trofeu în regresie) să se prezinte
tot în suliță
Recunoașterea este totuși posibilă pentru că
primul trofeu este întotdeauna lipsit de
rozetă

N.B.

În perioada recensămintelor de primăvară


Sulițarii au coarnele în catifea
Indivizii cu sulițele curățate sunt din clasa 2
Masculii
Clasa 2
Sub-adulți
(de la vârsta de 2 la 5 ani) • Conformație intermediară
• Criniera puțin dezvoltată
• Coarne modest dezvoltate
• Rozete bine vizibile

N.B.

În perioada recensămintelor de
primăvară
Subadulții sunt:
- printre primii care năpârlesc
- printre ultimii care pierd
coarnele
Masculii
Clasa 3
Adulți
(de la vârsta de 6 la 10 ani) • Corp masiv
(aspect taurin)
• Dezvoltare mare a trenului anterior
(centrul de greutate s-a mutat înainte)
• Gât robust, aproape orizontal
• Criniera bine evidențiată
• Coarnele la apogeul dezvoltării
• Cilindri frontali scurți

N.B.

În perioada recensămintelor de primăvară


Adulții sunt:
- printre ultimii care năpârlesc
- printre primii care pierd coarnele
Masculi
Clasa 4
Bătrâni
(vârsta de 11 ani și peste) • Corpul cu semne de slăbire
• Gât orizontal, dar mai puțin robust
• Coarne în regresie
• Comportament de evitare și
izolare

N.B.

În timpul recensământului de
primăvară
cei în vârstă în vârstă sunt:
- ultimii care năpârlesc
- primii care-și pierd coarnele
Femelele
Clasa 1 Clasa 2
Tineret (ciută de 1 an) Adulte (ciute adulte)
(născut în anul precedent) (peste vârsta de 2 ani)

• Corp înălțat • Forme alungite


• Cap scurt, triunghiular • Bot ca de asin
• Dimensiuni reduse • Abdomen și spate lăsate
• În general își urmează mama • Corp descărnat
Aprecierea vârstei cerbului împușcat
• După dentiţie
- până la 2 ½ ani vârsta se apreciază cu destulă exactitate după
apariţia dinţilor de lapte şi schimbarea lor cu cei permanenţi cu ajutorul
unui tabel.
- După apariţia dentiţiei complete:
- după culoarea,
- gradul de uzură al dinţilor,
- unghiul pe care îl fac incisivii cu maxilarul inferior - creşte cu
vârsta de la circa 42 grade la 2,5 ani la 65 grade la 14-16 ani.
Alte criterii:
• după lungimea şi grosimea cilindrilor frontali (metoda Harke).
• GLASUL cerbului mascul se numeşte „boncănit” sau ”brăhnit”.
• Constituie un indicator al vârstei (cel bătrân bocăneşte mai gros, rar şi
scurt, cel tânăr mai subţire, mai îndelung).
• Se aude dimineaţa şi seara, uneori în cursul zilei. Boncăneşte şi culcat
sau în scăldătoare. Boncănitul în perioada de rut constituie una dintre
atracţiile vânătorii cerbului.
• Femela nu boncăneşte, dar în anumite situaţii dă glas: se vaită când este
prinsă de câini, scoate un sunet nazal, un fel de sforăit când este
speriată, îşi cheamă viţelul, în perioada de rut, când vrea să atragă
taurul.
• Viţeii scot sunete prin care îşi exteriorizează bucuria.
• Glasul este şi un mijloc de comunicare între cerbi.
• SIMŢURILE CERBULUI sunt foarte dezvoltate, mai ales mirosul,
excelent dezvoltat şi auzul bun.
• Văzul este suficient de bun.
• „Dintre toate animalele sălbatice se consideră că cerbul posedă cele mai
fine simţuri luate împreună” (Raesfeld-Frevert, 1957).
• LONGEVITATEA: până la 18 - 20 de ani la ambele sexe, în medie 10-15
ani în funcţie de intensitatea prădării.
• ECOLOGIE
• BIOTOPUL (MEDIUL DE VIAŢĂ)
• Istoric a avut tendinţa de a fi strămutat de la câmpie şi dealuri în munţi,
unde a găsit adăpost. În unele regiuni cerbul a dispărut complet, iar în
altele a fost mai târziu reintrodus prin recolonizare naturală sau
reintroducere deliberată, mai ales în regiunile din vestul ţării;
• populează pădurile de munte de mare întindere: adăpost, hrană, linişte;
• se poate obişnui cu anumite zgomote şi prezenţa omului, dacă nu a avut
de suferit.
• Are nevoie de spaţii relativ mari.
• Sporadic la câmpie şi coline, a coborât recent datorită suprapopulării din
zonele mai înalte.
• favorabile pădurile de foioase şi cele de amestec cu răşinoase,
– dacă au clase normale de vârstă: parchete tinere - hrană, arborete de
vârstă mijlocie - adăpost şi arborete de vârstă înaintată - produc
ghindă, jir, alte fructe de pădure.
• mai puţin sensibil la condiţiile climatice decât căpriorul, cu excepţia
stratului gros de zăpadă;
• mortalitate în iernile grele, după toamne fără fructificaţie la ghindă şi jir;
• pierderi la viţei în caz de zăpezi abundente şi frig în iunie;
• La ploi şi călduri nu reacţionează negativ;
• animal sedentar, dar suprapopularea, lipsa de hrană, linişte îl fac să
migreze.
Habitat

Păduri de mare întindere, cu


copaci înalți,
alternat cu zone mari de
pășunat

Domeniul de altitudine
De la nivelul mării până peste limita
pădurilor
Habitat
•Necesități vitale Utilizarea habitatului
Pentru a-și satisface cel mai bine
• Disponibilitate de apă
nevoile de bază, cerbii de obicei,
• Vastitatea terenului *
utilizează sezonier diferitele părți ale
• Slabă perturbare antropică zonei lor de viață, în care se
• Slabă înzăpezire deosebesc:
* Pentru a gestiona o populație de
cerb, trebuie să se dispună de o • stațiune de vară cu disponibilitate
suprafață de cel puțin 10.000 de
bună de hrană (de exemplu, pajiști
hectare
de mare altitudine)
N.B.

Cerbul este o specie cu plasticitate


• stațiune de iarnă cu înzăpezire
ecologică mare, capabil să colonizeze
medii diferite, de la maquis-urile redusă (de exemplu, pădurile de
Mediteranei (Sardinia) până la
vale)
pajiștile de creastă
Alimentația
Regim alimentar
Necesar zilnic
Erbivor rumegător, Egal cu aproximativ 10% din

cerbul se comportă ca greutatea corpului

păscător intermediar,
alternând Preferințe
alimentare
culesul frunzelor cu păscutul Cerbul este foarte versatil și
ierburilor. adaptabil în alegerea hranei

Dieta depinde în mare măsură de


disponibilitatea oferită de mediu în
diferite anotimpuri
• Alimentaţia
• animal exclusiv erbivor,
• plante erbacee (64%), frunze de arbori, lujeri în creştere, ciuperci, alte
fructe;
• toamna se adăugă fructele arborilor de pădure, cum ar fi ghinda şi jirul,
• iarna plante erbacee rămase verzi, frunze de mur, vâsc, lujeri de plante
erbacee, plante lemnoase, muguri, scoarţă de arbori, licheni, fructe de
scoruşi, ghindă, jir, rădăcini, frunze şi ierburi uscate, plante agricole verzi.
• Spre deosebire de căprior nu este pretenţios la hrană.
• Populează mai mult marginile pădurii cu arbori nu prea deşi.
• Hrana - mare influenţă în creşterea coarnelor: cantităţi mari de fosfor şi
calciu în această perioadă.
• Iarna perioada cea mai dificilă, când zăpada împiedică animalele să
ajungă la sol, unde se găsesc surse de hrană.
• În lipsa altei hrane, cerbii rod lujerii şi coaja arborilor - uneori pagube
însemnate.
– se pot micşora prin administrarea de hrană complementară (fân,
frunzare, furaje suculente ca tuberculi, rădăcinoase; concentrate) şi
– culturi (ogoare) pentru vânat în poienile din păduri cu trifoi, ovăz,
napi, varză furajeră, sfeclă, ameliorarea pajiştilor naturale etc.
Alimentație
Exemplu de compoziție a dietei anuale a unui cerb

Plante arboricole Fructe


Lăstari, muguri, ramuri de • ghinde
• brad argintiu • jir
• castane
• molid
• ...
• fag Consumate în principal
10% 8%
• … în toamnă-iarnă
Consumate în principal în 16%
timpul iernii

Plante arbustive 64% Plante erbacee


• leguminoase
Lăstari, muguri, ramuri de
• graminee
•rugi de mure • …
•zmeur
Predominante primăvara
•mătură verde
•... și vara, dar consumate pe
tot parcursul anului
Consumate în principal în
timpul iernii
Biologia reproducţiei
Raportul de sexe normal 1:1, până la 1:1,5.
• Dacă predomină ciutele (1:1,5 – 1:2) - înmulţire exagerată, depăşirea
densităţii, scăderea greutăţii corporale, a calităţii coarnelor prin
participarea la împerechere şi a masculilor slabi.
• Dacă predomină taurii - lupte acerbe între tauri în perioada de rut,
accidente, emigrare, mai multe trofee.
Maturitatea sexuală - la femele 16 – 17 luni jumătate din ele, restul la 28
luni.
• Masculii apţi pentru reproducţie la 5 – 8 ani.
Împerecherea - în septembrie-octombrie (perioada „boncănitului”), cu
variaţii în funcţie de vreme. Vremea călduroasă întârzie împerecherea,
cea rece o grăbeşte.
• Se formează „grupuri de goniţă” - un taur şi 2 – 7 ciute, se adună în
locuri de boncănit: parchete exploatate, parchete în care plantaţia nu a
depăşit înălţimea omului, în poieni, fâneţe, pe teren plan. Se recunosc
după zgârieturile de pe pajişte, în urma luptei cerbilor.
• Între taurii rivali - uneori lupte acerbe, terminate chiar cu moartea unuia
dintre rivali
• Grupul de ciute - în apropierea taurului puternic, asigură paza grupului
(mănâncă, dar sunt atente la zgomot), taurul nefiind atent;
• animal de noapte şi de crepuscul, inclusiv în perioada de rut
(împerecherea noaptea), dar când reproducţia este în toi, boncănitul
poate fi auzit şi toată ziua.
Ciclul vital și biologia reproducției

Mascul Femela

Fiziologică 16 – 18 luni
Maturitate sexuală
Socială 7 – 8 ani 3 ani

Apogeul dezvoltării corporale 7 ani 4 – 5 ani

Durata gestației 234 – 238 zile


Dacă fertilizarea nu are loc, ciclul estral
Ciclul estral se repetă la intervale de 18 zile, până la
de 8 ori
Prolificitate 1 (nașteri gemelare foarte rare)

Greutatea la fătare 7 – 12 kg

Durata de alăptare 6 luni

Longevitate 18 – 20 ani
Durata gestaţiei - 34 săptămâni (8 ½ luni).
Fătarea - mai-iunie.
• Grupul de ciute se desface, ciutele gestante se retrag în locuri liniştite
pentru fătare.
• Prolificitatea = 1 viţel la fătare, foarte rar 2-3.
• Viţelul protejat prin homocromie, mirosul slab emanat în primele zile,
nemişcat în caz de pericol.
– Se poate ridica, îşi urmează mama curând după fătare, alăturându-se
cârdului la 2 săptămâni.
– înţărcat la 6 luni.
– Rămâne cu mama aproape 1 an, până la următoarea perioadă de
fătare.
Sporul anual la cerb în condiţiile ţării noastre = 40 – 50 % (65 – 70% în Europa
Centrală).
Factori limitanți

• Factori climatici
• Mortalitatea creşte în iernile cu temperatură scăzută şi zăpadă cu
crustă, care împiedică accesul la hrana de pe sol, în iernile după
toamnă fără fructificaţie la ghindă, jir.
• Zăpezile abundente, frigul în iunie - pierderi la viţei.
Duşmani, boli, accidente
• Răpitori
• cel mai dăunător - lupul, mai ales pe zăpadă cu crustă, nu susţine
greutatea cerbului, îi îngreunează mişcarea;
• câinii ciobăneşti, hoinari pradă vițeii. Câinii hoinari sălbăticiţi tind să
înlocuiască lupul, mai ales la viţei;
• pagube mai reduse râsul şi ursul;
• Boli - cerbul rezistent
• Se menţionează: antraxul, hipodermoza, gălbeaza, Cephenomia
rufibarbis.
• Braconajul
• Accidente - pericolul creşte cu sporirea circulaţiei.
Dinamica populației
Factori limitanți

Factori limitanți de origine naturală

Zăpada abundentă și prelungită este un factor de mortalitate


Factori climatici
important.

Lupul: vânând în haită, este capabil să prade chiar


exemplare de mari dimensiuni.

Prădarea Râsul: dacă este prezent, exercită o prădare limitată asupra


vițeilor.

Ursul: pagube mai reduse.

Patologia Nu pare a fi cauză importantă a mortalității


Dinamica populației
Factori limitanți

Factori limitanți de origine antropică

Cerbul este extrem de sensibil la liniște, perturbații cauzate


Tulburări de
de prezența așezărilor omenești și de activități cum ar fi:
liniște
turismul, drumețiile, vânătoarea, etc.

Câini fără stăpân

Braconaj Pot reprezenta cauze importante ale mortalității, al căror


impact nu este, precis cuantificabil, în prezent, în special
Accidente cu
vehicule auto pentru țara noastră.

Mecanizarea
agricolă
Dinamica populației
Factori limitanți

Competiția interspecifică
În unele cazuri, populațiilor mari de cerb le corespunde o
densitate scăzută de căprior. În mod normal însă,
Căprior
suprapunerea de nișă ecologică între cele două specii este
foarte redusă.

Introducerea lopătarului asupra unei populații de cerb dintr-o


Lopătar zona împrejmuită poate avea impact grav, ca de exemplu în
regiunea italiană Bosco della Mesola .

Mistreț
Nu există cazuri confirmate de interferență negativă între
cerb și aceste două specii.
Muflon
Etologie
Sociabilitate Mediul și dimensiunile
efectivelor
Cerbul este un animal gregar Dimensiunile efectivelor variază în
(care trăiește în turme, cete) funcție de caracteristicile ambientului:
Sociabilitatea se bazează pe
• în ambient deschis (mai expuse)
efectivele unisexuale,
efectivele sunt mai puțin numeroase
care rămân separate cea mai
(strategie antiprădătoare) decât
mare parte din an.
Masculii și femelele se reunesc • în zonele potrivit de împădurite.

numai în perioada de curtare Mediul poate induce și variații


(boncănit) și împerechere. numerice sezoniere: de ex.
• în perioade de disponibilitate
alimentară limitată mai multe
efective pot conflui în zone cu ofertă
superioară.
Etologie
Ritmuri circanuale

MASCULI FEMELE
Grupuri de masculi IANUARIE
FEBRUARIE
Pierderea coarnelor Grupuri feminine
MARTIE
(descompunere temporară)
APRILIE
MAI Fătări
IUNIE (descompunere temporară)
Grupuri de masculi
IULIE
Grupuri feminine
AUGUST
SEPTEMBRIE
Împerecheri Împerecheri
OCTOMBRIE
NOIEMBRIE
Grupuri de masculi Grupuri feminine
DECEMBRIE
Etologie
Masculii în perioada
împerecherilor
Boncănitul

Boncănitul semnalează acustic posesia haremului.


Puterea cu care este emis corelează cu condiția fizică a subiectului.
Masculii mai “debili” își recunosc în general propria inferioritate și evită
confruntarea directă
Etologie
Mersul în paralel

Marșul în paralel este o


confruntare rituală și precede
confruntarea directă, dând
masculului mai puțin prestant o
ultimă posibilitate de a evita lupta

Fiecare pretendent expune


celuilalt flancul propriu, cu o
postură ce pune în evidență
dezvoltarea coarnelor

Cei 2 masculi merg alăturați circa


100 – 200 metri, studiindu-se
reciproc
Etologie
Lupta între masculi

Confruntarea directă are loc numai între masculi de conformație și


agresivitate egale și reprezintă soluția extremă pentru definirea raporturilor
de dominanță. Pretendenții încrucișează coarnele și incep o luptă de
împingere. În majoritatea cazurilor nu se produc răniri: învingătorul și
învinsul ies nevătămați din confruntare.
Etologie
Cârduirea femelelor

Masculul exercită un control


constant asupra propriului
harem,
barând calea cu propriul corp
femelelor care încearcă să-l
părăsească.
Etologie
Împerecherea

O femelă este receptivă circa 24 de


ore, în concordanță cu ovulația.
Masculul, care adulmecă periodic
toate femelele din propriul harem,
percepe prin stimuli olfactivi apropierea
estrului și urmărește femela lingând-o
și-și răsucește buza superioară
(flehmen = răspuns comportamental la
masculii de mamifere când detectează
anumite mirosuri de la femele,
(caracterizat prin răsucirea buzei
superioare și ridicarea capului).
La sfârșitul urmăririi, femela se oprește
și are loc cuplarea.
Etologie

Scăldătorile
• Taurului îi place să se scalde, dar obligatoriu în mocirlă, astfel
încât la ieşirea din scăldătoare are corpul acoperit cu noroi.
• Se scaldă:
• vara pe căldură,
• în perioada boncănitului, de mai multe ori pe zi,
• iarna.
• Motivul nu se cunoaşte sigur (căldura, protecţia contra ţânţarilor şi
a altor insecte).
• Mocirlele sunt o necesitate fiziologică. Acolo unde nu există natural
trebuie amenajate de către om.
• La nevoie înoată, unde sunt râuri adânci (deal, câmpie).
Cerb în mocirlă
Semne de prezență
• Urmele cerbului
• Dau posibilitatea de informare când nu vedem cerbii.
• Urmele imprimate pe pământ sau pe zăpadă moale permit recunoaşterea
speciei,
• se poate aprecia sexul, vârsta, dacă a mers încet sau în fugă.
• Urma-tipar
• are 9-14 cm lungime la mascul,
• formă ovală;
• de obicei se imprimă doar două degete.
• Urma-tipar a taurului este mai largă, mai rotundă şi mai mare decât a ciutei,
este înclinată faţă de direcţia de mers, este mai simetrică, are vârfurile
unghiilor mai apropiate şi egale ca lungime.
• Urma ciutei este mai lunguiaţă, are poziţia paralelă faţă de direcţia de mers.
• Unghiile aceluiaşi picior au lungimi diferite, astfel încât urma nu este simetrică
şi unghiile sunt mai îndepărtate între ele decât la taur.
• Când animalul fuge, vârfurile unghiilor se îndepărtează şi se imprimă pe sol şi
pintenii, totdeauna în urma copitelor.
• La mistreţ pintenii sunt mai îndepărtaţi (se imprimă lateral) şi se imprimă şi la
mers liniştit.
Urmele

Urmele tipar (amprentele) au dimensiuni


foarte variabile în funcție de
dimensiunile cerbului

Exemple*
Urma 1 an Adult

Anterioară cm 6,1 x 4,7 cm 8,6 x 7,0


Mascul
Posterioară cm 5,7 x 4,4 cm 8,0 x 6,5

Anterioară cm 5,6 x 4,3 cm 6,6 x 5,1


Femelă
Posterioară cm 5,2 x 4,0 cm 6,0 x 4,6

* Sursa
Perco F., 1986
N.B. Il Cervo Lorenzini ed.

Pintenii lasă urme doar în amprentele


profunde (ex. teren noroios, animale în fugă)
Urma tipar la cerb și mistreț
În cazul urmei pârtie
• lungimea pasului este de 70 până la 150 cm la masculul mijlociu şi de
circa 57 cm la ciută şi taurul mic (Frevert, W.).
• Salturile sunt de 3-6 m.
•Distanţa între şirul de urme lăsate de picioarele din dreapta şi cele din
stânga este mai mare la masculul matur (14-17 cm), de circa 8 cm la
viţelul mascul, de 6 cm la ciuta gestantă şi ajunge o singură linie
aproape dreaptă la ciutele de 1-2 ani.
•Urma picioarelor din faţă este mai mare decât a celor din spate.
• Lăsăturile (excrementele) permit determinarea speciei şi deosebirea
între mascul-femelă.
• La taur sunt cilindrice - lunguieţe, cu diametrul mai mare decât la ciută;
la un capăt au un vârf, iar la celălalt o uşoară scobitură, încât cad în lanţ
cu vârful uneia în scobitura celei din faţă.
• La femelă diametrul este mai mic, lungimea de 2 – 3 ori decât diametrul.
• La un capăt are un fel de vârf, iar la celălalt formă convexă.
• În perioadele când excrementele sunt moi, forma nu se mai poate
recunoaşte.
• Culoarea lor este verde închis - neagră.
Excrementele

Excrementele au formă de glonț, cu


o extremitate ascuțită și una plată
sau concavă la mascul.
Măsoară 15 – 25 mm lungime
Dimensiunile și consistența variază
sezonier:
• în perioade de carență a hranei
sunt mai mici și compacte
• Când hrana este abundentă și
bogată în apă se prezintă în
mase moi și compacte
Semne de prezență - hrănire
Decojirea arborilor

Scoarța se prezintă “ruptă” până


dincolo de 150 cm înălțime cu
mușcături praticate cu incisivii

Ronțăirea arbuștilor

Arbuștii ce au fost
ronțăiți mult timp
au o formă
caracteristică
datorită
îndepărtării
mugurilor și
lăstarilor
Alte semne de prezență
Scăldători
Frecături
Sunt adâncituri în care cerbii
Frecarea coarnelor efectuată de efectuează periodic băi de nămol
masculi pentru a se elibera de
catifea sau pentru a tempera propria Pe plantele din apropierea
agresivitate lasă leziuni evidente scăldătorilor se pot descoperi
asupra plantelor zgârieturi
Recoltarea şi valorificarea
Metodele de vânătoare: pânda, apropiatul (dibuitul).
• Pânda - în locurile frecventate,
• se combină adesea cu chemarea cerbului - imită boncănitul cerbului cu
ajutorul unor chemători speciale, scoici, chiar cu o simplă sticlă de
lampă.
• Se vânează cu armă ghintuită, cu glonţ.
• împuşcarea - pe bază de autorizaţie eliberată de gestionarul fondului de
vânătoare, în limita cotei de recoltare aprobată.
• Perioada de vânătoare:
– 10 septembrie-15 noiembrie pentru masculii de trofeu,
– 1 septembrie-31 decembrie pentru masculii de selecţie, fără viitor şi
– 1 septembrie-15 februarie pentru femele şi viţei.
• Recoltarea ciutelor - numai în cadrul acţiunii de selecţie, de personal
calificat, conştiincios, urmăreşte extragerea animalelor bolnave, rănite,
sterpe, bătrâne.
• Viţeii slabi şi ei obiectul acestei acţiuni.
• 70% din cotele de recoltă la tauri şi 100% la femele trebuie extrase
selectiv.
• Despăgubirea pentru vânătoare ilegală este de 6.000-12.000 euro
pentru mascul, femelă sau viţel.
Trofeul
• Coarnele ca trofeu - principala valoare a cerbului,
• Trofeul constituit din coarne şi craniu cu maxilarul superior, se montează
după prelucrare pe o tăblie de lemn pe dosul căreia se montează şi
maxilarele inferioare.
• Valoarea trofeelor se calculează după formulele Consiliului Internaţional
de Vânătoare (C. I. C.).
• Trofeele medaliabile trebuie să depăşească 170 puncte C.I.C. (peste 210
puncte medalia de aur).
• Actualul record al României la cerb comun este de 261,25 puncte C.I.C.
Provine din Vrancea (Soveja), a fost recoltat în 1980 şi ocupă locul 7 în
ierarhia mondială.
• Tot trofee se consideră caninii reduşi de pe maxilarul superior, „perlele” în
montură de aur sau argint, folosite la confecţionarea de bijuterii sau podoabe
vânătoreşti,
• părul din coamă ca şi
• trofeul (crucea) Hubertus - porţiune osificată din musculatura inimii;
prelucrată se poartă ca podoabă la pălăria de vânător.
Pielea şi carnea sunt considerate ca produse secundare, dar valoroase, fiind
cerute pe piaţa internă şi la export. Se poate valorifica și catifeaua (moțul).
• Carnea de cerb tânăr este foarte apreciată, cu compoziţie şi caracteristici
senzoriale favorabile, un adevărat produs în libertate şi bio, contribuie la o
alimentaţie naturală şi sănătoasă.
• Coarnele lepădate de cervide - produse de artizanat.
– Nu pot fi însuşite, aparţin gestionarului fondului cinegetic.
Pagube
• În culturile silvice vătămări prin:

– roaderea puieţilor,

– roaderea mugurilor de pe plantaţii,

– cojirea arborilor.

• Pagube în culturile agricole, cei care coboară în zona de dealuri:

– calcă culturile tinere,

– scutură spicele,

– scot cartofii.

• Nu este de dorit coborârea la coline şi câmpie.


Ocrotirea
• recoltarea să se facă în funcţie de efectiv, clasele de vârstă, sex,
evitându-se extragerea exemplarelor pe criterii subiective.
• În terenurile cu cerbi trebuie asigurată hrana, liniştea şi adăpostul.
• Unde numărul de indivizi sub efectivul prevăzut de bonitatea
terenului se urmăreşte creşterea efectivului,
• unde lipseşte sunt recomandate acţiuni de populare sau repopulare